Harta 5.

Europa - râuri, fluvii și lacuri

2.4 VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE

 înveliș biopedogeografic = vegetație + faună (bio) + soluri (pedo);

 factorii care influențează învelișul biopedogeografic: - poziția geografică: determină zonele biopedogeografice;
- relieful și clima: determină etajele biopedogeografice;
 în Europa, de la nord la sud, zonele biopedogeografice sunt (Harta 6):
1. tundră/silvotundră - mușchi, licheni, arbuști, ierburi; ren, vulpe polară; soluri de tundră, negre;
2. taiga(pădure de conifere) - molid, brad, pin, zadă; elan, hermelină, râs, urs , lup, vulpe roș ie; podzoluri;
3. păduri de amestec (conifere și foioase);
4. păduri de foioase - fag - în vest, stejar - in sud, plus carpen, tei, frasin, arțar, ulm; cerb, căprioară, l u p , vulpe,
mistreț, jder, păsări, insecte; argiluvisoluri;
5. stepă/silvostepă - ierburi; rozătoare, păsări; cernoziomuri;
6. vegetație de semideșert - în nord-vestul Mării Caspice;
7. vegetație mediteraneeană - stejar veșnic verde, stejar de plută, pin maritim; șacal, broască țestoasă, scorpion,
magot - maimuța din Gibraltar; terra rossa;
* maquis (în Italia), garriga (în Franța), tomillares (în Spania), frigana (în Grecia), șibleac (în Pen. Balcanică) =
formațiuni arbustive veșnic verzi (sempervirescente) din vegetația mediteraneeană;
 etajele biopedoclimatice sunt specifice munților (vegetația munților înalți), de la poale spre vârf, în funție de
înălțime și climă: stejar - fag (foioase) - conifere - etaj subalpin - etaj alpin.

20
 ..

