PROIECT

„Instrucţiuni tehnice privind îmbinarea elementelor de construcţii metalice

cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate”,
Indicativ C 133-2014

  1
 

CUPRINS

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE …….. 4

2. TERMINOLOGIE. SIMBOLURI. DOCUMENTE DE REFERIN ŢĂ  …….. 4
I. TERMINOLOGIE …….. 4
II. SIMBOLURI …….. 5
III. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ  …….. 6
3. CERINŢE SPECIFICE ÎMBIN ĂRILOR CU ŞURUBURI DE ÎNALT Ă 
…….. 6
REZISTENŢĂ PRETENSIONATE
4. SISTEME, MATERIALE, DISPOZITIVE …….. 7
I. SISTEME …….. 7
II. MATERIALE …….. 8
II.1 Materiale pentru elementele îmbinate …….. 8
II.2 Materiale pentru ansamblurile de pretensionare …….. 9
II.3 Materiale pentru sudură   …….. 14
III. DISPOZITIVE …….. 14
5. CALCULUL ÎMBIN ĂRILOR CU ŞURUBURI DE ÎNALT Ă 
…….. 15
REZISTENŢĂ PRETENSIONATE
I. REZISTENŢA DE CALCUL A DISPOZITIVELOR DE FIXARE
…….. 18
INDIVIDUALE
I.1. Şuruburi  …….. 18
I.2. Şuruburi injectate  …….. 20
II. REZISTENŢA DE CALCUL A GRUPURILOR DE ANSAMBLURI
…….. 21
DE FIXARE
III. REZISTENŢA DE CALCUL A ÎMBINĂRILOR LUNGI …….. 21
IV. REZISTENŢA DE CALCUL LA LUNECARE …….. 22
IV.1. Îmbinare solicitată  la tracţiune combinat ă  cu forfecare  …….. 23
IV.2. Îmbină ri hibride  …….. 23
V. SLĂBIREA SECŢIUNII DATĂ DE GĂURILE PENTRU
…….. 23
ŞURUBURI
V.1. Calculul ruperii în bloc   …….. 23
V.2. Corniere prinse pe o singur ă  aripă  şi alte elemente îmbinate
…….. 24
nesimetric, solicitate la întindere 
V.3. Corniere de leg ă tură   …….. 25
VI. EFECTUL DE PÂRGHIE …….. 25
VII. DISTRIBUŢIA FORŢELOR ÎNTRE DISPOZITIVELE DE
…….. 26
FIXARE, LA STAREA LIMIT Ă ULTIMĂ 
6. FABRICAREA ELEMENTELOR ÎMBIN ĂRII  …….. 26
I. CONDIŢII GENERALE …….. 26
II. DEBITARE …….. 28
II.1. Forfecare şi ştanţare  …….. 29
II.2. Tă iere termică   …….. 29
II.3. Duritatea suprafeţei marginilor  …….. 29
III. FORMARE …….. 30

  2
 

 
IV. GĂURIRE …….. 30
IV.1. Toleranţe pentru diametrul g ă urilor pentru şuruburi  …….. 30
IV.2. Executarea g ă uririi  …….. 31
V. DECUPĂRI …….. 31
VI. ASAMBLARE …….. 32
VII. PREASAMBLARE UZINALĂ  …….. 32
VIII. MANIPULARE ŞI DEPOZITARE …….. 33
7. MONTAJUL ŞI RECEPŢIA FURNITURILOR ŞI A LUCRĂRILOR
…….. 35
DE MONTAJ 
I. CONDIŢII DE ŞANTIER …….. 35
II. METODĂ DE MONTARE PE BAZĂ DE PROIECT …….. 35
III. METODĂ DE MONTARE A EXECUTANTULUI …….. 36
IV. PROIECTUL TEHNOLOGIC DE MONTAJ …….. 36
V. EXECUŢIA ASAMBLĂRILOR PE ŞANTIER …….. 36
VI. MARCARE …….. 38
VII. RECEPŢIA FURNITURILOR ŞI A LUCRĂRILOR DE MONTAJ …….. 38
8. VERIFICAREA MEN ŢINERII CALITĂŢII ÎMBINĂRILOR ÎN …….. 39
EXPLOATARE
9. ATESTAREA CONFORMIT ĂŢII PRODUSELOR PENTRU
…….. 39
CONSTRUCŢII FOLOSITE LA REALIZAREA ÎMBIN ĂRILOR
10. INSPECŢIA TEHNOLOGICĂ ŞI A ECHIPAMENTELOR LA
…….. 39
PUNEREA ÎN OPER Ă 
11. SIGURANŢA ŞI SECURITATEA ÎN MUNC Ă  …….. 40

ANEXA A (informativă ) 
…….. 41
FIŞĂ DE EVIDENŢĂ A ÎMBINĂRILOR PRETENSIONATE
ANEXA B (informativă ) 
PRECIZĂRI ASUPRA STUDIULUI COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR CU
…….. 42
ŞURUBURI PRETENSIONATE, FOLOSIND METODA ELEMENTULUI
FINIT
ANEXA C (informativă ) 
EXEMPLU DE CALCUL - ÎMBINARE CU ŞURUBURI DE ÎNALTĂ  …….. 44
REZISTENŢĂ PRETENSIONATE, DE CATEGORIA C
ANEXA D Referinţe tehnice 55

  3
 

1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

1.1  Prezentele instrucţiuni tehnice se refer ă   la proiectarea şi executarea cu şuruburi de înalt ă  
rezistenţă  pretensionate, a îmbin ă rilor cu eclise, folosite la realizarea construc ţiilor metalice (de ex.
hale, clă diri de birouri, spaţii comerciale, etc.).
1.2  Transmiterea solicită rilor între elementele îmbină rii (eclise şi componentele elementelor de
construcţii metalice care se îmbin ă ) se face prin for ţele de frecare dezvoltate sub înc ă rcă ri între
suprafeţele de contact ale acestor elemente, în limitele for ţelor de frecare capabile, determinate de
preten sionarea şuruburilor la montare.
1.3  Pot fi folosite în calitate de şuruburi pretensionate pentru îmbin ă ri structurale de înalt ă  
rezistenţă  cu strângere controlat ă , numai ansamblurile de şuruburi din grupele 8.8 şi 10.9, conforme
condiţiilor din prezentele instrucţiuni tehnice. ,.
1.4  Suprafeţele de contact ale elementelor îmbin ă rii se prelucrează   pentru a se asigura coefi-
cientul de frecare adoptat în calculul îmbin ă rii
1.5  Îmbină rile elementelor de construc ţii metalice, care fac obiectul prezentelor instruc ţiuni
tehnice, sunt utilizatela realizarea construcţiilor civile şi industriale folosite în medii atmosferice cu
clasa de corozivitate C1...C3, conform prevederilor din reglement ă rile tehnice privind proiectarea şi
execuţia protecţiei împotriva coroziunii a construc ţiilor din oţel.
1.6  Prevederile instrucţiunilor tehnice se adreseaz ă   investitorilor, proiectanţilor, executanţilor de
lucră ri, precum şi organismelor de verificare şi control (verificarea şi/sau expertizarea proiectelor,
controlul şi/sau expertizarea lucr ă rilor, după  caz).
1.7  Prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice se pot aplica altor tipuri de construc ţii, altor
tehnologii de prelucrare a suprafe ţelor şi altor clase de corozivitate atmosferic ă , numai pe baz ă   de
experimentă ri efectuate în laboratoare acreditate şi/sau autorizate.
 NOT   Ă .
 În cuprinsul prezentelor Instruc ţ iuni textele reproduse din standardele în vigoare, aplicabile, sunt
redactate în caset ă.

2. TERMINOLOGIE. SIMBOLURI. DOCUMENTE DE REFERIN ŢĂ 

I.  TERMINOLOGIE
Termenii utilizaţi sunt cei din documentele de referin ţă  şi au urmă toarele semnificaţii:
2.1  categoria îmbinării  – încadrare a îmbin ă rii cu şuruburi în funcţie de natura solicit ă rii
predominante în timpul exploat ă rii, tipul şuruburilor din îmbinare şi modul de dimensionare a
acesteia;
2.2  construc ţ ie metalică – construcţie alcă tuită   integral sau în cea mai mare parte, din elemente
de costrucţie metalice, asamblate între ele;
2.3  îmbinare – locul/punctul de asamblare/solidarizare/prindere a dou ă   sau mai multe elemente
de construcţie; pentru calcul, acesta este ansamblul componentelor de baz ă   necesar pentru
reprezentarea comport ă rii în timpul transmiterii eforturilor prin îmbinare;
2.4  îmbinare ductilă – îmbinare care prezint ă   capacitate de deformare în domeniul plastic f ăr  ă   o
reducere semnificativă  capacităţii de rezistenţă ;
2.5  element  îmbinat  – orice element care este asamblat/solidarizat/prins de un element portant sau
de alt element de construc ţie;
2.6  nod   – zona în care sunt îmbinate dou ă   sau mai multe elemente structurale; în calcul, acesta
este ansamblul tuturor componentelor de baz ă   necesar pentru reprezentarea comport ă rii nodului în
timpul transmiterii forţelor şi momentelor între elementele structurale îmbinate;
4
 

2.7  component ă de bază (a unui nod) – parte a unei îmbin ă ri care contribuie la una sau mai multe
din proprietăţile structurale ale acesteia;
2.8  organe de asamblare   – elemente ale îmbin ă rii care asigur ă   fixarea elementelor îmbinate
(şuruburi, şaibe şi piuliţe);
2.9  şurub de înalt ă  rezisten ţă  – şurub realizat dintr-un material având caracteristici mecanice
corespunză toare grupei 8.8 sau 10.9, destinat folosirii în asambl ă rile pretensionate;
2.10  eclisă – element de construc ţie metalică  asimilabilă  unei plă ci plane, folosit ă  pentru realizarea
asambl ă rii a două  elemente de construc ţii metalice ală turate cu ajutorul unor şuruburi sau nituri;
2.11   placă  de compensare ( furur ă) – element de construc ţie metalică   asimilabil unei plă ci plane,
destinată  compensă rii abaterilor de la aliniere a două  elemente de construc ţie, solidarizate între ele;
2.12  dispozitiv (ansamblu) de fixare  – ansamblul format din şurub, piuliţă , şaibă   (şaibe) şi,
eventual, şaibă  indicatoare a pretension ă rii;
2.13   pretensionare – operaţie prin care se realizeaz ă   o stare iniţială   de întindere sau compresiune
 în materialul unui element de costrucţie metalică , înainte de aplicarea înc ă rcă rilor funcţionale;
2.14  moment de strângere  – pentru o asamblare cu şurub şi piuliţă , momentul de strângere este
momentul calculat în axa şurubului, pentru care se realizeaz ă  o strângere prescris ă  în asamblare;
2.15   for  ţă de frecare – componenta tangen ţială  la suprafaţa de contact dintre dou ă  corpuri, a forţei
de sprijin pe care unul din corpuri o exercit ă  asupra celui de-al doilea;
2.16  coeficient de frecare – pentru două   corpuri în contact, coeficientul de frecare este o m ă rime
fizică   depinzând de materialele celor dou ă   corpuri şi gradul de prelucrare al suprafe ţelor la nivelul
că rora se realizeaz ă  contactul;
2.17  eveniment major  – acţiune externă  accidentală  asupra structurii metalice care poate induce în
 îmbinarea cu şuruburi de înaltă   rezistenţă   pretensionate, eforturi care genereaz ă   diminuarea
ductilitatăţii îmbină rii;
2.18  durat ă  de via ţă  normat ă  (de calcul) – perioada în care un sistem poate fi utilizat conform
destinaţiei sale, cu mentenan ţa proiectată ;
2.19  sistem  – ansamblu de elemente care func ţionează   în comun pentru realizarea în mod
independent a unei func ţiuni sau a mai multor funcţiuni;
2.20  documenta ţ ie tehnica privind sistemul   (tehnologic) – documentaţia tehnică   elaborată   de
producă torul unui sistem, care trebuie avut ă  în vedere la aplicarea acelui sistem,
2.21  dot ări tehnice  - scule, echipamente, ma şini, utilaje, mijloace de tansport ş.a. necesare, dup ă  
caz, pentru executarea lucr ă rilor.

II.  SIMBOLURI
Simbolurile sunt cele din documentele de referin ţă  şi au urmă toarele semnificaţii:
a   - coeficient adimensional care ţine seama de pozi ţia şurubului în direcţie paralelă   cu direcţia
efortului transmis de îmbinare;
elementele îmbinate;
d  – diametru; 
e  - distanţă sau coeficient;
 f   - limită  de curgere sau de rupere;
k   - coeficient;
m  - diferenţă  dintre diametre;
n  - numă r;
 p - distanţă;
s  - abatere standard;
  5
 

t  - grosime sau durat ă ;

u  - toleranţă  geometrică ;
 A - arie;
 B  - forţă ;
C  - duritate Rockwell;
 D  - diferenţă  dintre grosimi;
E  - modulul de elasticitate longitudinal ă  sau înă lţimea zonei nedecarburizate a filetului;
F  - duritatea (Vickers sau Brinell) sau forţă;
G  - modulul de elasticitate transversal ă  sau adâncimea zonei decarburizate a filetului;
 HV   - duritatea superficială;
 H 1  - înă lţimea triunghiului generator al filetului şurubului;
K V  - rezilienţă;
 L  - lungime sau distan ţă ;
 M   - moment sau cuplu;
 N   - forţă ;
 R  - rezistenţă  sau tensiune nominal ă ;
 Rz 5  -înă lţime medie a profilului rugozit ăţii;
S  - tensiune la sarcina de prob ă  sau abatere standard;
T   - temperatură ;
V   - forţă  sau coeficient;
 Z  - gâtuire la încercarea de trac ţiune statică  pe epruvete prelucrate;
α  - coeficientul deformaţiei termice liniare sau unghi;
β  - factor sau coeficient;
γ  - coeficient par ţial de siguranţă ;
δ  - deplasare;
ε  - deformaţia specifică ;
µ  - coeficient de frecare;
θ  - unghi de ră sucire;
σ  - tensiune axial ă; 
∆  - înă lţimea bavurilor sau diferen ţă ;

III. DOCUMENTE DE REFERIN ŢĂ 

Documentele de referin ţă  necesare pentru aplicarea prezentelor Înstruc ţiuni, sunt cuprinse în Anexa D.

3. CERINŢE SPECIFICE ÎMBIN ĂRILOR CU ŞURUBURI DE ÎNALT Ă REZISTENŢĂ,

PRETENSIONATE
3.1  Principalele cerinţe de performan ţă  impuse îmbină rilor cu şuruburi de înalt ă  rezistenţă , preten-
sionate sunt urm ă toarele:
•  rezisten ţă mecanică – se impune ca îmbinarea s ă  aib ă  o capacitate de rezisten ţă  suficientă  
la încă rcă rile funcţionale şi excepţionale pentru care a fost proiectată ;
•  rigiditate  – se impune ca îmbinarea s ă   permită   elementelor îmbinate de a putea avea
deformaţii elastice sub ac ţiunea încă rcă rilor funcţionale;
•  ductilitate – se impune ca îmbinarea s ă   aibă   capacitatea de a disipa energia generat ă   de
evenimentul major pentru care a fost proiectat ă  

  6
 

•   fiabilitate –se impune ca îmbinarea s ă -şi îndeplinească   rolul funcţional pentru care a fost
proiectată , în condiţiile specificate prin proiect, conform reglement ă rilor tehnice în
vigoare şi pentru o perioadă  de timp cel pu ţin egală   cu durata de viaţă  normată  a structurii
metalice din care face parte, în condi ţii normale de exploatare.
3.2  La proiectarea, execu ţia şi exploatarea îmbină rilor cu şuruburi de înaltă   rezistenţă   pretensio-
nate, se vor respecta prevederile documentelor de referin ţă   aplicabile, în vigoare, precum şi
procedurile recomandate în acestea; la proiectarea îmbin ă rilor cu şuruburi de înalt ă   rezistenţă  
pretensionate, se vor respecta prevederile urm ă toarelor standarde: SR EN 1090-2+A1, SR EN
1993-1-1 şi SR EN 1993-1-8.
3.3  Pe planşele cu detalii de execu ţie, prin proiectare se vor specifica, în mod obligatoriu,
oţelurile din care se realizeaz ă   elementele îmbinate, grupa de calitate a organelor de asamblare şi
specificatiile tehnice de produs, corespunz ă toare. De asemenea, in proiect se vor specifica toate
condiţiile tehnice necesare la uzinarea elementelor îmbin ă rilor, cu excepţia dispozitivelor de fixare,
precum şi la realizarea îmbină rilor pe şantier, astfel încât s ă  se asigure conformitatea structurii.

4. SISTEME, MATERIALE, DISPOZITIVE

I.  SISTEME
În cele ce urmeaz ă   se fac preciz ă ri asupra unor sisteme conven ţionale folosite pentru realizarea
asambl ă rilor pretensionate ale constuc ţiilor metalice, alcă tuite din şurub, piulită  şi şaibă .
4.1  Sistemul HR (sistemul franco-britanic) – Sistemul folose şte piuliţe cu înă lţime mare şi
lungime mare a por ţiunii filetate a şurubului. Caracteristic acestui sistem este faptul c ă   depăşirea
efortului nominal maxim în direcţie axială , cauzată   fie de realizarea unei pretension ă ri mai mari
decât cea reglementat ă , fie de o încă rcare accidental ă , provocă  cedarea dispozitivului de fixare prin
alungirea plastică   a tijei şurubului. În cazul ced ă rii dispozitivului de fixare, prin pierderea
ductilităţii, acesta trebuie, în mod obligatoriu, înlocuit.
NOTĂ – Sistemul HR este relativ insensibil la dep ăşirea efortului axial corespunzător pretensionării din specificatia
tehnică de produs. La dep ăşirea severă a efortului axial corespunzător pretensionării specificate, se produce ruperea tjei
şurubului.
4.2  Sistemul HV (sistemul german) – Acest sistem se utilizeaz ă  atât cu pretensionare, cât şi f ăr  ă  
pretensionare. Sistemul folose şte piuliţe cu înă lţime mică   şi lungime mică   a porţiunii filetate a
şurubului. Caracteristic acestui sistem este faptul c ă   depăşirea efortului nominal maxim în direc ţie
axială , cauzat ă   fie de realizarea unei pretension ă ri mai mari decât cea reglementat ă , fie de o
 încă rcare accidentală , provocă   cedarea dispozitivului de fixare prin deformarea plastic ă   a filetului
piuliţei. Pentru asamblă rile în care eforturile predominante din îmbinare sunt în direc ţie transversală  
 în rapot cu axa tijei şurubului, în cazul pierderii ductilit ăţii dispozitivului de fixare, acesta lucreaz ă  
 în continuare ca un sistem nepretensionat, preluând eforturile din îmbinare prin forfecare şi pre-
siune de contact.
NOTĂ  – Sistemul HV este mai sensibil la dep ăşirea efortului axial corespunzător pretensionării reglementate, de aceea
este necesar un control mai riguros în şantier a pretensionării aplicate. Dacă  se depăşeşte cu mult efortul axial
corespunzător pretensionării reglementate, deformaţiile din filetul piuliţei oferă  un oarecare indiciu asupra iminen ţei
cedării.
4.3  Sistemul HRC - Variantă   a sistemului HR, în care pretensionarea este controlat ă   prin
forfecarea unui element precis dimensionat în acest scop. În acest sistem, îmbinarea este preten-
sionată   folosind o cheie specific ă , electrică   sau mecanic ă , f ăr  ă   inducere de solicit ă ri impulsive,
prevă zută  cu un sistem de dou ă  bucşe coaxiale, care ac ţionează  prin ră sucire, una faţă  de cealalt ă .
NOTĂ - Descrierea detaliat ă a metodei de strângere în sistem HRC este dat ă în paragraful 8.5 conţinut în standardul SR
EN 1090-2.

  7
 

4.4  Şuruburile de înaltă   rezistenţă   pretensionate, precum şi piuliţele conjugate folosite în

sistemele descrise anterior sunt urm ă toarele:
-  Sistem HR – foloseşte şuruburi din grupa de caracteristici mecanice 8.8 sau 10.9, având
filetele M12, (M14), M16, (M18), M20, M22, M24, M27, M30 şi M36 cu pas normal şi
piuliţe conjugate din clasa de calitate 8, respectiv 10, dup ă  caz.
-  Sistem HV – foloseşte şuruburi din grupa de caracteristici mecanice 10.9, având filetele M12,
M16, M20, M22, M24, M27, M30 şi M36 cu pas normal şi piuliţe conjugate din clasa de
calitate 10.
-  Sistem HRC – foloseşte şuruburi din grupa 10.9, având filetele M12, M16, M20, M22, M24,
M27 şi M30 cu pas normal şi piuliţe conjugate din clasa de calitate 10.
NOTA 1 – Filetele cuprinse între paranteze sunt filete nepreferen ţiale.
NOTA 2 – Luând ca exemplu marcarea „HR 10.9”, semnificaţia acesteia este:
-  Grupul de litere din marcare semnific ă sistemul de pretensionare. Se menţionează c ă sistemul de pretensionare
poate fi şi HV sau HRC.
-  Numărul din stânga punctului de separaţie („10” din 10.9) reprezintă 1% din rezistenţa nominală la tracţiune,
 Rm, nom  (vezi poz. 2 din tabelul 4.2).
-  Numărul din dreapta punctului de separaţie („9” din 10.9) reprezintă de 10 ori raportul dintre tensiunea nominală 
la alungirea neproporţională  de 0,2% ( R p 0, 2, nom - poz. 5 din tabelul 4.2) şi rezistenţa nominală  la tracţiune,
 Rm, nom  (vezi poz. 2 din tabelul 4.2).
-  Produsul numerelor din stânga şi din dreapta punctului de separaţie ( 10 × 9 = 90 ) reprezintă  1 / 10   din
tensiunea nominală la alungirea neproporţională de 0,2% -  R p 0, 2, nom  (vezi poz. 5 din tabelul 4.2).
NOTA 3 - Luând ca exemplu marcarea „ 10HV”, semnificaţia acesteia este:
-  Numărul din marcare reprezintă  1 / 100   din rezistenţa minimă  la tracţiune, în  N  mm 2 , a unui şurub care
asamblat cu o piuliţă poate fi înc ărcat până la limita corespunzătoare alungirii neproporţionale aparentă de 0,2%
-  R p 0, 2, nom .
-  Grupul de litere din marcare semnific ă sistemul de pretensionare. Se menţionează c ă sistemul de pretensionare
poate fi şi HV sau HRC.

