ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ

LUCRARE DE ABSOLVIRE
a cursului postuniversitar “Securitatea la incendiu a
construcţilor şi instalaţiilor”

SECURITATEA LA INCENDIU
A CONSTRUCŢIILOR DE DEPOZITARE

ÎNDRUMĂTOR

Maior

Ing. SORESCU GEORGE

AUTOR
Locotenent-colonel
Ing. ARINTON CRISTIAN

BUCUREŞTI
2012
 CUPRINS
CAPITOLUL PAG.
2
CUPRINS …………………………………………………………..………………………… 3
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………… 5
Capitolul I. PARAMETRII INCENDIILOR …………….………………………………….. 8
1.1. Procesul arderii ………………….……………………..………………… 8
1.2. Tipuri de combustie …………….………………………………………… 9
1.3. Fazele incendiului ………………………………………………………… 10
1.4. Efectele incendiilor ……………………………………………………….. 12
1.4. Clase de combustibilitate ale materialelor ………………………………... 13
Capitolul. II. CONSTRUCŢII DE DEPOZITARE ………………………………………….. 14
2.1. Rolul construcţiilor de depozitare ………………………………………… 14
2.2. Tipologia depozitelor …………………………..………………………… 14
2.3. Amplasarea construcţiilor de depozitare din punctul de vedere al
organizării aprovizionări cu materiale ………………………………………… 18
2.4. Dimensionarea depozitelor ………………………………………..……... 19
Capitolul. III CRITERII DE PERFORMANŢĂ LA FOC ALE CONSTRUCŢIILOR DE
DEPOZITARE ………………………………………………..……………………………… 20
3.1. Categorii de pericol de incendiu şi grade de rezistenţă la foc ……………. 20
3.1.1. Categorii de pericol de incendiu …………………………………... 20
3.1.2. Grade de rezistenţă la foc a construcţiilor de depozitare .................. 26
3.2. Amplasarea şi conformarea la foc a construcţiilor de depozitare ………… 28
3.2.1. Amplasarea construcţiilor de depozitare ………………………….. 28
3.2.2. Conformarea la foc a construcţiilor de depozitare ………………… 30
3.3. Condiţii privind depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile ...... 32
3.4. Alcătuiri constructive ……………………………………………………... 32
3.5. Limitarea propagării focului şi a fumului ………………………………… 39
3.6. Evacuarea fumului (desfumarea) din construcţiile de depozitare ………… 42
3.7. Căi de evacuare a construcţiilor de depozitare, în caz de incendiu ………. 47
3.8. Instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor ………………………... 49
3.9. Instalaţii utilitare aferente construcţiilor de depozitare ………………..… 54
3.10. Căi de acces, intervenţie şi salvare ……………………………………... 57
3.11. Dotarea cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor şi serviciul de
pompieri ……………………………………………………………………….. 58
Capitolul. IV PARTE PRACTIC-APLICATIVĂ: CRITERII DE EVALUARE A
CERINŢEI ESENŢIALE SECURITATEA LA INCENDIU A UNEI CONSTRUCŢII DE
DEPOZITARE A MATERIALELOR TEXTILE ………………………..…………………… 60
4.1. Date şi informaţii despre construcţia de depozitare ………………………. 61
4.2 Criterii îndeplinite de construcţia de depozitare …………………………... 64
4.3. Criterii îndeplinite de instalaţiile aferente construcţiei de depozitare ……. 71
4.4. Criterii îndeplinite de instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor .. 71
4.5. Criterii îndeplinite de construcţie în privinţa căilor de acces, intervenţie şi
salvare …………………………………………………………………………. 73
4.6. Criterii îndeplinite de construcţie în privinţa dotării cu mijloace tehnice de
stingere a incendiilor şi serviciul de pompieri ………………………………… 73
4.7. Interacţiunea sistemelor de protecţie la incendiu cu celelalte sisteme şi
instalaţii din construcţia de depozitare ….……………………………………. 75
Capitolul. V REGULI ŞI MĂSURI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR ………... 76
ANEXE Anexa nr. 1 Piese desenate ……………………………………………………. 81
Anexa nr. 2 Identificarea şi evaluarea riscului de incendiu ..…….……………. 97
Anexa nr. 3 Scenariu de securitate la incendiu ……………………………….. 119
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………..…. 133

3
INTRODUCERE

4
 Securitatea la incendiu a construcţiilor de depozitare presupune proiectarea şi executarea
acestora astfel încât acestea să asigure pe toată durata de viaţă a lor, în cazul iniţierii unui incendiu,
următoarele:
a) stabilitatea elementelor portante ale acestor construcţii pentru o perioadă determinată de
timp;
b) limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei de depozitare;
c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi;
d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin alte
mijloace;
e) securitatea forţelor de intervenţie.
"Securitatea la incendiu" are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:
- asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a
construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea
acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
- echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare
împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
- organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor;
- asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi
amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor.
Această lucrare tratează problematica securităţii la incendiu a construcţiilor de depozitare,
construcţii care, în funcţie de tipul lor, de gradul de specializare privind tipul produselor
înmagazinate/stocate, de importanţa, caracteristicile de ardere şi clasele de periculozitate a materialelor
şi substanţelor depozitate precum şi în funcţie de suprafaţa construită şi numărul de niveluri, se pot
încadra în diferite categorii de pericol de incendiu.
Depozitarea materialelor solide, lichide şi gazoase, precum şi a deşeurilor şi ambalajelor, se
face, de obicei, în raport de natura, forma, dimensiunea, modul de ambalare, dar şi de proprietăţile
fizico-chimice ale acestora din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor (clasele de
combustibilitate ori de reacţie la foc, tendinţa de autoaprindere, de autoinflamare şi de explozie,
comportarea în contact sau în prezenţa altor substanţe).
Propagarea incendiilor în încăperile depozitelor de materiale este favorizată de:
- concentrarea în spaţii relativ mici a unor mari cantităţi de materiale felurite, cele mai multe
din acestea fiind combustibile;
- depozitarea în aceleaşi spaţii sau în spaţii apropiate, a unei mari varietăţi de sortimente de
mărfuri cu caracteristici de ardere şi comportare la foc diferite (articole de celuloid şi cauciuc, alături
de parfumuri, mobile şi bijuterii etc.);

5
 - existenţa unei mari cantităţi de ambalaje de diferite categorii, care contribuie la creşterea
intensităţii arderii şi la propagarea incendiului cu repeziciune.
Incendiile izbucnite la depozite se caracterizează prin:
- distrugerea prin ardere sau degradare cu fum şi apă a unor mari valori materiale concentrate
pe suprafeţe relativ mici;
- aprinderea întregii suprafeţe a încăperii şi a suprafeţelor libere ale materialelor combustibile,
proces favorizat şi de intervalele relativ mici dintre ambalaje;
- arderea şi descompunerea termică a mărfurilor şi substanţelor depozitate, însoţite de o
abundentă degajare de fum, de vapori şi de gaze toxice, care se răspândesc cu rapiditate în toate
încăperile;
- propagarea rapidă a incendiului prin intermediul substanţelor combustibile expuse, al
stelajelor, rafturilor şi ambalajelor combustibile, precum şi datorită tirajului ce se formează prin
numeroasele goluri practicate în pereţi şi planşee, prin sistemele de ventilaţie sau alte deschideri din
construcţie;
- creşterea rapidă a temperaturii şi presiunii gazelor, ca rezultat al afluxului de aer, al
descompunerii oxidanţilor, fapt ce favorizează formarea flăcărilor înalte, creându-se condiţii de
propagare a incendiului la elementele de construcţie ale depozitului, la pod şi acoperiş;
- posibilitatea formării amestecurilor explozive cu manifestări violente, având drept consecinţă
blocarea căilor de acces şi îngreunarea acţiunilor de stingere;
- prăbuşirea stivelor de materiale, a rafturilor şi stelajelor combustibile, care contribuie la
creşterea intensităţii arderii, împiedică evacuarea bunurilor materiale, îngreunează acţiunea de stingere
şi poate duce la accidentarea servanţilor, amplasaţi în intervalele dintre acestea;
- prăbuşirea planşeelor combustibile, datorită pierderii capacităţii lor portante, precum şi a
elementelor acoperişurilor, în situaţia când incendiul s-a propagat la ele.
În principiu aceste caracteristici ale incendiilor şi efectelor acestora se datorează comportării la
foc a principalelor materiale depozitate:
- materialele textile păstrate în baloturi se aprind numai la suprafaţă, focul pătrunzând cu
greutate în masa de substanţă. Dacă sunt aşezate în strat subţire sau în poziţie verticală, baloturile vor
arde mai repede, incendiul propagându-se cu uşurinţă de la un balot la altul; pe timpul arderii
textilelor, se degajă fum în cantităţi mari, arderile sunt incomplete şi însoţite de mari cantităţi de oxid
de carbon, iar temperaturile dezvoltate la incendiu ating 700-800°C. Mai mult de 80% din materialele
textile se aprind cu uşurinţă. Pentru a realiza aceeaşi temperatură în sistem, bumbacul, din care sunt
confecţionate majoritatea materialelor textile actuale, are nevoie de o absorbţie de căldură de cca. 100
de ori mai mică ca la lemn (capacitatea de a absorbi căldura emisă de o sursă externă şi de a se încălzi
până la temperatura de aprindere este dată de inerţia termică). Ca urmare, aprinderea textilelor poate fi
realizată de la surse de nivel termic redus (muc de ţigară incandescent, flacără de chibrit, particule

6
incandescente). Durata de aprindere şi viteza de propagare a flăcării depinde de greutatea materialului
pe unitatea de suprafaţă şi de structura ţesăturii. Ţesături subţiri din bumbac ard foarte repede, pe când
serjul din lână cu greutate mult mai mare (258g/m 2 faţă de 52 g/m2 la voalul de bumbac) are o durată
de aprindere şi viteză de ardere de peste 2 ori mai mică. În cazul ţesăturilor din fibre sintetice,
poliamidice şi poliesterice, arderea încetează după îndepărtarea sursei cu flacără, iar zona carbonizată
este mică. În unele cazuri, materialul se topeşte, "fuge" din calea flăcării.
- articolele de uz casnic şi tehnic se deteriorează din cauza incendiului, arzând toate elementele
combustibile din componenţa lor. Arderea acestora este favorizată şi de existenţa ambalajelor în care
sunt păstrate.
- produsele alimentare ard cu flăcări mici, dar degajă fum înecăcios şi temperaturi ridicate.
- articolele din cauciuc creează focare foarte puternice de incendiu, care se propagă cu
repeziciune, prin intermediul ambalajelor şi stelajelor. Totodată, are loc o degajare abundentă de fum
şi se dezvoltă temperaturi ridicate.
- produsele chimice dezvoltă temperaturi ridicate, pe timpul arderii, degajându-se gaze toxice.
În plus, au loc explozii, datorită reacţiilor dintre diferitele substanţe chimice depozitate.
- focarele din mase plastice provoacă incendii violente, ca urmare a prezenţei cauciucului,
celuloidului şi vopselelor; se degajă temperaturi ridicate, fum şi gaze toxice în cantităţi mari.
- cartonul şi hârtia se aprind în timp foarte scurt la suprafaţa de contact cu aerul, în
schimb, focul pătrunde cu greutate în masa de substanţă depozitată în baloţi sau rulouri. Pe timpul
arderii hârtiei se dezvoltă temperaturi mijlocii, însoţite de degajări de oxid şi bioxid de carbon.
De obicei, majoritatea depozitelor închise sunt prevăzute, în funcţie de gradul lor de
periculozitate la incendiu, cu detectoare de fum şi avertizoare, precum şi cu instalaţii speciale de
stingere cu apă (tip sprinkler, drencer sau apă pulverizată) sau de refulare a altor substanţe stingătoare
(instalaţii de stingere cu bioxid de carbon ş.a.), care, dacă sunt exploatate şi întreţinute corespunzător,
pot lichida sau micşora efectele oricărui incendiu izbucnit în încăperile acestor depozite.

7
 CAPITOLUL I
PARAMETRII INCENDIILOR

1.1. Procesul arderii

În sens larg, prin ardere (combustie) se poate înţelege o reuniune de fenomene chimice şi fizice
complexe, care se influenţează reciproc şi care sunt determinate de o reacţie chimică relativ rapidă cu
caracter puternic exoterm. Fenomenele se dezvoltă în fază gazoasă (gaz-gaz) sau în fază eterogenă (gaz
- lichid, gaz - solid) cu sau fără prezenţa oxigenului, cu sau fără manifestaţii de tipul flăcărilor sau
radiaţiilor vizibile. Arderea poate fi considerată ca un proces chimic prin care combustibilul solid,
lichid sau gazos se combină cu oxigenul şi are loc o degajare de căldură, fenomen însoţit, în general,
de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de fum. Din acest proces rezultă produse
gazoase - gazele de ardere - care de fapt alcătuiesc agenţii purtători ai căldurii eliberate în cursul
arderii.
Lichidele nu ard, ci numai vaporii acestora care apar după ce se depăşeşte temperatura de
inflamabilitate. Materialele combustibile se aprind şi ard mai greu decât lichidele sau gazele
combustibile, deoarece pentru aprinderea lor este necesar un aport mai mare de de căldură din exterior.
Din punct de vedere fizic combustia determină o creştere a temperaturii mediului înconjurător,
care ajunge la valori ridicate ( peste 1000C ) în timp scurt. Creşterea temperaturii substanţelor
combustibile determină schimbarea stării de agregare a acestora. Fără aceste schimbări nu este posibilă
arderea. De aceea substanţele solide combustibile se transformă în stare lichidă şi gazoasă sau numai
gazoasă.
Pentru a se realiza combustia este necesară prezenţa a două substanţe: una combustibilă (solidă,
lichidă sau gazoasă) şi alta oxidantă (în mod normal oxigenul atmosferic) iar fenomenul se iniţiază şi
uneori se realizează în prezenţa unui al treilea factor - căldura. Aceşti factori trebuie să existe simultan
şi sunt consideraţi “triunghiul focului”.
Substanţa
combustibilă

Foc
Căldură (sursa de
Substanţa căldură)
oxidantă

În mod obişnuit substanţa oxidantă este oxigenul, care în aer este conţinut, în mod obişnuit,
în proporţie de 21%; s-a constatat că pentru ca o substanţă să ardă este suficient ca ambiantul să
conţină 14 – 18 % oxigen. Dacă în procesul de ardere există suficient oxigen disponibil şi dacă acesta
are posibilitatea să reacţioneze cu fiecare particulă de combustibil, arderea va fi completă iar gazele

8
evacuate nu vor conţine nici un component combustibil. Dacă nu există suficient oxigen sau dacă într-
un anumit punct procesul de ardere este întrerupt printr-o răcire locală, va avea loc o ardere
incompletă, iar gazele de ardere (sau zgura) va cuprinde încă particule combustibile. Pentru
declanşarea arderii nu este suficient ca partenerii reacţiei de ardere, adică moleculele de combustibil şi
oxigen să fie aduse împreună, ci este necesar ca acestea să posede un conţinut de energie numită
energie de activare. Aceasta trebuie introdusă din afară, sub forma încălzirii, până la atingerea
temperaturii de aprindere. Moleculele activate sunt punctele de plecare ale unei reacţii în lanţ în cadrul
căreia apar mereu noi particule activate. Cantitatea de căldură rezultată prin ardere se transferă
produselor de ardere. Aceste produse ale arderii sunt, de regulă, sub formă gazoasă şi conţin cantitatea
de azot rămasă de la aerul de combustie, iar în unele împrejurări şi excesul de aer. În cazul
combustibililor lichizi şi solizi pot rămâne şi resturi solide, ca cenuşa sau zgura, care conţin de
asemenea o parte din căldura degajată. Aşadar gazele sunt purtătoarele unei anumite cantităţi de
căldură, care se poate calcula în funcţie de compoziţia combustibilului. Conţinutul de căldură al
gazelor creşte dacă aerul de combustie, combustibilul sau ambele sunt preîncălzite.
Recentele teorii asupra combustiei pun în evidenţă şi al patrulea factor important care permite
combustiei să progreseze. Astfel s-a constatat că în perioada de combustie a unei substanţe gazoase,
lichide sau solide, datorită temperaturilor ridicate, se produce ruperea unor legături atomice şi se
formează entităţi chimice extrem de reactive (radicali liberi) care participă la combustie permiţând
reacţiilor să se autoalimenteze. Radicalii liberi au rolul unor catalizatori ai arderii şi constituie
“vehiculul“ cu care acesta se propagă. Produsele combustiei sunt de compoziţie variată funcţie de
compoziţia substanţei combustibile şi modul cum se desfăşoară procesul de combustie şi ele se
manifestă prin:
- flăcări, partea spectaculoasă şi vizibilă a combustiei, se datorează combustiei în fază gazoasă
şi caracterizată prin autopropagare; la flacără sedistinge o zonă centrală , mai rece, care conţine
produşi nearşi încă, o zonăintermediară şi o zonă externă unde combustia este complectă şi
temperaturacea mai ridicată ;
- căldura, reprezentată prin energia termică care se dezvoltă în perioada combustiei şi care se
transmite prin conducţie, convecţie şi radiaţie;
- gaze calde, formate din amestecul de vapori şi gaze existente în mediul ambiant înainte de
combustie sau formate în perioada încălzirii sau combustiei;
- fum, datorită dispersiei în aer de particule fine de carbon sau alte substanţesolide şi lichide
produse a unei combustii incomplete.
1.2 Tipuri de combustie
Viteza de desfăşurare a reacţiei de ardere este dependentă de tipul materialului combustibil,
posibilităţile de ventilare, aria pe care o ocupă acest material, temperatura dezvoltată în timpul arderii,
presiunea aerului mediului înconjurător, etc.

9
 În funcţie de viteza cu care se desfăşoară arderea se pot delimita următoarele tipuri de
combustie:
- combustie lentă, fără flacără, în care oxidarea se produce cu o viteză redusă, cantitatea de
căldură generată fiind mică;
- combustie rapidă, în care oxidarea se produce cu viteză subsonică şi cu degajarea unei
cantităţi mari de căldură şi lumină (flăcări); arderea avansează pe direcţia unui aşa zis "front al
flăcărilor" ;
- combustie instantanee, în care oxidarea se produce cuviteză supersonică şi dă naştere la
explozii. Incendiile care au loc în interiorul construcţiilor de locuit sau pentru birouri se încadrează de
regulă la a doua categorie; celelate două cazuri se pot întâlni la construcţiile industriale şi agricole.
Din punct de vedere al tipului de reacţie, combustia poate fi completă sau incompletă. Arderea
completă are loc atunci când există cantitatea suficientă de oxigen.
Din punct de vedere al posibilităţilor de percepere, arderile se clasifică în:
- ardere cu flacără, care este o combustie în faza gazoasă cu emisie de lumină;
- arderea cu incandescenţă, care este o combustie fără flacără a unui material combustibil, cu
emisie de lumină vizibilă la suprafaţa acestuia;
- arderea mocnită, care este combustia unui material fără emisie de lumină vizibilă, adesea fiind
puse în evidenţă de emisia de fum şi de temperatură.
Din punct de vedere al propagării flăcării, arderea poate fi:
- ardere uniformă (deflagraţie), care se propagă cu viteză relativ redusă (de la câţiva cm/sec la 1
m/sec) şi care se caracterizează printr-o transmitere de căldură în mod uniform de la stratul care arde
la stratul următor (de obicei, au loc în spaţii deschise unde există aport suficient şi constant de oxigen);
- ardere rapidă (detonaţie), care are loc în general, în spaţii închise, unde se dezvoltă cu viteze
supersonice (1 – 4 km/sec) propagarea flăcărilor fiind însoţită de o undă de compresiune care
înaintează în funcţie de substanţa care arde, cu aceeaşi viteză pe o distanţă de până la un metru, ca
apoi, datorită arderii şi dilatării produselor de ardere, propagarea să se accelereze.
1.3. Fazele incendiului
Incendiul reprezintă un proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei
substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative
prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru
stingere.
În evoluţia unui incendiu se disting cinci faze:
- apariţia focarului iniţial;
- faza de ardere lentă;
- faza de ardere activă;
- faza de ardere generalizată (flash-over);

10
 - faza de regresie.

Faza apariţiei focarului iniţial. Pentru declanşarea incendiului energia necesară poate fi de
ordinul sutelor de jouli, dată de surse precum ţigara, băţul de chibrit aprins, un mic arc electric etc.
Uneori, această energie poate fi şi de ordinul milijoulilor, pentru inflamarea suspensiilor de produse
pulverulente în aer, ori, chiar sub un microjoule pentru a amorsa anumite explozzii de amestecuri
gazoase. Ca surse de aprindere se pot enumera: arcuri electrice, scurtcircuit electric, scântei electrice,
efectul termic al curentului electric, electricitate statică, flacără deschisă, flacără închisă, efect termic,
scântei de natură mecanică, autoaprindere, reacţii chimice, explozii sau trăsnet.
Faza de ardere lentă are o durată extrem de variată. Această etapă poate lipsi în numeraose
cazuri, dar în acelaşi timp, în alte cazuri, ea poate dura câteva minute, ore, sau chiar zile şi săptămâni.
Temperatura creşte relativ lent, fără a atinge valori importante. Din descompunerea materialelor se
degajă gaze care se acumulează în atmosfera ambiantă şi formează cu aerul un amestec combustibil, ce
poate fi aprins de flăcări. Durata acestei faze depinde de natura, cantitatea şi modul de dispunere a
materialelor combustibile în încăpere. În această etapaă se poate produce asfixia cu fum.
Faza de ardere activă este faza în care arderea se dezvoltă la materialele combustibile
învecinate cu focarul. Atunci când incendiul s-a dezvoltat suficient, intervine radiaţia ca principal
factor al transferului termic.
Faza de ardere generalizată este faza în care toate materialele combustibile dintr-o încăpere
ard (flash-over). Această etapă este caracterizată de creşterea rapidă a temperaturii şi de o masivă
generare de fum.
Faza de regresie se caracterizează prin faptul că temperatura încetează să mai crească apoi
începe să scadă ca urmare a epouizării combustibilului. Temperatura scade, dar nu brusc, incendiul

11
putându-se transmite la clădirile sau structurile învecinate ca urmare a cedării elementelor de
compartimentare.
Pentru a fi mai uşor de studiat dezvoltarea unui incendiu se acceptă evoluţia exprimată de
creşterea temperaturii în funcţie de timp. Se obţine astfel un model simplificat, dar care descrie
suficient de real incendiile din spaţiile construite. Normele europene propun curba temperatură-timp
standard ISO, care reprezintă dezvoltarea unui incendiu într-un compartiment mic şi este definită de
ecuaţia:
θg = 20 + 345 log10(8t+1) în °C, unde:
θg este temperatura gazelor fierbinţi în cuptorul de încercări la foc, în vecinătatea elementului
expus la foc, în °C;
t - timpul de la începerea expunerii la foc, în minute;
Alte norme naţionale au adoptat curbe standard care se apropie mult de curba ISO

Este
evident că
o astfel de
curbă nu
poate descrie

corespunzător orice incendiu, întrucât temperatura depinde considerabil şi de suprafaţa golurilor din

pereţii compartimentului de incendiu şi de densitatea sarcinii de incendiu.
1.4. Efectele incendiilor
Cea mai gravă consecinţă a incendiilor este pierderea de vieţi omeneşti şi, în general, există
părerea că moartea în aceste circumstanţe este cauzată de expunerea la temperaturi ridicate, care duce
la apariţia arsurilor. Totuşi statisticile arată o altă cauză principală letală şi anume inhalarea de fum şi
gaze toxice cum ar fi:
- oxidul de carbon (CO) - este pe primul loc în ceea ce priveşte numărul de victime în incendii;
în atmosfera terestră se găseşte în concentraţia de 10 ppm (părţi pe milion); devine periculos la
concentraţii de peste 200 ppm, iar la 12.000 ppm o persoană moare după 1-3 minute;
12
 - acidul cianhidric (HCN) - este un alt produs decombustie deosebit de periculos; periclitează
viaţa chiar la concentraţii de 100 ppm;
- dioxidul de carbon (CO2) - gaz asfixiant care produce acceleraţia ritmului respirator;
- hidrogenul sulfurat (H2S) - produce senzaţia deameţeală şi vomă;
- oxidul de azot (NO) - atacă sistemul nervoscentral;
- amoniacul (NH5) - provine din arderea substanţelor care conţin azot (lână, textile acrilice,
fenoli, răşini etc) şi provoacă moartea la concentraţiide peste 0,65%;
- acidul clorhidric (H Cl) - se produce la arderea materialelor plastice şi este mortal la
concentraţii de peste 1500 ppm. Apariţia acestor gaze duce în acelaşi timp la micşorarea procentului de
oxigen, ceea ce cauzează moartea prin sufocare. Astfel, când oxigenul mai rămâne doar în proporţie de
15%, activitatea muşchilor devine foarte greoaie, iar când scade sub 10% omul îşi pierde cunoştinţa.
Asfixierea se produce când oxigenul scade la 6%.
1.5. Clase de combustibilitate ale materialelor
Conform Normativului P118 - 99 materialele de construcţii se clasifică din punct de vedere a
combustibilităţii în două grupe:
– incombustibile, C0 (CA1), care sub acţiunea focului sau a temperaturilor înalte nu se aprind,
nu ard mocnit şi nu se carbonizează;
– combustibile, care sub acţiunea focului sau a temperaturilor înalte se aprind, ard mocnit sau
se carbonizează .
Materialele combustibile, la rândul lor, se împart în patru clase decombustibilitate şi anume:
– materiale practic neinflamabile, C1 (CA2a);
– materiale dificil inflamabile , C2 (CA2b);
– materiale mediu inflamabile, C3 (CA2c);
– materiale uşor inflamabile , C4 (CA2d ).
Clasele C1 şi C2 cuprind materiale greu combustibile a căror ardere, mocnire sau carbonizare
are loc numai în prezenţa sursei exterioare de căldură şi încetează odată cu îndepărtarea sursei.
Lichidele combustibile se încadrează în clase de combustibilitate, în funcţie de temperatura de
inflamabilitate a vaporilor acestora, conform tabelului nr. 1.
Tabelul nr. 1
Clase de combustibilitate a lichidelor combustibile
Temperatura de
inflamabilitate a vaporilor  280C 280C  550C 550C  1000C > 1000C
t1 (0C)
Clasa de combustibilitate a
LI L II L III LIV
lichidelor
CAPITOLUL II
CONSTRUCŢII DE DEPOZITARE

13
 2.1. Rolul construcţiilor de depozitare
Conform dicţionarului explicativ al limbii române (Dex 98), prin construcţie (plural -
construcţii) se înţelege:
- clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveşte la
adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.;
- casă, edificiu, clădire.
- alcătuire, compunere, structură.
Conform aceluiaşi dicţionar (Dex 98), prin depozit (plural - depozite) se înţelege:
- loc sau o clădire în care se păstrează materiale de construcţie, mărfuri etc., magazie.
- formaţie militară care aprovizionează unităile armatei cu materiale, muniţii etc.
A depozita reprezintă acţiunea de a depozita şi rezultatul ei; înmagazinare, păstrare.
Astfel, depozitul este o construcţie folosită în scopul înmagazinării diferitelor bunuri.
În general, depozitul are rolul de a primi, păstra şi livra materialele necesare, compensând
neuniformităţile dintre ritmul aprovizionării şi cel al consumului, precum şi de păstrare şi conservare
calitativă şi cantitativă a volumului de materiale stocat temporar de acesta.
În principiu, depozitele îndeplinesc următoarele funcţii:
- concentrarea şi acumularea de stocuri de mărfuri de la unităţile agricole şi industriale
producătoare. Aceste depozite asigură continuitatea aprovizionării consumatorilor individuali şi
intermediari; se datorează diferenţelor spaţio-temporale dintre producţie şi consum cât şi nevoii de
constituire de stocuri curente şi de siguranţă, pentru asigurarea continuităţii proceselor de producţie
între două livrări/aprovizionări consecutive;
- condiţionarea şi păstrarea mărfurilor. Depozitul are rolul de a asigura menţinerea şi
îmbunătăţirea calităţii acestora (în special pentru materialele care înainte de a fi utilizate trebuie să
aştepte o anumită perioadă de timp pentru asigurarea condiţiilor tehnice de folosire; de ex. uscarea
lemnului, hidratarea varului etc.).
2.2. Tipologia construcţiilor de depozitare
După tipul constructiv, construcţiile de depozitare sunt:
- depozite descoperite: platforme de depozitare;
- depozite deschise: de tip şopron;
- depozite închise: constituite din construcţii cu unul sau mai multe nivele influenţate mult
denatura materialelor ce urmează a fi depozitate; magazii.
După felul mărfurilor/bunurilor depozitate şi condiţiilor de depozitare asigurate:
- depozite de mărfuri generale – capabile să păstreze o gamă largă de produse alimentare sau
nealimentare;
- depozitele strict specializate – în care se păstrează un singur fel de marfă (sare, cartofi,
combustibili lichizi, explozivi, cimenturi etc.);
14
 - depozitele specializate – un anumit produs sau grupă de produse, care oferă condiţii adecvate
caracteristicilor specifice ale mărfurilor (ex. mobilă, confecţii, încălţăminte, cosmetice etc.);
- depozite combinate care asigură păstrarea a două grupe de mărfuri apropiate prin cererea de
consum a populaţiei (textile-încălţăminte, galanterie-cosmetice);
- depozite mixte - în care se păstrează atât mărfuri alimentare cât şi nealimentare.
Depozitele sunt specializate pe categorii principale de mărfuri, cum sunt depozitele de:
- mărfuri textile (textile din in, cânepă, lână, mătase, fibre sintetice, bumbac etc.) şi
încălţăminte (din piele şi din cauciuc sintetic);
- mărfuri metalo-chimice (chimicale, lacuri şi vopsele, nitrolacuri şi lacuri poliesterice,
cosmetice, covoare şi tuburi P.V.C., detergenţi, fiole de benzină, materiale uscate, de tipul măturilor,
periilor conductori, prize, corpuri de iluminat);
- articole de uz casnic;
- articole din celuloid (jucării, filme, clişee fotografice, diafilme, discuri, mijloace audio-
vizuale etc.);
- produse electrotehnice şi electrice (aparate de radio, televizoare, magnetofoane, aparataj
electrocasnic, de tipul frigiderelor, maşinilor de spălat, mixerelor etc.);
- produse alimentare (făină, zahăr, orez, paste făinoase, uleiuri, băuturi alcoolice, conserve,
mezeluri etc.);
- ambalaje;
- lichide combustibile (carburanţi, lubrifianţi, solvenţi etc.);
- recipienţi transportabili cu gaze comprimate sau lichefiate (clor, oxigen, hidrogen, butan,
propan etc.);
- material lemnos;
- hârtie;
- carbid şi var nestins;
- cărbuni;
- cauciuc natural sau sintetic şi articole din cauciuc;
- produse chimice : sulf, colofoniu, acizi (azotic, clorhidric, sulfuric etc.), produse
emulsionabile, lichide cu compuşi cloruraţi (Detox, Dublitox, Heclotox, Alorinat), produse
dezinsectizante pe bază de fosfură de aluminiu (Delicia-pulvis, Phostoxin etc.);
- materiale de construcţie (cherestea, plăci aglomerate şi fibroase din lemn, plăci SUPEREX,
ASCO, cofraje, podini, bile, manele şi cochilii din plută, bitum, carton şi pânză asfaltată, polistiren
expandat, poliuretan expandat, policlorură de vinil expandată, linoleum, polietilenă, tapete din mase
plastice, solvenţi, pulberi de aluminiu etc).
După rolul îndeplinit:

15
 - depozite de păstrare pe termen lung (de stocare) – specifice viziunii tradiţionale asupra rolului
depozitelor. Produsele sunt menţinute în stoc pentru a asigura, în special, coordonarea cererii cu oferta
şi obţinerea de economii de costuri;
- centru (depozit) de distribuţie – tip de depozit care pune accentul pe circulaţia rapidă a
bunurilor. Rolul său constă în accelerarea mişcării mărfurilor şi reducerea la minim a duratei de
depozitare. Păstrarea are doar caracter temporar.
După forma de proprietate:
- depozitul privat – aflat în proprietatea şi managementul aceleiaşi firme care deţine
proprietatea asupra bunurilor păstrate şi manipulate în depozit;
- depozitul public – ce aparţine unei firme specializate în operaţiuni de depozitare sau logistice,
care oferă servicii clienţilor interesaţi, în schimbul unei taxe;
- depozitul contractual – bazat pe un aranjament pe termen lung şi destinat în exclusivitate unui
anumit client.
În funcţie de tipul mărfurilor şi de condiţiile de depozitare oferite, depozitele publice se
clasifică în:1
Tabel nr. 2
Clasificarea depozitelor publice
Tip de depozit Ce depozitează?
Depozite de produse primare Mărfuri precum cherestea, tutun etc.
Depozite pentru mărfuri în vrac Substanţe chimice lichide (“vărsate”)
Depozite de păstrare la rece Produse alimentare, chimice
Depozite pentru produse de uz casnic Destinate mobilei sau altele
Depozite de mărfuri generale Gama variată de produse

