INSTITUTUL MILITAR AL FORŢELOR ARMATE

“Alexandru cel Bun”

CATEDRA INSTRUCŢIA TRAGERII

INSTRUCŢIUNE

REGULI DE TRAGERE

2
CHIŞINĂU – 2007
 

Instrucţiunea este elaborată de către şeful catedrei

”Instrucţia tragerii” locotenent – colonel I. Cibotari,
locţiitorul şefului catedrei locotenent – colonel O. Ruşciuc,
lectorul superior maior R. Burlea şi lectorii: maior V. Iorga,
maior L. Cazacov, maior V. Procopii.
 
Redactor: locotenent M. Cujbă

3
 

CUPRINS:
I. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE Şl CARE
APAR, ÎN TEREN OBIŞNUIT ......................................4
II. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR TERESTRE CARE
SE MIŞCĂ ...................................................................................11

III. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE Şl CARE

APAR, IN TEREN MUNTOS ............................................20

IV. TRAGEREA PE TIMP DE NOAPTE Şl ÎN CONDIŢII DE

VIZIBILITATE REDUSĂ ......................................................25

V. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR AERIENE CARE

ZBOARĂ LA MICĂ ÎNĂLŢIME ........................................28
VI. TRAGEREA CU MITRALIERELE DE PE TRANSPORTOR 
ASUPRA OBIECTIVELOR TERESTRE ................................ .35
VII. TRAGEREA CU ARUNCĂTORUL DE GRENADE
ANTITANC (A.G.-7) ...................................................51
VIII. NOŢIUNI DESPRE EFICACITATEA TRAGERII
(FOCULUI) CU ARMAMENTUL DE INFANTERIE ....60
IX. PRINCIPII GENERALE A REGULILOR DE
TRAGERE DIN BMD-1 .........................................................69
X. TRAGEREA CU ARUNCĂTORUL DE
GRENADE
„AGS – 17”................................................................................91

4
 

XI. REGULI DE TRAGERE DIN AG – 9 .................................109

I. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE

ŞI CARE APAR ÎN TEREN OBIŞNUIT
Pentru executarea tragerii asupra obiectivelor fixe şi asupra celor 
care apar, înălţătorul, punctul de ochire şi corectorul de derivă (la
armamentul prevăzut cu corector de derivă) se stabilesc astfel încît să
asigure trecerea traiectoriei medii prin centrul obiectivului sau cît mai
aproape de acesta (fig. 1).
 Poziţia
înălţătorului 

 Poziţia
corectorului 
de derivă

 Poziţia
 punctului de
ochire

Fig. 1. Poziţia înălţătorului, punctului de ochire şi a corectorului de derivă

 A. STABILIREA ÎNĂLŢĂTORULUI 

Înălţătorul se stabileşte în funcţie de :
 — distanţa pînă la obiectiv ;
 — diferenţa dintre condiţiile tragerii respective şi cele normale ;
 — genuliera obiectivelor.
Dacă distanţa pînă la obiectiv este determinată cu suficientă
 precizie, iar tragerea se execută în condiţii normale,  înălţătorul iniţial
se stabileşte la gradaţia corespunzătoare distanţei pînă la obiectiv.
In condiţii diferite de cele normale se aplică următoarele reguli :
 —  pînă la distanţa de 400 m, la înălţătorul iniţial, nu se introduce
nici o corecţie ;
 —  la distanţe mai mari de 400 m , la înălţătorul iniţial se introduc
corecţii, în funcţie de temperatura aerului, astfel :
5
 

+ 1/2 gradaţie (+ 50 m), dacă temperatura aerului este

cuprinsă între 0°C şi - 25°C ;
+ 1 gradaţie (+ 100 m), dacă temperatura aerului este sub — 
25°C.

 B. STABILIREA PUNCTULUI DE OCHIRE 

ÎN ÎNĂLŢIME 
Dacă  înălţătorul iniţial se stabileşte corespunzător distanţei pînă la
obiectiv, punctul de ochire se stabileşte   în centrul obiectivului ,,punct
ochit” - ,,punct lovit” (fig. 2).

500 cm
700 cm
600 cm 500 m
300 cm 400 m
300 m
200 m
100 m Orizontala armei 
Fig. 2. Stabilirea punctului de ochire în înălţime cînd se ia cu înălţătorul
corespunzător distanţei pînă la obiectiv

Asupra obiectivelor de genulieră mică (în jur de 0,50 m), punctul de

ochire in înălţime se stabileşte la marginea de jos a obiectivului, iar 
tragerea nu se va executa cu înălţătorul corespunzător distanţei la care se
găseşte obiectivul, ci cu acel înălţător care asigură trecerea traiectoriei
medii prin centrul obiectivului sau cît mai aproape de acesta (fig. 3).

Fig. 3. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea

asupra obiectivelor de genulieră mică.

Cînd se trage asupra unor obiective, care sunt dispuse în limitele

distanţei loviturii razante sau la o distanţă mai mare decît aceasta ,
 punctul de ochire în înălţime se stabileşte ca în figura 4.

6
 

Fig. 4. Stabilirea punctului de ochire în înălţime în funcţie de distanţa pînă la obiectiv:

(se trage cu puşca mitralieră md. 1964)
a) mai sus de marginea de jos a obiectivului cu 1/3 din înălţimea
acestuia, dacă obiectivul este dispus la o distanţă mai mică decît jumătate
din distanţa loviturii razante, iar înălţătorul corespunde distanţei loviturii
razante ;
 b) la marginea de jos a obiectivului, dacă obiectivul este dispus la o
distanţă mai mare decît jumătate din distanţa loviturii razante, iar 
înălţătorul corespunde distanţei loviturii razante ;
c)  în centrul obiectivului, dacă obiectivul este dispus la distanţa
loviturii razante, iar înălţătorul corespunde acestei distanţe ;
d) la marginea de sus a obiectivului dacă obiectivul este dispus
la o distanţă mai mare decît distanţa loviturii razante, iar înălţătorul
corespunde distanţei loviturii razante.
In momentele încordate ale luptei, trăgătorul neavînd
posibilitatea schimbării înălţătorului, corespunzător distanţei pînă la
obiectiv, suprapunerea traiectoriei medii pe centrul obiectivului sau cît
mai aproape de acesta se asigură prin stabilirea punctului de ochire în
înălţime astfel :
- la marginea de jos a obiectivului, cînd acesta se găseşte la o
distanţă mai mică decît distanţa corespunzătoare gradaţiei de pe înălţător 
(fig. 5) ;

Fig. 5. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la

marginea de jos a obiectivului

- la marginea de sus a obiectivului, cînd acesta se găseşte la o

distanţă mai mare decît distanţa corespunzătoare gradaţiei de pe înălţător 
(fig. 6).

7
 

Fig. 6. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la

marginea de sus a obiectivului

C. STABILIREA PUNCTULUI DE OCHIRE ÎN DIRECŢIE 

ŞI A CORECTORULUI DE DERIVĂ 
Cînd tragerea se execută în condiţii normale, punctul de ochire în
direcţie se stabileşte pe mijlocul obiectivului, la înălţimea la care s-a
stabilit punctul de ochire în înălţime; dacă armamentul este prevăzut cu
corector de derivă, corectorul de derivă se fixează în dreptul gradaţiei
„0” de pe scara corecţiilor în direcţie.
Vîntul lateral exercită o mare influenţă asupra traiectoriei,
abătînd-o lateral, în sensul în care bate vîntul:
 —  spre stînga, cînd vîntul bate din dreapta spre stînga ;
 —  spre dreapta, cînd vîntul bate din stînga spre dreapta.
Valoarea corecţiilor pentru vînt moderat (4 m/s), care bate lateral sub
un unghi de 90° este arătată în tabela Nr. 1.
La armamentul prevăzut cu corector de derivă, corecţiile pentru vînt
lateral se aplică prin schimbarea poziţiei corectorului, deplasîndu-1 în
partea din care bate vîntul, astfel:
  — spre stînga, dacă vîntul bate de la stînga spre dreapta ;
 —   spre dreapta, dacă vîntul bate de la dreapta spre stînga.
Mărimea abaterilor laterale ale gloanţelor depinde de viteza vîntului,
astfel :
 —  pe timp de vînt puternic corecţiile se iau de 2 ori mai mari;
 —  pe timp de vînt slab, corecţiile se iau de 2 ori mai mici.
Pentru corectarea poziţiei punctului de ochire în direcţie, calculul
lăţimilor de ţintă se face de la mijlocul obiectivului, nu de la marginea lui.
La tragerea asupra obiectivelor grupate (pe un front larg), nu se
aplică nici o corecţie pentru vînt lateral.
Întrucît corecţia în direcţie depinde şi de durata de traiect a glonţului,
corecţia pentru vînt lateral se va determina pentru distanţa înălţătorului
corector.

8
 

9
 

T
a
b
e
la
 D. ÎN EXECUTAREA TRAGERII ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE  N
r
ŞI ASUPRA CELOR CARE APAR, SE APLICĂ  .
1
URMĂTOARELE REGULI:
a) Asupra unui obiectiv izolat, fix şi bine observat, tragerea se
execută în serii scurte sau lungi, în funcţie de:
 — distanţa pînă la obiectiv ;
 — importanţa obiectivului.
Cu cît distanţa pînă la obiectiv este mai mare şi cu cît obiectivul este
de genulieră mai mare, cu atît seria de cartuşe trase va fi mai lungă.
Tragerea se va executa pînă la nimicirea obiectivului sau pînă cînd
obiectivul se adăposteşte.
b) Asupra unui obiectiv care apare  — indiferent de genuliera lui şi
distanţa pînă la el — tragerea se execută în serii scurte, la intervale mici de
timp.
Pentru lovirea obiectivelor care apar de mai multe ori, trăgătorii
trebuie să aibă temeinice deprinderi în transportul cu repeziciune a focului
de la un loc la altul de apariţie a obiectivului; în acest scop, se impune o
atentă observare a cîmpului de luptă şi deschiderea cu repeziciune a
focului.
c) Asupra unui obiectiv grupat, compus din mai multe ţinte izolate şi
 bine vizibile, tragerea se execută în serii scurte sau lungi, în funcţie de
distanţă, cu transportul focului de pe o ţintă pe alta, cu respectarea
regulilor privind stabilirea înălţătorului şi a punctului de ochire (fig.7).

10
 

Fig. 7. Transportul focului de pe o ţintă pe alta

d) Asupra forţei vii a inamicului care atacă (contraatacă) la
distanţa de 200 m şi mai mică, tragerea se execută în serii lungi, cu
repartiţia focului pe frontul obiectivului (fig. 8).

Fig. 8. Repartiţia focului pe frontul obiectivului

e) Asupra unui obiectiv larg, format din mai multe ţinte care nu se
văd clar (sînt mascate), precum şi asupra unui obiectiv izolat mascat,
tragerea se execută cu repartiţia focului pe tot frontul obiectivului
(măştii) la schimbarea succesivă a punctului de ochire de la un obiectiv
la altul.

11
 

II. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR 

TERESTRE CARE SE MIŞCĂ
 A. GENERALITĂŢI 
Cîmpul de luptă modern se caracterizează printr-o mare varietate de
obiective. Un procent însemnat din aceste obiective îşi vor schimba mereu
 poziţia faţă de planul de tragere, adică vor fi din cele care se mişcă.
Din această categorie fac parte (fig. 9):

 — militari care atacă de

front sau se retrag ;

 — agenţi pe motocicletă ;

Fie. 9. Obiective care se mişcă

Pentru definirea obiectivelor care se mişcă este necesar să se precizeze
(fig. 10) :
Viteza
( pas alergător = 2-3 m/s)
 — distanţa în metri pînă la
obiectiv (D) ;

 — direcţia de mişcare a
obiectivului, faţă de  Direcţia
trăgător ;  K 

 — viteza cu care se mişcă ;

 D

12
 

 — unghiul de drum al
obiectivului (K) în grade

Fig. 10. Elementele necesare în tragerea

asupra obiectivului care se mişcă
Distanţa pînă la obiectivul care se mişcă
se determină după aceleaşi procedee ca şi pînă
la un obiectiv fix sau care apare. La
determinarea distanţei pînă la un obiectiv care
se mişcă, se are în vedere depărtarea la care se
va găsi acesta faţă de trăgător în momentul
începerii tragerii (fig. 11).

Fig. 11. Determinarea distanţei pînă la un obiectiv care se mişcă

Viteza cu care se mişcă un obiectiv se apreciază din vedere sau se

determină cu ajutorul diferitelor procedee şi se exprimă, de regulă, în metri
 pe secundă sau kilometri pe oră (minut). La aprecierea vitezei de mişcare a
unui obiectiv, direct din vedere, se ţine seama de natura obiectivului şi de
acţiunea pe care o execută acesta, ca în exemplele din fîg.12 :
 Se mişcă cu o viteză de
aproximativ 1,5 m/s
 La pas

 Se mişcă cu o viteză de

 La pas alergător  aproximativ 2,5 m/s
 
 Se mişcă cu o viteză de
 În fugă aproximativ 4 m/s

 Motociclist  13
 Se mişcă cu o viteză de
40-50 km/oră (11-14 m/s)
 

Fig. 12. Vitezele de deplasare ale diferitelor obiective

Pentru determinarea vitezei cu care se mişcă un obiectiv, se
folosesc diferite procedee. Astfel, pe direcţia de deplasare a unui obiectiv
se aleg două repere între care se cunoaşte depărtarea sau se poate
determina cu exactitate această depărtare în metri; se stabileşte prin
cronometrare timpul în care obiectivul parcurge depărtarea între reperele
alese; se calculează viteza de deplasare (V), împărţind distanţa parcursă în
metri (Dm) la timpul de parcurgere în secunde (Ts) :

De exemplu, între două repere situate la o depărtare de 60 m, un

trăgător parcurge distanţa în timp de 25 secunde. Viteza cu care se mişcă
trăgătorul este egală cu (fig. 13):

Fig. 13. Determinarea vitezei de

deplasare a unui obiectiv

Direcţia de mişcare (deplasare) a obiectivului defineşte sensul lui de

mişcare faţă de trăgător: se apropie (înaintează); se îndepărtează (se
retrage); trece de la dreapta spre stînga sau de la stînga spre dreapta
(fig.14).

14
 

  Fig. 14. Determinarea direcţiei de mişcare

(deplasare) a unui obiectiv

Unghiul de drum al obiectivului care se mişcă (unghiul sub care are loc
deplasarea obiectivului) este unghiul format între planul de tragere şi
 planul care conţine direcţia de deplasare a obiectivului. Unghiul de drum al
obiectivului se notează simbolic cu litera K (fig. 15).

Fig. 15. Unghiul de drum al unui obiectiv

In funcţie de unghiul de drum al obiectivului, deplasarea se consideră :

a) De front  — cînd obiectivul se mişcă în acelaşi plan cu planul de
tragere sau sub un unghi de drum faţă de acesta de maximum 30° (fig.16).
 b) De flanc — cînd obiectivul se mişcă perpendicular pe planul de
tragere sau sub un unghi de drum cuprins între 60° şi 120° faţă de acesta
(fig.17).
c) Oblică  — cînd obiectivul se mişcă sub un unghi ascuţit sau obtuz
faţă de planul de tragere sub un unghi de drum cuprins între 30°-60° sau
120°-150° faţă de acesta (fig.18).

Fig.16. Deplasarea obiectivului de front

15
 

Fig.17. Deplasarea obiectivului de flanc

Fig.18. Deplasarea oblică a obiectivului

 B. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR
CARE SE MIŞCA DE FRONT 
In cazul tragerii asupra obiectivelor care se mişcă de front —  care vin
spre trăgător sau pleacă de la acesta — modificarea distanţei este
neînsemnată, iar planul de tragere coincide cu direcţia de mişcare a
obiectivului.
Pentru aceste considerente, asupra obiectivelor care se mişcă de front
tragerea se execută ca şi asupra obiectivelor fixe sau asupra celor care apar,
iar înălţătorul se stabileşte corespunzător distanţei la care se va găsi
obiectivul în momentul tragerii.
Modificarea distanţei devine evidentă şi se ţine seama de ea numai
atunci cînd tragerea se execută la intervale mari (10-12 s), iar obiectivul se
mişcă cu o viteză mare (5-7 m/s).
Pentru modificările distanţei care au loc pe timpul duratei de traiect a
glonţului nu se aplică nici o corecţie prin schimbarea înălţătorului ci, pe
măsura apropierii sau îndepărtării, se schimbă poziţia punctului de ochire
în înălţime.
Pentru tragerea asupra obiectivelor care vin spre trăgător, punctul de
ochire în direcţie se stabileşte ca şi la tragerea asupra obiectivelor care
apar, iar punctul de ochire în înălţime se stabileşte mai sus de marginea de
 jos a obiectivului cu 1/3 din înălţimea acestuia (fig. 19).

16
 

Fig. 19. Tragerea asupra obiectivelor care vin spre trăgător 

La tragerea asupra obiectivelor care se îndepărtează de la trăgător,

  punctul de ochire în direcţie se stabileşte ca şi la tragerea asupra
obiectivelor care apar, iar punctul de ochire în înălţime se stabileşte mai jos
de marginea de sus a obiectivului cu 1/3 din înălţimea acestuia (fig. 20).

Fig. 20. Tragerea asupra obiectivelor care se îndepărtează

Lungimea seriei de cartuşe la tragerea asupra obiectivelor care se

mişcă de front se proporţionează în funcţie de distanţa şi dimensiunile
obiectivelor respective.
Cu cît distanţa de tragere este mai mare şi cu cît obiectivul este mai
mare, cu atît seria de cartuşe trebuie să fie mai lungă şi invers.
Corectarea tragerii se execută, în general, după aceleaşi reguli ca şi la
tragerea asupra obiectivelor fixe sau asupra celor care apar. Totuşi, în
anumite situaţii, cînd loviturile sînt scurte sau lungi, tragerea se continuă
cu elementele stabilite iniţial, pînă ce obiectivul care se mişcă intră în
snopul traiectoriilor respective.
Astfel, dacă la tragerea asupra unui obiectiv care se apropie se observă
lovituri scurte, se poate continua tragerea fără modificări pînă ce obiectivul
intră în zona de cădere a gloanţelor.

C. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR CARE 

 SE MIŞCA DE FLANC SAU OBLIC 

17
 

La tragerea asupra obiectivelor care se mişcă de flanc sau oblic, pe

timpul duratei de traiect a glonţului distanţa de tragere nu se modifică în
aşa măsură încît să fie necesară aplicarea corecţiei la stabilirea înălţătorului
sau a punctului de ochire în înălţime.
In cazul în care obiectivul se mişcă de flanc sub un unghi drept
faţă de planul de tragere (unghiul de drum egal sau apropiat de 90°),
 punctul de ochire în direcţie se modifică faţă de linia obiectivului cu o
mărime apreciabilă (O A) fig. 21.
Pentru ca traiectoriile gloanţelor să
treacă prin obiectiv este necesară aplicarea
unei corecţii în direcţie, denumită corecţie
de deplasare (Cd).
La tragerea asupra obiectivelor care
se mişcă de flanc sub un unghi drept faţă
de planul de tragere (unghiul de drum egal
sau apropiat de 90°), corecţia de deplasare
(Cd) rezultă din produsul dintre viteza de
mişcare a obiectivului (V) şi durata de
traiect a glonţului (tg): (fig. 21).

Cd = V x tg

Fig. 21. Aplicarea corecţiei de deplasare asupra

obiectivelor care se mişcă de flanc

Viteza de mişcare a obiectivului se apreciază de către trăgător, iar 

durata de traiect se ia din tabelele de tragere ale armamentului respectiv.
La armamentul de infanterie corecţia de deplasare se realizează prin
schimbarea punctului de ochire în direcţia de mişcare a obiectivului sau
 prin fixarea corespunzătoare a corectorului de derivă. În acest caz ochirea
se face direct pe obiectiv.
La tragerea cu armamentul fără corector de derivă corecţia de
deplasare se calculează în metri (submultipli ai acestora) şi se exprimă în
dimensiuni aparente ale obiectivului (în figuri ale acestuia), iar la
18
 

tragerea cu armamentul prevăzut cu corector de derivă corecţia se

exprimă în miimi sau diviziuni ale corectorului de derivă.
Pentru ca valoarea corecţiei să fie exprimată în dimensiuni
aparente ale obiectivului (în figuri ale acestuia) este necesar ca valoarea
ei, calculată în metri, să se împartă la lăţimea (lungimea) obiectivului;
lăţimea unei ţinte trăgător alergînd este egală cu 0,50 m (fig. 22).
Pentru ca valoarea corecţiei să
fie exprimată în miimi sau diviziuni
ale corectorului de derivă, aceasta,
calculată în metri, se transformă cu
ajutorul formulei para-laxei (miimii) în
miimi şi apoi în diviziuni ale
corectorului de derivă.

 Fig. 22. Valoarea corecţiei de deplasare în lăţimi de siluete

 D. PROCEDEE DE TRAGERE ASUPRA

OBIECTIVELOR CARE SE MIŞCĂ 
Pentru executarea tragerii asupra obiectivelor   care se mişcă, se
folosesc două procedee :  
 — procedeul însoţirii obiectivului; 
 — procedeul aşteptării obiectivului. 
De exemplu, la tragerea cu pistolul-mitralieră  Md.1963, la distanţa
de 300 m, asupra unui obiectiv (ţinta alergînd) care se mişcă cu o viteză de
3 m/s, sub un unghi  de 90° faţă de planul de tragere, corecţia de deplasare
este egală cu 156 cm. 
Valoarea corecţiei în dimensiuni (lăţimi) aparente ale obiectivului este
egală cu 3.
a) Procedeul însoţirii obiectivului. Trăgătorul, după ce a luat corecţia
de deplasare corespunzătoare, deplasează partea dinainte a ţevii armei, în

19
 

funcţie de deplasarea obiectivului, menţinînd constant aceeaşi corecţie şi

executînd focul lovitură cu lovitură sau în serii scurte, la intervale de timp.
La calcularea corecţiei de deplasare este necesar să se adauge şi
corecţia corespunzătoare timpului necesar pentru mînuirea trăgaciului
(timp întîrzietor) care, în medie, este de 0,20 secunde şi care se notează cu
TI.
Astfel, dacă un obiectiv se deplasează cu o viteză de 3 m/s, corecţia

corespunzătoare a timpului întîrzietor va fi :

Timpul necesar consumat cu mînuirea trăgaciului (TI) însumat cu cel

necesar pentru parcurgerea traiectului glonţului, trebuie să fie egal cu
timpul în care ţinta se deplasează din poziţia actuală pînă la poziţia viitoare
în care se va întîlni cu glonţul.
Corecţia de deplasare se aplică, fie prin stabilirea punctului de ochire
în faţa obiectivului cu corecţia de deplasare calculată, fie prin introducerea
corecţiei respective la corectorul de derivă.  
În cel de-al doilea caz, punctul de ochire se ia chiar pe obiectiv, ceea
ce uşurează mult executarea tragerii.
Atît calculele teoretice, cît şi practica demonstrează că tragerea prin
 procedeul însoţirii obiectivului are aceeaşi eficacitate ca şi tragerea asupra
obiectivelor fixe; de aceea, dacă se stabileşte bine corecţia, iar obiectivul
este însoţit pe tot timpul tragerii cu precizie, traiectoria medie se
deplasează împreună cu obiectivul.
 b) Procedeul aşteptării obiectivului se aplică astfel: pe direcţia de
deplasare a obiectivului trăgătorul îşi alege cîteva repere asupra cărora
execută ochirea ; cînd obiectivul se apropie de reperul ales, la depărtarea
corespunzătoare corecţiei de deplasare calculate, deschide focul.
Dacă obiectivul nu este lovit, trăgătorul îl aşteaptă la reperul următor 
şi aşa mai departe.
Ţinînd seama de erorile posibile în determinarea vitezei de deplasare a
obiectivului şi de faptul că la fiecare reper nu se poate trage decît o singură
serie de cartuşe, focul se deschide de regulă cu o corecţie ceva mai mare
decît cea calculată şi se măreşte lungimea seriei de cartuşe trase.
În timpul executării focului în serie armamentul rămîne nemişcat, iar 
obiectivul, deplasîndu-se, intră în snopul traiectoriilor. Din practică rezultă