II.  MATERIALE UTILIZATE PENTRU EXECU ŢIE

În continuare se fac preciză ri privind materialele folosite pentru execuţia elementelor îmbinate (in-
clusiv eclise şi plă ci de compensare), precum şi a organelor de asamblare (şuruburi, piuliţe, şaibe).
II. 1 Materiale pentru elementele îmbinate
4.5  Elementele îmbinate, inclusiv eclisele şi plă cile de compensare vor fi executate din semifa-
bricate laminate, realizate din oţeluri sudabile pentru construcţii, acceptate pentru utilizare în
costrucţii conform legislaţiei în vigoare.
4.6  Valorile nominale ale limitei de curgere  f  y   şi ale rezistenţei de rupere la tracţiune  f u  pentru
oţelurile de construcţii pot fi obţinute adoptând valorile  f  y  = Reh   şi  f u  = Rm , în conformitate cu
valorile din specificaţia tehnică  de produs;
NOTĂ  - Pentru informaţii complete asupra caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor se vor consulta
specificaţiile tehnice de produs corespunz ătoare.
Tabelul 4.1 – Valori minime nominale pentru limita de curgere şi pentru rezisten ţ a la trac ţ iune statică  ale
o ţ elurilor de construc ţ ii laminate la cald  
Grosimi nominale, t  
t ≤ 40 mm   40 mm  < t ≤ 80 mm  
 f  y    f u    f  y    f u  
2 2 2
235 N  / mm   360 N  / mm   215 N  / mm   340 N  / mm 2  

  8
 

4.7  Pentru oţeluri este necesar ă   o ductilitate minimă , asigurată   prin impunerea urmă toarelor
limită ri:
-  limitarea inferioară   a raportului dintre rezisten ţa minimă   la tracţiune şi limita minimă   de
curgere;
-  limitarea alungirii specifice la rupere pe o lungime calibrat ă ;
-  limitarea deformaţiei specifice atins ă  în momentul ruperii la tracţiune.
NOTĂ  – Pentru valorile limită  ale raportului  f  y /  f  y , ale alungirii la rupere şi ale deformaţiei specifice ε u   se va
consulta conţinutul capitolului 3 din standardul SR EN 1993-1-1.
4.8  Se impune ca materialul din care se realizeaz ă   elementele îmbină rii să   aibă   o tenacitate în
conformitate cu prevederile con ţinute în paragraful 3.2.3 din SR EN 1993-1-1.
4.9  Nu este necesar ă  nicio altă  verificare la ruperea fragil ă  în cazul în care condi ţiile prevă zute în
SR EN 1993-1-10 sunt satisf ăc  ute pentru temperatura cea mai sc ă zută .
4.10  În cazul elementelor comprimate ale structurilor este recomandabil s ă  se folosească  materiale
având o tenacitate minim ă   corespunz ă toare.
NOTĂ – Pentru σ  Ed   = 0,25 f  y (t ) , se va folosi tabelul 2.1 din SR EN 1993-1-10.
4.11  Pentru oţelurile de construcţii se acceptă   urmă toarele valori pentru constantele elastice şi
coeficientul deformaţiei termice liniare:
-  Modulul de elasticitate longitudinală : E  =  2,1 ⋅ 105 N  / mm 2 ;
-  Coeficientul lui Poisson în domeniul elastic: ν  = 0,3 ;
-  Modulul de elasticitate transversală  (modul de forfecare): G  ≅ 81000 N  / mm 2 ;
-  Coeficientul deformaţiei termice liniare: α  = 1,2 ⋅ 10−5   1 / o C .

II.2 Materiale pentru organele de asamblare

4.12  Compoziţia chimică   precum şi temperatura minimă   de revenire (dup ă   că lire) a oţelurilor din
care sunt realizate şuruburile de înaltă  rezistenţă  pretensionate vor respecta prevederile con ţinute în
specificaţiile tehnice de produs aferente.
4.13  Performanţele minime ale şuruburilor de înaltă   rezistenţă   pretensionate, sunt date în tabelul
4.2.
Tabel 4.2 - Performan ţ e minime ale şuruburilor de înalt ă rezisten ţă  pretensionate 
Nr. Grupa de caracteristici mecanice
crt. Caracteristică 
8.8 10.9
Performanţe minime recomandate
1 Rezistenţă minimă la rupere -  Rm , min   830  N  / mm 2   1040  N  / mm 2  
1)
2 Rezistenţa nominală  la rupere -  Rm, nom   800  N  / mm 2   1000  N  / mm 2  
3 Limita inferioară de curgere -  ReL   - -
Tensiune minimă la alungirea nepropor ţională de 0,2% -
4  R p 0, 2   660  N  / mm 2   940  N  / mm 2  
Tensiune nominală1) la alungirea nepropor ţională de 0,2%
5 -  R p 0, 2, nom   640  N  / mm 2   900  N  / mm 2  

6 Tensiune nominală 1) la încărcarea de prob ă - S  p , nom   600  N  / mm 2   830  N  / mm 2  
8 Raportul rezistenţelor S  p /  R p 0, 2   0.91 0.88
Gâtuire la încercarea de trac ţiune statică pe epruvete
9 52% 48%
prelucrate,  Z   
  9
 

Starea zonei de trecere dintre capului şurubului şi tijă 

10 după încercarea de încovoiere a capului pe o suprafa ţă  Fără fisuri
 înclinată faţă de axa şurubului
min 255 HV 320 HV
11 Duritatea VICKERS ( F  ≥ 98 N )
max 335 HV 380 HV
min 242 HB 304 HB
12 Duritate Brinell ( F  ≥ 30 D 2 )
max 318 HB 361 HB
min 23 HRC 32 HRC
13 Duritate Rockwell C
max 34 HRC 39 HRC
2) 2), 3)
14 Duritatea superficiala HV 0,3
1)
15 Înălţimea zonei nedecarburizate a filetului, E min 1 / 2 H 1   min 2 / 3 H 1 1) 
16 Adâncimea zonei decarburizate complet a filetului, G max 0,015 mm 
17 Reducerea de duritate dup ă revenire 20 HV
Rezilienţă  K V   (-20  C )
o
18 27 J   27 J  
determinată prin metoda precizat ă de
19 Integritatea suprafe ţei standardul SR EN 26157-1:1999 sau
altă metodă echivalentă 
1)
 Valorile nominale reprezint ă valori de calcul (valori normate).
2)
 Se impune ca duritatea superficial ă să nu fie mai mare decât duritatea miezului + 30 puncte HV.
3)
 Se impune ca duritatea superficial ă să nu depa şească 390 HV.
NOTĂ 1 -  H 1  este înălţimea triunghiului generator al filetului şurubului.
NOTĂ 2 - Pentru informaţii complete asupra caracteristicilor mecanice ale şuruburilor de înaltă rezistenţă pretensionate
se vor consulta specifica ţiile tehnice de produs corespunzătoare. 

4.14  Valorile încă rcă rii minime de rupere şi ale încă rcă rii de probă   pentru şuruburile de înaltă  
rezistenţă  sunt date în tabelul 4.3.
Tabelul 4.3 - Încă rcarea minimă  de rupere şi încă rcarea de probă  a şuruburilor de înalt ă rezisten ţă  
Secţiunea  Încă rcarea minimă de rupere  Încă rcarea de probă 
Filet nominală de F m, min  =  As × Rm , min  ( N  ) F  p =  As × R p , nom  ( N  )
d a)  rezistenţă,
Grupa de caracteristici mecanice   Grupa de caracteristici mecanice 
 As b) ( mm 2 ) 8.8 10.9 8.8 10.9
M12 84,3 70000  c)  87700 50700   70000
M14 115 95500  c)  120000 68800   95500
M16 157 130000  c)  163000 94500   130000
M18 192 159000 200000 115000 159000
M20 245 203000 255000 147000 203000
M22 303 252000 315000 182000 252000
M24 353 293000 367000 212000 293000
M27 459 381000 477000 275000 381000
M30 561 466000 583000 337000 466000
M36 817 678000 850000 490000 678000
a)
 Filetele considerate în tabel au pas normal.
b) 2
  As = π   (d 2 + d 3 )  / 16 , unde d 2  este diametrul mediu al filetului exterior, iar d 3  este diametrul interior al
filetului exterior.

  10
 

4.15  Compoziţia chimică  a oţelului din care se execut ă  piuliţele folosite în îmbină rile pretensionate
trebuie să  se situeze în limitele îndicate în câmpurile relevante din specificatiile tehnice de produs.
4.16  Decarburarea filetului piuliţei, mă surată   prin analogie cu metoda definit ă   pentru filetele
exterioare, nu trebuie s ă  depăşească  adâncimea G = 0,015mm .
4.17  performanţele minime ale oţelurilor din care se execut ă   piuliţele folosite în îmbină rile
pretensionate în sistem HV sunt date în tabelul 4.4.
Tabel 4.4 – Performan ţ e minime ale o ţ elurilor din care se execut ă piluli ţ ele folosite în sistem HV  
 
        ă
Filet
   i
       ţ
   l M20, M22, M24,
  u Unit ăţi de M12, M16
Clasă de    i   p M27, M30, M36
calitate    l
Caracteristici mecanice măsură,
   i
   t limite
   S Stare piuli ţă 
NTR1)  TR2)  NTR1)  TR2) 
Tensiune la încărcarea de prob ă,
S  p  N  / mm 2   - 1050 - 1060
10 1  
min - 272 - 272
Duritate Vickers  HV   
max - 353 - 353
1)
 NTR – Oţel netratat (f ără călire şi revenire); 2) TR – Oţel tratat (călit şi revenit)
NOTĂ - Duritatea minimă este obligatorie pentru piuliţele tratate termic şi pentru piuliţele mari, care nu pot fi supuse
 încărcării de probă. Pentru celelalte piuliţe, duritatea minimă nu este obligatorie, ea fiind prezentat ă cu titlu informativ.
Pentru piuliţele care nu sunt c ălite şi revenite, dar care îndeplinesc condi ţiile încărcării de probă precizate, duritatea
minimă nu este un motiv de respingere.  
NOTĂ  - Pentru informaţii complete asupra caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor din care se execut ă 
piuliţele folosite în sistemul HV se vor consulta specifica ţiile tehnice de produs aferente.  
4.18  Valorile încă rcă rii de probă   pentru piuliţele folosite în îmbin ă rile pretensionate în sistem HV
sunt date în tabelul 4.5.
Tabelul 4.5 – Valoarile încă rcă rii de probă  pentru piuli ţ ele în sistem HV  
Secţiunea nominală de Clasa de calitate
Filet rezistenţă a dornului, 10
d    As 1)  Încărcare de probă F  p =  As × S  p  ( N  )
( mm 2 ) Stil 1
M12 84,3 88500
M16 157 164900
M20 245 259700
M22 303 321200
M24 353 374200
M27 459 486500
M30 561 594700
M36 817 866000
1)
 Pentru secţiunea nominală de rezistenţă a dornului, vezi observa ţia b) din tabelul 4.3.
4.19  Piuliţele folosite în îmbină rile pretensionate în sistem HR vor fi realizate din o ţeluri având
proprietăţile mecanice indicate în tabelul 4.6.
4.20  Piuliţele folosite în îmbină rile pretensionate în sistem HR au valorile înc ă rcă rii de probă  date
 în tabelul 4.7.
4.21  Piuliţele folosite în îmbină rile pretensionate în sistem HRC vor fi realizate din o ţeluri având
proprietăţile mecanice indicate în tabelul 4.8.

  11
 

4.22  Piuliţele folosite în îmbină rile pretensionate în sistem HRC au valorile înc ă rcă rii de prob ă  
date în tabelul 4.9.
4.23  Şuruburile de înaltă  rezistenţă , cu cap înecat şi crestat, folosite în îmbin ă rile pretensionate în
sistem HR vor avea performan ţe minime conform prevederilor din tabelul 4.1, iar înc ă rcarea
minimă   de rupere şi încă rcarea de prob ă   vor fi conforme tabelului 4.2, corespunz ă tor grupei de
caracteristici mecanice.
Tabel 4.6 – Performan ţ e minime ale o ţ elurilor din care se execut ă piluli ţ ele folosite în sistem HR 
 
Filet
        ă
   i
       ţ
   l
(M18), M20, M22,
  u Unităţi de M12, (M14), M16 M24, M27, M30,
Clasă de    i
  p
   l
Caracteristici mecanice măsură, M36
calitate    i
   t limite
   S Stare piuliţă 
NTR1)  TR2)  NTR1)  TR2) 
Tensiune la încărcarea de prob ă,
S  p  N  / mm 2   1000 - - 1000
1  
min 200 - - 233
Duritate Vickers  HV   
max 302 - - 353
8
Tensiune la încărcarea de prob ă,
S  p  N  / mm 2   - - 1000 3)  -
2  
min - - 180 -
Duritate Vickers  HV   
max - - 302 -
Tensiune la încărcarea de prob ă,
S  p  N  / mm 2   - 11603)  - 1160 3) 
10 1  
min - 272 - 272
Duritate Vickers  HV 
max - 353 - 353
1)
 NTR – Oţel netratat (f ără călire şi revenire); 2) TR – Oţel tratat (călit şi revenit)
NOTĂ  – Piuliţele realizate în stil 2 sunt cu cca. 10% mai înalte decât piuli ţele similare realizate în stil 1.
NOTĂ  - Pentru informaţii complete asupra caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor din care se execut ă 
piuliţele folosite în sistemul HR se vor consulta specifica ţiile tehnice de produs aferente.  

Tabelul 4.7 – Valorile încărcării  de probă  pentru piuli ţ ele în sistem HR 

Clasă de calitate
Secţiunea nominală de rezistenţă  8 10
Filet a mandrinei de încercare,  As   Clasă de toleranţă 6H Clasă de toleranţă 6H
d   sau 6AZ sau 6AZ
( mm 2 ) 
Încărcarea de probă F  p =  As × S  p  ( N  )
M12 84,3 84300 97800
(M14) 115 115000 133400
M16 157 157000 182100
(M18) 192 192000 222700
M20 245 245000 284200
M22 303 303000 351200
M24 353 353000 409500
M27 459 459000 532400
M30 561 561000 650800
M36 817 817000 947700

  12
 

Tabel 4.8 – Performan ţ e minime ale o ţ elurilor din care se execut ă piluli ţ ele folosite în sistem HRC  
  Filet
        ă
   i
       ţ
   l Unit ăţi de M20, M22, M24,
Clasă de    i   u M12, M16
  p Caracteristici mecanice măsură, M27, M30
calitate    i
   l
   t limite Stare piuli ţă 
   S
NTR1)  TR2)  NTR1)  TR2) 
S 
Tensiune la încărcarea de prob ă,  p    N  / mm 2   - 1160 - 1160
(piuliţe cu înălţimea m = 0,8d )
10 1 Tensiune la încărcarea de prob ă, S  p    N  / mm 2   - 1245 - 1245
(piuliţe cu înălţimea m = d )
min - 272 - 272
Duritate Vickers  HV   
max - 353 - 353
1)
 NTR – Oţel netratat (f ără călire şi revenire); 2) TR – Oţel tratat (călit şi revenit);
Tabelul 4.9 – Valorile sarcinii de probă  pentru piuli ţ ele în sistem HRC  
Secţiunea nominală  Clasă de calitate 10
de rezistenţă  Clasă de toleranţă 6H sau 6AZ
Filet a mandrinei
d    Sarcină de probă  F  p =  As × S  p , ( N  ) 
de încercare,  As  
( mm 2 )  Piuliţe normale cu m=0,8d   Piuliţe cu înălţimea m=d  
M12 84,3 97800 104900
M16 157 182100 195500
M20 245 284200 305000
M22 303 351200 377200
M24 353 409500 439500
M27 459 532400 571500
M30 561 680800 698400
4.24  Şuruburile de pă suire de înaltă   rezistenţă , cu cap hexagonal, folosite în îmbin ă rile pretensio-
nate în sistem HV vor avea performan ţe minime conform prevederilor din tabelul 4.2, iar înc ă rcarea
minimă   de rupere şi încă rcarea de prob ă   vor fi conforme tabelului 4.3, corespunz ă tor grupei de
caracteristici mecanice.
4.25  În cazul asambl ă rilor de înaltă   rezistenţă   cu şuruburi pretensionate în sistem HR, folosind
şuruburi cu cap înecat crestat şi piuliţă , caracteristicile mecanice ale şuruburilor şi piuliţelor sunt
cele prezentate mai sus, corespunz ă tor clasei de calitate folosite.
4.26  Şaibele folosite în componen ţa îmbină rilor pretensionate vor fi executate din o ţel şi vor avea
duritatea maximă  după  cum urmează :
-  Pentru şaible plate şi şaible plate teşite, folosite în sistemele HV şi HR, se impune o duritate în
domeniul (300...370) HV  ; 
-  Pentru şaibele adaptoare folosite la asambl ările cu şuruburi cu cap înecat şi crestat, se impune o
duritate în domeniul (45...50)  HRC (prin călire); 
-  Pentru şaibele indicatoare de pretensionare se impune o duritate maxim ă de 380 HV  . 
4.27  Pentru organe de asamblare corespunz ă toare unor şuruburi pretensionate de înalt ă   rezistenţă  
din alte grupe, de alte tipuri sau conform altor prescrip ţii tehnice, parametrii tehnici şi tehnologici
de proiectare trebuie s ă   satisfacă   cerinţele prezentelor instrucţiuni tehnice şi vor stabiliţi numai pe
cale experimentală .
4.28  Organele de asamblare pot fi utilizate doar dup ă   satisfacerea prevederilor de la pct.7.1 din
prezentele instrucţiuni.
  13
 

II.3 Materiale pentru sudură 

4.29  Toate materialele pentru sudare trebuie s ă   corespundă   cerinţelor specificaţiei tehnice de
produs aplicabile (a se vedea tabelul 5 din SR EN 1090 – 2).
4.30  Materialele consumabile pentru sudare trebuie s ă  fie corespunză toare procedeului de sudare şi
materialului care trebuie sudat.
III.  DISPOZITIVE
4.31  Dispozitivele de strângere controlat ă  utilizate pot fi:
-  cu strângere manuală la care indica ţia de atingere a momentului de strângere presetat este de
tip mecanic (cu prag) sau electronic cu avertizare vizual ă  şi/sau sonoră .
-  cu strângere automat ă, de tip electromecanic, pneumatic sau hidraulic, la care indica ţia de
atingere a momentului de strângere presetat este de tip mecanic (cu prag) sau electronic cu
avertizare vizual ă  şi/sau sonoră .
4.32  În cazul folosirii dispozitivelor electronice de strângere controlat ă , se recomand ă   utilizarea
acelor dispozitive care au posibilitatea de memorare a valorilor momentelor de strângere. Ulterior,
valorile momentelor de strângere vor fi desc ă rcate pe suportul de memorie al unui sistem de calcul
 în vederea prelucr ă rii.
4.33  Dispozitivul de strângere controlat ă   folosit în vederea realiz ă rii pretensionă rii trebuie să  
corespundă   gamei de momente de strângere, gamei de şuruburi utilizate, utilităţilor din şantier
(energie electrică , aer comprimat, etc.), precum şi posibilităţilor de utilizare la pozi ţiile de montaj
din şantier.
4.34  Se vor utiliza numai dispozitive de strângere controlat ă , însoţite de urmă toarele documente:
-  instrucţiuni de utilizare şi întreţinere în limba român ă ;
-  certificat de etalonare (cu indicarea perioadei de valabilitate a acesteia);
-  certificat de garan ţie.
4.35  Domeniul de valori pentru momentele de strângere posibil a fi realizate cu un dispozitiv de
strângere controlată  trebuie să  fie mai larg decât domeniul de valori pentru momentele de strângere
individuale ce trebuie realizate cu respectivul dispozitiv. În acest sens, se impune respectarea
relaţiei:
1,25 M d min ≤ M i ≤ 0,75
   M d max ,  i = 1, n M    (4.1)
unde:
 M d min   - momentul de strângere minim ce poate fi realizat cu dispozitivul de strângere
controlată ;
 M d max   - momentul de strângere maxim ce poate fi realizat cu dispozitivul de strângere
controlată ;
 M i  - moment de strângere individual din gama de realizat;
n M   - numă rul momentelor individuale de strângere din gama de realizat.
4.36  Pentru acoperirea domeniului de valori de strângere rezultat poate fi utilizat un multiplicator
de moment compatibil cu dispozitivul de strângere controlat ă .
4.37  Se interzice folosirea acelor dispozitive de strângere care, în procesul de strângere, produc
solicită ri cu şoc în şuruburile supuse pretension ă rii.
4.38  Se interzice utilizarea de a şa natură   a dispozitivelor de strângere încât, în procesul de
strângere, să  se induc ă  solicită ri cu şoc în şuruburile supuse pretension ă rii.
4.39  Este obligatorie întreţinerea şi etalonarea dispozitivelor de strângere controlat ă  folosite pentru
realizarea pretensionă rilor şuruburilor de înaltă   rezistenţă , în conformitate cu instruc ţiunile
producă torului şi la intervalele indicate de acesta (sau dup ă   un numă r maxim de folosiri), însă   cel
puţin o dată  pe an.
  14
 

4.40  Cheile dinamometrice utilizate în toate etapele metodei cu cuplu de r ă sucire trebuie să  aib ă  o
exactitate de ± 4 %. Exactitatea fiec ă rei chei trebuie verificată   cel puţin o dată  pe să ptă mână   şi, în
cazul cheilor pneumatice, de fiecare dat ă   când se schimb ă   lungimea furtunului. Verificarea,
realizată   de că tre unitatea de construc ţii-montaj, se va face folosind un dispozitiv de verificare,
electronic sau mecanic, achizi ţionat de la acela şi producă tor de la care a fost achizi ţionat şi
dispozitivul de strângere controlat ă   sau de la alt produc ă tor de astfel de dispozitive, verificându-se
la achiziţionare compatibilitatea cu domeniul de m ă surare şi compatibilitatea de conlucrare a celor
două  dispozitive.
4.41  Cheile dinamometrice utilizate în prima etap ă   a metodei combinate, trebuie s ă   aibă   o
exactitate de ± 10 %. Exactitatea fiec ă rei chei trebuie verificată  ca la pct. 4.40.
4.42  Dacă   la verifică rile efectuate se constat ă   o abatere de la parametrii de func ţionare normală   a
dispozitivului de strângere controlat ă , acesta trebuie etalonat.
4.43  Trebuie menţinute înregistră ri privind verifică rile periodice efectuate asupra dispozitivelor de
strângere controlat ă , prin sistemul de calitate implementat de la unitatea de construc ţii-montaj.
4.44  Trebuie efectuat ă   verificarea după   orice incident produs în timpul utiliz ă rii (impact
semnificativ, că dere, suprasolicitare etc.), care afecteaz ă  buna funcţionare a cheii.

