INFO GEOGRA

RESURSELE DE SUBSOL ALE ROMÂNIEI

Minereuri de fier: Munţii Banatului, Munţii Poiana Ruscă
Minereuri neferoase sau complexe (aur, argint, cupru, plumb, zinc):
Grupa nordică a Carpaţilor Orientali, Munţii Apuseni
Bauxită (minereu de aluminiu): Munţii Apuseni
Cărbunii se împart în cărbuni superiori (antracit, huilă) şi cărbuni
inferiori (lignit, cărbune brun, turbă). În ţara noastră se exploatează în
principal huilă și lignit.
Huilă: Depresiunea Petroşani, Munţii Banatului
Lignit: Podişul Getic, Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii de Curbură,
Dealurile de Vest
Cărbune brun: Grupa centrală a Carpaţilor Orientali
Petrol şi gaze asociate: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de
Vest, Subcarpaţii, Platforma continentală a Mării Negre
Gaz metan: Podişul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei. Gazul metan se
exploatează din boltiri ale scoarţei, numite domuri gazeifere.
Sare: Subcarpaţi, Zona marginală a Depresiunii colinare a Transilvaniei
Sarea se exploatează din cutele diapire.

INDUSTRIA ROMÂNIEI
Industria siderurgică (metalurgia feroasă): Galaţi, Reşiţa, Hunedoara,
Călăraşi
Industria metalurgică neferoasă: Baia Mare
Industria de alumină: Oradea, Tulcea. Alumina este un produs
intermediar şi se obţine din minereul de aluminiu (bauxită). Din alumină
se obţine aluminiu.
Industria de aluminiu: Slatina
Şantiere navale: Constanţa, Tulcea, Galaţi, Brăila, Călăraşi, Giurgiu,
Drobeta-Turnu-Severin
Fabrică de medicamente: Iaşi, Cluj-Napoca
Fabrică de vagoane: Arad
Fabrică de locomotive: Craiova, Reşiţa
Fabrici de autoturisme: Piteşti (Dacia), Craiova (Ford)

1
CLASE DE SOLURI
Clasa spodosoluri (soluri podzolice, soluri brune, soluri brune acide)
este întâlnită în zonele de munte.
Solurile din clasa molisoluri (cernoziomul, solul bălan) se găsesc în
zonele de câmpie.

TIPURI DE TURISM
- turism montan, pentru sporturi de iarnă,
- turism balneo-maritim (turism de litoral),
- turism balneo-climateric,
- turism cultural (vizite la muzee, case de memoriale, festivaluri,
competiţii sportive),
- turism de afaceri (călătorii în scop de afaceri).

PARAMETRII CLIMATICI
Cantitatea medie anuală de precipitaţii este suma cantităţilor de
precipitaţii medii lunare.
Temperatura medie anuală este media aritmetică a temperaturilor
medii lunare.
Amplitudinea termică este diferenţa dintre temperatura maximă şi
temperatura minimă.
Amplitudinea termică medie anuală este diferenţa dintre temperatura
medie din luna cea mai caldă şi temperatura medie din luna cea mai
rece.

RAMURI INDUSTRIALE:
- industria extractivă,
- ind. constructoare de maşini,
- ind. metalurgică (metalurgia feroasă – siderurgia şi metalurgia
neferoasă),
- ind. chimică,
- ind. textilă,
- ind. alimentară,
2
 - ind. materialelor de construcţii,
- ind. lemnului.

SECTOARE DE ACTIVITATE:
- SECTORUL PRIMAR cuprinde agricultura și industria extractivă.
Acest sector furnizează materii prime pentru sectorul secundar.
- SECTORUL SECUNDAR cuprinde construcțiile și industria
prelucrătoare (toate ramurile indiustriale, cu excepția industriei
extractive): industria metalurgică, ind. construcțiilor de mașini,
ind. alimentară, ind. textilă, ind. lemnului, ind. materialelor de
construcții.
- SECTORUL TERȚIAR cuptinde Serviciile (turismul, comerțul,
transporturile).

VECHIMEA ORAŞELOR DIN ROMÂNIA

Oraşele din ţara noastră au apărut în mai multe etape:
- oraşe din perioada elenistică: Tomis (Constanţa), Callatis
(Mangalia),
- oraşe din perioada daco-romană: Aegyssus (Tulcea), Napoca (Cluj-
Napoca), Apullum (Alba-Iulia), Drobeta (Drobeta-Turnu-Severin),
- oraşe din perioada medievală: Braşov, Timişoara, Deva, Râmnicu-
Vâlcea, Sibiu, Sighişoara, Bucureşti.
- oraşe din perioada socialistă: Alexandria, Slobozia.