20
 

că viteza de deplasare a obiectivelor, determinată de trăgător, va fi mai

mică decît cea reală de 1,5 ori.
Dacă la aceasta se mai adaugă şi întîrzierea posibilă în deschiderea
focului, reiese că este necesar ca la tragerea prin procedeul aşteptării
obiectivului corecţia să se ia de două ori mai mare decît cea calculată
 pentru viteza obiectivului respectiv (2. Vo. tg. sin K). Tragerea, folosind
 procedeul aşteptării obiectivului, are o eficienţă mai mică decît tragerea
 prin procedeul însoţirii obiectivului, deoarece în această situaţie obiectivul
  poate fi lovit numai de un singur glonţ din seria trasă, iar la fiecare
aşteptare nu se poate trage decît o singură serie; de asemenea, reperele
 pentru aşteptarea obiectivului nu vor fi prea multe pe drumul parcurs de
acesta, deci, tragerea nu se va putea repeta de prea multe ori. De aceea este
mai indicat procedeul însoţirii obiectivului.
La tragerea asupra obiectivelor care se mişcă, folosind procedeul
aşteptării obiectivului, este mai indicat ca focul să se execute în serii de
cîte 6-10 cartuşe. In acest fel, deşi corecţia de deplasare este luată mai
mare decît cea din tabele, se asigură ca snopul traiectoriilor să întîlnească
obiectivul.
De reţinut faptul că procedeul însoţirii obiectivului nu se poate
folosi:
 — la tragerea asupra obiectivelor care se deplasează cu viteze mari;
  — asupra obiectivelor care se deplasează în pantă sau sub un
unghi ascuţit faţă de direcţia de tragere etc.
In asemenea cazuri, trebuie să se folosească procedeul aşteptării
obiectivului.
III. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE
Şl CARE APAR IN TEREN MUNTOS
La tragerea în teren muntos, în funcţie de unghiul de teren al
obiectivului (ţintei) şi de distanţă, pentru a se realiza trecerea traiectoriei
medii prin centrul obiectivului sau cît mai aproape de acesta, este necesară
aplicarea unei corecţii complementare a unghiului de teren în gradaţii de
înălţător sau numai schimbarea poziţiei punctului de ochire în înălţime.
Punctul de ochire în direcţie se stabileşte în condiţii identice ca la tragerea
în teren obişnuit.
Pentru practica tragerilor se pot aplica regulile arătate mai jos.
a) La distanţe de tragere pînă la 400 m :

21
 

  — cînd obiectivele sînt dispuse sub unghiuri de teren mai mici

de + sau - 15° nu se aplică nici o corecţie de înălţător, iar punctul de ochire
în înălţime se stabileşte ca în condiţii normale de teren (fig. 23), indiferent
de genuliera obiectivelor şi felul tragerii (de sus în jos sau de jos în sus) ;
  — cînd obiectivele sînt dispuse sub unghiuri de teren mai mari
de + sau - 15° nu se aplică nici o corecţie de înălţător, iar punctul de ochire
în înălţime se stabileşte astfel :
 — la marginea de jos a obiectivului, în cazul tragerii de jos în sus
asupra obiectivelor de genulieră mică (fig. 24) şi în cazul tragerii de sus în
 jos — indiferent de genuliera obiectivelor (fig. 25 a, b) ;
  — în centrul obiectivului, în cazul tragerii de jos în sus asupra
obiectivelor de genulieră mare (fig. 26).
b) La distanţe de tragere mai mari de 400 m:
 — cînd obiectivele sînt dispuse sub unghiuri de teren mai mici de
+ sau - 15° nu se aplică nici o corecţie de înălţător, iar punctul de ochire în
înălţime se stabileşte la marginea de jos a obiectivelor, indiferent de
genuliera lor şi felul tragerii: de sus în jos sau de jos în sus (fig. 27);
 — cînd obiectivele sînt dispuse sub unghiuri de teren mai mari de
+ sau - 15°, înălţătorul corespunzător distanţei înclinate pînă la obiectiv se
micşorează cu o gradaţie, iar punctul de ochire în înălţime se stabileşte :
  — în centrul obiectivelor, în cazul tragerii de jos în sus (fig. 28) ;
 — la marginea de jos a obiectivelor, în cazul tragerii de jos în sus
asupra obiectivelor de genulieră mică, precum şi în cazul tragerii de sus în
 jos asupra obiectivelor de orice genulieră (fig. 29) ;
c)  Punctul de ochire în direcţie se stabileşte ca în condiţiile terenului
obişnuit, cu menţiunea că la armamentul prevăzut cu corector de derivă nu
este indicat să se aplice corecţia pentru vînt lateral pe corectorul de
derivă, întrucât în munţi, de regulă, vîntul nu are o viteză constantă şi în
acelaşi sens decît perioade foarte scurte de timp, iar folosirea corectorului
de derivă în aceste condiţii ar determina întîrzieri în deschiderea focului.
d) Stabilirea corecţiilor de înălţător datorită creşterii altitudinii:
 — la distanţe de tragere pînă la 500 m, chiar în terenuri cu munţi
înalţi, nu este necesară aplicarea corecţiilor de înălţător ;
 — la distanţe de tragere mai mari de 500 m se procedează astfel :
 — la distanţa de 600 m :
 — pînă la altitudinea de 2 000 m nu se aplică nici o corecţie ;
 — la altitudinea de 2 000 m şi mai mare, înălţătorul trebuie
micşorat cu 1/2 gradaţie ;
22
 

 — la distanţa de 700 m :
 — pînă la altitudinea de 1 500 m nu se aplică nici o corecţie ;
 — la înălţimi cuprinse între 1 500 şi 2 000 m, înălţătorul
trebuie micşorat cu 1/2 gradaţie, iar la altitudini mai mari
de 2 000 m, cu 1 gradaţie ;
 — la distanţa de 800 m:
 — pînă la altitudinea de 1 000 m nu se aplică nici o corecţie ;
  — la altitudini cuprinse între 1000 m şi 2 000 m,
înălţătorul trebuie micşorat cu 1/2 gradaţie, iar la altitudini
de 2 000 m şi mai mari, cu 1 gradaţie ;
 — la distanţa de 900 m şi 1 000 m :
 — pînă la altitudinea de 800 m nu se aplică nici o corecţie ;
 — la altitudini cuprinse între 800 m şi 1 500 m, înălţătorul
trebuie micşorat cu 1/2 gradaţie ;
  — la altitudini cuprinse între 1500 m şi 2 500 m, înălţătorul
trebuie micşorat cu 1 gradaţie, iar la altitudini mai mari de
2 500 m, cu 1 şi 1/2 gradaţie.
e) La tragerile în teren muntos, felul focului se foloseşte ca în
condiţiile terenului obişnuit, cu excepţia focului în serii lungi, care nu este
indicat, deoarece greutăţile în aprecierea distanţelor pot determina
consumuri inutile de muniţie.

Fig. 23. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea asupra

obiectivelor dispuse sub unghiuri de teren mai mici de ± 15°

23
 

Fig. 24. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea de jos în sus

asupra obiectivelor de genulieră mică

a — asupra obiectivelor mijlocii;

  b — asupra obiectivelor mari

Fig. 25. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea de sus în jos:

24
 

Fig. 26. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea de jos în sus asupra obiectivelor mari

Fig. 27. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea de sus în jos

şi de jos în sus asupra obiectivelor de orice genulieră
 

Fig. 28. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea de jos în sus asupra obiectivelor 
dispuse la distanţe mai mari de 500 m
 

25
 

Fig. 29. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea asupra obiectivelor 

sub unghiuri de teren mai mari de ± 15°, la distanţe mai mari de 400 m
IV. TRAGEREA PE TIMP DE NOAPTE Şl ÎN CONDIŢII DE
VIZIBILITATE REDUSĂ
A. Generalităţi. Tragerea cu armamentul de infanterie pe timp de
noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă poate fi executată :
 — în condiţii de iluminare artificială neîntreruptă a terenului;
 — în condiţii de iluminare artificială periodică a terenului ;
  — fără iluminarea artificială a terenului, cînd obiectivele apar ca
siluete ce se profilează pe fondul unor incendii, pe fondul alb al stratului de
zăpadă sau pe fondul luminos al cerului senin ;
 — cînd obiectivele se demască prin flacără la gura ţevii;
 — cînd obiectivele se descoperă cu ajutorul aparatelor de ochire pe
timp de noapte, pe bază de raze infraroşii.
Pregătirea tragerii pentru timp de noapte sau pentru condiţii de
vizibilitate redusă constă în :
  — stabilirea celor mai probabile direcţii (sectoare) de apariţie a
inamicului, marcarea acestor direcţii (sectoare) cu ţăruşi, pietre sau
alte obiective, aşezate la 4-5 m în faţa şanţului de tragere, vopsite pe
 partea orientată spre trăgător în alb (fosfor), astfel încât să fie observate de
către trăgător, dar să nu demaşte poziţia de tragere ;
  — amenajarea unor juguri (platforme) şi crăcane pentru fixarea
armamentului în vederea tragerii pe direcţiile (sectoarele) alese (fig. 30).

26
 

Vedere generală a pistolului mitralieră pregătit 

  pentru tragere pe timp de noapte
1- jugul , 2- crăcanul 
Fig. 30. Armament pregătit pentru trageri pe timp de noapte

B. Tragerea pe timp de noapte, în condiţii de iluminare artificială

neîntreruptă a terenului, se execută după aceleaşi reguli ca şi pe timp de
zi.
În timpul iluminării terenului, trăgătorul, fără a-şi îndrepta privirea
spre sursa de iluminare a terenului, descoperă obiectivul, apreciază
distanţa, stabileşte înălţătorul şi punctul de ochire şi execută tragerea.
O mare atenţie trebuie acordată distingerii obiectivului propriu-zis,
 pentru a nu fi confundat cu umbra acestuia ce se profilează.
C. Tragerea pe timp de noapte, în condiţii de iluminare artificială
periodică a terenului (realizată cu ajutorul cartuşelor de iluminare), se
execută cu înălţătorul stabilit la gradaţia 3 sau la poziţia normală „P" — la
 pistolul-mitralieră Md. 1963.
Punctul de ochire în înălţime se stabileşte astfel (fig. 31) :

 Poziţia înălţătorului 
 
  Poziţia punctului de ochire în   Poziţia punctului de ochire în
cazul tragerii la distanţe mai mici de cazul tragerii la distanţe mai mari de
300 m 300 m

Fig. 31. Poziţia înălţătorului şi a punctului de ochire, în funcţie de distanţa de tragere

 — în centrul obiectivului (în teren muntos, la tragerea de sus în jos -

la marginea de jos a obiectivului), cînd obiectivele sînt dispuse pînă la
distanţe de 300 m ;
 — la marginea de sus a obiectivului (în teren muntos, la tragerea
de sus în jos, se stabileşte la marginea de jos a obiectivului), cînd
obiectivele sînt dispuse la distanţe mai mari de 300 m.
D. La tragerea asupra obiectivelor care apar ca siluete pe fondul
luminos al cerului, pe fondul unui incendiu sau pe fondul alb al
stratului de zăpadă, în limitele distanţei loviturii razante , înălţătorul se
27
 

stabileşte la gradaţia 3 sau la poziţia normală „P", iar punctul de ochire se

stabileşte în centrul obiectivului (fig. 32).

Poziţia punctului de ochire Poziţia înălţătorului 

Fig. 32. Poziţia înălţătorului şi a punctului de ochire în cazul

tragerii în limitele distanţei loviturii razante

Pentru executarea ochirii se procedează astfel (fig. 33, 34) :

a) cînd nu se folosesc dispozitivele de ochire cu substanţă
luminiscentă se ia cătare „bine prinsă" pe fondul luminos, alături de
marginea obiectivului care se vede cel mai clar, după care se deplasează
arma pînă cînd linia de ochire se suprapune pe punctul de ochire ales pe
obiectiv şi se deschide focul:
 — în serii scurte, cînd silueta obiectivului se vede bine ;
 — în serii lungi, cînd silueta obiectivului nu se vede clar.
b) cu folosirea dispozitivelor de ochire cu substanţă luminiscentă,
arma se îndreaptă de la început pe centrul obiectivului; obiectivul, fiind
mai puţin iluminat decît mediul înconjurător, permite suprapunerea
 punctelor luminiscente pe aceeaşi linie mai uşor şi mai repede.

Fig. 33.  Executarea ochirii fără folosirea Fig. 34. Executarea ochirii cu folosirea

dispozitivelor  de ochire cu substanţă luminiscentă dispozitivelor de ochire cu substanţă luminiscentă

E. Pentru executarea ochirii asupra obiectivelor care apar

iluminate, se procedează astfel (fig. 35, 36) :
a) Cînd nu se folosesc dispozitive de ochire cu substanţă
luminiscentă se ia cătare plină pe fondul obiectivului iluminat, apoi se
aduce cătarea între umerii crestăturii înălţătorului; prin deplasarea armei se
suprapune cu punctul de ochire ales în centrul obiectivului.
b) Cu folosirea dispozitivelor de ochire cu substanţă luminiscentă
28
 

este necesar ca arma să fie îndreptată mai întîi alături de obiectiv (astfel
 punctele cu substanţe luminiscente se vor distinge mai bine), după aceasta,
menţinînd punctul pe aceeaşi linie, se aduce arma pe centrul obiectivului şi
se deschide focul.

Fig. 35. Executarea ochirii fără folosirea dispozitivelor  Fig. 36. Executarea ochirii cu folosirea dispozitivelor 
de ochire cu substanţă luminiscentă de ochire cu substanţă luminiscentă
F. Tragerea asupra obiectivelor care se demască prin flacără la
gura ţevii se execută cu înălţătorul pus la gradaţia 1, eficacitatea focului
obţinîndu-se prin coborîrea traiectoriei sub linia de ochire.
Acest înălţător este valabil pentru pistol-mitralieră, puşcă - mitralieră,
 puşcă semiautomată şi mitralieră, în tragerile executate asupra :
 — obiectivelor de genulieră mică, dispuse pînă la distanţa de 250 m ;
 — obiectivelor de genulieră mijlocie, dispuse pînă la o distanţă de 300 m;
 — obiectivelor de genulieră mare, dispuse pînă la distanţa de 400 m.
Punctul de ochire se alege pe flacără sau imediat sub flacără.
Ochirea se execută în următoarele etape (fig. 37) :
a) se „prinde” flacăra la gura ţevii în apărătoarea cătării, astfel încît pe
fondul flăcării să se vadă fie apărătoarea cătării, fie cătarea propriu-zisă;
 b) se caută a se aduce vîrful cătării în partea de mijloc a flăcării;
c) se ridică partea dinapoi a armei, astfel încît muchia de sus a foii
înălţătorului să acopere jumătate din flacără   sau ca partea de mijloc a
muchiei de sus a foii înălţătorului (crestătura înălţătorului) să vină
aproximativ la jumătatea înălţimii apărătorii cătării. 

Fig. 37. Etapele ochirii asupra obiectivelor care se demască prin flacără la gura ţevii
 
29
 

V. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR AERIENE CARE

ZBOARĂ LA ÎNĂLŢIME MICĂ
In funcţie de viteza de zbor, obiectivele aeriene se împart în trei
grupe :
  — grupa 1: cu viteze cuprinse între 3-6 m/s (paraşutişti);
  — grupa a 2-a: cu viteze pînă la 150 m/s (elicoptere, planoare
dirijabile, avioane de transport);
 — grupa a 3-a: cu viteze mai mari de 150 m/s (avioane de vînătoare
- bombardament, bombardament, cercetare etc.).
Principalii termeni care se folosesc în tragerile cu armamentul de
infanterie asupra obiectivelor aeriene se arată în fig. 38.

Fig. 38. Reprezentarea grafică a termenilor care se folosesc în tragerile cu armamentul de infanterie asupra
obiectivelor aeriene: poziţia actuală a obiectivului aerian (AO); poziţia viitoare a obiectivului aerian (Ay);
distanţa înclinată pînă la poziţia actuală a obiectivului aerian (O - AO); Distanţa înclinată pînă la poziţia viitoare
a obiectivului aerian (O - A'O'); distanţa orizontală pînă la poziţia viitoare a obiectivului aerian (O-A'y'); locul
din care se execută tragerea asupra obiectivului aerian (O); unghiul de înălţare a obiectivului aerian (a); corecţia
de deplasare a obiectivului aerian (c); înălţimea de zbor a obiectivului aerian în poziţia actuală (AO- A'O');
înălţimea de zbor a obiectivului aerian în poziţia viitoare (Ay - A'y'); unghiul de drum (zbor) al obiectivului
aerian (Kl ; K2).

Unghiul de înălţare se măsoară cu ajutorul lăţimii palmei.

Cunoscînd distanţa pînă la un reper şi valoarea unghiului de înălţare,
ÎNĂLŢIMEA DE ZBOR A AVIONULUI (I) se determină cu ajutorul
formulei :
în care : D = distanţa pînă la reper;
P = unghiul de înălţare.

Din figura 39 rezultă:

rotunjit = 200 m.

30
 

Fig. 39. Determinarea unghiului de înălţare şi a înălţimii de zbor a avionului

Valoarea corecţiei de deplasare la tragerea asupra unui paraşutist
care coboară cu viteza de 3-6 m/s se determină  în mărimi aparente ale
siluetei, în funcţie de viteza de   coborîre şi distanţa înclinată la care se
găsesc paraşutiştii şi are valorile arătate în tabela care urmează :
Valoarea corecţiei de deplasare în mărimi aparente ale
Viteza de  paraşutistului, la distanţele :
coborâre
100 m 200 m 300 m 400 m 500 m
3 m/s — 1/2 1 1,5 2
4 m/s — 1/2 1 2 2,5
5m/s 1/2 1 2 2,5 3,5
6 m/s 1/2 1 2 3 4
Mărimea acestei siluete se consideră de 1,5 m.
Valoarea corecţiei de deplasare (C) la tragerea asupra obiectivelor 
aeriene din grupa a doua (elicoptere, planoare, avioane de transport).
Elementele necesare calculării corecţiei de deplasare sînt:
lungimea obiectivului aerian, viteza acestuia (Vo) şi durata de traiect a
glonţului (tg) pentru distanţa la care se va găsi în momentul deschiderii
focului.
Pentru a determina corecţia de deplasare (spaţiul pe care îl parcurge
obiectivul aerian pe timpul duratei de traiect a glonţului), se înmulţeşte
viteza obiectivului (m/s) cu durata de traiect a glonţului (în s): C = V x tg, O

iar pentru a transforma această corecţie în mărimi aparente ale obiectivului,

împărţim corecţia calculată la lungimea obiectivului aerian (fig. 40).

31
 

Fig. 40. Determinarea corecţiei de deplasare asupra unui avion de transport

Considerăm lungimea avionului de 12 m :

 — viteza avionului = 250 km/oră (69 m/s);
 — durata de traiect a glonţului = 1,04 s.
Corecţia de deplasare (spaţiul parcurs de   avion în timpul duratei de
traiect a glonţului) va fi: 69 x 1,04 = 72 m.
Valoarea corecţiei de deplasare în mărimi aparente ale avionului va fi:
72 :12 = 6.
Determinarea momentului deschiderii focului în tragerea
executată asupra unui avion care zboară cu viteza de 720 km/oră
(fig. 41).
Pentru ca glonţul să întîlnească avionul la distanţa eficace a focului,
acesta se va deschide în momentul cînd avionul se va afla la o depărtare de
 poziţia viitoare (Ay) egală cu spaţiul parcurs de avion pe timpul duratei de
traiect a glonţului pentru distanţa înclinată de 500 m.
Arma trebuie înclinată sub un unghi de 45 0 şi îndreptată în punctul S în
faţa poziţiei viitoare Ay, la aproximativ 1s de zbor a avionului (pentru
viteza de 720km/oră — la 200m ; pentru viteza de 360km/oră — la 100m)

32
 

Fig. 41. Determinarea momentului deschiderii focului la tragerea executată

asupra unui avion care zboară cu viteza de 720 km/oră
a — unghiul de înălţare;
S — punctul de ochire cînd se deschide focul:
C — corecţia de deplasare calculată (1,04 x 200 = 208 m)

Tragerea asupra avioanelor care atacă în picaj (fig.42).

Condiţiile cele mai favorabile pentru executarea focului sînt create
atunci cînd avionul execută picajul direct pe obiectiv sau spre poziţia
 plutonului; nu se aplică nici o corecţie în direcţie, întrucît linia de ochire şi
direcţia de traiect a glonţului coincid cu direcţia de zbor a avionului.
Deschiderea focului se va face cînd avionul se găseşte la 900 m-700 m
faţă de poziţia plutonului; glonţul va întîlni avionul la distanţa de 500 m.
Întrucît durata tragerii este extrem de scurtă, se impune executarea
focului continuu.
Timpul în care se poate trage = l"-2"

Fig. 42. Tragerea asupra avioanelor care atacă în picaj

Tragerea prin procedeul focului de baraj:

  — comanda prevestitoare pentru deschiderea focului se dă cînd
avionul se găseşte la 2500 - 2000 m faţă de pluton, iar comanda
săvîrşitoare „FOC”, cînd avionul ajunge la 1000 m (avionul se întîlneşte cu
snopul de gloanţe la distanţa de 500 m);

33
 

 — se foloseşte asupra avioanelor care zboară cu viteze mai mari de

500 km/oră sau în condiţii de vizibilitate redusă şi constă în plasarea pe
direcţia de zbor, în faţa avionului, a unei perdele de foc concentrat;
 —  valoarea corecţiei de deplasare, în funcţie de distanţa de tragere şi
viteza avionului, se arată în tabela de mai jos:
Valoarea direcţiei de Distanţe de tragere
deplasare în metri

Tipul avionului şi 300 m 400 m 500 m

viteza de zbor 
Avioane de bombardament
45 - 50 150 - 170 300 - 330
cu viteze de 150 – 170 m/s
Avioane de vînătoare cu
60 - 75 200 - 250 400 - 500
viteze de 200 – 250 m/s

Fig. 43. Executarea focului de baraj, cînd avionul se deplasează

lateral faţă de poziţia plutonului:
 A —   poziţia avionului la deschiderea focului;
 B   — poziţia avionului la întîlnirea cu snopul de gloanţe;
C  — colecţia de deplasare;
 H  — înălţimea de zbor a avionului.

34
 

Fig. 44. Executarea focului de baraj, cînd avionul vine spre poziţia plutonului:
 A —  poziţia avionului la deschiderea focului;
B — poziţia avionului la întâlnirea cu snopul de gloanţe; 
C — corecţia de deplasare;
 H — înălţimea de zbor a avionului.
Executarea focului de baraj vertical. Se execută sub un unghi de
înălţare de 90°, cînd avionul este descoperit la o distanţă mai mică de
1500m faţă de poziţia plutonului şi, deci, timpul de pregătire pentru tragere
este foarte mic. 
Focul de baraj se plasează într-un punct situat deasupra poziţiei plutonului,
 pe direcţia de zbor a avionului (fig. 45).

A = Poziţia avionului la descoperire ;

B = Poziţia avionului în momentul deschiderii focului;
C = Corecţia de deplasare ;
D = Poziţia avionului la întîlnirea cu snopul de gloanţe. 

Fig. 45. Executarea focului de baraj vertical

Executarea focului de baraj înclinat. Se execută sub un unghi de

45°, iar avionul trebuie descoperit la distanţa de cel puţin 2 000 m faţă de
 poziţia plutonului (fig. 46). 

35
 

A = Poziţia avionului la descoperire ;

B = Poziţia avionului în momentul deschiderii focului;
C = Corecţia de deplasare ;
D = Poziţia avionului la întîlnirea cu snopul de gloanţe. 
Fig. 46. Executarea focului de baraj înclinat
Executarea tragerii prin procedeul însoţirii obiectivului aerian
(fig. 47).
Se execută asupra obiectivelor care zboară cu viteze mai mici de 500
km/oră (elicoptere, avioane de transport şi avioane de luptă), precum şi
asupra paraşutiştilor; focul se execută în serii lungi. 

A = Poziţia avionului la descoperire ;

B = Poziţia avionului în momentul deschiderii focului;
C = Corecţia de deplasare ;
D = Poziţia avionului la întîlnirea cu glonţul. 

