2.

2 CLIMA
1. Factorii genetici ai climei
• poziția geografică:
- pe Glob - la jumătatea distanței între Ecuator ș i Polul Nord, pe paralela de 45° lat. N, determină clima
temperată;
- in Europa - aproape in centrul Europei, la jumătatea distanței intre Oc. Atlantic și M n ț i i Ural, pe
meridianul de 25° long. E, impune caracterul continental al climei;
- caracterul moderat al climei este dat de diferențele termice dintre vars și iarna (de 23-24°) mai mari decât
în regiunile cu climă oceanica din vest (climat blând), dar mai mici decât in regiunile interioare ale euroasiatic din
est (climat excesiv);
- caracterul de tranziție al climei este dat de întâlnirea pe teritoriul țării a influențelor climatice oceanice
(din vest), continentale (din est), scandinavo-baltice (din nord) ș i submediteraneene (din sud);
• radiația solara globala - scade de la sud (125 kcal/cm2/an) spre nordul țării (115 kcal/cm2/an);
• circulația generală a maselor de aer - predominant din vest- cu precipitații mari dinspre Oc. Atlantic;
- frecvent din est, nord-est - cu zăpezi și geruri iarna și secete vara;
• desfășurarea pe cca 5° de latitudine - determina scăderea temperaturii medii anuale cu 2-2,5° intre sudul țarii
(10-11°) și nordul țării (8,5°);
• relieful/Carpații: prin altitudine, determină etajarea climatică (vezi mai jos punctul 3a); prin orientare,
reprezintă o barieră în calea maselor de aer; prin expoziția versanților: versanții vestici primesc mai
multe precipitații; prin prezenta depresiunilor intramontane, determină apariția inversiunilor de temperatură
(părtrunderea și staționarea aerului rece pe fundul depresiunilor: ex. Depr. Brașovului);
• Marea Neagră - pe 25 km lățime in lungul țărmului - determină: moderarea termică (veri plăcute și ierni
blânde), creșterea umidității aerului, brizele marine (de mare și de uscat).
2. Elemente climatice principale
a. temperaturile medii anuale (Harta 33): scad de la S la N ș i scad și în înalțime; peste 11° - în sudul Câmpiei
de Vest, Lunca Dunării, Delta Dunării și litoralul; 10-11° - Câmpia de Vest, Câmpia Română și Podișul
Dobrogei; 6-10° - in dealuri, podișuri și munții joși (8-10° - in dealurile și podișurile joase ș i 6-8°- in
podișurile și dealurile înalte - Subcarpații - și munții joși); 0-6°- in munții mijlocii și înalți; sub 0° - in
munții de peste 2000 m înalțime;
- temperatura minimă absolută: - 38,5°, in Depresiunea Brașovului, in urma unei inversiuni termice;
- temperatura maximă absolută: + 44,5°, lângă Brăila;
b. precipitațiile medii anuale (Harta 34): scad de la V la E și cresc în înălțime; sub 400 mm/an - in Delta
Dunării, litoralul, centrul și sudul Dobrogei; 400-500 mm/an - în nordul Dobrogei, Bărăgan, sudul
Podișului Moldovei, sudul Câmpiei Române; 500-700 mm/an - în câmpii și dealuri joase; 700-1000 mm/an
- în dealurile înalte - Subcarpații, Dealurile de Vest; 1000-1200 mm/an - în munți; peste 1200 mm/an - în
munții de peste 2000 m înalțime;
- seceta: frecventă in Bărăgan, Dobrogea și sudul Podișului Moldovei (areal de ariditate); ,,polul ploilor":
peste 1400 mm/an, la Stâna de Vale, in Munții Apuseni; ,,polul secetei": sub 350 mm/an, 'in Delta Dunării;
c. vânturile (Harta 36): Vânturile de vest - în centrul și vestul țării; Crivățul - bate in estui și sud-estul țării,
geros iarna și uscat vara; Austrul - în sud-vestul țării; föhnul - bate in Podișul Mehedinți, in Subcarpați, estul
Munților Apuseni, nordul Munților Făgărași; brizele marine și brizele montane (de vale și de munte).
3. Regionarea climatică
a. Etajele climatice (Harta 35): etaj alpin (la peste 2000 m); etaj de munte (800-2000 m); etaj de dealuri înalte
(500-800 m); etaj de dealuri joase (200-500 m); etaj de câmpie (sub 200 m); etaj de litoral și deltă;
b. Influențele climatice (Harta 36): influențe oceanice/vestice/umede - în centrul și vestul țării; influențe de
ariditate/continentale/estic e ș i estul și sud-estul țării; influențe submediteraneene – in sud-vestul țării;
influențe scandinavo-baltice - în nord-estul țării influențe pontice – în sud-est; influențe de tranzi ț i e .

43