5. CALCULUL ÎMBIN ĂRILOR CU ŞURUBURI DE ÎNALT Ă REZISTENŢĂ 

PRETENSIONATE
5.1  Categoriile de îmbină ri ce pot fi realizate cu şuruburi de înalt ă   rezistenţă   pretensionate sunt
urmă toarele (conform SR EN 1993-1-8):
-  Categoria B: Îmbinări rezistente la lunecare în stare limit ă de serviciu – În aceast ă  categorie
se folosesc şuruburi pretensionate conform pct 1.3. Lunecarea nu trebuie s ă   se producă   în
aceast ă   stare limită . Forţa de forfecare de calcul la starea limit ă   de exploatare normal ă   nu
trebuie să   depăşească   rezistenţa de calcul la lunecare. For ţa de forfecare ultimă   de calcul nu
trebuie să   depăşească   rezistenţa de calcul la forfecare şi nici forţa capabilă   la presiune pe
gaură . 
-  Categoria C :  Îmbinări rezistente la lunecare la starea limit ă ultimă  – În aceast ă  categorie se
folosesc şuruburi pretensionate conform pct. 1.3. Lunecarea nu trebuie s ă  se producă  la starea
limită  ultimă . Forţa de forfecare de calcul ultim ă  nu trebuie să  depăşească  rezistenţa de calcul
la lunecare şi nici rezistenţa la presiune pe gaur ă . Pentru îmbină rile care sunt supuse la
 întindere, se verifică   suplimentar rezistenţa plastică   de calcul în sec ţiunea netă   la gă urile
pentru şuruburi  N net , Rd   (a se vedea paragraful 6.2 din SR EN 1993-1-1).  
-  Categoria E: Îmbinări solicitate la întindere, pretensionate - În această   categorie se folosesc
şuruburi din clasele de calitate 8.8 şi 10.9 cu strângere controlată  conform SR EN 1090-2.  
Obs. Pentru categoriile B şi C se vor folosi doar şuruburi de înalt ă rezisten ţă par  ţ ial filetate, astfel
în cât în sec ţ iunile de forfecare să se regăsească por  ţ iunea nefiletat ă a şurubului.
5.2  Verifică rile pentru îmbină rile descrise la pct. 5.1 sunt centralizate în tabelul 5.1.
Tabelul 5.1 – Verifică ri de calcul ale îmbină rilor cu şuruburi pretensionate 
Categorie îmbinare Verificări Observaţii
Îmbinări solicitate la forfecare
F v , Ed , ser  ≤ F v , Rd ,ser   
Pentru rezistenţa la lunecare la starea
B – lunecare împiedecat ă la starea limită  F v ,Ed   ≤ F v , Rd    limită de exploatare normal ă, a se vedea
de exploatare normal ă 
F v ,Ed   ≤ F b, Rd    relaţia 5.9.

  15
 

Pentru rezistenţa la lunecare la starea

F v ,Ed   ≤ F s, Rd   
limită de exploatare normal ă, a se vedea
C – lunecare împiedecat ă la starea limită  relaţia 5.9.
F v ,Ed   ≤ F b, Rd   
ultimă 
Pentru  N net , Rd   a se vedea pct.5.1
F v ,Ed   ≤ N net , Rd   
paragraful 2
Îmbinări solicitate la întindere
F t ,Ed   ≤ F t , Rd   
E - pretensionate Pentru  B p , Rd   a se vedea tabelul 5.4
F t ,Ed   ≤ B p , Rd   
Forţa de întindere de calcul F t ,Ed   include forţele care se datorează efectului de pârghie.
Şuruburile care sunt solicitate la forfecare şi întindere satisfac şi criteriile prezentate în tabelul 5.4.  
NOTĂ - Acolo unde dispozitivele de fixare sunt solicitate la întindere, acestea se dimensioneaz ă pentru a prelua forţa
suplimentară datorată efectului de pârghie, dac ă acesta se poate produce.
5.3  Distanţele minime şi maxime între gă uri, distanţele de la centrul g ă urii până   la marginea
elementului de costruc ţie metalică , pe direcţia efortului şi distanţele de la centrul g ă urii până   la
marginea elementului de costruc ţie metalică , perpendicular de direc ţia efortului, sunt prezentate în
tabelul 5.2.
5.4  Valorile adoptate, ca valori caracteristice, în calculele de proiectare a îmbin ă rilor pre-
tensionate, pentru limita de curgere  f  yb   şi rezistenţa la rupere  f ub  a şuruburilor de înaltă  rezistenţă  
pretensionate sunt date în tabelul 5.3.
5.5  Pentru oţelurile de construcţii, valorile limitei de curgere şi ale rezistenţei de rupere
considerate în calcule vor fi cele con ţinute în câmpurile relevante din specifica ţiile tehnice de
produs. 
5.6  Pentru oţelurile de construcţii, valorile pentru constantele elastice şi coeficientul deformaţiei
termice liniare luate în considerare în calcule, vor fi cele specificate la pct. 4.11.  
Tabel 5.2 – Distan ţ e minime şi maxime între gă uri şi distan ţ e de la centrul g ă urii până  la marginea
elementului de costruc ţ ie metalică pe direc ţ ia efortului şi perpendicular pe efort  
Maxime 1),2),3) 
Structuri executate din oţeluri
  e
  m neîmbunătăţite la coroziune Structuri executate
Distanţe conform    i
  n
   i Oţeluri care sunt Oţeluri care nu sunt din oţeluri
figurii 5.1
   M supuse condiţiilor supuse condiţiilor  îmbunătăţite la
atmosferice sau altor atmosferice sau altor coroziune
factori corozivi factori corozivi
Distanţa de la centrul
găurii până la
marginea
elementului de 1,2d 0   4t   + 40 mm   max{8t ; 125 mm} 
costrucţie metalică  
pe direcţia efortului,
e1  
Distanţa de la centrul
găurii până la
marginea 1,2d 0
elementului de 4t   + 40 mm   max{8t ; 125 mm} 
 
costrucţie metalică  
perpendicular pe

  16
 

direcţia efortului, e2  
Distanţa e3  în găuri 1,5d 04)
ovalizate   
Distanţa e4  în găuri 1,5d 04)
ovalizate   
Distanţa între găuri, 2 ,2d 0
 p1   min{14t ; 200 mm}   min{14t ; 200 mm}   min{14t min ; 175 mm}  
 
Distanţa între găuri,
 p1, 0   min{14t ; 200 mm}  
Distanţa între găuri,
 p1,i   min{28t ; 200 mm}  
Distanţa între găuri, 2,4d 0
 p25)   min{14t ; 200 mm}   min{14t ; 200 mm}   min{14t min ; 175 mm}  
 
)
 Valorile maxime ale distan ţelor dintre dispozitivele de fixare, precum şi ale distanţelor de la dispozitivele de
fixare la marginea elementelor de costrucţie metalică pe direcţia sau perpendicular pe direc ţia de transmitere a
eforturilor nu se limitează, cu excepţia următoarelor cazuri:
-  la elementele comprimate, pentru a evita voalarea şi a preveni coroziunea elementelor expuse;
-  la elementele întinse, pentru a preveni coroziunea.  
2)
 Rezistenţele de voalare a pl ăcilor comprimate între dispozitivele de prindere se calculeaz ă conform SR EN
1993-1-1, folosind o lungime de voalare de 0,6 pi . Nu este necesar ă verificarea voalării între dispozitivele de
fixare dacă   p1 t < 9ε . Distanţa până la marginea elementului de costruc ţie metalică nu trebuie să dep ăşească 
condiţiile de prevenire a voal ării impuse elementelor comprimate în consol ă, a se vedea SR EN 1993-1-1.
Distanţa până la marginea elementului de costrucţie metalică nu este influenţată de aceast ă condiţie.
3)
t  este grosimea cea mai mic ă a elementelor exterioare îmbinate.
4)
 Limitele dimensiunilor găurilor ovalizate sunt date în SR EN 1090-2.
5)
  Pentru rânduri de dispozitive de fixare decalate se poate folosi o distan ţă  minimă  între rânduri de
 p2  = 1,2d 0 , cu condiţia ca lungimea  L  minimă să respecte inegalitatea  L ≥ 2,4d 0 .
NOTĂ – Pentru îmbinări supuse solicitărilor care provoacă fenomene de oboseal ă, distanţele e1 , e2 ,  p1   şi
 p2  vor respecta indicaţiile din Tabelul 8.1 – Elemente plane şi îmbinări mecanice din SR EN 1993-1-9.

 L   
        2
    e         2
    p

        2
    p         2
    p

        2
    p

        2
    e

 
Figura 5.1 – Distanţe până la capătul şi marginea elementelor de costruc ţie metalică şi distanţe între dispozitive
de fixare
  17
 

a – distanţe între dispozitivele de fixare; b – distan ţe între dispozitivele de fixare pozi ţionate decalat (în zig-zag); c –
distanţe între dispozitivele de fixare pozi ţionate decalat – elemente comprimate; d – distan ţe pentru elemente întinse; e -
distanţe până la capătul şi până la marginea elementului de costrucţie metalică pentru găuri ovalizate
Tabel 5.3 - Limita de curgere şi rezisten ţ a la rupere a şuruburilor de înalt ă rezisten ţă  pretensionate 
Grupa de caracteristici Limita de curgere Rezistenţa la rupere
mecanice  f  yb  ( N  mm 2 )  f ub  ( N  mm 2 )  
 
Grupa 8.8 640 800
Grupa 10.9 900 1000
NOTĂ  – Limita de curgere  f  yb = R p 0, 2, nom   (poz. 5 în tabelul 4.2), iar rezistenţa la rupere  f ub = Rm, nom  
(poz. 2 în tabelul 4.2)
I.  REZISTENŢA DE CALCUL A DISPOZITIVELOR DE FIXARE INDIVIDUALE
I.1. Şuruburi
5.7  Rezistenţa de calcul pentru un ansamblu de fixare, solicitat la forfecare şi/sau întindere este
prezentată  în tabelul 5.4 din prezentele instrucţiuni tehnice.
F  p,Cd 
5.8  Pentru şuruburi pretensionate conform pct.1.3, for ţa de pretensionare de calcul, , folosită  
 în calcule, se determină  cu relaţia:
F  p ,Cd  = 0,7   f ub As / γ  M 7   (5.1)

NOTĂ  - γ  M 7  este coeficient par ţial de siguranţă, conform tabelului 2.1 din SR EN 1993-1-8. Valoarea recomandată a
acestui coeficient este:
γ  M 7  = 1,1  
5.9  Rezistenţa de calcul la tracţiune şi forfecare a porţiunii filetate a unui şurub prezentată   în
tabelul 5.4 se foloseşte numai pentru şuruburile executate conform  pct. 1.2.4 din SR EN 1993-1-8 .
5.10  Forţa capabilă  la forfecare F v , Rd   din tabelul 5.4 se folose şte numai pentru şuruburi în gă uri cu
toleranţe ce nu dep ăşesc toleranţele pentru gă uri normale.
5.11  Şuruburile M12 şi M14 pot fi folosite în gă uri cu toleranţa de 2 mm , cu condi ţia ca forţa
capabilă   de presiune pe gaur ă   a grupului de şuruburi să   fie mai mare sau egal ă   cu forţa capabil ă  la
forfecare a grupului de şuruburi. Suplimentar, for ţa capabil ă   la forfecare F v , Rd   trebuie determinat ă  
prin multiplicarea cu 0 ,85  a valorii indicate în tabelul 5.4.
5.12  Şuruburile din îmbină rile pă suite se calculeaz ă   folosind metodele pentru şuruburi în gă uri
normale.
5.13  Pentru şuruburi în îmbină ri pă suite, lungimea por ţiunii filetate în contact cu tabla nu trebuie
să  depăşească   1 3 din grosimea tablei (vezi figura 5.2).

Figura 5.2 – Porţiunea filetată a tijei pentru şuruburile folosite în îmbinări păsuite
5.14  Toleranţa gă urilor pentru îmbină ri pă suite trebuie s ă  respecte prevederile din SR EN 1090-2.
  18
 

5.15  Pentru îmbină rile cu un singur plan de forfecare şi singur rând de şuruburi, (vezi figura 5.3),
şuruburile sunt prev ă zute cu şaibe atât sub piuli ţă , cât şi sub capul şurubului. Forţa capabil ă   la
presiune pe gaur ă  pentru fiecare şurub este limitată  la:
F b, Rd  ≤ 1,5   f u d t  / γ   M 2   (5.2)
NOTĂ  - γ  M 2   este coeficient par ţial de siguranţă, conform tabelului 2.1 din SR EN 1993-1-8. Valoarea acestui
coeficient este:
γ  M 2  = 1,25  

Figura 5.3 – Îmbinare cu un singur plan de forfecare şi un singur rând de şuruburi

Figura 5.4 – Dispozitive de fixate prin plăci de compensare (fururi)

5.16  În cazul îmbină rilor cu un singur plan de forfecare realizate cu un singur şurub sau un singur
rând de şuruburi, vor fi folosite, în mod obligatoriu, şaibe că lite.
5.17  La îmbină rile cu şuruburi solicitate la forfecare care sunt prev ă zute cu plă ci de compensare cu
o grosime totală t  p  > d  3 , (vezi figura 5.4), for ţa capabilă   la forfecare F v , Rd  , calculată   conform
indicaţiilor din tabelul 5.3 trebuie multiplicată  cu un factor de reducere β p :
9d 
β p = dar β p ≤ 1   (5.3)
8d + 3t  p
Tabelul 5.4 – For  ţ e capabile pentru ansamblul de fixare, solicitate la forfecare şi/sau întindere 
Mod de cedare Relaţii de calcul
F v, Rd  = α v f ub A γ  M 2  
Forţă capabilă la forfecare
pentru un plan de forfecare NOT Ă – Pentru valorile coeficientului α v  se va consulta tabelul 3.4 din standardul
SR EN 1993-1-8. 
F b, Rd  = k 1a  b f ub d  t  γ  M 2  
Forţă capabilă la presiune pe
gaură 1),2),3)
  NOT Ă  – Pentru valorile coeficienţilor α d    şi k 1   se va consulta tabelul 3.4 din
standardul SR EN 1993-1-8. 
F t , Rd  = k 2 a  b f ub As γ  M 2  
Forţă capabilă la întindere2)  NOTĂ – Pentru valorile coeficientului k 2  se va consulta tabelul 3.4 din standardul
SR EN 1993-1-8. 

  19
 

Rezistenţa de calcul la  B p , Rd  = 0,6 πd m t  p f u γ  M 2  

forfecare prin străpungere
Solicitare compusă: forfecare F v,Ed  F 
+ t , Ed  ≤ 1,0  
şi întindere F v, Rd  1,4 F t , Rd 
1)
 Forţa capabilă la presiune pe gaur ă a şuruburilor, F b , Rd  :
-   în găuri mari, se reduce la 0,8 din forţa capabilă la presiune pe gaur ă în găuri normale;
-   în găuri ovalizate, având axa longitudinal ă  perpendicular ă  pe direcţia de transmitere a efortului, se
reduce la 0,6 din forţa capabilă la presiune pe gaur ă în găuri rotunde, normale.
2)
 Pentru şuruburi cu cap înecat:
-  forţa capabilă  la presiune pe gaur ă, F b , Rd  , trebuie determinat ă  pentru o grosime a tablei, t , egală  cu
grosimea tablei prinse, din care se scade în ălţimea înecată a şurubului;
-  pentru determinarea for ţei capabile la întindere, F t , Rd  , unghiul şi adâncimea capului înecat trebuie s ă fie
conform pct. 1.2.4 din SR EN 1993-1-1 , în caz contrar for ţa capabilă la întindere, F t , Rd  , se ajustează 
corespunzător.
3)
  În cazul în care pentru un şurub efortul nu este paralel cu maginea pieselor îmbinate, for ţa capabilă  la
presiune pe gaur ă  poate fi verificat ă  separat pentru componentele paralele şi perpendiculare pe cap ăt ale
efortului pe şurub.
5.18  Pentru îmbină ri cu dou ă   planuri de forfecare la care pl ă cile de compensare sunt dispuse pe
ambele pă rţi ale îmbină rii, t  p este grosimea celei mai sub ţiri plă ci de compensare.
I.2. Şuruburi injectate
5.19  Şuruburile injectate pot fi folosite ca alternativ ă   la şuruburile obişnuite pentru îmbină rile
corespuzând categoriilor B şi C, specificate la pct. 5.1. Se recomand ă   ca utilizarea acestora s ă   se
facă  doar cu acordul proiectantului şi numai ca solu ţie de remediere in situ.
5.20  Detaliile de fabricaţie şi montaj a şuruburilor injectate sunt specificate în SR EN 1090-2.
I.2.1 Forţe de calcul pentru şuruburile injectate
5.21  Metoda de calcul prezentat ă   la acest punct se folose şte pentru îmbină ri cu şuruburi injectate
din grupa 8.8 sau 10.9. Se presupune c ă   îmbină rile cu şuruburi respectă   condiţiile prezentate în
prezentele instrucţiuni,.
5.22  Efortul de forfecare de calcul la starea limit ă   a exploat ă rii normale pentru şuruburi din
categoria B de îmbin ă ri, precum şi efortul de forfecare de calcul la starea limit ă   ultimă   pentru
şuruburi din categoria C de îmbin ă ri nu trebuie să  dep ăşească  rezistenţa la lunecare în starea limit ă  
plus rezistenţa la presiunea pe gaur ă   a răşinii la starea limită . Suplimentar, efortul de forfecare de
calcul la starea limită   ultimă   într-un şurub folosit în îmbină ri din categoriile B şi C nu trebuie s ă  
depăşească   forţa capabil ă   la forfecare a şurubului şi nici forţa capabil ă   la presiune pe gaur ă   a
acestuia.

Figura 5.5 – Factorul β  funcţie de raportul dintre grosimile plăcilor

  20
 

5.23  Forţa capabilă  la presiune pe gaur ă  a răşinii, F b, Rd ,resin , se determină  cu relaţia:
  b ,resin β f b ,re sin γ  M 4  
F b, Rd ,re sin = k t k s dt  (5.4)
unde:
F b, Rd ,resin  - forţa capabilă  la presiune pe gaur ă  a unui şurub de injecţie;
β - coeficient ce depinde de raportul grosimilor pl ă cilor îmbinate, conform figurii 5.5 şi
tabelului 5.4.
 f b ,re sin  - rezistenţa la presiune pe gaur ă   a răşinii. Se determină   conform metodei din SR EN
1090-2;
t b ,re sin  - grosimea de contact efectiv ă  a răşinii, conform tabelului 5.4.
k t   - coeficient depinzând de tipul st ă rii limită :
- pentru stare limită  a exploată rii normale, k t  = 1,0  
- pentru stare limită  ultimă , k t  = 1,2  
k s este un coeficient depinzând de tipul g ă urii:
- pentru gă uri cu toleranţe normale, k s = 1,0 ;
- pentru gă uri mari, k s = 1,0  − 0,1m , unde m  este diferenţa (în mm) dintre diametrul unei
gă uri mari şi diametrul gă urii normale corespunz ă toare. În cazul g ă urilor ovalizate
scurte specificate în SR EN 1090-2, m = 0,5∆ , ∆  fiind diferenţa (în mm) dintre lungimea
şi lăţimea gă urii.
5.24  Pentru şuruburile având lungime de strângere mai mare decât 3d  , în calculul forţei capabile la
forfecare a unui şurub se foloseşte o lungime mai mică , cel mult egal ă   cu 3d   pentru determinarea
grosimii efective de contact t b,re sin  (a se vedea figura 5.6).