Fig. 47. Executarea tragerii prin procedeul însoţirii obiectivului

VI. TRAGEREA CU MITRALIERELE DE PE TRANSPORTOR 

ASUPRA OBIECTIVELOR TERESTRE
  Mitralierele de pe transportor (14,5 mm şi 7,62 mm) sunt destinate pentru
36
 

nimicirea (neutralizarea) transportoarelor (automobilelor) blindate, armamentului antitanc,

mijloacelor de foc şi forţei vii care se găseşte în adăposti uşoare, precum şi pentru
combaterea ţintelor aeriene.
DISTANŢA DE TRAGERE ASUPRA OBIECTIVELOR TERESTRE:
- cu mitraliera 14,5 mm ... pînă la 2 000 m;
- cu mitraliera 7,62 mm ... pînă la 1 500 m.
TRAGEREA ASUPRA ŢINTELOR AERIENE se executa pînă la distanţa de
1000 m cu mitraliera 14,5 mm iar cu mitraliera 7,62 mm, pînă la distanţa de 500 m.
Stabilirea punctului de ochire
Cînd obiectivul este dispus pînă la distanţa (D) de 400 m, tragerea se
execută cu înălţătorul 4, iar punctul de ochire se stabileşte astfel (fig. 48):
- în centrul obiectivului, cînd D = 400 m;
- către marginea de jos a obiectivului, cînd distanţa este mai mică de
400 m.

Fig. 48. Stabilirea punctului de ochire, cînd obiectivul

este dispus la distanţa pînă la 400 m

Dacă distanţa pînă la obiectiv este mai mare de 400 m, înălţătorul se

stabileşte corespunzător distanţei la care se găseşte obiectivul (distanţa se
rotunjeşte în sute de metri, în plus pentru fracţiuni mai mari de 50 m şi în
minus pentru fracţiuni mai mici de 50 m), iar punctul de ochire se
stabileşte în centrul obiectivului (fig. 49).

37
 

Fig. 49. Stabilirea înălţătorului şi a punctului

de ochire

La distanţe mai mari de 400 m, pe timpul luptei, cînd situaţia nu

admite modificarea înălţătorului, punctul de ochire se stabileşte astfel
(fig. 50):
- la marginea de jos a obiectivului, dacă înălţătorul este mai mare
decît distanţa pînă la obiectiv;
- la marginea de sus a obiectivului, dacă înălţătorul este mai mic decît
distanţa pînă la obiectiv.

Fig. 50. Stabilirea punctului de ochire, cînd nu se modifică înălţătorul

38
 

Influenţa temperaturii aerului asupra tragerilor (fig. 51).

Temperatura aerului influenţează asupra tragerii şi se ia în
consideraţie: PENTRU MITRALIERA CALIBRU 14,5 mm numai la
distanţe mai mari de 1000 m, iar pentru MITRALIERA CALIBRU 7,62
mm la distanţe mai mari de 500 m, astfel:
- dacă temperatura aerului este mai mare de + 25°C, punctul de ochire
se va stabili la marginea de jos a obiectivului, iar la temperaturi de la - 5°C
la - 15°C, la marginea de sus a obiectivului;
- la temperatura aerului de la - 15°C pînă la - 20°C şi de la - 20°C pînă
la - 30°C şi mai mult, înălţătorul trebuie mărit cu 1 şi respectiv cu 2
gradaţii.

Fig. 51. Influenţa temperaturii aerului asupra tragerii

Cînd se trage asupra obiectivelor fixe, stabilirea corecţiilor în direcţie

se face în funcţie de viteza şi direcţia vîntului, precum şi în funcţie de
distanţa pînă la obiectiv.
Tabelul cu corecţiile ce se fac pentru vînt lateral moderat, sub un
unghi de 90° (grade) faţă de planul de tragere.
Corecţii pentru vînt moderat lateral (4 m/s)
Distanţe de Pentru mitraliera 14,5 mm Pentru mitraliera 7,62 mm
tragere (m)
In metri In miimi In metri In miimi
39
 

300 — — 0,26 1
400 0,16 0,5 0,48 1
500 0,28 0,5 0,72 1,5
600 0,40 0,5 1,1 2
700 0,56 1,0 1,6 2
800 0,78 1,0 2,2 3
900 1,0 1,0 2,9 3
1000 1,2 1,0 2,7 4
1100 1,6 1,5 4,6 4,5
1200 1,9 1,5 5,5 4,5
11300 2,3 2,0 Ş,6 5
1400 2,8 2,0 7.7 5,5
1500 3,2 2,0 8,9 6
Corecţiile de mai sus se măresc de 2 ori cînd viteza vîntului este de 8-
10 m/s, iar direcţia acestuia formează un unghi de 90° faţă de planul de
tragere, doar în cazul vîntului slab sau moderat, însă sub un unghi ascuţit
faţă de planul de tragere, se micşorează de două ori. Sensul corecţiei în
direcţie - în raport cu spinul central al reticulului - trebuie să coincidă cu
sensul vîntului, rotirea mitralierelor făcîndu-se, în acest caz, în sens invers
(dacă vîntul bate de la stînga spre dreapta), corecţia se introduce în dreapta
spinului central, iar cînd vîntul bate de la dreapta spre stînga, corecţia se
introduce în partea stîngă a spinului central.
Tragerea asupra obiectivelor terestre care se deplasează de front
spre (dinspre) trăgător, se execută cu înălţătorul corespunzător distanţei la
care se va găsi în momentul deschiderii focului (fig. 52, 53).

V - viteza de deplasare a
obiectivului = 18 km/oră
(5 m/s);
d - distanţa pe care o
  parcurge obiectivul din
momentul observării (ho),
  pînă în momentul
deschiderii focului (h1).
A) Dacă V = 5 m/s, iar 
h1 = 20 s, d va fi egal cu
100 m. Deci, distanţa de
tragere (Dt) va fi egală
cu Do + d = 700+100 =
800m.
B) Dacă V = 5 m/s, iar 
h1 = 20 s, d va fi egal cu
100 m.
40
 

Deci, distanţa de tragere

(Dt) va fi egală cu Do - d =
800 - 100 = 700 m.

Fig. 52. Tragerea asupra Fig. 53. Tragerea asupra

obiectivelor care se depla- obiectivelor care se depla-
sează dinspre trăgător sează înspre trăgător

In cazul tragerii asupra obiectivelor care se deplasează sub un unghi

oarecare faţă de direcţia de tragere, punctul de ochire se alege în faţa
obiectivului, la o depărtare care să asigure întîlnirea glonţului cu
obiectivul; această depărtare corespunzătoare poziţiei viitoare se numeşte
„corecţia de deplasare”.
Tragerea asupra obiectivelor care se deplasează sub un unghi de
drum (K)
In raport cu unghiul de drum al obiectivului (K), deplasarea acestuia
faţă de transportor se poate considera (fig. 54).

a — de front, cînd K = 0° sau 180°; b — de flanc, cînd K = 90°;

c — oblică, cînd K variază între 0° şi 90°
Fig. 54. Tragerea asupra obiectivelor care se deplasează sub un unghi de drum

41
 

Corecţia de deplasare (Cd) pentru tragerea asupra obiectivelor care se

deplasează sub un unghi de drum faţă de direcţia de tragere se determină în
raport cu:
- direcţia de deplasare a obiectivului (unghiul de drum K);
- viteza de mişcare a obiectivului în m/s (VO);
- durata de traiect a glonţului (Ţg).
Valoarea sin K se consideră astfel:
sin 30° = 0,5 ;  sin 60° = 0,9 ;
sin 450 = 0,7; sin90° = l.
Determinarea corecţiei de deplasare, în cazul tragerii asupra
obiectivelor care se deplasează sub un unghi de 90° faţă de direcţia de
tragere, se arată mai jos:
Corecţia de deplasare asupra obiectivelor care se deplasează cu viteza de :
Distanţa de tragere 10 km/h 20 km/h 10 km/h 20 km/h
(m) (3 m/s) (6 m/s) (3 m/s) (6 m/s)
 în metri în miimi în metri în miimi în metri în miimi în metri în miimi
Pentru mitraliera 14,5 mm Pentru mitraliera 7,62 mm
100 0,3 3 0,6 5 0,4 4 0,7 7
200 0,6 3 1,2 5,5 0,7 4 1,4 7
300 0,9 3 1,8 2,5 1,2 4 2,3 8
400 1,2 3 2,4 6 1,6 4 3,2 8
500 1,5 3 3,1 6 2,1 4 4,3 8
600 1,9 3 3,8 6 2,7 4,5 5,5 9
700 2,3 3 4,5 6 3,4 5 6,8 10
800 2,7 3 5,3 6 4,2 5 8,3 10
900 3,1 3 6,1 6 5,0 5,5 10,0 11
1000 3,5 3,5 7,0 6,5 6,0 6 11,5 11
1100 3,9 3,5 7,8 7 - - - -
1200 4,4 3,5 8,8 7 - - - -
1300 4,9 3,5 9,8 7 - - - -
1400 5,4 4 10,9 7,5 - - - -
1500 6,0 4 12,0 7,5 - - - -
Cînd obiectivul se deplasează oblic, corecţia se ia de două ori mai
mică.
Tragerile prin intervalele dintre trupele proprii se folosesc în
terenuri plane, unde datorită lipsei unor poziţii dominante nu sînt posibile
tragerile pe deasupra trupelor proprii. Pe timpul executării tragerilor,
intervalele dintre trupele proprii trebuie să fie riguros respectate, iar în in-
teriorul acestor intervale nu sînt permise manevre sau alte mişcări ale
subunităţilor proprii.
Siguranţa tragerilor în aceste situaţii se asigură prin respectarea
condiţiilor speciale privind dispunerea obiectivului asupra căruia se trage,
astfel încît acesta să fie mai departe atît de aliniamentul pe care se găsesc
trupele proprii, cît şi faţă de flancurile acestora (fig. 55).
42
 

Fig. 55. Intervalul între subunităţile proprii pe timpul tragerilor :

a — direcţia armament - obiectiv; b  — direcţia armament - trupe proprii; d  — distanţa
dintre armament şi trupele proprii; d1 — distanţa dintre trupele proprii şi obiectiv;
s — unghiul de siguranţă
Distanţa minimă de siguranţă însumează trei componente:
- distanţa dintre armament şi trupele proprii, apreciată din vedere;
- greşala posibilă în aprecierea distanţei pînă la trupele proprii, egală
cu patru (4) greşeli medii;
- mărimea jumătăţii apropiate a fîşiei de împrăştiere a gloanţelor în
 bătaie, dublată (4 Abp * 2 = 8 Abp).
Valoarea distanţei minime de siguranţă
Cînd trupele proprii sînt :
Categorii de armament
adăpostite în mişcare
Mitraliera calibru 14,5 300 m 400 m
Mitraliera calibru 7,62 200 m 300 m
Unghiul minim de siguranţă (S) trebuie să aibă valorile arătate în tabela
de mai jos :
Mitraliere
Distanţa între Armament 7,62 mm 14,5 mm
transportor
şi trupele proprii Sig. Sig.
Sub 200 m 0 – 50 -
Peste 200 m 0 – 35 -
Cînd trupele proprii sînt adăpostite - 0 – 50
Cînd trupele proprii sînt neadăpostite - 1 – 00

Pentru a determina valoarea zonei de tragere (ZT), se procedează

astfel (fig. 56):
- din valoarea intervalului existent între subunităţile proprii se
scade valoarea dublată a spaţiului minim de siguranţă (valoarea spaţiului
minim de siguranţă se dublează, deoarece

43
 

acesta se ia pentru fiecare din

flancurile interioare ale subunităţilor 
  proprii). Cînd valoarea intervalului
între subunităţile proprii este de 50 m,
zona de tragere are o dezvoltare de
30 m, deoarece 50 - (2 x 10) = 30 m.

Fig. 56. Stabilirea unghiurilor minime

de siguranţă (S) şi a zonei de tragere
(ZT)

Fig. 57. Valoarea unghiului

minim de siguranţă

In cazul tragerilor, prin intervalul dintre subunităţile proprii care

acţionează în ofensivă se ţine seama de faptul că, deşi valoarea unghiului
minim de siguranţă rămîne constantă sau scade pe măsură ce distanţa
dintre transportor şi subunităţile proprii se măreşte, creşte totuşi valoarea
liniară a spaţiului minim de siguranţă, descrescînd totodată dezvoltarea
frontală a zonei de tragere, aşa cum se arată în exemplul din fig. 57.
Tragerile în jumătate se execută cînd intervalul dintre subunităţile
 proprii îmbracă aspectul arătat în figura 58.

44
 

Datorită faptului că nici alinierea şi nici regularitatea mişcărilor 

subunităţilor proprii nu sînt posibile, atunci cînd se execută trageri în
 jumătate se iau aceleaşi măsuri de siguranţă faţă de subunităţile proprii ca
la tragerea prin intervale.

Fig. 58. Tragerile în jumătate

Determinarea frontului de bătut la inamic la tragerea prin intervale

(fig. 59) se face au ajutorul formulei :
, în care:

F m = frontul care se poate bate;

 I  = intervalul dintre subunităţile proprii;
2 S   = spaţiul minim de siguranţă (luat faţă de flancurile interioare ale
celor două subunităţi vecine);
 D = distanţa de la transportor pînă la obiectiv;
d  = distanţa de la transportor pînă la aliniamentul pe care se găsesc
subunităţile proprii. Din exemplul alăturat obţinem :

45
 

Fig.59.Determinarea punctului de Fig. 60. Schimbarea poziţiei T.A.B. cînd

 bătut la inamic obiectivul de bătut nu intră în zona de
tragere
Tragerea asupra unui obiectiv care se găseşte la exteriorul zonei de
tragere se execută după schimbarea poziţiei transportorului (T.A.B.), cu
luarea aceloraşi măsuri de siguranţă faţă de trupele proprii, împingîndu-1
cît mai aproape faţă de una din aceste subunităţi (fig. 60).
Ţinînd seama de unghiul minim de siguranţă, se poate calcula valoarea
spaţiului minim de siguranţă şi a zonei de tragere pentru diferite distanţe
dintre transportor şi subunităţile proprii, aşa cum se arată în tabelele urmă-
toare :
Valorile spaţiului minim de siguranţă şi ale zonei de tragere
pentru mitraliera calibru 14,5 mm de pe transportorul amfibiu blindat
Valoarea Valoarea zonei de tragere
(Z.T.) pentru intervalu1 (I)
Distanţa (în metri) dintre transportor unghiului minim spaţiului dintre subunităţile proprii
şi subunităţile proprii de siguranţă minim de de :
(în miimi) siguranţă
(s), în metri 25m 50m 75m 100m
100 5,00 15 40 65 90

200 10,00 5 30 55 80
Trupele proprii 0-50
sînt adăpostite 300 15,00 - 20 45 70
400 20,00 - 10 35 60
500 25,00 - - 25 50
100 10,00 - 30 55 80

200 20,00 - 10 35 60
Trupele proprii sînt
1 - 00
 în mişcare 300 30,00 - - 15 40

400 40,00 - - - 20

46
 

Z.T. = I - 2S
Valorile spaţiului minim de siguranţă şi ale zonei de tragere, pentru
mitraliera calibru 7,62 mm de pe transportorul amfibiu blindat
Distanţa (în Valoarea Valoarea zonei de tragere (Z.T.)
metri) dintre pentru intervalul (I) dintre
transportor şi unghiului minim spaţiului minim subunităţile proprii de: Obs.
subunităţile de siguranţă de siguranţă
proprii (in metri) (s) (în metri) 15m 25m 50m 75m 100m
100 5,00 5 15 40 65 90
0-50
200 10,00 - 5 30 55 80
300 10,50 - - 29 54 79
400 14,00 - - 22 47 72
500 17,50 - - 15 40 65 Z.T.= I - 2s
600 0-35 21,00 - - 8 33 56
700 24,50 - - - 26 51
800 28,00 - - - 19 44
Concluzii: Cu mitralierele calibru 7,62 mm şi 14,5 mm se poate trage
  prin intervalele dintre trupele proprii, numai în condiţiile specificate în
tabela de mai jos:
Distanţa maximă între transportor şi trupele proprii (în metri)
Valoarea intervalului Pentru mitraliera 14,5 mm
Pentru mitraliera
7,62 mm Trupele proprii Trupele proprii în
adăpostite mişcare
25 m 100 m 100 m -
50 m 500 m 400 m 200 m
75 m 800 m 600 m 300 m
100 m - 800 m 400 m

Tragerile pe deasupra trupelor proprii sînt admise numai cînd

îndeplinesc toate condiţiile (fig. 61), care să înlăture total lovirea
accidentală a trupelor proprii, fie direct cu gloanţe, fie cu ricoşet. In toate
cazurile, se interzice tragerea cu secerare în adîncime.

US - unghiul de siguranţă la tragerea pe deasupra trupelor proprii, cînd obiectivul este dispus

47
 

mai sus decît trupele proprii;

hs - înălţimea de siguranţă ;
UO - unghiul de ochire cu înălţătorul corespunzător distanţei pană Ia obiectiv;
UV - unghiul de vizibilitate între trupele proprii şi obiectiv. 
Fig. 61. Unghiurile necesare la tragerile pe deasupra trupelor proprii

Din figura de mai sus rezultă următoarele:

US = UV + UO; UV = US - UO.

Pentru distanţa dintre transportor şi trupele proprii, cuprinse între

100m şi l000m, unghiul de siguranţă şi  înălţimea de siguranţă  pentru
trageri pe deasupra trupelor proprii, trebuie să aibă valorile din tabelul
următor:
Distanţa dintre mitralieră şi trupele proprii 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1
„d" (în km)
Valoarea unghiului de siguranţă 64 40 32 29 29 29 31 31 35 39
„US" (în miimi)
Valoarea înălţimii de siguranţă 7 8 10 12 15 18 22 25 32 39
„hs" (în metri) rotunjită în plus

Posibilitatea executării tragerilor pe deasupra trupelor proprii depinde

întotdeauna de mărimea unghiului de vizibilitate, care se calculează cu
ajutorul unghiului de siguranţă şi al unghiului de ochire (UV = US - UO);
valorile unghiului de vizibilitate calculat astfel se arată în tabela de mai
 jos:
Distanţa dintre         0         0         0         0         0         0         0
        0         0         0         0         0         0         0         0         0
transportor şi         0
3
        0
        4
        0
        5
        0
        6
        0
        7
        0
        8
        0
        9
        0
        0
        0
        1
        0
        2
        0
        3
        0
        4
        0
        5
        0
        6
        0
        7
        0
        8
        1         1         1         1         1         1         1         1         1
obiectiv (în m)
Valoarea 7,62
unghiului mm 6,1 7,2 8,6 10 12 14 16 19 22 26
de ochire
(în miimi) 14,5
pentru mm 2,2 2,8 3,6 4,4 5,3 6,4 7,5 8,6 9,7 10,8 12,2 13,6 15,3 17,2 19,2
mitraliera:
Distanţa dintre
transportor şi
Unghiurile minime de vizibilitate în miimi (rotunjite)
trupele proprii şi
 pentru mitraliera :
valoarea
7,62 mm
unghiurilor
14,5 mm
de siguranţă
(în miimi)
100 64 58 57 55 54 52 50 48 45 42 38 - - - - - -
- 62 61 60 60 59 58 57 55 54 53 52 50 49 47 45
- 33 37 30 28 26 24 21 18 14 - - - - - -
200 40 - - 37 36 36 35 34 33 31 30 29 28 26 25 23 21
300 32 - - 23 22 20 18 16 13 10 6 - - - - - -
48
 

- - - 28 28 27 26 25 23 22 21
- - - 19 17 15 13 10 7 3 - - - - - -
400 29 - - - - 25 24 23 22 20 19 18 17 15 14 12 10
- - - - 17 15 13 10 7 3 - - - - - -
500 29 - - - - - 24 23 22 20 19 18 17 15 14 12 10
- - - - - 15 13 10 7 3 - - - - - -
600 29 - - - - - - 23 22 20 19 18 17 15 14 12 10
- - - - - - 15 12 9 5 - - - - - -
700 31
- - - - - - - 24 22 21 20 19 17 16 14 12
- - - - - - - 12 9 5 - - - - - -
800 31 - - - - - - - - 22 21 20 19 17 16 14 12
- - - - - - - - 13 9 - - - - - -
900 35
- - - - - - - - - 25 24 23 21 20 18 16
- - - - - - - - - 13 - - - - - -
1000 39 - - - - - - - - - - 28 27 25 24 21 20

Cînd trupele proprii sînt adăpostite, unghiul de siguranţă şi unghiul de

vizibilitate pot fi micşorate cu valoarea staturii omului, considerată de 2 m,
ceea ce în miimi reprezintă valorile din tabela de mai jos:
Distanţa dintre transportor şi trupele 100 200 300 400 500 600 700
proprii (în m)
Valorile cu care se reduc unghiurile de 20 10 6 5 4 3 2
siguranţă şi unghiurile de vizibilitate

La tragerile pe deasupra trupelor proprii este necesară stabilirea

unghiului de tragere minim (unghiului de control) cu care se poate
deschide focul, fără a periclita trupele proprii peste care se trage.
Pentru a calcula unghiul de tragere minim într-o situaţie concretă, se
 procedează astfel :
- din tabelele anterioare se scoate valoarea unghiului de siguranţă şi a
unghiului de ochire pentru distanţa concretă;
- cînd între trupele proprii şi transportor există o diferenţă de nivel, se
calculează şi unghiul terenului pentru poziţia trupelor proprii (faţă de
transportor);
- suma acestor trei unghiuri (cu semnele lor algebrice) reprezintă
unghiul de tragere minim (unghiul de control), care arată dacă sub acest
unghi se poate trage fără a pune în pericol trupele proprii.
Exemplu: mitraliera 7,62mm se găseşte la 300m înapoia trupelor 
 proprii adăpostite, pe un teren cu o diferenţă de nivel de – 5m faţă de
mitralieră.
Din tabelul anterior rezultă valoarea unghiului de siguranţă pentru

49
 

„d” = 300m, care este de 32 miimi, iar unghiul de ochire la această distanţă
este de 6,1 miimi; unghiul de teren al trupelor proprii este de – 16 miimi
.
Deci, unghiul de tragere minim (unghiul de control), notat prescurtat cu
UTm, va fi de 22 miimi (32 + 6,1 - 16).
Dacă trebuie să verificăm posibilitatea executării tragerii cu mitraliera
calibru 7,62 mm pe deasupra trupelor proprii asupra a două obiective,
„A” - la 800m şi „B” - la 1000m, dispuse pe un teren cu o diferenţă de
nivel de +7m faţă de trupele proprii, vom proceda astfel:
- scoatem din tabel unghiul de ochire (de tragere) asupra fiecărui
obiectiv, corespunzător distanţei pînă la acestea:
- „A” (800m) = 14 miimi;
- „B” (1000m) = 19 miimi;
- adunăm la acestea unghiul de teren pentru fiecare obiectiv în parte:
- pentru obiectivul ;

- pentru obiectivul şi obţinem unghiul de

ochire (de tragere);
- pentru „A” = 14 + 9 = 23 miimi;
- pentru „B” = 19 + 7 = 26 miimi.
Cele două unghiuri de ochire (de tragere) pentru fiecare din obiectivele
„A” şi „B”, fiind mai mari decît unghiul de tragere minim, rezultă că se
 poate executa tragerea asupra lor fără a periclita trupele proprii pe deasupra
cărora se trage.
Importanţa deosebită în tragerile pe deasupra trupelor proprii prezintă
şi problemele legate de limita de siguranţă; zona de siguranţă; zona
 periculoasă şi limita periculoasă (fig. 62).

50
 

Fig. 62. Precizarea limitelor şi zonelor de siguranţă şi periculoase la tragerea prin intervale

Limita de siguranţă este aliniamentul din teren, la care, dacă ajung

trupele proprii (în atac) sau inamicul (cînd trupele proprii sînt în apărare),
tragerea pe deasupra trebuie mutată pe alt obiectiv mai în adîncime sau
încetată, pentru a nu periclita trupele proprii.
Zona de siguranţă este fîşia de teren cuprinsă între limita de siguranţă
şi primul aliniament al trupelor proprii ; adîncimea ei este similară cu cea
întîlnită la tragerile prin intervale (denumită distanţă minimă de siguranţă
la care trebuie să se găsească obiectivul faţă de trupele proprii), cu
menţiunea că în cazul cînd terenul dintre trupele proprii şi obiectiv este
orizontal, această distanţă se dublează.
Zona periculoasă din faţa mitralierelor este fîşia de teren în
interiorul căreia este oprită orice circulaţie (agenţi, împrospătători,
evacuări); se determină în metri împărţind înălţimea de siguranţă la
tangenta unghiului de tragere minim:

Limita periculoasă este marginea dinainte a zonei periculoase.