Depozitele din sfera producţiei, respectiv depozitele de aprovizionare cu materiale a procesului de

producţie al întreprinderilor industriale, pot fi de trei tipuri:2
- depozitele generale pe întreprindere – denumite uzual depozitele centrale ale întreprinderii –
aprovizionează cu materiale întreaga întreprindere, adică toate sectoarele, secţiile sau atelierele
întreprinderii; ele primesc materiale de la furnizori – respectiv de la întreprinderile producătoare sau de
la bazele de aprovizionare, de la bazele de desfacere sau de la unităţile en-gros – şi le livrează tuturor
secţiilor sau sectoarelor consumatoare din întreprindere. Acest tip de depozit este folosit în special la
întreprinderile mai mici sau la acelea unde consumul de materiale între sectoarele şi secţiile
întreprinderii nu diferă prea mult în ceea ce priveşte nomenclatura materialelor aprovizionate.
- depozitele pe sector – aprovizionează cu materiale numai sectorul, secţia sau atelierul căruia îi
sunt afectate. În aceste depozite se vor găsi numai materiale specifice consumului pentru sectorul,
secţia sau atelierul respectiv. Acest sistem de organizare este utilizat în special în cazul întreprinderilor

1
Creed H. Jenkins, Modern Warehouse Management, McGraw-Hill Book Company, 1968, p.29, din Carmen Balan,
Logistica ed. 3, editura Uranus, Bucureşti, 2000, p. 223
2
D. Fundatura, Managementul resurselor materiale, ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 380 - 383
16
industriale mari, cu secţii de fabricaţie distincte şi cu un consum de materiale specific ca nomenclatură
de la o secţie la alta. Organizarea depozitelor pe sectoare, secţii sau ateliere dă posibilitatea unei
specializări a depozitelor, permite o mai bună cunoaştere a specificului sectorului, secţiei sau
atelierului respectiv şi face posibilă o aprovizionare ritmică şi completă a acestora.
- depozitele intermediare – prin care trec semifabricatele în diferitele faze de prelucrare de la o
secţie la alta, sunt legate organic de secţia sau atelierul respectiv, iar produsele trec mai departe prin
diferitele faze ale procesului de producţie, până când ajung la depozitul de produse finite.
În organizarea depozitelor de aprovizionare la întreprinderile mari, cel mai des întâlnim
depozitele cu o structură mixtă, respectiv un depozit central cu depozite pe secţii sau pe ateliere. Acest
mod de organizare este practicat şi de întreprinderile industriale cu secţii de fabricaţie sau ateliere
răspândite în aceeaşi localitate sau pe teritoriu întins, precum şi de întreprinderile industriale la care
consumul de materiale este asemănător ca nomenclatură la toate secţiile, dar unde volumul mare de
materiale al fiecărei secţii consumatoare – precum şi operaţiile premergătoare livrării (sortare, debitare
etc.) specifice fiecărei secţii – impun crearea de depozite şi pe secţii sau sectoare consumatoare din
întreprinderea respectivă. În această situaţie, aprovizionarea generală cu toate materialele necesare
întreprinderii se face prin depozitul central care alimentează, la rândul său, depozitele pe secţii sau
ateliere cu materialele necesare pentru consumul acestora. Dacă, totuşi, unele materiale sunt specifice
numai unei secţii sau numai unui atelier, depozitul central poate să facă aprovizionarea de la furnizori,
direct pentru depozitul secţiei sau atelierului respectiv.
Alegerea uneia dintre aceste forme de organizare a depozitelor de materii prime şi materiale
din întreprinderile industriale este legată de organizarea şi specificul fiecărei întreprinderi, de
eliminarea distanţelor lungi în aprovizionarea secţiilor sau atelierelor consumatoare, de specializarea
depozitelor şi chiar de specificul materialelor care fac obiectul operaţiilor de depozitare.3
În funcţie de capacitatea de depozitare şi clasa de periculozitate a lichidelor combustibile
stocate, depozitelor de lichide combustibile, se clasifică în următoarele categorii:
Tabelul nr. 3
Categorii de depozite de lichide combustibile
Capacitatea depozitata (m3)
Categoria depozitului
Lichide din clasa L I - L II Lichide din clasa L III - L IV
D1 peste 100.000 peste 500.000
D2 30.001 - 100.000 150.001 - 500.000
D3 2.501 - 30.000 12.501 - 150.000
D4 501 - 2.500 2.501 - 12.500
D5 51 - 500 251 - 2.500
D6 11 - 50 51 - 250
D7 până la 10 până la 50

3
Dumitru Fundatura, Managementul resurselor materiale, ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 380 - 383

17
 În cazul în care se păstrează împreună lichide combustibile din clasele L I - LII cu lichide
combustibile din clasele L III - LIV, fiecare 1 m 3 de lichid combustibil din clasele L I - L II se
echivalează cu 5 m3 de lichid combustibil din clasele L III - L IV.
Depozitele de lichide în rezervoare, după modul lor de execuţie, pot fi:
- supraterane, când fundul rezervoarelor se află deasupra terenului înconjurator, la acelaşi nivel
cu el sau la o adâncime mai mică decât jumătate din înălţimea rezervoarelor, precum şi în cazurile
când nivelul lichidului este mai sus de cota terenului înconjurător cu minim 2,00 m;
- semiîngropate, când fundul rezervoarelor se afla îngropat mai mult de jumătate din înălţimea
acestora, iar nivelul maximum posibil al lichidului combustibil nu se găseşte mai sus de 2,00 m faţă de
cota terenului înconjurător;
- îngropate, când partea superioară a rezervoarelor este cu cel puţin 0,20 m mai jos decât cota
terenului înconjurător.
Cota terenului înconjurător se va considera nivelul minim al terenului pe o distanţă de 6,00 m
de la mantaua rezervoarelor.
2.3. Amplasarea construcţiilor de depozitare din punctul de vedere tehnic, al organizării
aprovizionări cu materiale
Amplasarea unui depozit urmăreşte în primul rând organizarea raţională a circulaţiei mărfurilor
care să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei lor. Poziţia construcţiilor de depozitare se face
în funcţie de căile de acces disponibile, în centrul de greutate al punctelor de consum.
Factorii care influenţează amplasarea depozitelor sunt:
- repartizarea teritorială a producţiei care determină fluxurile de mărfuri, intensitatea şi direcţia
acestora, distanţele parcurse şi normele de realizare a mişcării mărfurilor;
- repartizarea teritorială a consumului. Spre deosebire de producţie, care are un anumit grad de
concentrare teritorială, consumul este dispersat în spaţiu şi variabil cantitativ şi structural;
- nivelul de dezvoltare şi organizare a transporturilor - infrastructura, mijloace de transport
(tipul, nivelul tehnic, starea de funcţionare); existenţa şi posibilitatea de acces din mai multe direcţii,
cu evitarea drumurilor aglomerate sau ocolite;
- organizarea activităţii comerciale, caracterizată prin nivelul de dezvoltare şi de modernizare a
bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale şi sistemul de relaţii pe care
comerţul le întreţine cu ceilalţi participanţi la procesul de distribuţie a mărfurilor.
- asigurarea utilităţilor cu cheltuieli cât mai reduse, dacă este posibil în cooperare cu alţi
beneficiari (canalizare, apă, gaze, electricitate, telefonie etc.);
- utilizarea judicioasă a terenului în vederea reducerii costului construcţiei;
- distanţarea de punctele ce prezintă pericol pentru calitatea mărfurilor sau care prezintă pericol
de incendii;
- posibilităţile de extindere a depozitului într-o etapă viitoare;

18
 - posibilităţi de realizare a unei platforme pentru parcarea autocamioanelor.
Realitatea zilei de azi, ne arată că depozitele sunt amplasate, ca urmare a sistematizării
teritoriale, în vecinătatea platformelor industriale de la periferia localităţilor, pentru a exista
posibilitatea racordării la căile de comunicaţii terestre: drumurile şi calea ferată.
În vederea reducerii consumului de carburanţi, la amplasarea depozitelor de mărfuri, se vor
avea în vedere şi distantele pe care urmează să le parcurgă autovehiculele. Pentru mărfurile de cerere
zilnică se recomandă ca distanţa maximă de aprovizionare să nu depăşească 40 km, iar pentru celelalte
grupe de mărfuri - 100 km.
2.4. Dimensionarea depozitelor
Dimensiunea depozitelor este reprezentată de suprafaţa, volumul şi înălţimea optimă pentru a
asigura depozitarea cantităţilor de mărfuri.
Pentru dimensionarea optimă a unui depozit de mărfuri se au în vedere următoarele aspecte:
- raza de activitate a depozitului;
- stocurile de mărfuri medii şi maxime, prestabilite a fi depozitate în perioada următoare;
- ritmicitatea primirii şi a consumului de materiale;
- caracteristicile materialelor şi a produselor depozitate;
- înălţimea până la care se depozitează mărfurile (de cel puţin 6 m);
- sistemul de păstrare a mărfurilor în depozit (stive, stelaje, rafturi, etajere, dulapuri, vrac,
recipienţi de forma silozurilor, rezervoarelor, batalurilor etc.);
- particularităţile constructive ale depozitului.
Capacitatea unui depozit este definită prin intermediul capacităţii de preluare, depozitare şi
livrarea a mărfurilor. Aceste capacităţi se măsoară prin cantitatea maximă de mărfuri ce pot fi preluate,
depozitate sau livrate într-o unitate de timp bine determinată (oră, zi, an), cu resursele proprii de
muncă. Acestea se exprimă în diferite unităţi de măsură: număr, m 3, kg sau unităţi monetare pe
unitatea de timp aleasă.
Determinarea suprafeţei utile a unui depozit se face pe baza numărului de palete convenţionale
necesare pentru păstrarea mărfurilor.
Np = Smax / q, unde:
Np - numărul de palete;
Smax - stocul maxim de mărfuri păstrate în depozit;
q - încărcarea orientativă pe o paletă.
Numărul de palete convenţionale constituie un indicator sintetic adecvat de exprimare a
capacităţii depozitelor.

CAPITOLUL III
CONDIŢII DE PERFORMANŢĂ LA FOC ALE CONSTRUCŢIILOR DE
DEPOZITARE
19
 3.1. Categorii de pericol de incendiu şi grade de rezistenţă la foc
3.1.1. Categorii de pericol de incendiu
Probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, compartimente de incendiu ori
construcţii destinate activităţilor de depozitare, se exprimă prin "categorii de pericol de incendiu".
Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi construcţiile independente de depozitare vor
avea determinate categorii de pericol de incendiu, în funcţie de caracteristicile de ardere ale
materialelor şi substanţelor depozitate precum şi în funcţie de densitatea sarcinii termice, conform
prevederilor normativului P–118–99 , "Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor", astfel:
• categoriile A (BE3a) şi B (BE3b): posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică (risc foarte
mare de incendiu);
• categoria C (BE2): posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu);
• categoria D (BE1a): existenţa focului deschis sub orice formă, în absenţa substanţelor
combustibile (risc mediu de incendiu);
• categoria E (BE1b): existenţa unor materiale sau substanţe incombustibile în stare rece sau a
substanţelor combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc mic de incendiu).
Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de depozitare vor avea definit
riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, în funcţie
de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor
depozitate, inclusiv ale utilajelor, rafturilor, paletelor, ambalajelor folosite la ambalare, depozitare etc.
Tabel nr. 4
Încadrarea zonelor din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de depozitare în
funcţie de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi substanţelor depozitate:
Caracteristicile
Categoria de
substanţelor
pericol de Precizări
şi materialelor ce
incendiu
determină încadrarea
0 1 2
Nu determină încadrarea în categoriile A
Substanţe a căror aprindere sau
şi B de pericol de incendiu:
explozie poate să aibă loc în urma
• folosirea substanţelor solide, lichide sau
contactului cu oxigenul din aer, cu apa
gazoase drept combustibili pentru ardere;
sau cu alte substanţe ori materiale.
• scăpările şi degajările de gaze, vapori sau
A Lichide cu temperatura de
praf, care sunt în cantităţi ce nu pot forma cu
(BE3a) inflamabilitate a vaporilor până la
aerul amestecuri explozive.
28°C, gaze sau vapori cu limita
În asemenea situaţii încadrarea se face în
inferioară de explozie până la 10%,
categoria C, D sau E, în funcţie de densitatea
atunci când acestea pot forma cu aerul
sarcinii termice şi pericolul de incendiu în
amestecuri explozive
ansamblu.

0 1 2
B Lichide cu temperatura de
(BE3b) inflamabilitate a vaporilor cuprinsă
între 28-100°C, gaze sau vapori cu

20
 limita inferioară de explozie mai mare
de 10%, atunci când acestea pot forma
cu aerul amestecuri explozive.
Fibre, praf sau pulberi, care se
degajă în stare de suspensie în cantităţi
ce pot forma cu aerul amestecuri
explozive.
Nu determină încadrarea în categoria C
de pericol, oricare din următoarele situaţii:
• folosirea substanţelor solide lichide sau
gazoase drept combustibili pentru ardere;
• utilizarea lichidelor combustibile cu
temperatura de inflamabilitate peste100°C la
comenzi hidraulice, răcire, ungere, filtre şi
tratamente termice, în cantităţi de max. 2 m3,
cu condiţia luării unor măsuri locale pentru
limitarea propagării incendiului;
• folosirea echipamentului electric, care
Substanţe şi materiale
conţine până la 60 Kg ulei pe unitatea de
combustibile solide.
C echipament, precum şi a fluxurilor de cabluri
Lichide cu temperatura de
(BE2) cu mai puţin de 3,5 Kg material
inflamabilitate a vaporilor mai mare de
combustibil/m.l. pe flux;
100°C.
• materialele şi substanţele combustibile
din spaţiul respectiv, inclusiv cele din utilaje
care nu se încadrează la aliniatul 2 sau cele
utilizate la transportul ori depozitarea
materialelor combustibile, a unor ambalaje,
palete sau rafturi combustibile, dacă nu
depăşesc în totalitate 105 MJ/m2;
În situaţiile de mai sus, încadrarea se face
în funcţie de pericolul de incendiu în
ansamblu, în categoria D sau E de pericol de
incendiu.
Substanţe sau materiale
incombustibile în stare fierbinte, topite
sau incandescente, cu degajări de
D
căldură radiantă, flăcări sau scântei.
(BE1a)
Substanţe solide, lichide sau
gazoase ce se ard în calitate de
combustibil.
Substanţe sau materiale
incombustibile în stare rece sau
E materiale combustibile în stare de
BE1b) umiditate înaintată (peste 80%), astfel
încât posibilitatea aprinderii lor este
exclusă.
Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi precum şi independent pentru
fiecare compartiment de incendiu în parte şi construcţie, menţionându-se obligatoriu în documentaţia
tehnico-economică.
Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o
încăpere (spaţiu), compartiment de incendiu sau construcţie, de regulă, determină categoria de pericol
a acestora, cu următoarele excepţii:
21
 • categoriile A şi B (BE3a şi BE3b) de pericol de incendiu al căror volum aferent este mai mic
de 5% din volumul încăperii sau a compartimentului respectiv;
• categoriile C şi D (BE2 şi BE1 a) de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10%
din volumul încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăşi o arie de 400 m2.
În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilităţile formării concentraţiei locale cu
pericol de explozie şi a propagării incendiului spre spaţiile învecinate din cadrul încăperii sau al
compartimentului respectiv.
În cazul existenţei mai multor categorii de pericol de incendiu necompartimentate, situate în
puncte distincte ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în consideraţie sumele volumelor
aferente şi respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol. Pentru categoriile C şi D (BE2
şi BE1a) de pericol de incendiu însumarea se aplică numai dacă distanţa dintre spaţiile respective, este
mai mică de 40 m (măsurată pe orizontală).
Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea mai
periculoasă se extinde la întregul volum al acestora atunci când reprezintă mai mult de 30% din
volumul construit al compartimentului sau construcţiei.
Atunci când în construcţiile respective sunt utilizate pentru depozitarea lichidelor combustibile,
se respectă şi măsurile specifice acestora, prevăzute în normativul P-118-99. Pentru determinarea
concentraţiei amestecului exploziei se ţine seama de scăpările şi degajările de gaze, vapori sau praf,
atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în cazurile accidentale de avarie stabilite prin
proiect la instalaţiile de utilităţi aferente.
În funcţie de categoriile de pericol de incendiu determinate şi precizate obligatoriu în
documentaţia tehnico – economică, se asigură măsurile de siguranţă la foc şi nivelele de performanţă
comune şi specifice prevăzute în normativ.
Construcţiile de depozitare şi, în general, depozitele de materiale şi substanţe vor avea stabilite
categorii de pericol de incendiu conform tabelului nr. 4 şi clase de periculozitate a materialelor şi
substanţelor respective depozitate, conform tabelului nr. 5.

Tabelul nr. 5
Clasificarea materialelor şi substanţelor depozitate (după clasa de periculozitate)
Clasa de Caracteristicile Felul Exemple
22
 materialelor şi
periculozitate ambalajului
substanţelor
0 1 2 3
Minereuri, produse şi piese metalice
Materiale
Fără ambalaje (inerte) ciment, nisip, beton, materiale de
P.1. incombustibile
(în vrac) sau în construcţii refractare, azbest; fructe,
Fără care nu pot da
ambalaje legume, carne; conserve în cutii metalice
periculozitate naltere la reacţii
incombustibile sau borcane; lichide incombustibile
periculoase
(inerte) îmbuteliere etc.
Minereuri şi alte materiale inerte în saci
sau butoaie combustibile; piese metalice
În ambalaje cu
în folii sau prelate greu combustibile;
combustibile
A. Materiale din piese metalice, elemente din beton,
redusă,
clasa P1 azbociment, pe palete din lemn; lichide
P.2. menţionate în
incombustibile sau conserve în ambalaje
coloana 3.
Cu incombustibile în navete sau lădiţe
periculozitate combustibile ori pe palete de lemn, etc.
redusă B. Materiale care Aparate electrice; obiecte executate din
se aprind greu, Neambalate în bachelită şi răşini fenolice; melamină;
au o viteza ambalaje piei brute; baloţi de lână (spălată şi
redusă de ardere menţionate în uscată); zahăr brut şi cereale în vrac sau
şi nu au o putere coloana 3 în saci; produse de panificaţie; tutun în
calorică mare butoaie.
C. Lichide
În ambalaje Lapte; apă minerală în butelii din plastic,
incombustibile
combustibile cutii carton, etc.
inerte
A. Materiale din Ambalate în
-
clasele P1 şi P2 cutii de carton
Mobilă (fara) garnituri din buret de
cauciuc sau plastic) şi obiecte masive din
lemn; butoaie din lemn goale (fără)
reziduuri periculoase); bambus; panouri
din fibre de lemn; produse din ebonită;
P.3. B. Materiale cu fibre animale (lână, mătase naturală, păr,
Cu combustibilitate În orice fel de etc.) şi fibre artificiale cu combustibilitate
periculozitate medie (care nu ambalaje, cu redusă (poliamidice, poliesterice,
medie se încadrează în excepţia celor poliacrilice şi polivinilice); ţesături şi
clasele P4 şi P5) din materiale confecţii executate din asemenea fibre;
şi cu putere plastice fibre vegetale toarse gros; saltele şi perne
calorifică cel spongioase (fără) buret de cauciuc sau materiale
mult 27.3 J/kg plastice); articole din piele; cărţi;
papetărie; negru de fum (ambalat în saci
sau granulat); amidon; făină de cereale;
zahăr cristalizat, paste făinoase şi alte
articole de băcănie - ambalate în pungi;
tutun, ceai, legume uscate; grăsimi, etc.
0 1 2 3

23
 Vopsele de ulei în cutii, borcane, butoaie
P.3. C. Lichide În ambalaje
şi similare; produse farmaceutice
combustibile cu incombustibil
Cu combustibile în cutii, bidoane, damigene,
temperatura de e care pot fi
periculozitate sticle etc.; lubrefianţi şi glicoli în butoaie
inflamabilitate mai introduse în
medie sau bidoane; uleiuri vegetale în butoaie,
mare de 1000C cutii de
sau sticle etc.
carton
În ambalaje
A. Materiale şi
din materiale
produse din clasele
plastice -
P1 - P3
spongioase
Lemn în formă de tocătură şi talaş; fibre
vegetale (in, cânepă, bumbac); fibre
artificiale cu Pc  27.300 J/kg; confecţii
executate din asemenea fibre, saltele şi
B. Materiale plapumi cu umpluturi din buret, cauciuc
combustibile cu sau materiale plastice spongioase; fibre
viteza mare de Indiferent de textile; vată; paie; zegras; împletituri din
ardere sau cu o forma de nuiele; celuloză, etc. carton; hârtie,
putere calorifică ambalare cauciuc brut sau prelucrat; materiale
mai mare de 27,3 plastice şi obiecte confecţionate din
J/kg. acestea (alt fel carton; hârtie, cauciuc brut
sau prelucrat; materiale plastice şi obiecte
confecţionate din acestea (alt fel decât
sub formă de fibre) care nu sunt
menţionate la clasa P3
C. Materiale şi
P.4. produse
Cu incombustibile care
Aparatura electrică şi electronică având
periculozitate pot suferi
Indiferent de relee şi contacte sensibile necapsulate;
mare deteriorări
natura tuburi electronice; utilaje şi aparate de
importante în urma
ambalajelor înalta precizie; bijuterii; medicamente şi
acţiunii
produse cosmetice; etc.
temperaturilor
înalte, a apei sau
gazelor corozive.
D. Materiale şi
produse care sub
Indiferent de Policlorura de vinil, teflon şi răşini
efectul temperaturii
natura epoxidice; acid clorhidric; clorură de var;
degajă cantităţi
ambalajelor etc.
importante de gaze
corozive
E. Lichide In ambalaje Lichide ambalate în bidoane din carton
combustibile din combustibile sau în bidoane sau canistre din materiale
clasa P3 plastice
F. Lichide In ambalaje Carburanti Diesel; motorina; pacura;
combustibile cu incombustibil smoala; uleiuri pentru actionari hidraulice
temperaturi de e care pot fi si de ungere; uleiuri minerale; cerneala
imflamabilitate introduse in tipografica; etc.
intre 50 -1000C cutii de
carton.

0 1 2 3

24
 A. Materiale
instabile care se pot Acid acrilic, acid cianhidric nestabilizat,
descompune acid percloric anhidru; apă oxigenată
exploziv la Indiferent de concentrată; clorat de amoniu; hidrazină
temperatura modul de anhidră; acetilenă; acetiluri (de argint,
naturală. ambalare cupru etc.) anhidră cromică; azotat de
amoniu sau potasiu, azoturi; bicromat de
Materiale care pot
amoniu sau potasiu; bioxid de clor;
exploda sub efectul
hiroxilamină, nitroetan; nitroceluloza
încălzirii, frecării,
uscată; peroxizi (de acetil, benoil, zinc);
loviturii sau al
chibrituri de fosfor alb; muniţie explozivă
şocurilor de
sau incendiară, exploziv; corpuri pentru
detonaţie.
artificii, rachete; etc.
Obiecte pirotehnice.
B. Materiale care la
contactul cu alte Indiferent de
materiale pot da modul de Acetona, acid acetic, acid fluorhidric
anhidru, amoniac, etilendiamină; peroxizi
naştere la reacţii ambalare
de potasiu sau sodiu, etc.
explozive sau se pot
aprinde
Carton asfaltat în roluri; carbune
P.5. C. Materiale Indiferent de bituminos; deşeuri de cauciuc sau lână;
susceptibile să se modul de făină de lucernă, de peşte; fosfor alb;
Cu
autoaprindă ambalare îngrăşăminte organice umede; mangal;
periculozitate
seminţe de in, etc.
deosebit de
mare D. Substanţe
oxidante capabile să
Indiferent de Acid azotic, clorhidric, sulfuric; brom;
iniţieze aprinderea
modul de clor; ierbicide; iod; salpetru (azotat de
ma-terialelor com-
ambalare potasiu), etc.
bustibile la contactul
cu acestea
E. Materiale care
Acrilonitril; alcaloizi; amine; acetonă;
sub efectul caldurii
Indiferent de anilină; cloroform; clorură de metil;
degajă cantitaţi mari
modul de esteri; iod; iodaţi; piridină;
de gaze
ambalare tetrabrommetan; acetat de plumb,
combustibile sau
butadienă; fosfor; sulfat de metil; etc.
toxice.
F. Materiale care în
contact cu apa se Amida alcalină; amestecuri
aprind, degaja aluminotromice; bariu; calciu; carbura de
temperaturi capabile calciu (carbid); hidroxid de calciu (var
Indiferent de
să aprindă mate- nestins); hidrura de aluminiu, calciu etc.
modul de
rialele combus-tibile magneziu metalic sau aliaje cu conţinut
ambalare
din ime-diata mai mare de 30% (masă de magneziu);
vecinătate sau potasiu metalic, sodiu metalic; plutoniu,
degajă gaze titan, uraniu, zinc pulverulent.
combustibile

0 1 2 3

25
 G. Recipienţi cu Indiferent de
Recipienţi ficşi sau transportabili cu gaze
gaze com- modul de
sub presiune; recipienţi de tip “Spray”etc.
primate ambalare
H. Substanţe sau
materiale solide
care au o putere
calorifică mai
mare de 33,6
P.5. Celuloid şi obiecte din celuloid; peliculă
MJ/kg sau pe baza de nitroceluloză; peroxilină;
Cu caracterizate bicromat de sodiu; cloraţi (de calciu,
periculozitate printr-o ardere potasiu, bariu etc.); permanganat de
deosebit de deosebit de Indiferent de
sodiu, calciu sau zinc; proxizi de potasiu,
mare intensă. modul de
sodiu, plumb; petrol lampant; benzină;
ambalare
Lichide com- sulfură de carbon, toluen; ţiţei, acetonă,
bustibile cu gazolină, alcool etilic, etc.; propan, butan,
temperatura de propilenă, hidrogen, butadienă, gaz de
inflamabilitate furnal, metan, etc.
mai mică de
550C.
Gaze
combustibile

3.1.2. Grade de rezistenţă la foc a construcţiilor de depozitare

Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea globală a construcţiei sau a compartimentului
de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea
acestuia.
Construcţiile şi după caz, compartimentele de incendiu destinate depozitării vor avea
determinat şi precizat în documentaţiile tehnico-economice, gradul de rezistenţă la foc.
Condiţiile minime pe care trebuie să ie îndeplinească construcţia de depozitare pentru
încadrarea într-un anumit grad de rezistenţă la foc, sunt următoarele:
Tabelul nr. 6
Condiţii minime pentru încadrarea construcţiilor în grade de rezistenţă la foc
Nr. Tipul elementelor de Grade de rezistenţă la foc
crt. construcţie I II III IV V
Stâlpi, coloane, pereţi C0 (CA1) C0 (CA1) C1 (CA2a) C2 (CA2b) C4 (CA2d)
1
portanţi 2 1/2 ore 2 ore 1 oră 30 min -
Pereţi interiori C0 (CA1) C1 (CA2a) C2 (CA2b) C3 (CA2c) C4 (CA2d)
2
neportanţi 30 min 30 min 15 min 15 min -
Pereţi exteriori C0 (CA1) C1 (CA2a) C2 (CA2b) C3 (CA2c) C4 (CA2d)
3
neportanţi 15 min 15 min 15 min - -
Grinzi, planşee, C0 (CA1) C1 (CA2a)
C0 (CA1) C2 (CA2b) C4 (CA2d)
4 nervuri, acoperişuri 45 min 45 min
1 oră 15 min -
terasă (30 min)* (30 min)*
5 Acoperişuri C0 (CA1) C1 (CA2a) C2 (CA2b) C3 (CA2c) C4 (CA2d)
autoportante fără pod 45 min 30 min 15 min - -
(inclusiv (30 min)* (15 min) *

26
 contravântuiri),
Şarpanta
acoperişurilor fără
pod
Panouri de învelitoare
şi suportul continuu al C0 (CA1) C1 (CA2a) C2 (CA2b) C3 (CA2c) C4 (CA2d)
6
învelitorii 15 min - - - -
combustibile
*În clădirile şi compartimentele de incendiu în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 840 MJ/m 2 , (cu
excepţia clădirilor înalte, foarte înalte şi cu săli aglomerate, cele care adăpostesc persoane care nu se pot evacua singure, şi
cu echipament de importanţă deosebită), se pot aplica valorile rezistenţelor la foc din paranteze.