Harta 6. Europa -vegetație, fauna ș i soluri

3. ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMANĂ ŞI ECONOMICĂ ALE EUROPEI
3.1 HARTA POLITICĂ A EUROPEI
• după 1989, s-au produs mari schimbări pe harta politică a Europei:
• dizolvarea U.R.S.S. in 15 state, din care șapte apartin Europei: Federatia Rusă, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina și
Republica Moldova;
destrămarea R.S.F. Iugoslavia a dus la apariția a șapte state: Slovenia, Croatia, Macedonia de Nord, Bosnia ș i Hertegovina, Serbia,
Muntenegru și Kosovo (nerecunoscut de Romania);
• divizarea R.S. Cehoslovacă în Cehia și Slovacia;
• reunificarea Germaniei, prin unirea R.F. Germania cu R.D. Germană;
• monarhii: Spania, Regatul Unit, Belgia, Țările de Jos, Danemarca, Suedia, Norvegia, Andorra, Monaco, Luxemburg şi
Liechtenstein (sunt în număr de 11);
• regiuni geografice: Europa centrală, Europa nordică, Europa vestică, Europa sudică şi Europa estică;
• enclavă - stat mic (liliput), cu suprafață şi populație reduse, situat pe teritoriul unui stat mai mare (San Marino, Vatican - c el mai mic stat
european, cu 0,44 km2, situat în capitala ltaliei: Roma);
exclavă - parte a unei țări separată de țara-mamă, cu care nu comunicâ pe uscat, fara a fi însa o insulâ: Kaliningrad
- fost Konigsberg (Federația Rusă), Ceuta și MeliIla (Spania) în Africa;
• teritorii dependente: Gibraltar, Insula Man şi lnsulele Anglo-Normande (Regatul Unit), lnsulele Svalbard, (Norvegia) şi
lnsulele Feroe (Danemarca);
• Peninsula Crimeea, care a făcut parte din Ucraina, a fost anexată abuziv de Federația Rusă, în 20 l 4;
• harta politică a Europei cuprinde 50 de state (cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Turcia) (Harta 7).
21
Harta 7. Europa – state și capitale
 Forma de
Nr. Statul guvernământ/ Capitala Râul/ Alte oraşe
crt. Membru UE/ Fluviul
Anul aderării
1. Albania Tirana
2. Andorra monarhie Andorra la
Vella
3. Austria UE Viena Dunărea Graz, Innsbruck, Salzburg
4. Belarus Minsk
5. Belgia monarhie/UE Bruxelles
6. Bosnia și Herțegovina Sarajevo
7. Bulgaria UE/2007 Sofia Burgas, Ruse, Varna
8. Cehia UE/2004 Praga
9. Cipru UE/2004 Nicosia
10. Croația UE/2013 Zagreb Sava
11. Danemarca monarhie/UE Copenhaga
12. Elveția Berna
13. Estonia UE/2004 Tallinn
14. Federația Rusă Moscova
15. Finlanda UE Helsinki
16. Franța UE Paris Sena Bordeaux, Lyon, Marsilia
17. Germania UE Berlin Hamburg, Koln, Munchen
18. Grecia UE Atena Patras, Pireu, Salonic
19. Irlanda UE Dublin
20. lslanda Reykjavik
21. Italia UE Roma Tibru Milano, Napoli, Torino
22. Letonia UE/2004 Riga
23. Liechtenstein monarhie Vaduz
24. Lituania UE/2004 Vilnius
25. Luxemburg monarrue/UE Luxemburg
26. Macedonia de Nord Skopje
27. Malta UE/2004 Valletta
28. Moldova Chişinău Bălți, Tighina, Tiraspol
29. Monaco monarhie Monaco
30. Muntenegru Podgorica
31. Norvegia monarhie Oslo
32. Polonia UE/2004 Varşovia Vistula
33. Portugalia UE Lisabona Tejo Braga, Porto, Setubal
34. Regatul Unit al Marii Tamisa Birmingham, Liverpool,
monarhie/UE Londra
Britanii Manchester
şi al lrlandei de Nord
35. România UE/2007 Bucureşti Dâmbovița
36. San Marino San Marino
37. Serbia Belgrad Dunărea Bor, Nis, Novi Sad
38. Slovacia UE/2004 Bratislava Dunărea
39. Slovenia UE/2004 Ljubljana Sava
40. Spania monarhie/UE Madrid Barcelona, Sevilla, Valencia
41. Suedia monarhie/UE Stockholm
42. Turcia Ankara
43. Țările de Jos monarhie/UE Amsterdam
44. Ucraina Kiev Nipru Cernăuți, Harkov, Odesa
45. Ungaria UE/2004 Budapesta Dunărea Debrecen, Gyor, Szeged
46. Vatican teocrație Vatican
47. Kosovo Pristina
48. Armenia Erevan
49. Azerbaidjan Baku
50. Georgia Tbilisi