51
 

VII. TRAGEREA CU ARUNCĂTORUL DE GRENADE

ANTITANC A.G-7
Creşterea numărului mare de tancuri în înzestrarea armatelor moderne
impune luarea tuturor măsurilor care să determine reducerea efectului
acestora pe cîmpul de luptă. O mare eficacitate împotriva tancurilor,
autotunurilor şi altor mijloace blindate ale inamicului o are şi focul
ARUNCĂTOARELOR DE GRENADE ANTITANC AG – 7 combinat
cu baraje şi obstacole.
Caracteristicile aruncătorului de grenade antitanc A.G.-7 - înzestrat
cu înălţătorul optic PGO-7, lipsa de recul la plecarea loviturii, o traiectorie
a grenadei suficient de întinsă şi împrăştierea normală a loviturilor relativ
mică - asigură unui trăgător bine instruit posibilitatea de a lovi obiectivele
 blindate ale inamicului din prima grenadă trasă (fig. 63).
 

52
 

Fig. 63. Suprafaţa de împrăştiere a loviturilor la diferite distanţe

Pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor de luptă împotriva

mijloacelor blindate, trăgătorii cu aruncătorul de grenade antitanc
trebuie:
- să cunoască principalele date despre tancurile, autotunurile şi alte
mijloace blindate ale inamicului;
- să determine corect şi repede distanţa pînă la obiectiv şi condiţiile în
care are loc tragerea;
- să stabilească repede şi corect gradaţia reticulului înălţătorului optic
(poziţia înălţătorului mecanic) şi punctul de ochire;
- să observe rezultatele tragerii şi să corecteze cu pricepere focul.
Pentru precizia tragerii cu aruncătorul de grenade antitanc, o
importanţă deosebită are determinarea precisă a distanţei  pînă la obiectiv,
iar asupra obiectivelor care se mişcă, în plus, viteza şi direcţia de mişcare
a acestora. Faţă de acestea şi ţinînd seama de condiţiile exterioare
(temperatura, direcţia şi tăria vîntului), se stabileşte gradaţia reticulului
înălţătorului optic (poziţia înălţătorului mecanic) şi punctul de ochire în
înălţime şi în direcţie (fig. 64).

Fig. 64. Stabilirea distanţei pînă la obiectiv şi a vitezei de mişcare a acestuia

Distanţa  pînă la obiective se determină din vedere, în principal, după

gradul de vizibilitate a diferitelor detalii sau se stabileşte prin măsurare cu
ajutorul scalei telemetrice a înălţătorului optic.
Viteza de deplasare a obiectivelor blindate se determină după durata
în care acestea străbat o anumită distanţă cunoscută sau se apreciază din
vedere, ţinînd seama de situaţia tactică în care are loc deplasarea şi relieful
terenului.
La aprecierea vitezei de deplasare din vedere se ţine seama de
următoarele considerente :
53
 

- pe timpul atacului limitei dinainte, în cooperare cu infanteria,

tancurile se mişcă cu o viteză de 10-12 km/oră ;
- pe timpul dezvoltării succesului în adîncimea apărării în condiţii
favorabile de teren, tancurile se mişcă cu o viteză de 18-20 km/h.
Direcţia de deplasare a obiectivelor blindate ale inamicului faţă de
direcţia de tragere se apreciază din vedere, în funcţie de raportul aparent
dintre lăţimea şi lungimea obiectivului în faţa trăgătorului.
Tragerea asupra mijloacelor blindate ale inamicului se execută, de
regulă, pe timpul opririi acestora.
Punctul de ochire se stabileşte în mijlocul obiectivului sau în partea
cea mai vulnerabilă a acestuia, iar gradaţia reticulului înălţătorului optic
(înălţătorul mecanic) se stabileşte corespunzător distanţei (fig. 65).

Fig. 65. Stabilirea punctului de ochire în mijlocul obiectivului

Pe timpul executării tragerii, trăgătorul şi ajutorul său sînt obligaţi să

observe cu atenţie rezultatul focului şi, la nevoie, să-1 corecteze.
Observarea tragerii se face urmărindu-se grenada pe traiectorie şi
explozia acesteia.
Cînd obiectivul nu este lovit din prima grenadă trasă, se fac corecţiile
necesare corespunzătoare cu mărimea abaterii grenadei faţă de punctul de
ochire.
Corectarea focului se face prin schimbarea punctului de ochire sau
  prin stabilirea unei noi gradaţii de pe reticulul înălţătorului optic
(înălţătorului mecanic), precum şi prin combinarea ambelor procedee.
Pentru corectarea focului în direcţie prin schimbarea punctului de
ochire, se stabileşte, în lăţimi de obiectiv, abaterea grenadei faţă de
mijlocul obiectivului şi de linia centrală a scalei corecţiilor în direcţie, după
care se schimbă punctul de ochire în partea opusă corespunzător valorii
aflate (fig. 66).
54
 

Pentru corectarea focului în direcţie prin alegerea unei noi

gradaţii a scalei corecţiilor în direcţie, este necesar să se menţină ochirea
corectă şi să se observe în dreptul cărei gradaţii a scalei a  trecut sau a
explodat grenada şi, ţinînd cont de această diferenţă, se schimbă gradaţia şi
se reface ochirea pentru a doua lovitură (fig. 67).

Fig. 66. Corectarea focului prin schimbarea punctului de ochire

Fig. 67. Corectarea focului prin alegerea unei noi gradaţii a scalei corecţiilor în direcţie

Cînd abaterile în adîncime sînt mici faţă de obiectiv, corectarea focului se

face prin schimbarea punctului de ochire în înălţime.
Dacă lovitura este scurtă (—), punctul de ochire în înălţime se schimbă cu
o jumătate de figură în sus : se ocheşte la marginea de sus a obiectivului
(fig. 68).

55
 

Fig. 68. Corecţia punctului de ochire în vederea lungirii bătăii grenadei

Dacă lovitura este lungă (+), punctul de ochire în înălţime se schimbă

cu o jumătate de figură în jos şi se ocheşte la marginea de jos a
obiectivului (fig. 69).

Fig. 69. Corecţia punctului de ochire în vederea micşorării bătăii grenadei

Dacă abaterile loviturilor în adîncime sînt mari, se stabileşte valoarea

lor în metri şi, corespunzător cu aceasta, se alege o nouă gradaţie de pe
scala înălţătorului optic (înălţătorul mecanic).
La determinarea distanţei din vedere, după gradul de vizibilitate al
diferitelor detalii se au în vedere următoarele:
- la 500m, se văd:
- ţeava şi masca tunului;
- roţile motrice;
- se distinge:
- frîna de gură a tunului.
- sub 500 m, se văd :
- frîna de gură ;
- galeţii de schimb ;
- vizoarele de la cupola comandantului;
- se observă :
- rotirea roţilor şi şenilelor.
- sub 300m, se văd :
- orificiul mitralierei ;
- inelele pentru remorcare ;
- clamele pentru fixarea uneltelor genistice.
Pentru stabilirea distanţei prin măsurare cu ajutorul scalei telemetrice a
înălţătorului optic, este necesar ca imaginea scalei de pe reticulul lunetei să
fie suprapusă pe un obiectiv în aşa fel, ca acesta să apară între linia
orizontală continuă şi cea înclinată punctată.
56
 

Liniuţa scalei deasupra liniei punctate, în dreptul căreia a fost prins

obiectivul cu o înălţime de 2,7m (tancul mijlociu M47 Patton), indică
distanţa pînă la obiectiv (fig. 70).

Fig. 70. Stabilirea distanţei pînă la obiectiv cu ajutorul scalei telemetrice

Dacă obiectivul are o înălţime mai mare sau mai mică de 2,7m,
numărul de zecimi de metri diferenţă de înălţime (în plus sau în minus) se
înmulţeşte cu un coeficient constant 4 şi cu cifra de pe scală în dreptul
căreia a fost prins obiectivul. Totalul astfel obţinut se adaugă la distanţa în
dreptul căreia a fost prins obiectivul - dacă înălţimea obiectivului este mai
mare de 2,7m, sau se scade din această distanţă - dacă înălţimea
obiectivului este mai mică decît 2,7m.
Exemplu: să se stabilească distanţa pînă la un tanc mijlociu M48 A2
Patton (înălţimea = 3,2m), dacă acesta se cuprinde pe scala telemetrică a
înălţătorului optic, între linia orizontală continuă şi linia înclinată punctată
în dreptul linioarei care indică cifra 6 (fig. 71).

57
 

Fig. 71. Stabilirea distanţei pînă la obiectiv, cînd acesta se cuprinde pe scala telemetrică a înălţătorului

Rezolvare: diferenţa de înălţime a obiectivului faţă de tancul etalon

(2,7m) este egală cu 5 zecimi de metri (3,2m-2,7m = 0,5m); distanţa reală
  pînă la obiectiv este egală cu 600+120 = 720m sau rotunjit = 700m,
deoarece: 5 (numărul de zecimi de metri, diferenţa în înălţime a
obiectivului faţă de tancul etalon) x 4 (coeficient constant) x 6 (cifra în
dreptul căreia este cuprins obiectivul pe scala telemetrică) = 120m.
Condiţiile de temperatură faţă de cea normală (+15°C) au o mare
influenţă asupra traiectoriei grenadei - mărind bătaia acesteia cînd tragerea
se execută pe timp de căldură (vara), sau micşorînd bătaia acesteia cînd
tragerea se execută pe timp de frig (iarna).
Pentru introducerea corecţiei de temperatură la tragerea pe timp de
vară, la o temperatură mai mare de 0°C, rozeta corecţiei de temperatură de
 pe lunetă se pune la semnul „+” (fig. 72).

Fig. 72. Corecţia de temperatură la tragerea pe timp de vară

Pentru introducerea corecţiei de temperatură la tragerea pe timp de

iarnă la o temperatură mai scăzută de 0°C,   rozeta corecţiei de temperatură
de pe lunetă se pune la semnul „ - ” (fig. 73).

58
 

Fig. 73. Corecţia de temperatură la tragerea pe timp de iarnă

Vîntul frontal slab şi moderat nu influenţează în mod simţitor asupra bătăii

grenadei şi deci nu necesită aplicarea unei corecţii.
Vîntul frontal puternic din faţă micşorează bătaia şi de aceea punctul de
ochire se ia mai sus (fig. 74).

Fig. 74. Influenţa vîntului frontal puternic din faţă asupra traiectoriei

Vîntul frontal puternic din spate măreşte bătaia grenadei şi de aceea

 punctul de ochire se ia mai jos (fig. 75).

Fig. 75. Influenţa vîntului frontal puternic din spate asupra traiectoriei

59
 

Vîntul lateral exercită o mare influenţă asupra traiectoriei grenadei.

Acţionînd asupra aripioarelor stabilizatorului, vîntul lateral abate capul
grenadei spre partea din care bate ; din această cauză grenada deviază de
la planul de tragere în această parte (fig. 76).

Fig. 76. Influenţa vîntului lateral asupra traiectoriei grenadei

La tragerea asupra unui obiectiv care înaintează spre trăgător sau

se depărtează de el, gradaţiile reticulului înălţătorului optic (mecanic) şi
 punctul de ochire se aleg corespunzător cu distanţa la care se poate găsi
obiectivul în momentul executării focului (fig. 77).

Fig. 77. Alegerea distanţei corespunzătoare pe timpul apropierii obiectivului

La tragerea asupra unui obiectiv care se deplasează sub un unghi

oarecare faţă de direcţia de tragere, se introduce corecţia de deplasare a
obiectivului pe timpul duratei de traiect a grenadei.
Corecţia de deplasare a obiectivului poate fi luată:
a)    în figuri de obiectiv şi, în acest caz, linia centrală a scalei
corecţiilor în direcţie (punctul de ochire) se schimbă în partea spre care se
mişcă obiectivul (fig. 78).
60
 

Fig. 78. Corecţia de deplasare în figuri de obiectiv

b) în gradaţii ale reticulului înălţătorului optic şi, în acest caz,

gradaţiile scalei corecţiilor în direcţie se iau în partea reticulului de unde se
deplasează obiectivul (fig. 79).

Tancul trece de la dreapta spre

 stînga la distanţa de 300m cu
viteza de 20 km/oră 

Fig. 79. Corecţia de deplasare în gradaţii ale reticulului înălţătorului optic

c) în figuri ale obiectivului; pentru deplasarea de flanc cu viteză de

25 km/oră este egală cu 1/2 figură la distanţa de 200m şi cu 1 figură la
distanţe mai mari.
d)  în gradaţii de direcţie ale scalei; pentru deplasarea de flanc a unui
obiectiv ce se mişcă cu viteza de 15 km/oră - este egală cu 2 gradaţii pentru
toate distanţele.
Dacă viteza de deplasare se măreşte sau se micşorează de două ori faţă
de 15 km/oră - corecţia se măreşte sau respectiv se micşorează de două ori.
61
 

VIII. NOŢIUNI DESPRE EFICACITATEA TRAGERII (FOCULUI)

CU ARMAMENTUL DE INFANTERIE
 A. GENERALITĂŢI 
Prin eficacitatea tragerii (focului) înţelegem posibilitatea focului,
efectul său material obţinut asupra unui obiectiv.
Eficacitatea tragerii, notată prescurtat Ef, constituie unul din
  principalele scopuri ce se urmăresc în pregătirea de război a trupelor,
deoarece succesul în cîmpul tactic şi, ca urmare al victoriei, depind, în
 primul rînd, de pierderile ce producem inamicului prin focul executat cu
armamentul nostru; cu alte cuvinte, eficacitatea tragerii (focului)
reprezintă condiţia fără de care nu reuşeşte nici cea mai îndrăzneaţă
manevră tactică. Orice acţiune tactică, în cadrul micilor subunităţi, se
reduce în ultimă analiză la o problemă de tragere (foc) pe care, cine o
rezolvă cu mai multă ingeniozitate are şi cele mai multe şanse.
Tragerea cu armamentul de infanterie trebuie să fie, în acelaşi timp,
eficace şi utilă. Tragerea eficace impune temeinice cunoştinţe teoretice şi
tehnice, iar  tragerea utilă angajează un dezvoltat simţ tactic; îmbinarea
ambelor cerinţe ale tragerii demonstrează personalitatea unui ingenios
mînuitor de traiectorii. Orice hotărîre - pe hartă sau pe teren - se
materializează, în primul rînd, prin traiectoriile armamentului de la care
trebuie să smulgem maximum de eficacitate.
Obţinerea unei eficacităţi maxime a  tragerii cere din partea
comandanţilor  care conduc şi comandă focul cunoaşterea posibilităţilor 
armamentului; de asemenea, impune comandanţilor şi trăgătorilor să
  posede toate cunoştinţele necesare aprecierii reale a valorii tactice a
focului în strînsă legătură cu proprietăţile tehnice ale armamentului.
Conducerea focului revine comandanţilor de companii şi plutoane de
infanterie (comandanţilor de grupe de mitraliere).
A conduce focul înseamnă: a indica obiectivul sau partea din
obiectiv ce trebuie bătută; a stabili înălţătorul iniţial; a preciza obiectivele
ce trebuie bătute de fiecare pluton (grupă); a stabili felul focului; a hotărî
momentul deschiderii şi, eventual, al încetării focului; a fixa consumul
aproximativ de muniţie.
Comanda focului revine comandanţilor de grupe de infanterie (de
echipe de mitraliere).
62
 

A comanda focul înseamnă: a transmite executanţilor datele stabilite

de comandantul care conduce focul; a repeta comanda săvîrşitoare de
deschiderea focului; a corecta tragerea; a ordona, eventual, încetarea
tragerii.
Orice problemă de tragere (foc) are o latură tactică şi una tehnică.
 Nu se poate rezolva latura tehnică fără a ţine seama de situaţia tactică de
moment.
Din punct de vedere tactic, focul armamentului de infanterie,
întrebuinţat în mod judicios, constituie unul din principalele mijloace
  pentru nimicirea sau neutralizarea forţei vii a inamicului în vederea
îndeplinirii de către subunităţile de infanterie a misiunilor de luptă primite,
deoarece :
-   în lupta de apărare, focul produce mari pierderi inamicului pe
timpul apropierii lui de poziţiile noastre de apărare, respinge atacul
acestuia în faţa limitei dinainte a apărării şi îl nimiceşte în cazul
 pătrunderii în adîncimea apărării proprii;
- în lupta ofensivă, focul ajută mişcarea (manevra) trupelor proprii
 prin nimicirea sau împiedicarea inamicului, să folosească în bune condiţii
  propriul său foc; mişcarea (manevra) trupelor proprii apropie focul de
inamic şi-1 face să devină din ce în ce mai nimicitor;
-   în toate formele de luptă, focul armamentului de infanterie
combinat cu mişcarea şi acţiunea tactică, precum şi cu folosirea judicioasă
a terenului şi a condiţiilor de timp şi de stare a vremii, constituie un
 procedeu sigur şi eficient pentru învingerea inamicului.
În fiecare din situaţiile tactice de mai sus, se va urmări ca focul
armamentului propriu să obţină un efect tehnic corespunzător de:
nimicire, neutralizare, întreţinere, neliniştire.
Fiecărui efect tehnic îi va corespunde un anumit grad de eficacitate
care exprimă pierderile ce se urmăresc a se produce inamicului, fie sub
formă de fracţii ordinare sau zecimale, fie prin densitatea ce trebuie
realizată pe unitatea de spaţiu şi de timp.
a) Efectul tehnic de nimicire urmăreşte a produce inamicului pierderi
însemnate, astfel încît acesta să nu-şi mai poată îndeplini misiunea. Pentru
aceasta, se apreciază ca suficient un grad de eficacitate (pierderi) asupra
forţei vii şi a mijloacelor de foc ale inamicului de cel puţin 1/3 sau 0,33
(33%) pe toată durata străbaterii snopului traiectoriilor care se realizează
 prin densitatea de 2 gloanţe pe metru liniar, în timp de un minut.

63
 

 b) Efectul tehnic de neutralizare urmăreşte a produce inamicului

asemenea pierderi, care să-i împiedice mişcarea sau să-i dezorganizeze
focul. În acest scop, este necesar un grad de eficacitate (pierderi) asupra
forţei vii a inamicului şi a mijloacelor de foc între 1/7-1/4 sau 0,15-0,25
(15% - 25%) sau o densitate de 1 glonţ pe metru liniar, în timp de un
minut.
c) Efectul tehnic de  întreţinere urmăreşte a nuanţa focul după ce s-a
executat asupra obiectivului respectiv o tragere de nimicire sau
neutralizare. Efectul tehnic de întreţinere va avea o intensitate mai redusă,
considerîndu-se suficient un grad de eficacitate de 1/10-1/7 (10% - 15%).
Cînd reacţiunile inamicului sînt supărătoare, întreţinerea focului va alterna
la intervale mai scurte, cu focul de nimicire sau de neutralizare.
Nuanţarea focului prin intensităţi variabile şi schimbări repezi de
obiective, în funcţie de situaţia concretă a inamicului, constituie regulă
de bază a tragerilor de război.
Această regulă trebuie bine cunoscută şi respectată atît de către
comandanţii care conduc şi comandă focul, cît   şi de către fiecare trăgător 
în parte.
O tragere executată cu aceeaşi intensitate, nu corespunde realităţii şi
nici nevoilor; în plus, duce la consum inutil de muniţie.
d) Efectul tehnic de neliniştire urmăreşte să întîrzie deplasarea
inamicului, să-i îngreuieze activitatea, să-i zdruncine moralul. În acest
scop, este necesar un grad de eficacitate sub 1/10 (10%).

  B. ELEMENTELE DE BAZĂ PENTRU APRECIEREA

  ŞI CALCULUL EFICACITĂŢII TRAGERII (FOCULUI)
CU ARMAMENTUL DE INFANTERIE 
La aprecierea (calculul) eficacităţii tragerii (focului) se iau în
considerare următoarele elemente de bază:
- împrăştierea tragerii;
- razanta traiectoriei;
- fîşia omorîtoare a glonţului;
- suprafaţa vulnerabilă a obiectivelor;
- timpul util şi durata tragerii;
- cadenţa (ritmul de tragere).
a) Împrăştierea tragerii a fost analizată în partea a II-a, cap. XII.
Pentru aprecierea eficacităţii tragerii se vor considera :
- împrăştierile normale - pentru trăgătorii de elită;
64
 

- împrăştierile tolerate - pentru ceilalţi trăgători;

- inima snopului - la tragerea cu mitraliera, în cazul determinării cu
exactitate a distanţei pînă la obiectiv şi luării în consideraţie a corecţiilor 
impuse de condiţiile de moment.
În calculul eficacităţii se va considera că armamentul are o tragere
grupată şi precisă.
b)  Razanta traiectoriei a fost analizată în partea a II-a Cap. VI;
  prezintă o importanţă deosebită pentru eficacitatea tragerii (focului),
deoarece singura parte folositoare dintr-o traiectorie este cea razantă.
În limitele distanţei loviturii razante - corespunzătoare ţintelor de
diferite genuliere - traiectoriile fiind atît de întinse încît, ordonatele lor 
maxime nu se ridică peste genuliera ţintelor respective, întreaga fîşie de
teren peste care trec aceste traiectorii se numeşte zonă rasă.
Cînd terenul dinapoia ţintei coboară uniform (contra-pantă), iar 
unghiul de contrapantă nu este mai mare decît unghiul corespunzător 
ordonatei negative înscrisă în tabela de tragere, traiectoria care va trece pe
deasupra contra-pantei va rade contrapanta, deoarece depăşirea acesteia va
fi sub un metru înălţime, aşa cum se vede şi din fig. 80.

65
 

Fig. 80. Zonele rase într-un teren în contrapantă, pentru distanţele de tragere:
a = 700; b = 900; c = 1000; d = 1200 m
c) Fîşia omorîtoare a glonţului, denumită şi umbra balistică, este fîşia de
teren din zona punctelor de cădere (snopului) pe care gloanţele pot avea efecte
omorîtoare asupra forţei vii (fig. 81);
Suprafaţa fîşiei omorîtoare a glonţului este dată de adîncimea spaţiului
 periculos al înălţătorului şi de lăţimea ţintei considerate; se poate calcula şi
direct, împărţind suprafaţa vulnerabilă „s” a ţintei la tangenta unghiului de
cădere (UC) în miimi , folosind formula:

SFOG = suprafaţa fîşiei omorîtoare a glonţului.

Exemplu: se trage cu mitraliera 7,62mm la distanţa de 800m asupra
unei ţinte alergînd:
UC = 19; coeficientul spaţiului periculos al înălţătorului = 53.
Dimensiunile transformate ale ţintei alergînd sînt:
- lăţimea (lt) = 0,45 m;
- înălţimea (It) = 1,34 m.
Suprafaţa vulnerabilă a ţintei (s) = 0,60m2
SPPI = 1,34 x 53 = 71m.
Folosind formula :

66
 

Folosind formula: SFOG = lt x SpPI, rezultă: SFOG = 0,45x71 = 32m2.

Fig. 81. Fîşia omorîtoare a glonţului (umbra balistică)

Fîşia omorîtoare a glonţului asupra unei formaţiuni se calculează

în mod asemănător ca pentru o ţintă izolată din compunerea formaţiunii
respective, adăugînd la fîşia omorîtoare a primei ţinte jumătate din
adîncimea formaţiunii respective.
Exemplu: Se trage în aceleaşi condiţii ca la exemplul anterior asupra
unei grupe inamice prin flanc, a cărei adîncime se consideră 25 m.

d) Suprafaţa vulnerabilă a obiectivelor izolate a fost analizată în

 partea a II-a, cap. XII. Aşa cum s-a observat în exemplele de mai sus, în
calculul eficacităţii se ia în considerare nu suprafaţa geometrică a
obiectivelor, ci suprafaţa lor vulnerabilă.
e) Timpul util şi durata tragerii sînt determinate de apariţia, durata
mişcării sau a activităţii de foc a obiectivului inamic, timp în care acesta nu
se poate sustrage efectului focului armamentului nostru.
Trăgătorii trebuie să prindă momentele de mişcare a inamicului, în
care să execute asupra lui un foc cu efect tehnic de nimicire; pe timpul
opririlor inamicului să întreţină focul cu o intensitate scăzută ;
Asupra obiectivelor fixe (cuiburi de foc) tragerea se nuanţează pînă
cînd acestea îşi încetează activitatea, menţinînd focul cu intensitate
variabilă.
67
 

f) Cadenţa (ritmul) de tragere variază în raport cu:

- proprietăţile tehnice ale fiecărei categorii de armament;
- efectul tehnic propus a fi realizat (nimicire, neutralizare, întreţinere,
neliniştire);
- natura obiectivului (fix; care apare; care se mişcă; important;
secundar);
- durata tragerii (tragere scurtă sau tragere de durată).

