IPSSM 007-2 INSTRUCTIUNI DE SECURITATE A MUNCII IN CABINETUL MEDICAL

Art.44 Personalul medical va fi instruit in vederea cunoasterii conditiilor de sepsie conform

reglementarilor in vigoare astfel:
- dezinfectia obiectelor de inventar din incaperile destinate activitatii medicale precum si a
pavimentelor si peretilor.
- reguli de igiena individuala si colectiva.
- respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea, investigarea si aplicarea
tratamentelor.

Art.45 Deservirea echipamentelor de munca din cabinetul medical se va face numai de

catre personalul medical care cunoaste procedeele de lucru, are calificare si a fost instruit
din punct de vedere al securitatii muncii.

Art.46 In incaperile unde se efectueaza consultatii sunt interzise depozitarea alimentelor si

servirea mesei precum si fumatul.

Art.47 Se interzice orice interventie asupra instalatiilor electrice, acestea fiind efectuate
numai de catre personal calificat instruit si autorizat.

Art.48 Este interzisa asezarea echipamentelor individuale de protectie la un loc cu

imbracamintea personala de exterior.

Art.49 Se interzice pastrarea echipamentelor individuale de protectie in spatii destinate

servirii mesei .

Art.50 Se interzice a se lucra cu instrumentar medical nesterilazat.

Art.51 Se interzice personalului medical sa poarte imbracaminte proprie peste

echipamentul individual de protectie.

Art.52 Este interzisa ocuparea cailor de acces cu diferite obiecte: ambalaje, cutii, lazi

Art.53 Este interzis utilizarea focului deschis sau fumatul in cabinetul medical.

Art.54 Substantele folosite in cabinetul medical se vor pastra intr-un spatiu special
amenajat, ventilat natural, in recipiente sau cutii cu etichete care sa semnalizeze pericolul
pe care il reprezinta.

Art.55 Substantele folosite la curatarea si dezinfectarea obiectelor din cabinetul medical se

vor utiliza conform reglementarilor organelor sanitare si instructiunilor emise de furnizori.

Art.56 Remedierea defectiunilor constatate la echipamentele de munca vor fi executate

numai de persoane calificate.

Art.57 Este interzisa folosirea aparatelor conectate la prize electrice fara nulul de protectie.

Art.58 Se interzice depozitarea de materiale in dreptul tabloului electric.

Art.59 Materialele folosite pentru curatenie vor fi depozitate in locuri separate de cele
utilizate pentru tratarea pacientilor si vor fi etichetate adecvat.
Art.60 Zilnic se vor desfasura activitati de curatenie si dezinfectie.

Art.61 Se interzice folosirea maturilor la operatia de curatenie.

Art.62 Personalul medical este obligat sa-si spele mainile cu apa si sapun lichid inainte si
dupa contactul cu pacientul.

Art.63 Se interzice personalului medical sa manance si sa-si atinga gura sau fata cu
mainile in timpul desfasurarii activitatii medicale.

Art.64 Se interzice personalului medico-sanitar sa transporte la domiciliu propriu

echipamentul individual de munca .

Art.65 La sfarsitul fiecarei zi de lucru incaperile vor fi aerisite si dezinfectate.

Art.66 Pavimentele, peretii si mobilierul din fiecare incapere vor fi dezinfectate zilnic.

Art.67 Personalul medico – sanitar care prezinta leziuni cutanate ale degetelor va lucra
numai cu echipament individual pentru protectia mainilor.

Art.68 Este obligatoriu ca orice persoana care desfasoara activitati in domeniul sanatatii sa
se autodeclare conducatorului locului de munca, in cazul in care prezinta semne de
imbolnavire, conducatorul locului de munca interzicandu-i accesul la locul de munca.

Art.69 Lucratorii cabinetului medical vor efectua controlul medical periodic, conform HG
355/2007 privind supravegherea starii de sanatate si vaccinarile obligatorii.

INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PRIVIND UTILIZAREA

INSTRUMENTARULUI MEDICAL

Art.1 Inainte de inceperea lucrului se va verifica daca echipamentele de munca

functioneaza corespunzator parametrilor proprii.

Art.2 Inainte de inceperea lucrului se va verifica daca instrumentarul din dotare este
corespunzator, nu prezinta fisuri, stirbituri sau deformari.

Art.3 Este interzisa folosirea instrumentarului care prezinta fisuri, deformari etc.

Art.4 Este interzisa purtarea instrumentelor de mana ascutite, taioase sau intepatoare in
buzunar.
Art.5 Instrumentele, obiectele si materialele folosite in scop de diagnostic si tratament vor fi
sterilizate inainte de utilizare.

Art.6 Ustensilele de lucru vor fi curatate si dezinfectate dupa fiecare folosire.

Art.7 Pastrarea si transportul instrumentarului se va face in truse speciale, etichetate.

Art.8 Se interzice aglomerarea locului de munca cu obiecte inutile.

Art.9 Se interzice lasarea obiectelor in jurul locului de munca sau pe caile de acces.

INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII LA COLECTAREA

REZIDUURILOR

Art.79 Reziduurile septice (contaminate cu agenti patogeni) vor fi colectate direct la locul
procedurii lor in saci de material plastic si se vor preda la firma de colectare pentru
incinerare.

Art.80 Zilnic, la terminarea programului, paharele de unica folosinta, servetele etc. se vor
colecta in saci de plastic si se vor arunca la rampa de gunoi.

PICTOGRAMA"PERICOL BIOLOGIC"

1. - În toate unităţile sanitare activităţile legate de gestionarea deşeurilor rezultate din

activităţile medicale fac parte din obligaţiile profesionale şi vor fi înscrise în fişa postului
fiecărui salariat.
2. - Sumele necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei instructiuni se
cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei unităţi sanitare.
3. – Se va elabora planul anual privind gestionarea deşeurilor obligatorii
4. – (1) Unităţile în care se desfăşoară activităţi medicale vor elabora, în conformitate cu
reglementările legale în vigoare, planul de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi
medicale.