Tabelul 1. Europa -state, capitale si alte

orase
 23
3.2 POPULAȚIA
1. Evoluția numerică a populației
 în a doua jumatate a sec. al XVlll-lea are loc o creştere a numărului populației declanşată de Revoluția
industrială din Anglia, de progresele medicinei, de creșterea nivelului de trai etc.; în sec. al XIX-lea
numărul populației Europei creşte într-un ritm rapid, accelerat, fenomen numit explozie demografică;
 numărul populației Europei: 740,1 mi lioane de locuitori (esti mare la nivelul anului 2019).
2. Mişcarea naturală a populației
 bilanțul natural (Bn) reprezintă diferența dintre natalitate (N) ş i mortalitate (M), în promile (%0):
Bn = N - M; ex: N = 1 0%o ș i M = 13%o: Bn = - 3%o
sau în valori absolute: ex: nr. născuți-vii (N) = 4 000 ş i nr. decedați (M) = 8 000: Bn = - 4 000 persoane;
- când N > M = spor natural(+), iar când N < M = deficit natural(-);
* consecințe ale bilanțului natural negativ: -îmbătrânirea demografică;
- scăderea numărului populației;
- scăderea forței de muncă;
- raportul inegal dintre pensionari și salariați;
 în majoritatea țărilor din Europa de Vest, bilanțul natural este pozitiv, datorită aportului de imigranți
(mulți tineri) veniti din țările Europei de Est ş i din unele țari ale Asiei de Sud-Vest, contribuind
astfel la creşterea natalității în aceste țări (ex. Irlanda are cel mai mare bilanț natural: + 6,0%0, Franța:
+ 2,1%0);
 in țările Europei de Est, bilanțul natural este negativ, din cauza scăderii natalității, a emigrării populației
tinere în vestul Europei, a unui nivel de trai scăzut, a lipsei locurilor de muncă (ex. Bulgaria: - 6,6%0,
Ucraina: - 6,0%0, România: - 3,6%0);
 Europa se confruntă cu fenomenul de îmbatrânire demografică;
* cauze: - scăderea fertilității/natalității, rezultând un bilanâ natural negativ sau cu valori
reduse;
- creşterea ponderii populației vârstnice (65 ani ş i peste), 19% din totalul populației
(estimare la nivelul anului 2019), ca urmare a scăderii mortalițătii, a creșterii speranței
de viață (ex. Italia are cea mai îmbătrânită populație din Europa, cu 22% vârstnici, iar
Irlanda, cu 13% vârstnici, are cea mai tânără populație);
- creşterea speranței de viață la naștere la aproape 78 de ani (2015), datorită creşterii
nivelului de trai, a condițiilor sanitare foarte bune (ex. Italia ş i Spania au cea mai mare
speranță de viață, de peste 83 de ani, iar Republica Moldova cea mai mică, de peste 71
de ani).
3. Mobilitatea teritoriala a populației (migrația populației)
 se manifestă prin deplasări temporare sau definitive ale populației;
* cauze: - de ordin economic - din fostele țări comuniste ale Europei de Est spre țările Europei
de Vest, unde oferta de locuri de muncă este mai mare, din cauza imbătrânirii
demografice în țările vest-europene;
• - de ordin educațional - absolvirea unor ș coli ș i universități de prestigiu european;
- de ordin sanitar - tratarea unor boli în diverse spitale ş i clinici europene;
 bilanțul migratoriu (Bm) reprezintă diferența dintre imigranți (I) ș i emigranți (E):
Bm = I - E; ex: I= 3000 persoane ș i E = 9 000 persoane: Bm = -6
000 persoane;
- când I > E = spor migratoriu (+), iar când I < E = deficit migratoriu (-);

 bilanțul total (Btotal) reprezintă suma dintre bilanțul natural (Bn) ș i bilanțul migratoriu (Bm):
Btotal = Bn + Bm sau Btotal = (N - M) + (I - E).
4. Repartiția teritoriala a populației (densitatea populației) (Harta 8)
  densitatea populației (D) reprezintă raportul dintre populație (P) ş i suprafață (S): (D =P/S
loc/km2);
 densitatea populației Europei = 73 loc./km2 (2 016);

