POVESTIRI Limbajul inimii: sfânt, tainic, creștinesc, îngeresc, ceresc, duhovnicesc, hristic, dumnezeiesc
educative,instructive
ISTORIOARE Litera R – Recunoștința; M – mulțumirea
informativ-formative
Alfabetul iubirii Învățătura înțelepciunii
Mulţumim lui Dumnezeu, făcând bine oamenilor
La Roma, un tânăr suferise de o boală grea şi se făcuse bine.
Când ieşi în grădină, după atâtea zile de boală plin de bucurie
lăudă pe Dumnezeu cu glas tare zicând:
— O, Preabunule Părinte, dacă un om ar putea să-Ţi
răsplătească pentru ceva, cu câtă plăcere şi bucurie aş voi să-Ţi
dau toate avuţiile mele!
Aceste cuvinte le auzi Ion, numit Ciobanul, şi-i zise tânărului
bogat:
— De la Dumnezeu de sus vine darul cel bun; dar într-acolo nu
poţi trimite nimic; Dumnezeu primeşte mulţumirea noastră prin
locţiitorii Săi. Vino după mine!
Tânărul urmă pe moşneagul cel credincios Ion Ciobanul şi
ajunseră la o casă sărăcăcioasă. Acolo era numai sărăcie şi
suferinţă. Tatăl zăcea bolnav, mama era la fel şi se văitau că nu
aveau o bucată de pâine nici măcar pentru copiii lor care
plângeau de foame.
Tânărul se înfioră de cele ce văzu. Ion îi zise:
— Iată aici un altar pentru jertfa dumitale! Iată pe fraţii
Domnului Iisus şi pe locţiitorii Lui.
Tânărul le dădu bani pentru mâncare şi îmbrăcăminte şi îngriji de
cei bolnavi, care mulţumiră.
Morala: îndreaptă recunoştinţa ta în sus către Dumnezeu
şi apoi în jos către oameni.
Nerecunoştinţa unui om
Într-un grup de oameni se vorbea despre un fiu nerecunoscător,
pe care tatăl l-a iubit nespus de mult, l-a încărcat de toate
bunătăţile şi în schimb fiul l-a supărat, l-a asuprit, l-a batjocorit
şi chiar l-a alungat de lângă el.
Toţi cei de faţă într-un glas au zis foarte revoltaţi de purtarea
fiului nerecunoscător:
— Ar trebui să sărim cu toţii şi să-l pedepsim pe acest om.
Atunci un credincios mai înţelept din adunare luă cuvântul şi zise:
— Este drept ce spuneţi dumneavoastră; asemenea fapte trebuie
pedepsite aspru, dar se cuvine ca prima piatră s-o aruncăm mai
întâi asupra noastră, asupra fiecăruia dintre noi.
— Cum, de ce? întrebară ceilalţi oarecum revoltaţi!
— Pentru că, dragii mei, avem şi noi un TATĂ, care ne iubeşte
peste măsură şi ne încarcă cu toate bunătăţile. Şi întocmai ca fiul
de care vorbirăm, facem şi noi; Îl neglijăm, Îl scuipăm, Îl
batjocorim şi-L alungăm prin faptele noastre cele rele.
Ştim bine cine este Acest Tată: este Domnul şi Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, ai Cărui fii nerecunoscători suntem noi…
Aşa că, prima piatră s-o aruncăm asupra noastră.
Toţi au rămas pe gânduri, luând aminte la felul cum se poartă
fiecare cu Tatăl său, Cel din Ceruri.
Cuvinte - cheie: P – păcat: N – nerecunoștință: A – alungare;
A – asuprire; B –batjocorire; N – neglijare; S – supărare.
Mulțumirea la masă
Înainte sa mâncam, pentru ca noi totuși existam si mâncam din
mila lui Dumnezeu, si nu întotdeauna din truda noastră, Apostolul
Pavel spune așa:
„Neînțelept este cel ce spune că brațele acestea (ale noastre), m-
au hrănit si m-au crescut!” Totul vine de la Dumnezeu!
Un împărat a văzut ca supușii săi mâncau fără binecuvântare,
fiecare se pune la masa si manca cum nimerea. Intr-o zi
Împăratul, a spus unui slujitor sa vina sa fure de pe masa lor, când
vor fi toți la masa, fara sa scoată o vorba. Intra acesta când era
PILDE
cu tâlc moral-creștin
PARABOLE
cu înțeles sufletesc
Școala vieții Calea adevărului
petrecerea in toi si fura de pe masa împăratului si fuge. Cei de la
masa s-au revoltat si i-au atras atenția împăratului, dar împăratul
a spus ca nu a văzut nimic.
Peste un timp, vine si fura iar. Boierii au reacționat si i-au spus
împăratului:
– Cum te faci ca nu vezi ca a furat, pentru ca din fata ta a furat!
– Si cu ce v-a deranjat?
– Pai cum împărate, nu-i frumos sa ai o asemenea atitudine fata
de împăratul tău. Sa furi de pe masa lui.