INSTRUCTIUNI PROPRII DE SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA PRIVIND

GESTIONAREA DESEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITATILE MEDICALE
CAPITOLUL I

Obiective şi domenii de aplicare

Art. 1. – Prezentele instructiuni proprii privind gestionarea deşeurilor rezultate din
activităţile medicale (norme tehnice) reprezintă reglementarea modului în care se
colectează, se ambalează, se depozitează temporar, se transportă şi se elimină aceste
deşeuri, o atenţie deosebită acordându-se deşeurilor periculoase pentru a preveni astfel
contaminarea mediului şi afectarea stării de sănătate.
Art. 2. - (1) Prezentele norme tehnice se aplică de către toate unităţile în care se
desfăşoară activităţi medicale în urma cărora sunt produse deşeuri, indiferent de forma de
organizare.
(2) Producătorul de deşeuri este răspunzător pentru îndepărtarea şi eliminarea deşeurilor
rezultate din activitatea sa.
(3) Unităţile sanitare elaborează şi aplică cu prioritate programe, strategii de management
şi proceduri medicale care să prevină producerea de deşeuri periculoase sau să reducă pe
cât posibil cantităţile produse.
(4) Unităţile sanitare elaborează şi aplică planul propriu de gestionare a deşeurilor rezultate
din activităţile medicale, în concordanţă cu regulamentele interne şi cu codurile de
procedură, pe baza reglementărilor în vigoare.
Art. 3. - Producătorii de deşeuri au următoarele obligaţii:
a) să diminueze cantităţile de deşeuri ce urmează să fie eliminate, încă din etapa de
producere, prin toate mijloacele disponibile;
b) să promoveze reutilizarea şi reciclarea acelor categorii de deşeuri care se pretează la
aceste operaţiuni;
c) să separe la locul de producere deşeurile periculoase de cele nepericuloase.
Art. 4. - Prezentele norme tehnice se aplică în toate unităţile sanitare care produc deşeuri.
Art. 5. - Prezentele norme tehnice nu se referă la gestionarea deşeurilor radioactive a căror
gestionare este prevăzută în reglementări specifice.

CAPITOLUL II
Definiţii
Art. 6. - Prin prezenta instructiune sunt definiţi următorii termeni:
a) deşeurile rezultate din activităţi medicale - toate deşeurile, periculoase sau
nepericuloase, care se produc în unităţile sanitare;
b) deşeurile nepericuloase - deşeurile a căror compoziţie este asemănătoare cu cea a
deşeurilor menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană şi pentru
mediu;
c) deşeurile periculoase - deşeurile rezultate din activităţi medicale, care constituie un risc
real pentru sănătatea umană şi pentru mediu şi care sunt generate în unitatea sanitară în
cursul activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor şi recuperare
medicală, inclusiv de cercetare medicală şi producere, testare, depozitare şi distribuţie a
medicamentelor şi produselor biologice;
d) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice – deşeurile care includ ţesuturile şi
organele, părţile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii şi din alte
proceduri medicale; în această categorie se includ şi animalele de laborator utilizate în
activitatea de diagnostic, cercetare şi experimentare;
e) deşeurile infecţioase - deşeurile lichide şi solide care conţin sau sunt contaminate cu
sânge ori cu alte fluide biologice, precum şi materialele care conţin sau au venit în contact
cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor;
f) deşeurile chimice şi farmaceutice - substanţele chimice solide, lichide sau gazoase, care
pot fi toxice, corosive ori inflamabile; medicamentele expirate şi reziduurile de substanţe
chimioterapice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene;
g) deşeurile înţepătoare-tăietoare - deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin
înţepare sau tăiere;
h) deşeurile radioactive - deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile
nucleare medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive;
i) unitatea sanitară - orice unitate publică sau privată care desfăşoară activităţi cu profil
sanitar;
j) activitatea medicală - orice activitate de diagnostic, prevenţie, tratament, monitorizare şi
recuperare a stării de sănătate, care implică sau nu implică utilizarea de instrumente,
echipamente ori aparatură medicală;
k) sistemul de gestionare a deşeurilor - totalitatea activit ăţilor de colectare separată la
locul de producere, ambalare, depozitare intermediară, transport şi eliminare finală;
l) depozitarea temporară - păstrarea pe o perioadă limitată a deşeurilor ambalate
corespunzător în spaţii special destinate şi amenajate, până la preluarea şi transportul lor
la locul de eliminare finală;
m) eliminarea finală - totalitatea metodelor şi tratamentelor fizice, chimice şi biologice
aplicate deşeurilor periculoase rezultate din activităţile medicale, care vizează eliminarea
pericolelor şi riscurilor potenţiale asupra mediului şi asupra stării de sănătate a populaţiei,
precum şi reducerea volumului de deşeuri;
n) incinerarea deşeurilor - arderea deşeurilor în instalaţii speciale, denumite incineratoare,
cu asigurarea unei temperaturi înalte de combustie ce determină neutralizarea deşeurilor,
utilizându-se echipamente de reţinere şi purificare a gazelor;
o) depozitarea sanitară - depozitarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală în locuri
special amenajate, denumite depozite de deşeuri periculoase sau nepericuloase. Deşeurile
periculoase sunt depozitate în depozitul de deşeuri după ce au fost supuse tratamentelor
de neutralizare;
p) fişa internă a gestiunii deşeurilor - formularul de păstrare a evidenţei deşeurilor produse
în unităţile sanitare, cu date privind circuitul complet al deşeurilor de la producere şi până
la eliminarea finală a acestora, conform Hotărârii Guvernului nr.155/1999 pentru
introducerea evidenţei gestiunii deşeurilor şi a Catalogului European al Deşeurilor.

CAPITOLUL III
Clasificări
Art. 7. - Clasificarea pe categorii a deşeurilor rezultate din activitatea medicală se face pe
criterii practice, după cum urmează:
1. deşeurile nepericuloase sunt deşeurile asimilabile celor menajere, rezultate din
activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor
alimentare şi a oficiilor de distribuire a hranei; aceste deşeuri se colectează şi se
îndepărtează la fel ca deşeurile menajere. Deşeurile asimilabile celor menajere încetează
să mai fie nepericuloase când sunt amestecate cu o cantitate oarecare de deşeuri
periculoase. Următoarele materiale se includ în categoria deşeurilor nepericuloase:
ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu
sângele sau cu alte lichide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia,
resturile alimentare (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli contagioase), sacii şi
alte ambalaje din material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit în contact cu
sângele sau cu alte lichide biologice etc.;
2. deşeurile periculoase se clasifică în:
a) deşeurile anatomo-patologice şi părţi anatomice, care cuprind părţi anatomice, material
biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică (fetuşi, placente), părţi
anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre de animale rezultate în urma
activităţilor de cercetare şi experimentare. Toate aceste deşeuri se consideră infecţioase
conform Precauţiunilor universale;
b) deşeurile infecţioase sunt deşeurile care conţin sau au venit în contact cu sângele ori cu
alte fluide biologice, precum şi cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele
microorganismelor, de exemplu: seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură,
recipiente care au conţinut sânge sau alte lichide biologice, câmpuri operatorii, mănuşi,
sonde şi alte materiale de unică folosinţă, comprese, pansamente şi alte materiale
contaminate, membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei,
materiale de laborator folosite etc.;
c) deşeurile înţepătoare-tăietoare sunt reprezentate de ace, ace cu fir, catetere, seringi cu
ac, branule, lame de bisturiu de unică folosinţă, pipete, sticlărie de laborator ori altă
sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact cu material infecţios. Aceste deşeuri se
consideră infecţioase conform Precauţiunilor universale;
d) deşeurile chimice şi farmaceutice sunt deşeurile care includ serurile şi vaccinurile cu
termen de valabilitate depăşit, medicamentele expirate, reziduurile de substanţe
chimioterapice, reactivii şi substanţele folosite în laboratoare. Substanţele de curăţenie şi
dezinfecţie deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzătoare sau cu termenul de
valabilitate depăşit vor fi considerate deşeuri chimice, de exemplu: substanţe
dezinfectante, substanţe tensioactive etc.
Art. 8. - Materialele folosite în practica medicală, care sunt de utilizare îndelungată (nu de
unică utilizare), pot fi recuperate, refolosite şi reciclate după ce au fost supuse procesului
de sterilizare adecvat. Materialele şi instrumentele care se pot refolosi, utilizate la
efectuarea analizelor de laborator, sunt şi ele supuse sterilizării.