24

• densitate mare:
2 Monaco: 19200 loc/km2 (maxima); Vatican: 2200 loc/km2; Malta: 1400 loc/km2; San Marino:
2
540loc./km ; Țările de Jos: 402 loc/km
2
și Belgia: 370loc./km2;
• densitate mică: Islanda: 3,3 loc/km (minima); Norvegia: 14 loc./km2 și Finlanda: 16loc./km2 (2017).
• factori favorabili/densitate mare
• factori restrictivi/densitate mică
1. factori naturali:
- relief neted, jos, de câmpie (Câmpia Parisului, Câmpia Londrei, - relief de munte, accidentat, cu pante mari
(Austria, Câmpia Europei de Nord în Germania); câmpii litorale (vestul Elveția, nordul Regatului Unit); vulcani
(Islanda); Italiei, sudul Franței, estul Spaniei, vest1ul Portugaliei); văi (Rin ghețari(lslanda, Elveția);
în Germania și Țările de Jos, Ron în Franța, Pad/Pô în Italia); - climă rece - montană și subpolară, ninsori,
vânturi
- climă favorabilă, caldă (țările vestice); puternice (lslanda, Norvegia, Finlanda,Suedia);
- soluri fertile (cernoziomuri); - păduri de conifere (Federația Rusă, Finlanda);
- soluri nefertile, acide, înghețate.
2. factori economici:
- agricultură dezvoltată, cu întinse terenuri agricole, în câmpii; - agricultură puțin dezvoltată, cu restrânse terenuri
- industrie dezvoltată, cu resurse de subsol în apropiere, agricole, în zona montană;
concentrată în marile orașe, ce atrage forța de muncă (bazinul - industrie slab dezvoltată, chiar inexistentă,
cu Ruhr, bazinul Donețk din Ucraina, zona Moscovei); industrie puține resurse ale
subsolului;
timpurie (Regatul Unit, Belgia, Țările de Jos, Franța, Germania); - inexistența unor căi de comunicație.
- existența unor căi de comunicație (transporturi);

a
• se adaugă factorii demografici (bilanțul natural, bilanțul migratoriu), factorii sociali, factorii tehnologici.
 Harta 8. Europa - densitatea populației, megalopolisuri, mari orașe

25

5. Structura populației
• structura pe grupe de vârstă - populația tânără (0-14 ani) deține 16% din totalul populației,
populația adultă (15-64 ani): 65% și populația vârstnică (65 ani și peste): 19% (estimări la nivelul anului
2019);
• structura rasială - populația aparține rasei europene (europoidă); apar și enclave rasiale, de ex. sami
(laponii), în nordul Peninsulei Scandinavia, de rasă mongoloidă;
• structura lingvistică:
a. limbile vorbite în Europa aparțin marii familii de limbi indo-europene:
- limbi romanice: româna, franceza, italiana, spaniola, portugheza;
- limbi germanice: germana, engleza, neerlandeza/olandeza, norvegiana, daneza, suedeză, slandeza;
- limbi slave: rusa, bulgara, ceha, slovaca, poloneza, ucraineana, sârba, croata;
b. limbi din familii neindo-europene: limbi fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona, sami - lapona);
• structura confesională
- este dominată de creștinism, cu cele trei culte: catolicism (Franța, Italia, Spania, Polonia, Ungaria
etc.), protestantism (Germania, Regatul Unit, Suedia, Islanda etc.) și ortodoxism (România, Republica
Moldova, Bulgaria, Serbia, Grecia, Ucraina, Federația Rusă etc.);
- islamism (Albania, Bosnia și Herțegovina).

3.3 SISTEMUL DE ORAȘE

• Populația totală (Ptotală) = Populația urbană (Pu)+ Populația rurală (Pr) sau Ptotala =Pu+ Pr, în %;
• gradul de urbanizare al Europei indică 74% populație urbană (2018): Monaco și Vatican (100%),
Belgia (98%), San Marino (96%), Malta (95%), Islanda (94%), Țările de Jos și Luxemburg (91%); cele
mai mici valori: Liechtenstein (14%), Republica Moldova (43%), Bosnia și Herțegovina (48%), Slovacia și
România (54%), în 2018.
• creșterea populației urbane s-a realizat prin extinderea teritoriului orașelor, prin apariția unor nuclee
urbane în jurul orașelor mari, prin exod rural, spor migratoriu, prin sporul natural al populației urbane;
• după poziția geografică, orașele sunt situate pe văile unor fluvii: pe Dunăre - Viena (Austria),
Bratislava (Slovacia), Budapesta (Ungaria) și Belgrad (Serbia); pe Vistula - Varșovia (Polonia); pe Tibru -
Roma (Italia); pe Tamisa- Londra (Regatul Unit); pe Sena - Paris (Franța); pe Nipru- Kiev (Ucraina); pe
Tejo - Lisabona (Portugalia); pe Sava - Ljubljana (Slovenia), Zagreb (Croația) și Belgrad (Serbia);
• după perioada apariției:
- Antichitate: Atena, Roma, Londra, Paris, Viena, Köln, Marsilia, Istanbul etc.
- Evul Mediu: Moscova, Kiev, București, Praga, Madrid, Amsterdam etc.
- Perioada modernă și contemporană: Manchester, Nowa Huta (Polonia) etc.
• după numărul de locuitori:
- Istanbul (15 mil. loc., în 2019), Moscova (12,5 mil. loc.), Londra (9 mil. loc.) și Sankt Petersburg
(5 mil. loc.) (Harta 8);
- megalopolisuri/aglomerații urbane - Ruhr-Rin/Ruhrstadt (Germania), Midlands (Regatul Unit) și
Randstadt Holland (Țările de Jos) (Harta 8);
• Roma - ,,Cetatea Eternăˮ, ,,Orașul de pe Șapte Colineˮ, ,,Orașul Sfântˮ; Praga - ,,Orașul de Aurˮ.

