Ministerul Educației

Liceul Tehnologic de Electronică și Automatizări “Caius Iacob” Arad

Proiect

Pentru examenul de certificare a calificării profesionale nivel 4

TEMA: Memoria Interna instalare, curățare și depanare

Specializarea: Tehnician operator tehnică de calcul

Profesor: Ziegler Stefan

Elev: Veres Andrei Alexandru
Clasa XII A

Arad - 2023

1
Contents
Argument 3
Scurt istoric al memoriei 4
Memoria Interna 6
Hard discuri de memorie 6
Componentele unui hard disc 8
Configurarea plăcilor de memorie 9
Curățarea Memoriei Interne 11
Depanarea memoriei interne 12
Instalarea memoriei interne 13
Bibliografie 14

2
Argument

Memoria internă a fost creată pentru a stoca informații pe termen scurt într-un dispozitiv
electronic, cum ar fi un calculator, un telefon mobil sau o tabletă. Aceasta include memoria
RAM (Random Access Memory) și memoria ROM (Read-Only Memory), care sunt esențiale
pentru funcționarea eficientă a dispozitivului.

Unul dintre cele mai importante argumente pentru memoria internă este capacitatea sa de a
permite procesorului să acceseze rapid informațiile necesare pentru a efectua operațiile și
sarcinile solicitate de utilizator.

Memoria internă reprezintă una dintre cele mai importante componente ale unui dispozitiv
electronic, cum ar fi un telefon mobil, un computer sau o tabletă. Aceasta este locul în care
sunt stocate toate datele și informațiile importante pe care le avem pe dispozitivul nostru,
precum fotografii, videoclipuri, fișiere, aplicații și multe altele.

Există mai multe motive pentru care memoria internă este atât de importantă. În primul rând,
aceasta ne permite să avem acces rapid la toate informațiile stocate pe dispozitivul nostru.
Dacă memoria internă ar fi mai lentă sau mai mică, atunci dispozitivul nostru ar funcționa mai
lent și ar fi mai dificil să căutăm și să accesăm informațiile dorite.

Stocarea datelor pe cloud poate fi convenabilă și ușor de accesat, dar există riscuri de
securitate și fiabilitate. Utilizatorii trebuie să aibă grijă să își protejeze informațiile personale
și datele importante împotriva accesului neautorizat sau pierderii accidentale. În plus, în cazul
în care există o problemă cu conexiunea la internet sau cu serverul cloud, utilizatorii nu pot
accesa informațiile lor. În schimb, stocarea datelor în memoria internă a dispozitivului oferă o
soluție mai sigură și mai fiabilă. Utilizatorii au controlul asupra datelor lor și nu sunt
dependenți de o conexiune la internet sau de un server extern pentru a accesa informațiile.

3
Memoria internă este mai fiabilă și mai durabilă decât memoria externă, deoarece este
proiectată să reziste la uzura și la socurile fizice. Dispozitivele mobile sunt supuse la frecvente
căderi sau la alte impacte, ceea ce poate afecta memoria externă, dar memoria internă este mai
rezistentă la aceste șocuri. De asemenea, memoria internă are o durată de viață mai lungă
decât memoria externă, ceea ce face ca dispozitivele să fie mai durabile și mai fiabile pe
termen lung.

Memoria internă este esențială pentru funcționarea sistemelor de operare și a aplicațiilor.

Fiecare dispozitiv mobil are nevoie de o cantitate minimă de memorie internă pentru a
funcționa în mod optim. Sistemele de operare și aplicațiile necesită o cantitate considerabilă
de memorie pentru a rula în mod eficient, iar memoria internă a dispozitivului este cea care
asigură acest lucru. Prin urmare, memoria internă este crucială pentru funcționarea adecvată a
dispozitivelor mobile și a aplicațiilor.

Memoria internă poate fi criptată pentru a proteja datele personale și confidențiale împotriva
accesului neautorizat. Această funcție de securitate este utilă mai ales pentru utilizatorii care
stochează informații sensibile pe dispozitivele lor, cum ar fi date financiare sau informații
medicale. Cu ajutorul criptării, datele sunt protejate și pot fi accesate doar de către utilizatorii
autorizați.

4
Scurt istoric al memoriei

• Prima formă practică de memorie cu acces aleator a fost un brevet al lui Frederic Calland
Williams pentru un dispozitiv de stocare cu tub catodic la 11 decembrie 1946. Dispozitivul
a devenit ulterior cunoscut drept tubul Williams. Tubul a stocat doar 128 cuvinte de 40 de
biți.