C. DETERMINAREA EFICACITĂŢII TRAGERII 

(FOCULUI) CU ARMAMENTUL DE INFANTERIE 
Eficacitatea tragerii (focului) cu armamentul de infanterie asupra
diferitelor obiective se poate aprecia, pe baza probabilităţii de lovire, prin
comparaţie sau prin calcul.
a) Metoda comparaţiei constă în a compara suprafaţa vulnerabilă a
obiectivului (ţintei) - „s” - cu suprafaţa împrăştierii - „S” (fig. 82).
Dacă suprafaţa împrăştierii „S” este mai mică sau cel mult egală cu
suprafaţa vulnerabilă a obiectivului „s”, toate gloanţele vor lovi, cu
certitudine, obiectivul, avînd o eficacitate (Ef) de 100% sau, pe scurt notat:
Ef = l, ceea ce înseamnă că pentru obţinerea efectului la ţintă este suficient
să se consume numai un cartuş.
Dacă suprafaţa împrăştierii - „S” este mai mare decît suprafaţa
vulnerabilă a obiectivului - „s”, consumul de muniţie va creşte, deoarece şi
 probabilitatea de lovire a obiectivului se va reduce.
 b) Metoda prin calcul constă în a stabili de cîte ori „s” se va cuprinde
în „S”, folosind formula:
în care:

 N = numărul de cartuşe ce trebuie trase pentru a obţine 1 glonţ în

obiectiv.

 
  Necesar 1 cartuş pentru ca obiectivul   Necesar 4 cartuşe pentru a obţine un
să fie nimerit.  glonţ în obiectiv.

68
 

Fig. 82. Exprimarea grafică a metodelor de determinare a eficacităţii tragerii (focului)

Rezultatele probabile tehnice, la un anumit consum de cartuşe, sînt

date din relaţia aceloraşi factori şi sînt exprimate prin formula :

în care :
R = rezultatele probabile tehnice ;
 N = numărul de cartuşe.
Formula de mai sus ne arată că pentru a lovi cu certitudine în
obiectivul dat trebuie să tragem atîtea cartuşe (N), de cîte ori „s” se
cuprinde în „S”.
In acest caz, gradul de eficacitate „Ef”, adică numărul de gloanţe
 probabile în obiectiv (ţintă), dintr-un număr „N” de cartuşe trase va fi dat
de formula:

Consumul de muniţie necesar pentru obţinerea unui anumit grad

de eficacitate propus poate fi calculat cu ajutorul formulei :

In efectuarea calculului consumului de muniţie valorile gradului de

eficacitate se arată în tabela de mai jos:

Pentru efect de:

Categoria de obiective
nimicire neutralizare
Forţa vie Ef = 1 Ef = 0,5
Mijloc de foc, punct de observare Ef = 2 Ef = 1

 D. CONCLUZII 
In luptă, esenţialul îl constituie lovirea obiectivului cu un consum mic
de muniţie şi în minimum de timp. Pentru aceasta însă, focul trebuie nu
numai executat ci şi înţeles şi condus.
In procesul instructiv-educativ trebuie să pregătim luptători cu
temeinice deprinderi de trăgători, care să ştie să aprecieze valoarea tactică
a focului armamentului cu care sînt înzestraţi, să le dezvoltăm curajul,
 judecata, hotărîrea şi încrederea în armamentul lor.

69
 

  Nimic nu se poate aştepta de la un foc neînţeles, neobservat şi

necondus sau în dezacord cu mişcarea (manevra) deoarece, în luptă, focul
şi mişcarea se contopesc în acelaşi act - nimicirea materială şi umană a
inamicului.

IX. PRINCIPII GENERALE A REGULILOR DE

TRAGERE DIN BMD-1
Cu tunul 2A28 „GROM” se nimicesc obiective blindate la distanţa de
 pînă la 1300m. Cu focul mitralierei jumelate PKT şi armamentul cu glonţ – 
forţă vie, mijloacele de foc, tunuri antitanc, aruncătoare de grenade,
mitraliere şi altele.
Succesiunea activităţilor de executare a tragerilor:
- observarea în câmpul de luptă şi indicarea ţintelor;
- alegerea ţintelor;
- determinarea elementelor iniţiale de tragere şi distanţelor până la
ţinte;
- alegerea poziţiilor de tragere şi felurile executării tragerilor.

OBSERVAREA CÂMPULUI DE LUPTĂ ŞI INDICAREA

OBIECTIVELOR
Observarea se efectuează cu scopul depistării la timp a dislocării şi
acţiunilor inamicului (tancurilor, autopropulsatelor, altor ţinte blindate,
forţei vii şi mijloacelor de foc), semnalelor (semnelor) comandantului de
 pluton şi rezultatelor tragerilor.
În toate cazurile se organizează o observare circulară: CG – înainte şi
în stânga; OO – înainte şi în dreapta; mecanicul – conducător – înainte;
militarii lângă uşile compartimentului de luptă (desant) – în urmă; restul
70
 

efectivului – în direcţia bordurilor.

Despre ţintele depistate imediat se raportează CG: se indică în
direcţia cărui reper (obiect al localităţii) în care parte, referitor direcţiei de
mişcare a ML; se precizează poziţia ţintei în câmp (în dreapta şi stânga în
miimi; mai departe şi mai aproape – în metri) şi se indică ţinta.
Exemplu: „Copac izolat, în dreapta 30, mai departe 100 – tun
antitanc ”.
„Reperul 2, în stânga 30, mai aproape 50 – tanc în locaş”.
Respectiv la mişcarea ML:
„Înainte, în dreapta – aruncător de grenade portativ”.
„Înainte, în stânga – cotitura drumului, în dreapta 50, mai departe 100
 – RAD”.
Persoana care primeşte raportul, observând ţinta raportează: „Ţinta
văd”; în caz contrar - „Ţinta nu văd”. Dacă indicaţia nu-i clară – „N-am
înţeles”. În afară de aceasta – indicarea ţintelor se execută cu glonţ trasor.
ALEGEREA ŢINTELOR ŞI DETERMINAREA DISTANŢELOR
 PÎNĂ LA ŢINTE 
Ţinta se alege şi se indică de către Cdt. Gr. Se alege ţinta cea mai
importantă, din două sau mai multe ţinte egal după importanţa – se alege
cea mai aproape sau mai vulnerabilă.
Distanţele se determină cu ochiul liber, cu aparatele optice (scara de
măsurare a distanţelor – TKN–3B; 1PN22M1 (M2), formula miimii).
Determinarea distanţelor cu ochiul liber: - pe segmentele terenului,
după gradul de vizibilitate a obiectelor, combinarea ambelor metode.
Dacă ţinta este depistată lângă un obiect al terenului, până la care este
cunoscută distanţa, este necesar de luat în consideraţie depărtarea ţintei de
la obiect.
  Noaptea distanţele se determină asemănător ca şi ziua. Pentru
determinarea distanţei până la ţintă care se vede pe timpul tragerii (flacăra
la gura canalului ţevii) şi se aude zgomotul tragerii, este necesar de calculat
intervalul de timp în secunde (timpul de la apariţia flăcării până când se
aude zgomotul) şi de înmulţit cu 340 (viteza sunetului în aer).
 DETERMINAREA ELEMENTELOR INIŢIALE DE TRAGERE 
 DIN TUNUL „2A28”GROM 
Pentru executarea primei lovituri, este necesar de determinat
elementele iniţiale de tragere:
71
 

Înălţătorul – se alege unul din diviziunile orizontale ale reticulului.

Diviziunea de ochire al înălţătorului – unghiul sau diviziunea
necesară, vârful (sau baza) căruia trebuie să coincidă cu punctul de ochire
la ochirea tunului în ţintă.
Punctul de ochire – un anumit punct pe ţintă sau în afara ei.
La determinarea elementelor iniţiale, este necesar de a cunoaşte:
- temperatura aerului acţionează la distanţa de zbor a grenadei, este
necesar de verificat mânerul mecanismului de reglare la temperatură;
- vântul frontal puternic acţionează considerabil asupra distanţei de
zbor a grenadei la D>1000m; din faţă – o micşorează; punctul de ochire – 
 baza de sus a ţintei; din spate – baza de jos a ţintei;
- vântul lateral abate grenada de la planul de tragere până la 1100m
în direcţia opusă a vântului; tragere la distanţe de la 1200m şi 1300m – în
direcţia unde bate vântul;
- cu cât mai mare va fi distanţa până la ţintă (timpul de zbor a
grenadei), viteza de mişcare a ţintei, cu atât mai mare trebuie să fie
devansarea;
- la tragerea în munţi presiunea atmosferică se deosebeşte
considerabil faţă de condiţii normale; cu ridicarea înălţimii de la nivelul
mării la fiecare 100m, începînd cu înălţimea de 100m, presiunea
atmosferică se micşorează aproximativ cu 9 mm coloană de mercur; de
aceea distanţa de zbor a grenadei se măreşte; în condiţia de tragere la
înălţime de la 500m şi mai sus, este necesar de schimbat poziţia punctului
de ochire pe înălţime ( P.O. = 9x înălţimea terenului / 100).
Ca reper iniţial se alege diviziunea centrală a înălţătorului dacă nu se
introduc corecţii (la vînt, la deplasarea ţintei, la temperatură).
 METODELE DE EXECUTARE A FOCULUI ŞI ALEGEREA
 POZIŢIEI DE TRAGERE 
Focul din armamentul ML se execută prin ochire directă.
În dependenţă de distanţa pînă la obiectiv, de caracterul terenului şi
de armamentul ales, pentru nimicirea obiectivului, tragerea se execută din
mers, din opriri scurte sau de pe loc.
Focul de pe loc se efectuează din RAD, tun şi PKT în apărare,
ambuscadă şi la respingerea contraatacului inamicului.
Focul din opriri scurte – se execută în timpul ofensivei, cînd, din
cauza distanţei mari pînă la obiectiv, focul din mers este puţin eficient.

72
 

Focul din opriri scurte se execută din tun cu lovituri cumulative şi

armamentul cu glonţ.
Obiectivul se nimiceşte dintr-o oprire scurtă sau mai multe.
Pregătirea pentru tragere se efectuează în timpul deplasării. La fiecare
oprire se execută o lovitură din tun, iar cu focul din PKT – pînă la
nimicirea obiectivului.
Deplasarea BMD între opriri, se efectuează cu viteză maximală.
Timpul de deplasare depinde de condiţiile situaţiei, terenului de
observare şi de durata pregătirii pentru o nouă lovitură.
Oprirea scurtă se efectuează la comanda ochitorului operator.
Deplasarea după oprirea scurtă mecanicul conductor o începe de sine
stătător, după lovitură sau la comanda OO.
Focul din mers – metoda de bază de executare a focului în timpul
atacului, contraatacului şi urmăririi adversarului. Focul din mers se
execută, de regulă, din armamentul cu glonţ.
Poziţia de tragere se alege astfel, ca să asigure condiţii de mascare şi
 protejare a BMD, de asemenea şi condiţii bune de observare.
O atenţie deosebită se acordă alegerii poziţiei de tragere la tragerea
din RAD.
Poziţia de tragere la tragerea din RAD se alege, luînd în consideraţie
zona de nimicire a obiectivului. În adîncime această zonă se limitează cu
distanţa minimă şi maximă de tragere, iar pe direcţie – unghiul de vizare a
înălţătorului optic.
Poziţia de tragere este necesar de ales astfel, ca să asigure tragerea la
distanţă maximă.
Pe direcţia de tragere trebuie să lipsească obstacole naturale sau
artificiale ce pot împiedica ochirea şi zborului grenadei.
Poziţia de tragere se alege pe o porţiune orizontală de teren. MLI nu
trebuie să se încline mai mult de 3o. De asemenea, trebuie de luat în
consideraţie zonele periculoase de start a rachetei antitanc dirijată din
instalaţia de lansare (3m stînga - dreapta, 25m în spate). În limitele acestei
zone se interzice dispunerea efectivului, amplasarea muniţiilor şi
substanţelor uşor inflamabile.
La necesitate, pentru BMD, se amenajează poziţia de tragere, se
 pregătesc datele iniţiale şi se întocmeşte fişa de foc.
 REGULILE DE TRAGERE DIN TUNUL „2A28” DE PE LOC 
 ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE 
73
 

Pentru tragere asupra ţintelor fixe, înălţătorul se alege conform

distanţei până la ţintă. Cînd condiţiile luptei nu permit schimbarea
înălţătorului, tragerea se efectuează asupra ţintelor cu H=2m la D=800m cu
înălţătorul 8, ochind în baza ţintei cu diviziunea corespunzătoare corecţiei.
Corecţia la vânt lateral şi mişcarea laterală (oblică) a ţintei se ia cu
diviziunea respectivă DSCL (Diviziunea Scării Corecţii Laterale).
Punctul de ochire se ia în centrul ţintei, dacă nu se introduc corecţii
la devierea temperaturii aerului de la cea nominală. Dacă temperatura
aerului diferă de cea nominală, atunci e necesar de determinat corecţia
după tabel.
Vântul longitudinal puternic influenţează esenţial asupra distanţei de
zbor a grenadei. La tragerea din tunul 2A28 la distanţe mai mari de 1000m,
conform tabelului de trageri, corecţia la vântul longitudinal cu viteza 10m/s
este de 1,2m, sau 0,5 figuri ale ţintei-tanc. Aceasta înseamnă că cu atâtea
unităţi se măreşte P.O. la vânt longitudinal, ce suflă în direcţia opusă
tragerii şi se micşorează la vânt longitudinal ce suflă în direcţia de tragere.
Vântul lateral la fel are o influenţă esenţială asupra zborului
grenadei.
Direcţia şi viteza vântului pot fi determinate cu ochiul liber sau după
obiectele din teren. Corecţiile în direcţie la vânt lateral se iau din tabelul
 prezentat mai jos, calculată pentru viteza vântului de 10m/s şi care suflă
sub un unghi de 90o.
TABELA CORECŢIEI LA VÎNTUL LATERAL PUTERNIC (10M/S) PENTRU 
TUNUL 2A28
Distanţa Corecţia de Corecţia (rotunjită)
de tabel
tragere, în figuri a tancului
m în în DSCL Proiecţia Proiecţia
metri miimi (1 div.=0-05) frontală laterală
(Bt=3,6m) (Lt=6,9m)
400 +4,8 +2,0 +1 +0,5 +0,5
500 +5,9 +3,1 +1 +1 +0,5
600 +6,5 +4,1 +1 +1 +0,5
700 +6,5 +4,6 +1 +1,5 +0,5
800 +6,1 +5,1 +1 +1,5 +0,5
900 +5,2 +4,9 +1 +1,5 +0,5
1000 +3,7 +3,9 +1 +1 +0,5
1100 +1,5 +1,7 +0,5 +0,5 +0
74
 

1200 -1,4 -1,7 -0,5 -0,5 -0

1300 -4,7 -6,4 -1 -2 -1

75
 

  Semnul „+” la corecţie înseamnă că grenada se abate de la

 suprafaţa de tragere în direcţia de unde suflă vântul.
Semnul „-” înseamnă că grenada se abate de la suprafaţa de
tragere în direcţia de unde suflă vântul.

Din tabel se observă că la astfel de vânt, corecţiile sunt egale cu:

 1 DSCL la trageri la distanţe de 400m până la 1000m, la fel şi la
1300m şi 0,5 DSCL la distanţe de 1100m şi 1200m;
 1 figură a proiecţiei laterale a tancului la 1300m şi 0,5 figuri – la
tragerea la distanţe de la 400m până la 1000m;
 2 figuri ale proiecţiei frontale a tancului la tragerea la 1300m; 1,5
figuri la 700-900m; 1 figură la 500,600-700m; 0,5 figuri la celelalte
distanţe.
La vântul oblic corecţiile se micşorează de 2 ori, la viteza vântului
mai mică (mare) de 10m/s mărimea corecţiei laterale proporţional se
micşorează (măreşte).
Deoarece până la distanţa de 1100m la vânt lateral grenada se abate
în partea de unde suflă vântul, corecţiile se iau după următoarele reguli:
 dacă corecţia se ia în figuri a ţintei, atunci ea se ia prin mutarea
PO (diviziunea centrală a înălţătorului respectiv) în acea parte unde suflă
vântul;
 dacă corecţia se ia în DSCL, atunci diviziunea necesară se ia în
 partea de unde suflă vântul (ochirea cu diviziunea aleasă se execută în
centrul ţintei).

76
 

te *
1  1  1  1 
 3  2  1   0   9   8   7   6   5  4 
m
Distanţa,
N
 0   0   0   0   0   0   0   0   0   0  p
 0   0   0   0   0   0   0   0   0   0 
o
m
e tă
ra
tu :
ri 1
.
i
   0   0   0 
L
1  1  1   0   0   0   0 
Unghiul de ochire,
la a
 3  1   0   5  4   3   3  2  2  1 
 3   9   7   6   7   8  1   5   0   6 
p
grade, min o fo
z lo
iţ si
ii
le re
1   9   7   5   3  2  1  1   0   0 
2   ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  ,  , Înălţimea „ a
 ,4   5  1  2   7   6   8   3   9   6 
traiectoriei,
0 „
 0   0   0   0   5   5   5   0   0   0 
” C
,
m „ o
+ re
” c
 3  2  2  2  1  1  1  1   0   0 
şi ţi
 ,1   ,
 8   ,4   ,1   ,
 8   ,
 5   ,
 3   ,1   ,
 9   , Timpul de zbor,
il
 7  „ o
 9   3   8  4   3   6  2   0   0  1 
s
-” r
su a
b
n a
2  2  2   3   3   3  4  4   5   5 
Viteza finală
t te
 7   8   9  1  4   7  2   7  2   9  c ri
 0   3   6   5  2   7  1   3   9  1 
m/s
a lo
lc
u r
la te

2  1  1   0   0   0   0   0   0   0 

Temperatura  C te m
atmosferică
p p
 ,
 0   ,
 6   ,2   ,
 9   ,
 6   ,4   ,
 3   ,2   ,1   ,1   o e e
 6   0  2   0   5   6   3   3   6  1 
ra
(loviturii)
r  n
 e  tr tu
 c 
la 100C, m
 ţ   u ri
i  
i   te i
l  
 e  m
Presiunea
a
 a p tm
 b 
atmosferică la  a
e
 0   0   0   0   0   0   0   0   0   0 
ra o
 ,4   ,
 3   ,2   ,1   ,1   ,
 0   ,
 0   ,
 0   ,
 0   ,
 t   sf
 0 
10 mm a
 e  tu
 8   6   6   8  2   8   5   3  2  1  r  ri e
i   ri
coloanei de
l  
 o le c
r  e
mercur  p a
tm (l
 e  o
o
La vîntul
î  
n v
sf it
1  1   0   0   0   0   0   0   0   0 
 ă  u
longitudinal
e
 ,
 6   ,1   ,
 7   ,  3   ,2   ,1   ,
 5   ,  0   ,
 0   ,
l   ri ri
 0 
 ţ  
i  
1   5   9  2   3   0  2   7  4  2 
m c i)
cu viteza de  e 
e
0 la
10 m/s, m C
,
0
1
0
Corecţiile abaterilor
+ C 0
2
- - +  +  +  +  +  +  +  + 
la vînt lateral cu
0
4  1  1   3   5   6   6   6   5  4  0 ”
 7   ,4   ,
 ,
 7   ,2   ,1   ,
 5   ,  5   ,
 5   ,
 9   ,
C
 8 
viteză de 10 m/s, , se
-2
miimi 0 ia
0
C în
 0   0   0   0   0   0   0   0   0   0 
Pe înălţime,
(t
 ,
 8   ,
 7   ,
 6   ,
 6   ,
 5   ,4   ,
 3   ,
 3   ,2   ,2   C e c
 3   5   8   0   3   6   9   3   6   0 
o
m
m n
 o p si
r  e
 e  ra d
 c  e
 0   0   0   0   0   0   0   0   0   0 
 ţ  
Pe direcţie,
i   tu ra
 ,
 7   ,
 7   ,
 6   ,
 6   ,
 5   ,4   ,4   ,
 3   ,2   ,2 
 a ri ţi
 9   3   7   0  4   8  2   5   9   3 
m n e
o c
m ă
1  1  1  1 
in la
 3  2  1   0   9   8   7   6   5  4 
Distanţa,
 0   0   0   0   0   0   0   0   0   0 
a
le
 0   0   0   0   0   0   0   0   0   0 
in
m ).
a
st
la
re
77a
 

T
a
b
e
la
2

78
 

Fig. 83 Corecţia tragerii la vînt lateral

Întrucât la distanţa de 1200m şi 1300m la vânt lateral grenada se

abate în direcţia unde suflă vântul, corecţiile în acest caz se iau după
următoarele reguli:
 dacă corecţia se ia în figuri a ţintei, atunci ea se efectuează cu
mutarea diviziunii centrale în direcţia de unde suflă vântul;
 dacă corecţia se ia în DSCL, atunci diviziunea necesară se alege în
acea parte a reticulului, unde suflă vântul.

Fig. 84 Devansarea în figuri a ţintei

 REGULILE DE TRAGERE DIN ARMAMENTUL „BMD-1” DE 

79
 

 PE LOC ASUPRA OBIECTIVELOR MOBILE ÎN DIFERITE 

CONDIŢII DE TRAGERE 
Pentru efectuarea tragerii din tunul 2A28 asupra obiectivelor blindate
care se mişcă, este necesar să cunoaştem:   înălţătorul, diviziunea de
ochire şi punctul de ochire. Se aleg în raport de distanţa la care se va găsi
ţinta în momentul întâlnirii (ciocnirii) grenadei cu ţinta. Totodată, corecţia
 pe direcţie la vântul lateral se introduce după aceleaşi reguli ca şi tragerea
asupra obiectivelor fixe.
Pentru tragerea asupra obiectivelor blindate, care se deplasează sub
un unghi faţă de planul tragerii, este necesar de introdus corecţia pe
direcţie (calculând devansarea). La deplasarea obiectivului în momentul
zborului grenadei, de asemenea se ia în consideraţie acţiunea vântului
lateral.
La tragerea asupra obiectivelor blindate, care se mişcă sub un unghi
faţă de planul tragerii, ochirea se efectuează cu procedee de conducere a
obiectivului sau prin procedeele de aşteptare a obiectivului.
Pentru determinarea mărimii devansării este necesar de ştiut distanţa
 până la obiectiv, viteza şi direcţia deplasării ei.
Viteza mişcării obiectivelor blindate se determină din vederi (ochiu-
metric), reieşind din caracterul folosirii lor tactice şi relieful terenului.
De exemplu, la deplasarea tancurilor în ordine de luptă a infanteriei,
ele se mişcă cu viteza de 5-6 km/h (1,6 m/s):
La atacul primului aliniament în cooperare cu infanteria, viteza
mişcării tancurilor este egală aproximativ cu 10-12km/h (3,3m/s); - la
dezvoltarea succesiunii de luptă pe teren favorabil, tancurile au viteza
mijlocie de 18-20km/h (5m/s şi mai mult).
Direcţia mişcării ţintelor blindate faţă de planul tragerii se determină
cu vederea (ochiu-metru) luând în consideraţie proporţia lăţimii şi lungimii
obiectivului.
Direcţia deplasării obiectivului se consideră:
- frontală – dacă obiectivul se deplasează sub un unghi nu mai
o
mare de 30 faţă de planul tragerii,
- oblică – dacă obiectivul se deplasează sub un unghi de 30 o
 până la 60o;
- de flanc – dacă obiectivul se deplasează sub un unghi de 60 o
 până la 120o.