3.4 RESURSELE NATURALE

• resursele naturale:
a. resurse de sol/de suprafață: pădurile, solurile, terenurile agricole, potențialul hidroenergetic
al râurilor, fauna, nisipurile și pietrișurile din luncile râurilor etc.
b. resurse de subsol: cărbunii, petrolul/țițeiul, gazele naturale, minereurile (de uraniu, de fier,
neferoase) etc.
• resurse: a. epuizabile: cărbunii, petrolul, gazele naturale, minereurile etc.
b. inepuizabile: hidroenergia/energia hidraulică/hidroelectică, energia solară,  energia mării/
maremotrică, energia eoliană, energia geotermică;
• resursele epuizabile pot fi:
a. neregenerabile - resursele care, prin consum, se distrug, iar pentru refacerea lor este necesară o perioadă
de timp măsurată la scară geologică (milioane sau miliarde de ani): cărbunii, petrolul, minereurile etc.
26
b. regenerabile - sunt resursele care se pot reface in perioade de timp mult mai scurte: energia hidraulică, energia
solară, energia geotermică, energia eoliană, energia mărilor și oceanelor; biomasa = partea biodegradabilă a
produselor, a deșeurilor si reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțe vegetale și animale, silvicultură și industrilor
conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale si urbane: paiele, ciocălăii, tulpinile (floarea-
soarelui, soia), frunzele (sfecla de zahăr), pastăile (soia, fasole), cojile (nuci, alune), semințele (prun, piersic, cais) si
gunoiul din fermele de animale, precum și resturile de la producerea zaharului, amidonului, berii etc., ca și materialul
principal și secundar din exploatarea pădurilor și plantaților de foioase si de conifere; biocombustibilii (biolichide, ca
de ex. biodiesel, bioetanol, biometanol, biobutanol, uleiuri vegetale; biogaz/biometan, biohidrogen);
• resurse: a. clasice, conventionale: carbunii, petrolul, gazele naturale, minereul de uraniu;
b. neconventionale: energia hidraulică, energia solară, energia eoliană, energia mareică, energia
geotermică;
• combustibili fosili: cărbunii, petrolul, gazele naturale;
• energii alternative: energia hidraulică, energia solară, energia coliană, energia geotermică, energia mării;
• petrol si gaze naturale (Harta 9):
- în Marea Nordului (mai ales Norvegia si Regatul Unit, dar și Germania, Belgia, Danemarca și Franța);
zona Volga-Ural și Câmpia Precaspică (Federația Rusă);
- gaze naturale: în Țările de Jos (zăcâmântul Groningen este unul din cele mai mari din lume), in
România;
• carbuni: Bazinul Rin-Ruhr si Bazinul Saar (Germania): Bazinul Silezia Superioarà (Polonia); Bazinul
Moscovei, Bazinul Peciora si Bazinul Ural (Federația Rusă); Bazinul Yorkshire (Regatul Unit);Bazinul Donbas/
Donețk (Ucraina); Bazinul Petroșani (România);
• minereuri de fier - Krivoi Rog (Ucraina); Kiruna (Suedia); Muntii Ural (Federatia Rusă);
• mangan - Nikopol (Ucraina); marmură - Grecia, Italia; bauxită - Federația Rusă, Ungaria, Grecia.