– Bine spus! Dar ia sa va întreb eu.. Voi care mâncați si uitați sa ii
mulțumiți lui Dumnezeu, nu sunteți oare niște tâlhari care furați
de pe masa Lui? Uitând ca El este cel ce creste si hrănește lumea?
Si s-au rușinat boierii la vorbele acestea si au plecat capetele!
Cel care face rugăciune este cel care sta cu Împăratul la masă!
Iar cel care mananca fara rugăciune, este hotul care fura de la
masa Împăratului!
Acestea sa le aveți in minte, pentru ca daca avem trezvia
rugăciunii, avem simțurile curate, ureche la lucrul bun, ochii la
lucru bun, limba la lucru bun…
„Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul
buzelor mele.”(Psalmistul David)
Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit?
Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viața sa curată, a fost
întrebat de un vecin:
- Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu
te-am văzut supărat.
1. - Foarte simplu, a răspuns celălalt. În fiecare dimineaţă, când
mă trezesc, PRIVESC întâi CERUL. Aşa mi-aduc aminte cu
recunoștință de Dumnezeu, de milă şi de bunătate.
2. Apoi PRIVESC PĂMÂNTUL. Astfel îmi amintesc de
răsplata faptelor şi de Judecata cea Dreaptă.
3. În cele din urmă, PRIVESC ÎN JURUL MEU LUMEA
ÎNTREAGĂ ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-
aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau
neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-
aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi
pentru ceea ce pot face.
Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi
mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă,
cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.
Cuvinte - cheie: P - Priviri: 1. CERUL (recunoștință față de
Dumnezeu, milă, bunătate); 2 PĂMÂNTUL (răsplata dreaptă a
faptelor bune); 3. LUMEA (oamenii necăjiți, bolnavi, suferinzi)
Despre nerecunoștință
Femeia anunță din bucătărie, așa cum făcea de obicei:
- E gata masa!
Soțul, care citea ziarul, și cei doi băieți, care se uitau la
televizor și ascultau muzică, se așezară cu mult zgomot la masă și
înfășcară cu nerăbdare farfuriile.
Femeia intră. Dar, în locul obișnuitelor platouri care miroseau
bine, așeză la mijlocul mesei un mănuchi de fân.
- Dar… ce e ăsta? Întrebară cei trei bărbați. Ce-ți veni? Femeia se
uită la ei și le răspunse cu un chip de înger:
- Ei bine, nu mi-am închipuit că aveați să băgați de seamă…
Vă gătesc de douăzeci de ani și, în tot acest răstimp, nu am
auzit din partea voastră vreun cuvânt care să mă facă să înțeleg că
mâncați altceva decât fân.
Fiecare avem o putere uriașă, și anume aceea de a-i face fericiți
ori nefericiți pe cei de lângă noi.
În genere, ajunge pentru aceasta fie și un „mulțumesc” rostit
sau din priviri.
 Viața
Demult, a venit la un călugăr, un om tare necăjit şi l-a întrebat:
- Ce este rău cu mine ? De ce nu îmi găsesc liniştea ? De ce nu
sunt mulţumit de viaţa mea ?
Bătrânul călugăr a luat, atunci, o sticlă şi, după ce a umplut-o pe
jumătate cu apă, a pus-o în faţa omului şi l-a întrebat:
- Cum e această sticlă ?
- Este pe jumătate goală!
- Vezi, i-a mai spus călugărul - eu o văd pe jumătate plină.
În viaţă, trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor.
Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos.
Dacă vom şti să privim natura, vom vedea frumuseţe şi bogăţie.
Dacă vom şti să-l privim pe om, în adâncul lui, vom vedea
bunătate şi dragoste.
Privind astfel viaţa şi oamenii, devenim noi înşine mai frumoşi,
mai bogaţi şi mai buni.
"Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie
totdeauna cu tine!" (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Mulțumire (Recunoștință) și fericire
Într-o zi, un bătrânel, mic de statură şi foarte prezentabil, vădit
preocupat de aspectul său exterior, a intrat într-o casă de bătrâni.
După câteva ore de aşteptare în holul casei de bătrâni, el a
zâmbit cu blândeţe când i s-a spus că încăperea în care urma să
locuiască era pregătită.
În timp ce mergea încetișor catre lift, sprijinindu-se în baston,
eu am început să-i descriu cum arată camera lui, vorbindu-i şi
despre draperia de la geam.
Îmi place foarte mult – mi-a spus el, cu entuziasmul unui
băieţel de 8 ani, care tocmai primise în dar un căţeluş.
- Domnule, dar încă nu aţi văzut camera. Mai aşteptaţi o clipă,
aproape am ajuns.
- Nu are nici o importanţă cum arată camera – a răspuns el
Fericirea e o stare pe care am ales-o ca atitudine în viață.
Nu de mobilier sau de modul în care este decorat spaţiul
depinde faptul că îmi place sau nu camera, ci mai degrabă modul
în care am hotărât eu să o percep. Am decis deja în mintea mea
că îmi place camera în care voi locui aici. Este o decizie pe care
o iau în fiecare zi, când mă trezesc.