80
 

TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR MOBILE 

Pentru determinarea devansării la tragerea asupra obiectivelor care se
deplasează sub un unghi de 90 o faţă de planul tragerii, ne conducem de
următoarea tabelă:
MĂRIMEA CORECŢIEI LA DEPLASAREA
A ŢINTEI PENTRU TUNUL 2A28
Distanţa Timpul de Devansarea (rotunjită)
de zbor al Diviziunea scării corecţiei În figuri ale tancului a
tragere, grenadei laterale  protecţiei laterale (lung. 6,9)
m Viteza mişcării ţintei (km/oră)
9-10 18-20 24-25 9-10 18-20 24-25
400 0,71 1 2 2,5 0,5 0,5 1
500 0,90 1 2 2,5 0,5 0,5 1
600 1,10 1 2 2,5 0,5 1 1
700 1,32 1 2 2,5 0,5 1 1,5
800 1,56 1 2 2,5 0,5 1 1,5
900 1,83 1 2 2,5 0,5 1,5 2
1000 2,14 1 2 3 1 1,5 2
1100 2,48 1 2,5 3 1 2 2,5
1200 2,83 1 2,5 3 1 2 3
1300 3,18 1 2,5 3 1 2,5 3

Din tabel se vede că devansarea deplasării obiectivului cu viteza

aproximativ cu 10km/h, este egală cu 1 diviziune a scării corecţiei laterale
la toate distanţele tragerii sau este egală cu 1/2 a obiectivului la distanţa de
400 până la 900m şi prima figură a tancului la distanţe mai mari.
Când obiectivul se deplasează oblic (sub un unghi ascuţit faţă de
 planul tragerii), devansarea se ia de două ori mai mică faţă de mişcarea din
flanc. Devansarea în figuri se citeşte de la mijlocul obiectivului.
TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR MOBILE ÎN CONDIŢII 
CÎND ESTE VÎNT 
TRAGEREA PRIN ÎNSOŢIRE ŞI AŞTEPTARE
Pentru determinarea devansării este necesar de cunoscut distanţa
 până la ţintă, viteza şi direcţia mişcării obiectivului.
Viteza ţintei: în dependenţă de relieful localităţii.
 Tancul în aliniamentul de luptă - 5-6km/h (1,6m/s).
 În atac al limitei dinainte a apărării inamicului în interacţiunea cu
infanteria -10-12km/h (3,3m/s).
81
 

 La dezvoltarea succesului atacului -18-20km/h (5m/s) şi mai

mult.
Direcţia ţintei: frontală, oblică, laterală.
La Vv =10km/h devansarea DSCL la toate distanţele de tragere sau
1/2 figuri - de la 400m până la 900m şi 1 figură la distanţe mai mari.
Pentru mişcarea oblică devansarea este de 2 ori mai mică.
Devansarea se ia de la mijlocul ţintei.
Pentru tragerea la D<1100m, corecţia sumară se ia dacă:
 direcţia mişcării ţintei coincide cu direcţia vântului, corecţiile se
adună (Cs = Cţ + Cv ) (fig. 85);

Fig. 85 Executarea corecţiei

sumare la vîntul lateral şi
la deplasarea ţintei cînd ambele
direcţii sunt în acelaşi sens.

ţinta se mişcă împotriva vântului, din mărimea devansării se scade


corecţia la vântul lateral; la diferenţa pozitivă se consideră devansarea, la
negativă – corecţia la vânt; (Cs = Cţ - Cv ) (fig. 86);

Fig.86 Executarea corecţiei

sumare la vîntul lateral şi
la deplasarea ţintei cînd
ambele direcţii sunt
în sensuri diferite.

82
 

Pentru tragere la D=1200m şi 1300m, corecţia sumară se ia dacă:

 direcţia mişcării ţintei coincide cu direcţia vântului, din mărimea
devansării se scade corecţia la vânt lateral; la diferenţa pozitivă se
consideră devansarea, iar la negativă – corecţia la vânt;
 ţinta se mişcă împotriva vântului, corecţiile se adună.

Pentru efectuarea tragerii la distanţa de până la 1100m, mărimea

corecţiei sumare la direcţia mişcării obiectivului şi la vântul lateral (când
grenada se abate de la planul tragerii în direcţia de unde suflă vântul),
corecţia se determină în felul următor:
 dacă direcţia deplasării obiectivului coincide cu direcţia vântului,
atunci corecţiile se adună;
 dacă obiectivul se deplasează împotriva vântului, atunci din
mărimea devansării se scade corecţia la vântul lateral;
 când este pozitivă, atunci corecţia se ia în consideraţie ca
devansarea;
 când este negativă – corecţia se ia la vântul lateral.

Fig. 87 Executarea devansării la vîntul lateral şi la deplasarea ţintei cînd ambele

direcţii sunt în acelaşi sens

 REGULILE DE TRAGERE DIN TUN DIN OPRIRI SCURTE 

Tragerea din tun din opriri scurte se execută după aceleaşi reguli,
cum şi de pe loc. Adăugător se duce cont de următoarele:
- dacă din locul dat distanţa până la o ţintă fixă (ce se
deplasează lateral) este precizată prin tragere din mitraliera jumilată,
83
 

determinată prin scara determinării distanţelor sau de la obiectele

localităţii, până la care este cunoscută distanţa şi după care se deplasează
spre ţintă (de la ţintă), pentru efectuarea opririi scurte la distanţă mai mare
de 50m, înălţătorul iniţial se micşorează (măreşte) cu 100m respectiv
distanţei determinate iniţial;
- dacă după determinarea distanţei până la ţintă, care se mişcă
lateral sau oblic, BMD-1 se apropie de ţintă sau se depărtează de ea pentru
oprire scurtă, este necesar de luat în consideraţie corecţia la apropiere sau
depărtare a ţintei cu maşina noastră; în acest caz, dacă viteza sumară de
apropiere (îndepărtare) este de 20km/h, atunci la fiecare 20s de deplasare a
BMD-1 înălţătorul trebuie de micşorat (de mărit) cu 100m, respectiv
distanţei determinate.
 REGULILE DE TRAGERE CU ARMAMENTUL BMD-1 DIN 
 MERS ŞI PLUTIND
Direcţia de mişcare a BMD-1 faţă de ţintă pe timpul tragerii poate fi:
 frontală – dacă maşina se deplasează sub un unghi nu mai mare
o
de 30 faţă de ţintă;
 oblică – dacă maşina se deplasează sub un unghi de la 30 până la
o

60o;
 laterală – dacă maşina se mişcă sub un unghi de la 60 până la
o

120o .
Tragerea din tun din mers şi plutind se execută după aceleaşi reguli,
ca şi din opriri scurte. Adăugător se duce cont de următoarele:
• în urma vibraţiilor maşinii, apărute pe timpul mişcării,
 precizia tragerii scade considerabil în comparaţie cu tragerea de pe loc şi
opriri scurte, de aceea tragerea din mers se efectuează la distanţe mici şi cu
micşorarea vitezei până la 10 km/h, iar plutind până la 6 km/h;
• înălţătorul trebuie îndreptat spre ţintă în aşa fel, încât
gradaţiile verticale ale diviziunii alese a reticulului înălţătorului, cu vârful
său, să se intersecteze cu ţinta;
• momentul deschiderii focului este necesar de ales cu
consideraţia timpului de întârziere a loviturii; aceasta se obţine prin
apăsarea butonului declanşatorului, pentru a primi lovitura în momentul
apropierii diviziunii de marginea ţintei;
• loviturile de executat după posibilitate, după amortizarea
vibraţiilor.
În afară de aceasta, la tragerea în partea bordurilor pentru mărirea
84
 

 preciziei tragerii, trebuie de dus cont de corecţia la mişcarea ML. Această

corecţie pentru mişcarea laterală a ML (faţă de ţintă) cu viteza de 10km/h
este de 1 diviziune a SCL, iar la mişcarea oblică – jumătate de SCL. Dacă
viteza ML nu este de 10km/h, corecţia se ia corespunzător. Dacă tragerea
se duce în partea dreaptă (stânga), atunci pentru corecţie la mişcarea ML
diviziunea SCL se alege în partea stângă (dreaptă) a reticulului. Spinul
(diviziunea centrală) va fi scoasă în dreapta (stânga) de la ţintă, în direcţia
opusă direcţiei de mişcare a ML.
 REGULILE DE TRAGERE DIN TUN ÎN CONDIŢIILE DE 
VIZIBILITATE REDUSĂ 
Tragerea din tun asupra ţintelor luminate, asupra siluetelor ţintelor,
 prin ceaţă sau fum, se efectuează asemănător pentru condiţii de zi, pentru
ce se foloseşte ramura de zi a înălţătorului.
În momentul iluminării terenului, OO repede ocheşte tunul în ţintă şi
efectuează tragerea. OO nu trebuie să privească nemijlocit spre sursa de
lumină, pentru ca să nu fie orbit.
La lipsa sursei de lumină ochirea tunului se efectuează cu ramura de
noapte a înălţătorului, la care unghiul reticulului serveşte pentru ochire la
400m, iar mai sus prima şi a doua diviziune respectiv – la 600 şi 800m. La
temperatura aerului mai sus de +10o C ochirea de efectuat cu vârful
unghiului (diviziunii), la temperatura aerului mai jos de -10 oC – cu baza
unghiului (diviziunii), la temperatura aerului de la -10 o până la +10o – cu
mijlocul unghiului (diviziunii).
OBSERVAREA ASUPRA REZULTATELOR TRAGERILOR ŞI 
CORECTAREA FOCULUI 
Observarea după rezultatul tragerii se efectuează cu scopul
determinării momentului loviturii ţintei, iar în caz de lovitură greşită
(ratare) – pentru depistarea motivelor şi mărimea greşelilor.
Observarea după rezultatele tragerii trebuie să fie dusă nu numai de
OO, dar şi de CG şi CM.
Dacă fumul şi colbul nu permit echipajului aprecierea rezultatului
tragerii, observarea se duce din ML vecină.
Observarea tragerilor se duce după urmele seriilor şi după exploziile
grenadelor.
 Nimicirea ţintei se apreciază după rezultatele clar văzute: ţinta este
85
 

nimicită, distrusă, a încetat focul etc.

În caz de greşeală, mărimea abaterilor se determină (măsoară) de la
centrul ţintei (punct vulnerabil pe ţintă) până la centrul nourului de colb
(până la serie):
• în direcţie şi înălţime – în figurile ţintei (dacă abaterea nu este
mai mare de două figuri) sau în miimi (în diviziuni a SCL);
• în distanţă – în metri.
Dacă mărimea abaterii în distanţă (înălţime) este imposibil de
determinat, atunci se determină semnul exploziei: lovitură lungă (+),
lovitură scurtă (-).

Fig. 88 Modalitatea de executare a corectării tragerii

Rezultatele tragerii se indică în felul următor: direcţia şi mărimea
abaterii laterale, semnul şi mărimea abaterii în distanţă (înălţime).
Exemple: În stânga (dreapta) o figură şi jumătate, lovitură lungă
(lovitură scurtă); în dreapta cinci (o figură), lovitură scurtă cincizeci; în
stânga cinci, mai sus o figură (mai jos).
La lovirea ţintei se indică „ţinta”, dacă explozia nu s-a observat „nu
s-a observat”.
Reieşind din rezultatele tragerii, CG dă comenzile necesare referitor 
la corectarea focului.
La trageri, abaterile în distanţă în sute de metri se caracterizează prin
schimbarea înălţătorului, iar egale aproximativ 500m – prin scoaterea
 punctului de ochire în înălţime cu 1/2 figuri la tragere asupra ţintelor înalte
şi cu 1 figură asupra ţintelor cu dimensiuni medii (tanc în locaş, tun
antitanc).
86
 

Dacă abaterea în distanţă nu a fost determinată după prima lovitură şi

distanţa până la ţintă nu s-a schimbat, înălţătorul pentru a doua lovitură se
schimbă cu 200m, când distanţa a fost determinată vizual şi 100m prin
tragere din mitraliera jumilată, scara de determinare a distanţei. Dacă
distanţa până la ţintă s-a schimbat, înălţătorul se schimbă la mărimea
VMD.
Corectarea focului în direcţia laterală se efectuează prin scoaterea
 punctului de ochire în direcţia opusă de la căderea grenadei.
Corectarea focului în distanţă, când distanţa până la ţintă nu se
schimbă se efectuează prin schimbarea înălţătorului, scoaterea punctului de
ochire.
Corectarea focului în distanţă, când distanţa până la ţintă se schimbă,
se ia asemănător corectări pentru distanţe neschimbate.
Distanţa şi direcţia tragerii se corectează concomitent. Distanţa până
la ţintă pe timpul tragerii poate să rămână neschimbată sau să se schimbe
de la lovitură la lovitură. Distanţa până la ţintă se ia constant în toate
cazurile sau dacă de la lovitură la lovitură se schimbă nu mai mult de 50m:
  pe timpul tragerii de pe loc asupra ţintei fixe şi asupra ţintei ce se
deplasează lateral;
 la tragere din opriri scurte sau plutind, când ML se mişcă lateral
şi execută tragerea ţintei fixe sau asupra ţintei ce se mişcă lateral;
 la tragere din opriri scurte şi din mers sau plutind asupra ţintelor 
mobile, când ML şi ţinta se mişcă frontal sau oblic în aceeaşi direcţie.
Dacă distanţa până la ţintă se schimbă, atunci mărimea (valoarea
modificării distanţei) – VMD – se compune din mărimea schimbării
distanţei din cauza mişcării ML (VMDm) şi mărimea schimbării distanţei
din cauza mişcării ţintei (VMDţ).
VMDm (VMDţ) este egală distanţei, trecute de maşina de luptă (ţinta
se mişcă frontal), şi jumătatea de drum – la mişcarea oblică.
Dacă este imposibil de determinat VMD, ea este egală:
• 100m – la tragere de pe loc asupra ţintei, ce se mişcă frontal sau
oblic; la tragere din opriri scurte şi din mişcare sau plutind asupra ţintei
fixe; la tragere asupra ţintei, ce se mişcă frontal, când ML se mişcă oblic
sau frontal;
• 200m – la tragere din opriri scurte şi din mers sau plutind asupra
ţintei mobile, când ţinta şi ML se mişcă frontal sau oblic în direcţii diferite
(la apropiere sau depărtare).
Greşeala în distanţă în sute de metri se corectează prin schimbarea
87
 

înălţătorului, iar egală cu 50m – cu scoaterea punctului de ochire în

înălţime cu 1/2 figuri la tragerea asupra ţintelor înalte şi cu 1 figură asupra
ţintelor de dimensiuni medii (tanc şi locaş, un antitanc).
Dacă greşeala în distanţă după prima lovitură n-a fost determinată şi
distanţa până la ţintă nu s-a schimbat, pentru a doua lovitură înălţătorul se
schimbă cu 200m când distanţa până la ţintă este determinată la ochi, şi cu
100m când scara a fost verificată prin tragere din mitraliera jumilată. A
fost determinată, prin scara determinării distanţelor sau referitor obiectelor 
localităţii, distanţa până la care este cunoscută.
Dacă distanţa până la ţintă se schimbă, atunci înălţătorul pentru a
doua lovitură se schimbă la mărimea VMD.

Fig. 89 Executarea corecţiei tragerii

 REGULILE DE TRAGERE DIN TUNUL „2A28” CU GRENADE 

CU SCHIJE DE PE LOC ASUPRA ŢINTELOR CARE APAR
 ŞI CARE SE MIŞCĂ. CORECTAREA FOCULUI 
La tragerea cu grenade cu schije, la fel e necesar să cunoaştem
elementele iniţiale de tragere:
1. Înălţătorul.
2. Diviziunea de ochire.
3. Punctul de ochire.
88
 

În afară de aceasta, nu trebuie să uităm de condiţiile exterioare de

tragere şi cum se introduc corecţiile la aceste condiţii.
1.Când condiţiile de tragere sunt normale şi ţinta este fixă, atunci
corecţiile la trageri nu se introduc.
2.Dacă este vânt longitudinal din faţă ori din spate, atunci introducem
corecţii la scoaterea punctului de ochire. Dacă vântul este din faţă, atunci
se ocheşte în partea de sus a ţintei, iar dacă vântul este din spate, atunci se
ia punctul de ochire în partea de jos a ţintei.
3.Dacă este temperatura joasă ori ridicată, introducem corecţii la
temperaturi.
4.Dacă vântul suflă sub un unghi oarecare faţă de planul tragerii, se
introduc corecţii la vânt. Grenada cumulativă zboară împotriva vântului
 până la distanţa de 1100, iar după aceea pe vînt. Grenada cu schije va zbura
de la început pe vânt, deci şi corecţiile de aici reiese că se vor deosebi de
corecţiile pentru grenada cumulativă.
Pentru determinarea corecţiilor la vânt lateral, ce suflă sub un unghi
o
de 90 faţă de planul tragerii cu viteza de 10m/s, adică vântul este puternic,
se vor folosi următoarele reguli:
- la tragerea până la distanţa de 500 m, nu se schimbă punctul de
ochire pe ţintă;
- 0,5 DSCL la tragerea de la 500m până la 1000m/s.
- 1 DSCL la tragerea de la 1100 până la 1600.
Corecţiile, de asemenea, se pot lua în consideraţie cu scoaterea
 punctului de ochire în figuri a ţintei ori în metri.
 De exemplu: 
- la distanţa de 300m =0,3 m;
- la distanţa de 700m =1,4 m;
- la distanţa de1000m =3m;
la distanţa de 1300m =5,2 m; etc.
La vântul oblic corecţia se micşorează de două ori. La vântul mai mic
(mai mare) de 10m/s, mărimea corecţiei laterale proporţionale se
micşorează (măreşte).
Corecţia la tragere cu grenada cu schije se ia în direcţia de unde suflă
vântul.
  De exemplu: Tragerea se efectuează cu grenada cu schije asupra
RAD la distanţa de 1200 m. Temperatura aerului -18oC, vânt lateral din
dreapta V=10m/s.
Determinaţi corecţia şi daţi comanda la deschiderea focului.
89
 

 Rezolvare: 
2. Mînerul corecţiei la temperaturi în poziţia -20.
3. Comandantul comandă „cu schije, reperul în dreapta 40, RAD, 12
din stânga, prima diviziune (ori în dreapta o figură) - FOC”.
La tragerile asupra ţintelor care se mişcă, corecţiile se determină ca
şi la tragerea cu grenade cumulative absolute, devansarea şi procedeele de
tragere determinându-se la fel:
1. Prin metoda de conducere a ţintei.
2. Prin metoda de aşteptare a ţintei.
Determinarea direcţiei de mişcări a ţintei se efectuează la fel ca la
tragerea cu grenade cumulative. Deci, pentru determinarea devansării la
tragerea cu grenade cu schije, sunt următoarele reguli:
- dacă ţinta se mişcă cu viteza de 10km/oră, atunci corecţia la toate
distanţele va fi egală cu 2 diviziuni a DSCL. Viteza de 20km/oră =4DSCL
la toate distanţele.
La mişcarea ţintei din flancuri, oblic, mărimea corecţiei sumare la
mişcarea ţintei şi la vânt lateral, pentru tragerea cu grenada cu schije, se
determină în felul următor:
- dacă direcţia de mişcare a ţintei coincide cu direcţia vântului, atunci
din devansare se scade corecţia la vânt lateral; când rezultatul este pozitiv
se ia devansarea, iar când e negativ – corecţia la vânt lateral;
- dacă ţinta se mişcă în întâmpinarea vântului, atunci corecţiile se
adună.
 Exemplu: De determinat corecţia sumară, dacă infanteria în
autocamion se mişcă din dreapta cu V=20km/oră la D=8000m, vânt
 puternic din dreapta. Devansarea =4 DSCL (ori 2.5 figuri), CVL = 0,5
DSCL (ori 0,5 figuri). CSS=4 – 0,5 =3,5 DSCL =2,5 – 0,5= 2 figuri.
Corectarea focului pe direcţia laterală se efectuează cu scoaterea
spargerii. La corectarea focului pe direcţia laterală cu scoaterea punctului
de ochire, se ia în consideraţie mărimea abaterii grenadei în figurile
obiectivului şi diviziunea de ochire se scoate de la mijlocul obiectivului la
mărimea abaterii în lături, în partea opusă abaterii grenadei.
La corectarea focului, direcţia laterală pe reperarea spargerii, se
stabileşte ochirea şi se observă împotriva cărei diviziuni (punct între
diviziunile scării) a nimerit explozia şi cu această diviziune de ochire
(punct) se efectuează ochirea pentru următoarea lovitură.

90
 

 REGULILE DE TRAGERE DIN MITRALIERA JUMILATE 

 „PKT”DE PE LOC ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE ÎN 
CONDIŢII NORMALE ŞI CU VÎNT 
Focul din mitraliera jumilată se foloseşte asupra forţei vii a
inamicului, la distanţă de 1000m.
Tragerea din mitraliera jumilată asupra ţintelor fixe şi mobile: de pe
loc, opriri scurte şi din mers. Corectarea focului se execută asemănător ca
şi pentru tun cu grenada cumulativă, ochirea se efectuează cu 1PN22M1
(M2).
Pentru obţinerea rezultatelor mai bune la tragere cu PKT asupra
ţintelor fixe, punctul de ochire se alege: pe timp de vară la D<500m partea
de sus a ţintei; la D= 600m, 800m – în centrul ţintei; la D=900m – în partea
de jos (baza) a ţintei; iarna la D>600m – în centrul ţintei; la D>700m – în
 partea de jos (baza) a ţintei.
Vântul lateral abate glonţul în direcţia în care bate vântul. Corecţiile
la vânt lateral puternic sînt indicate în tabela de mai jos;
CORECŢIILE LA VÎNTUL LATERAL CU VITEZA DE 10 M/S PENTRU 
 MITRALIERA PKT (BMD-1)
Corecţiile
Distanţa de Corecţiile tabelare În diviziuni ale scării corecţiei
tragere, m în metri în miimi laterale 1 div.=0,005
400 1,0 2 0,5
500 1,7 3 0,5
600 2,6 4 1
700 3,8 5 1
800 5,36 7 1,5
900 7,0 8 1,5
1000 8,9 9 2
Pentru vânt oblic corecţiile se micşorează de 2 ori, pentru viteza
vântului mai mică (mare) de 10m/s, corecţia laterală proporţional se
micşorează (măreşte).
Deoarece glonţul la vânt lateral se abate în partea unde bate vântul,
corecţiile se iau în felul următor:
- dacă corecţia a fost determinată în metri sau în figuri a ţintei,
corecţia se ia prin scoaterea diviziunii centrale în partea de unde bate
vântul;
91
 

- dacă corecţia este determinată în DSCL, atunci diviziunea necesară

se ia în partea de unde bate vântul.
Tragerea din mitraliera jumilată se execută:
 asupra ţintei izolate – cu serii scurte, rapid, urmând una după alta,
fără a schimba elementele iniţiale;
 asupra ţintei compusă din ţinte izolate văzute clar – serii scurte,
transferând focul de la una la alta, începând de la cele mai importante, fără
a schimba reperul înălţătorului;
 asupra ţintei largi compusă din figuri neclare, văzute asupra ţintei
largi sau izolate mascate – cu serii lungi cu împrăştierea pe frontul ţintei,
fără a schimba reperul centrului;
 asupra forţei vii ce atacă (contraatacă) – cu foc permanent sau
serii lungi împrăştierea pe frontul ţintei, fără a schimba reperul central;
 asupra ţintei înguste şi adînci – împrăştierea în adâncime de
margine, din faţă spre cel îndepărtat sau invers, fără a schimba reperul
central;
 asupra ţintei largi şi adânci, asupra ţintei mascate cu împrăştierea
în adâncime şi lăţime concomitent, fără a schimba reperul central.

 REGULILE DE TRAGERE DIN MITRALIERA JUMILATĂ DE 

 PE LOC ASUPRA OBIECTIVELOR MOBILE 
Pentru tragerea asupra ţintei, ce se mişcă lateral sau oblic faţă de
 planul de tragere, elementele iniţiale se iau reieşind din distanţa până la
ţintă, viteza şi direcţia ei de mişcare.
 DEVANSAREA LA TRAGEREA PRIN METODA
 DE ÎNSOŢIRE PENTRU PKT (BMD-1)
Distanţa Ţinta se mişcă cu V=10km/oră Auto-moto ţintă cu V=20km/oră
de DEVANSAREA
tragere, în în miimi în DSCL în în în DSCL
m metri 1 div.=5 metri miimi 1 div.=5
miimi miimi
400 1,8 4 1 3,2 8 2
500 2,3 5 1 4,3 9 2
600 3,0 5 1 5,5 9 2
700 3,7 5 1 6,8 10 2
800 4,5 6 1 8,3 10 2
900 5,4 6 1 10,0 11 2
1000 6,3 6 1 11,5 12 2

92
 

Anexa: La executarea focului prin metoda de aşteptare a ţintei,

devansarea se ia de două ori mai mare decât arătată în tabel. La mişcarea
ţintei sub unghi ascuţit faţă de planul tragerii devansarea, când tragerea se
efectuează prin metoda de conducere a ţintei, se ia de două ori mai mică
decît tabelară, iar la ducerea focului prin metoda de aşteptare a ţintei – 
mărimile tabelare.
Focul asupra ţintei ce se mişcă lateral sau oblic, se execută prin
metodele de însoţire şi aşteptare; lungimea seriilor: prin însoţire – serii
scurte sau lungi (cu cât distanţa şi viteza mişcării este mai mare, cu atât
este mai lungă seria); prin aşteptare – cu serii lungi.
 REGULILE DE TRAGERE DIN MITRALIERA JUMILATĂ 
DIN MERS SAU PLUTIND ASUPRA OBIECTIVELOR
FIXE ŞI MOBILE 
Tragerea din mitraliera jumilată din mers sau plutind asupra ţintelor 
fixe şi mobile se execută după regulile de tragere din opriri scurte din tun,
luând în consideraţie deosebirile pentru mitralieră. În afară de aceasta, la
tragere, în partea dreaptă (stânga) se ia în consideraţie corecţia la
deplasarea ML. Această corecţie pentru mişcarea laterală a ML (relativ de
ţintă) cu 10km/h este de 0-04, iar la mişcarea oblică – 0-02. Pentru corecţie
se aleg DSCL în partea stângă (dreaptă) a reticulului.