CAPITOLUL IV
Colectarea la locul de producere (sursă)
Art. 9. - Colectarea şi separarea deşeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea
deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. În situaţia în care nu se realizează
separarea deşeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează ca deşeuri
periculoase.

CAPITOLUL V
Ambalarea deşeurilor
Art. 10. - Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile
periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu
conţinutul.
Art. 11. - Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile
sanitare sunt:
a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi
farmaceutice);
b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
Art. 12. - Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma
"Pericol biologic". Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc pictogramele
adecvate pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.
Art. 13. - Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii
din carton prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori
marcaţi cu galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt
marcaţi cu pictograma "Pericol biologic". Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de
înaltă densitate pentru a avea rezistenţă mecanică mare; termosuturile trebuie să fie
continue, rezistente şi să nu permită scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide
uşor şi sigur. La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri
produse în intervalul dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în
pubele prevăzute cu capac şi pedală sau în portsac. Înălţimea sacului trebuie să
depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea
superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea
transportului sigur. Gradul de umplere a sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul său.
Grosimea polietilenei din care este confecţionat sacul este cuprinsă între 50-70 µ.
Art. 14. - Deşeurile înţepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la
acţiuni mecanice. Cutiile trebuie prevăzute la partea superioară cu un capac special care
să permită introducerea deşeurilor şi să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind
prevăzute în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii
pentru detaşarea acelor de seringă şi a lamelor de bisturiu. Materialul din care se
confecţionează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu.
Cutiile trebuie prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi uşor transportabile la locul de
depozitare intermediară şi, ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă
şi sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic". Cutiile se avizează din punct de vedere
sanitar de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei - Direcţia generală de sănătate publică.
Art. 15. - Recipientul destinat colectării deşeurilor înţepătoare-tăietoare trebuie să aibă
următoarele caracteristici:
a) să fie impermeabil şi să prezinte etanşeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să
impiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deşeurile
înţepătoare-tăietoare şi a mediului, precum şi posibilitatea de refolosire a acestora de către
persoane din exteriorul unităţii sanitare;
b) să fie inscripţionat, în cazul recipientelor importate, şi în limba română. Inscripţia trebuie
să cuprindă: modul de utilizare, pictograma "Pericol biologic", linia de marcare a nivelului
maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată
responsabilă cu manipularea sa, data umplerii definitive;
c) să fie avizat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei după ce a fost supus procedurilor de
testare specifică a rezisten ţei materialului la acţiuni mecanice. Testele trebuie să fie
realizate de către laboratoare acreditate pentru astfel de testări, rezultatele testelor
determinând calitatea produsului. Produsul, în urma testării, nu trebuie să îşi modifice nici
una dintre caracteristicile privitoare la structură, formă, culoare.
Art. 16. - În situaţia în care numai acele de seringă sunt colectate în recipientele descrise la
art. 14 şi 15, seringile pot fi colectate separat în cutii de carton rigid prevăzute în interior cu
sac din polietilenă de înaltă densitate, de culoare galbenă, şi marcate cu pictograma
"Pericol biologic". Termosuturile sacului trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită
scurgeri de lichid. La confecţionarea sacului trebuie să se respecte cerinţele art. 13.
Art. 17. - Pentru deşeurile infecţioase de laborator se pot folosi în locul sacilor de
polietilenă cutiile din carton rigid prevăzute în interior cu sac de polietilenă, marcate cu
galben şi cu pictograma "Pericol biologic".
Art. 18. - Al doilea ambalaj în care se depun sacii şi cutiile pentru deşeurile periculoase
este reprezentat de containere mobile cu pereţi rigizi, aflate în spaţiul de depozitare
temporară. Containerele pentru deşeuri infecţioase şi înţepătoare-tăietoare au marcaj
galben, sunt inscripţionate "Deşeuri medicale" şi poartă pictograma "Pericol biologic".
Containerele trebuie confecţionate din materiale rezistente la acţiunile mecanice, uşor
lavabile şi rezistente la acţiunea soluţiilor dezinfectante. Containerul trebuie să fie etanş şi
prevăzut cu un sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de
transport sau adaptat sistemului de golire în incinerator. Dimensiunea containerelor se
alege astfel încât să se asigure preluarea întregii cantităţi de deşeuri produse în intervalul
dintre două îndepărtări succesive. În aceste containere nu se depun deşeuri periculoase
neambalate (vrac) şi nici deşeuri asimilabile celor menajere.
Art. 19. - Părţile anatomice destinate incinerării sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din
carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă de înaltă densitate, sau în saci din
polietilenă cu marcaj galben, special destinaţi acestei categorii de deşeuri. Sacii trebuie să
fie perfect etanşi pentru a nu permite scurgeri de lichide biologice. În cazul recuperării
placentelor, acestea sunt ambalate şi supuse dezinfecţiei în conformitate cu cerinţele
beneficiarului.
Art. 20. - Deşeurile chimice şi farmaceutice se colecteaz ă în recipiente speciale, cu marcaj
adecvat pericolului ("Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.). Ele se îndepărtează conform
prevederilor legale privind deşeurile chimice periculoase.
Art. 21. - Deşeurile nepericuloase asimilabile celor menajere se colectează în saci din
polietilenă de culoare neagră, inscripţionaţi "Deşeuri nepericuloase". În lipsa acestora se
pot folosi saci din polietilenă transparenţi şi incolori.
Art. 22. - Pe ambalajele care conţin deşeuri periculoase se lipesc etichete autocolante cu
datele de identificare a cabinetului care a produs deşeurile (denumirea şi data). În cazul în
care nu există etichete autocolante, datele respective se scriu cu creion tip marker
rezistent la apă, direct pe sacul gol sau pe cutie.
CAPITOLUL VI
Depozitarea temporară
Art. 23. - Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de deşeuri
colectate la locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile
destinate depozitării temporare.
Art. 24. - Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condiţiile de
depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. Pentru deşeurile periculoase durata
depozitării temporare nu trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta
unităţii şi 24 de ore pentru transport şi eliminare finală.
Art. 25. - Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate sanitară.
Amenajarea spaţiului pentru depozitarea temporară trebuie prevăzută în proiectul iniţial al
unităţii, în cazul noilor construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect cu
spaţii pentru depozitare temporară le vor construi sau le vor amenaja ulterior.
Art. 26. - Spaţiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:
a) un compartiment pentru deşeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care
să permită numai accesul persoanelor autorizate;
b) un compartiment pentru deşeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform
normelor de igienă în vigoare privind mediul de viaţă al populaţiei.
Art. 27. - Condiţiile spaţiului de depozitare pentru deşeuri periculoase trebuie să permită
depozitarea temporară a cantităţii de deşeuri periculoase acumulate în intervalul dintre
două îndepărtări succesive ale acestora. Spaţiul de depozitare temporară a deşeurilor
periculoase este o zonă cu potenţial septic şi trebuie separat funcţional de restul
construcţiei şi asigurat prin sisteme de închidere. Încăperea trebuie prevăzută cu sifon de
pardoseală pentru evacuarea în reţeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma
curăţării şi dezinfecţiei. Spaţiul de depozitare trebuie prevăzut cu ventilaţie
corespunzătoare pentru asigurarea temperaturilor scăzute care să nu permită
descompunerea materialului organic din compoziţia deşeurilor periculoase. Trebuie
asigurate dezinsecţia şi deratizarea spaţiului de depozitare în scopul prevenirii apariţiei
vectorilor (insecte, rozătoare).
Art. 28. - Deşeurile asimilabile celor menajere se depozitează şi se evacuează conform
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deşeurilor,
aprobată şi modificată prin Legea nr. 426/2001, şi ale Ordinului ministrului sănătăţii nr.
536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă
al populaţiei.