Toate elementele principale ale construcţiei, funcţie de rolul acestora, trebuie să îndeplinească
condiţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc prevăzute pentru încadrarea în gradul
respectiv de rezistenţă la foc, caracterizând stabilitatea la foc a construcţiei.
Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistenţă la foc,
trebuie să îndeplinească ambele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă ia
foc) precizate în tabelul nr. 6.
Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat
de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţia
tehnico-economică.
La stabilirea gradului de rezistenţă la foc, respectiv a stabilităţii la foc a construcţiei, nu se iau
în considerare următoarele:
- şarpanta şi suportul învelitorii construcţiilor de gradul II sau III, cu pod, dacă planşeul spre
pod nu este suspendat de şarpanta acoperişului, iar golurile acestuia sunt protejate prin elemente de
închidere rezistente la foc minimum 30 minute.
- învelitoarea acoperişurilor de orice fel, inclusiv termoizolaţia şi hidroizolaţia montate asupra
unui suport C0 (CA1) continuu, rezistent la foc conform condiţiilor din tabelul nr. 6 (cu excepţia
tablei).
- pardoselile şi tâmplăria (uşi, ferestre, obloane), inclusiv fâşiile fixe pentru iluminatul natural
executate din materiale C2 şi C3 (CA2b şi CA2c), în suprafaţă de maximum 10% din aria peretelui
exterior şi astfel dispuse şi întrerupte încât să nu favorizeze propagarea incendiului de la un nivel la
altul şi în lungul clădirii.
Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate la foc, în zonele expuse direct radiaţiei
termice pot fi utilizate la construcţii de depozitare de gradul II de rezistenţă la foc, indiferent de
densitatea sarcinii termice, în următoarele situaţii:
• construcţii (compartimente de incendiu) de depozitare încadrate în categoria D (BE1a) sau E
(BE1b) de pericol de incendiu;
• construcţii (compartimente de incendiu), de depozitare încadrate în categoria C (BE2) de
pericol de incendiu, cu aria construită de maximum 2000 m2 şi cel mult 3 niveluri supraterane, dacă se
asigură limitarea propagării uşoare a incendiilor de la un nivel la altul;
27
 • construcţii parter pentru depozite cu stive înalte, (peste 6,00 m înălţime a stivelor), protejate
cu instalaţii automate de stingere cu apă;
• construcţii pentru parcarea autovehiculelor acoperite dar deschise perimetral, conform
reglementării tehnice specifice acestora.
La reducerea rezistenţei la foc a structurilor metalice, se va avea în vedere rolul fiecărui
element în asigurarea stabilităţii construcţiei, categoria de importanţă a acesteia, numărul utilizatorilor,
valoarea bunurilor adăpostite şi urmările posibile ale prăbuşirii construcţiei.
3.2. Amplasarea şi conformarea la foc a construcţiilor de depozitare
3.2.1. Amplasarea construcţiilor de depozitare
Construcţiile de depozitare independente, comasate sau grupate în compartimente de incendiu,
se amplasează la distanţe de siguranţă faţă de alte construcţii, distanţe stabilite în normativul P-118-99,
în funcţie de gradele de rezistenţă la foc ale acestora, astfel încât să nu permită propagarea incendiilor
o perioadă de timp normată sau, în cazul prăbuşirii, să nu afecteze obiectele învecinate. Distanţele de
siguranţă privind amplasarea construcţiilor de depozitare faţă de alte construcţii, în funcţie de gradele
de rezistenţă la foc ale acestora, sunt următoarele:
Tabelul nr. 7
Distanţe de siguranţă

Grad de rezistenţă la Distanţe minime de siguranţă (m) faţă de construcţii

având gradul de rezistenţă la foc
foc I – II III IV - V
I – II 6 8 10
III 8 10 12
IV - V 10 12 15

În cazul în care, din diferite motive, nu se pot respecta distanţele de siguranţă, se realizează o
compartimentare prin pereţi rezistenţi la foc alcătuiţi corespunzător densităţii sarcinii termice celei mai
mari.
La realizarea depozitelor aferente clădirilor civile (publice), se respectă şi prevederile specifice
acestor clădiri.
Depozitele de materiale şi substante pot fi amplasate independent, grupate sau comasate atunci
când sunt în construcţii închise şi amplasate numai independent atunci când sunt depozite deschise.
Construcţiile depozitelor pe care beneficiarul le consideră importante sau de mare valoare, se
recomandă să fie amplasate independent.
La amplasarea depozitelor se are în vedere limitarea posibilitatilor ca un incendiu produs în
depozit să pună în pericol construcţii sau instalaţii învecinate importante sau centre populate, precum
şi aprinderea depozitului datorită unui incendiu produs la un obiect învecinat.
Depozitele de materiale şi substanţe combustibile se amplasează în zone astfel situate încât, pe
cât posibil, direcţia vântului dominant să nu fie spre construcţiile vecine, iar când aceasta nu este
posibil sau justificat tehnic, se iau măsuri de protecţie corespunzătoare.
28
 Depozitele de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos decât
construcţiile învecinate astfel încât să nu fie posibilă deversarea sau scurgerea lichidelor şi propagarea
incendiului la vecinatăţi, sau se asigură măsuri de protecţie corespunzătoare (diguri, ziduri de protecţie
etc.). De asemenea, prin amplasarea acestor depozite se vor asigura distanţe şi măsuri de protecţie faţă
de cursuri de apă, lacuri, iazuri, balţi etc. situate în vecinătate.
Construcţiile de depozitare încadrate în categoria A sau B (BE3ab) de pericol de incendiu, de
regulă, vor fi amplasate independent, la distanţe normate sau compartimentate faţă de alte construcţii
sau instalaţii, iar porţiunile de construcţie alipite ori înglobate vor fi separate de restul construcţiei, prin
elemente de compartimentare corespunzătoare.
La construcţii independente, porţiuni, spaţii ori încăperi cu pericol de explozie categoriile A şi
B (BE3a, b) se vor preciza şi delimita obligatoriu zonele de protecţie până la care trebuie asigurate
măsurile specifice acestora.
Construcţiile de depozitare, de regulă nu se grupează sau comasează cu clădiri civile (publice),
fiind obligatorie compartimentarea lor potrivit prevederilor normativului P-118-99.
Constructiile de depozitare monobloc se amplasează independent, cel puţin la distanţele de
siguranţă normate faţă de alte construcţii învecinate, recomandându-se dublarea acestora.
Constructiile de depozitare blindate pot fi amplasate independent sau grupate ori comasate cu
alte construcţii. Gruparea sau comasarea construcţiilor blindate cu alte construcţii de producţie şi/sau
depozitare se poate realiza în limitele compartimentelor de incendiu stabilite în tabelul nr. 7,
asigurându-se separarea funcţiunilor cu elemente de construcţii verticale şi după caz, orizontale (pereţi
şi planşee) din clasa de combustibilitate C0 (CA1) şi rezistenţa la foc determinată în funcţie de
densitatea sarcinii termice din spaţiile adiacente.
Faţă de clădiri civile (publice) de care se alipesc, se asigură separarea cu pereţi de
compartimentare corespunzătoare, iar atunci când sunt înglobate se realizează separarea cu pereţi şi
planşee rezistente la foc.
Depozitele deschise de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos de
obiecte învecinate. Atunci când amplasarea se face la o cota mai ridicată, se iau măsuri care să
împiedice pătrunderea lichidelor combustibile şi transmiterea incendiului la obiectele învecinate. În
cazul amplasării în vecinătatea unor ape, se iau măsuri pentru evitarea inundării depozitelor şi totodată
pentru împiedicarea scurgerii lichidelor combustibile spre acestea.
3.2.2. Conformarea la foc a construcţiilor de depozitare
Conformarea la foc a construcţiilor şi compartimentelor de incendiu destinate depozitării, va
asigura îndeplinirea condiţiilor de corelaţie dintre categoria de pericol, gradul de rezistenţă la foc,
numărul de niveluri şi aria construită.
Construcţiile de depozitare şi elementele de construcţii ale acestora vor fi astfel alcătuite şi
conformate încât să nu favorizeze propagarea focului şi a fumului. Pentru limitarea propagării fumului

29
şi focului în construcţii, se realizează compartimente de incendiu, iar în interiorul acestor
compartimente se recomandă prevederea elementelor de separare rezistente la foc.
Pe cât posibil, materialele periculoase se depozitează în zone distincte ale construcţiei, iar cele
cu pericol de explozie la ultimul nivel. Atunci când această dispunere nu este posibilă tehnic sau
funcţional se iau măsurile de protecţie şi compartimentare necesare, respectiv, vor fi prevăzute
elemente de separare corespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu, precum şi densităţii sarcinii
termice a acestora, prin pereţi şi planşee rezistente la foc, ale căror goluri funcţional necesare vor fi
protejate corespunzător.
Înglobarea încăperilor de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile în construcţii de
producţie şi în clădiri civile (publice) este admisă atunci când considerente funcţionale o impun, dacă
sunt asigurate condiţiile şi măsurile de protecţie stabilite în normativul P-118-99.
La construcţiile de depozitare monobloc, porţiunile de construcţie cu pericol mare de incendiu
se vor dispune în zone distincte, de regulă, adiacent închiderilor perimetrale ale acestora şi pe cât
posibil grupate.
Construcţiile blindate vor fi astfel conformate la foc încât să nu faciliteze propagarea
incendiilor pe arii mari, iar spaţiile cu pericol mare de incendiu, pe cât posibil, vor fi dispuse, de
asemenea, în zone distincte.
Ariile construite ale construcţiilor şi compartimentelor de incendiu şi numărul de niveluri
admise pentru construcţii de depozitare, sunt următoarele:
Tabelul nr. 8
Arii construite şi număr de niveluri admise pentru construcţii şi
compartimente de incendiu ale construcţiilor de depozitare
Aria maximă construită (la sol) admisă
pentru construcţii sau un compartiment
Categoria de Gradul de Număr de
de incendiu (m2)
pericol de rezistenţă la niveluri
Clădire cu trei
incendiu foc admise Clădire cu
Clădire parter sau mai multe
două niveluri
niveluri
0 1 2 3 4 5
A, B
I - II 6 nelimitat nelimitat nelimitat
(BE3a,b)
I nelimitat nelimitat nelimitat nelimitat
C (BE2) II 6 nelimitat 11.700 7.800
III 3 5.200 3.500 2.600
IV 2 2.800 2.000 nu se admit
C (BE2)
V 1 1.200 nu se admit nu se admit
I - II nelimitat nelimitat nelimitat nelimitat
III 3 6.500 5.200 3.500
D (BE1a)
IV 2 3.500 2.600 nu se admit
V 1 1.500 nu se admit nu se admit
I - II nelimitat nelimitat nu se admit nelimitat
III 3 7.800 6.500 3.500
E (BE1b)
IV 2 3.500 2.600 nu se admit
V 2 2.600 1.500 nu se admit

30
 Ariile construite se pot majora cu 100% pentru construcţiile şi compartimentele de incendiu
echipate cu instalaţii automate de stingere, sau cu 50% pentru cele prevăzute cu sisteme
corespunzătoare pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi produse în timpul incendiului,
respectiv cu 25% pentru cele echipate cu instalaţii automate de semnalizare a incendiilor. Majorările
menţionate nu se cumulează.
La construcţii şi compartimente de incendiu cu două sau mai multe niveluri, se poate mări aria
parterului acestora în limitele admise numai pentru construcţii parter, dacă planşeul de deasupra
parterului este C0 (CA1), rezistent la foc minimum 2 ore 30 minute şi nu are goluri.
În cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili arii construit mai mari pe proprie răspundere
prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective. în aceleaşi condiţii, la construcţii de gradul
II de rezistenţă la foc pot mări numărul de niveluri dacă procesul tehnologic o impune, cu condiţia
luării unor măsuri de protecţie care să reducă posibilităţile de propagare a incendiilor de la un nivel la
altul.
Construcţiile de depozitare închise, în care sunt depozitate materiale, substanţe, produse,
obiecte de valoare, sau cu risc mare de incendiu, se recomandă să fie compartimentate cu elemente
rezistente la foc, în arii construite de maximum 750 m2 şi echipate cu instalaţii de semnalizare şi
stingere a incendiilor.
Nu se recomandă dispunerea încăperilor şi spaţiilor încadrate în categoria A sau B (BE3a,b) de
pericol de incendiu, în subsolurile construcţiilor supraterane, iar atunci când aceasta este justificată
tehnic, numai în condiţiile separării prin planşeu rezistent la explozie.
Construcţiile de depozitare monobloc trebuie să îndeplinească condiţiile de încadrare în gradul
I sau II de rezistenţă la foc, recomandându-se separarea acestora în compartimente de incendiu, cu
respectarea prevederilor din tabelul nr. 8. Construcţiile de depozitare monobloc vor îndeplini condiţiile
de performanţă la foc specifice acestora.
Construcţiile de depozitare blindate, inclusiv încăperile blindate cu aria mai mare de 700 m 2, se
alcătuiesc şi realizează în conformitate cu prevederile normativului, îndeplinind condiţiile de corelaţie
stabilite în tabelul nr. 8.
În cazul depozitelor deschise, la care se realizează depozitarea pe aceeaşi platformă a
materialelor şi substanţelor combustibile din sorturi diferite, se va asigura dispunerea organizată a
acestora astfel încât să nu favorizeze propagarea incendiilor pe suprafeţe mari.
3.3. Condiţii privind depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile
Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se realizează în funcţie de caracteristicile
fizico-chimice ale acestora astfel încât să nu genereze incendiu şi să poată fi stinse cu aceleaşi produse
de stingere.

31
 Depozitarea materialelor combustibile solide împreună cu lichide sau gaze combustibile, de
regulă, nu este admisă.
Este admisă depozitarea diferitelor materiale şi substanţe în aceeaşi încăpere, dacă amestecul
lor sau al vaporilor respectivi nu prezintă pericol de autoaprindere sau explozie, iar în caz de incendiu
se pot utiliza aceleaşi produse de stingere.
Atunci când se depozitează materiale sau substanţe care prezintă pericol de autoprindere, este
obligatorie stabilirea duratei de depozitare a acestora şi luarea măsurilor necesare verificării creşterii
temperaturii lor.
Materialele şi substanţele combustibile se pot păstra în spaţiile şi încăperile de producţie, numai
în cantităţile minime necesare fluxului tehnologic, precizate prin tema de proiectare. Depozitarea
materialelor şi substanţelor combustibile în cantităţi mai mari se realizează în încăperi proprii,
alcătuite, realizate şi protejate conform prevederilor normativului P-118-99.
În construcţii sau încăperi ale construcţiilor, în cazurile şi condiţiile admise de normativul P-
118-99, lichidele combustibile se pot depozita în rezervoare sau recipiente (ambalaje). Indiferent de
modul de stocare a lichidelor combustibile, este obligatorie precizarea categoriei depozitului, conform
tabelului nr. 3 şi asigurarea măsurilor de protecţie specifice prevăzute în normativul P-118-99 şi
reglementările tehnice specifice, astfel încât să se asigure limitarea propagării incendiilor şi condiţiile
stingerii cu operativitate.
Depozitarea lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 28 0C, în cantităţi mai
mari de 2,00 m3 şi stocate în recipiente şi ambalaje, se recomandă să se realizeze în construcţii
supraterane.
Depozitarea lichidelor combustibile în ambalaje sau recipiente, se poate face pe platforme
deschise executate din materiale C0 (CA1), situate deasupra nivelului terenului înconjurător şi
prevăzute cu rigole de scurgere. Rezervoarele fără pereţi dubli sau grupurile de astfel de rezervoare
supraterane sau semi-îngropate se prevăd cu cuva de retenţie mărginită de diguri sau pereţi C0 (CA1)
incombustibili continui, care să reziste la solicitările mecanice şi tehnice produse în timpul avariilor şi
incendiilor. Cuvele de retenţie se dimensionează şi realizează în aşa fel încât să nu permită deversarea
lichidelor în afara lor.
3.4. Alcătuiri constructive
Elementele de construcţie combustibile se recomandă să nu aibă goluri interioare iar
eventualele goluri interioare ale acestora vor fi întrerupte, de regulă, la cel mult 3,00 m pe verticală şi
6,00 m pe orizontală. întreruperile se pot executa din acelaşi material ca şi elementul.
Golurile din elementele combustibile verticale nu trebuie să comunice cu cele din elementele
combustibile orizontale.
Întreruperea continuităţii golurilor orizontale se realizează obligatoriu în dreptul pereţilor
despărţitori iar a celor verticale în dreptul planşeelor.

32
 Întreruperea continuităţii golurilor interioare este obligatorie şi la placările combustibile ale
pereţilor şi tavanelor, dar nu se referă la canalele de ventilare, la spaţiul de deasupra tavanelor
suspendate cu rol de ventilare precum şi la spaţiile din podul clădirilor.
La trecerea canalelor, conductelor sau cablurilor prin pereţi şi planşee rezistente la foc, se vor
lua măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc.
La intrarea în construcţii a galeriilor, estacadelor şi a canalelor de orice fel, se vor lua măsuri de
protecţie a golurilor în funcţie de natura materialelor din care sunt executate, precum şi a celor
transportate, de destinaţia spaţiilor spre care acced şi de rolul de protecţie la foc al peretelui traversat.
Nu este admisă trecerea prin depozite sau încăperi de depozitare, a conductelor care transportă
fluide combustibile (gaze lichide), a celor de încălzire şi ale reţelelor electrice aferente altor
consumatori. Atunci când nu este posibil sau justificat tehnic, trecerile respective vor fi realizate în
canalizaţii proprii închise, cu pereţi şi planşee C0 (CA1), cu rezistenţa la foc corespunzătoare
condiţiilor de separare impuse de depozit.
Pozarea conductelor pentru apă sau pentru produse care conţin apa ori pe care poate condensa
apa, în depozite pentru materiale sau substanţe care reacţionează periculos cu apa, este interzisă.
În construcţiile de gradul I - III de rezistenţă la foc, de regulă, pereţii tuturor ghenelor verticale
pentru conducte trebuie să fie CO (CA1), rezistenţi la foc minimum 15 minute, cu excepţia cazurilor
menţionate în normativ, în care sunt necesare rezistenţe mai mari.
Trapele şi uşile de vizitare practicate în pereţii ghenelor verticale pentru conducte, trebuie să fie
realizate din materiale CO (CA1) sau, după caz, C1 sau C2 (CA2a, CA2b).
Ghenele verticale pentru conducte şi cabluri, la trecerea lor prin planşee vor avea închise
spaţiile dintre conducte sau cabluri, cu elemente CO (CA1), rezistente la foc minimum 30 de minute,
în toate cazurile în care pereţii şi trapele sau uşile lor de vizitare nu sunt rezistente la foc minimum 30
de minute.
La trecerea prin pereţii de compartimentare rezistenţi la foc, ghenele orizontale se închid în
jurul conductelor şi a cablurilor, cu materiale CO (CA1) cu rezistenţă la foc echivalentă cu cea a
elementului străpuns.
Elementele şi materialele de construcţie utilizate pentru protecţia, închiderea sau mascarea
instalaţiilor şi a echipamentelor, trebuie să fie cei puţin C2 (CA2b), recomandându-se CO sau C1
(CA1sauCA2a).
Coşurile de fum sau de ventilare, se alcătuiesc, execută şi izolează faţă de elementele
combustibile ale construcţiei conform reglementărilor tehnice în acest domeniu, astfel încât să nu
conducă la incendii datorită transmiterii căldurii sau a scăpărilor de gaze fierbinţi, flăcări, scântei, etc.
Continuitatea componentelor combustibile ale acoperişurilor fără pod, trebuie să se întrerupă
cel puţin în dreptul rosturilor de tasare, dilatare sau seismice ale construcţiilor, prin intercalarea unor

33
elemente CO (CA1), de minimum 1,00 m lăţime, sau alte sisteme acceptate care să asigure limitarea
transmiterii arderii.
Plafoanele false (incombustibile sau combustibile) nu sunt admise la încăperi şi spaţii închise
încadrate în categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu.
Plafoanele suspendate combustibile trebuie să aibă continuitatea întreruptă, cel puţin la limita
pereţilor încăperii şi în dreptul rosturilor de tasare/dilatare ale construcţiei. întreruperile se realizează
prin fâşii incombustibile sau spaţii libere în planul plafonului, de minimum 0,60 m.
La plafoanele combustibile sau incombustibile suspendate de planşee, de regulă, continuitatea
golului dintre tavan şi planşeu se întrerupe, prin diafragme din materiale CO la C2 (CA1 la CA2b), sau
în cazuri justificate tehnic, prin perdele de drencere, dispuse la maximum 25 m pe două direcţii
perpendiculare.
Sunt exceptate plafoanele suspendate care nu sunt pline (te tip perforat, lamelar, fagure, grătar
sau altele similare).
Încăperile şi spaţiile închise încadrate în categoria D (BE1a) de pericol de incendiu, trebuie să
aibă pereţi şi planşee CO (CA1).
Elementele de construcţie care delimitează spaţii cu pericol de explozie, din categoriile Aşi B
(BE3a,b) de pericol de incendiu, vor fi C0(CA1), iar atunci când le separă de restul construcţiei şi
rezistente la explozie.
Grinzile, rampele, podestele şi treptele scărilor interioare de circulaţie funcţională la platforme
de lucru fără locuri permanente de muncă pot fi alcătuite şi realizate din materiale CO (CA1) şi
neînchise în case de scări proprii.
Atunci când normativul nu impune măsuri de protecţie speciale, vor fi prevăzute uşi pline, iar
în cazuri justificate în care condiţiile tehnice sau funcţionale nu permit montarea acestora, golurile se
pot proteja cu perdele de drencere. Fac excepţie estacadele, galeriile şi canalele deschise realizate din
elemente CO (CA1), prin care se transportă materiale incombustibile, la care protejarea golurilor este
obligatorie numai când traversează pereţi rezistenţi la foc.
Finisajul pe căile de evacuare a persoanelor trebuie să fie, de regulă, CO (CA1). Se admit
pardoseli din lemn şi mochete de maximum 2 cm grosime, precum şi finisajele din folii de max. 0,5
cm grosime, care vor fi lipite pe suport CO (CA1), cu excepţiile prevăzute în normativ.
La placarea cu materiale combustibile a pereţilor CO (CA1), rezistenţi la foc, se vor lua
măsurile corespunzătoare de protecţie, cum sunt: tratare cu substanţe ignifuge, întreruperi locale ale
continuităţii materialelor combustibile, prevederea instalaţiilor automate de stingere etc.
Pereţii caselor de scări închise din construcţiile de gradul I – III de rezistenţă la foc, de regulă,
trebuie să fie C0(CA1), rezistenţi la foc minimum 2 ore şi 30 minute şi după caz, rezistenţi la explozie,
iar în clădirile de gradul IV şi respectiv V de rezistenţă la foc, ei pot fi C1 (CA2a) sau C2(CA2b), cu
rezistenţă la foc de minimum 30 minute şi respectiv 15 minute.

34
 Tabelul nr. 9
Rezistenţa la foc minimă admisă a pereţilor în funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din
spaţiile pe care le desparte
Densitatea sarcinii termice (q) Rezistenţa la foc minimă admisă
(MJ/m2) (ore, minute)
< 210 30 minute
210 ÷ 420 1 oră
421 ÷ 630 2 ore
631 ÷ 840 3 ore
841 ÷ 1260 4 ore (3 ore)*
1261 ÷ 1680 5 ore (3 ore)*
1681 ÷ 2940 6 ore (3 ore)*
> 2940 7 ore (3 ore)*
*Valoarea de 3 ore (paranteze) se aplică în toate cazurile în care se prevăd instalaţii automate de stingere a incendiilor.

Planşeele clădirilor din gradul I - III de rezistenţă la foc care separă casele de scări şi căile lor
de ieşire spre exterior faţă de restul construcţiei, trebuie să fie C0 (CA1) cu rezistenţă la foc de cel
puţin 1 oră. La clădirile de gradul IV – V se vor respecta condiţiile de încadrare în gradul de rezistenţă
la foc. Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare închise sau deschise trebuie să fie C0 (CA1),
cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră în clădirile de gradul I - III şi cel puţin din clasa C2 (CA2b) şi
rezistenţă la foc 45 minute în construcţii de gradul IV, respectiv 15 minute în construcţii de gradul V
de rezistenţă la foc.
Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile solide cu aria mai mare de
36 m2 situate în construcţii cu alte destinaţii, de regulă, se separă faţă de restul construcţiei prin pereţi
şi planşee C0 (CA1) având rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice. Golurile de
comunicaţie funcţională din elementele de compartimentare ale acestor depozite, se protejează cu
elemente corespunzătoare prevederilor normativului. Evacuarea fumului în caz de incendiu la aceste
depozite este obligatorie şi se asigură prin dispozitive cu deschiderea automată în caz de incendiu,
având aria liberă de minimum 1% din suprafaţa pardoselii sau cu sisteme mecanice de desfumare,
corespunzător alcătuite, distribuite şi dimensionate.
Construcţiile care adăpostesc funcţiuni cu pericol de explozie se realizează din materiale şi
elemente de construcţie C0 (CA1). La construcţiile independente cu pericol de explozie se recomandă
utilizarea elementelor de construcţie uşoare, C0 (CA1), iar acoperişul acestor construcţii trebuie să fie
fără pod. Încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie categoria A (BE3a) sau B(BE3b) de pericol de
incendiu, dacă nu pot fi dispuse în afara construcţiilor cu alte destinaţii, se separă de restul construcţiei
prin elemente C0 (CA1), rezistente la explozie şi, după caz, la foc, corespunzător alcătuite şi
dimensionate în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice de specialitate.
Planşeele şi elementele lor de susţinere vor fi astfel executate încât să nu fie deplasate de suflul
exploziei.

35
 Practicarea unor goluri în pereţii rezistenţi la explozie nu este admisă decât în cazuri
excepţionale, impuse de necesităţi tehnologice sau funcţionale şi numai dacă sunt protejate
corespunzător prevederilor din prezentul normativ.
Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie de către conducte, conductoare sau cabluri
electrice, este admisă numai în cazuri de strictă necesitate şi în condiţiile luării măsurilor de protecţie
care să asigure împiedicarea trecerii vaporilor, gazelor şi prafului combustibil.
Planşeele rezistente la explozie, trebuie să îndeplinească condiţiile asigurate de către pereţii
rezistenţi la explozie ai spaţiului respectiv.
Încăperile şi spaţiile cu pericol de explozie nu vor avea tavane false şi zone neventilate care să
faciliteze producerea concentraţiilor periculoase de aer cu gaze, vapori sau praf combustibil. în
încăperile cu degajări de praf combustibil, finisajul va permite curăţirea uşoară a suprafeţelor.
Încăperile şi spaţiile închise cu pericol de explozie trebuie să aibă asigurate în pereţii exteriori
sau în acoperiş, goluri pentru decomprimare în caz de explozie, cu aria totală de minimum 0,05 m 2 la 1
m3 din volumul încăperii respective. Adoptarea unui procent mai mic este admisă pe baza unui calcul
justificativ, din care să rezulte că prin aceasta stabilitatea clădirii nu este afectată.
Golurile pentru decomprimare se amplasează în vecinătatea surselor de explozie, avându-se în
vedere ca efectul suflului exploziei în exteriorul construcţiei să nu afecteze obiecte învecinate sau căi
publice de circulaţie.
Golurile ce se prevăd pentru decomprimare în caz de explozie pot fi neînchise sau închise.
Elementele de închidere, proiectate şi realizate astfel încât să cedeze la presiunea datorată exploziei,
pot fi constituite din: panouri sau porţiuni de perete sau acoperiş de tip uşor (dislocabile sau
rabatabile), ferestre şi/sau luminatoare cu geam simplu nearmat care să cedeze la presiunea de cel mult
118 daN/m2.
În spaţiile în care se pot produce amestecuri explozive de aer cu gaze, vapori sau praf, stratul de
uzură al pardoselilor trebuie să fie executat din materiale care la lovire să nu producă scântei capabile
să iniţieze aprinderea respectivelor amestecuri explozive.
În încăperi şi spaţii cu pericol de explozie, tâmplăria şi sistemele de acţionare a acesteia se vor
realiza sau proteja astfel încât, prin manevrare, să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea
amestecurilor explozive.
Delimitarea zonelor din construcţii până la care se extind măsurile de protecţie impuse de
spaţiile încadrate în categoriile A (BE3a) şi B(BE3b) de pericol de incendiu se face având în vedere
posibilitatea prezenţei amestecurilor de aer cu gaze, vapori sau praf, în concentraţii care să prezinte
pericol de explozie, în timpul funcţionării normale şi în caz de avarie a instalaţiilor utilitare aferente.
Construcţiile închise de depozitare etajate, trebuie realizate cu planşee pline rezistente la foc
conform normativului P-118-99, astfel realizate încât să împiedice propagarea incendiilor între
nivelurile construcţiei.

36
 Eventualele goluri funcţionale din planşee se protejează cu elemente de închidere
corespunzătoare. Fac excepţie depozitele cu platforme de stocare mecanizate, fără locuri permanente
de lucru, la care platformele (totale sau parţiale) pot fi din materiale şi elemente C0 (CA1), rezistente
la foc minimum 15 minute, dacă sunt prevăzute instalaţii automate de stingere a incendiului la fiecare
nivel.
Construcţiile depozitelor cu stive mai înalte de 6,00 m trebuie să îndeplinească condiţiile şi
nivelele de performanţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate corespunzător densităţii
sarcinii termice şi pericolului de propagare a focului. De regulă, aceste depozite cu stive înalte trebuie
echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor.
Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor combustibile din clasa P4 şi P5 de
periculozitate, cu aria desfăşurată mai mare de 36 m 2 se separă de restul construcţiei cu elemente
verticale (pereţi) C0 (CA1), având rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice, conform
tabelului nr. 8. Atunci când sunt amplasate în clădiri cu mai multe niveluri, se separă şi prin planşee
C0 (CA1), rezistente la foc minimum 1 ½ ore. Golurile de circulaţie sau funcţional necesare, din
elementele de separare (pereţi, planşee), se protejează cu elemente corespunzătoare, rezistente la foc
conform prevederilor normativului P-118-99, în funcţie de tipul elementului străpuns (perete, planşeu).
Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor combustibile din clasele P2 şi P3 de
periculozitate, cu aria desfăşurata mai mare de 36 m 2 se separă de restul construcţiei prin pereţi C0
(CA1) cu rezistenţa la foc minimum 1 ½ ore şi după caz, planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc
minimum 1 oră. Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează
cu elemente rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau
închidere automată în caz de incendiu.
Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor din clasa P1 de periculozitate, se
separă de restul construcţiei cu pereţi şi după caz, planşee C0 (CA1), iar golurile de circulaţie sau
funcţionale din aceştia se protejează cu elemente de închidere incombustibile.
Stocurile tampon de materiale şi substanţe combustibile din clasele de periculozitate P4 şi P5,
în afara celor din fluxul tehnologic, se separă de restul construcţiei prin pereţi şi după caz planşee C0
(CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 3 ore pentru pereţi şi 1 ½ ore pentru planşee. Golurile de
circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente de închidere
rezistente la foc 1 oră, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de
incendiu.
Pentru materialele şi substanţele combustibile din clasele de periculozitate P2 şi P3, pereţii şi
planşeele de separare pot fi C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de 1 oră, iar golurile de circulaţie sau
funcţional necesare, protejate cu elemente de închidere rezistente la foc 45 de minute, echipate cu
dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.

37
 Pentru clasa de periculozitate P1, separarea se poate realiza cu pereţi şi planşee C0 (CA1), iar
golurile de comunicare din acestea, protejându-se cu elemente de închidere incombustibile.
În încăperile de depozitare a materialelor combustibile din clasele de periculozitate P3, P4 şi
P5, nu sunt admise spaţii libere pentru birouri, pentru finisarea, încercarea sau repararea produselor
depozitate, precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile. Asemenea spaţii se amenajează în
încăperi proprii, separate faţă de cele de depozitare prin pereţi şi după caz, planşee C0 (CA1),
rezistente la foc conform tabelului 8. Spaţiile de recepţie-expediţie, de regulă, se separă în acelaşi mod.
Spaţiile pentru recepţie-expediţie, birouri, pentru încărcarea, finisarea sau repararea produselor
depozitate, precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile, se separă faţă de încăperile de
depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasele de periculozitate P3, P4 şi respectiv
P5, prin pereţi şi planşee C0 (CA1), respectiv rezistenţi la foc minimum 2 ore pentru pereţi şi 1 oră
pentru planşee. Golurile de circulaţie din pereţii de separare faţă de depozit, se protejează cu uşi
rezistente la foc 45 de minute, echipate cu dispozitive de auto-închidere sau închidere automată în caz
de incendiu. În cazuri bine justificate tehnic, în pereţii de separare a birourilor şi spaţiilor de recepţie-
expediţie faţă de depozite P3, P4 sau P5, se admit ferestre fixe C0 (CA1), rezistente la foc minimum
45 minute sau ferestre obişnuite, dacă sunt protejate cu obloane rezistente la foc minimum 45 de
minute, echipate cu dispozitive de închidere automată în caz de incendiu. Fac excepţie, spaţiile de
recepţie-expediţie ale depozitelor din clasele de periculozitate P3, P4 şi P5, la care se asigură aceleaşi
măsuri de siguranţă la foc ca la încăperile de depozitare aferente, situaţii în care nu mai este obligatorie
separarea de depozit.
De asemenea, la depozitele cu clasa P1 şi P2 de periculozitate a materialelor şi substanţelor
depozitate, nu este obligatorie separarea spaţiilor de recepţie-expediţie şi a birourilor.
Construcţiile supraterane închise pentru depozitarea lichidelor combustibile se realizează din
materiale şi elemente de construcţie C0 (CA1), rezistente la foc corespunzător normativului şi a
reglementărilor de specialitate, asigurându-se compartimentarea antifoc şi după caz antiex a încăperilor
de depozitare cu capacitatea de maximum 50 m3 lichide din clasele L I sau L II (respectiv echivalentul
acestora pentru L III şi L IV, adică 50 : 5 = 10 m3).
Încăperile pentru depozitarea a maximum 20 m3 lichide combustibile necesare consumului
funcţional al instalaţiilor utilitare aferente construcţiei (centrala termică, grup electrogen, centrale de
încălzire cu aer cald etc.), precum şi a celor aferente funcţionării unor echipamente (ascensoare,
platforme, etc.) se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de
minimum 2 ore. Aceste încăperi pot avea un gol de acces pentru vizitare practicat în elementele de
separare faţă de restul construcţiei, protejat cu element de închidere rezistent la foc minimum 45 de
minute şi prevăzut cu parapet (prag) cu înălţimea astfel stabilită încât să nu fie posibilă scurgerea
lichidului în afara încăperii în caz de avarie. Rezervoarele se prevăd cu preaplin şi conducta de aerisire
cu opritor de flăcări dispus în exterior. La aceste încăperi nu este obligatorie prevederea panourilor de

38
decomprimare şi a dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare), iar dacă se prevede iluminat,
acesta va corespunde categoriei de pericol de incendiu.
În afara rezervorului de zi cu capacitatea de maximum 2,00 m 3 lichid combustibil amplasat în
centrala termică şi a celui admis în paragraful anterior (20 m 3), rezerva de combustibil lichid necesară
se prevede în afara construcţiei.
Depozitarea combustibilului solid aferent centralelor termice, cu capacitatea maximă de 2,00
m3 se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 2
ore, fiind admisă comunicarea cu sala cazanelor prin uşi rezistente la foc minimum 45 de minute. Fac
excepţie centralele termice cu capacităţi mari, la care se respectă prevederile reglementărilor tehnice
specifice.
Buncărele pentru combustibili solizi şi pâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere aferente
centralelor termice, trebuie să fie C0 (CA1), asigurându-se măsuri de protecţie şi de stingere
corespunzătoare. Atunci când buncărele sunt cu capacitate mai mare de 3,00 m 3, se separă de restul
construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1), rezistente la foc minimum 2 ore.
3.5. Limitarea propagării focului şi a fumului
Compartimentele de incendiu, se separă de restul construcţiei prin elemente corespunzătoare
categoriei de pericol de incendiu şi densităţii sarcinii termice asigurând nivelul de performanţă normat.
În acelaşi mod vor fi separate între ele şi porţiuni ale construcţiei încadrate în categorii de
pericol de incendiu diferite.
În interiorul compartimentelor de incendiu, se prevăd elemente despărţitoare orizontale şi/sau
verticale, care să împiedice propagarea focului şi a fumului pe arii mari construite.
În situaţiile stabilite de normativ, pentru limitarea propagării incendiilor în construcţii fără
pereţi interiori despărţitori pentru asigurarea evacuării fumului şi a gazelor fierbinţi prin tiraj natural
organizat, se prevăd (în acoperiş) sisteme alcătuite din dispozitive de evacuare şi ecrane verticale C0
(CA1), coborâte sub tavan, în funcţie de densitatea sarcinii termice din spaţiile respective, conform
tabelului 10.
Tabelul nr. 10
Densitatea sarcinii Raportul dintre suma ariilor libere Distanţa maximă (m) între:
termice "q" (MJ/mp) ale dispozitivelor (deschiderilor) şi axele a două ecranele suspendate
aria încăperii deschideri sub tavan
q < 420 1 : 150 45 75
420 < q < 840 1 : 125. . .1 : 80 35 70
840 < q <1680 1 : 8 0 . . . 1 : 60 35 70
1680 <q< 4200 1 : 60 . . . 1 : 40 30 30
q > 4200 1 : 30 30 30
În construcţiile parter, încadrate în categoriile C, D sau E (BE2, BE1a,b) de pericol de incendiu
se admite separarea categoriilor mai periculoase (C sau D (BE2 ori BE1a)), cu aria mai mare de 400
m2 sau cu un volum mai mare de 10% din cel al compartimentului de incendiu, prin pereţi C0 (CA1) şi
rezistenţi la foc minimum 3 ore atunci când separă categoria C (BE2) faţă de categoria D sau E (BE1

39
a,b) şi respectiv 2 ore când separă categoria D (BE1a) faţă de categoria E (BE1b) de pericol de
incendiu (ca înlocuitori ai pereţilor rezistenţi la foc).
În cadrul compartimentelor de incendiu ale construcţiilor de depozitare de gradul I la III de
rezistenţă la foc, atunci când din motive funcţionale se prevăd pereţi interiori C0 (CA1) cu rezistenţa la
foc de minimum 1 oră, care separă între ele încăperi din aceeaşi categorie de incendiu A, B sau C
(BE3a,b sau BE2), golurile de circulaţie din aceşti pereţi se protejează cu uşi rezistente la foc 45
minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
Această prevedere nu este obligatorie pentru golurile de circulaţie dintre grupuri de încăperi din
aceeaşi categorie de pericol de incendiu, care prin însumarea ariilor au mai puţin de 400 m2.
În pereţii de separare a caselor de scări şi a ascensoarelor, faţă de încăperi sau grupuri de
încăperi de categoria C (BE2) de pericol de incendiu cu aria mai mare de 400 m 2, golurile de circulaţie
se protejează cu uşi rezistente la foc 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere
automată în caz de incendiu.
Atunci când pereţii de separare a caselor de scări şi ai ascensoarelor sunt rezistenţi la explozie
corespunzător categoriilor A sau B (BE3) de pericol, indiferent de aria acestora, golurile de circulaţie
funcţională se protejează prin încăperi tampon antiex, şi numai în cazuri excepţionale justificate tehnic
prin tamburi deschişi, antiex. Aceeaşi prevedere se aplică şi pentru comunicarea între încăperi cu
pericol de explozie, în cazurile în care comunicarea directă ar prejudicia siguranţa sau atunci când
încăperile sunt situate în compartimente de incendiu diferite.
Încăperile tampon şi tamburii deschişi antiex prevăzuţi în pereţii rezistenţi la explozie, se
realizează similar celor de la pereţii rezistenţi la foc, recomandându-se ca pereţii şi planşeele acestor
încăperi să fie amplasate spre spaţiile mai puţin periculoase. Uşile încăperii tampon antiex vor avea
asigurate şi măsuri specifice de protecţie astfel încât prin manevre să nu permită scântei capabile să
iniţieze aprinderea amestecurilor explozive respective.
La încăperile tampon şi tamburii deschişi antiex ce separă spaţii în care se produc degajări de
gaze, vapori sau praf cu pericol de explozie, trebuie să se ia măsuri pentru ca în timpul exploatării
normale să se împiedice trecerea acestora dintr-o parte în cealaltă.
Pentru limitarea propagării focului şi a fumului în spaţiile închise (camerele) cu arii libere (fără
pereţi interiori) mai mari de 10.400 m2 , din categoriile A, B şi C(BE3a,b şi BE2) de pericol de
incendiu, sub tavanul (intradosul planşeului) acestora se prevăd sisteme de evacuare a fumului şi
gazelor fierbinţi, alcătuite din dispozitive pentru evacuarea produselor arderii şi ecrane CO (CA1).
Dispozitivele pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi vor fi distribuite cât mai uniform şi
prevăzute cu deschidere automată şi manuală.
Golurile permanent deschise (ventilări) din acoperiş sau din treimea superioară a pereţilor
exteriori, se însumează la suprafaţa necesară evacuării gazelor fierbinţi.

