Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EFECTE SI RECOMANDARI
Radiațiile ionizante sunt cele ale căror fotoni au suficientă energie pentru a rupe legăturile
chimice și a forma ioni. În contrast, radiațiile neionizante nu au suficientă energie pentru ca prin
interacțiunea cu materia vie să rupă legaturile chimice dintre molecule sau să rupă un electron din
atom (Calotă și col., 2012). Radiațiile UV sunt incluse, în general, în categoria radiațiilor
neionizante deoarece sunt o componentă a radiațiilor optice. Radiațiile optice mai cuprind
radiațiile vizibile și radiațiile infraroșii care sunt neionizante. Cu toate acestea, radiația UV are cea
mai mare energie din spectrul optic și are suficienta energie pentru a produce modificari
fotochimice care pot initia efecte biologice (Calotă și col., 2012). Mai mult, radiațiile dintr-o
porțiune a spectrului ultraviolet și anume cele cu lungimi de undă mai mici de 240 nm, au
capacitatea de a rupe moleculele de oxigen.
Pentru a ține seama de efectele fizice și biologice diferite, radiația UV este împărțită în trei domenii
(benzi) principale A, B și C. În conformitate cu definițiile ISO-21348, cele trei tipuri de radiații, UVA, UVB și
UVC sunt cuprinse în urmatoarele intervale de lungimi de undă (SCHEER, 2017):
UVA- UVB: Efectele datorate expunerii excesive la radiații ultraviolete apar în primul rând
la nivelul țesuturilor și organelor direct iluminate, aflate la interfața organismului cu mediul: pielea
și ochii. Acest fapt se datorează adâncimii mici de pătrundere a radiațiilor UV în materialele
biologice. La nivel cutanat pot apărea: eritem (înroșirea pielii) ce poate evolua până la arsuri,
bronzare și îngroșarea straturilor exterioare ale pielii care atenuează penetrarea UV către
straturile mai adânci, factori cauzali fiind în primul rând UVB și în mai mică măsură UVA. Expunerea
cronică la radiațiile UVA provoacă pierderea treptată a elasticității pielii care accelerează
îmbătrânirea pielii, apărând ridurile și aspectul de piele uscată (OMS, 2017). Alte efecte cutanate
care pot apare în expunerea la radiații UVA și UVB sunt reacțiile fotosensibile (dermatite alergice
si nonalergice), unele leziuni degenerative precanceroase (cum ar fi dermatita actinica cronica,
nevii pigmentari sau alunițele), sau canceroase (carcinomul bazocelular, carcinomul cu celule
scuamoase și melanomul malign), precum și agravarea unor afecțiuni dermatologice preexistente.
La nivel ocular pot apărea: inflamații ale corneei (fotokeratite), inflamații ale conjunctivei
(fotoconjunctivite), cataractă (acestea 3 fiind atribuite în special UVB), leziuni uveale și retiniene
(atribuite UVA). Există și o serie de date preliminare care sugerează efecte imunosupresoare în
expunerea la radiații UV, iar această scădere a 9 imunității poate conduce la creșterea riscului de
infecții virale și bacteriene (OMS, 2017).
UVC: Ultravioletele cu lungimile de undă cele mai mici, cele din domeniul C, sunt cele mai
eficiente în distrugerea sau inactivarea microorganismelor. Deoarece fotonii radiației UVC au
energiile cele mai mari din întreg spectrul ultraviolet, aceștia interacționează nu doar cu învelișul
microorganismului, ci și cu acizii nucleici (ADN și ARN) cauzând mutații care previn replicarea
acizilor nucelici și, în acest fel, provoacă distrugerea bacteriilor și inactivarea virusurilor (IES, 2020).