FLUVII ŞI CAPITALE
Dunărea – Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad
Tejo – Lisabona
Tamisa – Londra
Sena – Paris
Vistula – Varşovia
Vltava – Praga
Tibru – Roma
Nipru – Kiev

VULCANI ACTIVI există doar în Italia (Etna, Vezuviu) şi Islanda

(Vatnajokull).
3
TUNDRA este un tip de vegetaţie care cuprinde muşchi, licheni şi
arbuşti pitici. Se întâlneşte în zona de climă subpolară: Islanda, nordul
Norvegiei, Suediei, Finlandei şi Rusiei.

STEPA este o asociaţie de ierburi mărunte şi rare, care se usucă frecvent

în timpul verii din cauza secetei. SILVOSTEPA este pajiştea de stepă cu
pâlcuri de pădure. Stepa se găseşte în Câmpia Bărăganului şi Podişul
Dobrogei. Silvostepa se extinde în centrul şi vestul Câmpiei Române, dar
şi în Câmpia de Vest.

SIRETUL are cel mai mare debit dintre râurile interioare ale ţării datorită
suprafeţei întinse a bazinului hidrografic.
Bazin hidrografic – suprafaţa de teren de pe care râul respectiv îşi adună
afluenţii.
O altă cauză o constituie numărul mare de afluenţi pe care îi primeşte
Siretul din zona montană (Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău).

DEBITUL RÂULUI este volumul de apă scurs, raportat la unitatea de

timp. Se măsoară în m3/sec.
Factorii care influenţează debitul sunt:
- numărul de afluenţi,
- suprafaţa bazinului hidrografic,
- înălţimea reliefului,
- clima (temperatura aerului, cantitatea de precipitaţii),
- tipul de rocă.

FORME DE GUVERNĂMÂNT ÎN EUROPA

Aceastea sunt:
- republică (condusă de un preşedinte),
- monarhie (condusă de un rege, regină, duce, principe).
În Europa există 35 republici şi 11 monarhii.
Cele 11 monarhii sunt:
- Marea Britanie
- Spania
- Suedia

4
 - Norvegia
- Danemarca
- Belgia
- Olanda
- Luxemburg
- Monaco
- Andorra
- Liechtenstein

DIVERSITATEA LINGVISTICĂ ÎN EUROPA

Grupuri lingvistice (limbi vorbite) în Europa:
1. Limbi romanice se folosesc în: Portugalia, Spania, Franţa, Italia,
România, Rep. Moldova;
2. Limbi slave se folosesc în: Rusia, Ucraina, Belarus, Polonia, Cehia,
Slovacia, Bulgaria, Serbia, Macedonia de Nord, Muntenegru,
Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Slovenia;
3. Limbi germanice se folosesc în: Germania, Austria, Elveţia, Belgia,
Olanda, Marea Britanie, Islanda, Norvegia, Suedia, Danemarca;
4. Limbi fino-ugrice se folosesc în: Ungaria, Finlanda.

BILANŢUL NATURAL (SPORUL NATURAL) este diferenţa dintre

natalitate şi mortalitate. BN = N - M
NATALITATE: numărul de nou-născuţi raportat la 1.000 locuitori.
MORTALITATE: numărul de decese raportat la 1.000 locuitori.
BILANŢUL MIGRATORIU (SPORUL MIGRATORIU) este diferenţa
dintre numărul imigranţilor (persoane care se stabilesc într-o ţară) şi
numărul emigranţilor (persoane care părăsesc acea ţară). BM = I – E
BILANȚUL TOTAL = BN + BM

5
OROGENEZE
Orogeneza reprezintă o etapă de formare a reliefului.
Se deosebesc 4 orogeneze principale:
1. Orogeneza baikaliană (în timpul ei s-au format în Europa Scutul
Baltic şi Platforma Est-Europeană),
2. Orogeneza caledoniană (în timpul ei s-au format Munţii
Scandinaviei şi munţii din Arhipelagul Britanic), Podişul Casimcei
(România),
3. Orogeneza hercinică, în timpul ei s-au format: Munţii Ural (Rusia),
M. Pădurea Neagră (Germania), M. Vosgi (Franţa), Masivul
Central Francez, Meseta Spaniolă, Munţii Măcinului (România),
4. Orogeneza alpină, în care s-au ridicat cei mai înalţi şi mai tineri
munţi ai Europei: M. Alpi, M. Caucaz, M. Carpaţi, M. Pirinei, M.
Cantabrici, M. Iberici, M. Dinarici, M. Balcani, M. Rodopi, M. Pirin.