40
 Atunci când se prevede evacuarea mecanică a fumului şi a gazelor fierbinţi, aceasta va respecta
următoarele condiţii:
• dispunerea ecranelor CO (CA1) sub plafon, corespunzător prevederilor specifice evacuării
prin tiraj natural organizat;
• prevederea gurilor de evacuare se realizează astfel încât să se asigure cel puţin o gură la
maximum 320 m2;
• debitul de extragere a unei guri va fi de cel puţin 1 m 3/s pentru 100 m2 delimitaţi de ecrane, iar
pentru încăpere va fi de minimum 1,5 m3/s;
• la un ventilator de evacuare pot fi racordate maximum două volume delimitate de ecrane, iar
debitul ventilatorului poate fi redus la debitul necesar celui mai mare volum racordat;
• introducerea aerului se poate realiza mecanic sau natural, prin partea de jos a pereţilor, cât mai
aproape de pardoseală.
Prevederea dispozitivelor pentru evacuarea gazelor fierbinţi nu este obligatorie în zonele
construcţiei situate la mai puţin de 30 m de pereţii exteriori ce au în treimea superioară a încăperilor
deschideri sau ferestre prevăzute cu ochiuri mobile care se deschid automat în caz de incendiu, cu
suprafaţa liberă necesară şi care asigură evacuarea gazelor fierbinţi.
Când acţionarea manuală nu se poate face din apropierea dispozitivelor de evacuare (trape,
ferestre, etc.) iar centralizarea comenzilor nu este justificată tehnic, se admite ca acestea să nu fie
prevăzute cu acţionare manuală.
În cazul utilizării sistemelor de dispozitive şi ecrane pentru evacuarea gazelor fierbinţi, nu mai
este obligatorie prevederea dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare).
Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, în caz de
incendiu, se poate face individual sau în grup.
În construcţiile prevăzute cu instalaţii automate de stingere, acţionarea automată a
dispozitivelor de evacuare a gazelor fierbinţi trebuie să se facă după declanşarea instalaţiilor de
stingere.
În construcţiile prevăzute cu luminatoare, evacuarea gazelor fierbinţi se va asigura obligatoriu
prin ochiuri mobile ale acestora, care să îndeplinească condiţiile dispozitivelor de evacuare a gazelor
fierbinţi.
La construcţiile etajate, evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi se asigură separat pentru fiecare
nivel, iar canalele respective care traversează alte niveluri vor avea pereţi C0 (CA1) cu rezistenţă la foc
de cel puţin oră. Se exceptează situaţiile deosebite, justificate tehnic, care sunt stabilite prin
reglementări specifice.
Ecranele vor cobora sub plafon în aşa fel încât marginea lor inferioară să se afle, de regulă, cât
mai jos, dar cel puţin 0,50 m sub plafon. Înălţimea ecranelor sub plafon poate fi redusă cu maximum
1/3, dacă prin amplasarea lor la distanţă mai mică decât cea prevăzută în tabelul nr. 10 şi prin suprafaţa

41
de deschidere asigurată se realizează condiţii echivalente de limitare a propagării laterale a gazelor
fierbinţi, sub plafonul încăperilor.
În încăperi cu plafoane suspendate, continuitatea golurilor dintre acestea şi planşeul de
rezistenţă trebuie întreruptă în dreptul ecranelor, cu material CO (CA1).
Ecranele vor fi astfel alcătuite şi dispuse încât să realizeze o casetare a spaţiului de sub
acoperiş. Fiecare casetă va fi prevăzută cu cel puţin un dispozitiv de evacuare a gazelor fierbinţi.
Dispunerea ecranelor se face, de regulă, pe latura elementelor de rezistenţă din zona riscului
potenţial de incendiu. Nu se admite traversarea ecranelor de către elemente combustibile.
În construcţiile şi spaţiile închise (fără pereţi despărţitori interiori), cu arii libere mai mari de
10.400 m2 ale construcţiilor monobloc, şi încadrate în categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) de
pericol de incendiu, pentru limitarea propagarii incendiilor se prevăd sisteme de evacuare a fumului şi
a gazelor fierbinţi.
Atunci când construcţiile blindate au spaţii deschise (fără pereţi despărţitori interiori) cu arii
mai mari de 10.400 m2 şi încadrate în categoriile A, B şi C (BE3a, b şi BE2) de pericol de incendiu,
pentru limitarea propagării incendiilor se asigură sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi.
3.6. Evacuarea fumului (desfumarea) din construcţiile de depozitare
Asigurarea evacuării fumului la construcţiile de depozitare, este obligatorie.
Evacuarea fumului (desfumarea) se realizează prin tiraj natural, organizat sau mecanic,
realizând circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus, sau
prin diferenţe de presiune între spaţiul protejat şi cel incendiat pus în depresiune, ori printr-o
combinaţie a celor două metode.
Prin desfumare se urmăreşte extragerea din spaţiile incendiate a unei părţi din fumul şi gazele
de ardere în scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor şi a folosirii mijloacelor de
intervenţie la stingere, precum şi de limitare a propagării incendiilor.
În spaţiile construite şi necompartimentate, cu aria liberă peste 10.400 m2, se asigura evacuarea
fumului şi a gazelor fierbinţi în exterior.
Canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare), trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii tehnice generale:
- secţiunea să fie cel puţin egală cu suprafaţa liberă a gurilor de evacuare ale unui nivel al
construcţiei, la care sunt racordate;
- raportul dintre laturile secţiunii canalelor (ghenelor) să nu fie mai mare de 2;
- canalele (ghenele) să fie realizate din materiale C0 (CA1), etanşe la foc minimum 15 minute;
atunci când canalele (ghenele) pentru evacuarea fumului traversează încăperi cu alte destinaţii decât
cele pentru care sunt prevăzute, vor avea aceeaşi rezistenta la foc cu a pereţilor sau planşeelor care
delimitează destinaţia respectivă;

42
 - canalele (ghenele) principale colectoare vor fi verticale, fiind admise deviaţii de maximum
2%;
- lungimile racordurilor orizontale ale canalelor de evacuare a fumului, între guri şi ghenele
verticale, vor fi cât mai scurte posibil.
Dispozitivele pentru evacuarea fumului prin tiraj natural-organizat, pot fi dispuse în acoperiş
sau în treimea superioară a pereţilor exteriori (situaţie, în care pot asigura desfumarea numai pe
maximum 30 m adâncime a încăperii). Dispozitivele vor asigura suprafaţa liberă normată în cazurile şi
condiţiile stabilite de normativul P-118-99, urmărindu-se distribuirea lor cât mai uniformă.
Golurile (gurile) de introducere (admisie) a aerului si cele de evacuare a fumului se
repartizează alternat, distribuindu-se cât mai uniform în spatiul protejat, astfel încât sa asigure
circulaţia aerului şi evacuarea fumului, îndeplinind condiţiile specifice prevăzute de normativ.
Introducerile de aer se pot asigura prin:
- goluri (guri) practicate în faţade;
- uşile încăperilor care se desfumează, practicate în pereţii exteriori ai construcţiei;
- încăperi sau coridoare în suprapresiune, ori care sunt bine aerisite;
- scări neînchise în case de scări;
- goluri (guri) de introducere, racordate sau nu la canale şi ghene.
Evacuarea fumului se asigură prin goluri în acoperiş sau pereţi.
Dispozitivele de protecţie (obturare) a golurilor de introducere sau evacuare, trebuie realizate
cu acţionare automată sau manuală. Acţionarea automată a dispozitivelor de protecţie va fi întotdeauna
dublată de comanda manuală.
În plus, la construcţiile echipate cu instalaţii automate de stingere, se asigură posibilităţi de
acţionare pentru personalul existent în spaţiul protejat şi care să poată comanda local desfumarea,
înainte de pornirea instalaţiei de stingere.
Dispozitivele de acţionare a elementelor de protecţie (obturare) a golurilor trebuie să asigure:
- deschiderea golurilor (gurilor) şi canalelor din volumul considerat;
- oprirea ventilatoarelor care nu sunt prevăzute pentru evacuarea fumului în caz de incendiu
(desfumare).
Comanda manuală centralizată sau locală a dispozitivelor de deschidere, poate fi realizată prin
sistem mecanic, electric, pneumatic sau hidraulic.
În funcţie de tipul construcţiei şi prevederile specifice, comanda manuală centralizată trebuie
amplasată la serviciul de pompieri sau la un acces principal al construcţiei.
Comanda automată a dispozitivelor de protecţie a golurilor (gurilor) trebuie asigurată de
instalaţia de semnalizare a incendiilor din încăperea sau spaţiul respectiv sau de dispozitive locale
(fuzibil), atunci când nu se prevad instalaţii de semnalizare.

43
 Prevederea dispozitivelor de desfumare, precum şi a sistemelor de evacuare a fumului şi a
gazelor fierbinţi produse în caz de incendiu, este obligatorie în situaţiile şi condiţiile stabilite de
normativul P-118-99.
Desfumarea prin tiraj natural-organizat se realizează prin introduceri de aer şi evacuări de fum
care comunică cu exteriorul direct sau prin canale (ghene), astfel dispuse, dimensionate şi realizate
încât să asigure circulaţia aerului în volumul protejat şi evacuarea fumului.
Evacuarea fumului se realizează prin goluri în faţade (libere sau închise cu dispozitive care se
deschid automat în caz de incendiu), prin canale şi ghene, ori prin dispozitive (trape) cu deschidere
automată dispuse în acoperiş sau în treimea superioară a pereţilor exteriori ai încăperii. Dispozitivele
de evacuare a fumului dispuse în pereţii exteriori, asigură desfumarea pe maximum 30,00 m adâncime
a încăperii.
Dispozitivele pentru evacuarea fumului în caz de incendiu, vor avea o suprafaţă liberă normată,
raportată la aria încăperii pe care o protejează.
Golurile de ventilare naturală permanent deschise, practicate în acoperiş sau în treimea
superioară a pereţilor exteriori, se însumează la suprafaţa liberă necesară desfumării.
Dispozitivele de protecţie a golurilor (gurilor) pentru desfumare (voleţi, panouri, trape, etc.)
trebuie să fie realizate din materiale C0 (CA1) etanşe la foc pentru cele de introducere a aerului şi
rezistente la foc pentru cele de evacuare, cu rezistenţa la foc egală cu a canalului pe care sunt montate.
Pentru golurile prevazute în acoperiş sau în pereţii exteriori, aceste condiţii nu sunt obligatorii.
Desfumarea prin tiraj mecanic se asigură prin evacuarea mecanică a fumului şi introducerea
naturală sau mecanică a aerului, astfel încât să asigure circulaţia aerului în spaţiul protejat şi evacuarea
fumului.
Desfumarea mecanică poate fi asigurată şi prin realizarea suprapresiunii în spaţiul protejat de
fum (încăperi tampon, degajamente protejate, case de scări, etc.).
Introducerea mecanică a aerului se realizează prin guri de introducere racordate prin canale
(ghene) la un ventilator de introducere.
Evacuarea fumului se asigură prin guri racordate prin canale (ghene), la ventilatorul de
evacuare (extragere).
Canalele (ghenele) trebuie să fie etanşe la aer.
Viteza aerului la gurile de introducere nu va depăşi 5 m/s, iar gurile de introducere mecanică a
aerului trebuie să asigure minimum 60% din debitul evacuat.
Gurile de desfumare trebuie să fie protejate cu voleţi din materiale C0 (CA1), etanşi la foc la
introduceri şi rezistenţi la foc la evacuări, în poziţie de aşteptare, cu rezistenţa egală cu cea a canalului
(ghenei).
Nu este obligatorie prevederea voleţilor atunci când canalele (ghenele) sunt aferente unui
singur nivel construit.

44
 Raportul dintre latura mare şi cea mică a unei guri (deschideri) de introducere sau evacuare va
fi de cel mult 2.
Dispozitivele de acţionare a voleţilor de protecţie se realizează mecanic sau automat şi trebuie
să asigure punerea automată în funcţiune a ventilatoarelor de desfumare.
Ventilatoarele de evacuare a fumului trebuie astfel realizate încât să poată funcţiona la
temperatura de 4000C a fumului, cel puţin o oră. Legătura dintre ventilator şi coloană (ghenă), se
realizează din materiale C0 (CA1).
Starea de funcţionare sau nefuncţionare a ventilatoarelor aferente desfumării va fi semnalizată
la serviciul de pompieri sau în alte locuri unde permanenţa este asigurată.
Instalaţiile, inclusiv ventilatoarele de desfumare, trebuie să fie alimentate electric dintr-o sursă
normală şi o sursă electrică de rezervă.
Sistemul de ventilare normală sau de condiţionare a unei construcţii, poate fi utilizat şi pentru
evacuarea fumului produs în caz de incendiu (desfumare), dacă îndeplineşte toate condiţiile specifice
desfumarii.
Pentru evitarea inundării cu fum a caselor de scări de evacuare închise, desfumarea acestora se
poate realiza prin tiraj natural-organizat sau prin punerea în suprapresiune faţă de încăperile adiacente
cu care comunică. Evacuarea mecanică a fumului din casele de scări nu este admisă.
Casele de scări închise, care nu au ferestre spre exterior şi după caz, încăperile tampon de acces
la acestea, vor avea asigurate posibilităţi de evacuare a fumului (desfumare), prin tiraj natural-
organizat.
În toate situaţiile, exceptând casele de scări, evacuarea natural - organizată a fumului se poate
înlocui cu evacuare mecanică a acestuia.
Desfumarea prin tiraj natural-organizat a casei de scări închise, se realizează prin deschiderea
automată şi manuală a dispozitivului de evacuare a fumului (amplasat în treimea superioară a ultimului
nivel al casei scării) şi a gurii (deschiderii) de introducere a aerului (prevăzută în partea de jos a casei
scării).
Împiedicarea pătrunderii fumului în casele de scari de evacuare prin suprapresiune faţă de
încăperile învecinate cu care comunică, se realizează prin introducerea mecanică a aerului în scară, ori
prin evacuarea mecanică a fumului din încaperile adiacente incendiate cu care comunică sau prin
combinarea celor doua metode.
Suprapresiunea realizată la uşile închise ale casei de scări, va fi cuprinsă între 20 şi 80 Pa.
Debitul trebuie să asigure o viteză de cel puţin 0,5 m/s în dreptul uşilor de acces la nivelul incendiat,
considerând uşile închise de la celelalte niveluri.
La partea superioară, casa de scări trebuie să aibă dispozitiv de evacuare a fumului (trapa) cu
aria liberă determinată conform normativului, dar cel puţin 1m2, având asigurate posibilităţi de

45
deschidere prin comandă de la nivelul de acces în scară. Deschiderea dispozitivului (trapei) trebuie să
poată fi comandată şi de la serviciul de pompieri.
Atunci când accesele la casele de scări sunt protejate cu încăperi tampon, se asigură
suprapresiune în încăperile tampon.
Construcţiile pentru depozite şi încăperile pentru depozitare cu aria mai mare de 36 m 2,
încadrate în categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) de pericol de incendiu, vor avea asigurată
evacuarea fumului (desfumarea) prin tiraj natural-organizat, cu dispozitive având suprafaţa liberă
însumată, de cel puţin 1% din aria spaţiilor respective, sau sistem mecanic corespunzător.
La construcţiile monobloc de depozitare, spaţiile şi compartimentele de incendiu din categoriile
A, B şi C (BE3a,b şi BE2) de pericol de incendiu se prevăd în părţile lor superioare (treimea superioară
a pereţilor exteriori şi/sau acoperiş) cu dispozitive de evacuare a fumului (desfumare) în caz de
incendiu, având suprafaţa însumată de cel puţin 0,2% din aria încăperilor sau compartimentelor
respective, sau cu evacuari mecanice.
Construcţiile blindate, (inclusiv încăperile blindate cu aria mai mare de 700 m 2), din categoriile
A, B şi C (BE3a,b şi BE2) de pericol de incendiu, se prevăd cu dispozitive care să asigure evacuarea
fumului în caz de incendiu (desfumare), având aria liberă însumată de cel puţin 0,2% din aria
pardoselii spaţiilor sau compartimentelor respective. Evacuarea fumului (desfumare) se poate asigura
şi mecanic.
Depozitele închise (construcţii sau încăperi cu aria mai mare de 36 m 2) pentru material sau
substanţe combustibile se prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului asigurându-se 1% din aria
pardoselii, iar atunci când încăperile de depozitare din categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) şi
clasele de periculozitate P3, P4 sau P5 au aria liberă (fără pereţi interiori) mai mare de 10.400 m 2 se
prevăd cu sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi.
Atunci când se asigură sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi produse în caz de
incendiu, nu mai este obligatorie evacuarea fumului (desfumare).
Canalele de evacuare a fumului (desfumare) care străbat spaţii ori încăperi cu alte funcţiuni sau
categorii de pericol de incendiu decât cele pentru care sunt prevăzute, vor avea pereţii astfel realizaţi
încât să îndeplinească condiţiile impuse de funcţiunile şi categoriile de pericol respective.

3.7. Căi de evacuare a construcţiilor de depozitare, în caz de incendiu

Depozitele vor avea asigurate căi de acces, circulaţii funcţionale şi de evacuare în număr
suficient şi astfel dimensionate şi realizate încât să asigure limitarea posibilităţilor de propagare a
focului şi totodată să permită intervenţia de stingere.

46
 Pentru depozitele fără locuri permanente de lucru (vizitabile de maximum 8 ori pe schimb), nu
este obligatorie asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu.
Golurile de acces la scările de evacuare închise din construcţiile de depozitare, se protejează
prin:
- uşi pline sau cu geam armat, atunci când accesul la scară se face din spaţii închise (încăperi)
din categoria D sau E (BE1a,b) de incendiu;
- uşi rezistente la foc minimum 45 de minute, atunci când accesul la scară se face din încăperi
din categoria C (BE2) de pericol de incendiu;
- încăperi tampon ventilate în suprapresiune având uşi rezistente la foc minimum 45 de minute,
atunci când accesul la scară se face din spaţii de depozitare închise (încăperi) din categoriile A sau B
(BE3a,b) de pericol de incendiu;
- uşi rezistente la foc minimum 1 ½ ore sau încăperi tampon cu uşi de 45 de minute, atunci
când spaţiile închise (încăperile) sunt de depozitare a materialelor sau substanţelor combustibile.
În toate situaţiile, uşile de protecţie a golurilor de acces la casele de scări se echipează cu
dispozitive de autoînchidere.
Golurile de acces la ascensoare sau alte mijloace de transport pe verticală (palier), din
construcţiile de depozitare se protejează cu:
- uşi pline C0 (CA1), atunci când accesul se realizează din spaţii de depozitare închise (camere)
încadrate în categoria D sau E (BE1a,b) de pericol de incendiu;
- uşi rezistente la foc minimum 45 minute, atunci când accesul se realizează din spaţii de
producţie închise (camere) din categoria C (BE2) de pericol de incendiu;
- încăperi tampon ventilate în suprapresiune şi prevăzute cu uşi rezistente la foc minimum 45
de minute, atunci când accesul se realizează din spaţii de producţie sau depozitare închise (camere) din
categoria A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu;
- uşi rezistente la foc 1 ½ ore sau încăperi tampon prevăzute cu uşi rezistente la foc 45 de
minute, atunci când accesul se realizează din spaţii închise (camere) de depozitare a materialelor sau
substanţelor combustibile.
Uşile de protecţie a golurilor de acces la ascensoare de palier se echipează cu dispozitive de
autoînchidere sau după caz, cu închidere automată în caz de incendiu.
Scările de evacuare interioare deschise, sunt admise în construcţiile de depozitare, în
următoarele cazuri:
- construcţii de gradul I … III, încadrate în categoria E (BE1b) de pericol de incendiu, dacă
servesc la evacuarea persoanelor de la cel mult două niveluri şi în total numărul acestora nu depăşeşte
100 de persoane;

47
 - construcţii de gradul I - II, din categoria D (BE1a) de pericol de incendiu, dacă servesc la
evacuarea persoanelor de la cel mult două niveluri şi în total, numărul acestora nu depăşeşte 50 de
persoane;
- construcţii de gradul I - II, din categoria C (BE2) de pericol de incendiu, dacă servesc la
evacuarea unui singur nivel, iar numărul total de persoane este de maximum 30;
Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare deschise de evacuare trebuie să fie C0 (CA1),
cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră în clădirile de gradul I. .. III şi cel puţin din clasa C2 (CA2b) şi
rezistenţă la foc 45 minute în construcţii de gradul IV, respectiv 15 minute în construcţii de gradul V
de rezistenţă la foc.
În construcţiile de depozitare, rampele scărilor aferente subsolului vor fi separate de rampele
scărilor supraterane, inclusiv de parterul construcţiei, de regulă, prin elemente de construcţie C0
(CA1), cu rezistenţa la foc stabilită în funcţie de densitatea sarcinii termice, asigurându-se accesul la
rampele subterane direct din exterior.
Eventualele goluri de acces funcţional între rampele subsolului şi cele supraterane la nivelul
parterului, se protejează cu elemente de închidere rezistente la foc 1 ½ ore echipate cu dispozitive de
autoînchidere.
Fac excepţie accesele strict funcţionale la subsolurile tehnice, precum şi cazurile în care
subsolul nu este separat de construcţia supraterană prin planşeu plin, rezistent la foc.
Pentru evacuarea persoanelor din locurile permanente de lucru ale platformelor supraterane de
depozitare deschise (fără închideri perimetrale), inclusiv a încăperilor de lucru amenajate pe acestea, se
vor asigura - indiferent de numărul de niveluri şi categoria de pericol de incendiu - scări închise sau
deschise de evacuare.
Scările exterioare deschise de evacuare, se amplasează şi realizează astfel încât circulaţia
utilizatorilor să nu poată fi blocată de flăcările sau fumul produs în caz de incendiu la construcţia
(platformele) pentru care se prevăd, sau la obiecte situate în vecinătate.
La determinarea fluxurilor de evacuare ce trebuie asigurate în caz de incendiu pentru depozite,
se ia în considerare personalul cu activitate permanentă, stabilit prin proiect. Atunci când nu este
necesar personal permanent în depozit, condiţiile de evacuare nu sunt obligatorii.
Capacitatea de evacuare a unui flux (C) se determina conform tabelului nr. 11.
Tabelul nr. 11
Capacităţi de evacuare
Construcţii de depozitare din categoria de pericol Capacitatea de evacuare (C) a unui flux
de incendiu: (număr de persoane)
A - B (BE3a,b) 65
C (BE2) 75
D - E (BE1a,b) 90
Timpii de evacuare, respectiv lungimile maximum admise ale căilor de evacuare din
construcţiile de depozitare, sunt conform tabelului nr. 12.
Tabelul nr. 12
48
 Timpi (lungimi) de evacuare în cazul construcţiilor de depozitare
Construcţii de
Timp de evacuare (lungime căi de evacuare)
depozitare
Într-o singură direcţie
Categoria În două direcţii diferite
Gradul de (coridor înfundat)
de pericol
rezistenţă Pentru parterul Pentru etaje sau Pentru parter, etaje,
de
la foc construcţiei subsoluri subsoluri
incendiu
secunde metri secunde metri secunde metri
A-B
I - II 75 30 63 25 50 20
(BE3a,b)
I - II 250 100 188 75 63 25
C III 200 80 150 60 63 25
(BE2) IV 125 50 75 30 63 25
V 113 45 63 25 63 25
I - II nu se limitează
D-E III 250 100 188 75 63 25
(BE1a,b) IV 150 60 125 50 63 25
V 125 50 100 40 63 25
Timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de evacuare) nu se normează în toate situaţiile în
care la fiecare nivel al construcţiei se pot afla simultan maximum 10 persoane, indiferent de categoria
de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al construcţiei.
3.8. Instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor
Construcţiile de depozitare se echipează şi dotează cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi
stingere a incendiilor în conformitate cu prevederile normativului P-118-99 şi ale reglementărilor
tehnice de specialitate, precum şi suplimentar, ori de câte ori beneficiarul solicită.
Depozitele de materiale sau substante combustibile se echipează cu instalaţii de semnalizare şi
stingere a incendiilor corespunzătoare materialelor şi substanţelor depozitate, precum şi a cantităţii şi
importanţei acestora.
La stabilirea echipării şi dotării, trebuie să se aibă în vedere utilizarea echipamentelor,
instalaţiilor, mijloacelor şi substanţelor corespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu,
caracteristicilor de manifestare a acestora şi claselor de incendiu, precum şi compatibilitatea acestora,
asigurând realizarea siguranţei la foc corespunzătoare.
Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor la construcţiile de depozitare cu pericol de
incendiu deosebit sau vulnerabile la incendiu, vor fi astfel realizate încât să asigure parametrii
funcţionali şi în cazul unei avarii la elementele componente.
În construcţiile de depozitare monobloc, se pot prevede hidranţi de incendiu interiori subterani
montaţi în pardoseală, racordaţi la reţeaua de hidranţi exteriori şi astfel amplasaţi şi realizaţi încât să
poată fi utilizaţi în caz de incendiu.
A) Echiparea tehnică cu hidranţi interiori a spaţiilor şi compartimentele de incendiu din
construcţiile de depozitare, în următoarele situaţii:

49
 - construcţii de depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, definite conform
normelor în vigoare, cu arii construite de minimum 750 m 2 şi densitatea de sarcină termică mai mare
de 420 MJ/m2;
- depozite cu stive înalte, pentru produse combustibile (peste 6 m înălţime) şi densitatea sarcinii
termice mai mare de 420MJ/m2, indiferent de aria construită;
- construcţii de depozitare subterane, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;
- parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20 de autoturisme şi cele supraterane închise
cu mai mult de 2 niveluri.
În clădirile închise ale depozitelor cu stive înalte (cu înălţime mai mare de 6 m), ca şi în
clădirile monobloc, se admite ca hidranţii de incendiu interiori, necesari pentru protejarea zonelor ce
nu pot fi acoperite cu jeturile celor montaţi pe pereţi sau pe stâlpi, să fie amplasaţi la nivelul pardoselii
sau îngropaţi în pardoseală, în cutii speciale, corespunzătoare. Hidranţii de incendiu interiori se pot
monta aparent sau îngropat, marcându-se corespunzător.
Numărul de hidranţi de incendiu interiori, se determină ţinând seama de numărul de jeturi în
funcţiune simultană care trebuie să atingă fiecare punct combustibil din interiorul clădirii (fiecare
produs care poate să ardă) şi de raza de acţiune a hidrantului.
Conform anexei 3 din normativul NP 086-05, pentru încăperile sau grupuri de încăperi cu risc
mare şi foarte mare (categoriile A, B sau C de pericol de incendiu) şi la depozitele cu stive înalte (peste
6m înălţime), care au un volum mai mare de 5 000 m 3, se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puţin
două jeturi în funcţiune simultană, iar pentru cele care au un volum mai mic de 5 000 m 3, se asigură un
singur jet.
Jeturile simultane, trebuie obţinute de la hidranţii de incendiu situaţi pe acelaşi palier şi în
acelaşi compartiment de incendiu al clădirii.
Pentru clădirile (încăperile şi în general spaţiile) echipate cu instalaţii automate de stingere se
asigură protejarea cu un singur jet.
Debitul Q la presiunea P este calculat cu relaţia :
Q  k  10  P , unde Q este debitul, exprimat în litri/minut
P este presiunea, expimată în MegaPascali, (1MPa = 10 bar).
K este un coeficient în funcţie de diametrul duzei de refulare sau
diametrul echivalent (mm)
Valorile lui k sunt date în anexele 4 şi 5 din normativul NP 086-05.
Coloana de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori are diametrul minim constant
de 2 ţoli pe întreaga înălţime şi se racordează la partea superioară la un punct de utilizare curentă a
apei, pentru a se asigura circulaţia permanentă a apei în coloană.
Reţelele de distribuţie a apei din centrele populate (localităţi) sunt echipate cu hidranţi exteriori,
care trebuie să asigure condiţiile de debit şi presiune necesare stingerii incendiilor.