Am posibilitatea de a alege. Îmi pot petrece ziua în pat,
enumerând toate problemele pe care le am cu anumite părţi ale
corpului meu care nu mai funcţionează prea bine sau mă pot trezi
mulţumindu-i Cerului pentru acele părţi din mine care încă mai
funcţionează normal.
Fiecare zi este un dar şi, câtă vreme îmi pot deschide ochii, mă
voi concentra asupra noii zile şi asupra tuturor amintirilor fericite
pe care le-am creat în viaţa mea.
Bătrâneţea seamănă cu un cont bancar. La apusul vieţii, retragi
din contul tău ceea ce ai depozitat de-a lungul vieţii.
Aşadar, sfatul pe care l-aş da fiecărui om este să depoziteze cât
mai multă fericire în contul bancar al memoriei sale.
Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la umplerea
contului meu cu amintiri fericite, cont pe care continui să îl
umplu şi acum.
Amintește-ţi aceste sfaturi simple pentru fericire:
Eliberează-ţi inima de ură. Eliberează-ţi mintea de griji.
Trăieşte cu simplitate. Dăruieşte mai mult. Renunţă la aşteptări.
Cuvinte - cheie: Stări sufletești: fericire, mulțumire, recunoștință
F – fericirea este o alegerea minții și a voinței (prin atitudini,
gânduri , cuvinte și fapte: bucurie, bunăvoință, bunăcuviință,
blândețe, bunătate, credință, curăție, milă, iubire, iertare, liniște,
pace, tăcere, răbdare, nădejde, recunoștință, smerenie, speranță)
Sinceritate
În timpul războiului, viaţa era tare grea şi oamenii sufereau de
foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a
trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine
oricărui copil şi asta fără niciun ban. A doua zi, încă din zori,
mulţi prichindei se strânseseră în faţa casei care locuia omul atât
de bun la suflet. Când acesta a apărut cu nişte coşuri mari, pline
cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând
fiecare să apuce pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna
pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros că prinsese o bucată mai
mare. Era acolo o hărmălaie …
Dar omul a observat că undeva, la marginea curţii, aştepta
cuminte o fetiţă. După ce toţi ceilalţi copii şi-au ales ce pâini au
vrut şi au plecat cu ele, fetiţa s-a apropiat şi ea de primul coş şi s-a
uitat în el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat şi în cel de-
al doilea coş, dar şi acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui
de-al treilea coş a găsit o pâinică mică, mică, pe care niciun
copil nu o băgase în seamă.
Fetiţa a luat-o, a mulţumit frumos pentru pâine şi a plecat spre
casă.
Toată ziua a stat omul şi s-a gândit la cum se purtase acea fată
şi, ca urmare, a dat poruncă la bucătărie să fie coaptă o pâine
mică, dar în care să fie puşi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineaţă, a
aşezat pâinica deasupra celorlalte pâini şi a ieşit iarăşi cu toate
coşurile în curte, unde copiii deja se strânseseră şi aşteptau
nerăbdători. Din nou s-au repezit şi s-au luat la harţă.
La sfârşit, fetiţa noastră, care aşteptase cuminte, ca şi în ziua
precedentă, s-a ales tot cu pâinea cea mai mică, singura rămasă. Şi
de această dată, i-a mulţumit frumos omului şi s-a grăbit spre
casă, unde mama ei o aştepta. Când s-au aşezat la masă şi femeia
a rupt pâinea, ce să vezi?!, galbenii s-au răsturnat pe masă din
aluatul proaspăt.
- Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu aceşti bani? Dacă banii au
ajuns din greşeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut
brutarului, în timp ce frământa aluatul. Ia-i şi du-i imediat înapoi!
S-a întors fetiţa la casa omului şi i-a dat înapoi acestuia toţi banii;
spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu
drag, omul i-a răspuns:
- Banii aceia nu au ajuns întâmplător acolo. După ce am văzut ieri
cum ai avut răbdare şi cum te-ai mulţumit chiar şi cu mai puţin,
am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am văzut şi cât eşti de
cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii
înapoi. Drept răsplată, în fiecare dimineaţă când vei veni să iei şi
tu o pâinică, vei primi şi câte zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasă a fost fetiţa! Nu ştia cum să-i
mulţumească omului pentru atâta bunătate. S-a dus în fugă la
mama ei şi i-a dat bănuţii, după care i-a povestit totul, iar mama a
povăţuit-o şi de această dată, iar fata i-a urmat sfatul.
Aşa se face că, de atunci, în fiecare dimineaţă, când primea
galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalţi copii şi împărţea cu
ei toţi bănuţii. Ştia că şi ceilalţi au nevoie de milostenie la fel de
mult ca şi ea.
“Sărăcia sau bogăţia nu pot învinge DRAGOSTEA, dar
DRAGOSTEA poate învinge şi sărăcia şi bogăţia”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cuvinte - cheie: însușiri morale
B – bunătatea bogatului; C – cumințenia și cinstea fetiței;
R – răbdarea și recunoștința fetiței; R – răsplata bogatului;
S – sinceritatea mamei; S - sfatul mamei = M – milostenia
fetiței (cei 10 galbeni împărțiți)