Nu stiu cum sunt altii, dar eu parca centrul discutiilor din ultimul timp il reprezinta scopul

nostru principal al vietii. Si spun scop pentru a nu folosi evaziv termenul simplu de existenta.
Pentru ca a exista este deja un lucru cert, insa scopul incercam sa-l interpretam de-a lungul
intregii existente. Cum ne dezvoltam, cum am ajuns aici, cum stim incotro sa ne indreptam?
Cum deosebim calea buna de calea rea? Discutii psihologice despre firea umana, cum ne-am
format ideile, de unde am dobandit principiile, cum s-au nascut temerile?

Daca ar trebui sa existe o parte de revelatie in toate discutiile acestea este originea formarii.Si
raspunsul duce ferm catre directia copilarie-familie. In subconstient ca pe nesimtite caram ani
buni cu noi in spinare cu toate temerile si incertitudinile dobandite in familie, obiceiuri in
oglinda, comportamente inexplicabile ce arata copii fidele asura a ceea ce am trait. Intr-o
sintaxa mai clara parca toti repetam trecutul intr-un mod obsesiv si pueril de inconstienta.

Stiu ca a face atatea introspectii nu mai este atat de folositor atunci cand exagerezi, dar am
observat si la oamenii mai ignoranti asupra existentei, ce nu chestioneaza vreo emotie, ca se
manifesta aceste temeri in traiul zilnic. Intr-o maniera sau alta. Toti depozitam matrite formate
in copilarie.

Suntem ghidati mecanic de temeri de abandon, temeri de neapreciere, temeri de singuratate,

temeri de lipsa independenta, temeri de esec. Si toate izvoresc sau sunt mentinute prin iubire.
Iubire pierduta, iubire nerecunoscuta, iubire neimplinita, imposibilitatea exprimarii iubirii,
iubire dependenta, proiectii iluzorii ale unor asteptari formate de demult. Dovada este lumea
tot mai singura, mai depresiva, mai promiscua, mai exigenta.

Intotdeauna am avut sentimentul ca viata este o insiruire de continuari. De aici si ideea ca nu

cred ca as obtine un raspuns simplu si final la intrebarea initiala. Mai degraba as continua
intrebandu-ma daca ne putem vindeca urmele trecutului trasate involuntar din copilarie. Sau
oare suntem bolnavi in acest sens? Sau poate acesta este scopul fiecaruia. Nu e vorba de
vindecare sau vreo boala, acesta o fi scopul...