50
 În cazurile în care, conform avizului regiei/societăţii furnizoare de apă din centre populate
(localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit şi presiune, se prevede rezervă de apă
pentru incendiu, pentru următoarele categorii de construcţii de depozitare:
- construcţii de depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, cu volum mai
mare de 5000 m3;
- depozite cu stive înalte (peste 6,00 m înălţime), din categoriile A, B sau C de pericol de
incendiu, cu aria mai mare de 750 m2;
- depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile, cu aria mai mare de 2000 m2;
- parcaje subterane cu mai mult de 20 autoturisme sau supraterane închise cu mai mult de două
niveluri;
- construcţii subterane (cu excepţia parcajelor) cu aria mai mare de 750 m2.
Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor la aceste construcţii poate fi asigurat prin
extinderea reţelei de distribuţie din centrul populat (localitate), din reţelele de distribuţie şi rezerva
proprie sau numai din rezerva proprie.
B) Hidranţii de incendiu exteriori nu sunt obligatorii pentru protecţia construcţiilor amplasate
izolat (la mai mult de 500 m de zone construite) şi care nu sunt echipate cu instalaţii de alimentare cu
apă, precum şi la construcţii izolate de depozitare cu arii construite sub 2000 m 2 şi maximum două
niveluri. În asemenea situaţii se vor asigura posibilităţi de alimentare cu apă a pompelor mobile de
intervenţie din surse naturale învecinate (râuri, lacuri, fântâni) sau din rezervoare (bazine).
Hidranţii de incendiu exteriori pot fi subterani sau de suprafaţă.
Conductele pe care se amplasează hidranţii de incendiu exteriori au următoarele diametre
minime:
- 100 mm pentru hidranţii Dn 65 mm sau Dn 80 mm;
- 150 mm pentru hidranţii Dn 100 mm;
- 250 mm pentru hidranţii Dn 150 mm.
Jeturile de apă realizate cu ajutorul hidranţilor de incendiu exteriori, trebuie să atingă toate
punctele combustibile ale clădirilor (obiectivelor) protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor
în funcţie cu lungimea furtunului de:
- maximum 120m la reţelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la
hidranţi;
- 150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii autopompelor.
Hidranţii de incendiu exteriori, se amplasează la o distanţă de minimum 5 m de zidul clădirilor
pe care le protejează şi la 15 m de obiectele care radiază intens căldură în caz de incendiu.
Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele la care presiunea apei se asigură cu ajutorul
pompelor mobile, se amplasează la cel mult 2 m de marginea căilor de circulaţie.

51
 Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele de alimentare cu apă care au presiune
suficientă pentru asigurarea intervenţiei directe (fără ajutorul pompelor mobile) se montează şi la
distanţe mai mari de 6 m faţă de calea de circulaţie.
Hidranţii de incendiu subterani, care nu sunt montaţi sub carosabilul străzilor sau sub trotuare
pavate, se fixează în blocuri de beton. În toate cazurile în care este posibil se recomandă montarea
hidranţilor de incendiu supraterani.
Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu exteriori se poate face prin unul din următoarele
sisteme:
- din reţele la care presiunea apei permite intervenţia la stingerea incendiului, cu linii de furtun
racordate direct de la hidranţi. Acest sistem se recomandă să se prevadă atunci când incendiul poate
evolua rapid datorită combustibilităţii elementelor de construcţie şi a materialelor utilizate sau
depozitate (depozite de cherestea, paie, stuf, lichide combustibile etc.), precum şi în cazul când nu se
dispune de suficient personal şi de utilaje mobile de intervenţie;
- din reţele la care presiunea apei la hidranţii de incendiu exteriori (măsurată la suprafaţa
terenului) nu permite stingerea incendiului fără pompe mobile de intervenţie. La aceste reţele
presiunea apei nu trebuie să fie mai mică de 0,7 bar.
Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoare şi alte surse naturale cu ajutorul
pompelor mobile de stins incendiu (autopompe sau motopompe) din dotarea serviciului propriu de
pompieri pentru:
- construcţii şi instalaţii industriale din categoriile C, D şi E de pericol de incendiu, cu suprafaţa
incintei mai mică de 20 ha şi care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de
cel mult 20 l/s.;
- depozite de material lemnos situate în afara incintelor de producţie care necesită pentru
stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de maximum 35 l/s.
Dimensionarea hidranţilor exteriori se face astfel încât, debitul de calcul al conductei de
distribuţie a apei pentru stingerea din exterior a incendiului, Qie (l/s), să fie asigurat pentru fiecare
compartiment de incendiu, ţinând seama de schema adoptată pentru stingerea incendiilor (cu pompe
mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranţii exteriori).
Numărul hidranţilor exteriori se determină astfel încât fiecare punct al clădirilor să fie atins de
numărul de jeturi în funcţiune simultană, debitul însumat al acestora trebuind să asigure debitul de apă
de incendiu prescris pentru fiecare tip de clădire.
Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriile agenţilor economici se stabileşte
astfel:
- dacă suprafaţa teritoriului este mai mică de 150 ha, un incendiu;
- dacă suprafaţa teritoriului este mai mare de 150 ha, se consideră două incendii simultane,
alegând două clădiri sau instalaţii care necesită cele mai mari debite de apă de incendiu;

52
 - dacă în zona sau platforma industrială având o suprafaţă mai mare de 150 ha, se află mai
mulţi agenţi economici, fiecare cu incinta mai mică de 150 ha, alimentate cu apă prin reţele comune,
reţelele din fiecare incintă se vor calcula considerând un singur incendiu, iar reţelele comune pentru
două incendii simultane care necesită cele mai mari debite de apă;
- pentru zone industriale cu suprafaţa mai mare de 300 ha, numărul de incendii simultane se va
stabili de comun acord cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;
- pentru depozite sau grupe de depozite de cherestea, buşteni, traverse, lemne de foc şi depozite
de cărbuni, având o suprafaţă mai mare de 20 ha, se vor lua în calcul două incendii simultane,
considerând două sectoare diferite care necesită debitele cele mai mari.
Debitele de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor, q ie, la clădirile monobloc, la
depozitele deschise de cherestea, depozitele de buşteni, traverse de cale ferată şi lemne de foc, la
depozitele de rumeguş şi tocătură de lemn, la depozitele de talaş şi la depozitele de cărbuni, sunt date
în anexele nr.10 – 15 din normativul NP-086-05.
Debitul de calcul pentru un incendiu, al conductelor de distribuţie care alimentează cu apă două
sau mai multe sisteme de stingere (protecţie) a incendiilor, se determină, după caz, prin însumarea
debitelor de calcul ale instalaţiilor prevăzute să funcţioneze simultan.
La stabilirea simultaneităţilor şi duratelor de funcţionare ale diferitelor sisteme de protecţie
împotriva incendiilor se au în vedere următoarele:
- dacă instalaţia are hidranţi interiori şi hidranţi exteriori de incendiu, se consideră – la
construcţiile obişnuite de depozitare – funcţionarea hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 min, iar
a celor exteriori în următoarele 3h.
La clădirile monobloc în prima oră se asigură funcţionarea, fie a hidranţilor de incendiu
interiori, fie a celor exteriori, instalaţia dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarele
două ore, funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori;
- pentru construcţiile de depozitare obişnuite, gradul I sau II de rezistenţă la foc, în care
densitatea sarcinii termice, determinată prin calcul, este mai mică de 210MJ/m 2, precum şi cele
echipate cu instalaţii automate de stingere, cu excepţia clădirilor cu săli aglomerate, înalte şi foarte
înalte, funcţionarea instalaţiilor cu hidranţi exteriori se asigură timp de 2 h.
C) Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu instalaţii
automate de stingere a incendiilor, tip sprinkler, se asigură la:
- construcţii închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită (A şi B), încadrate
conform legislaţiei în vigoare, cu densitatea sarcinii termice mai mare de 420 MJ/m2;
- construcţii (încăperi) destinate depozitării materialelor combustibile cu aria construită mai
mare de 750 m2 şi densitatea sarcinii termice peste 1680 MJ/m2;
- depozitele cu stive înalte (peste 6 m înălţime) şi densitatea sarcinii termice mai mare de 420
MJ/m2;

53
 - garaje şi parcaje subterane pentru mai mult de 50 de autoturisme, precum şi la cele
supraterane închise cu mai mult de 3 niveluri.
Încăperile protejate de instalaţii cu sprinklere, de regulă, trebuie să fie separate de spaţiile
învecinate, prin elemente de construcţie fără contribuţie la foc (incombustibile) sau prin alte
dispozitive corespunzătoare (ecrane, cortine cu acţionare automată etc.).
Instalaţia cu sprinklere trebuie să fie permanent sub presiune şi se poate realiza în următoarele
sisteme: cu apă-apă şi apă-aer.
Sistemul cu apă-apă se utilizează numai în cazul în care temperatura încăperilor nu scade sub
4°C şi nu creşte peste 100°C.
Sprinklerele se montează pe conductele de distribuţie şi pe ramificaţiile (ramurile) acestora. Se
recomandă ca pe fiecare ramură să se monteze maximum 6 sprinklere.
Temperatura nominală de declanşare a sprinklerelor trebuie să fie mai mare decât temperatura
maximă a mediului în care sunt montate.
Distanţa minimă între deflectorul sprinklerului şi suprafaţa protejată este, de regulă, 0.60 m; se
vor avea în vedere, după caz, şi specificaţiile producătorului.
Distanţa dintre deflector şi tavanul continuu, măsurată în plan vertical, este de minimum 8cm şi
de maximum 40cm, dacă instrucţiunile de utilizare ale fabricantului nu prevăd alte distanţe.
Dacă obiectele existente în încăpere sunt stivuite, introduse în cutii sau depozitate pe etajere
(exceptând cazul depozitelor cu stive înalte), spaţiul liber în jurul deflectoarelor trebuie să fie de 0,90
m (emisferă cu raza de 0,90 m sub deflector).
D) Echiparea tehnică a clădirilor de depozitare cu instalaţii cu drencere pentru stingerea
incendiilor se realizează depozite de materiale sau substanţe combustibile cu degajări mari de căldură
(cauciuc, celuloid, alcooli etc.).
E) Echiparea tehnică a clădirilor de depozitare cu instalaţii de stingere a incendiilor cu apă
pulverizată se realizează pentru stingerea incendiilor de materiale combustibile solide (lemn, hârtie,
textile, materiale plastice etc.);
3.9. Instalaţii utilitare aferente construcţiilor de depozitare
Echiparea, proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente constructiilor de depozitare, se
asigură în conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare şi ale normativului P-118-99.
Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor de depozitare vor fi corespunzătoare categoriilor de
pericol de incendiu din spaţiile respective şi astfel proiectate şi realizate încât să evite producerea
incendiilor şi propagarea focului.
Instalaţiile electrice vor corespunde alcătuirii construcţiei categoriilor de pericol de incendiu ale
spaţiilor respective, asigurând nivelele de performanţă admise.

54
 Sistemele şi instalaţiile de încălzire vor fi stabilite în funcţie de categoriile de pericol de
incendiu, de mărimea construcţiilor şi gradele de rezistenţă la foc asigurate, fiind interzisă utilizarea
celor cu foc deschis în încăperile, spaţiile şi construcţiile cu pericol de incendiu sau explozie.
Spaţiile şi încăperile în care se degajă substanţe combustibile, vor avea asigurată evacuarea
gazelor, vaporilor, prafului şi a pulberilor, pe măsura degajării lor, astfel încât să nu conducă la
formarea unor concentraţii cu pericol de explozie.
Sistemele de ventilare ale încăperilor şi spaţiilor în care se utilizează, manipulează sau
prelucrează substanţe inflamabile, vor fi independente de celelalte sisteme de ventilare ale construcţiei.
Sistemele şi instalaţiile de ventilare aferente depozitelor cu aria mai mare de 36 m 2, pentru
materiale sau substanţe combustibile, vor fi independente de alte sisteme sau instalaţii de ventilare ale
construcţiei.
a) Instalaţii electrice. Conform normativului I 7-2011 pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c., în cazul în care se cere o siguranţă
mărită (de ex. în condiţii de pericol de incendiu), măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe a
instalaţiilor electrice trebuie completate cu dispozitive diferenţiale de protecţie de înaltă sensibilitate,
cu un curent nominal (de funcţionare) de max. 30 mA.
Echipamentele electrice fixe care prezintă efect de focalizare sau concentrare a căldurii trebuie
să fie suficient de departe de orice obiect fix şi de orice element de construcţie astfel încât aceste
obiecte să nu poată fi expuse în condiţii normale la o temperatură periculoasă.
Este obligatorie protecţia la suprasarcini pentru instalaţii din încăperi din categoriile de pericol
de incendiu BE 3a (A), BE 3b (B), BE 2 (C). Dispozitivele de protecţie la suprasarcină trebuie să
întrerupă orice curent de suprasarcină în conductoarele circuitului înainte ca acest curent să poată
provoca o încălzire care ar deteriora izolaţia, legăturile electrice sau buna funcţionare a receptoarelor.
Pentru diminuarea riscului de incendiu la depozitele de materiale combustibile trebuie utilizat
un dispozitiv de protecţie cu curent diferenţial rezidual DDR cu curentul nominal de funcţionare mai
mic sau cel mult egal cu 300 mA amplasat la branşament sau punct de alimentare.
Când praful se poate acumula pe carcasele echipamentelor electrice în cantitate suficientă
pentru a se produce un risc de incendiu trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru ca aceste carcase
să nu ajungă la temperaturi periculoase şi să se îndepărteze periodic depunerile combustibile.
Sistemele de pozare a circuitelor şi echipamentelor electrice trebuie încastrate în materiale
incombustibile precum betonul, tencuiala sau alt material similar.
În încăperi din categoria de pericol de incendiu C (BE2) corpurile de iluminat trebuie protejate
de împotriva deteriorărilor mecanice care se pot produce. Componentele integrate, cum ar fi
elementele calde ale lămpilor, nu trebuie să cadă din corpul de iluminat. Corpurile de iluminat echipate
cu lămpi incandescente, fluorescente sau cu descărcări de vapori metalici care se instalează în depozite

55
cu materiale combustibile, categoria C (BE2) de pericol de incendiu, trebuie să fie prevăzute cu glob,
difuzor şi dacă există şi pericol de şocuri mecanice, vor avea şi ecran protector.
Conform normativului pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din
clădiri - indicativ NP 061 – 02, în spaţiile de depozitare sunt recomandate a fi utilizate corpuri de
iluminat fluorescente de înaltă presiune (baloane fluorescente). Corpurile de iluminat ce se montează
în spaţii de depozitare a materialelor combustibile vor fi prevăzute cu grătar de protecţie şi rezistente la
şocuri mecanice.
Întrerupătoarele şi comutatoarele trebuie să fie montate la înălţimea de 0,6 – 1,5 m de la nivelul
pardoselii.
Echipamentele electrice trebuie instalate în încăperi cu destinaţie specială în care lucrează
persoane calificate, din clasa BA 5 (EE), în firide, dulapuri, carcase etc. la care este permis numai
accesul persoanelor însărcinate cu exploatarea lor.
Se admite instalarea prizelor în depozite de materiale combustibile cu condiţia ca acestea să fie
prevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la min. 1 m de
materialele combustibile.
Pentru depozite de materiale combustibile şi depozite apreciate de beneficiar şi comunicate
proiectantului ca având importanţă deosebită sau care adăpostesc valori importante, precum şi în toate
cazurile cu risc de incendiu, fără personal permanent de exploatare, tabloul general de distribuţie
trebuie prevăzut cu posibilitatea de întrerupere şi din exteriorul clădirii respective. Întrerupătorul se va
instala într-un loc marcat, protejat şi accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu. La confecţionarea
tablourilor de distribuţie trebuie să se folosească materiale incombustibile, din clasa CA 1 (C0) sau
greu combustibile, din clasa CA 2a (C1) şi nehigroscopice. Pentru realizarea unor elemente de
protecţie împotriva atingerilor directe se admite folosirea de materiale greu combustibile din clasa CA
2a (C1) şi CA 2b (C2) (de ex. textolit, pertinax, PVC etc.).
Se admite instalarea prizelor în depozitele de materiale combustibile categoria BE2 (categoria
de pericol de incendiu C) cu condiţia ca acestea să fie prevăzute cu dispozitiv de protecţie diferenţială.
(curentul rezidual nominal să fie < 30 mA) şi amplasate la minim 1 m de materialele combustibile.
Pentru asigurarea iluminatului artificial în încăperile din categoria de pericol de incendiu BE3a
(A) se folosesc corpuri de iluminat în construcţie antiexplozivă.
b) Instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului. Instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului se
prevăd obligatoriu la construcţiile de depozitare atât închise cât şi deschise, încadrate în categoria C de
pericol de incendiu (risc mare de incendiu) dacă sunt situate în zone cu N k mai mare de 30 şi dacă
materialele depozitate sunt considerate obiecte de bază ale întreprinderii sau ca având valoare mare sau
importanţă deosebită.

56
 c) Instalaţii sanitare. Conform normativului I – 9 - 94 pentru proiectarea şi executarea
instalaţiilor sanitare, traseele instalaţiilor de apă caldă vor evita trecerea prin depozitele de mărfuri, mai
ales alimentare sau cu obiecte de valoare, degradabile etc.
Se interzice trecerea conductelor prin camere frigorifice, casa liftului, coşuri şi canale de fum,
haznale, spaţii neaccesibile, coşuri de ventilare, deasupra tablourilor electrice.
De regulă, conductele de apă se montează în acelaşi plan orizontal sau deasupra celor de
canalizare.
Se va evita montarea instalaţiilor în spaţii a căror temperatură scade sub 0 oC. Dacă evitarea nu
este posibilă, se vor lua măsuri speciale contra îngheţului.
Poziţia conductelor de apă sau canalizare faţă de conductele altor instalaţii, precum şi distanţele
minime faţă de acestea, vor fi conforme cu prescripţiile în vigoare, după cum urmează:
- sub instalaţiile electrice, conform “Normativului pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea
instalaţiilor electrice aferente clădirilor – I 7 – 2011”;
- faţă de instalaţiile de gaze, conform “Normativului pentru proiectarea şi executarea reţelelor şi
instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale I 6 – 04”.
La trecerea prin pereţi şi planşee, conductele şi coloanele de apă se vor monta în tuburi de
protecţie (manşoane).
e) Instalaţii de alimentare cu gaze naturale. Conform ordinului nr. 58 din 04.02.2004 al
ministrului economiei şi comerţului pentru aprobarea normelor tehnice privind proiectarea, executarea
şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, este interzisă trecerea conductelor în depozite
sau încăperi de depozitare.
3.10. Căi de acces, intervenţie şi salvare
Construcţiile de depozitare vor avea asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare în caz de
incendiu, astfel dispuse şi realizate încât forţele de intervenţie să poată acţiona în timp cât mai scurt şi
în condiţii de siguranţă.
Căile de circulaţie (drumurile) prevăzute, vor asigura accesul fără obstacole şi pe distanţe cât
mai scurte la construcţii,depozite de substanţe combustibile, puncte de staţionare şi alimentare ale
autospecialelor şi surse de apă.
Căile de circulaţie şi de acces (drumuri) la construcţii şi incinte construite, care au încrucişări
de nivel cu linii de cale ferată pe care pot staţiona vagoane, vor fi asigurate cu a doua posibilitate de
traversare, astfel încât accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu să fie posibil
permanent.
Curţile interioare neacoperite cu aria mai mare de 600 m 2 şi închise pe toate laturile de
construcţii, situate la nivelul terenului sau al circulaţiilor carosabile adiacente ori la o diferenţă de nivel
mai mică de 0,50 m faţă de aceste circulaţii, se prevăd obligatoriu cu accese carosabile pentru

57
autospecialele de intervenţie în caz de incendiu, cu gabarite de minimum 3,80 m lăţime şi 4,20 m
înălţime.
Pentru curţile interioare menţionate, situate la diferenţe de nivel mai mari de 0,50 m (fără acces
carosabil), se asigură numai acces pentru personalul de intervenţie (treceri pietonale), cu lăţimea de
minim 1,50 m şi înălţimea de 1,90 m.
Căile exterioare de acces pentru autospeciale, trebuie să permită intervenţia în special la zonele
mai periculoase ale construcţiei, la deschiderile (protejate sau neprotejate) din pereţii exteriori, precum
şi la sursele de alimentare cu apă.
De regulă, construcţiile de depozitare trebuie să fie accesibile autospecialelor de intervenţie pe
cel puţin două laturi. Fac excepţie construcţiile cu aria desfăşurată de maximum de 500 m 2, la care
accesul de intervenţie poate fi pe o latură.
Căile de circulaţie interioară stabilite pentru intervenţie în caz de incendiu vor fi alcătuite,
echipate şi marcate corespunzător, astfel încât să fie uşor de recunoscut de către personalul de
intervenţie.
Pentru intervenţia din exterior în caz de incendiu, construcţiile blindate vor avea asigurat
accesul autospecialelor de intervenţie cel puţin pe două laturi. Accesul şi circulaţia personalului de
intervenţie în construcţie, se asigură prin accesele funcţionale ale construcţiei sau prin panouri de acces
prevăzute în pereţii plini de închidere perimetrală (exteriori), dispuse la maximum 40 m unul de altul,
uşor demontabile din exterior şi marcate vizibil pentru a fi uşor de recunoscut.
3.11. Dotarea cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor şi serviciul de pompieri
Construcţiile de depozitare se dotează cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor
corespunzătoare claselor de incendiu din încăperile şi spaţiile acestora.
De regulă, se prevăd stingătoare portative (de tip corespunzător), prevăzându-se, un stingător
de minimum 6 kg la maximum 150 m 2 arie desfăşurată din categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) şi
respectiv 200 m2 la categoriile D si E (BE1a,b), dar minimum două stingătoare pe fiecare nivel al
construcţiei.
În încăperile şi spaţiile cu aria desfăşurată mai mare de 500 m2 şi în care se pot afla lichide
combustibile se prevăd şi stingătoare transportabile, recomandându-se un stingător de minimum 50 kg
la fiecare 500 m2.
În afara de stingătoare, spaţiile, încăperile, compartimentele şi construcţiile de depozitare se
dotează, după caz, cu lăzi cu nisip, panouri pentru incendiu etc., în funcţie de substanţele utilizate şi
condiţiile specifice.
Mijloacele tehnice de stingere cu care se echipează şi dotează construcţiile de depozitare vor fi
astfel dispuse încât să fie uşor accesibile personalului în caz de incendiu.

58
 Organizarea serviciului de pompieri, echiparea şi dotarea acestuia, se stabilesc potrivit
reglementărilor tehnice în funcţie de pericolul de incendiu şi vulnerabilitate, precum şi de nivelul de
echipare cu instalaţii de semnalizare şi stingere al construcţiei.
De regulă, construcţiile sau grupurile de construcţii de depozitare vor avea constituite servicii
de pompieri atunci când aria desfăşurată totală este mai mare de 5.000 m2 şi categoriile A, B şi C
(BE3a,b si BE2) de pericol de incendiu reprezintă peste 50%. Beneficiarii pot stabili constituirea
serviciului de pompieri şi la arii desfăşurate mai mici.
Construcţiile de depozitare monobloc, încadrate în categoriile A, B sau C (BE3a, b sau BE2) de
pericol de incendiu, vor avea constituite şi organizate servicii de pompieri.
Nivelul de dotare şi încadrare cu personal al serviciului de pompieri se stabileşte în funcţie de
periculozitate, amplasare, vulnerabilitatea la incendiu şi efectele unui eventual incendiu, având în
vedere şi scenariile de siguranţă la foc conform reglementărilor tehnice specifice.
Construcţiile de depozitare blindate vor avea constituite servicii de pompieri conform
reglementărilor, în funcţie de aria construită desfăşurată, categoriile de pericol de incendiu, importanţa
şi vulnerabilităţile la incendiu.

59
 CAPITOLUL IV
PARTE PRACTIC-APLICATIVĂ: CRITERII DE EVALUARE A CERINŢEI
ESENŢIALE “SECURITATEA LA INCENDIU” A UNEI CONSTRUCŢII DE
DEPOZITARE A MATERIALELOR TEXTILE

Acest capitol va detalia criteriile globale de evaluare a cerinţei esenţiale „securitatea la

incendiu” a construcţiei de depozitare a materialelor textile/confecţiilor şi materiilor prime din cadrul
societăţii MODA SÂRGUINŢA SCM Râmnicu Vâlcea, situată în localitatea Râmnicu Vâlcea, pe
strada Calea lui Traian, nr. 125 şi având ca obiect de activitate producerea de confecţii textile diverse,
exportul de confecţii textile şi comercializarea de produse textile.
Înainte de a detalia criteriile îndeplinite de construcţie privind securitatea la incendiu, trebuie
precizat ceea ce cuprinde sintagma „securitatea la incendiu” a unei construcţii, indiferent de destinaţia
acesteia.
În primul rând, prin îndeplinirea cerinţei „securitate la incendiu” a unei construcţii se înţelege
faptul că o construcţie trebuie/a fost proiectată şi executată astfel încât pe toată durata de viaţă a
acesteia, în cazul iniţierii unui incendiu, să se asigure:
a) estimarea stabilităţii elementelor portante pentru o perioadă determinată de timp;
b) limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei;
c) limitarea propagării incendiului la vecinătăţi;
d) posibilitatea utilizatorilor de a se evacua în condiţii de siguranţă sau de a fi salvaţi prin alte
mijloace;
e) securitatea forţelor de intervenţie.
Realizarea acestei cerinţe esenţiale - "securitate la incendiu" a unei construcţii - trebuie
asigurată prin măsuri şi reguli specifice privind amplasarea, proiectarea, execuţia şi exploatarea
construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor, precum şi privind performanţele şi nivelurile de
performanţă în condiţii de incendiu ale structurilor de construcţii, produselor pentru construcţii,
instalaţiilor aferente construcţiilor şi ale instalaţiilor de protecţie la incendiu.
"Securitatea la incendiu" are ca obiectiv reducerea riscului de incendiu prin:
- asigurarea măsurilor de prevenire a incendiilor în fazele de proiectare şi executare a
construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor şi menţinerea lor la parametrii proiectaţi în exploatarea
acestora, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
- echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor şi amenajărilor cu mijloace tehnice de apărare
împotriva incendiilor, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice;
- organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor;
- asigurarea intervenţiei pompierilor în cazul producerii unor incendii la construcţii, instalaţii şi
amenajări, precum şi a altor forţe de salvare a persoanelor şi bunurilor.
60
 4.1. Date şi informaţii despre construcţia de depozitare
Din documentele deţinute de societatea comercială privind construcţiile avute în administrare,
au rezultat următoarele informaţii, conforme şi cu piesele desenate – planşele 1 ÷ 8:
- construcţia de depozitare este utilizată de aceasta pentru înmagazinarea materiei prime pentru
realizarea diferitelor tipuri de confecţii, a produselor de confecţii textile precum şi a pieselor de schimb
şi a ansamblurilor şi subansamblurilor de mică mecanizare utilizate în procesul de producţie;
- anul de realizare a construcţiei: 1996;
- numărul de niveluri supraterane: 2 niveluri (construcţie P+1);
- numărul de niveluri subterane: 0;
- aria suprafeţei construită: Ac = 410 m2;
- aria desfăşurată: Ad = 820 m2;
- construcţia are 18 încăperi (incluzând şi două case de scări pentru accesul la etaj);
- fundaţiile sunt realizate din beton;
- pereţii sunt din zidărie de cărămidă de tip GVP ;
- planşeele sunt realizate din plăci din beton armat cu goluri (h = 22 cm);
- finisaje: - pentru pereţi: mortar şi var;
- pentru pardoseală: mozaic;
- acoperişul este de tip terasă cu acces pe scară etalică exterioară construcţiei, cu strat de beton
de pantă, termoizolaţie din b.c.a. şi 2 straturi de hidroizolaţie;
- tâmplăria existentă pentru golurile funcţionale (uşi şi ferestre) este metalică cu geam obişnuit;
- construcţia nu are instalaţii de încălzire;
- construcţia nu are instalaţii sanitare;
- construcţia este prevăzută cu instalaţii electrice – 220V pentru iluminat artificial;
- construcţia este prevăzută cu instalaţie de paratrăsnet.
- date despre încăperile şi materialele înmagazinate în acestea, sunt prezentate în tabelele 13 şi
14:
Tabelul nr. 13
Date despre încă încăperile construcţiei
Nr. Suprafaţa tâmplăriei
Suprafaţa Volumul
încăperii Destinaţia din metal (m2)
pardoselii încăperii
(conf. planşelor încăperii
(m2) (m3) Uşi Ferestre
nr. 1 şi 2)
0 1 2 3 4 5
1 Casa scării 10,40 62,50 7,50 -
2 Magazie 39,60 116 7,50 1,50
3 Magazie 39,60 116 7,50 2,25
4 Magazie 39 114,20 11,25 1,50
5 Magazie 39 114,20 15 0,75
6 Magazie 39 114,20 15 0,75
7 Magazie 39 114,20 11,25 1,50
8 Magazie 39,60 116 7,50 2,25
9 Magazie 39,60 116 7,50 1,50
61
 0 1 2 3 4 5
10 Casa scării 10,40 62,0 7,50 -
11 Magazie 39,60 116 7,50 1,50
12 Magazie 39,60 116 7,50 2,25
13 Magazie 39 114,20 11,25 1,50
14 Magazie 39 114,20 11,25 1,50
15 Magazie 39 114,20 11,25 1,50
16 Magazie 39 114,20 11,25 1,50
17 Magazie 39,60 116 7,50 2,25
18 Magazie 39,60 116 11,25 1,50
Total 649,60 1954 176,25 25,50

Tabelul nr. 14
Date despre încă încăperile construcţiei
Nr. Destinaţia Cantitate
Materiale depozitate Obs.
încăperii încăperii (Kg)
0 1 2 3 4
1 Casa scării - -
98% textile = 490 kg
Confecţii produse finite
1,5% carton = 7,5 kg
(împachetate) ambalate în cutii 500
0,2% polietilenă =1 kg
2 Magazie carton
0,3% plastic = 1,5 kg
6 buc x 70 kg = 420 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 420
40% lemn = 168 kg
Piese de schimb (metalice) în
220 2% carton ≈ 5 kg
ambalaj carton
Ansambluri şi subansambluri de
3 Magazie mică mecanizare (maşini cusut etc.) 600 2% carton ≈ 12 kg
metalice - în ambalaj carton
8 buc x 70 kg = 560 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 560
40% lemn = 224 kg
3% hârtie ≈ 1 kg
Fermoare - metal (în
30 60% metal = 18 kg
ambalaj de hârtie)
37% textil ≈ 11 kg
Fermoare - plastic (în 3% hârtie ≈ 0,5 kg
ambalaj de hârtie) 20 55% metal = 11 kg
42% textil ≈ 8,5 kg
Aţă de cusut (mosor 40% carton = 24 kg
Produse 60
carton) 60% textil = 36 kg
4 Magazie de
Aţă de cusut (mosor 40% plastic = 48 kg
mercerie 120
plastic) 60% textil = 72 kg
10% carton = 0,5 kg
Dantelă (fibre sintetice) 5
90 % poliester = 4,5kg
Nasturi (plastic) în 5% carton = 0,5kg
10
ambalaje carton 95% plastic = 9,5kg
Nasturi din metal în
15 10% carton = 1,5kg
ambalaje carton
Ace cusut (în ambalaje
5 40% plastic = 2 kg
plastic)
7 buc x 70 kg = 490 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 490
40% lemn = 196 kg

62
0 1 2 3 4
92% textile = 230 kg
Confecţii - produse finite – aşezate 3% plastic=7,5 kg
250
5 Magazie pe umeraşe (plastic şi lemn+metal) 3% lemn = 7,5 kg
2% metal = 5 kg
Cuier metalic 120 6 buc x 20 kg = 120 kg
92% textile = 230 kg
Confecţii - produse finite – aşezate 3% plastic=7,5 kg
250
6 Magazie pe umeraşe (plastic şi lemn+metal) 3% lemn = 7,5 kg
2% metal = 5 kg
Cuier metalic 120 6 buc x 20 kg = 120 kg
92% textile = 230 kg
Confecţii - produse finite – aşezate 3% plastic=7,5 kg
250
7 Magazie pe umeraşe (plastic şi lemn+metal) 3% lemn = 7,5 kg
2% metal = 5 kg
Cuier metalic 120 6 buc x 20 kg = 120 kg
98% textile = 490 kg
Confecţii produse finite
1,5% carton = 7,5 kg
(împachetate) ambalate în cutii 500
0,2% polietilenă =1 kg
8 Magazie carton
0,3% plastic = 1,5 kg
6 buc x 70 kg = 420 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 420
40% lemn = 168 kg
98% textile = 490 kg
Confecţii produse finite
1,5% carton = 7,5 kg
(împachetate) ambalate în cutii 500
0,2% polietilenă =1 kg
9 Magazie carton
0,3% plastic = 1,5 kg
6 buc x 70 kg = 420 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 420
40% lemn = 168 kg
10 Casa scării - -
98% textile = 588 kg
Materii prime: cupoane tricotaj 600
2% carton = 12 kg
11 Magazie
8 buc x 70 kg = 560 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 560
40% lemn = 224 kg
98% textile = 588 kg
Materii prime: cupoane tricotaj 600
2% carton = 12 kg
12 Magazie
8 buc x 70 kg = 560 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 560
40% lemn = 224 kg
98% textile = 514,5 kg
Materii prime: cupoane tricotaj 525
2% carton = 10,5 kg
13 Magazie
7 buc x 70 kg = 490 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 490
40% lemn = 196 kg
98% textile = 514,5 kg
Materii prime: cupoane tricotaj 525
2% carton = 10,5 kg
14 Magazie
7 buc x 70 kg = 490 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 490
40% lemn = 196 kg
98% textile = 514,5 kg
Materii prime: cupoane tricotaj 525
2% carton = 10,5 kg
15 Magazie
7 buc x 70 kg = 490 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 490
40% lemn = 196 kg
98% textile = 514,5 kg
Materii prime: cupoane tricotaj 525
2% carton = 10,5 kg
16 Magazie
7 buc x 70 kg = 490 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 490
40% lemn = 196 kg