Figura 5.6 – Limitarea lungimii efective pentru şuruburi injectate lungi

II.  REZISTENŢA DE CALCUL A GRUPURILOR DE ANSAMBLURI DE FIXARE
5.25  Forţa capabilă   a grupurilor de dispozitive de fixare poate fi determinat ă   şi ca suma for ţelor
capabile la presiune pe gaur ă , F b, Rd  , a dispozitivelor de fixare individuale, dac ă   forţa capabilă   la
forfecare F v , Rd   a unui dispozitiv de fixare individual este mai mare sau egal ă   cu forţa capabilă   la
presiunea pe gaur ă , F b, Rd  . În caz contrar, forţa capabil ă  a unui grup de dispozitive de fixare trebuie
considerată   egală  cu produsul dintre num ă rul de dispozitive de fixare din grup şi cea mai mică  forţă  
capabilă  din grup.
III.  REZISTENŢA DE CALCUL A ÎMBIN ĂRILOR LUNGI
5.26  La îmbină rile la care distanţa  L j  dintre centrele dispozitivelor de fixare de cap ă t, m ă surată  în
direcţia de transmitere a forţei (vezi figura 5.7), este mai mare decât 15d , forţa capabil ă   la
  21
 

forfecare, F v , Rd  , a tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin multiplicare cu un factor subunitar,
β Lf  , dat de rela ţia:
   j − 15d 
 L
β Lf  = 1 − , dar 0,75 ≤  β Lf  ≤ 1,0   (5.5)
200d 

Figura 5.7 – Îmbinări lungi

5.27  Prevederile de la pct. 5.26 nu se aplic ă  acolo unde exist ă  o distribuţie uniformă  a transferului
forţei de-a lungul îmbin ă rii, ca în cazul transferului for ţei de forfecare între inima şi talpa unei
secţiuni.
IV.  REZISTENŢA DE CALCUL LA LUNECARE
5.28  Forţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat se determin ă  cu relaţia:
F s , Rd  = k s n   µ F  p,C  γ   M 3   (5.6)
unde:
k s - coeficient cu valori dup ă  cum urmeaz ă :
- şuruburi folosite în g ăuri normale:   k s
=1;
- şuruburi folosite în g ăuri mari sau în g ăuri ovalizate scurte cu axa ovaliz ării perpendicular ă pe
direcţia de transmitere a for ţei:  k s = 0,85 ;
- şuruburi folosite în g ăuri ovalizate scurte cu axa ovaliz ării paralelă cu direcţia de transmitere a
forţei:  k s = 0,76 ;
- şuruburi folosite în g ăuri ovalizate lungi cu axa ovaliz ării perpendicular ă  pe direcţia de
transmitere a forţei:  k s = 0,7 ;
- şuruburi folosite în g ăuri ovalizate lungi cu axa ovaliz ării paralelă cu direc ţia de transmitere a
forţei:  k s = 0,63 .
n - numă rul suprafeţelor de frecare din îmbinare.
µ - coeficientul de frecare ob ţinut prin încercă ri specifice pentru suprafa ţa de frecare, conform
SR EN 1090-2, sau, atunci când este relevant, conform tabelului 5.7.
NOTĂ - γ  M 3  este coeficient parţial de siguranţă. Valoarea acestui coeficient este:
γ  M 3  = 1,25  
Tabelul 5.7 – Coeficientul de frecare, µ , pentru şuruburi pretensionate 
Clasa suprafeţei de Coeficient de frecare
Tratament al suprafeţei µ 
frecare
Suprafeţe sablate cu alice sau nisip cu îndep ărtarea
A 0,5
ruginii neaderente, f ără cratere.
Suprafeţe sablate cu alice sau nisip:
a)  metalizate prin pulverizare cu produs pe baz ă de
aluminiu sau zinc, B 0,4
b)  cu un strat de vopsea pe baza de silicat de
zinc alcalin cu grosimea de la 50 µm  până la

  22
 

80 µm .
Suprafeţe curăţate cu perie de sârm ă sau cu flacără,
C 0,3
cu îndepărtarea ruginii neaderente
Suprafeţe rezultate la laminare D 0,2
NOTA 1 – Cerinţele de inspecţie sunt conform SR EN 1090-2 
NOTA 2 – Clasificarea altor modalităţi de pregătire ale suprafeţelor de frecare se bazeaz ă pe încercări f ăcute pe
eşantioane reprezentative pentru suprafa ţa folosită în structură, folosind procedura specificat ă în SR EN 1090-2 
NOTA 3 – Definiţiile claselor suprafeţelor de frecare sunt prezentate în SR EN 1090-2 
NOTA 4 – La suprafeţele tratate prin vopsire se poate produce, în timp, o pierdere de pretensionare.
NOTA 5 - În tabel sunt prezentate tratamentele suprafe ţelor care pot fi considerate c ă asigură coeficientul de frecare
minim corespunzător clasei specificate a suprafe ţei de frecare, f ără încercare.
5.29  Forţa de pretensionare de calcul, F  p ,C  , folosită  în relaţia (5.6) se determin ă  cu relaţia:
F  p ,C   = 0,7 f ub As   (5.7)
5.30  În cazul în care valorile coeficien ţilor de frecare dintre suprafe ţele de contact ale elementelor
 îmbinate nu sunt cunoscuti, datorit ă   incertitudinii stabilirii claselor suprafeţelor de frecare, sau
datorită   contamină rii acestor suprafeţe (de exemplu, prin grunduire), iar metodele de cur ăţare nu
dau rezultate, coeficientul de frecare se va determina prin metoda descris ă  în ANEXA C, con ţinută  
 în standardul SR EN 1090-2.
NOTĂ - Prevederile de la pct. 5.30 se aplic ă şi plăcilor de compensare (fururilor).
IV.1.Îmbinare solicitată la tracţiune combinată cu forfecare
5.31  Dacă   o îmbinare pretensionat ă   este supus ă   unui efort de întindere de calcul, F t ,Ed  sau F t ,Ed ,ser  ,
suplimentar efortului de forfecare de calcul, F v ,Ed  sau F v ,Ed ,ser  , care are tendin ţa să   producă   lunecare,
rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub se determină  după  cum urmeaz ă :
-  pentru îmbină ri de categoria B:
F s , Rd ,ser  = k s nµ F  p ,C  − 0,8F t ,Ed   ,ser  γ  M 3,ser    (5.8 a)
-  pentru îmbină ri de categoria C:
F s , Rd  = k s nµ F  p ,C  − 0,8F t , Ed  γ  M 3   (5.8 b)
γ  M 3, ser 
NOTĂ -  este coeficient par ţial de siguranţă. Valoarea recomandat ă a acestui coeficient este:
γ  M 3,ser   = 1,1  

5.32  Dacă  într-o îmbinare forţa de contact în zona comprimat ă  echilibrează  forţa de tracţiune ce se

dezvoltă  în zona întinsă , nu este necesar ă  reducerea rezisten ţei la lunecare a îmbin ă rii.
IV.2. Îmbinări hibride
5.33  Ca excepţie de la prevederile con ţinute în paragraful 2.4 (3) din SR EN 1993-1-1, pentru
şuruburile pretensionate calculate s ă   transmită   eforturile prin frecare la starea limit ă   ultimă  
(categoria C în paragraful 5.1 al prezentelor instruc ţiuni tehnice) se poate admite c ă   preiau
eforturile împreună   cu sudurile, dacă   pretensionarea final ă   a şuruburilor se face dup ă   sudarea
elementelor îmbină rii.
V.  SLĂBIREA SECŢIUNII DATĂ DE GĂURILE PENTRU ŞURUBURI
5.34  Efectul slă birii secţiunii dată  de gă urile pentru şuruburi se ia în considerare în conformitate cu
prevederile conţinute în standardul SR EN 1993-1-8, paragraful 6.2.2.
V.1. Calculul ruperii în bloc
5.35  Ruperea în bloc, exemplificat ă   în figura 5.8, const ă   în cedarea la forfecare de-a lungul unui
  23
 

rând de şuruburi în suprafaţa de forfecare a grupului de g ă uri, însoţită   de ruperea la întindere de-a
lungul liniei de gă uri în suprafaţa întinsă  a grupului de şuruburi.
5.36  În cazul grupurilor simetrice de şuruburi, solicitate de o înc ă rcare aplicată   în lungul axei de
simetrie, rezistenţa la rupere în bloc, V eff ,1, Rd  , se poate calcula cu rela ţia:

V eff ,1, Rd  =  f u Ant  γ  M  2 + 1 3 ) f  y Anv γ  M 0   (5.9)

 în care  Ant   este aria net ă  solicitată  la întindere, iar  Anv  este aria net ă  solicitată  la forfecare.
5.37  Dacă   un grup de grup de şuruburi este solicitat de o înc ă rcare excentrică , atunci rezistenţa la
rupere în bloc, V eff , 2, Rd  , se poate calcula cu rela ţia:

V eff ,2 , Rd  = 0,5 f u Anv γ   M 2 + 1 3 ) f  y Ant  γ  M 0   (5.10)

Figura 5.8 – Rupere în bloc

1 – forţă de tracţiune mică; 2 – forţă de forfecare mare; 3 – for ţă de forfecare mică; 4 – forţă de tracţiune mare
V.2. Corniere prinse pe o singură  aripă  şi alte elemente îmbinate nesimetric, solicitate la
 întindere
5.38  Excentricitatea în îmbină ri (vezi paragraful 2.7 (1) din SR EN 1993-1-8) şi efectele distan ţei
dintre şuruburi şi a distanţei dintre şurub şi marginea elementelor de costruc ţie metalică   sunt luate
 în considerare la determinarea rezisten ţei de calcul pentru elementele asimetrice şi pentr elementele
simetrice prinse nesimetric (de exemplu, cornierele cu aripi egale, prinse pe o singur ă  aripă ).
5.39  Dacă  un singur cornier solicitat la întindere, este prins cu şuruburi dispuse într-un singur rând,
(vezi figura 5.9), acesta poate fi considerat solicitat la întindere centric ă  pe o suprafa ţă  efectivă  netă ,
pentru care rezisten ţa la rupere de calcul se determin ă  după  cum urmează :
-  prindere cu un singur şurub:
 N u , Rd  = 2,0 f u ( e2 − 0,5d 0 )t  γ  M 2   (5.11)
-  prindere cu un dou ă  şuruburi:
 N u , Rd  = β 2  Anet  f u γ  M 2   (5.12)
-  prindere cu un trei sau mai multe şuruburi:
 N u , Rd  = β3  Anet  f u γ  M 2   (5.13)

  24
 

În care β2  şi β3  sunt coeficienţi de reducere, iar  Anet   este aria net ă  a cornierului.
NOTA 1 - Valorile acestor coeficienţi β2  şi β3  sunt date în tabelul 3.8 din standardul SR EN 1993-1-8.
NOTA 2 - Pentru corniere cu aripi inegale, prinse pe aripa mai mică,  Anet  se consideră egală cu aria netă a unui cornier
echivalent cu aripi egale, având dimensiunea aripii egal ă cu cea a aripii mici a cornierului echivalat

        2
     e

        0
       d

        2         2
     e      e

 
Figura 5.9 – Elemente de tip cornier, prinse pe o singur ă aripă 
V.3. Corniere de legătură 
5.40 Cornierul de legă tură   din figura 5.10 care prinde elemente tip cornier şi şuruburi de prindere
ale acestora de un guseu sau alt element de suport, trebuie calculat considerând c ă   preia o forţă  de
1,2 ori mai mare decât for ţa din aripa elementului care nu este prins ă  direct de guseu.

Figura 5.10 – Îmbinare folosind cornier de leg ătură 

5.41  Dimensionarea dispozitivelor de fixare ale cornierului de leg ă tură   de aripa elementului care
nu este prinsă   direct de guseu, va lua în considerare o for ţă  de 1,4 ori mai mare decât for ţa care se
dezvoltă  în aripa elementului care nu este prins ă  direct de guseu.
5.42  În cazul în care cornierele de leg ă tură   se fixează   pe un profil U sau pe un profil similar, în
calculul de dimensionare se va considera o for ţă   de 1,1 ori mai mare decât for ţa ce se dezvolt ă   în
aripa profilului U. În acest caz, dispozitivele de fixare care prind cornierul de leg ă tură   trebuie
dimensionate considerând o for ţă  de 1,2 ori mai mare decât for ţa din aripa profilului U.
5.43  În cazul prinderii cornierelor de legă tură  de gusee sau alte elemente de suport, se interzice ca
prinderea să  se realizeze cu un singur şurub.
VI.  PRECIZĂRI PRIVIND EFECTUL DE PÂRGHIE
5.44  În cazul în care în îmbinare sunt dispozitive de fixare supuse la întindere şi este prezent
  25
 

efectul de pârghie, acestea vor fi dimensionate luând în considerare şi forţa suplimentară   datorată  
acestui efect.
5.45  Regulile prezentate în paragraful 6.2.4 din standardul SR EN 1993-1-8 ţin seama, în mod
implicit, de efectul de pârghie.
VII.  DISTRIBUŢIA FORŢELOR ÎNTRE DISPOZITIVELE DE FIXARE, LA STARA
LIMITĂ ULTIMĂ 
5.46  Pentru nodurile solicitate la încovoiere, distribu ţia forţelor între dispozitivele de fixare poate
fi liniară   (proporţională   cu distanţa dintre axa şurubului şi centrul de rotire) sau plastic ă   (se poate
accepta orice distribuţie care asigur ă  echilibrul static, în condi ţiile în care nu se dep ăşeşte rezistenţa
componentelor, iar ductilitatea acestora este suficient ă ).
5.47  Distribuţia liniară  în domeniul elastic a tensiunilor interne se folose şte în urmă toarele cazuri:
-   în cazul şuruburilor folosite în îmbină ri din categoria C , rezistente prin frecare;
-   în cazul îmbină rilor solicitate la forfecare pentru care forţa capabilă  la forfecare a unui şurub
este inferioară  forţei capabile la presiune pe gaur ă  ( F v , Rd   < F b , Rd  );
-  în cazul îmbin ă rilor supuse la şoc, vibraţii sau încă rcă ri alternante, cu excep ţia celor datorate
vântului.
5.48  Pentru nodurile solicitate doar la forfecare concentric ă , încă rcarea se poate considera ca fiind
distribuită   uniform între dispozitivele de fixare, dac ă  dimensiunea şi grupa dispozitivelor de fixare
sunt aceleaşi.
NOTĂ – În ANEXA B sunt date recomand ări de aplicare a metodei elementului finit la analiza comport ării îmbinărilor
folosind şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate.

6. FABRICAREA ELEMENTELOR ÎMBIN ĂRII

I.  CONDIŢII GENERALE
6.1  Semifabricatele din care se realizeaz ă   elementele îmbină rii vor respecta toleran ţele, dimen-
siunile şi condiţiile tehnice de livrare prev ă zute în specificaţiile tehnice de produs aferente şi
prezentele instrucţiuni tehnice.
6.2  Organele de asamblare folosite la realizarea dispozitivelor de fixare pretensionate vor respecta
cerinţele impuse prin specifica ţiile tehnice de produs aferente şi prezentele instrucţiuni tehnice.
6.3  Organele de asamblare au caracteristicile dimensionale înscrise în specifica ţiile tehnice de
produs aferente, iar caracteristicile mecanice minime sunt impuse prin prezentele instruc ţiuni
tehnice.
6.4  Pentru şuruburi grupa 8.8 se va amplasa o şaiba sub elementul care se învârte la strângere
(capul şurubului sau piuli ţa), iar pentru şuruburi grupa 10.9 trebuie amplasate şaibe atât sub capul
şurubului cât şi sub piuliţă .
6.5  La structurile metalice folosind asamblă ri de înaltă  rezistenţă  în sistem HR, cu şuruburi având
cap înecat crestat şi piuliţă , pentru asigurarea repati ţiei uniforme pe suprafa ţa de contact dintre
elementele de costruc ţie metalică   îmbinate a eforturilor de pretensionare, se vor utiliza şaibe
adaptoare cu forma geometric ă  şi dimensiunile precizate specifica ţiile tehnice de produs aferente.
6.6  Suplimentar, pot fi adă ugate şaibe indicatoare de pretensionare (cum sunt cele descrise în SR
EN 14399 – 9), care ofer ă   o indicaţie directă   a efortului din şurub în momentul strângerii şi se
utilizează  conform prescripţiilor conţinute în paragraful 8.5.6 din SR EN 1090-2.
6.7  Şaibele aprovizionate trebuie s ă   încadreze cu toleran ţele în GRAD A, conform SR EN ISO
4759-3:2003
6.8  Grosimea minimă  a tablelor care se îmbin ă  nu va fi mai mic ă  de 4 mm.
  26
 

6.9  Diferenţa dintre grosimile elementelor distincte care formeaz ă  o asamblare comună  nu trebuie să  
fie mai mare decât D , unde  D = 1mm  (vezi figura 6.1).
6.10  Dacă  se prevă d plă ci de compesare din o ţel pentru a asigura c ă  diferenţa de grosime nu dep ăşeşte
limita de mai sus, grosimea lor nu trebuie s ă  fie mai mică  de 2 mm (vezi figura 6.2 a).
6.11  În cazul expunerii severe, evitarea coroziunii în cavit ăţi poate necesita contact mai strâns.
6.12  Grosimile plă cilor din îmbinare trebuie astfel alease încât s ă  se limiteze la maximum trei num ă rul
fururilor.

Fig. 6.1 – Diferen ţa de grosime în spa ţiul dintre elementele unei îmbinări

6.13  Fururile trebuie să   aibă   comportarea la coroziune şi rezistenţă   mecanică   compatibile cu cele ale
elementelor ală turate îmbină rii. Trebuie acordată   o atenţie deosebită   riscului şi implicaţiilor coroziunii
galvanice care rezultă  din contactul între metale diferite.
6.14  Elementele care se îmbin ă   vor fi astfel concepute în zona îmbin ă rii, încât să   se asigure
planeitatea, f ăr  ă  prag, a suprafe ţei corespondente de contact.
6.15  Zonele de îmbinare vor fi localizate, fa ţă   de rigidiză ri la o distan ţă  de cel puţin 30 de ori mai
mare decât grosimea maxim ă   a tablelor care se îmbin ă , pentru a permite executarea îndrept ă rii,
eventual necesar ă , a acestora, în zona îmbin ă rii.
6.16  Eclisele vor fi cât mai sub ţiri şi nu vor dep ăşi grosimea de 22 mm pentru şuruburile din grupa
8.8 şi de 30 mm  pentru şuruburile din grupa 10.9, pentru a se realiza un contact continuu pe
suprafeţele de contact ale elementelor care se îmbin ă . Nu se vor folosi eclise cu grosimi mai mici de
4 mm. Lăţimea şi poziţia ecliselor vor fi proiectate astfel încât marginile eclisei şi tă lpii să   nu fie
situate în acelaşi plan vertical, pentru a se permite aplicarea cordonului de chit, în vederea etan şă rii
 îmbină rii.

  m
  m
  m    2
  m    1
 
   2    ≥
     t
   ≥

 
  m
  m   m
   4   m
     6
   ≥

Figura 6.2 – Condiţii

a – compensare; b – te şiri aplicate ecliselor
6.17  La îmbină rile supuse la solicit ă ri variabile, solicită ri care pot produce fenomene de oboseal ă ,
muchiile ecliselor care sunt orientate perpendicular pe direc ţia efortului, vor fi teşite în scopul

  27
 

evită rii schimbă rilor bruşte de scţiune. Teşirile se vor executa dinspre exterior spre elementul prins
 între eclise (vezi figura 6.2 b).
6.18  Toleranţele la dimensiuni şi la masă   ale profilelor laminate din oţel, ale profilelor tubulare şi
ale plă cilor sunt conforme standardului de produs corespunz ă tor, numai dacă   nu sunt specificate
toleranţe mai severe.
6.19  La execuţia elementelor ce urmeaz ă   a fi îmbinate se vor respecta valorile toleran ţelor geo-
metrice înscriese în câmpurile relevante ale tabelelor con ţinute în SR EN 1090-2, ANEXA A – To-
leran ţ e geometrice.
 Material îndepărtat prin
min. 30 mm
 prelucrare mecanică 

 Pantă maximă: 1/8 min. 30 mm

 Pantă recomandată: 1/10
 
Figura 6.3 – Polizarea plană numai a marginilor elementelor îmbinate
6.20  În cazurile în care abaterile în sec ţiune transversal ă  de la alinierea suprafe ţelor de contact sunt
mai mici decât cele admise f ăr  ă   remedieri, dar mai mici de 3 mm, vor fi eliminate prin polizarea
plană  numai a marginilor elementelor care se îmbin ă .
Polizarea se va executa cu o înclinare de maxim 1/8, preferabil 1/10 şi se va apropia la cel
mult 30 mm de axa centrelor primului rând de g ă uri, paralel cu marginea în cauz ă .
Pentru cazul când nu se pot respecta ambele condi ţii (panta şi distanţa minimă ), se va adopta o
soluţie de remediere cu acordul proiectantului.
Reprezentarea schematic ă  a acestor cazuri este redat ă  în figura 6.3.
6.21  În cazurile unor elemente cu deforma ţii datorate sudurilor (ciuperc ă ri), se vor prevedea
eclisă ri separate ale zonelor (vezi figura 6.4).

Figura 6.4 – Deforma ţii datorate sudurilor

II.  DEBITARE
6.22  Tă ierea trebuie f ăc  ută   astfel încât s ă   fie îndeplinite cerinţele din prezentele instruc ţiuni
tehnice cu privire la toleran ţele geometrice, duritatea maxim ă  şi rugozitatea marginilor. 
NOTĂ  - Se recomandă utilizarea tăierii termice manuale numai când utilizarea unui procedeu mecanic nu se poate,
practic, realiza.