93
 

X. TRAGEREA CU ARUNCĂTORUL
DE GRENADE „AGS – 17”
  DETERMINAREA ELEMENTELOR INIŢIALE 
 DE TRAGERE DIN „AGS - 17” 
Elementele iniţiale de tragere din „AGS - 17” sunt:
 tipul traiectoriei;
 diviziunea înălţătorului şi unghiul de ridicare;
  punctul de ochire;
 alegerea modului şi cadenţei de tragere;
 instalarea fasciculului (la tragerea prin ochire indirectă).
Tipul traiectoriei se alege în dependenţă de locul de amplasare a
obiectivului. Dacă obiectivul este bine vizibil prin ÎO, atunci tragerea se
execută prin ochire directă cu traiectorie întinsă. Tragerea cu traiectorie
întinsă se execută la toate distanţele.
Dacă obiectivul este dispus în tranşee, şanţuri, după un adăpost sau
contrapantă a terenului, tragerea se execută la distanţe de 1000 – 1700 m.
cu traiectorie curbă.
Pentru determinarea diviziunii înălţătorului, unghiului de ridicare
şi a PO este necesar de determinat distanţa până la obiectiv, luînd în
consideraţie condiţiile exterioare, care pot influenţa asupra distanţei şi
direcţiei de zbor a grenadei. La executarea tragerii asupra obiectivelor 
mobile este necesar de luat în consideraţie direcţia şi viteza de deplasare a
obiectivului.
În momentele încordate ale luptei corecţiile nu se iau.
Diviziunea înălţătorului, unghiul de ridicare şi PO se determină astfel
ca traiectoria medie să treacă prin centrul obiectivului.
Cele mai răspândite metode de determinare a distanţelor sunt
ochimetric şi folosind formula miimii.
Formula miimii:
D= Îţ x 1000
U unde:
D – distanţa până la ţintă;
Îţ – înălţimea ţintei;
U – înălţimea unghiulară a ţintei în miimi.
Exemplu: De determinat distanţa până la ţintă „o grupă de infanterie”
94
 

(înălţimea ţintei 1,5m), dacă înălţimea unghiulară a ţintei măsurată cu

reticulul înălţătorului este egală cu 0-02 (2miimi)
D=1,5 x 1000 =750.
2
La tragerea de la distanţa de 700m (550m), de regulă, se instalează
înălţătorul 0-00 şi de pe reticul se alege diviziunea care corespunde
distanţei de tragere.
Abaterile considerabile ale condiţiilor exterioare de la cele tabelare
sunt cauza schimbării distanţei şi direcţiei de zbor a grenadei.
Înălţătorul se alege în dependenţă de distanţa pînă la obiectiv, corecţiei
la condiţiile exterioare conform tabelului şi tipului de traiectorie (tabela 3).
La distanţe de pînă la 700 m. (550 pentru AG de model mai vechi),
tragerea se efectuează cu diviziunea înălţătorului 0 – 00. Ochirea se
efectuează cu diviziunea corespunzătoare a reticulului ÎO.
 Exemplu: de determinat diviziunea înălţătorului la tragerea asupra
tunului inamicului cu traiectorie întinsă la distanţa de 1200 m.
 REZOLVARE. Conform tabelei – 2 – 54.

Influenţa temperaturii nu se ia în consideraţie la trageri la distanţe de

 pînă la 700m. La trageri la distanţe mai mari de 700m. se ia în consideraţie
influenţa temperaturii asupra distanţei de zbor a grenadei, mărind
înălţătorul pe timp rece şi micşorînd-ul pe timp cald (tabela 6).
Mărimea corecţiei aproximative la variaţia temperaturii cu 10 oC la
distanţe 700 – 1200m. va fi egală cu 15m., la distanţe 1200 – 1700m. – 
25m.
 Exemplu: De determinat diviziunea înălţătorului la tragerea asupra
unui tun, dacă temperatura aerului este de – 25oC (temperatura
încărcăturii de pulbere este aproximativ egală cu cea a aerului).
  REZOLVARE. Conform tabelei, mărimea abaterii la variaţia
temperaturii cu 10oC la distanţa de 1200m. este egală cu 22m. (13+9).
 Determinăm variaţia temperaturii reale cu cea reală: 15+25=40.
 Determinăm mărimea abaterii grenadei în distanţă: 22*40/10=88m.
 Determinăm că distanţa de tragere este egală cu 1288m., aproximativ
1300m.
Conform tabelei 3, pentru distanţa de tragere 1300m. se instalează 
diviziunea înălţătorului 2 – 92.
Vântul frontal micşorează distanţa de zbor a grenadei, iar vântul din
spate o măreşte îndeosebi la tragerea cu traiectorie curbă.
95
 

Vântul frontal nu influenţează asupra direcţiei de zbor a grenadei la

distanţa de până la 700m. La D>700 mărimea abaterii, în caz de vânt
lateral puternic, este indicată în tabel (tabela 6).
Mărimea corecţiei aproximative, în caz de vânt lateral puternic la
tragerea cu traiectorie întinsă la distanţe de 700 – 1200m. – 25m., la
distanţe mai mari – 50m.; la tragerea cu traiectorie curbă – 100m. În caz de
vânt lateral moderat, corecţia se micşorează de 2 ori.
Corecţia în distanţă la ridicarea terenului asupra nivelului mării se
ia în consideraţie la tragerea în munţi.
La ridicarea terenului asupra nivelului mării cu 100m. presiunea
atmosferică se micşorează cu 9mm.
Schimbarea presiunii atmosferice la tragerea la distanţa de 700m.
nu influenţează semnificativ asupra distanţei de zbor a grenadei şi de aceea
corecţii nu se introduc. La executarea tragerii la distanţe mai mari de
1000m. se introduc corecţii conform tabelei (tabela 3). Mărimea corecţiilor 
aproximative în distanţă la schimbarea presiunii atmosferice la tragerea cu
traiectorie întinsă, la ridicarea terenului asupra nivelului mării va fi la
1000m. – 50m., 2000m. – 100m.; la tragerea cu traiectorie curbă 100 şi
200m.
Determinarea unghiului de tragere în direcţie depinde de tipul de
ochire (directă sau indirectă), calculând mărimea corecţiei la derivaţie şi
vânt lateral.
Corecţia la derivaţie şi la vânt lateral se poate introduce şi cu DSCL
ale reticulului ÎO.
În condiţii normale, la tragerea prin ochire directă sau indirectă, când
AG este orientat spre un reper, mecanismul de instalare a unghiurilor în
direcţie se instalează la diviziunea 30 – 00.
Pentru determinarea diviziunii mecanismului de instalare a
unghiurilor în direcţie, la tragerea prin ochire indirectă asupra obiectivului
vizibil, este necesar ca comandantul să măsoare unghiul dintre obiectiv şi
reperul observat prin ÎO şi să efectueze scăderea acestui unghi din 30–00,
dacă obiectivul se află în stânga de la reper, să adune acest unghi la 30–00,
dacă obiectivul se află în dreapta de la reper.
 Exemplu: de determinat unghiul de direcţie al AG de bază la tragerea
de pe poziţie acoperită asupra AG pe afet, dacă unghiul dintre obiectiv şi
reper (copac izolat), care se află în stânga de la obiectiv, este de 2 – 80.
 REZOLVARE: unghiul de direcţie este egal cu 32 – 80 (30 – 00+2 -
80).
96
 

Datorită derivaţiei, grenada se abate în dreapta de la planul de tragere.

La tragerea cu traiectorie întinsă la 1000m. mărimea acestei abateri este
neînsemnată. La tragerea la distanţe mai mari, îndeosebi cu traiectorie
curbă, este necesar de introdus corecţii conform tabelei.  (tabela 4)
Mărimea corecţiei aproximative la derivaţie la tragerea cu traiectorie
întinsă la distanţe mai mari de 1000m. va fi egală cu 0 – 10; la tragerea cu
traiectorie curbă – 0 – 50.
 Exemplu: de determinat unghiul de direcţie la tragerea prin ochire
directă cu traiectorie curbă asupra PCO al inamicului, dacă distanţa până 
la obiectiv este de 1200m.
  REZOLVARE: Conform tabelei, mărimea corecţiei la 1200 m este
egală cu 0 – 70.(conform tabelei 5)
Se determină mărimea unghiului de direcţie
30 – 00 – 0 – 70=29 – 30.

Vântul lateral influenţează asupra direcţiei de zbor a grenadei,

abătând-o în direcţia unde suflă vântul. Corecţia la vînt lateral se determină
conform tabelei (tabela 6). Mărimea corecţiei aproximative la vânt lateral
  puternic, la tragerea cu traiectorie întinsă la distanţe de până la 700m. – 
0 – 05; la 700 – 1000m. – 0 – 10; la distanţe mai mari – 0 – 20; la tragerea
cu traiectorie curbă pentru toate distanţele – 0 – 70.
Corecţia se micşorează de 2 ori la vânt moderat şi la vânt oblic.
 Exemplu: de determinat unghiul de direcţie la tragerea prin ochire
directă cu traiectorie întinsă asupra mitralierei inamicului la distanţa de
900m., dacă vântul e puternic şi suflă din stânga.
 REZOLVARE: conform tabelei, corecţia la vânt lateral puternic şi la
derivaţie sunt egale cu 0 – 12 şi, respectiv 0 – 04.
 Determinăm mărimea unghiului de direcţie: 0 – 12+0 – 04=0 – 16;
30 – 00-0 – 16=29 – 84.

În toate cazurile, când ne permite situaţia, elementele iniţiale se

 pregătesc din timp, calculând totodată mărimile corecţiilor la temperatură,
ridicarea terenului asupra nivelului mării, unghiul de teren al obiectivului
şi derivaţia. Înainte de deschiderea focului, la aceste corecţii pregătite din
timp se mai adună şi corecţia la vânt lateral sau frontal.
La tragerea prin ochire directă, asupra obiectivelor izolate şi grupate
(pe un front de până la 20m.) PO se alege în centrul obiectivului. În cazul
când frontul obiectivului este mai mare de 20m., se stabilesc mai multe PO
97
 

şi tragerea se execută cu împrăştierea pe front.

Alegerea modului de executare a focului include:
- executarea focului într-un punct – se execută, de obicei, asupra
obiectivelor izolate;
- executarea focului cu împrăştierea pe front sau cu stabilirea mai
multor PO – asupra obiectivelor largi pe front;
- executarea focului cu împrăştierea în adâncime sau cu stabilirea a
mai multor  înălţătoare – pentru nimicirea obiectivelor largi în adîncime;
- executarea focului cu împrăştierea pe front şi în adîncime - pentru
nimicirea obiectivelor largi pe front şi în adîncime;
Viteza de acţionare a ţevii la executarea tragerii prin împrăştiere
depinde de distanţa de tragere şi să asigure explozia grenadelor la distanţa
de 15m. una de la alta.
Tragerea din AG se efectuează de regulă, cu cadenţă minimă.
Tragerea cu cadenţă maximă se efectuează după reglajul tragerii asupra
unui obiectiv şi nimicirea acestuia cît mai rapid, la respingerea atacurilor şi
contraatacurilor, asupra obiectivelor largi pe front şi adânci.
 ALEGEREA MOMENTULUI DE DESCHIDERE A FOCULUI 
Momentul de deschidere a focului se determină prin comanda
comandantului „FOC”, iar la alegerea momentului de sine stătător – în
dependenţă de situaţie şi locul obiectivului.
Cele mai convenabile momente de deschidere a focului sunt: când
obiectivul poate fi nimicit prin surprindere; cînd obiectivul este bine
vizibil; când obiectivul se grupează.
Momentul de surprindere are un efect uluitor asupra inamicului, şi
anume, în acest moment se produc cele mai mari pierderi.
 EXECUTAREA FOCULUI, OBSERVAREA REZULTATELOR
FOCULUI, REGLAJUL ŞI CORECTAREA FOCULUI 
La executarea tragerii din AG reglajul şi focul la nimicirea
obiectivului se contopesc într–un proces unic.
Focul din AG se execută mai întîi la distanţe deja determinate din
timp, cu instalarea regulatorului cadenţei de tragere în poziţia „min.”, cu
serii scurte sau foc cu foc.
Servanţii sunt obligaţi să ducă observarea după rezultatele focului
 propriu şi să – l corecteze.
Observarea după rezultatele tragerii se efectuează după spargerile
98
 

grenadelor. În cazul tragerii unei serii, se determină centrul grupării

spargerilor şi după aceasta mărimea abaterii de la ţintă.
Mărimea abaterii spargerii în direcţie se determină în unităţi de
derivă.
Mărimea abaterii spargerii în distanţă se determină în metri. Dacă nu
este posibilă determinarea abaterilor spargerilor de la obiectiv în distanţă în
metri, poziţia acestora în raport cu obiectivul se apreciază ca lovitură lungă
sau lovitură scurtă. Lovitura lungă se înseamnă cu semnul „+”, iar lovitura
scurtă „-”. În tabel sunt redate exemple de raport şi însemnările rezultatelor 
observării.
Locul spargerii faţă de Forma Însemnări
obiectiv raportului
Dreapta 0 – 20, lovitură lungă Dreapta 20, plus L 20+
Stînga 0 – 08, lovitură scurtă Stînga 8, minus S 8-
Lovitură scurtă Minus -
2 lovituri lungi Două + 2+
 Nimicit  Nimicit  N
Spargerea neobservată neobservat ?
În cazul abaterii spargerilor, este necesar de efectuat reglajul pe
obiectiv – alegerea elementelor iniţiale de tragere necesare pentru
nimicirea obiectivului.
Reglajul tragerii se efectuează prin metoda introducerii corecţiilor,
conform rezultatelor determinării valorii abaterii centrului grupării
spargerilor de la obiectiv şi încadrarea obiectivului în furcuţă cu
înjumătăţirea ei ulterioară.
Reglajul în distanţă şi în direcţie se execută cu serii scurte sau foc cu
foc.
Dacă prima spargere n-a fost observată şi trăgătorul are certitudinea
că ea nu s-a produs în dispozitivul trupelor proprii şi nu are indicii asupra
locului spargerii, se trage a doua lovitură cu aceleaşi elemente. Dacă nici a
doua spargere n – a fost observată, se modifică înălţătorul sau unghiul de
derivă în scopul de a aduce spargerea într-o porţiune de teren observată.
Înălţătorul poate fi micşorat, numai dacă acest lucru nu periclitează trupele
 proprii.
Reglajul în direcţie până la 0 – 20 se introduce cu precizie de o
diviziune a derivei. Corecţiile mai mari de 0 – 20 – se rotunjesc până la 5
diviziuni.
Reglajul în direcţie se mai efectuează şi după locul spargerii grenadei
99
 

(fig. 90). Pentru aceasta, după lovitură, se orientează pe ţintă diviziunea

scării corecţiei laterale în dreptul căreia s-a produs spargerea sau,  rotind
tamburul unghiului de derivă se instalează unghiul corespunzător abaterii. 

Fig.90. Reglajul în direcţie după spargerea grenadei

Reglajul prin introducerea corecţiilor se efectuează în condiţii

favorabile, ce asigură determinarea precisă a valorii abaterii spargerii în
distanţă de la obiectiv.
Reglajul prin introducerea corecţiilor rezultatelor determinării valorii
abaterii spargerii de la obiectiv şi încadrarea obiectivului în furcuţă se
efectuează în felul următor.
Reglajul se începe printr-o lovitură pe elementele calculate, trăgînd
lovitură cu lovitură. Începînd cu trecerea la căutarea încadrării de o furcuţă,
se execută pe grupe de două lovituri (fig. 91).

Fig.91. Reglajul în distanţă

 
Furcuţă –  se numesc două valori ale înălţătorului la care se obţine o
lovitură lungă „+”, iar la a doua lovitură – scurtă „-”. Ea poate fi largă
(100m.)  şi îngustă (50m.). În dependenţă de valoarea abaterii spargerii de
100
 

la obiectiv, lăţimea primei furcuţe poate fi mărită sau micşorată.

Cînd se trage asupra obiectivelor situate în imediata apropiere a
trupelor proprii, înălţătorul iniţial se stabileşte astfel încît să se obţină
  prima lovitură lungă. Pentru aceasta, înălţătorul corespunzător distanţei
calculate se măreşte cu una sau două furcuţe.
După ce s-a obţinut o lovitură lungă (scurtă), reglajul se continuă
lovitură cu lovitură apropiind succesiv traiectoria de obiectiv, prin salturi
de 2, 1 sau 0,5 furcuţe înguste, în dependenţă de abaterea spargerii de la
obiectiv. După ce s-a obţinut o lovitură scurtă (lungă), reglajul se continuă
după regulile generale.
Reglajul se consideră terminat, atunci cînd s-a obţinut:
- încadrarea obiectivului la o furcuţă (îngustă), avînd pe fiecare
din limitele ei cel puţin o spargere precis observată;
- o grupă acoperitoare, avînd cel puţin o spargere precis
observată;
- o lovitură în obiectiv.
 REGULILE DE TRAGERE DIN „AGS-17” ASUPRA
OBIECTIVELOR FIXE ŞI CARE APAR
Focul asupra obiectivului izolat (fix) se execută cu instalarea
înălţătorului determinat în timpul reglajului cu serii de 3-10 lovituri, în
dependenţă de importanţa obiectivului şi distanţa până la el. Cu cît
obiectivul este mai important şi elementele iniţiale sunt determinate mai
 precis, cu atît este mai lungă seria de lovituri. Mecanismele de ochire pe
verticală şi orizontală, în acest caz, se blochează.
Pentru nimicirea ţintei care apare, este necesar de observat locul
apariţiei ei şi imediat de deschis focul.
Focul asupra obiectivelor grupate se execută cu serii lungi, cu
transferarea focului de la o ţintă la alta.
Asupra obiectivelor largi pe front formate din ţinte mascate, focul se
execută neîntrerupt cu împrăştierea grenadelor pe front sau cu serii lungi
cu stabilirea mai multor puncte de ochire cu interval între ele, în funcţie de
distanţa de tragere: până la 1000m. – 0 – 20, la distanţe mai mari – 0 – 10.
Focul asupra obiectivelor largi în adîncime se execută neîntrerupt cu
împrăştierea în adîncime sau cu serii lungi cu instalarea, în prealabil, a mai
multor diviziuni ale înălţătorului, cu un interval de 50 – 100m.
Obiectivele largi pe front şi în adâncime, dispuse pe un teren deschis,
sau obiectivele mascate sunt nimicite cu împrăştierea pe front şi în
101
 

adâncime. Focul se execută cu serii lungi.

 

 REGULILE DE TRAGERE DIN „AGS-17” ASUPRA

OBIECTIVELOR MOBILE 
Asupra obiectivelor ce se mişcă frontal la planul de tragere (spre PT a
AG sau de la PT), se execută focul cu instalarea diviziunii înălţătorului
distanţei, unde se va afla obiectivul în momentul exploziei grenadei. Pentru
aceasta este necesar de efectuat reglajul tragerii în furcuţă care poate fi
egal, în dependenţă de viteza de deplasare a obiectivului, cu una – două
furcuţe largi (fig. 92).

Fig.92. Tragerea asupra obiectivului ce se deplasează frontal la planul de tragere

La tragerea asupra obiectivului, ce se deplasează sub un unghi faţă de

  planul de tragere, se mai ia în consideraţie şi mărimea devansării
determinată după tabel. (tabela 4)
Valoarea corecţiei la deplasarea obiectivului se ia cu schimbarea
unghiului de derivă (fig. 93 b).

102
 

Fig.93. Tragerea asupra obiectivului ce se deplasează sub un unghi la planul de tragere

 
În cazul când obiectivul se deplasează de la stânga la dreapta (de la
dreapta la stânga), mărimea devansării indicată în tabel se adună (se scade)
la (din) 30 – 00.
La fel, corecţiile în devansare se mai introduc şi cu DSCL (fig. 93 a),
astfel DSCL se aleg din partea de unde se deplasează obiectivul.
De obicei, focul aspra obiectivelor mobile se execută prin metoda
aşteptării.
Tragerea asupra infanteriei ce atacă (contraatacă) se execută cu
cadenţa de tragere maximală şi cu foc neîntrerupt, cu împrăştiere pe front.
 REGULILE DE TRAGERE DIN „AGS-17” NOAPTEA,
PRIN INTERVALE ŞI FLANCURI, PE DEASUPRA
TRUPELOR PROPRII 
Tragerea pe timp de noapte se execută după aceleaşi reguli de
tragere ca şi pe timp de zi. La tragerea pe timp de noapte este necesar de
conectat sistemul de iluminare a reticulului. Elementele iniţiale sunt
aceleaşi ca şi la tragerea pe timp de zi.
Tragerea pe timp de noapte, asupra inamicului ce atacă, se execută
cu foc neîntrerupt cu împrăştierea pe front, indiferent de condiţiile de
vizibilitate.
Tragerea prin intervale pe la flancuri impune respectarea
următoarelor măsuri de securitate:
1. Punctul de cădere a grenadelor trebuie să fie mai departe de
trupele proprii. Pentru aceasta, distanţa dintre trupele proprii şi obiectiv nu
trebuie să fie mai puţin de:
 200m – în cazul când distanţa dintre AG şi trupele proprii
este mai mică de 600m;
 300m, în cazul când distanţa dintre AG şi trupele proprii
este de la 600 la 1200m (tabela 5).
2. Între flancuri şi limita sectorului de tragere se indică unghiuri de
siguranţă. Lăţimea acestui unghi (fig. 94) este nu mai puţin de 0-75, în
cazul când AG se află la o distanţă de 500m faţă de trupele proprii, iar la
distanţa de 600 – 1200m. – nu mai puţin de 0 – 150.
103
 

Fig.94. Unghiurile de siguranţă la tragerea prin intervalele trupelor proprii

3. Lipsa obstacolelor, pe direcţia de tragere, ce pot împiedica zborul

grenadelor.
Pentru determinarea limitelor sectoarelor de transferare a focului pe
front, prin intervalele trupelor proprii, este necesar de indicat sectoare de
siguranţă prin instalarea limitatoarelor.
La executarea focului prin intervale şi la flancuri, servanţii AG duc o
observare deosebită după exploziile grenadelor şi rezultatele focului
 propriu.
Focul pe deasupra subunităţilor proprii cu traiectorie întinsă se
execută numai sub conducerea comandantului şi cu respectarea
următoarelor cerinţe:
- AG trebuie să fie în stare bună de funcţionare;
- după fiecare 80 – 90 de împuşcături ţeava să se răcească;

104
 

- înainte de tragere se efectuează o serie de lovituri pentru aşezarea

mai fixă a AG pe pământ;
- lipsa obstacolelor, pe direcţia de tragere, ce pot împiedica zborul
grenadelor.
Tragerea cu traiectorie curbă pe deasupra subunităţilor proprii nu este
 periculoasă.
Siguranţa tragerii pe deasupra subunităţilor proprii, cu traiectorie
întinsă, se asigură prin instalarea unghiului minim dintre canalul ţevii şi
linia spre trupele proprii (fig. 95).