FORMAREA RELIEFULUI GLACIAR

În timpul ultimei ere glaciare, care s-a încheiat acum 10.000 de ani,
gheţarii ocupau suprafeţe mult mai întinse decât în prezent.
Se deosebesc două categorii de gheţari: montani (pe munţii înalţi) și
ghețari de calotă (în zonele polare).
Gheţarii de calotă acopereau jumătatea nordică a Europei, iar gheţarii
montani se găseau pe culmile montane înalte, în Munţii Alpi, Carpaţi,
Pirinei, Caucaz.
Odată cu încălzirea climei, gheţarii se topesc şi se retrag, lăsând în urmă
forme specifice reliefului glaciar:
- circuri glaciare (excavaţiuni în scoarţă),
- lacuri glaciare,
- văi glaciare,
- morene glaciare (materiale transportate şi depuse de gheţari).

CAUZELE PRODUCERII ALUNECĂRILOR DE TEREN:

- defrişarea terenurilor în pantă,
- existenţa unui substrat argilos,
- topirea bruscă a zăpezii şi ploile abundente,
6
 - păşunatul excesiv,
- utilizarea defectuoasă a terenurilor în pantă.

CENTRALE ELECTRICE – AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Termocentralele, hidrocentralele şi atomocentralele obţin peste 90% din
producţia de energie electrică.
Termocentralele folosesc combustibili fosili (cărbune, petrol, gaze
naturale).
Avantaje: Se pot construi oriunde şi pot funcționa permanent la
capacitatea maximă.
Dezavantaje: Sunt poluante şi folosesc combustibili cu rezerve
epuizabile.
Hidrocentralele folosesc forţa apelor curgătoare. Se construiesc pe râuri
cu debit şi viteză mare de curgere.
Avantaje: Sunt nepoluante, sursa de energie este inepuizabilă şi ieftină.
Dezavantaje: Nu se pot construi oriunde, iar producţia de energie
depinde de fluctuaţiile de debit.
Atomocentralele folosesc metale radioactive (uraniu, plutoniu).
Avantaje: Producţia de energie obţinută este foarte mare.
Dezavantaje: Construcţia lor este foarte costisitoare, iar depozitarea
deşeurilor radioactive prezintă risc de poluare.
Surse de energie alternativă: energia solară, en. eoliană, en. geotermală,
en. valurilor, en. curenţilor oceanici, en. mareelor.
Avantaje: Sunt nepoluante şi inepuizabile.
Dezavantaje: Centralele de acest fel nu pot fi construite oriunde, iar
producţia de energie este inconstantă.

SECTOARELE DUNĂRII ÎN ROMÂNIA:

1. Sectorul Baziaş-Porţile de Fier (Defileul Dunării),
2. Sectorul Porţile de Fier-Călăraşi (sectorul de câmpie sau de
luncă),
3. Sectorul Călăraşi-Brăila (Sectorul bălţilor),
4. Sectorul Brăila-Marea Neagră (Dunărea maritimă).

7
SCHIMBĂRI PE HARTA POLITICĂ A EUROPEI DUPĂ 1990
După căderea comunismului harta politică a Europei s-a modificat astfel:
1. Destrămarea Uniunii Sovietice (URSS), în urma căreia au apărut pe
harta Europei statele independente: Rusia, Ucraina, Republica
Moldova, Belarus, Estonia, Letonia şi Lituania.
2. Destrămarea Iugoslaviei, rezultând următoarele state: Slovenia,
Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Macedonia de
Nord.
3. Destrămarea Cehoslovaciei, rezultând două state independente:
Cehia şi Slovacia.
4. Reunificarea Germaniei.

Vegetaţia de tip maquis, garriga sau frigana este întâlnită în regiunile cu

climă mediteraneană. Acest tip de vegetaţie cuprinde arbuşti mici şi
tufişuri adaptate la climatul uscat din timpul verii.

