Divina Comedie

În mijlocul vieții sale, Dante merge printr-o pădure și neștiind ce

face din cauza somnului, ajunge pe o colină. Își continuă drumul, iar în
fața sa apare o panteră ce dorește să îl împiedice din a continua să urce,
un leu și o lupoaică. Acesta se întâlnelte cu Virgil, ce părea mut. Virgil
este cel prin care Dante va ajunge să călătorească în Infern. Dante
vorbește despre cât de nedemn se crede să facă această călătorie. Virgil
îi povestește despre cum s-a întâlnit cu Beatrice, iar aceasta îi
povestește despre faptul că și ea și Rahira și Maica Precista umblă de
grija lui Dante. Aceștia ajung în fața unei porți prin care se explică că
oricine intră ar trebui să își lase speranța afară. Aceștia se întâlnesc
întâi cu niște îngeri respinși și de Rai și de Iad. Mai apoi, ajung la râul
Aheron și se întâlnesc cu un corăbier. Caron îi explică lui Dante că el nu
are ce căuta aici, dar Virgil îi taie vorba repede. Caron se supără
deoarece pe acolo n-au trecut niciodată suflete bune. În primul cerc,
Dante se întâlnește cu cei ce n-au putut sau n-au fost botezați. Dante se
întâlnește cu Homer, Horațiu, Ovidiu și Lucan. Aceștia trec de șapte ori
prin șapte porți și se întâlnesc cu diverși.

Se ajunge în al doilea cerc al desfrânaților, judecător fiind Minos.

Minos se opune, dar Virgil intervine din nou. Văzând cum arată
interiorul, sufletele sunt date de o parte și de alta de pereți. Dante
vorbește cu Francesca, care spune că s-ar și ruga pentru acesta. Virgil îl
întreabă la ce se gândește. Dante răspunde că e trist că toate sufletele
au murit de moarte brutală și din această pricină.Francesca îi spune
povestea de iubire și cum a ajuns aici.

Dante se trezește în al treilea cerc, cel al lacomilor, unde zăpada și

ninsoarea sunt mereu prezent. Cerber, un câine cu trei guri are datoria
să muște toți păcătoșii și să îi sfâșie. Acesta se repede spre ei, dar Virgil
îi îndeasă pământ în gură. Se vorbește despre războiul despre negri și
albi ăn sens metaforic. Ieșind de aici îl întâlnesc pe Pluto, dușmanul cel
mai mare datorită lăcomiei pe care o reprezintă.

Pluto se împotrivește și el, țipând, dar Virgil intervine, iar acesta

rămâne lat la pământ. În al patrulea cerc, zgărciții și risipitorii sunt
obligați să adune bolovani și să se învârtă în cerc până ce se ciocnesc
unii de alții, luând-o de la capăt. Virgil îi cuvântă despre înțelepciunea
pe care Dumnezeu o dă oamenilor pentru a îl sluji, ca mai apoi să îl
îndemne pe Dante să continue drumul.
În al cincilea cerc, se formează râul Stix în care
mânioșii/nesimțitorii se bat până fac bășice. Flegias, luntrașul Stixului se
mânie și el, dar îi trece pe Virgil și pe Dante pe malul celălalt, la cetatea
Dite, începutul adevăratului Infern, cea care face diferența dintre
păcatul inconștient și cel conștient. Virgil îi spune lui Dante că nu îl va
lăsa să moară și că această călătorie este hotărâtă de Dumnezeu.

Ajung în al șaselea cerc, unde Virgil este pus pe gânduri. Acesta îi

relatează despre prima sa coborâre în Infern, unde a fost trimis să îl
recupereze pe Iuda din cel mai îndepărtat cerc. De ei se apropie cele
trei furii în chip de femei (Tisifone, Alecto și Megera). Virgil îl
avertizează pe Dante să nu o privească pe Gorgo, așa că își pune mâinile
peste mâna lui. Ajung la eretici, este unul ce îl judecă pentru că nu
împlinesc voia Domnului și că sunt suflete nedemne. Trec mai apoi pe
lângă o cetate de suflete în sicrie, iar dintr-unul se ridică un om,
rugându-i să se întoarcă. Farinata, auzind glasul toscan începe și ea să
se ridice. Dante și Farinata vorbesc despre strămoși, apărând și Guido
(un prieten bun de al lui Dante, cu care se presupune că relația s-a răcit
datorită unui conflict de idei). Virgil îi explică lui Dante dispunerea
Infernului.