27
 Harta 9. Europa – resurse și economie

3.5 ACTIVITĂȚILE ECONOMICE

• produsul intern brut (PIB): indicator macroeconomic care cuprinde valoarea tuturor bunurilor
economice (mărfuri și servicii) destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei de
către agenții economici autohtoni și străini în interiorul unei țări într-un an;
• PIB = consum privat + consum public + investiții + (exporturi - importuri), unde:
̶ consum privat: cheltuielile gospodăriilor în economie (pentru hrană, chirie, bijuterii, servicii
etc.), principala/cea mai mare componentă a PIB-ului;
̶ consum public (al statului): cheltuielile guvernamentale pentru bunuri și servicii (salariile
angajatilor din sectorul public, cumpărarea de armament etc.);
̶ investiții: investițiile companiilor în fabrici, echipamente (construcția unei mine, cumpărarea
de software, de mașini si echipamente, cheltuielile gospodăriilor pentru noi locuințe etc.);
̶ exporturi: exporturile brute (bunuri și servicii) în alte țări;
̶ importuri: importurile brute din alte țări;
̶ orice schimbare a uneia sau alteia dintre componente duce la scăderea sau creșterea PIB-ului;
• PIB-ul masoară creșterea economică a unei țări și este influențat de inflație, de șomaj, de politica de
taxe și impozite, de emigrație, de descoperirea unor noi resurse de subsol, de evoluția prețurilor, de
infrastructură, de economia subterană, de politica salarială, de numărul populației etc.
̶ de ex: creșterea spectaculoasă a PIB-ului României în anul 2015 s-a bazat pe consumul intern
(privat și public), stimulat de creșterile salariale, de relaxarea fiscală, de ratele scăzute ale
dobânzilor etc.
• produsul național brut (PNB) cuprinde PIB-ul si investițiile si proprietățile autohtonilor în afara țării;
• structura economică/profesională/ocupațională/pe sectoare de activitate economică indică:
̶ 63% în sectorul terțiar (servicile - transporturi, telecomunicatii, comerț, turism, alimentație
publică, bănci, bursă, asigurări, publicitate, educație, cercetare, sanătate, armată, poliție,
justiție, poștă, presă ,radio, televiziune, pompieri, ordine publică, asistență socială, servicii
religioase, hoteliere, editoriale, cinematografice, contabilitate, protecția mediului, administrație
publică, sport și educație fizică etc.);
̶ 27% din populația activă în sectorul secundar (industria și construcțiile);
̶ 10% (2018) in sectorul primar (agricultura, silvicultura, vânatoarea și pescuitul, mineritul);
̶ toate aceste sectoare de activitate economică contribuie la formarea PIB-ului unei țări;
* in România: agricultura - 4%, industria - 24%, servicile - 72% (2018).
1. Agricultura
a. Cultura plantelor: cereale (grâu, porumb, secară, orz, ovăz), floarea-soarelui, rapița, sfeclă de zahăr,
cartofi, legume, pomi fructiferi (pruni, meri etc.);
• viticultura/vița-de-vie (Harta 9) - se practică mai ales în Europa de Sud (Franța, Spania);
* cauze: clima mediteraneeana, favorabilă, cu un grad mare de însorire, cu precipitații suficiente; soluri
fertile, terra rossa; versanți însoriți, cu expunere spre sud;
• măslin, citrice - în Europa de Sud (Italia, Grecia, Spania, Portugalia);
• bumbac - Grecia (primul producător european de bumbac), Spania;
b. Creșterea animalelor: bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline, păsări, reni (în nordul Europei).
2. Industria
• Revoluția industrială s-a produs în Europa, în sec. al XVIII-lea, in Anglia;
• industria energiei electrice - produce energie electrică folosind ca surse energetice:
28
 a. clasice:
1. combustibilii fosili (cărbuni, petrol, gaze naturale) - în termocentrale, în Federația Rusă,
Polonia, Germania;
2. hidroenergia - în Norvegia (96% energie electrică din hidrocentrale), Elveția, Austria;
3. energia nucleara - în Franța, cu 58 de reactoare nucleare operaționale, care asigură 72% din
totalul energiei electrice a statului, Federația Rusă, Regatul Unit, Ucraina, Germania, Suedia;
b. alternative:
4. energia mareică - centrala maremotrica La Rance, cu 240 MW (Franța), Federația Rusă;
5. energia geotermică - în Islanda (80% din energia statului); Italia, centrala de la Larderello (770
MW);
6. energia eoliană - în Țările de Jos, Germania, Franța, Regatul Unit, Danemarca, România,
Bulgaria;
7. energia solară - în Spania, Gemasolar (20 MW), lângă Sevilla; în Franta, la Odeillo, în Munții
Pirinei;