  28
 

6.23  Dacă   un procedeu nu este conform cu prezentele instruc ţiuni, acesta nu trebuie utilizat pân ă  
când nu se corecteaz ă  şi se verifică  conformitatea acestuia cu prezentele instruc ţiuni.
6.24  Dacă   trebuie tă iate materiale cu acoperire, metoda de t ă iere trebuie aleas ă   astfel încât s ă   se
reducă  la minimum deteriorarea acoperirii.
6.25  Trebuie îndepă rtate bavurile care pot cauza r ă nire sau pot împiedica alinierea sau montarea
corect ă  a profilelor sau tablelor.
II.1. Forfecare şi ştanţare
6.26  Suprafeţele marginilor libere trebuie verificate şi netezite dacă  este necesar, pentru a îndep ă rta
defectele semnificative. Dac ă   după   forfecare sau ştanţare, se utilizează   polizarea sau prelucrarea
mecanică , adâncimea minimă  de polizare sau prelucrare mecanic ă  trebuie să  fie de 0,5 mm.
II.2. Tăiere termică 
6.27  În cazul în care se folose şte procedeul tehnologic de debitare prin t ă iere termică , se impune
ca, periodic, să   se facă   o validare a acestor procedee de t ă iere. În acest scop, vor fi decupate
folosind procedeul ales de t ă iere termică , patru eşantioane din produsul constituent, dup ă   cum
urmează :
-  un eşantion obţinut prin tă iere dreaptă  din produsul constituent cel mai gros;
-  un eşantion obţinut prin tă iere dreaptă  din produsul constituent cel mai sub ţire;
-  un eşantion obţinut prin tă iere în unghi ascu ţit dintr-o grosime reprezentativă ;
-  un eşantion obţinut prin tă iere în arc de cerc dintr-o grosime reprezentativ ă .
6.28  După   obţinerea eşantioanelor, se impune efectuarea de m ă sură ri pe fiecare din e şantioanele
drepte, pe o lungime de cel pu ţin 200 mm şi comparate cu cerin ţele clasei de calitate impuse.
6.29  Eşantioanele obţinute prin tă iere în unghi ascu ţit şi cele obţinute prin tă iere în arc de cerc
trebuie controlate pentru a verifica dac ă   marginile lor sunt de calitate echivalent ă   cu cea a
eşantioanelor obţinute prin tă iere dreaptă .
6.30  Calitatea suprafeţelor tă iate, trebuie să  fie după  cum urmează :
-  pentru EXC1, marginile t ă iate care nu prezint ă   neregularităţi semnificative sunt acceptabile
numai dacă   este eliminată   orice fel de zgur ă . Pentru toleranţa la perpendicularitate sau
unghiulară , u , se poate utiliza domeniul 5;
-  tabelul 6.1 specifică  cerinţele pentru alte clase de execu ţie.
Tabelul 6.1 – Calitatea suprafe ţ elor t ăiate 
Clase de Toleranţă la perpendicularitate sau Înălţime medie a profilului,
execuţie unghiulară, u  [mm]  Rz 5  [µm]
EXC2 0,8+0,035a  110+(1,8a mm) 
EXC3 0,8+0,035a  110+(1,8a mm) 
EXC4 0,4+0,02a  70+(1,2a mm)
unde a este grosimea de t ă iere în mm.
II.3. Duritatea suprafeţei marginilor
6.31  Pentru oţelurile carbon, dac ă   este specificată , duritatea suprafeţei marginilor trebuie să  
respecte valorile înscrise în tabelul 10 din standardul SR EN 1090-2.
NOTĂ – Se va verifica validitatea procedeele de t ăiere care pot provoca cre şterea locală a durităţii.
6.32  În vederea realiz ă rii durităţii cerute pentru suprafa ţa marginilor, se poate aplica preînc ă lzirea
materialului, dacă  este necesar.
NOTĂ - Cerinţele pentru verificarea durit ăţii după sudare sunt incluse în procedura de încercare (a se vedea paragraful
7.4.1 din SR EN 1090-2)

  29
 

6.33  Dacă   nu se specifică   altfel prin caietul de sarcini, validitatea procedeelor termice trebuie
verificată  în conformitate cu prevederile con ţinute în paragraful 6.4.4 din SR EN 1090-2.

III.  FORMARE
6.34  În procesul tehnologic de realizare a elementelor îmbin ă rii, se admite deformarea plastic ă , la
cald sau la rece, a o ţelului în scopul obţinerii formei impuse prin proiect, cu condi ţia ca prin acest
proces să  nu se reduc ă  proprietăţile mecanice sub cele specificate pentru materialul prelucrat.
6.35  Cerinţe şi recomandă ri cu privire la formarea la cald, la rece şi îndreptare cu flacă ră   a
oţelurilor trebuie să  fie ca şi cele din specifica ţiile tehnice de produs relevante şi conform legislaţiei
aplicabile în domeniu.
6.36  Nu vor fi folosite ca elemente ale îmbin ă rii, elementele realizate prin formare şi care prezint ă  
defecte caracteristice formă rii (fisuri, desprindere lamelară , deterioră ri ale acoperirilor de supra-
faţă ).
6.37  Condiţiile minime obligatorii impuse pentru procedeele specifice de formare (formare la cald,
formare la rece, îndreptare cu flac ă ră ) sunt conţinute în paragraful 6.5 din SR EN 1090-2.
IV.  GĂURIRE
6.38  Jocurile nominale pentru şuruburi care nu sunt prev ă zute să   acţioneze pă suit, trebuie să   fie
cele specificate în tabelul 6.2. Jocul nominal este definit ca:
-  diferenţa dintre diametrul nominal al g ă urii şi diametrul nominal al şurubului pentru g ă uri
rotunde;
-  diferenţa dintre lungimea sau respectiv l ăţimea gă urii şi diametrul nominal al şurubului,
pentru gă uri alungite.
6.39  Pentru şuruburile de pă suire, diametrul nominal al gă urii trebuie să  fie egal cu diametrul tijei
şurubului.
NOTA 1 - Pentru şuruburi de păsuire, diametrul nominal al tijei este mai mare cu 1 mm decât diametrul nominal al
porţiunii filetate.
NOTA 2 – Condiţiile specifice găuririi în cazul folosirii şuruburilor cu cap înecat sunt precizate în paragraful 6.6 din
SR EN 1090-2.
Tabelul 6.2 – Jocuri nominale pentru şuruburi (mm) 
Diametrul nominal al şurubului d   (mm) 12 14 16 18 20 22 24 ≥ 27  
Găuri rotunde normale(a  1(b, (c  2 3
Găuri rotunde supradimensionate 3 4 6 8
Găuri alungite scurte (pe lungime)(d  4 6 8 10
Găuri alungite lungi (pe lungime) (d  1,5d  
a)
Pentru aplicaţii cum sunt turnurile şi stâlpii, jocul nominal pentru găuri rotunde normale trebuie redus cu 0,5 mm,
dacă nu se specifică altfel.
b)
Pentru elemente de îmbinare acoperite, jocul nominal de 1 mm poate fi crescut cu grosimea acoperirii elementului de
prindere.
c)
În condiţiile prezentate în EN 1993-1-8, se pot utiliza, de asemenea, şuruburi având diametrul nominal de 12 mm  şi
14 mm sau şuruburi cu cap înecat în g ăuri cu un joc de 2 mm.
d)
Valorile nominale ale jocului în sensul transversal pentru şuruburi utilizate în găuri alungite trebuie să fie identice cu
valorile jocului specificate pentru găuri rotunde normale.
IV.1. Toleranţe pentru diametrul găurilor pentru şuruburi
6.40  Toleranţele admise pentru diametrul g ă urii sunt urmă toarele:

  30
 

-  Pentru gă uri destinate şuruburilor pă suite, diametrul acestora va fi în clasa H11 conform SR
EN ISO 286-2;
-  Pentru alte tipuri de şuruburi, gă urile vor avea diametrul cu toleran ţa ± 0,5mm .
6.41  Diametrul gă urii se consideră   ca fiind medie aritmetică   între diametrul de intrare şi cel de
ieşire (a se vedea vedea figura 6.5).
1
 D = (  d min + d max )
2
max{∆1 ;  ∆  2 } ≤ max{ D 10 ;  1 mm}
α ≤ 4o  (aproximativ 7% )

 
Figura 6.5 – Deforma ţii admisibile pentru găuri poansonate sau obţinute prin tăiere cu plasmă 
IV.2. Executarea găuririi
6.42  Gă urile pentru şuruburi pot fi realizate prin orice procedeu, cu condi ţia de a rezulta o gaur ă  
finisată , care să  satisfacă  urmă toarele cerinţe:
-  duritatea locală   şi calitatea suprafeţei gă urii să   respecte prevederile con ţinute în paragraful
6.5.3 din SR EN 1090-2;
-  la gă urile trecă toare prin mai multe elemente suprapuse ale îmbin ă rii, se impune coaxialitatea
acestora, astfel încât şuruburile să   poată  fi introduse liber, în direc ţie perpendiculară  pe feţele
de contact ale elementelor îmbinate.
6.43  Nu se admit g ă uri realizate prin poansonare dac ă   grosimea nominală   a elementului este mai
mare decât diametrul nominal al g ă urii.
6.44  Nu este permis ă   realizarea de g ă uri prin poansonare f ă ră   alezare, pentru elemente din
categoriile EXC3 şi EXC4.
6.45  În cazul în care alezarea este folosit ă   ca procedeu tehnologic de finisare a unei g ă uri
poansonate, poansonarea se va realiza la un diametru mai mic cu cel pu ţin 2 mm faţă  de diametrul
final al gă urii.
6.46  Validitatea procedeelor de g ă urire trebuie verificată   periodic, în conformitate cu prevederile
conţinute în paragraful 6.6.3 din SR EN 1090-2.
6.47  Gă urile trebuie să  respecte, de asemenea, urm ă toarele cerinţe:
-  unghiul de conicitate (α)  nu trebuie s ă  fie mai mare decât cel indicat în figura 6.5;
-  bavurile (∆)  nu trebuie s ă  fie mai mari decât cele indicate în figura 6.5;
-  la înnă diri, gă urile la suprafeţele de contact trebuie poansonate în aceea şi direcţie pentru toate
elementele.
6.48  În cazul în care se execut ă   gă uri trecă toare prin mai multe elemente ale îmbin ă rii, nu se
admite fixarea provizorie a acestora prin hafturi de sudur ă .
6.49  Se impune ca înaintea realiz ă rii îmbină rii cu şuruburi de înaltă  rezistenţă  pretensionare, s ă  se
debavureze gă urile, dacă  acestea au fost executate prin procedee care duc la formarea bavurilor.
NOTĂ - Dacă găurile sunt realizate într-o singur ă operaţie, prin elemente fixate împreună  şi care nu trebuie separate
după găurire, este necesar ă îndepărtarea bavurilor doar din găurile elementelor exterioare ale îmbinării.
V.  DECUPĂRI
6.50  În scopul evit ă rii formă rii concentratorilor de tensiuni, se interzice decuparea unghiurilor
intrânde. În astfel de situa ţii se vor realiza rotunjiri ca în figura 6.6.

  31
 

 
Figura 6.6 – Exemple de decupare
1 – nu este permis; 2 – forma A (recomandată pentru tăierea complet mecanizat ă sau automată); 3 – forma B (permisă)
6.51  Se impune ca unghiurile intrânde şi crestă turile să   se rotunjească   cu o rază   minimă   de 5 mm 
pentru EXC2 şi EXC3, respectiv de 10 mm pentru EXC4.
6.52  În cazul decup ă rilor obţinute prin poansonare în pl ă ci cu grosimea mai mare de 16 mm,
bavurile rezultate trebuie îndep ă rtate prin polizare.
NOTĂ - Decuparea prin poansonare nu este permis ă pentru EXC4.
VI.  ASAMBLARE
6.53  Asamblarea elementelor trebuie realizat ă  astfel încât să  fie îndeplinite toleran ţele specificate.
6.54  Se va evita contaminarea o ţelului inoxidabil prin contact cu o ţelul pentru construcţii.
6.55  Alinierea gă urilor executate prin bro şare trebuie efectuat ă   astfel încât să   se evite o ovalizare
mai mare decât valorile prev ă zute în tabelul D.2.8 poz. 6, din ANEXA A a standardului SR EN
1090-2, după  cum urmează :
-  EXC1 şi EXC2: clasa 1;
-  EXC3 şi EXC4: clasa 2.
NOTĂ - În cazul în care aceste valori sunt dep ăşite, se impune corecţia găurilor prin alezare.
6.56  Nu vor fi folosite pentru aliniere g ă urile pentru care nu este permis ă  ovalizarea (de exemplu,
pentru şuruburile de pă suire).
NOTĂ - În astfel de cazuri pot fi prev ăzute găuri speciale pentru aliniere.
6.57  Se impune ca toate îmbin ă rile provizorii ale elementelor îmbină rii, în vederea fabricaţiei, să  
 îndeplinească   cerinţele prezentelor instrucţiuni tehnice, precum şi toate cerinţele speciale, inclusiv
cele referitoare la comportarea la oboseal ă , care trebuie specificate.
VII.  PREASAMBLARE UZINAL Ă 
6.58  Concordanţa între elementele fabricate, conectate în mai multe puncte de îmbinare, trebuie
verificată   prin preasamblare şi mă sură tori exacte. Preasamblarea reprezint ă   punerea împreun ă   a
elementelor contituiente ale îmbin ă rii pentru a verifica concordan ţa lor.
6.59  Elementele care se îmbin ă   vor fi preasamblate de c ă tre producă torul construcţiei metalice,
folosindu-se şuruburi obişnuite, cu acelea şi diametre nominale ca şi cele ale şuruburilor de înaltă  
rezistenţă  destinate îmbină rii.

  32
 

Figura 6.7 – Ordine de strângere

6.60  La preasamblare nu vor fi folosite şuruburi pentru pretensionare şi se vor utiliza şaibe atât sub
piuliţă , cât şi sub capul şurubului. Strângerea acestora se va face începând de la centrul îmbin ă rii
că tre marginile ei (vezi ordinea indicat ă   în figura 6.7). Pentru strângere se va folosi o cheie
standard, acţionată  manual.
6.61  După  realizarea preasambl ă rii, îmbinarea va fi verificată  folosind spionul de 0,2 mm, care nu
va trebui să   pă trundă   în intervalul dintre şuruburile marginale, pe o adâncime mai mare de 20 mm
d 
de la marginea elementelor îmbin ă rii, iar în jurul şuruburilor marginale, nu mai aproape de 1,25 g  
de axa fiecă rui şurub. Zonele de acces ale spionului de 0,2 mm de la marginea elementelor de
costrucţie metalică  spre interiorul îmbină rii, sunt ară tate în figura 6.8.

Figura 6.8 – Verificarea cu spionul de 0,2  mm 

6.62  Se vor consemna într-o not ă   de constatare (fişă   de preasamblare în fabric ă ) rezultatele ve-
rifică rilor f ă cute, metodele folosite în acest scop, eventualele remedieri care au intervenit, precum şi
constată rile asupra înscrierii abaterilor în limitele admise. O copie dup ă   nota de constatare va fi
transmisă  unităţii de construcţii-montaj, odată  cu livrarea elementelor componente ale îmbin ă rii.
6.63  După  preasamblare, elementele care se îmbin ă  şi eclisele se vor marca cu simbolurile indicate
 în proiecte, distincte pentru fiecare element al îmbin ă rilor şi pentru fiecare pozi ţie în cadrul
acestora, astfel încât, s ă  se asigure recunoa şterea şi asamblarea lor corect ă  în etapele urm ă toare.
NOTĂ – Se recomand ă ca la preasamblarea din uzin ă, să participe şi reprezentanţi ai unităţii de construcţii-montaj.
VIII. MANIPULARE ŞI DEPOZITARE
6.64  Elementele care se îmbin ă  nu vor fi grunduite la produc ă tor în zonele de contact ale îmbin ă rii
şi ale ecliselor.
6.65  La manipulă rile şi transporturile uzinale, precum şi la încă rcarea pentru expedi ţie, se va
asigura în mod special p ă strarea curată  a suprafeţelor de contact ale elementelor îmbin ă rii.
6.66  Pentru livrare, eclisele se vor fixa în zona de îmbinare corespunz ă toare a elementelor care se
 îmbină , cu organe de asamblare obi şnuite. Se interzice fixarea lor prin hafturi de sudur ă .
6.67  Strângerea şuruburilor pentru expediţie se va face manual, cu chei standard, pân ă   la
asigurarea contactului dintre elementele de costruc ţie metalică . Se interzice expedierea ecliselor
nesolidarizate provizoriu la elementele respective, care se îmbin ă .
6.68  Elementele trebuie manipulate şi stivuite astfel încât posibilitatea de degradare s ă  fie minimă .
Atenţie deosebită   trebuie acordat ă   metodelor de agăţare prin înf ăşurare pentru a evita degradarea
construcţiei metalice şi a tratamentului de protec ţie.
6.69  Elementele îmbină rii deteriorate în timpul descă rcă rii, transportului, depozită rii sau a
preasamblă rii trebuie readusă  la conformitate. Procedura de restaurare trebuie definit ă  înainte de a fi
efectuată . Pentru EXC2, EXC3 şi EXC4, trebuie consemnat ă , de asemenea, procedura.
  33
 

6.70  Elementele de îmbinare depozitate pe şantier trebuie pă strate în mediu uscat înainte de
utilizare şi trebuie ambalate şi identificate corespunz ă tor. Elementele de îmbinare trebuie manipu-
late şi uilizate conform recomand ă rilor producă torului. Toate plă cile mici şi alte accesorii trebuie
ambalate şi identificate corespunz ă tor.
6.71  Elementele de construc ţie metalică   şi materialele utilizate trebuie manipulate şi depozitate în
condiţii conforme recomand ă rilor producă torului.
6.72  Un produs constituent nu poate fi utilizat dup ă   durata de depozitare specificat ă   de
producă torul să u. Produsele care au fost manipulate sau depozitate într-un mod sau o durat ă   de
timp, care au putut determina o deteriorare semnificativ ă , trebuie verificate înainte de utilizare,
pentru a se asigura c ă  acestea înc ă  sunt conforme cu specificaţia tehnică  de produs relevant ă .
6.73  Elementele din oţel pentru construcţii trebuie împachetate, manipulate şi transportate în
deplină   sigutanţă , astfel încât s ă   se evite deforma ţiile permanente şi degradarea suprafeţei să   fie
minimă . Trebuie aplicate dup ă  caz, mă surile preventive pentru manipulare şi depozitare, specificate
 în tabelul 6.3.
6.74  Mijloacele de execu ţie ale tratamentului de protec ţie realizat în afara şantierului şi pe şantier
trebuie să  fie conform SR EN 1090.
6.75  Detaliile susceptibile de a fi supuse fenomenelor de coroziune, uzura mecanic ă  sau oboseala,
trebuie astfel concepute şi realizate, încât inspec ţia, mentenanţa şi eventuala refacere s ă   poată   fi
efectuate în mod satisf ăc  ă tor, ţinând seama de durata de via ţă  a construcţiei.
Tabelul 6.3 – List ă de măsuri preventive pentru manipulare şi depozitare 
Ridicare
1 Protecţia elementelor împotiva degrad ării la punctele de ridicare.
Evitarea ridicării dintr-un singur punct a elementelor lungi, prin utilizarea grinzilor extensibile, dup ă 
2
caz.
Legarea împreună  a elementelor u şoare, mai ales cele sensibile la degradarea muchiilor, r ăsucire sau
deformare, dac ă sunt manipulate individual. Se va evita orice deteriorare local ă a elementelor, în zonele
3
 în care se ating între ele, la muchiile nerigidizate, la nivelul punctelor de ridicare sau în alte zone în care
o parte semnificativă din greutatea total ă a legăturii este suportată de o singur ă muchie nerigidizat ă.
Depozitare
4 Stivuirea elementelor fabricate la distan ţă de sol, pentru a fi p ăstarate curate.
5 Folosirea reazemelor necesare pentru a evita deforma ţii permanente.
Depozitarea tablelor profilate şi altor materiale furnizate cu suprafe ţe decorative prefinisate, în
6
conformitate cu cerin ţele standardelor aplicabile.
Protecţie anticorosivă
7 Evitarea acumulării apei.
Precauţii pentru a evita p ătrunderea umezelii în leg ături de profile cu acoperiri metalice.
8 NOTĂ  - În cazul depozit ării prelungite în aer liber, legăturile de profile trebuie desf ăcute şi profilele separate
pentru a preveni apariţia ruginii „negre sau albe”.
Tratament corespunzător de protec ţie anticorosivă a elementelor din o ţel formate la rece cu grosimea
9 mai mică de 4 mm, efectuat înainte de ie şirea aceastora din uzin ă, suficient pentru a rezista cel pu ţin
expunerii estimate pe durata transportului, depozit ării şi montării iniţiale.
Oţeluri inoxidabile 
Manipularea şi depozitarea o ţelului inoxidabil astfel încât s ă se prevină contaminarea de la fix ări sau
10 elemente de manipulare, etc. Depozitarea cu grij ă  a oţelului inoxidabil, astfel încât suprafe ţele să  fie
protejate de deteriorare sau contaminare.
11 Utilizarea unui film sau a altei acoperiri de protec ţie, stabilă cât mai mult timp posibil.
12 Evitarea depozit ării într-un mediu salin, umed.
13 Protejarea elementelor de depozitare cu fâ şii sau teci din lemn, cauciuc sau material plastic, pentru a

  34
 

evita orice frecare cu suprafe ţe din oţel carbon, cu con ţinut de cupru, plumb, etc.
Interzicerea folosirii marc ărilor cu con ţinut de cloruri sau sulfuri.
14
NOTĂ - O alternativă este utilizarea unui film protector şi aplicarea tuturor marcărilor numai pe acest film.
Protejarea oţelului inoxidabil de contactul direct cu echipamentul de ridicare sau de manipulare din o ţel
carbon, cum sunt lanţuri, cârlige, cabluri plate, rulouri sau furcile elevatoarelor, folosind materiale
15
izolatoare, placaj din lemn de r ăşinoase sau ventuze. Utilizarea sculelor corespunz ătoare la montare
pentru a asigura c ă nu se produce contaminarea suprafe ţei.
Evitarea contactului cu substan ţe chimice, mai ales coloran ţi, cleiuri, band ă adezivă, cantităţi exagerate
16
de ulei şi unsoare.
Zonele de fabrica ţie pentru oţel carbon şi o ţel inoxidabil, vor fi separate, pentru a se evita contaminarea
17 cu oţel carbon. Folosirea de scule separate, numai pentru o ţel inoxidabil, mai ales pietre de polizor şi
perii de sârmă. Perii de sârmă şi lână din oţel inoxidabil, preferabil austenitic.
Transport 
18 Măsuri speciale necesare pentru protec ţia elementelor fabricate în timpul transportului.