• Memorie cu ferite care stochează 1024 de biți de date

• Anul următor, Frederick Viehe depune o serie de brevete referitoare la memorie cu ferite.
Aceasta funcționează prin utilizarea inelelor și a firelor metalice minuscule care se
conectează la fiecare inel. Un bit de date putea fi stocat pe inel și accesat în orice moment.
Au mai contribuit la dezvoltarea memoriei cu ferite An Wang, Ken Olsen și Jay Forrester.

• O memorie statică bipolară cu acces aleatoriu (SRAM) integrat a fost inventată de Robert
H. Norman la Fairchild Semiconductor în 1963. A fost urmată de dezvoltarea memoriei
semiconductoare MOS SRAM de John Schmidt la Fairchild în 1964. Utilizarea comercială
a SRAM a început în 1965, când IBM a introdus cipul de memorie de 16-bit SP95 pentru
System/360 Model 95.

• O dată cu invenția lui Robert Dennard a primei celule DRAM cu un tranzistor în 1968,
DRAM va deveni cipul de memorie standard pentru computerele personale care înlocuiește
memoria cu ferite.

• 1969: Intel a lansat primul său produs, memoria bipolară 3101 Schottky TTL cu 64 de biți
cu acces aleatoriu (SRAM). În același an, Intel a lansat memoria RAM bipolară 3301
Schipky de 1024 biți de citire (ROM).

• 1970: Intel produce Intel 1103, primul modul cip DRAM disponibil comercial, capabil să
stocheze 1024 biți sau 1 kb memorie, folosind celule cu trei tranzistori.

• 1983: Laboratoarele Wang au creat modulul de memorie SIMM.

• 1984: Fujio Masuoka de la Toshiba a inventat memoria flash.

5
• 1993: Samsung a introdus KM48SL2000 SDRAM cu o capacitate de 16 Mb, care a devenit
rapid un standard și produs în masă în 1993

• 1998: Primul cip comercial de memorie DDR SDRAM a fost produs de Samsung, DDR
SDRAM de 64 Mb. În același an, GDDR (grafic DDR), a fost lansat pentru prima dată tot
de Samsung ca un cip de memorie de 16 Mb.

• 2003: DDR2 SDRAM și XDR DRAM încep să fie comercializate.

• 2007: este produs DDR3 SDRAM

• 2014: apare DDR4 SDRAM

• 2018: SK Hynix a produs primele DDR5 SDRAM de 16 Gb . Samsung a anunțat

disponibilitatea DDR5 LPDDR5 (pentru smartphone) până la sfârșitul anului 2019.

6
Memoria Interna

Memoria interna, cunoscuta si sub numele de memorie non-volatila sau memorie persistenta,
este componenta unui dispozitiv electronic care stochează date și programe informatice.
Aceasta este distinctă de memoria RAM (Random Access Memory) care stochează temporar
informații pentru procesare imediata. Memoria interna poate fi integrata in dispozitiv, precum
telefoane mobile si tablete, sau poate fi instalata ca o componenta separata, precum in cazul
unui hard disk extern.

Memoria interna este importanta pentru funcționarea dispozitivului si pentru stocarea datelor
utilizatorului, cum ar fi fotografii, muzica si alte fișiere. Capacitatea si viteza acesteia poate
varia in funcție de dispozitiv si de specificațiile sale.

In general, exista doua tipuri de memorie interna: memoria NAND si memoria NOR.
Memoria NAND este cea mai răspândită forma de memorie interna si este folosita in
dispozitivele care au nevoie de un stocaj mare de date, precum telefoanele mobile si tabletele.
Memoria NOR, in schimb, este mai rapida, dar mai costisitoare, si este utilizata in
dispozitivele care necesita o viteza mare de citire si scriere a datelor, precum dispozitivele de
stocare flash pentru calculatoare.

In concluzie, memoria interna este esențială pentru funcționarea dispozitivelor electronice și

pentru stocarea datelor utilizatorului. Aceasta poate fi de diferite tipuri și poate varia.

Hard discuri de memorie

1. Hard discuri SCSI (Small Computer System Interface) – hard discuri având
caracteristici deosebite fiind conectate la o interfață SCSI, interfață ce este controlată de
sisteme inteligente (controlere) acestea având menirea de a coordona fluxul de informaţii
dintre hard disc și sistem. Acest tip de unităţi de stocare se folosesc cu precădere montate
pe servere sau pe acele calculatoare unde se doreşte o performanţă ridicată privind
transferul de date.

