Acceptă-mă aşa cum

sunt !
O poveste adevărată
 Această poveste este a unui soldat ,
care, în sfârşit se întorcea acasă, după
ce luptase în Vietnam.
El îşi sună părinţii din San Francisco : 
CLIQUE SLIDES
- Mamă, Tată, mă întorc acasă, dar înainte vreau să vă rog o
favoare. Am un prieten pe care mi-ar face plăcere să-l aduc
cu mine.
- Sigur, au răspuns. Ne-ar încânta să-l cunoaştem. 
Există ceva ce ar trebui să ştiţi dinainte. El a fost rănit
îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi
un picior. Şi în afară de asta nu are niciun loc unde să
locuiască.
 - Ce suferinţă!!! Regretăm mult să auzim asta.
- Poate putem să-l ajutăm să găsească vreun loc unde să
locuiască.
- Nu mamă, eu vreau ca el să poată locui la noi acasă !
- Dar fiule, nu şti ce ne ceri, nu ai idee de gravitatea
problemei ?
Mama de acord cu tatăl, indică:
Cineva cu atâta dificultate ar fi o sarcină grea pentru
noi. Avem propria noastră viaţă şi nu vrem un lucru
ca acesta să intervină în modul nostru de a trăi.
Cred că te poţi întoarce acasă şi uită acest subiect.
El îşi va găsi un mod de a locui pentru el !
Fiul închise telefonul şi niciodată nu au mai auzit de
el.
 Câteva zile mai târziu, părinţii au primit un
anunţ dela poliţie, informându-i că fiul lor
murise căzând de pe o clădire.
Poliţia consideră accidentul ca o sinucidere.
Părinţii, îngroziţi, au zburat în oraşul unde se afla fiul
lor şi au fost duşi la morgă pentru identificarea
cadavrului.
Ei l-au recunoscut şi pentru groaza şi teroarea lor,
au descoperit ceva pe care nu îl cunoşteau:
“FIUL LOR AVEA NUMAI UN BRAŢ ŞI UN PICIOR”
 Părinţii din această poveste sunt ca noi, găsim că e mai
uşor să iubim pe aceia care sunt perfecţi, frumoşi,
sănătoşi, simpatici, dar nu ne plac persoanele care ne
incomodează şi ne fac să ne simţim rău.
Noaptea asta, înainte de a adormi, să ne rugăm lui
Dumnezeu, să ne dea puterea de care avem nevoie
pentru a accepta, fără restricţii, persoanele aşa cum sunt
ele, chiar dacă sunt diferite de noi.
Când cerem răbdare lui Dumnezeu,
să ne dea răbdare.
 Dumnezeu ne răspunde:
Răbdarea se produce în urma
frământărilor; ea nu se poate da,
trebuie să fie învăţată.
Dumnezeu ne dă binecuvântarea;
fericirea depinde de noi.
Să nu cerem lui Dumnezeu să ne
elibereze de durere
Suferinţa ne îndepărtează de lume şi ne
apropie de Dumnezeu.
 Să-i cerem lui Dumnezeu să ne ajute
A IUBI pe ceilalţi, aşa cum EL ne iubeşte
pe noi.
Dumnezeu ne va spune :
Ahhhh, în sfârşit,
ai înţeles ideea...
 Dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, trimite
prietenilor tăi acest mesaj, chiar dacă nu cred
în Dumnezeu, ai încredere că îi va ajuta mult.
Dumnezeu să te
binecuvânteze !
“Pentru lume poţi fi o persoană, dar, pentru o
persoană tu poţi fi lumea.”

Texto: Autor desconocido, adaptado e

ampliado por Juanca