63
 0 1 2 3 4
98% textile = 588 kg
Materii prime: cupoane tricotaj 600
2% carton = 12 kg
17 Magazie
8 buc x 70 kg = 560 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 560
40% lemn = 224 kg
98% textile = 588 kg
Materii prime: cupoane tricotaj 600
2% carton = 12 kg
18 Magazie
8 buc x 70 kg = 560 kg
Rafturi metalice cu blaturi din lemn 560
40% lemn = 224 kg

4.2. Criterii îndeplinite de construcţia de depozitare

A. Stabilirea categoriei de pericol. Probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi,
compartimente de incendiu ori construcţii destinate activităţilor de depozitare, se exprimă prin
"categorii de pericol de incendiu".
Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi construcţiile independente de depozitare vor
avea determinate categorii de pericol de incendiu, în funcţie de caracteristicile de ardere ale
materialelor şi substanţelor depozitate precum şi în funcţie de densitatea sarcinii termice, conform
prevederilor normativului P–118–99 , "Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor".
Calculul densităţii de sarcină termică se face cu relaţia:
n

SQ m Q i i
Unde:
qs   i 1
( MJ )
Ap Ap
qs =densitatea de sarcină termică
SQ = sarcina termică rezultată din arderea completă a tuturor materialelor din încăperea
respectivă, incluzând şi finisajele de pe produsele de construcţii din încăperea respectivă
mi = masa materialelor din încăperea respectivă (kg)
Qi = puterea calorică a materialelor din încăpere (MJ/kg)
Ap = aria suprafeţei de pardoseală din încăperea respectivă (m2)
Tabelul nr. 15
Calculul densităţii de sarcină termică:
Sarcina Sarcina Densitatea
Suprafaţa termică termică de sarcină
de Cantitate Puterea eliberată de din termică
Nr. pardoseală Materiale mi calorică fiecare încăpere n

încăperii Ap depozitate Qi material (MJ) SQ Obs.

m Q i i

(kg) (MJ/kg) depozitat n qs   i 1

(m2) mi  Qi m Q i i
Ap Ap
(MJ) i 1 MJ/m2
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1 10,40 - - - - - -
Textile 490 20,950 10265,5
2 39,60 Carton 7,5 16,300 122,25 13549,95 ≈ 342
Polietilenă 1 33,500 33,5

64
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
Carton 17 16,300 277,1
3 39,60 4398,7 ≈ 111
Lemn 224 18,400 4121,6
Textile 127,5 20,950 ≈ 2671
Hârtie 1,5 16,300 24,45
Carton 26,5 16,300 ≈ 432
4 39 8343,75 ≈ 214
Plastic 59,5 25,000 1487,5
Poliester 4,5 27,200 122,4
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 230 20,950 4818,5
5 39 Plastic 7,5 25,000 187,5 5144 ≈132
Lemn 7,5 18,400 138
Textile 230 20,950 4818,5
6 39 Plastic 7,5 25,000 187,5 5144 ≈132
Lemn 7,5 18,400 138
Textile 230 20,950 4818,5
7 39 Plastic 7,5 25,000 187,5 5144 ≈132
Lemn 7,5 18,400 138
Textile 490 20,950 10265,5
Carton 7,5 16,300 122,25
8 39,60 Polietilenă 1 33,500 33,5 13549,95 ≈ 342
Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
Textile 490 20,950 10265,5
Carton 7,5 16,300 122,25
9 39,60 Polietilenă 1 33,500 33,5 13549,95 ≈ 342
Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
10 10,40 - - - - - -
Textile 588 20,950 12318,6
11 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6
Textile 588 20,950 12318,6
12 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6
Textile 490 20,950 10265,5
13 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 490 20,950 10265,5
14 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 490 20,950 10265,5
15 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 490 20,950 10265,5
16 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 588 20,950 12318,6
17 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6

65
 0 1 2 3 4 5 6 7 8
Textile 588 20,950 12318,6
18 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6

Construcţia de depozitare se încadrează în categoria C (BE2) de pericol de incendiu:

posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu), conform tabelului 4 precum şi a prevederilor
articolului şi tabelului 2.1.5. din normativul P-118-99, toate materialele depozitate fiind combustibile
solide iar densitatea de sarcină termică din încăperi fiind mai mare de 105 MJ/m2.
B. Stabilirea clasei de periculozitate a materialelor depozitate
Construcţia de depozitare înmagazinează materiale încadrate, conform tabelului 5 din această
lucrare şi a articolului şi tabelului 6.2.19 din normativul P-118-99, în clase de periculozitate, astfel:
Tabelul nr. 16
Clase de periculozitate ale materialelor
depozitate în depozitul societăţii Moda Sârguinţa SCM Rm. Vâlcea
Nr. Clasa de periculozitate
Denumirea materialului depozitat Obs.
crt. conform tabelului 6.2.19 / P-118-99
P-4 B
1 Textile
cu periculozitate mare
P-4 B Utilizată ca
2 Hârtie
cu periculozitate mare ambalaj
P-4 B Utilizată ca
3 Carton
cu periculozitate mare ambalaj
P-4 B Utilizată ca
4 Polietilenă
cu periculozitate mare ambalaj
P-4 B
5 Plastic
cu periculozitate mare
P-3 B
6 Poliester
cu periculozitate medie
P-3 B
7 Lemn
cu periculozitate medie

C. Stabilirea gradului de rezistenţă la foc al construcţiei de depozitare.

Construcţia este alcătuită din următoarele elemente/produse de construcţii:
- pereţi portanţi exteriori şi interiori realizaţi din zidărie de cărămidă - clasa A 1 de reacţie la foc
(clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din
standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru
această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a, rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI
este de minim 2,5 ore;
- planşee şi acoperiş tip terasă, din fâşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc
(clasa C0 de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR

66
EN 1992-1-2-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora
este de 90 minute;

Fig. 3 Fâşie cu goluri

- pardoseli din mozaic clasa A1FL de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate);
- acoperişul de tip terasă are peste fâşiile cu goluri un stat de beton de pantă, o termoizolaţie din
b.c.a. şi o hidroizolaţie din 2 straturi de carton asfaltat dar care, fiind montate deasupra unui suport C0
(CA1) continuu şi rezistent la foc, nu este luat în considerare la stabilirea gradului de rezistenţă la foc
al construcţiei.
Deoarece construcţia de depozitare este alcătuită din elemente incombustibile C0, clasa de
reacţie la foc A1 şi care îndeplinesc şi condiţiile de rezistenţă la foc date prin tabelul 2.1.9. din
normativul P-118-99, gradul de rezistenţă la foc al acesteia este gradul I.
D. Amplasarea construcţiei de depozitare
Conform planului de situaţie (planşa nr. 8) construcţia de depozitare este amplasată la distanţe
mai mari decât distanţele minime de siguranţă, date prin tabelul 2.2.2 din normativul P-118-99, faţă de
celelalte construcţii ale societăţii Moda Sârguinţa SCM, astfel:
- la 14 metri de hala de producţie şi de magazinul de prezentare şi desfacere (ambele construcţii
fiind încadrate în gradul I de rezistenţă la foc) - distanţa minimă stabilită în normativul P-118-99, este
de 6 metri;
- 10 metri de construcţia societăţii învecinate de tip P+1, încadrată în gradul IV de rezistenţă la
foc (distanţa minimă necesară).
Astfel, construcţia de depozitare constituie singură un compartiment de incendiu.
D. Stabilirea modului de conformare la foc a construcţiei de depozitare
Elementele de construcţii ale construcţiei de depozitare sunt realizate din materiale
incombustibile – clasa C0 de combustibilitate şi clasa A 1 de reacţie la foc, nefavorizând propagarea
focului la construcţiile învecinate faţă de care, depozitul este amplasat la distanţe de siguranţă mai mari
decât cele prevăzute de normativul P-118-99.
În plus, pereţii interiori (de compartimentare) sunt realizaţi din aceleaşi materiale
incombustibile (C0) şi cu aceleaşi dimensiuni ca şi cei exteriori.

67
 Golurile funcţionale pentru accesul în construcţie şi pentru comunicarea cu celelalte încăperi şi
cu casele de scări (uşile) sunt pline, metalice şi cu tâmplărie din metal, incombustibile (C0) şi clasă de
reacţie la foc A1.
Uşile nu sunt prevăzute, însă cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de
incendiu.
Ferestrele au tâmplărie metalică, închise cu geamuri obişnuite şi sunt amplasate în treimea
superioară a încăperilor, la o distanţă de 1.90 metri faţă de pardoseală. Nu sunt prevăzute cu dispozitive
automate de deschidere pentru evacuarea fumului.
Distanţa pe verticală între ferestrele celor două niveluri este de aproximativ 2.50 m.
Din analiza modului de depozitare a materialelor corelată cu densităţile de sarcini termice şi
clasele de periculozitate ale materialelor prezentate în tabelele 14, 15 şi 16, se constată că materialele
sunt înmagazinate astfel încât densitatea de sarcină termică cea mai mare este realizată la etajul 1.
Aria construită a construcţiei de depozitare este de 410 m2, astfel că depozitul se încadrează
condiţiile prevăzute de normativul P-118-99, în tabelul 5.2.5. privind ariile construite şi număr de
niveluri admise pentru construcţii şi compartimente de incendiu ale construcţiilor de depozitare.
E. Alcătuiri constructive
Planşeele depozitului sunt prevăzute cu goluri pentru ventilarea încăperilor prin coloane de
ventilare realizate din cărămizi iar golurile de ventilare din coloane sunt acoperite cu voleţi din metal.
Coloanele au secţiunea de 15 x 15 cm (conform planşelor nr. 1 şi 2), străbat în număr de câte 4
încăperile cu numărul 3 şi 12, 2 şi 11, 6 şi 17, 9 şi 18. Întreruperea continuităţii golurilor verticale în
dreptul planşeelor nu este realizată.
Grinzile, rampele, podestele şi treptele scărilor interioare sunt incombustibile şi închise în case
de scări cu pereţi şi planşeu din materiale incombustibile.
Construcţia este prevăzută cu hidranţi interiori dispuşi în nişe închise cu ramă din metal şi
geam, câte doi pe fiecare nivel, ale căror conducte de alimentare străbat pereţii interiori ce fac
separarea între încăperi, precum şi planşeul dintre niveluri.
De asemenea, construcţia este prevăzută cu instalaţie electrică pentru iluminat.
Golurilor din jurul acestora sunt etanşeizate cu materiale incombustibile.
În conformitate cu densitatea de sarcină termică determinată în tabelul 15, pereţii de separare în
încăperi trebuie să fie rezistenţi la foc cel puţin 1 oră, pentru a respecta şi criteriile date de prevederile
normativului P-118-99, în articolul şi tabelul 2.4.2, deoarece încăperile de depozitare a materialelor şi
substanţelor combustibile solide cu aria mai mare de 36 m2 situate în construcţii cu alte destinaţii, de
regulă, se separă faţă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee C0 (CA1) având rezistenţa la foc
corespunzătoare densităţii sarcinii termice.
În construcţia de depozitare nu există pericol de explozie.

68
 F. Limitarea propagării focului şi a fumului
Încăperile construcţiei de depozitare sunt separate între ele prin elemente de construcţii
(planşee şi pereţi) realizate din materiale incombustibile C0 şi rezistente la foc, corespunzătoare
categoriei de pericol de incendiu (C) şi densităţii sarcinii termice (max. 420 MJ/m2).
De asemenea golurile funcţionale pentru circulaţie sunt protejate cu uşi rezistente la foc 45
minute, realizate din materiale incombustibile – C0 – dar nu sunt prevăzute cu dispozitive de
autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, existând riscul propagării incendiului de la o
încăpere la alta în cazul menţinerii uşilor neînchise.
În pereţii de separare a caselor de scări, faţă de încăperile construcţiei de depozitare, golurile de
circulaţie sunt protejate şi ele cu uşi rezistente la foc 45 minute, dar care nici ele nu sunt echipate cu
dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
Construcţia de depozitare nu are încăperi cu arii mari construite, fapt pentru care nu are
prevăzute elemente despărţitoare orizontale şi/sau verticale, care să împiedice propagarea focului şi a
fumului.
Coşurile pentru ventilarea încăperilor şi ferestrele acestora, dispuse în treimea superioară pot fi
folosite pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi pentru fiecare nivel, cu condiţia ca ferestrele să
fie deschise manual, menţinute deschise sau prevăzute cu dispozitive automate pentru deschidere.
Evacuarea gazelor fierbinţi şi a fumului din încăperile celor două niveluri se realizează prin
deschiderea manuală a uşilor şi ferestrelor. Golurile permanent deschise (ventilări) din acoperiş sau din
treimea superioară a pereţilor exteriori, se însumează la suprafaţa necesară evacuării gazelor fierbinţi.
G. Evacuarea fumului din construcţia de depozitare
Asigurarea evacuării fumului la construcţiile de depozitare, este obligatorie.
Evacuarea fumului (desfumarea) în construcţia de depozitare pentru materiale textile avută în
considerare se realizează prin tiraj natural, organizat, realizând circulaţia aerului în spaţiul considerat şi
evacuarea fumului în raport cu aerul introdus.
Coşurile pentru ventilarea încăperilor pot fi folosite pentru evacuarea fumului în caz de
incendiu.
Canalele pentru evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare), trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii tehnice generale:
- secţiunea să fie cel puţin egală cu suprafaţa liberă a gurilor de evacuare ale unui nivel al
construcţiei, la care sunt racordate: coşurile au secţiunea 15 x 15 cm, aceeaşi cu secţiunea gurilor de
ventilare 15x15 cm.
- raportul dintre laturile secţiunii canalelor (ghenelor) să nu fie mai mare de 2: raportul este 1;
- canalele să fie realizate din materiale C0 (CA1), etanşe la foc minimum 15 minute: coşurile
de ventilare sunt realizate din cărămidă.

69
 În cazul construcţiei de depozitare a societăţii comerciale Moda Sârguinţa SCM, introducerile
de aer se pot asigura prin uşile încăperilor care se desfumează şi prin cele de acces în interiorul
construcţiei.
Gurile coşurilor de ventilare sunt protejate cu voleţi metalici.
Casele de scări nu sunt prevăzute cu dispozitive automate de evacuare a fumului dar ele fiind
utilizate la evacuare sunt prevăzute cu lumină naturală ce pătrunde în fiecare, prin câte două goluri c
dimensiunile identice golurilor pentru ferestre şi protejate cu cărămizi din sticlă tip Nevada, nu mai
este necesară echiparea cu dispozitive pentru evacuarea fumului, conform art. 3.5.2. din normativul P-
118-99.
Construcţiile pentru depozite şi încăperile pentru depozitare cu aria mai mare de 36 m 2,
încadrate în categoriile A, B sau C (BE3a,b sau BE2) de pericol de incendiu, vor avea asigurată
evacuarea fumului (desfumarea) prin tiraj natural-organizat, cu dispozitive având suprafaţa liberă
însumată, de cel puţin 1% din aria spaţiilor respective, sau sistem mecanic corespunzător.
De exemplu, pentru încăperea 11:
Aevacuare = 2 ferestre x 1.20 x 0.625 + 1 gol pentru ventilare x 0.15 x 0.15 = 1,52 m2
Aîncăperii = 39,6 m2
1%xAîncăperii ≈ 0,4 m2
Aevacuare > 1%xAîncăperii
H. Căi de evacuare a construcţiei de depozitare a materialelor textile, în caz de incendiu
Construcţia de depozitare nu este organizată cu locuri permanente de lucru, caz pentru care, nu
este obligatorie asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu, conform prevederilor normativului P-
118-99.
Cu toate acestea, construcţia are două scări de evacuare, cu lăţimea de 1.50 m, uşile metalice
pline ale acestora, de la intrările în casele de scări, sunt rezistente la foc minimum 45 de minute, având
dimensiunile de 1.50 x 2.50 m cu deschidere spre exterior. Acelaşi tip de uşi sunt prevăzute şi pentru
accesul în încăperile alăturate, precum şi pentru comunicarea între încăperi. Uşile folosite sunt cu
deschidere de tip obişnuit, pe balamale.
Deoarece depozitul nu este prevăzut cu locuri permanente de lucru, deschiderea uşilor se
admite a nu fi în sensul deplasării oamenilor spre exterior, conform prevederilor normativului P-118-
99. În dreptul uşilor nu sunt praguri care să împiedice deplasarea.
Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare de evacuare sunt din beton armat – clasa C0 de
combustibilitate – clasa A1 de reacţie la foc . Gabaritul podestelor şi ale scărilor de evacuare este
asigurat pentru trecerea a două fluxuri de evacuare.
Casele de scări sunt iluminate natural, prin intermediul a două goluri cu dimensiunile de 120 x
62.5 cm pentru fiecare casă de scară, goluri protejate şi acoperite cu cărămidă de sticlă tip Nevada ce
asigură rezistenţa la foc de minim 30 minute cerută de normativul P-118-99.

70
 Conform normativului P-118-99, la determinarea fluxului de evacuare ce trebuie asigurat în caz
de incendiu pentru depozite, se ia în considerare personalul cu activitate permanentă, stabilit prin
proiect iar atunci când nu este necesar personal permanent în depozit, condiţiile de evacuare nu sunt
obligatorii.
Conform tabelului 11 din lucrare şi a articolului şi tabelului 5.6.12 din normativul P-118-99,
capacitatea de evacuare a unui flux este C = 75 persoane.
Timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de evacuare) nu se normează în toate situaţiile în
care la fiecare nivel al construcţiei se pot afla simultan maximum 10 persoane, indiferent de categoria
de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al construcţiei.
La stabilirea timpului de evacuare (lungimii căii de evacuare) nu se iau în consideraţie
distanţele parcurse:
a) pe scările de evacuare şi de la baza acestora spre exterior precum şi în interiorul
degajamentelor protejate;
b) în interiorul încăperilor în care nu se depăşeşte timpul (lungimea) de evacuare admisă pentru
coridoare înfundate.
Determinarea perioadei teoretice de timp necesare evacuării utilizatorilor se efectuează prin
raportarea lungimilor de evacuare admise la viteza medie de deplasare, considerată 0,4 m/sec. pe
orizontală şi 0,3 m / sec. pe verticală (scări, pante).
Timpul sau lungimea de evacuare pentru o persoană aflată la nivelul al doilea al construcţiei de
depozitare este de 20 secunde sau 8,25 metri.
4.3. Criterii îndeplinite de instalaţiile aferente construcţiei de depozitare
Construcţia de depozitare este echipată numai cu instalaţie electrică pentru asigurarea
iluminatului artificial în încăperi.
Tabloul general de distribuţie se află în exteriorul clădirii având carcasa din materiale
incombustibile (metal) şi fiind prevăzut cu dispozitiv pentru întreruperea de urgenţă a energiei
electrice în caz de incendiu.
Întrerupătoarele sunt montate în încăperi încastrate în pereţii de zidărie din cărămizi tip GVP, la
o înălţime de 1,50 de la nivelul pardoselii iar corpurile de iluminat cu lămpi incandescente sunt fixate
de tavan şi protejate cu bulb de sticlă.
Construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului cu dispozitiv de
amorsare.
4.4. Criterii îndeplinite de instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor
Construcţia de depozitare nu dispune de instalaţii de semnalizare a incendiilor deşi la art.
4.2.1. din normativul I-18/2-2002, aceste instalaţii se prevăd la construcţiile de producţie şi depozitare
(inclusiv încăperi sau spaţii de producţie şi depozitare amplasate în alte clădiri) din categoriile A. B

71
sau C cu pericol de incendiu, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m, precum şi la depozite cu stive
înalte (peste 4 m înălţime). Aria desfăşurată a construcţiei de depozitare este de 820 m2.
Conform art. 7.1. echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu
instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler, se asigură la construcţii (încăperi)
destinate depozitării materialelor combustibile cu aria construită mai mare de 750 m 2 şi densitatea
sarcinii termice peste 1680 MJ/m2.
Construcţia de depozitare a materialelor textile are aria construită de 410 m 2 şi densitatea de
sarcină termică de 420 MJ/m2, de unde rezultă că nu necesită dotare cu instalaţii de stingere a
incendiilor de tip sprinkler.
În privinţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă, construcţia de depozitare este dotată cu
câte doi hidranţi interiori cu diametrul nominal de 50 mm, cu furtun plat, pe fiecare nivel, dispuşi în
nişe prevăzute în pereţii din cărămidă tip GVP.
Conform art. 4.1. din normativul NP-086-05, echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor
de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de incendiu interiori, se realizează, la construcţii de producţie sau
depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu cu arii construite de minimum 750 m 2 şi
densitatea sarcinii termice mai mare de 420MJ/m2. Deoarece densitatea de sarcină termică maximă în
încăperile depozitului nu depăşeşte 420 MJ/m2, nu este necesară echiparea cu hidranţi interiori.
Conform anexei 3 din normativul NP 086-05, pentru încăperile sau grupuri de încăperi cu risc
mare şi foarte mare (categoriile A, B sau C de pericol de incendiu), care au un volum mai mare de
5000 m3, se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puţin două jeturi în funcţiune simultană, iar pentru
cele care au un volum mai mic de 5 000 m3, se asigură un singur jet. Din punct de vedere al volumului,
construcţia de depozitare îndeplineşte condiţiile minime de dotare cu hidranţi interiori.
Hidranţii interiori sunt marcaţi conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare
de siguranţă.
Debitul asigurat (Q) este de 100 litri/min, pentru presiunea de 0,2 MPa şi pentru diametrul de
12 mm al duzei de refulare este, conform anexei 5 din normativul NP 086-05.
Societatea Moda Sârguinţa SCM are în incintă 1 hidrant de incendiu exterior.
Conform art. 6.1. din normativul NP 086-05, în cazul în care, conform avizului regiei/societăţii
furnizoare de apă din centrele populate (localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit
şi presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată, pentru construcţii de depozitare
din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, cu volum mai mare de 5000 m 3. Cum volumul
depozitului, cumulat cu ale celorlalte construcţii din incinta depozitului nu depăşesc 5000 m 3, nu este
necesară prevederea de rezervă de apă pentru incendiu.
Hidrantul de incendiu exterior Dn 100 mm are conducta pe care se amplasează cu diametrul de
150 mm. Jetul de apă realizat cu ajutorul hidrantului de incendiu exterior, asigură o rază de acţiune a
acestuia de 120 m la reţelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi.

72
 Hidrantul de incendiu exterior, se află o distanţă de minimum 5 m de zidul construcţiei de
depozitare şi este marcat conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă.
Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriul societăţii comerciale Moda
Sârguinţa SCM, este de 1 incendiu având suprafaţa mai mică de 150 ha, conform prevederilor art. 6.18
din normativul NP 086-05.
Durata de funcţionare a hidranţilor interiori şi a hidrantului exterior de incendiu, este de 10
minute pentru cei interiori şi 3h pentru cel exterior.
4.5. Criterii îndeplinite de construcţie în privinţa căilor de acces, intervenţie şi salvare
Căile de circulaţie în incinta societăţii au îmbrăcăminte din asfalt, şi o lăţime a părţii carosabile
de 6.00 metri, asigurând şi gabaritul minim necesar pe verticală, de 4.20 metri, pentru accesul
autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, drumurile nefiind traversate de linii/cabluri electrice
sau de telefonie. Platformele căilor de acces sunt la nivel cu terenul natural, fapt ce permite accesul
autospecialelor şi echipelor de intervenţie în caz de incendiu pe două laturi ale construcţiei de
depozitare.
În faţa construcţiei de depozitare se află o platformă betonată cu dimensiunile de 41.50 x 8.50
metri care permite staţionarea autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu.
În interiorul depozitului căile de acces şi de evacuare sunt marcate conform SR ISO 3864
Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă şi HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele
minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
4.6. Criterii îndeplinite de construcţie în privinţa dotării cu mijloace tehnice de stingere a
incendiilor şi serviciul de pompieri
Construcţiile de depozitare se dotează cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor
corespunzătoare claselor de incendiu din încăperile şi spaţiile acestora.
Conform prevederilor art. 5.10.2. şi 5.10.3. din normativul P-118-99, la construcţiile de
depozitare, de regulă, se prevăd stingătoare portative (de tip corespunzător), prevăzându-se, un
stingător de minimum 6 kg la maximum 150 m 2 arie desfăşurată din categoriile A, B sau C (BE3a,b
sau BE2) şi respectiv 200 m2 la categoriile D si E (BE1a,b), dar minimum două stingătoare pe fiecare
nivel al construcţiei. În încăperile şi spaţiile cu aria desfăşurată mai mare de 500 m 2 şi în care se pot
afla lichide combustibile se prevăd şi stingătoare transportabile, recomandându-se un stingător de
minimum 50 kg la fiecare 500 m2. În afara de stingătoare, spaţiile, încăperile, compartimentele şi
construcţiile de depozitare se dotează, după caz, cu lăzi cu nisip, panouri pentru incendiu etc., în
funcţie de substanţele utilizate şi condiţiile specifice.
Conform anexei 6 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007,
pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, pentru construcţia de
depozitare, necesarul de stingătoare este de 1 stingător la 150 m2.

73
 Conform anexei 3 din ordinul ministrului de interne nr. 88 din 14 iunie 2001 pentru aprobarea
Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a
platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. – 003,
pentru construcţiile de depozitare din categoriile de pericol de incendiu A, B şi C, necesarul de
stingătoare este de 1 stingător la 150 m2 dar minim 2 bucăţi pe nivel, iar pentru cele din categoriile D şi
E, 1 stingător şa 200 m2 dar minim 2 bucăţi pe nivel.
Construcţia de depozitare a materialelor textile aparţinând societăţii Moda Sârguinţa SCM, este
dotată cu următoarele mijloace de stingere a incendiilor:
Tabelul nr. 17
Dotarea cu mijloace pentru stingerea incendiilor a construcţiei de depozitare aparţinând Moda
Sârguinţa SCM
Denumire mijlocului Rezultă
de stingere a U./M. Necesar Existent Obs.
Excedent Deficit
incendiilor
Stingător presurizat cu Câte 3 pe
Buc. 4 8 4 -
pulbere P6 nivel
Stingător presurizat cu
Buc. - 3 3 -
pulbere P9
Stingător presurizat cu Câte 1 pe
Buc. 2 2 - -
pulbere P50 nivel
Câte 2 pe
Butoi cu nisip + lopată Buc. 4 4 - -
nivel
Hidrant interior DN Câte 2 pe
Buc. 2 4 2 -
50mm nivel

Stingătoarele presurizate cu pulbere P6 sunt amplasate la o înălţime de 1,40 m faţă de

pardoseală, conform art. 14 din ordinul ministrului de interne nr. 88 din 14 iunie 2001 pentru
aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi
a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. – 003,
şi a ordinului ministrului administraţiei şi internelor, nr. 166 din 27.06.2010, pentru aprobarea –
Dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente (art.
89) iar locurile de amplasare sunt marcate conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi
indicatoare de siguranţă şi HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea
de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
Societatea Moda Sârguinţa SCM are stabilită o persoană care îndeplineşte prin cumul funcţia
de cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Conform art. 5.10.8. din normativul P-118-99 construcţiile sau grupurile de construcţii de
depozitare vor avea constituite servicii de pompieri, de regulă, atunci când aria desfăşurată totală este
mai mare de 5.000 m2 şi categoriile A, B şi C (BE3a,b si BE2) de pericol de incendiu reprezintă peste
50%. Beneficiarii pot stabili constituirea serviciului de pompieri şi la arii desfăşurate mai mici.

74
 Deoarece suprafaţa desfăşurată a construcţiilor societăţii Moda Sârguinţa SCM este de 1590
m2, conform art. 5.10.8. nu este necesară constituirea unui serviciu de pompieri.
Societatea Moda Sârguinţa SCM are constituită în timpul programului de lucru (8.00 – 16.00) o
formaţiune proprie de apărare împotriva incendiilor formată din 5 persoane, formaţiune din care face
parte şi administratorul depozitului. Formaţiunea de apărare împotriva incendiilor este instruită pentru
a interveni în caz de incendiu.
În afara programului de lucru (16.00 – 08.00) societatea are încheiat un contract cu o firmă de
pază care asigură paza printr-un agent de pază care are printre atribuţii şi supravegherea incintei
societăţii şi a clădirilor acesteia, patrularea şi verificarea din oră în oră a încuietorilor uşilor clădirilor,
integritatea ferestrelor precum şi identificarea pericolului de incendiu şi anunţarea, în caz de incendiu a
subunităţii de pompieri militari, la nr. de telefon 112 şi a administratorului societăţii, prin mijloacele de
telefonie puse la dispoziţie de societate; întreruperea alimentării cu energie electrică de la tabloul
general de distribuţie.
Societatea Moda Sârguinţa SCM are întocmite planuri de depozitare a materialelor şi planuri
de evacuare a persoanelor şi materialelor depozitate, conform art. 29 din Ordinul ministrului
administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire
şi stingere a incendiilor.
4.7. Interacţiunea sistemelor de protecţie la incendiu cu celelalte sisteme şi instalaţii din
construcţii
În caz de incendiu, în clădirea de depozitare a materialelor textile aparţinând societăţii Moda
Sârguinţa SCM, înainte de utilizarea hidranţilor interiori şi exteriori de incendiu, se va întrerupe
alimentarea cu energie electrică în construcţie.
La elaborarea planurilor de intervenţie trebuie să se ţină seama de compatibilitatea produselor
sau substanţelor combustibile cu substanţele de stingere.
Instalaţiile aferente construcţiei de depozitare, cum sunt cele electrice şi cele de stingere a
incendiilor cu apă (hidranţii interiori), se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit
reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să
nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
Având în vedere datele şi informaţiile prezentate în capitolul IV, au fost elaborate:
- Identificarea şi evaluarea riscului de incendiu la construcţia de depozitare aparţinând societăţii
Moda Sârguinţa SCM Rm. Vâlcea, prezentat în anexa nr. 2;
- scenariu de securitate la incendiu a construcţiei de depozitare aparţinând societăţii Moda
Sârguinţa SCM Rm. Vâlcea, prezentat în anexa nr. 3.