CAPITOLUL VII
Transportul
Art. 29. - Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu
respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în scopul protejării personalului şi
populaţiei generale.
Art. 30. - Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face pe un circuit
separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor. Deşeurile sunt transportate cu ajutorul unor
cărucioare speciale sau cu ajutorul containerelor mobile. Cărucioarele şi containerele
mobile se spală şi se dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.

CONDIŢII DE COLECTARE PRIN SEPARARE LA LOCUL PRODUCERII, PE

CATEGORIILE STABILITE, A DEŞEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂŢILE
MEDICALE

1. Sacii negri sau transparenţi se folosesc pentru colectarea deşeurilor asimilabile celor
menajere, de exemplu: ambalaje pentru materialele sterile, flacoane de perfuzie care nu au
venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice, resturi alimentare (cu excepţia celor
provenite de la secţiile de boli infecţioase), hârtie, bonete şi măşti de unică folosinţă, ghips
necontaminat cu lichide biologice, sacii şi alte ambalaje din material plastic, recipientele de
sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte lichide biologice.
2. Sacii de culoare galbenă se folosesc pentru colectarea deşeurilor infecţioase, de
exemplu: părţi anatomice şi anatomo-patologice (fetuşi, placente, material biopsic)
rezultate de la blocurile operatorii de chirurgie şi obstetrică sau de la laboratoarele
anatomo-patologice, tampoane, comprese îmbibate cu sânge sau cu alte lichide biologice,
pansamente şi alte materiale contaminate, recipiente care au conţinut sânge sau alte
lichide biologice, câmpuri operatorii, materialele, instrumentele şi echipamentele medicale
de unică folosinţă (de exemplu: mănuşi, sonde şi alte materiale de unică folosinţă),
membrane de dializă, pungi de material plastic pentru colectarea urinei, materiale de
laborator.
3. Cutiile cu pereţi rigizi se folosesc pentru colectarea deşeurilor înţepătoare-tăietoare, de
exemplu: seringi de unică folosinţă, ace, catetere, perfuzoare cu tubulatură şi ace, lame de
bisturiu de unică folosinţă, sticlărie (spartă sau nu) care a venit în contact cu sângele sau
cu alte lichide biologice, deşeurile de la secţiile de hemodializă.

INSTRUCTIUNI PROPRII PRIVIND

CURATAREA, DEZINFECTIA SI STERILIZAREA
IN UNITATILE SANITARE

Curatarea
ART. 1 (1) Curatenia reprezinta rezultatul aplicarii corecte a unui program de curatare.
(2) Suprafetele si obiectele pe care se evidentiaza macro- sau microscopic materii
organice ori anorganice se definesc ca suprafete si obiecte murdare.
ART. 2 Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de intretinere si produse de curatat.
ART. 3 In utilizarea produselor folosite in activitatea de curatare se respecta urmatoarele
reguli fundamentale:
a) respectarea tuturor recomandarilor producatorului;
b) respectarea masurilor de securitate a muncii, conform prevederilor în vigoare;
c) este interzis amestecul produselor;
d) este interzisa pastrarea produselor de curatare in ambalaje alimentare;
e) produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul cabinetelor, sectiilor sau
compartimentelor, in ambalajul original sau in recipiente special destinate, etichetate cu
identificarea produsului.
ART. 4 (1) Urmarirea si controlul programului de curatare revin personalului unitatii
sanitare, care, conform legislatiei in vigoare, este responsabil cu supravegherea si
controlul infectiilor nosocomiale din unitate.
(2) Programul de curatare si dezinfectie este parte integranta a planului propriu unitatii
sanitare de supraveghere si control ale infectiilor nosocomiale.
ART. 5 (1) Intretinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curatarii se face zilnic, dupa
fiecare operatiune de curatare si la sfarsitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spala, se
curata se dezinfecteaza si se usuca. Curatarea si dezinfectia ustensilelor complexe se
efectueaza in functie de recomandarile producatorului.
(2) Personalul care executa operatiunile de curatare si dezinfectie a materialului de
curatare trebuie sa poarte manusi de menaj sau manusi de latex nesterile.