7. MONTAJUL ŞI RECEPŢIA ELEMENTELOR DE CONSTRUC ŢII METALICE ŞI A

LUCRĂRILOR DE MONTAJ

I.  CONDIŢII DE ŞANTIER

7.1  Se impune ca montarea s ă   înceapă   numai după   ce zona prev ă zută   pentru lucră rile de
construcţii corespunde cerin ţelor tehnice referitoare la siguran ţa lucră rilor.
NOTĂ – Cerinţele tehnice minime referitoare la siguran ţa lucrărilor pe şantier sunt precizate în paragraful 9.2 din SR
EN 1090-2.
7.2  Se impune ca realizarea lucr ă rilor de construcţii-montaj să   se facă   numai în baza unei
documentaţii tehnice specifice (pentru organizarea lucr ă rilor de construcţii - documentaţia tehnică  
privind organizarea şi execuţia lucră rilor/proiect tehnologic), care să   cuprindă , printre altele şi un
plan detaliat referitor la că ile de acces spre şantier şi în interiorul acestuia, dimensiunile şi înă lţimile
de trecere ale c ă ilor de acces, nivelul suprafe ţei de lucru pentru traficul pe şantier şi echipamente,
precum şi suprafeţele disponibile pentru depozitare.
7.3  În cazul în care o lucrare se execut ă   cu mai mulţi antreprenori, se impune realizarea unei
proceduri de lucru între antreprenori, astfel încât s ă   fie respectate cerin ţele tehnice minime în ceea
ce priveşte siguranţa lucră rilor şi să  fie asigurată  coerenţa acestora.
NOTĂ – Standardul SR EN 1991-1-6 furnizează reguli pentru determinarea încărcărilor datorită executării lucrărilor şi
depozită rii, inclusiv betonul.
II.  METODĂ DE MONTARE PE BAZ Ă DE PROIECT
7.4  Metoda de montare pe baz ă   de proiect trebuie s ă   ia în considerare prevederile con ţinute în
paragraful 9.3.1 din SR EN 1090-2.
III.  METODĂ DE MONTARE FOLOSIT Ă DE EXECUTANT
7.5  Executantul are obliga ţia s ă  furnizeze, documentat, o descriere a metodei de montare proprie,
care trebuie pregă tită   şi verificată   conform regulilor de proiectare, în special în ceea ce prive şte
asigurarea rezistenţa structurii montată   parţial, solicitată   de încă rcă rile de montare, cât şi de alte
 încă rcă ri.
7.6  Expunerea metodei de montare a executantului poate diferi de metoda de montare pe baz ă  de
proiect, numai dac ă  aceasta are viza proiectantului general.
7.7  Expunerea metodei de montare trebuie se face conform paragrafelor 9.3.1 şi 9.3.2 din SR EN
1090-2.

  35
 

IV.  PROIECTUL TEHNOLOGIC DE MONTAJ

7.8  Planuri de montare sau instruc ţiuni echivalente trebuie furnizate şi să  fie parte din descrierea
metodei de montare.
7.9  Proiectul tehnologic de montaj trebuie preg ă tit cu vederi în plan şi elevaţie realizate la o scar ă  
care să  permită  marcarea vizibilă  a reperelor de montare pentru toate elementele.
7.10  În vederea realiză rii proiectului tehnologic de montaj, este necesar ca proiectul construc ţiei să  
furnizeze informaţii clare şi f ăr  ă  echivoc, privind urm ă toarele:
-  amplasamentul tramei;
-  amplasarea bazei stâlpilor şi orientarea construcţiei metalice;
-  poziţiile reazemelor grinzilor ;
-  asamblarea elementelor şi toleranţele admise;
-  nivelurile diferetelor elemente ce urmeaz ă  a fi montate;
-  greutatea elementelor şi ansamblurilor componente ale construc ţiei ce vor fi ridicate cu utilaje
de ridicare, precum şi punctele de ag ăţare la manipularea acestora, etc.
7.11  Planurile trebuie să   arate detaliile necesare pentru prinderea elementelor din o ţel sau a
şuruburilor pe fundaţii, metoda de ajustare prin calare şi împă nare şi cerinţele pentru cimentare, pre-
cum şi prinderea construcţiei metalice şi a aparatelor de reazem pe reazemele lor.
7.12  Planurile trebuie să   arate detalii şi amplasarea orică rei construcţii metalice sau lucră ri
provizorii, necesare la montare, pentru a asigura stabilitatea construc ţiei sau siguran ţa personalului.
V.  EXECUŢIA ASAMBLĂRILOR PE ŞANTIER
7.13  Pentru montarea elementelor sub ţiri sunt necesare planuri care s ă   specifice, dup ă   caz, cel
puţin aspectele enumerate în paragraful 9.6.1 din SR EN 1090.2.
7.14  Întreprinderea de montaj are obliga ţia să   execute verifică rile de confruntare privind calitatea
organelor de asamblare primite pe şantiere. Ele constau din:
-  verificarea dimensiunilor şi aspectului şuruburilor, piuliţelor şi şaibelor, verificarea filetelor şi
verificarea calităţii organelor de asamblare prin verificarea durit ăţii pe cel puţin 2 şuruburi, 2
piuliţe şi 2 şaibe din fiecare tipodimensiune/producator/lot aprovizionat (este indicat ca
aprovizionarea să  se realizeze de la un singur produc ă tor/furnizor);
-   încercarea de performanţă   pentru pretensionare, conform SR EN 14399-2 pentru metoda
adoptată   la strângere de că tre executant, pe organele de asamblare utilizate, pentru fiecare
tipodimensiune (pentru detalii, a se vedea ANEXA H din standardul SR EN 1090-2).
Organele de asamblare folosite în încercarea de performan ţă   pentru pretensionare vor avea
avea aceleaşi condiţii de pă strare şi montare cu cele din şantier. Aceast ă  etapă  se va realiza la
un laborator autorizat/acreditat (în condi ţiile legii).
7.15  În cazurile în care din aceaste verific ă ri nu rezultă   îndeplinirea condi ţiilor de acceptare, se
 întocmesc note de constatare şi situaţia va fi imediat sesizat ă  întreprinderii producă toare a organelor
de asamblare şi întreprinderii producă toare a construcţiei metalice, în cazul când organele de
asamblare au fost comandate şi livrate de aceasta, pentru luarea m ă surilor corespunză toare.
7.16  Întreaga procedură  de acceptare a cantit ăţilor de organe de asamblare pe şantier se va încheia
 înainte de termenul de începere a execu ţiei îmbină rilor pe şantier şi nu mai târziu de 45 de zile
calendaristice de la primirea organelor de asamblare pe şantier.
7.17  Orice montare de prob ă   pe şantier trebuie realizat ă   în conformitate cu cerin ţele de la
paragraful III.7. Montarea de probă  trebuie luat ă  în considerare în urm ă toarele cazuri:
-  pentru a confirma potrivirea între elemente;
-  pentru a valida o metodologie, dac ă   secvenţa de montare pentru a garanta stabilitatea în
timpul montă rii necesită  o evaluare prealabil ă ;

  36
 

-  pentru a verifica durata opera ţiilor, dacă   pe şantier sunt condiţii restrictive prin limitarea
timpului de lucru.
7.18  Toate prinderile pentru elementele provizorii prev ă zute pentru montare trebuie efectuate
astfel încât să  nu slă bească  structura permanent ă  sau să  afecteze utilizarea ei.
7.19  Înainte de montaj, montatorul va face urm ă toarele verifică ri şi remedieri:
-  dacă   nu s-au produs deform ă ri ale elementelor în timpul operaţiunilor de transport,
manipulare şi depozitare, în cadrul şantierului, efectuându-se remedierile necesare;
-  dacă  sudurile cap la cap corespund normelor de verificarea calit ăţii (conform prevederilor din
reglementă rile tehnice privind calitatea îmbină rilor sudate din oţel, ale construcţiilor civile,
industraile şi agricole, aplicabile, în vigoare. );
-  dacă  organele de asamblare au fost conservate pe şantier în condi ţii corespunză toare normelor
tehnice;
-  dacă   există   o notă   de constatare a preasambl ă rii prevă zută  la punctul 6.62. În cazul în care nu
a fost realizată  preasamblarea uzinal ă , se recomand ă  efectuarea acesteia pe şantier;
-  dacă   există   acte de verificarea calit ăţii organelor de asamblare şi a elementelor ce se îmbin ă ,
la primirea pe şantier.
7.20  Prelucrarea şi tratarea suprafeţelor de contact se va executa prin decapare (sp ă lare şi frecare
cu peria de sârm ă ) şi ardere cu flac ă ra, cu respectarea urm ă toarelor condiţii:
-  spă larea materiilor uleioase cu substan ţe degresante şi spă larea materiilor pă mântoase cu ap ă ;
-  frecarea cu peria de sârm ă  din oţel moale pentru îndep ă rtarea ruginei neaderente şi a pojghi ţei
de laminare (se interzice frecarea care s ă  conducă  la o suprafaţă  lucioasă );
-  frecarea se va executa transversal pe direc ţia de transmitere a efortului;
-  arderea cu flac ă ra cu oxigen se va executa cu o vitez ă   de înaintare de 1...2 m/min, cu o
 înclinare a suflaiului ce cca. 30 0, suflaiul înainnd în urma fl ă că rii; temperatura suprafeţei în
timpul arderii cu flacă ra nu trebuie s ă  depăşească   200 0C . Pentru aceast ă  operaţie se vor folosi
arză toare cu un singur bec sau mai multe becuri asamblate.
-  prelucrarea suprafeţelor şi fazele succesive de realizare ale fiec ă rei îmbină ri, inclusiv toate
verifică rile şi chituirea, se vor efectua în acela şi schimb de lucru.
7.21  În utilizarea arderii cu flac ă ră , se vor folosi trasee de ardere pe zone delimitate, asigurându-se
 încă lzirea uniformă  a zonei, evitându-se supraînc ă lziri locale. După  arderea cu flac ă ra, suprafaţa de
contact va avea un grad de rugozitate pronun ţat. Suprafeţele de contact vor fi uscate înainte de
asamblare, iar pisele de contact se vor monta la temperatura mediului.
7.22  În situaţiile în care rugina nu va putea fi îndep ă rtată   prin frecare cu peria din o ţel moale,
organele de asamblare în cauz ă  nu vor putea fi utilizate şi vor fi tratate ca neconforme.
7.23  În continuare, filetul piuliţelor va fi uns cu o cantitate mic ă   de unsoare, evitându-se pro-
ducerea refulă rii unsorii în exces. Se interzice ungerea filetului şuruburilor pentru a se evita ca
unsoarea s ă  ajungă  pe suprafeţele de contact ale elementelor îmbin ă rii.
7.24  Pretensionarea şuruburilor din îmbinare se va realiza conform prevederilor con ţinute în
paragraful 8.5 din standardul SR EN 1090-2.
7.25  Montarea îmbină rilor cu şuruburi de înalt ă  rezistenţă  va începe numai dup ă  efectuarea tuturor
verifică rilor şi remedierilor menţionate şi a pregă tirii pentru montaj a organelor de asamblare,
conform pct. 7.19.
7.26  Organele de asamblare vor fi preg ă tite pentru montaj cu pu ţin înainte de introducerea lor în
 îmbinare, prin curăţirea cu substan ţe degresante pentru îndep ă rtarea unsorii de protec ţie şi a
murdă riei, precum şi prin frecare cu peria din oţel moale, pentru îndepă rtarea ruginei superficiale,
dacă  este cazul.

  37
 

7.27  Nu se va efectua montarea ecliselor dac ă  suprafeţele de contact, dup ă  prelucrarea prevă zută  la
pct. 7.26, nu au un aspect uniform, lipsite de pete de rugin ă , ţunder, ulei, etc. şi nu au un grad
pronunţat de rugozitate.
VI.  MARCARE
7.28  Elementele asamblate sau montate individual pe şantier trebuie să   aibă   alocată   o marcare de
montare, care poate coincide cu marcarea de la preasamblarea uzinal ă .
7.29  Un element trebuie marcat cu orientarea la montare dac ă   aceasta nu rezult ă   din forma sa
geometrică .
NOTĂ – Marcările trebuie amplasate, dac ă este posibil, în poziţii în care să fie vizibile atâ la depozitare, cât şi după 
montare.
7.30  Metodele de marcare trebuie s ă  fie conform paragrafului 6.2 din SR EN 1090-2.
VII.  RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE MONTAJ
7.31  Furniturile vor fi achiziţionate însoţite de documenta ţia specificată   de prevederile referitoare
la comercializarea produselor pentru construc ţii. De asemenea, se vor avea în vedere prescrip ţiile
relevante din SR EN 1090 şi SR EN 1993.
7.32  Recepţia lucră rilor de montaj se va face în conformitate cu prescrip ţiile relevante din SR EN
1090 şi SR EN 1993, precum şi conform legislaţiei aplicabile, în vigoare, privind executarea
lucră rilor de construcţii şi calitatea în construcţii.
7.33  Rezultatele verifică rilor şi încercă rilor mecanice ale furniturilor, precum şi rezultatele
verifică rilor lucră rilor de montaj, în diversele faze de realizare a îmbin ă rilor cu şuruburi de înaltă  
rezistenţă   pretensionate, vor fi consemnate în documente din sistemul calit ăţii implementat la
nivelul executantului, în condi ţiile legii, după  cum urmează :
-  notă   de constatare asupra preasambl ă rii uzinale, consemnându-se abaterile dimensionale, de
la limitele admisibile, remedierile efectuate şi metodele prescrise folosite, conf. pct. 6.62. O
copie după  nota de constatare se constituie în pies ă  la dosarul de recep ţie;
-  notă   de constatare asupra preasambl ă rii la şantier executată   în condi ţiile prezentate la pct.
7.26, care se constituie, de asemenea în pies ă , la dosarul de recep ţie;
-  documente care înso ţesc organele de asamblare la achizi ţionarea lor (şuruburi, piuliţe, şaibe),
potrivit legii (declaraţia de conformitate şi/sau declaraţia de performanţă , certificatul de
calitate, agrementul tehnic, dup ă   caz), precum şi rapoartele de încerc ă ri emise de laboratoare
de specialitate pe baza încerc ă rilor efectuate pe şantier;
-  procesele verbale de verificare pe faze a calit ăţii execuţiei îmbină rilor prin şuruburi de înaltă  
rezistenţă , în care se consemneaz ă   rezultatele tuturor verifică rilor efectuate în diferite faze de
execu ţie a montajului, inclusiv preg ă tirea suprafeţelor de contact.
7.34  Verificarea strângerii se va realiza pe baza Fişei de eviden ţă a îmbinărilor pretensionate (vezi
ANEXA A), pentru îmbinarea corespunz ă toare, fapt ce va fi consemnat într-un proces verbal, care
va fi semnat de to ţi factorii implicaţi la realizarea strângerii.
7.35  Toate documentele de verificare a calit ăţii emise pe baza verifică rilor şi încercă rilor mecanice
realizate pe şantiere, de că tre executant, vor fi avizate de c ă tre beneficiar la momentul execut ă rii
lor.
7.36  Inspecţii planificate privind verificarea conformit ăţii la execuţia construcţiilor metalice, în
special privind realizarea îmbin ă rilor cu şuruburi se vor efectua de catre institu ţii abilitate conform
prevederilor legislative în vigoare. Aceste inspec ţii vor consta şi în verificarea îndeplinirii
condiţiilor din prezentele instrucţiuni tehnice.

8. VERIFICAREA MEN ŢINERII CALITĂŢII ÎMBINĂRILOR ÎN EXPLOATARE

  38
 

8.1  Verifică rile periodice se efectueaz ă  la intervale de timp, în func ţie de destinaţia construcţiilor,
precum şi de condi ţiile de exploatare.
8.2  În afara verifică rilor specificate la pct. 8.1, se vor executa verific ă ri suplimentare ori de câte
ori vor surveni solicit ă ri mecanice, fizice şi chimice, depăşind limitele normale considerate în
proiectare şi în prezentele instruc ţiuni sau apar defec ţiuni vizibile.
8.3  Proiectantul va întocmi un PROGRAM DE MONITORIZARE A SISTEMULUI , care va
conţine urmă toarele capitole principale:
-  intervalele de timp la care se vor face verific ă ri ale sistemului;
-  nivelul de calificare şi autorizare a personalului destinat verific ă rii sistemului;
-  modul de urmă rire în situ;
-  modul de verificare a strângerii;
-  mă suri necesare pentru remediere, în cazul strângerilor care şi-au pierdut caracteristicile
normate în timp.
8.4  Verifică rile se fac de c ă tre beneficiar, în condiţiile legii, şi vor consta în verificarea
strângerilor de pretensionare şi verificarea vizuală   a st ă rii suprafeţelor în contact din îmbină ri care
au fost desemnate de proiectant ca fiind relevante în evaluarea comportarii în timp a construc ţiei.
Aceste verifică ri se vor realiza cel pu ţin odată  în perioada de viaţă  normată  a construcţiei, respectiv
prima verificare de regula la 10 ani, în condi ţiile unei exploată ri normale generate în principal de
factori de risc naturali. Valorile constatate vor fi notate într-un proces-verbal de constatare şi vor fi
transmise proiectantului pentru a fi comparate cu valorile înscrise în Fişa de eviden ţă a îmbinărilor
 pretensionate (vezi modelul din ANEXA A), ata şată  la Cartea construcţiei.
8.5  Soluţiile de remediere, în cazurile unor situa ţii necorespunz ă toare rezultate din aceste
verifică ri, vor fi stabilite pe bază  de expertize tehnice efectuate de unit ăţi de specialitate.

9.  PRODUSELE PENTRU CONSTRUC ŢII FOLOSITE LA REALIZAREA

ÎMBINĂRILOR

9.1  Organele de asamblare, tablele şi profilele utilizate la realizarea îmbin ă rilor, se achiziţionează  
 însoţite de documentaţia specificată  de prevederile referitoare la comercializarea produselor pentru
construcţii.

9.2 Performanţele detaliate în documenta ţia prevă zută   la alin.(9.1), trebuie s ă   fie conforme cu
performanţele specificate în proiectul tehnic/ caietul de sarcini al lucr ă rii/obiectivului de investiţie.

9.3 Prevederile alin.(9.1) şi (9.2) se aplică   în mod corespunză tor şi produselor necesare pentru
protecţia anticorozivă  şi/sau protecţia la foc a elementelor metalice îmbinate.

10. INSPECŢIA TEHNOLOGICĂ ŞI A ECHIPAMENTELOR LA PUNEREA ÎN OPER Ă 

10.1  Inspecţia tehnologică   se efectueaz ă , la cererea proiectantului, beneficiarului sau
executantului, pentru:
-  verificarea capabilităţii unităţii de producţie de a realiza şi/sau monta structura metalică  dup ă  
tehnologia proiectat ă ;
-  verificarea momentelor de strângere realizate de unitatea care execut ă ;
- verificarea aplică rii corecte a tehnologiilor de montaj în şantier.
10.2  Inspecţia echipamentelor se efectueaz ă   în condi ţiile legii şi constă   în verificarea şi atestarea
stă rii de funcţionare normală   a utilajelor şi echipamentelor utilizate la realizarea lucr ă rilor de
construcţii-montaj din şantier.
  39
 

10.3  Inspecţia echipamentelor se realizeaz ă   periodic, în funcţie de tipul utilajului sau
echipamentului utilizat, în perioada de func ţionare în parametri normali de lucru, La verific ă rile
realizate în şantier, se utilizează   mijloace de mă sură   şi control, etalonate şi verificate în condi ţiile
legii şi cu respectarea prevederilor prezentelor Instruc ţiuni (vezi Cap.4, partea III. DISPOZITIVE).
10.4  Rezultatele inspecţiei vor fi consemnate într-un raport de inspec ţie în baza că ruia proiectantul
lucră rilor va lua toate m ă surile necesare pentru remedierea eventualelor deficien ţe constatate şi,
dacă   este cazul, va impune m ă suri suplimentare de verificare pentru o evaluare corect ă   a executiei
construcţiei şi respectiv a îmbină rilor din construcţie.

11. SIGURANŢA ŞI SECURITATEA ÎN MUNC Ă 

11.1  Executantul va asigura condi ţiile necesare şi va ră spunde conform legii, pentru efecturea
obligatorie a instructajului periodic de protec ţia muncii pentru to ţi factorii implicaţi în realizarea
montajului/lucră rilor, inclusiv pentru eventualii vizitatori pe şantier.
11.2  Vor fi menţinute înregistră ri cu privire la instructajul periodic de protec ţia muncii, prevă zute
prin sistemul calitaţii implementat la nivelul executantului. 
11.3  Instructajul de protecţia muncii se realizeaz ă  conform unor proceduri scrise, elaborate în baza
prevederilor legale privind regimul materiilor explozive; securitatea şi să nă tatea în muncă ; cerinţele
minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de să nă tate la locul de muncă ; cerinţele minime de
securitate şi să nă tate în muncă   referitoare la: utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare,
utilizarea de că tre lucră tori a echipamentelor individuale de protec ţie la locul de munc ă ,
manipularea manual ă   a maselor care prezint ă   riscuri pentru lucr ă tori, în special de afec ţiuni
dorsolombare, precum şi cerinţele minime de securitate şi să nă tate pentru locul de munc ă , în
concordan ţă   şi cu respectarea Planului de m ă suri a comitetului de securitate şi s ă nă tate în muncă   şi
Instrucţiunile proprii de securitatea muncii pentru activit ăţi specifice din cadrul executantului.
11.4  Executantul va realiza şi testarea psihologică  a personalului care lucreaz ă  în condiţii speciale
de muncă , conform legislaţiei specifice, în vigoare (lucrul la în ă lţime, lucrul în condi ţii de izolare,
lucrul cu substan ţe explozive, şoferii, etc.).