1. termocentrale:
a. avantaje: produc curent electric în tot timpul anului, se pot construi în orice regiune
geografică, timp relativ scurt pentru construcția lor, amortizarea rapidă a investițiilor,
produc cantități mari de energie (pag. 210, nr. 8);
b. dezavantaje: consum ridicat de combustibil, dependența de combustibili, epuizarea
combustibililor, poluarea mare a mediului inconjurător, probleme în depozitarea atât a
combustibililor, cât și a deșeurilor rezultate (halde de cenușă, steril).
2. hidrocentrale:
a. avantaje: nepoluante, sursă inepuizabila, multiple utilizări ale lacului de acumulare
(irigații,.pescuit, turism), utilizarea indelungată a amenajării (pag. 210, nr. 9);
b. dezavantaje: fluctuații ale producției de energie electrică în funcție de debitul răului,
colmatarea (umplerea cu aluviuni) lacului de acumulare, afectează ecosistemele de pe râuri.
3. atomocentrale:
a. avantaje: energie ieftină după construirea centralelor, cantități mici de materii prime, deșeuri
reduse, producerea unei cantități foarte mari de energie electrică, funcționează pe tot
parcursul anului (pag. 211, nr. 10);
b. dezavantaje: pericolul unor accidente nucleare, radioactivitate pe timp îndelungat, costuri
mari
pentru scoaterea din funcțiune a centralelor, pot depinde de importuri, cheltuieli mari de
construire și tehnologii sofisticate.
4. centrale maremotrice:
a. avantaje: nepoluante, sursă inepuizabila, singura sursă de energie regenerabilă cu un grad
mare de predictibilitate, independență față de condițiile meteo, fară poluare fonică (pag. 211,
nr. 11);
b. dezavantaje: periodicitatea mareelor care determină ca doar pe o porțiune a zilei să poată fi
generat curent electric, numărul de locuri în care pot fi amplasate, impact asupra regiunii
inconjurătoare/costiere (curenții mării, transport, pescuit, viețuitoare marine), costuri
inițiale de
28
 construcție relativ mari.
5. centrale geotermale:
a. avantaje: energie curată pentru mediul inconjurător, independența față de condițiile
meteorologice și de ciclul zi/noapte (pag. 211, nr. 12);
·
b. dezavantaje: afectează solul în locul în care sunt amplasate, apariția unor cutremure de
mică intensitate, emit cantități mici de CO2 și sulfuri.
6.c...e....n....t...r....a...l....e........e....o....l....i...e....n....e....:
a. avantaje: nepoluante, sursă inepuizabilă, nu produc deșeuri, investiția se amortizează în timp
scurt,
costuri reduse pe unitatea de energie produsă, costuri reduse de scoatere din funcțiune a
centralelor;

28