Dezinfectia
ART. 6 (1) Dezinfectia este procedura care se aplica numai dupa curatare. Se face
exceptie de la aceasta regula atunci cand pe suportul respectiv sunt prezente materii
organice.
(2) In orice activitate de dezinfectie se aplica masurile de securitate a muncii, conform
prevederilor legislatiei in vigoare, pentru a preveni accidentele si intoxicatiile.
ART. 7 (1) Produsele biocide utilizate in unitatile sanitare se incadreaza in grupa principala
I, tip de produs 1 şi 2, conform anexei nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 956/2005 privind
plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, in tipul I de produs sunt
utilizate pentru:
a) dezinfectia igienica a mâinilor prin spalare;
b) dezinfectia igienica a mainilor prin frecare;
c) dezinfectia pielii intacte.
(3) Biocidele incadrate, conform prevederilor legale in vigoare, în tipul 2 de produs sunt
utilizate pentru:
a) dezinfecţia suprafetelor;
b) dezinfectia dispozitivelor medicale prin imersie, manual, in bai cu ultrasunete, sau la
masini automate;
c) dezinfectia lenjeriei (material moale).
ART. 8 Dezinfectia prin mijloace chimice reprezinta metoda principala de prevenire a
infectiilor in unitatile sanitare. Dezinfectantul chimic, in functie de compozitie si
concentratie, poate sa inhibe cresterea microorganismelor (bacteriostatic, fungistatic,
virustatic) sau sa aiba o actiune letala asupra microorganismelor (bactericid, fungicid,
virucid, sporicid).
ART. 9 (1) Dezinfectantii utilizati in domeniul medical se autorizeaza/inregistreaza conform
prevederilor legislaţiei in vigoare.
(2) In domeniul medical nu se utilizeaza biocide la concentratii active in domeniul casnic.
ART. 10 In funcţie de tipul microorganismelor distruse, de timpul de contact necesar si de
concentratia utilizata, nivelurile de dezinfectie sunt:
a) sterilizare chimica;
b) dezinfectie de nivel inalt;
c) dezinfectiie de nivel intermediar;
d) dezinfectie de nivel scazut.
ART. 11 Termenul antiseptic se utilizeaza pentru produsele destinate dezinfectiei
tegumentului si/sau a mainilor.

