Noi vrem pământ!

Mama

de George Coşbuc de George Coşbuc

Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Dar vrem pământ!

Biserica ruinată

de George Coşbuc

Biserica stă tristă pe golul mal al

mării

O noapte-a fost, cumplită, iar valul

revărsat

Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat.

Şi bârne şi cadavre şi semne-ale

pierzării

Rămaseră-n amestec prin mucedul

nămol

Când apa se retrase lăsând iar câmpul

gol.