Susceptibilitatea diverselor microoganisme patogene la expunerea la radiațiile ultraviolete este
diferită. Fungii sunt cei mai rezistenți la acțiunea acestor radiații, ceea ce înseamnă că sunt
necesare doze mari de 13 radiații UV pentru distrugerea lor. Radiațiile UV pot distruge sau inactiva
microorganismele aflate în diverse medii: în aer, în apă, pe suprafața diverselor obiecte, piese de
mobilier sau pe pereți sau podele. Din întreg spectrul ultraviolet, radiațiile cele mai eficiente în
distrugerea sau inactivarea microroganismelor sunt cele din spectrul UVC. Datorită capacității
ridicate de a distruge microorganismele patogene, în literatura referitoare la aplicațiile de
dezinfecție radiațiile UVC mai sunt denumite și radiații UV germicide (CIE, 2020; GLA, 2020; IES,
2020).
Așa cum s-a menționat anterior, oamenii nu sunt expuși în mod natural la radiația UV de
tip C care este absorbită în totalitate de stratul de ozon din atmosferă. La interfața cu organismul
uman, UVC sunt absorbite în cea mai mare parte în straturile superficiale ale pielii (stratul cornos
al epidermei) și pătrund doar în mică măsură până la stratul bazal al epidermei. În zonele cu
grosime redusă a straturilor superficiale ale pielii, în cazul radiațiilor intense, UVC pot ajunge la
țesutul viu al pielii și pot produce eritem și, eventual, alte efecte comune cu celelalte radiații UV
(SCHEER, 2017). Expunerea la niveluri ridicate de UVC poate determina eritem (înroșirea pielii
similară arsurilor solare), de obicei formă ușoară și 10 tranzitorie (IES, 2020), eritem care poate
duce la o confuzie cu eritemul din cadrul unei dermatite de altă etiologie. Totuși în cazuri de
supraexpunere intensă la UVC produse de lămpile pentru dezinfecție pot apărea și efecte mai
severe, fotodermatite cu simptomatologie mai zgomotoasă și evoluție mai lungă (SCHEER, 2017).
La nivel ocular UVC pătrund mai ușor în cornee și conjunctivă putând determina inflamații
– fotokeratită și / sau fotoconjunctivită, afecțiuni dureroase cu simptome care durează uzual până
la 24 de ore după expunere, simptomele dispărând în general până în 7 zile. (IES, 2020). Corneea
este în mod particular vulnerabilă la UVC (SCHEER, 2017)
Cu toate aceste considerații biofizice, atenuarea radiațiilor UVC de către stratul superficial
(stratul cornos) reduce foarte mult riscul cancerigen în comparatie cu radiațiile UVB, fapt afirmat
de Comisia Internațională de Iluminat (CIE, 2010). Nu există suficiente dovezi că UVC izolate pot
provoca cancer la om, iar riscul de a face cancer datorită expunerii la UVC este mult mai redus
decât în cazul expunerii la UVB (CIE, 2010, 2020).
Un alt aspect privind efectele asupra sănătății legat de expunerea la UVC generate de
lămpile cu scop dezinfectant este generarea de ozon de către aceste dispozitive în cazul emisiei
de radiații cu lungimi de undă mai mici de 240 nm. Din această cauză trebuie luate în considerare
și efectele adverse asupra sănătății datorate ozonului. Ozonul este o substanță foarte reactivă, iar
efectele adverse asupra sănătății se găsesc de obicei la punctele inițiale de contact, în special în
tractul respirator (nas, gât și căi respiratorii), plămâni și, la concentrații mai mari, în ochi.
Expunerea la ozon poate provoca o varietate de simptome și boli asociate căilor respiratorii, în
special la persoanele sensibile. Dispozitivele produse si comercializate de SC BIOCOMP SRL nu
produs reziduri chimice de nici un fel, spatiul putand fi folosit imediat dupa finalizarea etapei de
dezinfectie (sau in cazul dispozitivelor ce realizeaza dezinfectia aerului in prezenta personalului,
se poate desfasura activitatea normal, fara nici un efect asupra calitatii vietii).
Distanta Timp
Distanta Timp
10 cm 18 sec 9 sec 6 sec 4 sec
Aceste date pot sa varieze in functie de variabile din incaperea in care se face
dezinfectia cum ar fi:
• temperatura
• puritatea aerului
• obstacolele intalnite in raza de actiune a lampii
• tipul microorganismului etc.