75
 CAPITOLUL V
REGULI ŞI MĂSURI DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
A. Măsurile generale de prevenire a incendiilor la exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi
amenajărilor
- controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul
desfăşurării şi după încheierea acestora;
- stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice în vederea reducerii riscului de incendiu ori a
consecinţelor incendiilor;
- menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în siguranţă şi pentru
securitatea echipelor de intervenţie în cazul izbucnirii unui incendiu;
- întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
- exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi
utilajelor de orice categorie se face conform reglementărilor tehnice specifice;
- în spaţiile cu risc mare de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor
persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru;
- produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă
de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor;
- se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire în incinta construcţiei de
depozitare;
- produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se depozitează în
ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de
incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate;
- dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare;
- deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se
îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace adecvate, obligatoriu la terminarea fiecărui schimb de
lucru, şi se depun în locuri special destinate depozitării sau distrugerii lor;
- deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se depozitează, cu
asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe împădurite şi alte
materiale combustibile, în funcţie de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora;
- este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc
lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie,
precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială;
B. Reguli de apărare împotriva incendiilor ce decurg din modul de depozitare a materialelor şi
substanţelor combustibile
- depozitarea materialelor şi substanţelor se face în raport cu natura, forma, dimensiunile,
modul de ambalare, proprietăţile fizico-chimice (grupa sau clasa de combustibilitate ori
76
inflamabilitate; clasa de periculozitate, tendinţa de autoaprindere, autoinflamare, explozie;
comportarea în contact sau în prezenţa altor substanţe, comportarea în caz de incendiu (ardere, topire,
picurare, degajare de gaze toxice etc.) precum şi în funcţie de substanţele stingătoare adecvate ori
compatibile cu procedeele de stingere;
- controlul periodic al substanţelor periculoase;
- depozitarea ordonată (în stive, sectoare, pe loturi, pe rastele, rafturi sau poliţe etc.), asigurând
căi de acces şi de evacuare şi nedepăşind cantităţile maxime admise (stabilite şi afişate);
- respectarea planului/schiţei de depozitare şi evacuare;
- asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de mijloacele de încălzire, corpurile electrice de
iluminat şi alte surse de căldură, precum şi faţă de detectoarele de incendiu şi capetele de pulverizare a
apei, spumei şi a altor substanţe stingătoare;
- ventilarea spaţiilor închise de depozitare în care se pot degaja gaze combustibile, inflamabile
sau toxice;
- evitarea la manipulare a loviturilor, ciocnirilor, revărsărilor şi deteriorării ambalajelor;
- existenţa globurilor de protecţie la corpurile de iluminat incandescent şi după caz a
armăturilor (grătarelor, de protecţie);
- deconectarea instalaţiilor electrice la terminarea programului;
- delimitarea spaţiilor de depozitare de cele pentru recepţie şi livrare;
- asigurarea rezistenţei la foc prevăzute de norme la pereţi, planşee, uşile, ferestrele încăperilor
executate;
- ignifugarea elementelor de construcţii din lemn ale magaziilor, inclusiv ale rafturilor;
- introducerea în halele (încăperile) de producţie numai a cantităţilor de materiale şi substanţe
combustibile ori explozive strict necesare fluxului tehnologic, care nu vor depăşi necesarul pentru
schimbul de lucru, cantităţile maxime admise se stabilesc de proiectant pentru încăperea respectivă;
- folosirea mijloacelor de transport şi manipularea în bună stare şi protejate în raport cu
pericolul existent (antiex, dispozitiv parascântei, roţi cu bandă de uzură ce nu produc scântei etc.);
- verificarea mijloacelor de transport la sosire şi înainte de plecare de la depozit (rampă) pentru
a depista eventualele focare;
- oprirea motoarelor cu ardere internă pe timpul operaţiilor de încărcare-descărcare;
- dotarea conform normelor cu mijloace de alarmare, anunţare, avertizare şi stingere a
incendiilor, adecvate;
- păstrarea ordinii şi curăţeniei în spaţii de depozitare şi în jurul lor.
- se interzice folosirea focului deschis şi a fumatului; accesul cu ţigări, chibrituri, brichete etc.
în spaţiile de depozitare a substanţelor cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie;

77
 - se interzice amenajarea în depozitele şi magaziile închise de materiale şi substanţe
combustibile ori explozive a unor spaţii pentru birouri, finisarea, ambalarea, încercarea ori repararea
produselor sau ambalajelor, precum şi livrarea lichidelor combustibile;
- se interzice separarea gestiunilor prin elemente de compartimentare combustibile sau care pot
împiedica intervenţia în caz de incendiu;
- se interzice depozitarea în depozitele de materiale generale (diverse) a gazelor tehnice
comprimate, precum şi a peste 200 litri lichide combustibile sau 200 kg carbid;
- se interzice parcarea şi repararea mijloacelor de transporturi în spaţii de depozitare a
materialelor şi substanţelor combustibile;
- se interzice împiedicarea deschiderii automate în caz de incendiu a trapelor de evacuare a
fumului şi gazelor fierbinţi;
- produsele textile se depozitează la o distanţă de cel puţin 1.00 m faţă de sursele de căldură
atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiectul tehnic al construcţiei;
- depozitarea materialelor combustibile se face în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate
corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor şi
produselor de stingere ori de neutralizare adecvate;
- se interzice depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin
documentaţiile tehnice de proiectare ale construcţiei;
- rafturile se realizează pe cât posibil din materiale incombustibile, clasele de reacţie la foc
minim A2 şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate;
C. Reguli de apărare împotriva incendiilor ce decurg din utilizarea instalaţiilor electrice
- corpurile de iluminat să corespundă categoriei pericolului de incendiu şi de explozie a
încăperilor respective;
- corpurile de iluminat din exterior faţă de încăperile cu medii inflamabile şi explozive, să fie
de tip special şi montate la distanţă;
- pe suprafaţa corpului de iluminat să nu existe praf depus;
- legăturile conductoarelor în spatele corpului de iluminat să fie bine izolate şi introduse în
tuburi de protecţie, asigurându-se o bună etanşare la cele folosite în încăperi cu pericol de incendiu şi
explozie;
- la lămpile electrice, în raport cu tipul corpurilor de iluminat, să nu fie lipsă globurile şi
armăturile de protecţie;
- corpurile de iluminat să nu fie suspendate de conductoare, ci fixate de plafon cu cârlige sau
perete prin console;
- toate echipamentele folosite pentru sistemele de iluminat (corpuri de iluminat, aparate de
acţionare etc.) vor fi echipamente, omologate şi agrementate conform normelor române în vigoare;
La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic:

78
 - înlocuirea siguranţelor cu altele necalibrate;
- supraîncărcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, prizelor,
întrerupătoarelor şi transformatoarelor;
- lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în cazul demontării parţiale a instalaţiei;
- folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecăr, direct în
prize;
- utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecţie diferenţială şi de limitare a
puterii, amplasate la o distanţă mai mică de 1.00 m de materiale combustibile ori în incinta depozitelor
şi a magaziilor de materiale combustibile;
- folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină ori a abajururilor improvizate, din
carton, hârtie sau alte materiale combustibile;
- folosirea în stare defectă, uzată sau cu improvizaţii, a instalaţiei electrice.

79
80
 ANEXA NR. 1

81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
 ANEXA NR. 2
IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU
LA CONSTRUCŢIA DE DEPOZITARE APARŢINÎND SOCIETĂŢII
MODA SÂRGUINŢA SCM RM. VÂLCEA
93
 1. CONSIDERAŢII GENERALE
Scopul prezentei analize constă în identificarea riscului de incendiu asociat sistemului supus
evaluării şi compararea acestuia cu nivelul limită prestabilit, denumit risc de incendiu acceptat,
lucrarea finalizându-se cu măsuri şi recomandări care vizează reducerea sau menţinerea riscului de
incendiu identificat.
Prezenta analiză de risc s-a efectuat având în vedere prevederile art. 19 lit. b din Legea 307 /
2006 („Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale:
….b. să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să asigure
corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor”) şi art. 18. lit. d)
din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea -
Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor („Documentele de evidenţă specifice apărării
împotriva incendiilor ale operatorilor economici/instituţiilor menţionate la art. 5 lit. c) trebuie să
cuprindă cel puţin: … d) documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la
incendiu, identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc. ).
La elaborarea prezentei documentaţii s-au avut în vedere următoarele:
- Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, cu nr. 210 din 21.05.2007 pentru
aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, cu
modificările şi completările ulterioare;
- condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea în cadrul locaţiei şi concluziile rezultate în
urma evaluării desfăşurate pe teren asupra soluţiilor constructive existente, a nivelului de echipare şi
dotare cu mijloace tehnice destinate prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi asupra modului de
organizare şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;
- prevederile reglementărilor tehnice care vizează securitatea la incendiu a construcţiilor şi
instalaţiilor aferente acestora, după cum urmează:
- Legea nr. 10/1995 – Lege privind calitatea în construcţii, cu modificările şi
completările ulterioare;
- Legea 307 /din 2006 – Lege privind apărarea împotriva incendiilor;
- Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru
aprobarea - Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor;
- Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, P 118-99;
- Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a
sistemelor de alarmare împotriva efracţiei din clădiri – Indicativ I 18/2 – 2002;
- Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare - Indicativ I 9-94;
- Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a
incendiilor - indicativ NP 086-05;

94
 - Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente
clădirilor – Indicativ I 7 – 2011;
- STAS 10903-2-79 – Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii
termice în construcţii;
2. CARACTERISTICILE SISTEMULUI SUPUS EVALUĂRII
2.1. Date de identificare:
Beneficiar: Moda Sârguinţa SCM
Adresa beneficiar: Mun. Rm. Vâlcea, Str. Calea lui Traian, nr. 125, Jud. Vâlcea, Cod. 240282
Denumire obiectiv: Construcţie de depozitare a materialelor textile/confecţiilor şi materiilor
prime
Adresă obiectiv: Mun. Rm. Vâlcea, Str. Calea lui Traian, nr. 125, Jud. Vâlcea, Cod. 240282
Telefon: +40 (350) 401650
+40 (250) 735631
Fax: + 40 (250) 737561
Profil de activitate: producere, desfacere şi export de confecţii textile
Program de lucru: 08.00 – 16.00
2.2. Destinaţia construcţiei: Depozitarea materiei prime pentru realizarea diferitelor tipuri de
confecţii, a produselor de confecţii textile precum şi a pieselor de schimb şi a ansamblurilor şi
subansamblurilor de mică mecanizare utilizate în procesul de producţie.
2.3. Categoria şi clasa de importanţă
În conformitate cu regulamentul aprobat prin HGR nr. 766/1997 şi metodologia specifică
elaborată de ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, construcţia se încadrează în
categoria C de importanţă (construcţii de importanţă normală).
Conform tabelului 4.2. din normativul P-100-1/2006 – Cod de proiectare seismică. Prevederi de
proiectare pentru clădiri, construcţia de depozitare se încadrează în clasa de importanţă IV (clădiri de
mică importanţă pentru siguranţa publică, cu grad redus de ocupare şi/sau de mică importanţă
economică, construcţii agricole, locuinţe unifamiliale) pentru expunere la cutremur.
2.4. Particularităţi specifice sistemului
2.4.1. Tipul clădirii: clădire de depozitare
2.4.2. Aria construită şi aria desfăşurată:
- aria suprafeţei construită: Ac = 410 m2;
- aria desfăşurată: Ad = 820 m2;
2.4.3. Regim de înălţime: P + E
2.4.4. Volumul construcţiei: 1954 m3
2.4.5. Compartiment de incendiu: construcţia de depozitare constituie un compartiment de
incendiu

95
 2.4.6. Destinaţia încăperilor:
Încăperi
Casa scării
Parter Etaj
2 ÷ 9 - Magazii 11 ÷ 18 - Magazii 1 şi 10*
*Numerotarea încăperilor conform planşelor 1 şi 2 din anexa 1.
2.4.7. Numărul maxim de utilizatori: construcţia nu este prevăzută cu locuri permanente de
lucru; Număr maxim de utilizatori: 10 persoane;
2.4.8. Prezenţa permanentă a personalului, capacitatea de autoevacuare a acestora
Utilizatorii sunt prezenţi temporar în clădire, cu ocazia activităţilor de încărcare, descărcare,
depozitare materiale – tot în timpul programului de lucru (8.00 – 16.00);
- capacitatea de autoevacuare: persoane valide.
2.4.9. Capacităţi de depozitare: 1000 m2 rafturi;
2.4.10. Caracteristicile procesului tehnologic şi cantităţile de substanţe periculoase,
conform clasificării HGR nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în
care sunt implicate substanţe periculoase.
Construcţia nu are un proces tehnologic;
În construcţia de depozitare nu sunt depozitate substanţe periculoase, clasificate conform HGR
nr. 804/2007.
2.4.11. Numărul căilor de evacuare:
- parter: două uşi ce conduc în exterior;
- etaj 1: două case de scări ce duc la parter de unde evacuarea se face în exterior.
2.4.12. Nivelul de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii şi aparatură de alimentare cu
apă, gaze combustibile, energie electrică şi termică, de ventilaţie şi climatizare
Construcţia de depozitare este dotată numai cu instalaţie de energie electrică pentru iluminatul
artificial al încăperilor.
Alimentarea cu energie electrică a construcţiei de depozitare se realizează printr-un branşament
de la reţeaua publică, la care este racordat tabloul electric general.
Tabloul general de distribuţie se află în exteriorul clădirii având carcasa din materiale
incombustibile (metal) şi fiind prevăzut cu dispozitiv pentru întreruperea de urgenţă a energiei
electrice în caz de incendiu.
Întrerupătoarele sunt montate în încăperi încastrate în pereţii de zidărie din cărămizi tip GVP, la
o înălţime de 1,50 de la nivelul pardoselii iar corpurile de iluminat cu lămpi incandescente sunt fixate
de tavan şi protejate cu bulb de sticlă.
Construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului cu dispozitiv de
amorsare.
2.4.13. Echiparea cu sisteme, instalaţii şi dispozitive de semnalizare, alarmare şi alertare
în caz de incendiu.

96
 Construcţia de depozitare nu dispune de instalaţii de semnalizare a incendiilor deşi la art.
4.2.1. din normativul I-18/2-2002, aceste instalaţii se prevăd la construcţiile de producţie şi depozitare
(inclusiv încăperi sau spaţii de producţie şi depozitare amplasate în alte clădiri) din categoriile A. B
sau C cu pericol de incendiu, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m, precum şi la depozite cu stive
înalte (peste 4 m înălţime). Aria desfăşurată a construcţiei de depozitare este de 820 m2.
2.4.14. Echiparea cu sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor.
Conform art. 7.1. echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu şi încăperilor, cu
instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler, se asigură la construcţii (încăperi)
destinate depozitării materialelor combustibile cu aria construită mai mare de 750 m 2 şi densitatea
sarcinii termice peste 1680 MJ/m2.
Construcţia de depozitare a materialelor textile are aria construită de 410 m 2 şi densitatea de
sarcină termică de 420 MJ/m2, de unde rezultă că nu necesită dotare cu instalaţii de stingere a
incendiilor de tip sprinkler.
În privinţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă, construcţia de depozitare este dotată cu
câte doi hidranţi interiori cu diametrul nominal de 50 mm, cu furtun plat, pe fiecare nivel, dispuşi în
nişe prevăzute în pereţii din cărămidă tip GVP.
Conform art. 4.1. din normativul NP-086-05, echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor
de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de incendiu interiori, se realizează, la construcţii de producţie sau
depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu cu arii construite de minimum 750 m 2 şi
densitatea sarcinii termice mai mare de 420MJ/m 2. Deoarece densitatea de sarcină termică maximă în
încăperile depozitului nu depăşeşte 420 MJ/m2, nu este necesară echiparea cu hidranţi interiori.
Conform anexei 3 din normativul NP 086-05, pentru încăperile sau grupuri de încăperi cu risc
mare şi foarte mare (categoriile A, B sau C de pericol de incendiu), care au un volum mai mare de
5000 m3, se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puţin două jeturi în funcţiune simultană, iar pentru
cele care au un volum mai mic de 5 000 m 3, se asigură un singur jet. Din punct de vedere al volumului,
construcţia de depozitare îndeplineşte condiţiile minime de dotare cu hidranţi interiori.
Hidranţii interiori sunt marcaţi conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare
de siguranţă.
Debitul asigurat (Q) este de 100 litri/min, pentru presiunea de 0,2 MPa şi pentru diametrul de
12 mm al duzei de refulare este, conform anexei 5 din normativul NP 086-05.
Societatea Moda Sârguinţa SCM are în incintă 1 hidrant de incendiu exterior
Conform art. 6.1. din normativul NP 086-05, în cazul în care, conform avizului regiei/societăţii
furnizoare de apă din centrele populate (localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit
şi presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată, pentru construcţii de depozitare
din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, cu volum mai mare de 5000 m 3. Cum volumul

97
depozitului, cumulat cu ale celorlalte construcţii din incinta depozitului nu depăşesc 5000 m 3, nu este
necesară prevederea de rezervă de apă pentru incendiu.
Hidrantul de incendiu exterior Dn 100 mm are conducta pe care se amplasează cu diametrul de
150 mm. Jetul de apă realizat cu ajutorul hidrantului de incendiu exterior, asigură o rază de acţiune a
acestuia de 120 m la reţelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi.
Hidrantul de incendiu exterior, se află o distanţă de minimum 5 m de zidul construcţiei de
depozitare şi este marcat conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă.
Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriul societăţii comerciale Moda
Sârguinţa SCM, este de 1 incendiu având suprafaţa mai mică de 150 ha, conform prevederilor art. 6.18
din normativul NP 086-05.
2.4.15. Dotarea cu stingătoare, alte aparate de stins incendii, utilaje, unelte şi mijloace de
intervenţie.
Dotarea cu mijloace pentru stingerea incendiilor a construcţiei de depozitare aparţinând Moda
Sârguinţa SCM
Denumire mijlocului Rezultă
de stingere a U./M. Necesar Existent Obs.
Excedent Deficit
incendiilor
Stingător presurizat cu Câte 3 pe
Buc. 4 8 4 -
pulbere P6 nivel
Stingător presurizat cu
Buc. - 3 3 -
pulbere P9
Stingător presurizat cu Câte 1 pe
Buc. 2 2 - -
pulbere P50 nivel
Câte 2 pe
Butoi cu nisip + lopată Buc. 4 4 - -
nivel
Hidrant interior DN Câte 2 pe
Buc. 2 4 2 -
50mm nivel
Stingătoarele presurizate cu pulbere P6 sunt amplasate la o înălţime de 1,40 m faţă de
pardoseală, iar locurile de amplasare sunt marcate conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi
indicatoare de siguranţă şi HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea
de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
2.4.16. Măsuri organizatorice
Activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor este organizată şi se desfăşoară conform Legii
307/2006 – privind apărarea împotriva incendiilor şi potrivit Normelor generale de prevenire şi
stingere a incendiilor aprobate prin ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din
28.02.2007.
Societatea Moda Sârguinţa SCM are stabilită o persoană care îndeplineşte prin cumul funcţia
de cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
Deoarece suprafaţa desfăşurată a construcţiilor societăţii Moda Sârguinţa SCM este de 1590
m2, conform art. 5.10.8. din normativul P-118-99, nu este necesară constituirea unui serviciu de
pompieri. Cu toate acestea, societatea Moda Sârguinţa SCM are constituită în timpul programului de
98
lucru (8.00 – 16.00) o formaţiune proprie de apărare împotriva incendiilor formată din 5 persoane,
formaţiune din care face parte şi administratorul societăţii comerciale. Formaţiunea de apărare
împotriva incendiilor este instruită pentru a interveni în caz de incendiu.
În afara programului de lucru (16.00 – 08.00) societatea are încheiat un contract cu o firmă de
pază care asigură paza printr-un agent de pază care are printre atribuţii şi supravegherea incintei
societăţii şi a clădirilor acesteia, patrularea şi verificarea din oră în oră a încuietorilor uşilor clădirilor,
integritatea ferestrelor precum şi identificarea pericolului de incendiu şi anunţarea, în caz de incendiu a
subunităţii de pompieri militari, la nr. de telefon 112 şi a administratorului societăţii, prin mijloacele de
telefonie puse la dispoziţie de societate; întreruperea alimentării cu energie electrică de la tabloul
general de distribuţie.
Societatea Moda Sârguinţa SCM are întocmite planuri de depozitare a materialelor şi planuri
de evacuare a persoanelor şi materialelor depozitate, conform art. 29 din Ordinul ministrului
administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire
şi stingere a incendiilor.
Pentru reducerea sau eliminarea unor factori determinanţi (surse de aprindere şi condiţii care
pot determina aprinderea), sunt stabilite următoarele măsuri:
- controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul
desfăşurării şi după încheierea acestora;
- verificarea periodică a instalaţiei electrice pentru iluminat artificial;
- întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
- interzicerea folosirii sobelor şi a altor mijloace de încălzire în incinta construcţiei de
depozitare;
- asigurarea existenţei globurilor de protecţie la corpurile de iluminat incandescent şi după caz a
armăturilor (grătarelor, de protecţie);
- deconectarea instalaţiilor electrice la terminarea programului;
- verificarea mijloacelor de transport la sosire şi înainte de plecare de la depozit (rampă) pentru
a depista eventualele focare şi a elimina eventualele surse de aprindere;
- păstrarea ordinii şi curăţeniei în spaţii de depozitare şi în jurul lor;
- interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului şi accesul cu ţigări, chibrituri, brichete etc. în
spaţiile de depozitare;
- interzicerea depăşirii densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin
documentaţiile tehnice de proiectare ale construcţiei;
- curăţarea periodică a prafului depus pe suprafaţa corpurilor de iluminat.

3. IDENTIFICAREA PERICOLELOR DE INCENDIU

99
 Pentru identificarea pericolelor de incendiu s-au avut în vedere următorii factori ce pot genera,
contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu, şi anume:
- clasele de reacţie la foc ale materialelor şi produselor de construcţii;
- clasele de periculozitate ale materialelor depozitate;
- densitatea sarcinii termice;
- sursele potenţiale de aprindere;
- condiţiile preliminate care pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea, dezvoltarea
şi/sau propagarea unui incendiu.
3.1. Clasele de reacţie la foc ale materialelor şi produselor de construcţii
- clasa de reacţie la foc A1, pentru elementele principale de rezistenţă, de compartimentare,
finisaje (pereţi din zidărie de cărămidă tip GVP, planşee din fâşii din beton armat cu goluri, mortare pe
bază de ciment/var, A1FL - pardoseală din mozaic).
3.2. Clasele de periculozitate ale materialelor depozitate, inclusiv ale rafturilor

Nr. Clasa de periculozitate

Denumirea materialului depozitat Obs.
crt. conform tabelului 6.2.19 / P-118-99
P-4 B
1 Textile
cu periculozitate mare
P-4 B Utilizată ca
2 Hârtie
cu periculozitate mare ambalaj
P-4 B Utilizată ca
3 Carton
cu periculozitate mare ambalaj
P-4 B Utilizată ca
4 Polietilenă
cu periculozitate mare ambalaj
P-4 B
5 Plastic
cu periculozitate mare
P-3 B
6 Poliester
cu periculozitate medie
P-3 B
7 Lemn
cu periculozitate medie

3.3. Densitatea sarcinii termice

Sarcina Sarcina Densitatea
Suprafaţa termică termică de sarcină
de Cantitate Puterea eliberată de din termică
Nr. pardoseală Materiale mi calorică fiecare încăpere n

încăperii Ap depozitate Qi material (MJ) SQ Obs.

m Q i i

(kg) (MJ/kg) depozitat n qs   i 1

(m2) mi  Qi  mi  Qi Ap Ap
(MJ) i 1 MJ/m2
100
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1 10,40 - - - - - -
Textile 490 20,950 10265,5
Carton 7,5 16,300 122,25
2 39,60 Polietilenă 1 33,500 33,5 13549,95 ≈ 342
Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
3 39,60 Carton 17 16,300 277,1 4398,7 ≈ 111
Lemn 224 18,400 4121,6
4 39 Textile 127,5 20,950 ≈ 2671 8343,75 ≈ 214
Hârtie 1,5 16,300 24,45
Carton 26,5 16,300 ≈ 432
Plastic 59,5 25,000 1487,5
Poliester 4,5 27,200 122,4
Lemn 196 18,400 3606,4
5 39 Textile 230 20,950 4818,5 5144 ≈132
Plastic 7,5 25,000 187,5
Lemn 7,5 18,400 138
6 39 Textile 230 20,950 4818,5 5144 ≈132
Plastic 7,5 25,000 187,5
Lemn 7,5 18,400 138
7 39 Textile 230 20,950 4818,5 5144 ≈132
Plastic 7,5 25,000 187,5
Lemn 7,5 18,400 138
8 39,60 Textile 490 20,950 10265,5 13549,95 ≈ 342
Carton 7,5 16,300 122,25
Polietilenă 1 33,500 33,5
Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
9 39,60 Textile 490 20,950 10265,5 13549,95 ≈ 342
Carton 7,5 16,300 122,25
Polietilenă 1 33,500 33,5
Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
10 10,40 - - - - - -
11 39,60 Textile 588 20,950 12318,6 16635,8 ≈ 420
Carton 12 16,300 195,6
Lemn 224 18,400 4121,6
12 39,60 Textile 588 20,950 12318,6 16635,8 ≈ 420
Carton 12 16,300 195,6
Lemn 224 18,400 4121,6

0 1 2 3 4 5 6 7 8
Textile 490 20,950 10265,5
13 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 490 20,950 10265,5
14 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 490 20,950 10265,5
15 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
101
 Textile 490 20,950 10265,5
16 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 588 20,950 12318,6
17 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6
18 39,60 Textile 588 20,950 12318,6 16635,8 ≈ 420
Carton 12 16,300 195,6
Lemn 224 18,400 4121,6

Orice modificare a cantităţilor de materiale depozitate ce va conduce la creşteri ale valorilor

densităţilor de sarcini termice, va fi făcută cu responsabilitatea beneficiarului.
3.4. Categoria de pericol de incendiu
Construcţia de depozitare se încadrează în categoria C (BE2) de pericol de incendiu:
posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu), conform prevederilor articolului şi tabelului
2.1.5. din normativul P-118-99, toate materialele depozitate fiind combustibile solide iar densitatea de
sarcină termică din încăperi fiind mai mare de 105 MJ/m2.
3.5. Sursele posibile de aprindere
Având în vedere activităţile desfăşurate, instalaţiile şi echipamentele aferente construcţiei, pot
fi luate în considerare următoarele surse de potenţiale de aprindere:
- surse de aprindere cu flacără: flacără de chibrit şi altele asemenea;
- surse de aprindere termică: obiecte incandescente, efectul termic al curentului electric şi altele
asemenea;
- surse de aprindere de natură electrică: arcuri şi scântei electrice, scurtcircuit şi altele
asemenea;
- surse de aprindere naturale: trăsnet.
3.6. Împrejurările preliminate ce pot determina sau favoriza aprinderea şi producerea,
dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu
- defecţiuni la instalaţia electrică;
- echiparea tablourilor electrice cu siguranţe supradimensionate sau necalibrate;
- corpuri de iluminat neprotejate cu globuri sau carcase în magazii si depozite;
- fumatul;
- nereguli organizatorice;
- trăsnet şi alte fenomene naturale;
- alte împrejurări.

4. METODA DE EVALUARE A RISCULUI DE INCENDIU

Pentru evaluarea riscului de incendiu s-a utilizat metoda matematică SIA elaborată de
Societatea Elveţiană a inginerilor şi arhitecţilor.

102
 Metoda presupune respectarea regulilor generale de securitate, aşa cum sunt cele referitoare la
distanţele de siguranţă dintre clădirile învecinate, a măsurilor de protecţie a persoanelor (căi de
evacuare, iluminat de siguranţă etc.) precum şi a prevederilor referitoare la instalaţiile utilitare.
Termeni şi notaţii utilizate:
LITERE LLITERE
SEMNIFICAŢIE SEMNIFICAŢIE
MAJUSCULE MINUSCULE
factor de lăţime a
A factor de activare b compartimentlui de
incendiu
factor de
B pericol de incendiu c
combustibilitate
factor de înălţime
E înălţimea utilă a nivelului e
utilă
factor de măsuri de
rezistenţa la foc a elementelor de
F f protecţie a
construcţie
construcţiei
factor de mărime al
H număr de persoane/utilizatori g compartimentului
de incendiu
ansamblul măsurilor de protecţie factor de sarcină
M i
împotriva incendiilor termică fixă
factor de pericol de
măsuri normale de protecţie
N k coroziune şi
împotriva incendiilor
toxicitate
factor de lungime al
P pericol potenţial de incendiu l compartimentului
de incendiu
factor de măsuri
R risc de incendiu identificat n
normale
factor de punere în
măsuri speciale de protecţie
S p pericol a
împotriva incendiului
utilizatorilor
factor de sarcină
Z construcţii celulare q
termică mobilă
factor de pericol dat
Y securitatea la incendiu r
de fum
suprafaţa unui compartiment de factorul măsurilor
AB s
incendiu speciale
factor de securitate
AZ suprafaţa unei celule de incendiu y
la incendiu
AF suprafaţă vitrată
Co pericol de coroziune
Fe grad de combustibilitate
Fu pericol datorat degajărilor de fum
pericol datorat degajărilor de
Tx
produse toxice
Factor de punerea în pericol a
utilizatorilor (numărul lor,
PH,E
mobilitatea lor şi nivelul la care se
află compartimentul de incendiu)
Qm Densitatea de sarcină termică mobilă
Qi Densitatea de sarcină termică fixă
103
Rn Riscul normal de incendiu
Ru Riscul de incendiu acceptat

Riscul de incendiu identificat se determină cu relaţia:

R  B A
Pericolul de incendiu se determină cu relaţia:
P
B
M
M  N SF
Pericole date Pericole inerente
de conţinut construcţiei

qcr k ie g P
B 
NSF NSF
Riscul de incendiu se determină cu relaţia:
P
R  B A  A
N SF
Factorul N al măsurilor normale de protecţie împotriva incendiilor, se determină cu formula:
N  n1  n2  n3  n4  n5

Unde: n1 = factor ce ţine seama de stingătoarele portabile

n2 = factor ce ţine seama de hidranţii interiori
n3 = factor ce ţine seama de fiabilitatea sistemelor de alimentare cu apă
n4 = factor ce ţine seama de lungimea conductelor de transport a apei
n5 = factor ce ţine seama de instruirea personalului
Factorul S al măsurilor speciale de protecţie împotriva incendiilor, se determină cu formula:
S  s1  s2  s3  s4  s5  s6

Unde: s1 = factor ce ţine seama de detecţia fumului

s2 = factor ce ţine seama de transmiterea alarmei
s3 = factor ce ţine seama serviciul privat pentru situaţii de urgenţă
s4 = factor ce ţine seama de profesionist pentru situaţii de urgenţă
s5 = factor ce ţine seama de instalaţiile automate de stingere a incendiului
s6 = factor ce ţine seama de instalaţiile de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi
Factorul F al rezistenţei la foc a elementelor de construcţie, se determină cu formula:
F  f1  f 2  f 3  f 4

Unde: f1 = factor ce ţine seama de rezistenţa la foc a structurii portante

f2 = factor ce ţine seama de rezistenţa la foc a faţadelor
f3 = factor ce ţine seama de rezistenţa la foc a planşeelor luând în
considerare comunicaţiile verticale
104
 f4 = factor ce ţine seama de celulele de incendiu luând în considerare
suprafeţele vitrate utilizate ca dispozitive de evacuare a fumului şi
gazelor fierbinţi
Riscul de incendiu acceptat Ru se calculează cu formula:
Ru  Rn  PH , E

Unde: Rn = riscul normal de incendiu

Rn = 1,3
PH,E = factor de corecţie a riscului normal, dat de punerea în pericol a
utilizatorilor (numărul lor, mobilitatea lor şi nivelul la care se află)
PH,E < 1 pericol mare pentru utilizatori
PH,E = 1 pericol normal pentru utilizatori
PH,E < 1 pericol scăzut pentru utilizatori

Se consideră că securitatea la incendiu este asigurată dacă:

R < Ru
sau
Ru
Y 1
R
5. IDENTIFICAREA RISCURILOR DE INCENDIU
5.1. Consideraţii generale
Identificarea riscurilor de incendiu reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a riscului
asociat unui sistem/proces, determinat pe baza probabilităţii de producere a incendiului şi a
consecinţelor evenimentului respectiv.
La estimarea riscului de incendiu, respectiv a probabilităţii de iniţiere a unui incendiu şi de
producere a consecinţelor acestuia, se au în vedere, de regulă, următoarele elemente:
a) pericolele de incendiu identificate;
b) nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa esenţială "securitate la
incendiu";
c) nivelul de echipare şi dotare cu sisteme, instalaţii, echipamente şi aparatura de alimentare cu
apă, gaze combustibile, energie electrică şi termică, de ventilaţie şi climatizare, starea de funcţionare şi
performanţele acestora;
d) factorul uman, determinat de numărul de persoane, vârsta şi starea fizică ale acestora, nivelul
de instruire;
e) alte elemente care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.
5.2. Nivelurile criteriilor de performanţă ale construcţiei privind cerinţa esenţială
„securitatea la incendiu”
5.2.1. Stabilitatea la foc
105
 Potrivit prevederilor Normelor generale de apărare împotriva incendiilor aprobate cu Ordinul
ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007.
În cazul producerii unui incendiu, structura portantă principală a unei construcţii trebuie să-şi
menţină stabilitatea la foc, pentru a asigura:
a) securitatea utilizatorilor pentru o perioadă normată de timp, cât se presupune că aceştia
rămân în clădire, precum şi securitatea forţelor de intervenţie;
b) evitarea prăbuşirii clădirii;
c) îndeplinirea funcţiilor specifice ale produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea
cerinţei esenţiale "securitatea la incendiu", pe perioada de timp normată.
Perioada de stabilitate la foc a elementelor de construcţii care intră în alcătuirea structurii
portante principale a clădirii se precizează în reglementările tehnice specifice.
Elementele de construcţii care intră în alcătuirea clădirii pot fi cu sau fără rol de separare la
incendiu, care contribuie în mod pasiv sau activ la asigurarea rezistenţei la foc a construcţiei.
Încadrarea produselor pentru construcţii în clase de performanţă privind comportarea la foc se
realizează pe baza criteriilor de performanţă aferente claselor, a valorilor criteriilor corespunzătoare
fiecărei clase, precum şi a metodelor de determinare a acestora, în condiţiile de utilizare finală, potrivit
Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor de construcţii pe baza performanţelor de
comportare la foc, aprobat prin Ordinul comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului şi al ministrului de stat, ministrul administraţiei şi internelor nr. 1.822/394/2004, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 27 ianuarie 2005, cu modificările şi completările
ulterioare.
Stabilitatea la foc a construcţiei este dată de:
- rezistenţa la foc a principalelor elemente de construcţie;
- gradul de rezistenţă la foc al clădirii.
5.2.1.1. Rezistenţa la foc
Elementele de construcţie structurale şi cele de compartimentare prezintă următoarele
performanţe estimative privind rezistenţa la foc:
- pereţi portanţi exteriori şi interiori realizaţi din zidărie de cărămidă - clasa A 1 de reacţie la foc
(clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din
standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru
această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a, rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI
este de minim 2,5 ore;
- planşeu peste parter, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0
de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-1-
2-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de
minim 90 minute;