7
2. Hard discuri EIDE (Enhanced Integrated Drive Electronics) – termen general aplicat
tuturor unităţilor care au un controler inclus în unitate. De-a lungul timpului unităţile de
stocare de acest gen au cunoscut o serie de implementări printre care amintim protocolul
Ultra ATA care mai este denumit şi Ultra DMA/ ATA-33/ DMA-33, Ultra ATA 66, Ultra
ATA 100. Aceste denumiri se referă direct la realizarea transferului rapid de date. Legat de
hardurile EIDE în ultimul timp şi-au făcut apariţia pe piaţă cele SATA (Serial ATA), hard
discuri ce reuşesc să obţină o viteză de transfer de 150 M/s

8
Componentele unui hard disc

• incinta închisă ermetic

• pachetul de discuri – este alcătuit din câteva discuri montate la distanţă unul de altul pe
acelaşi ax al unui motor.

• capetele de scriere/citire şi mecanismul de antrenare a lor – acestea sunt dispuse pe

fiecare dintre feţele unui disc, toate capetele de scriere citire fiind montate pe un dispozitiv
comun care le pune în mişcare. Braţul care susţine capetele se poate mişca linear (înainte şi
înapoi) sau se poate roti cu un anumit unghi.

• motorul pentru antrenarea discurilor

• placa logică – denumită şi controler, are menirea de a comanda întreaga activitate a

unităţii de hard disc: rotirea discurilor, poziţionarea capetelor în vederea scrierii sau a
citirii, verificarea poziţionării corecte a capetelor, codificarea sau decodificarea
informaţiilor, transferul de informaţii, etc.

• memoria cache – are rolul de a stoca temporar anumite date sau comenzi primite de la
procesor. Acest tip de memorie a fost introdus în cadrul acestui tip de dispozitive pentru a
creşte performanţele acestora.

• Principalele caracteristici ale HD se referă la:

• capacitatea de stocare a informaţiilor/capacitatea de manipulare a datelor de către PC (PC

Data Handling);

• timpul de căutare (seek time) - este o măsură exprimată în milisecunde a rapidităţii cu care
hard discul îşi poate deplasa capetele de scriere citire de la o locaţie la alta. Întârzierea
produsă de rotaţie reprezintă timpul necesar pentru ca sectorul dorit să ajungă în dreptul
capului de scriere/citire, odată ce capul s-a poziţionat pe pista respectivă.

9
Configurarea plăcilor de memorie

Plăcile de memorie sunt configurate din cipuri de memorie, care sunt montate pe un circuit
integrat de placa de baza. Aceste cipuri de memorie sunt de obicei realizate dintr-un material
semiconductor, cum ar fi siliciul și sunt organizate într-o matrice de celule de memorie.
Aceste celule de memorie sunt utilizate pentru a stoca date sub formă de biți, care pot fi
accesate și manipulate rapid.

Există diferite tipuri de plăci de memorie, care diferă în funcție de arhitectură și tehnologia de
fabricație. De exemplu, DDR (Double Data Rate) SDRAM (Synchronous Dynamic RAM)
este un tip comun de placă de memorie, care utilizează o tehnologie de sincronizare pentru a
asigura o transferare mai rapidă a datelor între CPU și memoria RAM. DDR SDRAM-ul este
disponibil în diferite variații, cum ar fi DDR2, DDR3 și DDR4, cu capacități și viteze de
transfer tot mai mari.

În plus, există și alte tipuri de plăci de memorie, cum ar fi SRAM (Static RAM), care este
utilizată pentru aplicații care necesită o memorie mai rapidă, dar mai scumpă, și DRAM
(Dynamic RAM), care este mai lentă decât SRAM-ul, dar mai ieftină și mai compactă.

În concluzie, plăcile de memorie sunt configurate din cipuri de memorie, care sunt organizate
în matrici de celule de memorie, utilizate pentru stocarea și accesarea rapidă a datelor și
programelor. Acestea sunt disponibile în diferite tipuri și variații, cu capacități și tehnologii de
fabricație tot mai mari, pentru a satisface nevoile diferitelor aplicații și sisteme de calcul.

10
Memoria RAM

Alcătuirea unui Hard Disc

11
Curățarea Memoriei Interne

Memoria internă unui dispozitiv electronic poate deveni plină sau încărcată cu date și fișiere
care nu mai sunt necesare, ceea ce poate afecta performanța si viteza dispozitivului. Curățarea
regulata a memoriei interne poate ajuta la îmbunătățirea performanței și la eliberarea de spațiu
de stocare pentru noi fișiere și aplicații. Iată câteva metode pentru curățarea memoriei interne:

1. Ștergerea fișierelor neutilizate: Identificarea și ștergerea fișierelor neutilizate, cum ar fi

fișierele temporare sau duplicate, poate ajuta la eliberarea de spațiu de stocare și la
îmbunătățirea performanței dispozitivului. Utilizarea unei aplicații de curățare a
memoriei, precum Clean Master sau CCleaner, poate face acest proces mai simplu și
mai eficient.