Reguli generale de practica a dezinfectiei si a dezinfectantelor

ART. 12 (1) Dezinfectia profilactica completeaza curatarea, dar nu o suplineste si nu poate
inlocui sterilizarea.
(2) Eficienta dezinfeciei profilactice este conditionata de o riguroasa curatare prealabila.
(3) Pentru dezinfectia in focar se utilizeaza dezinfectante cu actiune asupra agentului
patogen incriminat sau presupus; dezinfectia se practica inainte de instituirea masurilor de
curatare.
(4) Dezinfectantele trebuie folosite la concentratiile si timpii de actiune specificati in
autorizatie/inregistrare.
(5) Se recomanda utilizarea de cuve cu capac si gratar, pentru dezinfectia instrumentarului.
(6) La prepararea si utilizarea solutiilor dezinfectante sunt necesare:
a) cunoasterea exacta a concentratiei de lucru in functie de suportul supus dezinfectiei;
b) folosirea de recipiente curate;
c) utilizarea solutiilor de lucru in cadrul perioadei de stabilitate si eficacitate, conform unei
corecte practici medicale, pentru a se evita contaminarea si degradarea sau inactivarea lor;
d) controlul chimic si bacteriologic, prin sondaj al produselor si solutiilor dezinfectante in
curs de utilizare.
(7) Utilizarea dezinfectantelor se face respectandu-se normele de protectie a muncii, care
să previna accidentele si intoxicatiile.
(8) Personalul care utilizeaza in mod curent dezinfectantele trebuie instruit cu privire la
noile proceduri sau la noile produse dezinfectante.
(9) In fiecare încapere in care se efectueaza operatiuni de curatare si dezinfectie trebuie sa
existe in mod obligatoriu un grafic zilnic orar, in care personalul responsabil va inregistra
tipul operatiunii, ora de efectuare si semnatura; aceste persoane trebuie sa cunoasca in
orice moment denumirea dezinfectantului utilizat, data prepararii solutiei de lucru si timpul
de actiune, precum si concentratia de lucru.
Sterilizarea
ART. 13 Sterilizarea face parte din categoria procedurilor speciale, ale carei rezultate nu
pot fi verificate integral prin controlul final al produsului, trebuind sa fie supusa validarii,
supravegherii bunei functionari, precum si asigurarii unei pastrari corespunzatoare a
materialelor sterilizate.
ART. 14 Sunt obligatorii controlul permanent al operatiunilor, respectarea permanenta a
procedurilor stabilite, precum si asigurarea conformitatii produselor la exigentele
specificate in standardul EN ISO 9001/2000.
ART. 15 Obtinerea starii de sterilitate, precum si mentinerea ei pana la momentul utilizarii
reprezinta o obligatie permanenta a unitatilor sanitare.
ART. 16 Toate dispozitivele medicale si materialele care urmeaza a fi sterilizate trebuie
dezinfectate, curatate si dezinfectate, inainte de a fi supuse unui proces de sterilizare
standardizat.
ART. 17 Organizarea activitatilor propriu-zise de sterilizare, precum si a activitatilor
conexe, respectiv curatarea, dezinfectia si impachetarea, stocarea si livrarea, va tine cont
de necesitatea respectarii circuitelor, a evitarii golurilor de control pe parcursul realizarii lor
si a utilizarii altor spatii decat cele anume desemnate.
ART. 18 Serviciul de sterilizare din unitatile sanitare de orice tip trebuie sa fie amenajat
intr-un spatiu special destinat, în vederea desfasurării activitatilor din etapele mentionate.
ART. 19 Organizarea activitaţii serviciilor de sterilizare cuprinde:
a) circuitul de colectare, recipientele si mijloacele de transport pentru dispozitivele
murdare, nesterile;
b) asigurarea ariei de curatare in vederea diminuarii incarcaturii microbiene si eliminarii
incarcaturii organice si a biofilmului de pe dispozitivele medicale;
c) verificarea starii de functionare a aparaturii;
d) spatiul curat pentru inventarierea si impachetarea dispozitivelor medicale;
e) sterilizarea propriu-zisa si sistemul de control al procesului;
f) procedurile de control si marcare a produselor finite;
g) tratarea neconformitatilor;
h) inregistrarea si arhivarea datelor privind parcursul procesului, in vederea asigurarii
trasabilitatii (ISO 8402), care este un element de sistem de calitate si este parte
componenta a materiovigilentei;
i) circuitul de stocare, distributie, transport la utilizatori;
j) instruirea personalului;
k) echipamentul de protectie al personalului.
ART. 20 In unitatile de asistenta medicala, sterilizarea se realizeaza prin metode fizice,
abur sub presiune sau abur la temperatura si presiune ridicate/scazute, caldura uscata,
precum si prin metode combinate fizico-chimice.
ART. 21 (1) Dispozitivele medicale care nu suporta sterilizare la temperatura se
sterilizeaza chimic numai cu produse autorizate/inregistrate. In vederea unei bune practici
medicale si eliminarii oricarui risc in domeniul sanitar, orice utilizator este obligat sa tina
evidenta tuturor procedurilor de sterilizare chimica in Registrul de sterilizare chimica. Se
vor completa obligatoriu:
a) produsul utilizat si concentratia de lucru;
b) data si ora prepararii solutiei de lucru;
c) ora inceperii fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
d) lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare procedura;
e) ora terminarii fiecarei proceduri (ciclu) de sterilizare;
f) numele şi semnatura persoanei care a efectuat procedura.
(2) Acest registru va fi pus la dispozitia organelor de control sanitar si poate constitui, dupa
caz, proba medico-legala.
ART. 22 Sterilizarea cu vapori de apa saturati sub presiune trebuie sa fie metoda de
electie, daca dispozitivul medical suporta aceasta procedura.
ART. 23 Sterilizarea se realizeaza numai cu aparate de sterilizare autorizate şi avizate
conform prevederilor legale în vigoare.
ART. 24 Presiunea, temperatura si timpul de sterilizare reprezinta valori de siguranta
pentru eficacitatea sterilizarii in functie de aparat.
ART. 25 Trebuie respectate instructiunile de utilizare din cartea tehnica a aparatului cu
privire la temperatura, presiunea si timpul de sterilizare recomandate de producator, in
functie de tipurile de materiale de sterilizat ambalate.
ART. 26 Personalul medical responsabil cu respectarea calitaţii procedurilor de sterilizare
va fi instruit si calificat pentru fiecare tip de aparat de sterilizat si va face dovada de
certificare a acestui lucru.
ART. 27 Instructiunile de utilizare pentru fiecare sterilizator se vor afisa la loc vizibil.
ART. 28 La verificarea calitatii sterilizarii la sterilizatorul cu abur sub presiune, care are
sistem de inregistrare automata a ciclului de sterilizare diagrama, se efectueaza analiza
acesteia:
a) prin compararea cu diagrama-tip furnizata de producator;
b) prin analiza diagramei, urmarind presiunea şi temperatura atinse, inregistrate pentru
fiecare faza a ciclului, în functie de programul ales.
ART. 29 La verificarea calitatii sterilizarii la sterilizatorul cu abur sub presiune care nu are
sistem de inregistrare automata a ciclului de sterilizare, pe tot parcursul ciclului complet de
sterilizare se urmareste pe panoul de comanda si se noteaza temperatura şi presiunea
atinse pentru fiecare faza a ciclului. In aceasta situatie este obligatorie utilizarea
indicatorilor biologici (bacteriologici).
ART. 30 Se verifica vizual integritatea pachetelor ambalate in hartie speciala sau pungi
hartie plastic, după care se inchide imediat colierul casoletelor.
ART. 31 Se verifica obligatoriu indicatorii fizico-chimici de eficienta ai sterilizarii:
a) virarea culorii benzilor adezive cu indicator fizico-chimic de lipit pe cutii, casolete,
pachetele ambalate în hartie speciala sau imprimate pe punga hartie plastic;
b) virarea culorii la indicatorii "integratori" plasati in interiorul fiecarui pachet sau într-un
pachetel-test in fiecare cos, verificandu-se temperatura, timpul si saturatia vaporilor.
ART. 32 Pentru materialele ambalate in pungi hartie plastic, verificarea se poate face prin
transparenta plasticului. Pentru materialele ambalate în cutii metalice, verificarea se face
prin verificarea pachetelului-test atasat la fiecare cos.
ART. 33 Materialul se considera nesterilizat si nu se utilizeaza cand virarea culorii
indicatorilor nu s-a realizat.
ART. 34 Este interzisa functionarea autoclavelor fara filtru sau cu filtru carbonizat.
ART. 35 Verificarea calitatii penetrarii aburului se realizeaza zilnic, inainte de efectuarea
primei sterilizari, cu ajutorul testului Bowie & Dick pentru verificarea calitatii penetrarii
aburului.
ART. 36 Testul Bowie & Dick trebuie utilizat:
a) zilnic, daca la autoclava se sterilizeaza textile;
b) cel putin o data pe saptamana, la autoclavele care sterilizeaza instrumentar;
c) dupa fiecare reparatie a autoclavei.
ART. 37 În vederea controlului eficacitatii sterilizarii sunt admisi urmatorii indicatori
biologici:
1. Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnati pe suporti de bumbac sub
forma de peticele sau fire de ata in concentratii de 10^-6 UFC
Acestia se pun in interiorul unei cutii-test. Cutia-test se introduce in autoclava odata cu
materialul de sterilizat si se realizeaza ciclul complet de sterilizare. La sfarsitul ciclului,
indicatorul biologic este trimis la laborator, unde este extras, insamantat si incubat; citirea
se face la 7 zile.
2. Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnati pe suport si conditionat
impreuna cu mediul de cultura infiolat.
La sfarsitul ciclului se sparge fiola prin presiune asupra tubului exterior si se incubeaza.
Citirea se face la 24 sau 48 de ore.
Se recomanda citirea cu atentie a prospectului si respectarea recomandarilor
producatorului.
3. Controlul bacteriologic al sterilizarii la autoclava cu suspensie de spori de Bacillus
stearothermophyllus in solutie nutritiva, cu indicator de pH
Mod de utilizare:
a) fiolele-test se introduc in autoclava la diferite niveluri printre dispozitivele medicale si
materialele supuse sterilizarii la 120 grade C. Se efectueaza sterilizarea la parametrii
indicati de catre producator (de exemplu, 120 grade C, timp de 30 de minute);
b) dupa sterilizare, fiolele sunt asezate într-un incubator de 56 grade C;
c) citirea rezultatelor:
- mentinerea aspectului (culoare, transparenta) nemodificat arata o sterilizare corecta;
- virajul la galben al indicatorului de pH si o usoara opalescenţa a continutului indica o
sterilizare sub parametrii de eficienta optima (au ramas spori viabili, s-au cultivat si au
modificat aspectul produsului).
Acest test nu este indicat pentru controlul sterilizarii la autoclava la temperaturi mai mari de
120 grade C.
Modificarea culorii violet a produsului la nuante de violet roscat pana la galben, chiar la
scoaterea fiolelor din autoclava, indica depasirea temperaturii de 120 grade C. Aceasta
modificare de culoare se datoreaza degradarii chimice a substratului din cauza temperaturii
ridicate. Asemenea fiole nu mai este necesar sa fie incubate, deoarece sporii din fiola au
fost distrusi.
ART. 38 (1) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in cutii metalice perforate
sau in casolete cu colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu conditia mentinerii cutiilor si
casoletelor inchise.
(2) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in pungi hartie plastic sudate este de
doua luni de la sterilizare, cu conditia mentinerii integritatii ambalajului.
(3) Durata mentinerii sterilitatii materialelor ambalate in hartie speciala (ambalaj in doua
straturi de hartie, fara solutii de continuitate) este de o luna de la sterilizare.
ART. 39 Evaluarea eficacitatii sterilizarii se face:
1. Pentru fiecare ciclu:
a) pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmareste pe panoul de comanda si se
noteaza temperatura si presiunea atinse pentru fiecare faza a ciclului sau se analizeaza
diagrama;
b) se citeste virarea culorii indicatorului pentru temperatura de pe banda adeziva; se citeste
virarea culorii indicatorului "integrator" pentru sterilizatorul cu abur sub presiune, care
controlează timpul, temperatura si saturatia vaporilor;
2. Zilnic:
a) se controleaza calitatea penetrarii aburului cu ajutorul testului Bowie & Dick;
b) controlul cu indicator biologic (Bacillus stearothermophyllus) pentru autoclavele din
statiile centrale de sterilizare sau pentru autoclavele care nu sunt echipate cu dispozitiv
automat de inregistrare (diagrama).
ART. 40 Intretinerea (mentenanta) autoclavelor se efectueaza de un tehnician autorizat
pentru verificarea functionarii acestora, cu periodicitatea recomandata de producatorul
aparatului, dar cel putin o data pe trimestru.
ART. 41 Orice defectiune aparuta la autoclava necesita interventia tehnicianului autorizat.
ART. 42 Dupa interventia pe aparat se efectueaza:
a) verificarea parametrilor aparatului, urmarind inregistrarile de temperatura si presiune (pe
panoul frontal sau diagrama);
b) testul Bowie & Dick pentru verificarea calitatii penetrarii aburului;
c) controlul umiditatii textilelor.
ART. 43 Amplasarea, dotarea, exploatarea, intreţinerea, verificarea si repararea
aparatelor, utilajelor şi instalatiilor de sterilizare se fac conform prevederilor legale in
vigoare.
ART. 44 Se utilizeaza numai aparate autorizate de Ministerul Sanatatii Publice.
ART. 45 Se vor elabora si afisa instructiuni tehnice specifice privind exploatarea aparatelor,
precum si masurile ce trebuie luate in caz de avarii, intreruperi sau dereglari la fiecare loc
de munca.
ART. 46 Asistenta medicala responsabila cu sterilizarea va fi instruita şi acreditata sa
lucreze cu vase sub presiune.

