Dumitrascu Andreea

Clasa a VII a B

Gema de la Potaissa

  Vechi centru dacic, care, de la începutul stăpînirii romane, devine o

importantă statio militară, rutieră şi vamală. Pană prin anii 166 / 167,
cand se mută aici de la Troesmis,la Potaissa (Patavissa) se dezvoltă ca
un vicus, destul de prosper, căci era un centru care se lega cu
regiunea auriferă a Munţilor Apuseni, prin valea Arieşului, cu
Apulum, prin drumul ce duce către sud, iar pe la Călăraşi, cu bogata
zonă a salinelor de pe valea Mureşului. Odată cu instalarea legiunii se
constituie la Potaissa importante canabae, care vor contribui la
dezvoltarea oraşului şi la procesul de romanizare. Împăratul
Septimius Severus acordă Potaissei rangul de municipium, iar la scurt
timp după aceea pe cel de colonia. Ruinele aşezării civile şi ale
castrului au fost în mare parte distruse de oraşul feudal şi modern.
   La Potaissa au fost descoperite numeroase inscripţii, cu ajutorul
cărora se poate reconstitui istoria aşezării, precum şi numeroase alte
materiale arheologice: ceramică, monede, sculpturi etc.
   Dăinuirea unei populaţii romanizate la Potaissa este dovedită de
ceramică, monede şi de o gemă cu inscripţie. Descoperirile monetare
de la împăratul Diocletian pană la Arcadiu sunt numeroase.
Reprezentările de pe gemă sunt simboluri creştine. "Bunul păstor"
este Iisus Hristos, pasărea este porumbelul, iar corabia şi omul care
cade în faţa monstrului marin.
   Gemă se datează în a doua jumătate a secolului al III-lea pană spre
începutul secolului al IV-lea şi reprezintă una din cele mai vechi
dovezi ale răspîndirii creştinismului în Dacia. Ea a fost adusă din
Orient fie de un ostaş al armatei romane, fie achiziţionată prin
comerţ de un locuitor al Daciei.