2. Dezinstalarea aplicațiilor neutilizate: De asemenea, dezinstalarea aplicațiilor

neutilizate sau care nu mai sunt necesare poate ajuta la eliberarea de spațiu de stocare
și la îmbunătățirea performanței dispozitivului.

3. Mutarea fișierelor pe un dispozitiv extern: In cazul in care memoria internă a

dispozitivului este aproape plină, mutarea fișierelor pe un dispozitiv extern, cum ar fi
un card SD sau un hard disk extern, poate ajuta la eliberarea de spațiu de stocare și la
menținerea performanței dispozitivului.

4. Ștergerea cache-ului: Aplicațiile care rulează pe dispozitiv pot stoca date temporare,
cunoscute sub numele de cache, pentru a ajuta la accelerarea procesului de încărcare.
În timp, aceste date temporare pot ocupa spațiu de stocare și pot afecta performanța
dispozitivului. Ștergerea cache-ului aplicațiilor poate ajuta la eliberarea de spațiu de
stocare și la îmbunătățirea performanței.

Este important de remarcat că atunci când curățați memoria internă, este important să vă
asigurați ca nu ștergeți fișiere importante sau date necesare. Înainte de a face orice schimbare,
asigurați-vă ca aveți o copie de rezerva a tuturor datelor importante.

12
Depanarea memoriei interne

Atunci când întâmpinați probleme cu memoria internă a dispozitivului dumneavoastră, cum ar

fi erori de citire/scriere, lentitudine sau mesaje de memorie plină, există câteva lucruri pe care
le puteți încerca pentru a depăși aceste probleme.

1. Stergeți fișierele neutilizate: În primul rând, verificați memoria internă și identificați

fișierele neutilizate, cum ar fi fișierele temporare sau duplicate, pe care le puteți șterge.
Acest lucru poate ajuta la eliberarea de spațiu de stocare și poate îmbunătăți
performanța dispozitivului.

2. Dezinstalați aplicațiile neutilizate: De asemenea, dezinstalați aplicațiile neutilizate sau

care nu mai sunt necesare. Aceasta poate ajuta la eliberarea de spațiu de stocare și
poate îmbunătăți performanța dispozitivului.

3. Stergeți cache-ul aplicațiilor: Aplicațiile care rulează pe dispozitivul dumneavoastră

pot stoca date temporare, cunoscute sub numele de cache, pentru a ajuta la accelerarea
procesului de încărcare. În timp, aceste date temporare pot ocupa spațiu de stocare și
pot afecta performanța dispozitivului. Stergerea cache-ului aplicațiilor poate ajuta la
eliberarea de spațiu de stocare și la îmbunătățirea performanței.

4. Actualizați software-ul: În unele cazuri, problemele cu memoria internă pot fi cauzate

de probleme de software sau de bug-uri. Actualizarea software-ului poate ajuta la
remedierea acestor probleme.

5. Resetarea la setările din fabrică: În cele din urmă, dacă toate celelalte metode nu
reușesc, puteți încerca resetarea dispozitivului la setările din fabrică. Acest lucru va
șterge toate datele și setările din dispozitiv, astfel încât asigurați-vă că aveți o copie de
rezervă a datelor importante înainte de a începe acest proces.

În cazul în care problema persistă și niciuna dintre aceste soluții nu pare să ajute, ar trebui să
contactați un specialist în reparații pentru a examina dispozitivul și pentru a vă oferi soluții
specifice problemei dumneavoastră.

13
Instalarea memoriei interne

Instalarea memoriei interne poate varia în funcție de tipul de dispozitiv pe care îl utilizați. În
general, urmați acești pași:

1. Verificați specificațiile: Înainte de a cumpăra memorie suplimentară, verificați

specificațiile dispozitivului pentru a vedea ce tip de memorie este necesară. De obicei,
aceasta va fi DDR3, DDR4 sau DDR5, în funcție de vârsta și configurația
dispozitivului.

2. Găsiți slotul de memorie: Găsiți slotul de memorie pe placa de bază a dispozitivului.

Sloturile de memorie pot fi amplasate în diferite locuri, în funcție de tipul de
dispozitiv pe care îl utilizați. De obicei, sloturile de memorie se găsesc în partea
inferioară sau superioară a plăcii de bază.

14
Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorie_ROM
2. https://simofiction.wordpress.com/2011/11/08/memoria-interna-a-
calculatorului/
3. http://cristilaurentiuoprea.blogspot.com/p/memorii-interne.html
4. https://www.competentedigitale.ro/it/it5.php

15