RELIEFUL ROMÂNIEI
(caracteristici)
MOD DE FORMARE:
- prin cutarea scoarţei terestre în timpul orogenezei alpine: Grupa
nordică a Carpaţilor Orientali, Grupa centrală a Carpaţilor
Orientali, Grupa sudică a Carpaţilor Orientali, Grupa Bucegi,
Grupa Făgăraş, Grupa Parâng, Grupa Retezat-Godeanu, Munţii
Banatului, Munţii Poiana Ruscă, Munţii Apuseni, Podişul
Mehedinţi;
- prin cutarea scoarţei terestre în timpul orogenezelor caledoniană
şi hercinică: Podişul Dobrogei de Nord;
- prin depunerea de sedimente şi cutarea stratelor de roci
sedimentare spre sfârşitul orogenezei alpine: Subcarpaţii
Moldovei, Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Getici, zona
marginală a Depresiunii colinare a Transilvaniei;
- prin erupţii vulcanice: munți din Grupa nordică a Carpaţilor
Orientali și Grupa centrală a Carpaţilor Orientali;
8
- prin depunerea de sedimente, cimentarea lor şi formarea de roci
sedimenatre: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Dobrogei
de Sud, Dealurile de Vest, Podişul Getic, Podişul Târnavelor,
Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, Podişul Sucevei, Podişul
Bârladului, Câmpia Moldovei;

ALTITUDINI
- Grupa nordică a Carpaţilor Orientali: 2303 metri (vârful Pietrosu
Rodnei),
- Grupa centrală a Carpaţilor Orientali: 2100 metri (vârful Pietrosu
Călimani),
- Grupa sudică a Carpaţilor Orientali: 1954 metri (vârful Ciucaş)
- Grupa Bucegi: 2505 metri (vârful Omu),
- Grupa Făgăraş: 2544 metri (vârful Moldoveanu),
- Grupa Parâng: 2519 metri (vârful Parângul Mare),
- Grupa Retezat-Godeanu: 2509 metri (vârful Peleaga),
- Munţii Banatului: 1446 metri (vârful Semenicul Mare)
- Munţii Poiana Ruscă: 1374 metri (vârful Padeş),
- Munţii Apuseni: 1849 metri (vârful Bihor),
- Subcarpaţii Moldovei: 300-1000 metri (maxim 911 metri, Culmea
Pleşu),
- Subcarpaţii de Curbură: 300-1000 metri (maxim 996 metri, Măgura
Odobeşti),
- Subcarpaţii Getici: 300-1000 metri (maxim 1218 metri, Dealul
Chiciora),
- Podişul Someşan: 400-500 metri,
- Câmpia Transilvaniei: 400-500 metri,
- Podişul Târnavelor: 500-600 metri,
- Podişul Sucevei: 688 metri, Dealul Ciungi,
- Câmpia Moldovei: 265 metri, Dealul Cozancea,
- Podişul Bârladului: 561 metri, Dealul Doroşan,
- Podişul Dobrogei de Nord: 467 metri (vârful Greci),
- Podişul Dobrogei de Sud: 204 metri, Dealul Deliorman,
- Câmpia Română: 50-300 metri, maxim 300 metri în Câmpia Piteşti,
- Podişul Getic: 300-750 metri,
- Podişul Mehedinţi: 500-700 metri,

9
 - Dealurile de Vest: 200-400 metri,
- Câmpia de Vest: 50-180 metri.

TIPURI DE ROCI PE CARE S-A FORMAT RELIEFUL

- roci vulcanice: Grupa nordică a Carpaţilor Orientali, Grupa
centrală a Carpaţilor Orientali, Munţii Apuseni;
- şisturi cristaline: Grupa nordică a Carpaţilor Orientali, Grupa
centrală a Carpaţilor Orientali, Grupa Făgăraş, Grupa Parâng,
Grupa Retezat-Godeanu, Munţii Banatului, Munţii Poiana Ruscă,
Munţii Apuseni, Podişul Dobrogei de Nord, Podișul Mehedinți;
- calcar: Grupa nordică a Carpaţilor Orientali, Grupa centrală a
Carpaţilor Orientali, Grupa sudică a Carpaţilor Orientali, Grupa
Bucegi, Grupa Parâng, Grupa Retezat-Godeanu, Munţii Banatului,
Munţii Poiana Ruscă, Munţii Apuseni, Podișul Mehedinți, Podișul
Dobrogei;
- roci sedimentare cutate (fliş): Grupa nordică a Carpaţilor
Orientali, Grupa centrală a Carpaţilor Orientali, Grupa sudică a
Carpaţilor Orientali, Grupa Bucegi, Munţii Apuseni;
- şisturi verzi: Podişul Casimcei;
- conglomerate: Grupa Bucegi, Grupa sudică a Carpaţilor Orientali;
- roci sedimentare tinere (argilă, marnă, pietriş, nisip): Subcarpaţii
Moldovei, Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Getici, Podişul
Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan, Dealurile de
Vest, Podişul Getic, Podişul Bârladului, Podişul Sucevei, Câmpia
Moldovei.
- loess (amestec de nisip, praf şi argilă): Câmpia de Vest, Câmpia
Olteniei, Câmpia dintre Olt şi Argeş, Câmpia Bărăganului.