RISCURI SPECIFICE ACTIVITATII MEDICALE

Agentii biologici se regasesc in numeroase sectoare de activitate. Intrucat sunt rar vizibili,
riscurile pe care acestia le presupun nu sunt intotdeauna luate in considerare.
Valori – limita de expunere profesionala.
Pana in prezent nu a fost stabilite valori-limita de expunere profesionala pentru agenti
biologici, desi unele State Membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta
esentiala dintre agentii biologici si alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a
e reproduce. In conditii favorabile, un microorganism se poate inmulti considerabil, intr-o
perioada foarte scurta de timp.

DEFINITIA AGENTILOR BIOLOGICI

Agentii biologici contaminanti sunt considerati agentii biologici (bacterii, virusuri, ciuperci si
paraziti) prezenti la locurile de munca si care actioneza asupra lucratorilor ca urmare a
manipularii unor produse patologice sau a unor materiale contaminate. Acesti agenti
biologici se pot transmite in mod direct de la bolnavii care primesc ingrijiri medicale, de la
animalele de laborator cu care se lucreaza, sau indirect, prin obiectele contaminate cu
produsele biologice (sange, urina, materii fecale) sau patologice (ex. puroi) provenite de la
bolnavi sau animale de laborator.
De asemenea, sunt considerati agenti biologici si substantele sau produsele biologice, care
prin manipulare pot produce efecte nefavorabile asupra sanatatii organismului uman, cum
sunt hormonii sau toxinele.
In categoria agentilor biologici sunt incluse si culturile celulare si endoparazitii umani care
pot provoca infectie, alergie sau intoxicatie.

a) Microorganism – entitate microbiologica celulara sau nu, capabila sa se reproduca sau

sa transfere material genetic.
b) Cultura celulara – rezultatul cresterii “in vitro” a celulelor isolate din organisme
multicelulare.

CLASIFICAREA AGENTILOR BIOLOGICI

In functie de importanta riscului de infectare pe care il prezinta, agentii biologici se impart in
patru grupe:
I. Grupa 1 – agenti biologici care nu pot provoca imbolnavirea;
II. Grupa 2 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea si constituie un pericol pentru
lucratori. Propagarea in colectivitate a agentilor biologici din aceasta grupa nu este
probabila. In general, pentru aceasta grupa exista profilaxie si tratament eficace.
III. Grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea grava si constituie un pericol
serios pentru lucratori. Agentii biologici din aceasta grupa pot sa prezinte risc de propagare
in colectivitate, dar in general exista profilaxie si tratament eficace.
IV. Grupa 4 – agenti biologici care pot provoca imbolnavirea grava si constituie un pericol
serios pentru lucratori. Agentii biologici din aceasta grupa pot sa prezinte risc ridicat de
propagare in colectivitate sin u exista in general profilaxie si nici tratament eficace.

Conform domeniului de aplicare a directivei europene 2000/54/CEE, in clasificare sunt

inclusi numai agentii cunoscuti ca provocand boli infectioase la om.
Daca este cazul, se adauga indicatii asupra riscului toxic si alergic, potential al agentilor.
La stabilirea listei de agenti biologici clasificati nu vor fi luati in considerare
microorganismele modificate genetic.
Clasificarea agentilor biologici se bazeaza pe efectele acestor agenti asupra sanatatii
lucratorilor sanatosi.
Efectele particulare asupra lucratorilor a caror sensibilitate ar putea fi modificata pentru
unul sau mai multe motive, cum ar fi patologia preexistenta, administrarea de
medicamente, imunitate deficitara, sarcina sau alaptarea, nu sunt luate inh considerare in
mod specific.
Activitatile in serviciile de sanatate de toate tipurile si activitatile in laboratoarele clinice si
de diagnostic sunt activitatile unde sunt identificati agentii biologici.

MODUL DE TRANSMITERE A AGENTILOR BIOLOGICI PATOGENI

Microorganismele (bacteriile, parazitii, virusurile si ciupercile) sunt prezente in mediul

inconjurator, deci implicit si in mediul de munca. Anumite microorganisme, pot provoca,
singure, boli infectioase mai mult sau mai putin grave. Numeroase infectii pot fi contractate
de personalul sanitar in cadrul exercitarii meseriei,altele prin contactul cu pacientii bolnavi
sau purtatori de germeni patogeni.
Infectiile, care pot fi contractate, pot avea origine:
- bacteriana (ex. bacilul tuberculozei, stafilococi, streptococi, pneumococi, coli, salmonella,
shigella, antrax, vibrion holeric, antrax, leptospira, legionela, etc.)
- parazitara (ex. tenie, scabie, giardie, etc.)
- fungica (ex. candida albicans, histoplasma, actinomicete, aspergillus, etc.)
- virala (ex. adenovirusurile, herpesvirusurile, virusurile hepatice, HIV, gripale si
paragripale, urlian, rujeolic, enterovirusuri, etc.).

Agentii patologici pot sa patrunda in organism pe cale:

- respiratorie;
- digestive;
- sanguina;
- cutanata;
- mucoasa conjunctivala.