  40
 

A N E X A A (informativă) 
FIŞĂ DE EVIDENŢĂ A ÎMBINĂRILOR PRETENSIONATE
A.1 În tabelul A.1 este prezentat formularul fi şei de evidenţă  a îmbină rilor pretensionate.
Tabelul A.1 – Formular al fişei de eviden ţă  a îmbină rilor pretensionate 
PROIECTANT EXECUTANT
Realizare
   )   Momente de strângere
  n    )      2
   ( moment(4) 
  o    l
  e
   1
   (
  e   e
  r [ N  ⋅ m]  [ N  ⋅ m] 
  s   v    i   a (3)
  n
  o    i    i
           ţ

  z   n
   i Schema îmbinării   Observaţii(5) 
  r    N   o    b Treaptă 
   T    P   m Nr. Treaptă  Treaptă  Treaptă 
    Î finală 
şurub iniţială  iniţială  finală 
min. max.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Refacerea stângerii datorită 
1 225 330 400 225 335 depăşirii treptei finale a
momentului de strângere
2 225 330 400 ... ... -
3 225 330 400 ... ... -
   1 4 225 330 400 ... ... -
   M 5 225 330 400 ... ... -
   S
* * *   – 6 225 330 400 ... ... -
   1
   P 1 225 330 400 ... ... -
   G
2 225 330 400 ... ... -
3 225 330 400 ... ... -
4 225 330 400 ... ... -
  5 225 330 400 ... ... -
6 225 330 400 ... ... -
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
(1)
Pentru localizarea poziţiei îmbină rii, se vor folosi axele principală  şi secundară  de inerţie ale structurii metalice din care face parte îmbinarea.
(2)
 Îmbinarea va fi notată  prin precizarea elementelor structurale conectate. Exemplu: (Grind ă   Principală  1 – Stâlp Marginal 1: GP1 – SM1).
(3)
 În câmpul corespunză tor din tabel, va fi inserată   o schemă   a îmbină rii, ca vedere bidimensională   cu marcarea elementelor îmbinate. Deasemenea, pe schema îmbină rii se va marca, prin numerotare, ordinea de strângere a
 
şuruburilor.
(4)
 Funcţie de tipului dispozitivului de strângere folosit, sunt posibile situaţiile:
-  În cazul folosirii dispozitivelor de stângere controlat ă  cu posibilitatea stocă rii valorilor momentului de strângere, în coloanele Treapt ă ini ţ ială şi Treapt ă finală, pe formularul de lucru se vor nota poziţiile înregistră rilor
corespunz ă toare din memoria dispozitivului de stângere. Ulterior, la descă rcarea inregistră rilor, poziţiile notate pe formularul de lucru vor fi înlocuite, pe formularul final, cu valorile corespunză toare ale momentului de
strîngere realizat.
-  În cazul folosirii dispozitivelor de strângere cu avertizare, f ă ră   indicarea şi stocarea valorii momentului de strângere (de exemplu, chei mecanice), în coloanele Treapt ă ini ţ ială  şi Treapt ă finală, se va bifa realizarea
momentului de strângere reglat.
(5)
 Se vor nota toate dificult ăţile apă rute în procesul de strângere, în vederea realiz ă rii pretensionă rii.

  41
 

A N E X A B (informativă) 
PRECIZĂRI ASUPRA STUDIULUI COMPORT ĂRII ÎMBINĂRILOR CU ŞURUBURI
PRETENSIONATE, FOLOSIND METODA ELEMENTULUI FINIT
B.1 Generalităţi
Scopul acestei anexe este acela de a propune recomand ă ri privind studiul comport ă rii componen-
telor din alcă tuirea îmbină rilor cu şuruburi pretensionate, folosind metoda elementului finit.
Metoda elementului finit va fi folosit ă   numai în scopul studiului  comportamentului elementelor
structurale din alc ă tuirea îmbină rilor cu şuruburi pretensionate.
Fundamentarea prin calcul a solu ţiei tehnice, precum şi a parametrilor unei îmbină ri cu şuruburi
pretensionate se face numai pe baza standardelor în vigoare  care reglementeaz ă   domeniul,
respectiv a prezentelor instruc ţiuni tehnice.
B.2 Modele de material
Dacă   în studiul comport ă rii componentelor din alcă tuirea îmbină rilor cu şuruburi pretensionate,
folosind metoda elementului finit, se iau în considerare cazuri de înc ă rcare pentru care se estimeaz ă  
că   tensiunea echivalent ă   corespunz ă toare teoriei de rezistenţă   adoptate, depăşeşte limita
corespunză toare comportă rii liniare a materialului, se recomnad ă  folosirea unor modele de material
biliniare.
NOTA 1 – Pentru oţelurile de construcţii laminate la cald, se recomand ă folosirea modelelor biliniare f ără consolidare.
NOTA 2 – Pentru oţelurile din care sunt realizate şuruburile de înaltă rezistenţă pretensionate se recomand ă folosirea
modelelor biliniare cu consolidare izotropă.
B.3 Modelarea schematizată a dispozitivelor de fixare
Dacă   obiectivul principal al studiului folosind metoda elementului finit îl constituie st ă rile de
tensiuni şi de deformaţii ce se produc în elementele îmbinate cu ajutorul dispozitivelor de fixare, se
recomand ă   schematizarea acestora prin elemente finite unidimensionale de tip bar ă   cu noduri
rigide.
Pentru elementul finit asociat tijei şurubului din alcă tuirea dispozitivului de fixare se va declara
secţiune transversal ă   circulară , având diametrul egal cu diametrul nominal al şurubului. Acest
element finit va avea axa local ă  coincidentă  cu axa g ă urii.
Pentru modelarea legă turii dintre capul şurubului şi componenta adiacent ă   din îmbinare, respectiv
dintre piuliţă   şi componenta adiacent ă , se vor folosi elemente finite unidimensionale de tip bar ă  cu
noduri rigide, dispuse radial în jurul elementului finit care schematizeaz ă  tija şururbului.
NOTĂ – Unele platforme de analiză cu elemente finite au implementate instrumente specializate în scopul model ării
prin metoda descrisă mai sus a asamb ărilor cu şuruburi.
B.4 Folosirea simetriilor
Ori de câte ori este posibil, se recomand ă   folosirea simetriilor din modelul fizic real, pentru a
genera modele cu elemente finite de dimensiuni cât mai mici şi care să   asigure o precizie
accceptabilă  a rezultatelor obţinute.
Ori de câte ori se folosesc simetriile, se vor impune constrângeri necesare şi suficiente în planele de
simetrie.
B.5 Rafinarea discretizărilor
Se recomandă  rafinarea discretiză rilor, cel puţin în urmă toarele situaţii:
-  atunci când se dore şte analiza comport ă rii zonei filetate a şuruburilor din îmbinare, se va
rafina discretizarea în zona filetului;
-  atunci cînd se dore şte analiza concentr ă rii tensiunilor în zona g ă urilor pentru şuruburi, se va
rafina discretizarea în vecin ă tatea acestora.

42
 

B.6 Modelarea pretensionării

Cea mai simplă   cale de a modela pretensionarea şuruburilor folosite la realizarea îmbin ă rilor
pretensionate este aceea prin care se induc tensiuni termice care vor produce strâgerea
componentelor îmbinate cu o for ţă  egală  cu forţa de pretensionare dorit ă .
NOTĂ - Chiar dacă în realitate sistemul este de fapt pretensionat din alte cauze decât cele termice, tehnica de modelare
pe platforma de analiză cu elemente finite rămâne aceeaşi.
Dacă  se cunosc pretensionarea necesar ă   şi proprietăţile termice ale materialului şurubului, se poate
calcula diferenţa necesar ă  de temperatură , cu urm ă toarea relaţie:
F c , P
∆T  =   (B.1)
α EA
unde:
F c ,P  - forţa de pretensionare de calcul;

α  - coeficientul deformaţiei termice liniare a materialului şurubului;

 E   - modulul de elasticitate longitudinal ă  a materialului şurubului;
 A  - aria nominal ă  a sec ţiunii transversale a şurubului.
Diferenţa de temperatură   calculată  cu relaţia (B.1) se aplic ă  în modelul cu elemente finite în scopul
simulă rii pretensionă rii, după  cum urmeaz ă :
1.  se stabileşte o temperatură  de referinţă   T r  care se atribuie tuturor elementelor finite din model,
cu excep ţia elementelor finite care modelează  şuruburile din îmbinare;
2.  elementelor finite care modeleaz ă  şuruburile din îmbinare li se atribuie temperatura  T b :
T b =  ∆ T  − T r    (B.2)
Unele platforme de analiz ă   cu elemente finite permit indicarea direct ă   a forţei de pretensionare, în
cazul modelă rii schematizate a dispozitivelor de fixare. Folosirea acestei alternative, presupune
rularea a dou ă  analize:
-   în  prima analiză  se impune un anumit nivel de pretensionare a şuruburilor. Datorită   elas-
ticităţii materialelor componentelor îmbină rii (plă ci şi dispozitive de fixare), la finalul primei
analize, pretensionarea din şuruburi este mai mică  decât cea declarat ă  iniţial.
-   în a doua analiză, pe baza pretension ă rii reale de la finalul primei analize, pretensionarea
aplicată  şuruburilor este mă rită  corespunz ă tor, astfel încât pretensionarea final ă  să  corespund ă  
(cu o eroare acceptabil ă ) pretensionă rii reglementate.
B.7 Tipuri de analize
Tipul analizelor efectuate trebuie s ă   respecte natura înc ă rcă rilor, natura modelelor de material
declarate în model, precum şi mă rimea preconizată  a deformaţiilor modelului:
-  pentru încă rcă ri statice, modele liniare de material şi deformaţii preconizate ale modelului
respectând ipoteza micilor deforma ţii, se vor realiza analize statice liniare;
-   în cazul în care cel puţin una din condi ţiile anterioare nu este îndeplinit ă  se vor realiza analize
statice neliniare.
B.8 Personal autorizat
Personalul desemnat pentru studiul comport ă rii îmbină rilor pretensionate, folosind metoda
elementului finit trebuie să  îndeplinească  urmă toarele condiţii:
-  să   aibă   pregă tire relevantă   în domeniul folosirii metodei elementului finit pentru analiza
structurilor de rezistenţă ;
-  să  aibă  o experienţă  de cel puţin 5 ani în domeniul proiect ă rii îmbină rilor metalice.

  43
 

A N E X A C (informativă) 
EXEMPLU DE CALCUL
ÎMBINARE CU ŞURUBURI PRETENSIONATE, DE CATEGORIA C
C.1.  Formularea problemei
Se cere realizarea unei îmbin ă ri cu şuruburi de înaltă   rezistenţă   pretensionate, de categoria C, în
scopul transmiterii unui efort axial static F Ed  =  300 kN , între două   elemente realizate din platband ă  
Pl 160 ×16  din oţel S 235, conform SR EN 10025-2.

C.2.  Soluţie tehnică 

Soluţia tehnică   adoptată   foloseşte două   eclise dispuse de-o parte şi de alta a elementelor supuse la
 întindere (vezi schema de principiu din figura 1). Eclisele sunt realizate din platband ă   Pl 160 × 8  din
oţel S 235, conform SR EN 10025-2.
Suprafeţele de contact ale ecliselor şi ale elementelor centrale sunt tratate corespunz ă tor clasei A
(vezi tabelul 5.7), că reia îi corespunde coeficientul de frecare µ = 0,5 .

Figura C.1 – Schema de principiu a soluţiei adoptate

Pentru realizarea îmbină rii se are în vedere sistemul HV, folosind 12 dispozitive de fixare dispuse
 în 3 rânduri şi 4 coloane, ca în figura C.2. Îmbinarea prezint ă  un plan de simetrie perpendicular pe
direcţia efortului axial transmis (vezi figura C.2).

Figura C.2 – Geometria îmbin ării cu şuruburi pretensionate

NOTA 1 – În figura C.2, e1 , e2 ,  p1  şi  p2  au semnificaţiile distanţelor explicitate în tabelul 5.2.
NOTA 2  – Lungimea l   a ecliselor va fi stabilit ă  după  adoptarea numărului dispozitivelor de fixare, a modului de
amplasare a acestora în îmbinare, precum şi a distanţelor în direcţie longitudinală care definesc amplasarea g ăurilor
  44
 

şuruburilor (a se vedea rela ţia (C.2) şi tabelul 5.2).

Cu notaţiile din figura C.2, se pot scrie rela ţiile:
160 = 2 ⋅  (e2  + p2 )   (C.1)
l = 10 + 2 ⋅ ( 2e1 + p1 )   (C.2)
NOTĂ - Deoarece lăţimea platbandelor din care se execut ă elementele îmbinate este impus ă  (160 mm), la stabilirea
dimensiunilor e2  şi  p2  se vor respecta atât cerin ţele impuse prin tabelul 5.2, cât şi relaţia (C.1).
Datorită   simetriei, se consider ă   în calcul doar una din p ă rţile rezultate prin intersectarea îmbin ă rii
cu planul de simetrie, a şa cum este reprezentat în figura C.3.

Figura C.3 – Modelul considerat în calcul

Se adoptă   şuruburi de înaltă   rezistenţă   M16 ( d  =  16 mm ), grupa 10.9, având lungimea sub
cap l = 60 mm , şi lungimea pă rţii filetate l g = max 32 mm  (vezi tabelul 2 din SR EN 14399-4).
În conformitate cu jocurile nominale înscrise în tabelul 6.3 în cazul g ă urilor rotunde normale,
rezultă  diametrul gă urilor pentru şuruburi:
d 0  = 18 mm  
În continuare se adopt ă   distanţele în direcţie longitudinală   şi transversală   între axele dispozitivelor
de fixare, în vederea stabilirii amplas ă rii gă urilor şuruburilor, precum şi a lungimii necesare a
ecliselor. Se au în vedere cele înscrise în tabelul 5.2, precum şi grosimea celui mai sub ţire element
 îmbinat,
  {8; 16} = 8 mm  
t = min{t 1 ; t 2 } = min

În tabelul C.1 sunt sintetizate caracteristicile geometrice e1 , e2 ,  p1 ,  p2  şi l .. 
Tabelul C.1 – Caracteristici geometrice ale îmbinării
Domeniu de variaţie sau Domeniu numeric sau Valoare
Dimensiune
relaţie de calcul valoare numerică  adoptată 
e1  [mm]  1,2d 0 ≤ e1  ≤ 4t + 40 mm   21,6 mm ≤ e1  ≤ 72 mm   25
e2 [mm]  1,2d 0 ≤ e2   ≤ 4t + 40 mm   21,6 mm ≤ e2  ≤ 72 mm   25
 p1 [mm]    1 ≤ min{14t ; 200 mm}  39,6 mm ≤  p1  ≤ min{112 mm; 200 mm}  
2,2d 0 ≤  p 50
 p2 [mm]    2 ≤ min{14t ; 200 mm}  43,2 mm ≤  p2  ≤ min{112 mm; 200 mm}  
2,4d 0 ≤  p 55
l   [mm]  l = 10 + 2 ⋅ ( 2e1 + p1 )   l = 10 + 2 ⋅ (2 ⋅  25 + 50) = 210   210

C.3.  Validarea soluţiei tehnice prin calcul

Condiţia de rezistenţă  la lunecare a îmbin ă rii, presupune respectarea inegalit ăţii:
  45
 

    ≥ F Ed   
nb ⋅ F  s , Rd  (C.3)
unde:
nb  - numă rul dispozitivelor de fixare care lucreaz ă  la preluarea efortului axial impus: nb = 6 ;
F s , Rd   - rezisten ţa de calcul la lunecare a unui şurub, la starea limit ă  ultimă  (vezi mai jos).

În plus, în conformitate cu preciz ă rile din tabelul 5.1, pentru acest caz se impune respectarea
urmă torului sistem de condi ţii:
 F v, Ed  ≤ F s , Rd 

 F v, Ed  ≤ F b , Rd    (C.4)
F Ed  ≤  N net , Rd 
unde:
F v ,Ed   - forţa de calcul care produce forfecarea unui şurub din îmbinare, în starea limit ă  ultimă ;
F b , Rd   - forţa capabil ă  la presiune pe gaur ă ;
 N net , Rd  - valoarea de calcul a rezisten ţei la întindere a sec ţiunii transversale nete.

Acceptând că  efortul axial transmis de îmbinare se distribuie în mod egal pe dispozitivele de fixare,
rezultă :
  =  F Ed  nb
F v , Ed    (C.5)
După înlocuirea valorilor numerice în rela ţia (C.5), se ob ţine:
F v , Ed  = 300
  6 = 50 kN   
Forţa de pretensionare de calcul se determin ă  cu relaţia (5.7):
F  p ,C   = 0 ,7 f ub As   (C.6)
unde :
 f ub   - rezistenţa de rupere la trac ţiune statică   a materialului şurubului (tabelul 5.3, pentru şurub
grupa 10.9) :  f ub  = 1000  N   mm 2 ;
 As   - secţiunea transversal ă   nominală   rezistentă   a şurubului (tabelul 4.3, pentru filet M16 cu pas
normal ):  As  ≅ 157 mm2 .
Înlocuind valorile numerice în relaţia (C.6), rezultă :
  = 109900 N  ≅ 110 kN   
F  p ,C  = 0,7 ⋅1000 ⋅157

NOTĂ – Pentru cazul şuruburilor cu pas normal, forţa de pretensionare de calcul se poate determina ca mai sus, sau
poate fi luată direct din tabelul 19 din SR EN 1090-2.
Forţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat în starea limit ă   ultimă  se determină   cu relaţia
(5.6):
F s , Rd  = k s  n µ F  p ,C  γ   M 3   (C.7)
 în care;
k s  - coeficient a c ă rui valoare se ia din tabelul 5.6 ( pentru găuri normale) : k s = 1 ; 
n  - numă rul suprafeţelor de frecare ( vezi figura C.3): n = 2 ; 
µ  - coeficientul de frecare dintre suprafe ţele în contact ale elementelor îmbinate (având valoarea
precizată  mai sus): µ = 0,5 ;
F  p ,C   - forţa de pretensionare de calcul: F  p ,C   = 110 kN  ;
γ  M 3  - coeficient parţial de siguranţă (tabelul 2.1 din SR EN 1993-1-8): γ  M 3  = 1,25 .
F s , Rd  = 1 ⋅ 2 ⋅ 0,5
  ⋅110 1,25 = 88 kN  
Forţa capabil ă  la presiune pe gaur ă  se calculeaz ă  cu relaţia (a se vedea tabelul 5.4):
  46
 

  F b , Rd  = k 1 a  b f u d  t  γ  M 2   (C.8) 

 în care:
k 1 - coeficient adimensional, depinzând de pozi ţia şurubului în direcţie perpendicular ă   pe direcţia
efortului transmis de îmbinare (vezi figura C.3 şi tabelul 5.4):
 e2 
-  pentru şuruburile de margine: k 1 = min 2,8 − 1,7;  2  ,5 = min{2.19;  2,5} = 2,19 ;
 d 0 
  p2 
-  pentru şuruburile interioare: k 1 = min 1,4 − 1,7;  2  ,5 = min{2,56;  2,5} = 2,5 .
 d 0 
ab - coeficient adimensional care ţine seama de pozi ţia şurubului în direcţie paralel ă   cu direcţia
efortului transmis de îmbinare (vezi figura C.3 şi tabelul 5.4):
 e1 
ab = min{α d ;   f ub  f u ;   1,0} = min  ;   f ub  f u ;  1,0 = min{0,46;  2,78;  1,0} = 0,46  
 3d 0 
 f u - rezistenţa de rupere la trac ţiune statică   a materialului platbandelor din care se realizeaz ă  
elementele îmbinate (vezi tabelul 4.1, pentru S 235):  f u   = 360  N  mm 2 .
NOTĂ – În relaţia (C.8), t este grosimea cumulat ă a elementelor din îmbinare la nivelul c ărora se realizează contactul
cu şurubul. În cazul considerat, având în vedere grosimile platbandelor din care sunt realizate elementele îmbinate,
precum şi soluţia adoptată pentru aceasta, t = 2t 1 =  t 2 = 16 mm .
Deoarece pentru coeficientul k 1  sunt disponibile dou ă  valori (vezi mai sus), valoarea for ţei capabile
la presiune pe gaur ă   a unui şurub depinde de pozi ţia acestuia în direc ţie perpendiculară   pe direcţia
efortului transmis de îmbinare:
-  pentru şuruburile de margine:
F b , Rd ,m arg ine = 2,19 ⋅ 0,46 ⋅ 360  ⋅ 16 ⋅ 16 1,25 ≅ 74274 N  ≅ 74,27 kN  
-  pentru şuruburile interioare:
F b , Rd ,int erior  = 2,5 ⋅ 0,46 ⋅ 360  ⋅16 ⋅16 1,25 ≅ 84787 N  ≅ 84,79 kN   
Forţa capabil ă  la presiune pe gaur ă  este:
  ine ;  F b , Rd ,int erior  = 74,24 kN   
F b , Rd  = min F b , Rd ,m arg
Valoarea de calcul a rezisten ţei la întindere a sec ţiunii transversale nete, se determin ă   cu relaţia
(6.8) din SR EN 1993-1-1:
 N net , Rd  =  A  net  ⋅  f  y γ   M 0   (C.9)
unde:
 Anet    - aria netă   a secţiunii transversale supus ă   la întindere de efortul axial transmis de îmbinare
(vezi figura 3, dimensiunile caracteristice ale îmbin ă rii, precum şi diametrul gă urilor pentru
şuruburi):  Anet  = 16(160  − 3 ⋅18) = 1696 mm 2 ;
 f  y   - limita de curgere la trac ţiune statică   a materialului platbandelor din care se realizeaz ă  
elementele îmbinate (vezi tabelul 4.1, pentru S 235):  f  y  = 235  N  mm 2 ;
γ  M 0  - coeficient par ţial de siguran ţă  (vezi paragraful 6.1 din SR EN 1993-1-1): γ  M 0  = 1,0 .
Înlocuind în relaţia (C.9), se ob ţine:
 N net , Rd  = 1696 ⋅ 235 1  ,0 = 398560 N  ≅ 398,6 kN   
În tabelul C.1 se prezint ă  sinteza verifică rilor impuse îmbină rii luate în calcul.