TIPURI GENETICE DE RELIEF

- relief vulcanic (cu platouri vulcanice, conuri şi cratere): Grupa
nordică a Carpaţilor Orientali, Grupa centrală a Carpaţilor
Orientali;
- relief glaciar: Grupa nordică a Carpaţilor Orientali, Grupa Bucegi,
Grupa Făgăraş, Grupa Parâng, Grupa Retezat-Godeanu;

10
 - relief carstic (cu peşteri, chei, defilee): Grupa nordică a Carpaţilor
Orientali, Grupa centrală a Carpaţilor Orientali, Grupa sudică a
Carpaţilor Orientali, Grupa Bucegi, Grupa Parâng, Grupa Retezat-
Godeanu, Munţii Banatului, Munţii Apuseni, Podişul Mehedinţi,
Podişul Dobrogei de Nord;
- relief dezvoltat pe conglomerate (cu babe, sfincşi, ciuperci): Grupa
sudică a Carpaţilor Orientali, Grupa Bucegi;

MASIVITATE / FRAGMENTARE
- masivitate: Grupa Bucegi, Grupa Făgăraş, Grupa Parâng, Grupa
Retezat-Godeanu, Munţii Poiana Ruscă,
- fragmentare: Grupa nordică a Carpaţilor Orientali, Grupa centrală
a Carpaţilor Orientali, Grupa sudică a Carpaţilor Orientali, Munţii
Banatului, Munţii Apuseni, Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii de
Curbură, Subcarpaţii Getici, zona marginală a Depresiunii colinare
a Transilvaniei;

ALTE ASPECTE SPECIFICE ALE RELIEFULUI

- depresiuni de tip “golf”: Munţii Apuseni (Dealurile de Vest
pătrund în vestul Munţilor Apuseni ca nişte golfuri, pe văile celor
trei Crişuri);
- mozaic petrografic: Munții Apuseni (sunt formați dintr-o mare
varietate de roci);
- pinteni montani pătrund în Subcarpaţii de Curbură;
- vulcani noroioşi: Subcarpaţii de Curbură;
- paralelism petrografic (trei şiruri de munţi dispuşi pe direcţia NV-
SE: în vest munţi vulcanici, în centru munţi formaţi din şisturi
cristaline şi calcare, în est munţi formaţi din roci sedimentare
cutate): Grupa nordică a Carpaţilor Orientali, Grupa centrală a
Carpaţilor Orientali;
- formaţi dintr-un şir de depresiuni şi un şir de dealuri: Subcarpaţii
Moldovei;
11
- formaţi din două şiruri de depresiuni şi două şiruri de dealuri:
Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Getici;
- cea mai veche unitate de relief a ţării: Podişul Casimcei (format în
orogeneza caledoniană; şisturile verzi de aici au circa 1 miliard de
ani vechime);
- cea mai nouă unitate de relief a ţării: Delta Dunării, care este o
câmpie în formare prin aluvionare
- cute diapire (formate în straturile de sare): Subcarpaţii Moldovei,
Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Getici, zona marginală a
Depresiunii colinare a Transilvaniei;
- domuri gazeifere (boltiri ale scoarţei din care se exploatează gazul
metan): Câmpia Transilvaniei, Podişul Târnavelor;
- dune de nisip (fixate prin culturi de viţă-de-vie): Câmpia
Bărăganului, Câmpia Olteniei, Câmpia Carei (nordul Câmpiei de
Vest;
- alunecări de teren (din cauza prezenţei argilei şi defrişărilor):
Subcarpaţii Moldovei, Subcarpaţii de Curbură, Subcarpaţii Getici,
Podişul Târnavelor, Câmpia Transilvaniei, Podişul Someşan,
Podişul Sucevei, Podişul Bârladului, Podișul Getic.

12