Calea respiratorie
Reprezinta calea cea mai probabila de infectare microbiana si cu toate acestea, cea mai
putin luata in seama, mai ales in cazul activitatii din laboratoare. Intr-adevar, un mare
numar de manopere, obisnuite in mediul sanitar, produc aerosoli care pot fi infectiosi.
Acestia sunt produsi in tehnici de centrifugare, zdrobirea celulelor, deschiderea fara
precautie a flacoanelor vidate, manevrarea lichidelor, agitarea mediilor, cantarirea
pulberilor, improscari, flambarea anselor utilizate la insamantarea mediului bacterian,
recoltarea si transportul probelor biologice fara precautii, schimbarea asternuturilor
bolnavilor, etc.
Propagarea aerosolilor infectati este cauzata si de existenta unor sisteme de ventilatie
necorespunzator intretinute sau rau concepute. Sistemele de ventilare defecte pot fi surse
de infectare chiar si in cladirile in care nu se lucreaza cu agenti biologici.
Aerosolii se pot propaga la distante mari si infectiozitatea lor depinde de natura agentului
contaminant si starea de imuno-rezistenta a persoanei ce risca sa fie contaminata, de
rezistenta lor in mediul exterior.
Calea digestiva
Una din caile de contaminare pe cale digestiva este pipetarea cu gura, care trebuie in
totalitate interzisa in laboratoare. Frecvent se produc contaminari pe cale digestiva datorita
obiceiului de a fuma in timpul activitatii “la patul bolnavului” sau in timpul activitatii in
laboratoarele de analize medicale, deficientelor de igiena sau erorilor de manevrare (boli
cu transmitere digestive ca enterocolitele acute, dizenteria, hepatita acuta virala tip A sunt
considerate “boli ale mainilor murdare”).
Calea cutanata
Trecerea microorganismelor prin piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani,
intepaturi, muscaturi) si apare destul de frecvent in cursul diferitelor activitati medicale
(recapisonarea acelor dupan efectuarea tratamentelor injectabile, spalarea
instrumentarului, in cursul interventiilor chirurgicale, a tratamentelor sromatologice,
taieturile si juliturile provocate de cioburi, transportul deseurilor in saci necorespunzatori,
manipularea necorespunzatoare a produselor biologice).
Este sufficient ca pielea sa prezinte o solutie de continuitate, chiar invizibila cu ochiul liber,
pentru ca particulele infectante sa patrunda usor in organism.
Hepatitele acute virale de tip B sau C apar frecvent la chirurgi sau stomatologi.

Calea mucoasa
Ochiul, fiind foarte vascularizat, iar conjunctiva bulbara avand o suprafata de contact cu
mediul ambient, reprezinta o cale importanta de contaminare, mai ales prin improscare
oculara.
In acest sens se cunosc infectii virale oftalmice, datorita contaminarii ocularelor de la
microscoapele folosite colectiv, de tipul:
- conjunctivite adenovirale;
- infectii oculare cu virus herpetic;
- conjunctivite purulente cu coci patogeni;
- infectii oculare cu pioceanic;
- micoze oculare cu aspergillus si actinomicete.
De asemenea, mucoasa bucala si caile respiratorii superioare pot fi porti de patrundere a
aerosolilor.

Bolile infectioase si parazitare sunt determinate de contactul cu agentii biologici sau

manipularea produselor biologice.
De exemplu: Hepatita virala tip B se poate transmite prin intepaturi cu ace contaminate in
timpul recoltarii de produse biologice de la pacientii internati.

Curatarea si dezinfectarea
ATNC (agenti transmisibili neconventionali)sunt rezistenti in mod special la metodele de
dezinfectie curente (caldura pana la 130o in mediu umed, peste 130o in caldura uscata,
ultrasunete, ultraviolete, radiatii ionizante, etanol, formaldehida…).
Exista recomandari pentru sterilizarea instrumentelor de chirurgie. In caz de risc de
transmitere in mediul de ingrijire sanitar reglementari ale unor tari memebre ale U.E.
recomanda dupa faza de curatare, fie o inactivare fizica cu autoclava la cel putin 134o timp
de cel putin 18 minute, fie o inactivare chimica timp de 60 minute la 20o, utilizand soda 1N
sau solutie de Javel la 6o clorometrice si diluata recent.
In situatia actuala este important de stiut ca aldehidele (formol, glutaraldehida…) sunt
ineficiente asupra ATNC si ca ele intaresc chiar rezistenta acestora la alte metode de
dezinfectie.

In sectorul sanitar, locurile de munca cu risc de infectare crescut sunt:

- sectiile de boli infectioase;
- sectiile de dializa;
- sectiile de pneumologie si ftiziologie;
- laboratoarele de analize;
- locurile de prelevare si injectare;
- sectiile de sterilizare;
- sectiile de prosectura si medicina legala;
- locurile de prelevare a probelor de laborator;
- spalatoriile;
- blocurile operatorii;
- serviciile cardio-vasculare;
- serviciile de endoscopie.

EVALUAREA RISCULUI DE EXPUNERE LA AGENTI BIOLOGICI

METODE DE PREVENIRE A RISCURILOR BIOLOGICE

Pentru toate activitatile in care se utilizeaza agenti biologic ice constituie un risc pentru
sanatatea si securitatea lucratorilor, angajatorul este obligat sa ia masuri adecvate:
• daca natura activitatii permite, angajatorul va evita, in mod prioritar, utilizarea unui agent
agent biologic periculos, inlocuindu-l printr-un agent biologic care, in functie de conditiile de
utilizare si in stadiul actual de cunostinte nu este periculos sau este mai putin periculos
pentru sanatatea lucratorilor;
• cand acest lucru nu este ethnic realizabil, tinand seama de activitatea si de evaluarea
riscului, angajatorul trebuie sa reduca riscul de expunere la cel mai scazut nivel pentru a
proteja adecvat sanatatea si securitatea lucratorilor respective, prin aplicarea urmatoarelor
masuri de protectie colectiva:
 limitarea la nivelul cel mai scazut posibil, a numarului de lucratori expusi sau care pot fi
expusi;
 conceperea proceselor de munca si a masurilor de control ethnic pentru a evita sau
reduce la minimum raspandirea agentilor biologici la locul de munca;
 masuri de protectie colectiva si/sau individuala atunci cand expunerea nu poate fi evitata
prin alte mijloace;
 masuri de igiena adecvate pentru prevenirea sau reducerea transportului sau propagarii
accidentale a unui agent biologic in afara locului de munca;
 utilizarea de panouri

UNITATI SANITARE (ingrijirea sanatatii)

Pericole/riscuri
– diverse infectii virale sau bacteriene cum sunt HIV, hepatita sau tuberculoza .
– inteparea cu ace de siringa contaminate.

Masuri de prevenire
– manipularea probelor biologice, a deseurilor ascutite, a lenjeriei si a altor materiale
contaminate in conditii de securitate;
– manipularea si curatarea petelor de sange si a altor lichide biologice in conditii de
securitate;
– echipament de protectie adecvat – manusi, ochelari, imbracaminte;
– masuri igienice adecvate;
– decontaminare si masuri de urgenta in cazul scurgerilor accidentale;
– restrictionarea accesului;
– etichetare pentru securitatea biologica.