  47
 

Tabelul C.1 – Sinteza verifică rilor  

Mărime calculată 
sau adoptată  Valoare U.M. Verificări
F Ed    300 kN   Îndeplinire
Explicitarea
F v ,Ed    Verificare verificare
50 kN   numerică a
impusă 
verificării (DA/NU)
F s , Rd    88 kN  
nb ⋅ F  s , Rd  ≥ F Ed      ≥ 300  
6 ⋅ 88 DA 
F b , Rd    74,24 kN  
F v ,Ed   ≤ F s , Rd    50 ≤ 88   DA 
 N net , Rd    396,6 kN  
F v , Ed   ≤ F b , Rd    50 ≤ 74,24   DA 
e2   25 mm  
F Ed  ≤ N net , Rd    300 ≤ 398,6   DA 
 p2   55 mm  
160 = 2 ⋅ (e2  +  p2 )   160 = 2 ⋅  (25 + 55)   DA 
nb   6 -
Concluzie: Deoarece toate verific ă rile impuse îmbină rii sunt satisf ăc  ute, soluţia tehnică  adoptată  se
consider ă  validată .
C.4.  Studiul comportării îmbinării folosind metoda elementului finit
C.4.1 Obiective
Obiectivele urmă rite în studiu, folosind metoda elementului finit sunt urm ă toarele:
-  simularea pretensionă rii şuruburilor din îmbinare;
-  verificarea tensiunilor normale, paralele cu direc ţia efortului transmis de îmbinare, în
elementele centrale, şi în eclise, atât în zonele sl ă bite de gă urile pentru şuruburi, cât şi la
marginea acestora;
-  stabilirea nivelului de deformaţie în direcţie paralelă   cu efortul transmis, al elementelor
 îmbinate;
-  verificarea la lunecare a îmbin ă rii.
C.4.2 Procedură de lucru
Pentru atingerea obiectivelor propuse, s-a adoptat urm ă toarea procedură  de lucru:
-  generarea modelului tridimensional al îmbin ă rii, respectând solu ţia tehnică  adoptată ;
-  simplificarea modelului tridimensional al îmbin ă rii, ţinând seama de simetria modelului fizic
real, precum şi de obiectivele studiului;
-  exportul modelului simplificat pe o platform ă  de analiz ă  cu elemente finite;
-  generarea modelului cu elemente finite;
-  stabilirea tipului de analiză   şi rezolvarea modelului numeric de calcul asociat modelului cu
elemente finite;
-  analiza şi interpretarea rezultatelor;
-  concluzii.
C.4.3 Aspecte ale modelării
În general, dac ă   nu se urm ă reşte decât generarea unui model numeric de calcul folosind metoda
elementului finit, modelarea tridimensional ă   detaliată   a îmbină rii supusă   studiului nu este strict
necesar ă . În acest context, se poate genera direct modelul tridimensional simplificat al îmbin ă rii.
În prezentul studiu a fost generat şi modelul tridimensional detaliat al îmbină rii (vezi figura C.4),
pentru a se pune în eviden ţă  simplificarea acestuia, reprezentată  în figura C.5.

  48
 

 
Figura C.4 – Modelul complet al îmbin ării

Figura C.5 – Modelul tridimensional simplificat

Modelul tridimensional simplificat al îmbin ă rii a fost generat ţinând seama de simetria acesteia în
raport cu planul perpendicular pe direc ţia efortului transmis. Totodat ă , deoarece prin studiu nu se
intenţionează   determinarea tensiunilor induse în şuruburi de pretensionare, din modelul
tridimensional simplificat au fost eliminate dispozitivele de fixare (ansamblurile formate din
şuruburi, şaibe şi piuliţe), urmând ca acestea s ă   fie schematizate pe platforma de analiz ă   cu
elemente finite pe baza recomand ă rilor din ANEXA B.
NOTĂ – În modelul simplificat, semieclisele au fost generate ca reuniuni de dou ă părţi identice având contact în planul
de simetrie conţinând axele găurilor centrale. Scopul acestei model ări este acela de a asigura generarea nodurilor în
acest plan, în procesul de discretizare pe platforma de analiz ă cu elemente finite.
Pentru generarea reţelei de discretizare au fost folosite dou ă  tipuri de elemente finite:
-  elemente finite tridimensionale - reţeaua asociat ă  modelului tridimensional importat;
-  elemente finite unidimensionale de tip bar ă  cu noduri rigide – schematizarea dispozitivelor de
fixare.
În figura C.6 este reprezentat modelul cu elemente finite al îmbin ă rii obţinut în urma preproces ă rii
realizată  pe platforma de analiz ă  cu elemente finite.

  49
 

  a b
Figura C.6 – Modelul cu elemente finite
a – model complet; b – schematizarea dispozitivelor de fixare
Reţeaua de discretizare cu elemente finite tridimensionale a fost generat ă   plecând de la o
dimensiune a elementului finit reprezentând 70% din dimensiunea implicit ă . De asemenea, au fost
impuse 6 centre de rafinare (cu raza de 25 mm), plasate în centrele de greutate ale cilindrilor care
materializează   gă urile de şurub. În jurul centrelor de rafinare, dimensiunile elementelor finite
iniţiale au fost mic şorate de 2,5 ori.
Reţeaua de discretizare cu elemente finite unidimensionale de tip bar ă   cu noduri rigide a fost
generat ă   în scopul schematiz ă rii dispozitivelor de fixare. În figura C.6 b este reprezentat ă , la scară  
mă rită , aceast ă   discretizare (cu „ascunderea” tuturor celorlalte entit ăţi ale modelului reprezentat în
figura C.6 a). Elementele finite unidimensionale care materializeaz ă   tijele şuruburilor au fost
declarate ca având sec ţiune transversală  circulară  cu diametrul egal cu diametrul nominal al filetului
( d  = 16 mm ).
În tabelul C.2 sunt sintetizate rezultatele procesului de discretizare.
Tabelul C.2 – Rezultatele discretiză rii 
Număr de elemente finite tridimensionale 93670
Număr de elemente finite unidimensionale 762
Total elemente finite: 94432
Număr de noduri 63844
În model au fost aplicate urm ă toarele constrângeri:
-  toate nodurile reţelei de discretizate aflate în planul de simetrie perpendicular pe direc ţia
efortului transmis de îmbinare, r ă mân în acest plan (paralel cu planul global de referin ţă  YZ –
vezi figura C.6 a).
-  au fost fixate prin suprimarea tuturor gradelor de libertate, nodurile aflate la intersec ţia
urmă toarelor plane: planul de simetrie al îmbin ă rii, paralel cu planul global de referin ţă   YZ,
planul de simetrie al semiecliselor, paralel cu planul global de referin ţă   XY şi planele care
conţin suprafeţele de contact dintre eclise şi placa centrală .
Efortul transmis de îmbinare a fost aplicat ca for ţă   uniform distribuită   pe faţa plă cii centrale
paralelă  cu planul global de referin ţă  YZ şi mai depă rtată  de acesta (vezi figura C.6 a).
Contactele modelate şi caracteristicile acestora sunt urm ă toarele:
-  contactul dintre pă rţile componente ale semiecliselor – contact pe suprafa ţă , fix, asigurând
comportament identic cu comportamentul semiecliselor monobloc;
  50
 

-  contactele dintre semieclise şi placa central ă   – contacte pe suprafa ţă , permiţând lunecarea
relativă . În aceste contacte, s-a declarat coeficientul de frecare static ă µ = 0,5 .
Au fost folosite modele de material liniare, având propriet ăţile mecanice relevante egale cu cele ale
materialelor din care sunt realizate componentele îmbin ă rii (S 235 pentru elementele îmbinate şi
grupa de caracteristici mecanice 10.9 pentru şuruburile de înaltă  rezistenţă ).
C.4.4 Analiza modelului
În general, studiul îmbină rilor pretensionate folosind metoda elementului finit necesit ă   două  
analize, după  cum urmează :
-  o  primă  analiză în care se impune un anumit nivel de pretensionare a şuruburilor. Datorită  
elasticităţii materialelor componentelor îmbină rii (plă ci şi dispozitive de fixare), la finalul
primei analize, pretensionarea din şuruburi este mai mică  decât cea declarat ă  iniţial.
-  o a doua analiză, în care, pe baza pretension ă rii reale de la finalul primei analize, pretensi-
onarea aplicată  şuruburilor este mă rită   corespunză tor, astfel încât pretensionarea final ă   să  
corespund ă  (cu o eroare acceptabil ă ) pretensionă rii reglementate.
C.4.5 Rezultate
Rezultatele obţinute în urma rul ă rii analizelor menţionate la pct. C.4.4, sunt sintetizate în tabelul
C.3.
Tabelul C.3 – Rezultate 
Nr. Valoare Valoare Eroare
Rezultat U.M. Observaţii
crt. calculată  obţinută  relativă 
1 Pretensionare final ă şuruburi  N 110000 111552,6 1,41 % figura C.7
Tensiune axială  σ x în placa
2 centrală (la nivelul fe ţei pe care  N  mm 2   117,19 117,21 0,02 % figura C.8
se aplică efortul axial)
3 Tensiune axială maximă  σ x max în  N  mm 2   - 228,41 - figura C.8
placa centrală 
Tensiune axială  σ x în eclisă (la
4 nivelul feţei aflată în planul de  N  mm 2   117,19 118,98 1,53 % figura C.9
simetrie paralel cu planul global
de referinţă YZ)
5 Tensiune axială maximă  σ x max în  N  mm 2   - 298,84 figura C.9
eclisă 
Valoarea absolută a deplas ării
6 mm  - 0,102 - figura C.10
axiale maxime
Valoarea absolută a deplasării
axiale a unui nod de pe eclis ă,
7 aflat la periferia unei g ăuri şi în mm  - 0,041 - figura C.11
plan paralel cu planul global de
referinţă XY
Valoarea absolută a deplasării
axiale a unui nod de pe placa
8 centrală, aflat la periferia unei mm  - 0,045 - figura C.12
găuri şi în plan paralel cu planul
global de referinţă XY
NOTA 1 - Tensiunea axială  σ x în eclisă (poz. 4 în tabelul C.3) este influenţată de prezenţa găurilor pentru şuruburi.
Pentru valori relevante se recomand ă  ca selecţia nodului în care se solicit ă  afişarea tensiunii să  se facă  astfel încât
acesta să se afle, pe cât posibil, în afara zonelor de influen ţă a perturbaţiilor geometrice reprezentate de găuri.
NOTA 2  - Tensiunea axială  maximă  σ x max   (poz. 5 în tabelul C.3) în eclis ă  (mai mare decât limita de curgere a
materialului) se atinge doar local, f ără a fi un fenomen generalizat în volumul eclisei. În acest context, de şi posibilă, nu
este necesară să se facă o altă analiză, folosind modele neliniare de material.
  51
 

Valoarea absolută   a diferenţei dintre valorile absolute ale deplas ă rilor axiale (poziţia 7 şi poziţia 8
din tabelul C.3) este:
∆ = 0,004 mm ,
ceea ce demonstreaz ă  că  îmbinarea verifică  la lunecare. Îmbin ă rile pretensionate care nu verific ă  la
lunecare sunt caracterizate de valori cu cel pu ţin 3 ordine de m ă rime mai mari decât valoarea
obţinută .
Concluzie: În baza rezultatelor ob ţinute, soluţia tehnică  adoptată  se consider ă  validată .

Figura C.7 – Pretensionare finală 

Figura C.8 – Distribuţia tensiunilor axiale σ x  în placa central ă 

  52
 

 
Figura C.9 – Distribuţia tensiunilor axiale σ x  în eclisă 

Figura C.10 – Distribu ţia deplasării în direcţie axială 

  53
 

 
Figura C.11 – Deplasare în direc ţie axială a unui nod de pe eclisă aflat la periferia unei g ăuri şi în plan paralel
cu planul global de referin ţă XY

Figura C.12 – Deplasare în direc ţie axială a unui nod de pe placa centrală aflat la periferia unei g ăuri şi în
plan paralel cu planul global de referinţă XY

  54
 

  ANEXA D
Referinţe tehnice
 Notă:
1. Referin ţ ele datate au fost luate în considerare la data elabor ării prezentei reglement ări tehnice;
2. La data utilizării reglement ării tehnice se va consulta ultima formă în vigoare a referin ţ elor
tehnice. 
STANDARDE
- SR EN ISO 898-1: Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare executate din o ţ el
carbon şi o ţ el aliat. Partea 1: Ş uruburi par  ţ ial şi complet filetate şi prezoane de clase de
calitate specificate. Filete cu pas normal şi filete cu pas fin 
- SR EN 1090-1: Executarea structurilor de o ţ el şi structurilor de aluminiu. Partea 1: Cerin ţ e
 pentru evaluarea conformit ăţ ii componentelor structurale 
- SR EN 1090-2: Executarea structurilor de o ţ el şi structurilor de aluminiu. Partea 2: Cerin ţ e
tehnice pentru structuri de o ţ el 
- SR EN 1090-2+A1:  Execu ţ ia structurilor de o ţ el şi structurilor de aluminiu. Partea 2:
Cerin ţ e tehnice pentru structuri de o ţ el 
- SR EN 1991-1-6:2005 - Eurocod 1: Ac ţ iuni asupra structurilor. Partea 1-6: Ac ţ iuni generale.
 Ac ţ iuni pe durata execu ţ iei
- SR EN 1991-1-6:2005/NB:2008 - Eurocod 1: Ac ţ iuni asupra structurilor. Partea 1-6: Ac ţ iuni
generale. Ac ţ iuni pe durata execu ţ iei. Anexa Na ţ ională 
- SR EN ISO 4759-3:2003   Toleran ţ e pentru elemente de asamblare. Partea 3: Ş aibe plate
 pentru şuruburi par  ţ ial şi complet filetate şi piuli ţ e. Grade A şi C
- SR EN 1993-1-1: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de o ţ el. Partea 1-1: Reguli generale şi
reguli pentru clădiri 
- SR EN 1993-1-8: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de o ţ el. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor  
- SR EN 1993-1-10: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de o ţ el. Partea 1-10: Alegerea
claselor de calitate a o ţ elului
- SR EN ISO 4759-3:2003 : Toleran ţ e pentru elemente de asamblare. Partea 3: Ş aibe plate
 pentru şuruburi par  ţ ial şi complet filetate şi piuli ţ e. Grade A şi C  
- SR EN ISO 6789:2004 - Scule de asamblare pentru şuruburi şi piuli ţ e. Scule dinamometrice
manuale. Condi ţ ii şi metode de încercare pentru verificarea conformit ăţ ii proiect ării,
conformit ăţ ii calit ăţ ii şi procedura de reetalonare 
- SR EN ISO 9001 – Sisteme de management al calit ăţ ii. Cerin ţ e 
- SR EN 10025-2: Produse laminate la cald din o ţ eluri de construc ţ ii. Partea 2: Condi ţ ii
tehnice de livrare pentru o ţ eluri de construc ţ ii nealiate 
- SR EN 10025-3: Produse laminate la cald din o ţ eluri de construc ţ ii. Partea 3: Condi ţ ii
tehnice de livrare pentru o ţ eluri de construc ţ ii sudabile cu granula ţ ie fină  în stare
normalizat ă /laminare normalizat ă 
- SR EN 10025-4: Produse laminate la cald din o ţ eluri de construc ţ ii. Partea 4: Condi ţ ii
tehnice de livrare pentru o ţ eluri de construc ţ ii sudabile cu granula ţ ie fină  ob ţ inute prin
laminare termomecanică 
- SR EN 10025-5 Produse laminate la cald din o ţ eluri pentru construc ţ ii. Partea 5: Condi ţ ii
tehnice de livrare pentru o ţ eluri de construc ţ ii cu rezisten ţă  îmbunăt ăţ it ă  la coroziunea
atmosferică 
- SR EN 10025-6+A1: Produse laminate la cald din o ţ eluri pentru construc ţ ii. Partea 6:
Condi ţ ii tehnice de livrare pentru produse plate din o ţ el cu limit ă de curgere ridicat ă în stare
călit ă şi revenit ă 

  55
 

- SR EN 10029: Plăci din o ţ el laminate la cald cu grosime mai mare de 3mm. Toleran ţ e la
dimensiuni, formă şi masă. Table de o ţ el laminate la cald, cu grosimi mai mari sau egale cu 3
mm. Toleran ţ e la dimensiuni, de formă şi la masă 
- SR EN 10034: O ţ eluri structurale sec ţ iuni I şi H. Tolerante la dimensiuni şi formă. Profile I
şi H de o ţ el pentru construc ţ ii. Toleran ţ e de formă şi la dimensiuni 
- SR EN 10051: Plăci, foi şi benzi neacoperite, laminate la cald în câmp continuu din o ţ el
nealiat sau slab aliat - Toleran ţ e la dimensiuni şi formă. Table, benzi late şi benzi late fâşiate
laminate continuu la cald, din o ţ eluri aliate şi nealiate. Toleran ţ e la dimensiuni şi de formă 
- SR EN 10055: Profile T cu aripi egale şi cu muchii rotunjite laminate la cald din o ţ el.
 Dimensiuni şi toleran ţ e la formă şi la dimensiuni 
- SR EN 10056-1: Corniere cu aripi egale şi inegale din o ţ el pentru construc ţ ii. Partea 1:
 Dimensiuni 
- SR EN 10056-2: Corniere cu aripi egale şi cu aripi neegale de o ţ el pentru construc ţ ii. Partea
2: Toleran ţ e de formă şi la dimensiuni 
- SR EN 10164: O ţ eluri de construc ţ ii cu caracteristici de deformare îmbunăt ăţ ite pe direc ţ ie
 perpendicular ă pe suprafa ţ a produsului. Condi ţ ii tehnice de livrare 
- SR EN 10210-1: Profile cave finisate la cald pentru construc ţ ii, din o ţ eluri de construc ţ ie
nealiate şi cu granula ţ ie fină. Partea 1: Condi ţ ii tehnice de livrare 
- SR EN 10210-2: Profile cave finisate la cald pentru construc ţ ii, de o ţ eluri de construc ţ ie
nealiate şi cu granula ţ ie fină. Partea 2: Toleran ţ e, dimensiuni şi caracteristici ale profilului 
- SR EN 10219-1: Profile cave deformate la rece pentru construc ţ ii, de o ţ eluri de construc ţ ie
nealiate şi cu granula ţ ie fină. Partea 1: Condi ţ ii tehnice de livrare 
- SR EN 10219-2: Profile cave deformate la rece pentru construc ţ ii sudate, din o ţ eluri de
construc ţ ie nealiate şi cu granula ţ ie fină. Partea 2: Toleran ţ e, dimensiuni şi caracteristici ale
 profilului 
- SR EN 14399 – 3:  Asamblări de înalt ă rezisten ţă cu şuruburi pretensionate pentru structuri
metalice. Partea 3: Sistem HR. Ansambluri cu cap hexagonal şi piuli ţă 
- SR EN 14399 – 4:  Asamblări de înalt ă rezisten ţă cu şuruburi pretensionate pentru structuri
metalice. Partea 4: Sistem HV. Ansambluri cu cap hexagonal şi piuli ţă 
- SR EN 14399 – 5:  Asamblări de înalt ă rezisten ţă cu şuruburi pretensionate pentru structuri
metalice. Partea 5: Ş aibe plate 
- SR EN 14399 – 6:  Asamblări de înalt ă rezisten ţă cu şuruburi pretensionate pentru structuri
metalice. Partea 6: Ş aibe plate teşite 
- SR EN 14399 – 7:  Asamblări de înalt ă rezisten ţă cu şuruburi pretensionate pentru structuri
metalice. Partea 7: Sistem HR. Ansambluri cu cap inecat crestat şi piuli ţă 
- SR EN 14399 – 8:  Asamblări de înalt ă rezisten ţă cu şuruburi pretensionate pentru structuri
metalice. Partea 8: Sistem HV. Ansambluri şurub de păsuire cu cap hexagonal şi piuli ţă 
- SR EN 14399 – 9:  Asamblări de înalt ă rezisten ţă cu şuruburi pretensionate pentru structuri
metalice. Partea 9: Sistem HR sau HV. Ş aibe indicatoare de pretensionare pentru asambluri
şurub şi piuli ţă 
- SR EN 14399 – 10:  Asamblări de înalt ă rezisten ţă cu şuruburi pretensionate pentru structuri
metalice. Partea 10: Sistem HRC. Ansambluri şurub şi piuli ţă cu pretensionare calibrat ă.
- SR EN 20898-2: Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare. Partea 2: Piuli ţ e cu
sarcini de probă indicate – filete cu pas normal 
- SR EN 26157-1:1999   - Elemente de asamblare. Defecte de suprafa ţă. Partea 1: Ş uruburi
 par  ţ ial filetate, şuruburi complet filetate şi prezoane de uz general
- STAS 10128-86 - Protec ţ ia contra coroziunii a construc ţ iilor supraterane din o ţ el.
Clasificarea mediilor agresive

  56