Nimeni nu-i ştie valoarea Nu se ştie al său preţ Chiar dacă ar încerca Să-l afle cel mai isteţ!
El a fost donat odată
Celor doi de la-nceput Dar odată cu păcatul De la ei a dispărut! Şi-a rămas doar amintire Căci odată l-au avut.
De atunci acest cuvânt
Rând pe rând e pomenit De multele generaţii Ce de-atunci au vieţuit Dar să-l aibe pur, curat Nimeni nu l-a dobândit!
Şi cu cât se dorea pace
Ea apărea doar în vis! Pentru că în realitate Totul era compromis Şi reversul ei pe-alocuri Izbucnea ca din abis.
A venit însă o vreme
Când pacea se-ntrezărea Toţi profeţii strigau tare: Pacea iar va apărea „Prinţul" a decis să vină Şi El din nou o va da.
Primul semn se dă în noapte
Prin cântarea corului Când îngerii au venit Din înaltul Cerului Cântând: ,,Pace pe pământ Între fiii Domnului". Mai târziu chiar „Prinţul" zise: Vă las, vă dau pacea Mea Primiţi-o ca pe un dar Ce lumea nu-l poate da Dar Eu am ştiut precis C-aveţi nevoie de ea
Chiar şi după înviere
Isus zise bucuros „Pace - Vouă"... dragii Mei Iată iarăşi M-am întors Ca nici unul să nu fie Dintre voi necredincios.
După două mii de ani
E mare semn de-ntrebare Că acest cuvânt de „PACE"! Produce îngrijorare Şi cu fiecare zi Lumea cade-n disperare!
Când peste tot se va zice:
„Pace şi linişte" iar Va fi o formalitate Aşteptare în zadar Căci de fapt pe neaşteptate Va veni prăpădul chiar!
PACE, PACE şi iar PACE
Vor avea aceia care Vor fi plini de Duhul Sfânt Şi dovedesc prin purtare Căci PACEA e roada Lui Ce dă binecuvântare.
Celor ce nu aveţi PACE
Dar doriţi s-o căpătaţi Vă fac o recomandare: „Ochii spre Cer îndreptaţi" Căci Isus e „Sursa Păcii" Şi vă dă, dacă-L rugaţi.
O, Doamne mai lasă încă
Pacea Ta în omenire Căci fără ea e dezastru Fără PACE nu-i iubire! Dar cu PACEA ce ne-o dai Vom ajunge în mărire. Amin