Fig.95. Unghiul de siguranţă la tragerea pe deasupra trupelor proprii

Valoarea acestui unghi de siguranţă (în funcţie de înălţător) este

redată în tabela 5.
La distanţa de 200 – 600m până la trupele proprii unghiul de
siguranţă este egal cu 0 – 50, iar la distanţa de la 700 până la 1000m – 1 – 
00. Dacă trupele proprii şi obiectivul se află pe orizontala armei, atunci
 pentru determinarea unghiului de siguranţă este necesar la distanţa reală de
adăugat 300m. Unghiul de siguranţă va corespunde cu distanţa sumară.
 REGULILE DE TRAGERE DIN POZIŢIE DE TRAGERE 
 ACOPERITĂ 
Pregătirea datelor iniţiale pentru tragerea din AGS – 17 din poziţie de
tragere acoperită include determinarea datelor iniţiale ale înălţătorului,
unghiului de derivă şi fasciculului.
Stabilirea diviziunii înălţătorului se determină după tabelă, în
conformitate cu distanţa până la obiectiv şi corecţiile în distanţă, în cazul
abaterilor condiţiilor normale de tragere.
Unghiul de derivă se determină în conformitate cu corecţiile la
derivaţie şi la vânt lateral, după regulile descrise anterior.
La tragerea din poziţie acoperită AG se orientează spre un reper din
direcţia de apariţie a inamicului cu diviziunea unghiului de derivă 30 – 00.
Pentru determinarea unghiului de derivă, când obiectivul este vizibil
105
 

  pentru comandant, care se află în apropiere de poziţia de tragere, este

necesar de măsurat unghiul dintre obiectiv şi reperul vizibil prin înălţătorul
optic şi de a-l aduna cu 30 – 00, dacă obiectivul se află în dreapta faţă de
reper sau se scade din 30 – 00, în cazul când obiectivul se află în stînga de
la reper.
La tragerea din poziţie acoperită cu mai multe aruncătoare de grenade
fasciculul se stabileşte:
- concentrat   – pentru nimicirea obiectivului izolat, în cazul când
obiectivul este dispus pe un front nu mai mare de 20m;
- pe lăţimea obiectivului – pentru nimicirea obiectivelor largi, în
acest caz intervalul fasciculului nu trebuie să depăşească 15m;
Pentru determinarea intervalului dintre fascicule (distanţa dintre
centrele de spargere a aruncătoarelor vecine), este necesar de divizat
obiectivul pe front în părţi egale, cu numărul de AG repartizate pentru
tragerea asupra obiectivului dat.
Modificarea unităţilor de derivă la trecerea de la fasciculul paralel la
cel concentrat şi cel pe lăţimea obiectivului se determină după formula
„miimii”. Pentru trecerea la fasciculul concentrat, este necesar de împărţit
intervalul dintre aruncătoare la a mia parte din distanţa de tragere
(0,001D), iar la trecerea fasciculului pe lăţimea obiectivului este necesar de
scăzut intervalul dintre aruncătoare din intervalul fasciculului şi se împarte
la 0,001D.

106
 

Tabela 3
Tabelul instalări diviziunilor înălţătorului
Diviziunile Diviziunile înălţătorului
 înălţătorului (în Distanţa de tragere, m (în miimi) la tragerea
miimi) la tragerea cu cu traiectorie întinsă
traiectorie curbă
50 0-02
100 0-09
150 0-17
200 0-25
250 0-33
300 0-41
350 0-49
400 0-58
450 0-67
500 0-76
550 0-86
600 0-96
650 1-06
700 1-16
750 1-27
800 1-39
850 1-51
900 1-64
950 1-77
11-67 1000 1-91
11-49 1050 2-06
11-31 1100 2-21
11-13 1150 2-37
10-94 1200 2-54
10-74 1250 2-73
10-52 1300 2-92
10-29 1350 3-13
10-05 1400 3-35
9-78 1450 3-59
107
 

9-49 1500 3-86

9-17 1550 4-17
8-79 1600 4-53
8-33 1650 4-96
7-68 1700 5-57
6-67 1730 6-67
4
al
e
b
a
T

      a 

108
 

109
 

T
a
b
e
la
5
6
al
e
b
a
T

110
 

111
 

XI. REGULI DE TRAGERE DIN AG - 9

Pentru îndeplinirea cu succes a normativelor şi misiunilor de foc în
luptă este necesar:
 –  de cunoscut datele esenţiale şi locurile sensibile ale tancurilor,
instalaţiilor autopropulsate ale artileriei, RAD pe TAB şi alte ţinte;
 –  de observat încontinuu cîmpul de luptă şi de depistat la timp ţintele;
 –  rapid şi corect de stabilit datele iniţiale pentru trageri;
 –  de a duce cu eficacitate focul pe toate direcţiile şi toate tipurile de
ţinte, indiferent de condiţiile de vizibilitate şi climaterice atît ziua, cît şi
noaptea;
 –  de a urmări rezultatele tragerii şi efectua corectarea ei;
 –  de a urmări consumul muniţiilor şi completarea lor la timp.

 DUCEREA OBSERVĂRII DUPĂ CÎMPUL DE LUPTĂ ŞI 

 INDICAREA ŢINTELOR
Observarea în luptă se duce cu scopul observării la timp a dislocării şi
acţiunilor inamicului, şi anume a tehnicii blindate, la fel şi a forţei vii şi
mijloacelor de foc ale inamicului. În luptă este necesar de urmărit
semnalele comandantului de pluton şi rezultatele focului.
Grupa duce observaţii după cîmpul de luptă cu ochiul liber, în afară de
aceasta, comandantul AG – ului duce observaţii cu binoclul, iar ochitorul
cu înălţătorul optic. Binoclul şi înălţătorul optic se folosesc pentru o
observare detaliată a ţintelor îndepărtate; importante sunt măsurile de
mascare – luciul părţii optice demască dislocarea sa.
O atenţie deosebită se atrage la căile de acces ale inamicului şi
direcţiile periculoase. Terenul se studiază de la dreapta la stînga şi de la
sine spre orizont.
La observare nu se lasă din vedere nici un indiciu care ar demasca
inamicul: foc de armă, zgomot de motoare sau şenile, ş.a.
  Noaptea dislocarea şi acţiunile inamicului se stabilesc după sunet şi
surse de iluminare.
Despre ţintele depistate se raportează imediat comandantului AG-9 şi
112
 

se indică dislocarea lor.

Raportul trebuie să fie scurt şi clar: ” înainte – tanc, 900” sau “reper 1
stînga 40, TAB în locaş, 700”.

 ALEGEREA ŢINTEI 
Cu grenade cumulative se distrug ţintele blindate. Cu grenade cu
schije se distrug forţele vii şi mijloacele de foc ale inamicului aflate pe un
teren deschis sau sub un adăpost uşor blindat.
În situaţii deosebite, la lipsa ţintelor blindate cu grenade cumulative, se
distruge forţa vie şi mijloacele de foc ale inamicului.
Ţintele pot fi fixe, mişcătoare şi care apar şi dispar.
Ţinta se alege şi se indică grupei în luptă de comandantul AG-9.
Efectivul grupei trebuie să fie atent la ordinele date şi să le execute rapid.
Din mai mute ţinte observate concomitent, se alege cea mai importantă
şi mai periculoasă. La apariţia ţintelor la fel de periculoase se alege cea mai
apropiată.
 STABILIREA DISTANŢEI 
Distanţa pînă la ţinte se stabileşte cu ochiul, cu scara telemetrică a
înălţătorului optic şi după formula miimilor.
Cunoaşterea distanţei pînă la ţinte uşurează stabilirea înălţătorului. De
aceea, dacă permite situaţia, distanţa pînă la ţinte se stabileşte mai exact.
Stabilirea distanţei cu ochiul se face pe fragmente de teren care se
memorează în memoria vizuală, după vizibilitatea obiectului şi dimensiunii
sale.
La stabilirea distanţei după fragmente de teren este necesar ca o
distanţă etalon să fie în memoria vizuală, pentru stabilirea distanţei pînă la
obiectul îndepărtat. Trebuie de luat în consideraţie că cu mărirea distanţei,
dimensiunea fragmentului se micşorează.
La stabilirea distanţei după vizibilitate şi posibile dimensiuni ale
obiectului, este necesar de comparat dimensiunea vizibilă cu cea reală,
memorată la o distanţă anumită.
Dacă ţinta este observată lîngă un reper stabilit, stabilirea distanţei
 pînă la ea se face pe baza distanţei pînă la reper .
  Noaptea distanţa se stabileşte la fel ca şi ziua. Pentru stabilirea
distanţei pînă la ţintă după flacără şi sunet, este necesar de calculat timpul
de la apariţia flăcării pînă la apariţia sunetului şi de înmulţit cu 340 viteza
113
 

sunetului.
Pentru stabilirea distanţei cu scara determinării distanţei „КУМ”
a înălţătorului optic, este necesar de pus baza scării la baza ţintei, care se
va afla cuprinsă cu linia curbă punctată (fig. 1 a). Scara indică distanţa pînă
la ţintă, care are înălţimea de 2,7 m.

b)
Fig.96. Aprecierea distanţei pînă la ţintă după scara determinării distanţei:
a) după scara determinării distanţei „КУМ”(distanţa pînă la ţintă 800m);
b) după scara determinării distanţei „OCK”(distanţa pînă la ţintă 900m).

Dacă ţinta are înălţimea mai mică (sau mai mare) de 2,7 m este
necesar de calculat  diferenţa la înălţime, care este un număr zecimal.
Diferenţa la înălţime o înmulţim la cifra constantă 4 şi la cifra
corespunzătoare de pe scara determinării distanţei. Rezultatul primit este
corecţia (în metri), care prin scădere (sau adunare) cu numărul
corespunzător distanţei, (de pe scara determinării distanţei) ne dă
 posibilitatea de a aprecia distanţa pînă la obiectiv.
Exemplu: De apreciat distanţa pînă la tancul greu al inamicului,
care are înălţimea de 3,2m, dacă tancul cu partea sa de sus atinge linia
  punctată la scara determinării distanţei corespunzătoare cifrei 10
(1000m).
  Rezolvare:  Diferenţa la înălţime este egală cu 0,5m, sau 5 zecimi
metri (3,2m-2,7m);corecţia este egală cu 200m(5 zecimi metri x 4 x 10);
distanţa pînă la ţintă este egală cu 1200m (1000m + 200m).
Scara determinării distanţei „OCK” a înălţătorului optic este
  pentru ţinte pînă la 1,7 m. Pentru stabilirea distanţei pînă la ţintă este
necesar de stabilit scara în aşa mod, ca ţinta să fie cuprinsă între cele două
linii (fig.96 b). Scara indică distanţa pînă la ţintă.
Distanţa pînă la ţintă cu scara telemetrică se poate stabili doar dacă
114
 

înălţimea ţintei este cuprinsă complet în scara determinării distanţelor. În

caz contrar, se produc greşeli majore.
Pentru determinarea distanţei după formula „miimii”, este necesar 
de cunoscut lăţimea sau înălţimea ţintei (obiectivului) şi de măsurat
unghiul de deplasare a ţintei (obiectivului), apoi după formula miimii de
calculat distanţa.
 Exemplu: Tancul inamicului cu lăţimea de 3,5m se deplasează sub
un unghi de 0- 05. De determinat distanţa pînă la tanc.
 Rezolvare. Determinăm după formula miimii.  
D= În x 1000 = 3,5 x 1000 = 700m.
U 5
 
 DETERMINAREA ELEMENTELOR INIŢIALE PENTRU 
TRAGEREA CU AG - 9
Elementele iniţiale pentru tragere sunt: alegerea înălţătorului,
 punctului de ochire şi DSCL.
Este necesar de cunoscut:
• abaterea temperaturii de la cea normală provoacă
schimbarea distanţei de zbor a grenadei; cînd temperatura aerului este între
+10 şi -10 indiciile se aduc la ” 0 ”, pentru temperaturi mai mari de +10
indiciile se aduc la ”+”, iar pentru temperaturi mai mici de – 10 la „ - ”.
• la vânt frontal din faţă şi la presiunea >750mm D de zbor 
a grenadei se micşorează, iar la vânt din spate, presiunea <750mm – se
măreşte;
• vântul lateral: PG – împotriva vântului; OG – după vânt;
• cu cât este mai mare D până la ţintă (timpul de zbor al
grenadei) şi viteza de mişcare a ţintei, cu atât mai mare trebuie să fie
devansarea.
Folosind tabelele de trageri, se poate înlesni influenţa factorilor 
enumeraţi la alegerea punctului de ochire şi dimensiunii corecţiei la
direcţia vîntului lateral şi ţintei în mişcare.
Pentru trageri la ţinte fixe, ochirea de bază se stabileşte după distanţa
 pînă la ţintă cu rotunjirea pînă la 100m.
Punctul de ochire de bază se alege la mijlocul ţintei.
La trageri cu grenade cumulative este necesar de luat în vedere
corecţia abaterii temperaturii de cea normală, folosind tabela de trageri şi
luînd în consideraţie această corecţie şi la alegerea punctului de ochire pe
115
 

înălţime.
La trageri cu grenade cu schije cu ochire directă, corecţia la abaterea
temperaturii de la normală este nesemnificativă şi nu se ia în consideraţie.
Dacă este necesar de a introduce corecţia pe direcţie la vînt lateral şi
această corecţie se calculează în figuri, atunci se foloseşte pentru ochire
 punctul central.
Vîntul lateral influenţează asupra zborului grenadei. Abaterea grenadei
cumulative în partea de unde bate vîntul se explică prin faptul că vîntul
lateral, în timpul funcţionării motorului reactiv, influenţând la
stabilizatoarele grenadei, întoarce partea de cap spre vînt şi, sub influenţa
forţei reactive, grenada se abate în direcţia de unde bate vîntul. Grenada cu
schije, neavînd motor reactiv, se abate în direcţia unde bate vîntul.

Fig. 97. Ochirea din AG-9 asupra ţintei fixe, luînd în consideraţie corecţia la vînt

Direcţia şi viteza vîntului pot fi stabilite cu ochiul – cu ajutorul

observărilor la influenţa vîntului asupra obiectelor uşoare: aţă , batistă, fum,
iarbă, crengile copacilor.
Corecţiile direcţiei la vînt lateral se calculează după tabela 7,
determinate pentru vînt puternic cu viteza 10m/sec., sub unghi de 900.
Din tabela 7 se vede că corecţia rotunjită pe direcţie la vînt lateral puternic,
sub unghi de 900, se poate egala:

116
 

Tabela 7
a) La tragerea cu grenada cumulativă:
  m Pentru tragerea cu grenada
 , Pentru tragerea cu grenada cumulativă
  e
  r cu schije
  e
  g Corecţiile de Corecţiile de Corecţiile
  a
  r
   t Corecţiile (rotunjit)
  e tabel tabel (rotunjit)   m
   d  ,
  a    L În figuri ale   e
  r
   ţ    C   e
  n
  a    S tancului   g
   t    D    6    9   a
  r
  s
   i  ,  ,    t
  n
    Î    3    6
   (    L
   D    )    (    C   e
   i    i    5    ă    ă    i    i    S    d
  r    0    l    l   r
   t   a
  m
   i    t   -   a
   t   a
  r   m
   i    D    ţ
   i   e    0   e    i   e   n
  m    (   n    t   m   n   a
  m   o   a   m     Î
   )    t
  n   r
   f    l   n   s
   i
  n
    Î     Î   n
    Î     Î    5
  e   e
   i    0    D
   i
   ţ    ţ   -
  c   c    0
   (
  e   e
   i
   i   o
  o
  r   r
   P    P
   )
   )
  m   m
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
300 0,4 0,2 - - - 1,0 0,3 - 300

400 2,7 1,08 0,5 0,5 - 1,0 0,4 - 400

500 4,5 2,25 1 1 0,5 1,0 0,5 - 500

600 5,8 3,48 1 1 0,5 2,0 1,2 0,5 600

700 6,0 4,2 1 1 0,5 2,0 1,4 0,5 700

800 5,8 4,64 1 1 0,5 3,0 2,4 0,5 800

900 5,0 4,5 1 1 0,5 3,0 2,7 0,5 900

1000 4,1 4,1 1 1 0,5 3,0 3,0 0,5 1000

1100 3,1 3,41 0,5 1 0,5 4,0 4,4 1 1100

1200 1,9 2,28 0,5 1 0,5 4,0 4,8 1 1200

1300 0,6 0,78 - - - 4,0 5,2 1 1300

117
 

- o diviziune a corecţiei laterale la distanţa de la 500 pînă la 1000m şi

0,5 diviziuni – la trageri la 400, 1100 şi 1200m;
- o figură a proiecţiei frontale la trageri pe distanţa de la 500 pînă la
1200m şi 0,5 figuri – la distanţa de 400m;
- 0,5 figuri ale proiecţiei laterale la tragerea de la 500 la 1200m .
b) La trageri cu grenadă cu schije, cu ochire directă: 0,5 diviziuni
ale corecţiei laterale, la distanţa de la 600m la 1000m şi o diviziune – la
distanţa de 1100 pînă la 1300m; corecţia pe direcţie poate fi calculată şi în
figuri.
La vînt oblic corecţia se micşorează de 2 ori; la viteza vîntului mai
mică (mai mare) de 10m/sec., corecţia laterală proporţional se micşorează
(se măreşte).
Corecţia pe direcţie la vînt lateral se ia în consideraţie cu rotaţia AG:
- la trageri cu grenade cumulative în partea unde bate vîntul;
- la trageri cu grenada cu schije în partea de unde bate vîntul.
La tragerea asupra obiectivului, ce se deplasează spre poziţia de
tragere sau de la ea (frontală), diviziunea înălţătorului, PO, corecţia la
vânt lateral se determină corespunzător distanţei care va fi parcursă de
ţintă, până la întâlnirea cu lovitura.
Corecţia pe direcţie la vînt lateral se face după regulile ca şi la
tragerile pentru ţintele fixe.
La tragerea asupra ţintelor, care se mişcă sub un unghi, este necesar de
introdus corecţii la mişcarea ţintei pe parcursul zborului grenadei şi luînd
în consideraţie influenţa vîntului lateral.
La tragerea asupra ţintelor, ce se mişcă sub un unghi, ochirea se face
 prin metoda de însoţire sau aşteptare.
La tragerea asupra ţintelor ce se mişcă sub unghi faţă de planul de
tragere este necesar de introdus corecţii la mişcarea ţintei şi la vânt lateral.
Ochirea se efectuează prin însoţire sau aşteptare.
Pentru determinarea mărimii devansării este nevoie de determinat
distanţa până la obiectiv, viteza şi direcţia de deplasare.
Viteza de mişcare se determină cu aproximaţie.
Direcţia de deplasare a obiectivului, în raport cu planul tragerii, se
determină vizual, luând în consideraţie raportul dintre lăţimea şi lungimea
obiectivului.
Felurile de deplasare a obiectivului: frontală, laterală, oblică.
Dacă se vede partea frontală a ţintei, atunci mişcarea este frontală.
Dacă lungimea ţintei este puţin mai mare decît lăţimea, atunci
118
 

mişcarea este oblică. Dacă ţinta se vede în toată lungimea, mişcarea se

numeşte laterală.
Direcţiile precise de deplasare a ţintei se consideră:
- frontală, dacă ţinta se mişcă sub un unghi nu mai mare de 300;
- oblică, dacă ţinta se mişcă sub un unghi între 300-600 
- laterală, dacă ţinta se mişcă sub un unghi între 600-1200 .
Pentru aprecierea creşterii devansării în timpul tragerii asupra ţintei,
ce se mişcă sub un unghi de 90 grade faţă de suprafaţa de tragere ne vom
conduce de tabela 8.

Fig.98. Felurile de deplasare a obiectivului:  a ) frontală; b ) oblică; c ) laterală 

Corecţia sumară la vânt lateral şi mişcarea ţintei la tragere cu

grenada cumulativă (PG):
- dacă direcţia ţintei coincide cu direcţia vântului: Cs = Cţ+Cv,
unde Cs – este devansarea;
- dacă ţinta se mişcă contra vântului: Cs = Cţ – Cv, rezultatul
 pozitiv se consideră devansarea, iar rezultatul negativ – corecţia la vânt.
La tragere cu grenada cu schije prin ochire directă (OG):
- dacă direcţia vântului coincide cu direcţia ţintei:
Cs = Cţ – Cv; rezultatul pozitiv se consideră devansarea, iar negativ – 
corecţia la vânt;
- dacă ţinta se mişcă contra vântului: Cs = Cţ + Cv.
  Devansarea rotunjită la mişcarea ţintei lateral cu 10 km/h:
  Lovitura PG-9:
- la toate distanţele – 1 DSCL;
- 500-900m – 0,5 figuri;
- 1000-1300m - 1 figură;
Lovitura OG-9:
119
 

- la toate distanţele – 2 DSCL;

La deplasarea oblică a ţintei devansarea se ia de 2 ori mai mică de cît
la deplasarea frontală
Direcţia deplasării ţintei se stabileşte din ochi, cu calculul lungimii şi
lăţimii ţintei(tab. 8).

8
al
e
b
a
T

120
 

Pentru trageri cu AG cu grenade cu schije la distanţa de 500m, se

 poate de folosit înălţătorul optic PGN 9. Punctul de ochire – baza ţintei.

 DUCEREA FOCULUI, OBSERVAREA REZULTATELOR ŞI 

CORECTAREA LUI 
La ducerea focului grupa este obligată să urmărească rezultatele
tragerii. Observarea după rezultatele din partea ochitorului şi
împrospătătorului este dificilă, mai ales la vîntul din spate. De aceea
comandantul AG, aflându-se la o anumită distanţă de la AG, trebuie atent
să urmărească rezultatele tragerii şi să execute corecţiile necesare.
Observaţia se duce după traiectoria şi locul de explozie a grenadei.
Dacă ţinta nu este distrusă de la prima lovitură, atunci, pentru efectuarea
următoarei trageri în datele de bază este necesar de introdus corecţii
corespunzătoare abaterii grenadei de la mijlocul ţintei.

Fig. 99. Corectarea focului cu schimbarea punctului de ochire

Corectarea focului se execută cu schimbarea punctului de ochire,

alegerea poziţiei noi a înălţătorului optic.
La corectarea focului pe direcţie laterală cu schimbarea punctului de
121
 

ochire, se stabileşte abaterea grenadei în figuri şi punctul de ochire iniţial

se schimbă de la mijlocul ţintei la dimensiunea abaterii, în partea opusă
abaterii grenadei (fig.99).
Dacă condiţiile permit ochitorului urmărirea rezultatelor focului, atunci,
 pentru corectarea laterală la alegerea punctului de ochire nou, este necesar,
după împuşcătură, de restabilit ochirea AG. Observând împotriva cărei
diviziuni a corecţiei laterale a explodat grenada, cu această corecţie nouă se
efectuează tragerea.

 REGULILE DE TRAGERE DIN AG-9 ÎN CONDIŢII CU 

VIZIBILITATE REDUSĂ. ASIGURAREA CU MUNIŢII ŞI 
FOLOSIREA LOR ÎN LUPTĂ 
Pentru tragerea noaptea cu grenada cumulativă se foloseşte PGN-9,
după regulile de tragere pentru zi.
Pentru tragerea cu grenada cu schije la D<500m se poate de folosit
PGN-9, instalând următoarele diviziuni:

Distanţa, (m):  Diviziunile PGN-9:

200 6
300 9
400 11
500 12
 Punctul de ochire – în bază.
Tragerea în condiţii de vizibilitate redusă
Asupra obiectivelor iluminate – ca şi în condiţii de zi.
În momentul iluminării obiectivului, ochitorul repede ocheşte AG şi
execută tragerea, fără a privi direct spre sursa de lumină.
În lipsa iluminării, ochirea se efectuează după flăcările tragerii,
flăcările din toba de eşapament, sunetul motorului, silueta, preventiv
conectând iluminarea reticulului ÎO.
Tragerea prin ceaţă, fum, în dependenţă de densitatea ceţei (fumului),
se execută la distanţe mici asupra siluetelor sau în direcţia sunetului.

Consumul muniţiilor 
122
 

În ofensivă încărcătorul şi împrospătătorul transportă cîte 3 lovituri în

raniţe. În apărare cantitatea poate fi mărită la indicaţia comandantului
superior. În primul rând, se consumă loviturile împrospătătorului. După
consumarea lor, acesta este obligat să raporteze comandantului AG.

BIBLIOGRAFIA:

1. „Наставления по стрелковому делу” – Москва, 1985.

2. „Подготовка офицеров запаса сухопутных войск” – Москва,
1989.
3. „Правила стрельбы из стрелкового оружия и боевых
машин”- Москва, 1992.
4. „Руководство по 30 - мм автоматическому гранатомету на
станке АГС - 17”- Москва, 1982.
5. „Руководство по станковому гранатомету СПГ – 9М”-
Москва, 1974.

123