106
 - acoperiş tip terasă, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0 de
combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-1-2-
2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de minim
90 minute;
- pardoseli din mozaic clasa A1F de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate);
- acoperişul de tip terasă are peste fâşiile cu goluri un stat de beton de pantă, o termoizolaţie din
b.c.a. şi o hidroizolaţie din 2 straturi de carton asfaltat dar care, fiind montate deasupra unui suport C0
(CA1) continuu şi rezistent la foc, nu este luat în considerare la stabilirea gradului de rezistenţă la foc
al construcţiei.
5.2.1.2. Gradul de rezistenţă la foc
Deoarece construcţia de depozitare este alcătuită din elemente incombustibile C0, clasa de
reacţie la foc A1, A1FL şi care îndeplinesc şi condiţiile de rezistenţă la foc date prin tabelul 2.1.9. din
normativul P-118-99, gradul de rezistenţă la foc al acesteia este gradul I de rezistenţă la foc.
5.2.2. Compartimentarea antifoc
Nu este cazul, construcţia aflându-se la distanţe mai mari decât distanţele de siguranţă faţă de
construcţiile învecinate, se constituie într-un singur compartiment de foc.
5.2.3. Limitarea propagării incendiului şi a fumului în interiorul construcţiei
5.2.3.1. Limitarea propagării incendiului în interiorul construcţiei
Limitarea propagării propagării unui eventual incendiu în interiorul construcţiei este realizată
prin elemente verticale şi orizontale de întârziere a propagării focului, având nivelurile de performanţă
normate, în funcţie de rezistenţă la foc al acestora, densitatea de sarcină termică, destinaţiile
încăperilor şi nivelurile de risc de incendiu ale acestora, astfel:
- pereţii de separare între încăperi şi între încăperi şi casele de scări, realizaţi din zidărie de
cărămidă de tip GVP - clasa A1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea
de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale.
Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a,
rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI este de minim 2,5 ore. Sunt respectate, astfel, prevederile
art. 2.3.45., 2.3.4., 2.4.2. şi 5.3.8., din normativul P-118-99, rezistenţa la foc minimă între două
încăperi în care densitatea de sarcină termică este < 420MJ/m2, fiind de 1 oră;
- planşeul peste parter, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A1 de reacţie la foc (clasa C0
de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-1-
2-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de
minim 90 minute;
- grinzile, podestele, rampele şi treptele scărilor interioare închise în casele de scări, au
rezistenţa la foc de minimum 1 oră, conform art. 2.3.33. din normativul P-118-99;

107
 - între pereţii de separare a încăperilor şi casele de scări, precum şi cele din pereţii de separare
între încăperi, golurile funcţionale sunt protejate cu uşi pline din metal rezistente la foc min 45 minute,
conform art. 2.3.46. şi 5.4.6. din normativul P-118-99. Uşile nu sunt prevăzute cu sisteme de echipate
cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
5.2.3.2. Evacuarea fumului produs în caz de incendiu
- încăperile pentru depozitare, având aria mai mare de 36 m 2, şi fiind încadrate în categoria C
(BE2) de pericol de incendiu, au minim două ferestre spre exterior, situate la 1.90 m faţă de nivelul
pardoselii şi având dimensiunile de 1.20 m x 0.625 m, ceea ce asigură minim 1.5 m suprafaţă de
evacuare fum prin tiraj natural reprezentând mai mult decât 1% din aria încăperii (încăperea având
maxim 2.80 m înălţime, (2/3)x2.80=1,86 m rezultă că ele se află în treimea superioară); Sunt
respectate prevederile art. 5.5.3. din normativul P-118-99.
- casele de scări utilizate la evacuare sunt prevăzute cu lumină naturală ce pătrunde în fiecare,
prin câte două goluri c dimensiunile identice golurilor pentru ferestre şi protejate cu cărămizi din sticlă
tip Nevada, nefiind necesară echiparea cu dispozitive pentru evacuarea fumului, conform art. 3.5.2. din
normativul P-118-99.
5.2.3.3. Măsurile constructive pentru împiedicarea propagării focului prin faţadă
- prin zone din materiale pline, incombustibile din clasa de reacţie la foc A 1, intercalate între
ferestre.
5.2.4. Limitarea propagării focului la vecinătăţi
5.2.4.1. Asigurarea distanţelor de siguranţă
- sunt respectate distanţele minime de siguranţă între clădiri învecinate, conform tabelului
2.2.2. din normativul P-118-99.
5.2.4.2. Măsuri de protecţie activă
- construcţia este asigurată cu stingătoare conform normelor în vigoare, precum şi cu instalaţii
de hidranţi interiori şi exteriori.
5.2.4.3. Evacuarea utilizatorilor
- parter: două uşi ce conduc în exterior;
- etaj 1: două case de scări ce duc la parter de unde evacuarea se face în exterior.
5.2.4.3. Alcătuirea constructivă a căilor/scărilor de evacuare
Construcţia are două scări de evacuare, cu lăţimea de 1.50 m, uşile metalice pline ale acestora,
de la intrările în casele de scări, sunt rezistente la foc minimum 45 de minute, având dimensiunile de
1.50 x 2.50 m cu deschidere spre exterior.
Acelaşi tip de uşi sunt prevăzute şi pentru accesul în încăperile alăturate, precum şi pentru
comunicarea între încăperi. Uşile folosite sunt cu deschidere de tip obişnuit, pe balamale.

108
 Deoarece depozitul nu este prevăzut cu locuri permanente de lucru, deschiderea uşilor se
admite a nu fi în sensul deplasării oamenilor spre exterior, conform prevederilor normativului P-118-
99. În dreptul uşilor nu sunt praguri care să împiedice deplasarea.
Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare de evacuare sunt din beton armat – clasa C0 de
combustibilitate – clasa A1 de reacţie la foc .
Gabaritul podestelor şi ale scărilor de evacuare – 1.50 m, asigură trecerea a două fluxuri de
evacuare.
Casele de scări sunt iluminate natural, prin intermediul a două goluri cu dimensiunile de 120 x
62.5 cm pentru fiecare casă de scară, goluri protejate şi acoperite cu cărămidă de sticlă tip Nevada ce
asigură rezistenţa la foc de minim 30 minute cerută de normativul P-118-99.
5.2.4.4. Număr de fluxuri de evacuare
Conform normativului P-118-99, la determinarea fluxului de evacuare ce trebuie asigurat în caz
de incendiu pentru depozite, se ia în considerare personalul cu activitate permanentă, stabilit prin
proiect iar atunci când nu este necesar personal permanent în depozit, condiţiile de evacuare nu sunt
obligatorii.
Conform articolului şi tabelului 5.6.12 din normativul P-118-99, capacitatea de evacuare a unui
flux este C = 75 persoane. Deoarece numărul maxim al utilizatorilor este mai mic decât capacitatea
unui flux, se consideră că evacuarea utilizatorilor se realizează în deplină securitate.
5.2.4.5. Timpi/lungimi de evacuare
Conform art. 5.6.13 din normativul P-118-99, timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de
evacuare) nu se normează în toate situaţiile în care la fiecare nivel al construcţiei se pot afla simultan
maximum 10 persoane, indiferent de categoria de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al
construcţiei.
Timpul sau lungimea necesară de evacuare pentru un utilizator, conform tabelului 5.6.13. din
normativul P-118-99, pentru evacuarea într-o singură direcţie, este de 63 secunde sau 20 metri.

5.2.4.6. Iluminatul de siguranţă. Tipul şi sursa de alimentare cu energie electrică de

rezervă.
- construcţia nu este prevăzută cu iluminat de siguranţă
5.2.4.7. Timpul de siguranţă al căilor de evacuare
- timpul de siguranţă al căilor de evacuare este de 15 minute
5.2.4.8. Marcarea căilor de evacuare
- marcarea căilor de evacuare este realizată conform instrucţiunilor tehnice în vigoare
5.2.6. Securitatea forţelor de intervenţie
Accesul forţelor de intervenţie poate fi realizat fie prin str. Calea lui Traian, fie prin strada
Soarelui.

109
 Căile de acces în interiorul construcţiei de depozitare sunt marcate conform instrucţiunilor
tehnice în vigoare.
Accesul în construcţie se realizează:
- la parter: prin două uşi;
- la etajul 1: prin două case de scări cu intrări la parterul clădirii, din exteriorul clădirii.
5.2.6.1. Caracteristici tehnice şi funcţionale ale acceselor carosabile şi ale căilor de
intervenţie ale autospecialelor
Căile de circulaţie în incinta societăţii au îmbrăcăminte din asfalt, şi o lăţime a părţii carosabile
de 6.00 metri, asigurând şi gabaritul minim necesar pe verticală, de 4.20 metri, conform art. 2.9.5. din
normativul P-118-99, pentru accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, drumurile
nefiind traversate de linii/cabluri electrice sau de telefonie.
Platformele căilor de acces sunt la nivel cu terenul natural, fapt ce permite accesul
autospecialelor şi echipelor de intervenţie în caz de incendiu pe două laturi ale construcţiei de
depozitare conform art. 5.9.2. din normativul P-118-99.
În faţa construcţiei de depozitare se află o platformă betonată cu dimensiunile de 41.50 x 8.50
metri care permite staţionarea autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu.
În interiorul depozitului căile de acces şi de evacuare sunt marcate conform reglementărilor
tehnice în vigoare.
5.3. Agenţi care pot interveni în caz de incendiu. Acţiuni şi efecte negative posibile asupra
construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi a utilizatorilor
Agenţii care pot interveni în cazul unui incendiu precum şi acţiunile şi efectele negative
posibile ale acestora asupra construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi a utilizatorilor sunt:
5.3.1. Agenţi termici:
- degajare de căldură;
- degajare de fum, gaze fierbinţi şi alte produse de ardere;
- flăcări.
5.3.1.1. Acţiuni asupra construcţiei de depozitare şi a instalaţiilor aferente:
- afumare;
- încălzire;
- termodegradare;
- aprindere.
5.3.1.3. Efecte asupra construcţiilor, instalaţiilor, echipamentelor şi a utilizatorilor:
- depuneri de funingine;
- degradări;
- deformaţii;
- reducerea rezistenţelor mecanice;

110
- ardere;
- instabilitate;
- exfolierea betonului şi zidăriei din cărămizi;
- prăbuşire.
5.3.1.3. Efecte asupra utilizatorilor:
- panică;
- reducerea vizibilităţii;
- aprinderea îmbrăcămintei;
- intoxicare cu fum;
- arsuri;
- răniri sau traumatisme;
- pierderea cunoştinţei;
- deces.
5.3.2. Agenţi electromagnetici
- electrici.
5.3.2.1. Acţiuni asupra instalaţiilor
- scurtcircuite.
5.3.2.2. Efecte asupra construcţiilor şi instalaţiilor
- noi focare de incendiu.
5.3.2.3. Efecte asupra utilizatorilor
- electrocutări;
- arsuri;
- traumatisme.
5.3.3. Agenţi chimici
- substanţe şi produşi de ardere, combustibile sau explozive.
5.3.3.1. Acţiuni asupra construcţiilor şi instalaţiilor
- aprindere;
- explozie.
5.3.3.2. Efecte asupra construcţiilor şi instalaţiilor
- intensificarea arderii;
- instabilitate;
- prăbuşire;
- deformaţii;
- reducerea rezistenţelor mecanice.
5.3.3.3. Efecte asupra utilizatorilor
- intoxicare;

111
- arsuri;
- reducerea vizibilităţii;
- panică;
- traumatisme.
5.4. Calculul riscului de incendiu identificat
Riscul de incendiu se determină cu relaţia:
P
R  B A  A
N SF
Pericolul de incendiu se determină cu relaţia:
P
B
M
M  N SF
qcr k ie g P
B 
NSF NSF
5.4.1. Calculul pericolului potenţial de incendiu „P”
P  qc r  k ie g

q = 1,3 (qsmax = 420 MJ/m2)

c = 1,4 (materiale uşor inflamabile)
r = 1,0 (pericol normal de fum)
k = 1,0 (pericol normal privind degajările de gaze toxice/corozive)
i = 1,0 (materiale şi elemente de construcţie din clasa de reacţie la foc A1)
e = 1,3 (construcţie P+1, pardoseala etajului 1 este la cotă > 4 m)
g = 0,4 (Ac = 410 m2 iar raportul L/l construcţie este de 2:1)
P  q  c  r  k  i  e  g  1,3  1,4  1,0  1,0  1,0  1,3  0,4  0,9464
P  0,9464

5.4.2. Calculul factorului „N” al măsurilor normale de protecţie împotriva incendiilor

N  n1  n2  n3  n4  n5

Unde: n1 = 1,0 (stingătoarele portabile suficiente)

n2 = 1,0 (hidranţi interiori suficienţi)
n3 = 1,0 (fără pompe de pânze freatice)
n4 = 1,0 (distanţa de la hidrantul exterior la intrarea în clădire < 70 m)
n5 = 1,0 (personalului instruit)
N  1,0  1,0  1,0  1,0  1,0  1,0
N  1,0

5.4.3. Calculul factorului „S” al măsurilor speciale de protecţie împotriva incendiilor

S  s1  s2  s3  s4  s5  s6

Unde: s1 = 1,05 (detecţia fumului este realizată de paznic)

112
 s2 = 1,05 (transmiterea alarmei se realizează prin telefon din camera
paznicului)
s3 = 1,85 (intervenţiile sunt asigurate de către servicii profesioniste pentru
situaţii de urgenţă)
s4 = 1,0 (intervenţiile sunt asigurate de către servicii profesioniste pentru
situaţii de urgenţă în mai puţin de 15 minute)
s5 = 1,0 (nu există instalaţii automate de stingere a incendiului)
s6 = 1,0 (nu există sisteme şi instalaţii de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi)
S  1,05  1,05  1,85  1,0  1,0  1,0  2,04
S  2,04

5.4.4. Calculul factorului „F” al rezistenţei la foc a elementelor de construcţie

F  f1  f 2  f 3  f 4

Unde: f1 = 1,3 (structura portantă are rezistenţa la foc > 60 minute)

f2 = 1,0 (faţadele au rezistenţa la foc < 30 minute)
f3 = 1,2 (planşee rezistente la foc > 60 minute)
f4 = 1,0 (nu este cazul)
F  1,3  1,0  1,2  1,0  1,56
F  1,56

5.4.5. Calculul pericolului de incendiu

P 0,9464
B   0,30
N  S  F 1,0  2,04  1,56
B  0,30

5.4.5. Stabilirea factorului „A” de activare a pericolului de incendiu

A = 1,0 (pericol normal de activare)
5.4.6. Calculul riscului „R” de incendiu identificat
R  B  A  0,30  1,0  0,30
R  0,30

6. EVALUAREA RISCULUI DE INCENDIU

Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de comparare a riscului de incendiu
identificat cu un nivel limită denumit risc de incendiu acceptat.
6.1. Calculul riscului de incendiu acceptat
Riscul de incendiu acceptat Ru se calculează cu formula:
Ru  Rn  PH , E

Unde: Rn = riscul normal de incendiu

Rn = 1,3

113
 PH,E = 1,0 (risc normal asupra personalului de intervenţie şi asupra
utilizatorilor care se evacuează)
Ru  1,3  1,0  1,3

6.2. Compararea riscului de incendiu identificat cu riscul de incendiu acceptat

R = 0,3
Ru = 1,3
R < Ru
Rezultă că securitatea la incendiu este asigurată

7. CONCLUZII, RECOMANDĂRI, MĂSURI DE REDUCERE A RISCULUI SUB

LIMITA DE ACCEPTABILITATE
În vederea menţinerii / reducerii riscului de incendiu existent se recomandă:
- controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul
desfăşurării şi după încheierea acestora;
- verificarea periodică a instalaţiei electrice pentru iluminat artificial;
- întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
- interzicerea folosirii sobelor şi a altor mijloace de încălzire în incinta construcţiei de
depozitare;
- asigurarea existenţei globurilor de protecţie la corpurile de iluminat incandescent şi după caz a
armăturilor (grătarelor, de protecţie);
- deconectarea instalaţiilor electrice la terminarea programului;
- verificarea mijloacelor de transport la sosire şi înainte de plecare de la depozit (rampă) pentru
a depista eventualele focare şi a elimina eventualele surse de aprindere;
- păstrarea ordinii şi curăţeniei în spaţii de depozitare şi în jurul lor;
- interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului şi accesul cu ţigări, chibrituri, brichete etc. în
spaţiile de depozitare;
- interzicerea depăşirii densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin
documentaţiile tehnice de proiectare ale construcţiei;
- curăţarea periodică a prafului depus pe suprafaţa corpurilor de iluminat.
- menţinerea liberă a căilor de evacuare.

114
 Orice schimbare a condiţiilor care au stat la baza prezentei evaluări de risc de incendiu, vor fi
urmate obligatoriu de o nouă analiză de risc, în caz contrar, toate consecinţele care pot decurge
dintr-un eventual incendiu ca urmare a schimbărilor condiţiilor, revin exclusiv în vina beneficiarului!

Întocmit
Ing. ARINTON CRISTIAN

ANEXA NR. 3
SCENARIU DE SECURITATE LA INCENDIU
PENTRU CONSTRUCŢIA DE DEPOZITARE APARŢINÎND
SOCIETĂŢII MODA SÂRGUINŢA SCM RM. VÂLCEA

1. CARACTERISTICILE CONSTRUCŢIEI
1.1. Date de identificare:
A. Beneficiar: Moda Sârguinţa SCM
Adresa beneficiar: Mun. Rm. Vâlcea, Str. Calea lui Traian, nr. 125, Jud. Vâlcea, Cod. 240282

115
 Denumire obiectiv: Construcţie de depozitare a materialelor textile/confecţiilor şi materiilor
prime
Adresă obiectiv: Mun. Rm. Vâlcea, Str. Calea lui Traian, nr. 125, Jud. Vâlcea, Cod. 240282
Telefon: +40 (350) 401650
+40 (250) 735631
Fax: + 40 (250) 737561
B. Profil de activitate: producere, desfacere şi export de confecţii textile
Program de lucru: 08.00 – 16.00
1.2. Destinaţia construcţiei: Depozitarea materiei prime pentru realizarea diferitelor tipuri de
confecţii, a produselor de confecţii textile precum şi a pieselor de schimb şi a ansamblurilor şi
subansamblurilor de mică mecanizare utilizate în procesul de producţie.
1.3. Categoria şi clasa de importanţă
A. În conformitate cu regulamentul aprobat prin HGR nr. 766/1997 şi metodologia specifică
elaborată de ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, construcţia se încadrează în
categoria C de importanţă (construcţii de importanţă normală).
B. Conform tabelului 4.2. din normativul P-100-1/2006 – Cod de proiectare seismică. Prevederi
de proiectare pentru clădiri, construcţia de depozitare se încadrează în clasa de importanţă IV (clădiri
de mică importanţă pentru siguranţa publică, cu grad redus de ocupare şi/sau de mică importanţă
economică, construcţii agricole, locuinţe unifamiliale) pentru expunere la cutremur.
1.4. Particularităţi specifice sistemului
A. Principalele caracteristici ale construcţiei
a) Tipul clădirii: clădire de depozitare
b) Aria construită şi aria desfăşurată:
- aria suprafeţei construită: Ac = 410 m2;
- aria desfăşurată: Ad = 820 m2;
- regim de înălţime: P + 1E
- volumul construcţiei: 1954 m3
- destinaţia încăperilor:
- parter: - încăperile 2 ÷ 9* – magazii
- două case de scări (încăperile 1 şi 10)
- etaj: încăperile 11 ÷ 18* - magazii
- două case de scări
*Numerotarea încăperilor conform planşelor 1 şi 2 din anexa 1.
c) Numărul compartimentelor de incendiu şi ariile acestora: construcţia de depozitare
constituie un compartiment de incendiu
d) Numărul maxim de utilizatori:

116
 - construcţia nu este prevăzută cu locuri permanente de lucru;
- număr maxim de utilizatori: 10 persoane;
e) Prezenţa permanentă a personalului, capacitatea de autoevacuare a acestora
Utilizatorii sunt prezenţi temporar în clădire, cu ocazia activităţilor de încărcare, descărcare,
depozitare materiale – tot în timpul programului de lucru (8.00 – 16.00);
- capacitatea de autoevacuare: persoane valide.
f) Capacităţi de depozitare: 1000 m2 rafturi;
g) Caracteristicile procesului tehnologic şi cantităţile de substanţe periculoase, conform
clasificării HGR nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt
implicate substanţe periculoase.
- Construcţia nu are un proces tehnologic;
- în construcţia de depozitare nu sunt depozitate substanţe periculoase, clasificate conform
HGR nr. 804/2007.
h) Numărul căilor de evacuare şi al refugiilor:
- parter: două uşi ce conduc în exterior;
- etaj 1: două case de scări ce duc la parter de unde evacuarea se face în exterior.
B. Precizări privind instalaţiile utilitare aferente clădirii: apă, gaze combustibile, energie
electrică şi termică, de ventilaţie şi climatizare, automatizare etc.
Clădirea este dotată cu instalaţii electrice:
Alimentarea cu energie electrică a construcţiei de depozitare se realizează printr-un branşament
de la reţeaua publică, la care este racordat tabloul electric general.
Tabloul general de distribuţie se află în exteriorul clădirii având carcasa din materiale
incombustibile (metal) şi fiind prevăzut cu dispozitiv pentru întreruperea de urgenţă a energiei
electrice în caz de incendiu. Tabloul general de distribuţie va asigura protecţia la supratensiune.
Materialele şi echipamentele electrice utilizate ţin cont de destinaţiile spaţiilor şi vor fi
omologate.
  Instalaţiile electrice interioare constau în:
a) - coloane electrice de distribuţie şi tablouri electrice;
b) - iluminat general normal.
Construcţia de depozitare este dotată numai cu instalaţie de energie electrică pentru iluminatul
artificial al încăperilor.
Instalaţiile electrice (conductori electrici, întrerupătoare) nu sunt pozate direct pe materiale
combustibile. Întrerupătoarele sunt montate în încăperi încastrate în pereţii de zidărie din cărămizi tip
GVP, la o înălţime de 1,50 de la nivelul pardoselii iar corpurile de iluminat cu lămpi incandescente
sunt fixate de tavan şi protejate cu bulb de sticlă.

117
 Construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului cu dispozitiv de
amorsare. Instalaţia de paratrăsnet este obligatorie.
Exploatate în mod corespunzător, instalaţiile electrice nu constituie cauze de incendiu.
2. RISCUL DE INCENDIU
A. Identificarea şi stabilirea nivelurilor de risc de incendiu se fac potrivit reglementărilor
tehnice specifice, luându-se în considerare:
a) Densitatea sarcinii termice
Sarcina Sarcina Densitatea
Suprafaţa termică termică de sarcină
de Cantitate Puterea eliberată de din termică
Nr. pardoseală Materiale mi calorică fiecare încăpere n

încăperii Ap depozitate Qi material (MJ) SQ Obs.

m Q i i

(kg) (MJ/kg) depozitat n qs   i 1

(m2) mi  Qi m Q i i
Ap Ap
(MJ) i 1 MJ/m2
0 1 2 3 4 5 6 7 8
1 10,40 - - - - - -
Textile 490 20,950 10265,5
Carton 7,5 16,300 122,25
2 39,60 Polietilenă 1 33,500 33,5 13549,95 ≈ 342
Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
Carton 17 16,300 277,1
3 39,60 4398,7 ≈ 111
Lemn 224 18,400 4121,6
Textile 127,5 20,950 ≈ 2671
Hârtie 1,5 16,300 24,45
Carton 26,5 16,300 ≈ 432
4 39 8343,75 ≈ 214
Plastic 59,5 25,000 1487,5
Poliester 4,5 27,200 122,4
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 230 20,950 4818,5
5 39 Plastic 7,5 25,000 187,5 5144 ≈132
Lemn 7,5 18,400 138
Textile 230 20,950 4818,5
6 39 Plastic 7,5 25,000 187,5 5144 ≈132
Lemn 7,5 18,400 138

0 1 2 3 4 5 6 7 8
Textile 230 20,950 4818,5
7 39 Plastic 7,5 25,000 187,5 5144 ≈132
Lemn 7,5 18,400 138
Textile 490 20,950 10265,5
Carton 7,5 16,300 122,25
8 39,60 Polietilenă 1 33,500 33,5 13549,95 ≈ 342
Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
9 39,60 Textile 490 20,950 10265,5 13549,95 ≈ 342
Carton 7,5 16,300 122,25
Polietilenă 1 33,500 33,5
118
 Plastic 1,5 25,000 37,5
Lemn 168 18,400 3091,2
10 10,40 - - - - - -
Textile 588 20,950 12318,6
11 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6
Textile 588 20,950 12318,6
12 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6
Textile 490 20,950 10265,5
13 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 490 20,950 10265,5
14 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 490 20,950 10265,5
15 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 490 20,950 10265,5
16 39 Carton 10,5 16,300 171,15 14043,05 ≈ 360
Lemn 196 18,400 3606,4
Textile 588 20,950 12318,6
17 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6
Textile 588 20,950 12318,6
18 39,60 Carton 12 16,300 195,6 16635,8 ≈ 420
Lemn 224 18,400 4121,6
Orice modificare a cantităţilor de materiale depozitate ce va conduce la creşteri ale valorilor
densităţilor de sarcini termice, va fi făcută cu responsabilitatea beneficiarului.
Pardoselile încăperilor sunt din mozaic.
Construcţia de depozitare se încadrează în categoria C (BE2) de pericol de incendiu:
posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu), conform prevederilor articolului şi tabelului
2.1.5. din normativul P-118-99, toate materialele depozitate fiind combustibile solide iar densitatea de
sarcină termică din încăperi fiind mai mare de 105 MJ/m2.

b) Clasele de reacţie la foc ale materialelor

- pereţi din zidărie de cărămidă tip GVP - clasa de reacţie la foc A1;
- planşeu din fâşii cu goluri, din beton armat - clasa de reacţie la foc A1;
- acoperiş tip terasă – din fâşii cu goluri din beton armat - clasa de reacţie la foc A1;
- finisaje – mortare pe bază de ciment/var - clasa de reacţie la foc A1;
- grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare din beton armat – clasa de reacţie la foc A1;
- pardoseală din mozaic - clasa de reacţie la foc A1FL.
c) Sursele potenţiale de aprindere şi împrejurările care pot favoriza aprinderea
Surse potenţiale de aprindere:

119
 Având în vedere activităţile desfăşurate, instalaţiile şi echipamentele aferente construcţiei, pot
fi luate în considerare următoarele surse de potenţiale de aprindere:
- surse de aprindere cu flacără: flacără de chibrit şi altele asemenea;
- surse de aprindere termică: obiecte incandescente, efectul termic al curentului electric şi altele
asemenea;
- surse de aprindere de natură electrică: arcuri şi scântei electrice, scurtcircuit şi altele
asemenea;
- surse de aprindere naturale: trăsnet.
Împrejurările care pot favoriza aprinderea:
- defecţiuni la instalaţia electrică;
- echiparea tablourilor electrice cu siguranţe supradimensionate sau necalibrate;
- corpuri de iluminat neprotejate cu globuri sau carcase în magazii si depozite;
- fumatul;
- nereguli organizatorice;
- trăsnet şi alte fenomene naturale;
- alte împrejurări.
B. Nivelul riscului de incendiu
Riscul de incendiu evaluat prin metoda matematică SIA elaborată de Societatea Elveţiană a
inginerilor şi arhitecţilor, compartimentul de incendiu studiat se încadrează în limitele riscului
acceptat.
C. Măsuri alternative pentru menţinerea/reducerea riscului de incendiu pentru
încadrarea în limitele riscului acceptat
Cu toate că riscul de incendiu identificat se încadrează în limitele riscului acceptat, este indicată
dotarea construcţiei cu instalaţie de detecţie şi alarmare în caz de incendiu.
În vederea menţinerii / reducerii riscului de incendiu existent se recomandă:
- controlul/supravegherea din punct de vedere al prevenirii incendiilor a activităţilor, pe timpul
desfăşurării şi după încheierea acestora;
- verificarea periodică a instalaţiei electrice pentru iluminat artificial;
- întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor;
- interzicerea folosirii sobelor şi a altor mijloace de încălzire în incinta construcţiei de
depozitare;
- asigurarea existenţei globurilor de protecţie la corpurile de iluminat incandescent şi după caz a
armăturilor (grătarelor, de protecţie);
- deconectarea instalaţiilor electrice la terminarea programului;
- verificarea mijloacelor de transport la sosire şi înainte de plecare de la depozit (rampă) pentru
a depista eventualele focare şi a elimina eventualele surse de aprindere;

120
 - păstrarea ordinii şi curăţeniei în spaţii de depozitare şi în jurul lor;
- interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului şi accesul cu ţigări, chibrituri, brichete etc. în
spaţiile de depozitare;
- interzicerea depăşirii densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin
documentaţiile tehnice de proiectare ale construcţiei;
- curăţarea periodică a prafului depus pe suprafaţa corpurilor de iluminat.
3. NIVELURILE CRITERIILOR DE PERFORMANŢĂ PRIVIND SECURITATEA LA
INCENDIU
3.1. Stabilitatea la foc
a) rezistenţa la foc a principalelor elemente de construcţie
- pereţi portanţi exteriori şi interiori realizaţi din zidărie de cărămidă - clasa A 1 de reacţie la foc
(clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din
standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru
această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a, rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI
este de minim 2,5 ore;
- planşeu peste parter, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0
de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-1-
2-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de
minim 90 minute;
- acoperiş tip terasă, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A 1 de reacţie la foc (clasa C0 de
combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-1-2-
2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de minim
90 minute.
b) gradul de rezistenţă la foc a construcţiei sau a compartimentului de incendiu
Deoarece construcţia de depozitare este alcătuită din elemente incombustibile C0, clasa de
reacţie la foc A1, A1FL şi care îndeplinesc şi condiţiile de rezistenţă la foc date prin tabelul 2.1.9. din
normativul P-118-99, gradul de rezistenţă la foc al acesteia este gradul I de rezistenţă la foc.
3.2. Limitarea apariţiei şi propagării focului şi fumului în interiorul construcţiei
a) compartimentarea antifoc şi elementele de protecţie a golurilor funcţionale din
elementele de compartimentare;
Construcţia reprezintă un compartiment de incendiu.
b) măsurile constructive adaptate la utilizarea construcţiei, respectiv acţiunea termică
estimată în construcţie, pentru limitarea propagării incendiului în interiorul compartimentului
de incendiu şi în afara lui: pereţii, planşeele rezistente la foc şi elementele de protecţie a golurilor
din acestea, precum şi posibilitatea de întrerupere a continuităţii golurilor din elementele de
construcţii;

121
 Limitarea propagării unui eventual incendiu în interiorul construcţiei se realizează prin
elemente verticale şi orizontale de întârziere a propagării focului, având nivelurile de performanţă
normate, în funcţie de rezistenţă la foc al acestora, densitatea de sarcină termică, destinaţiile
încăperilor şi nivelurile de risc de incendiu ale acestora, astfel:
- pereţii de separare între încăperi şi între încăperi şi casele de scări, sunt realizaţi din zidărie de
cărămidă de tip GVP - clasa A1 de reacţie la foc (clasa C0 de combustibilitate) - tip GVP cu grosimea
de 30 cm. Conform tabelului N.B.1.2. din standardul SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale.
Calculul structurilor la foc, rezultă că pentru această grosime a elementelor de zidărie din grupa a 2-a,
rezistenţa la foc acestora, după criteriul REI este de minim 2,5 ore. Sunt respectate, astfel, prevederile
art. 2.3.45., 2.3.4., 2.4.2. şi 5.3.8., din normativul P-118-99, rezistenţa la foc minimă între două
încăperi în care densitatea de sarcină termică este < 420MJ/m2, fiind de 1 oră;
- planşeul peste parter, din făşii cu goluri, din beton armat - clasa A1 de reacţie la foc (clasa C0
de combustibilitate) - cu grosimea de 22 cm care, conform tabelului 5.8. din standardul SR EN 1992-1-
2-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc, rezistenţa la foc a acestora este de
minim 90 minute;
- grinzile, podestele, rampele şi treptele scărilor interioare închise în casele de scări, au
rezistenţa la foc de minimum 1 oră, conform art. 2.3.33. din normativul P-118-99;
- între pereţii de separare a încăperilor şi casele de scări, precum şi cele din pereţii de separare
între încăperi, golurile funcţionale sunt protejate cu uşi pline din metal rezistente la foc min 45 minute,
conform art. 2.3.46. şi 5.4.6. din normativul P-118-99.
- deschiderea uşilor se va face spre exterior.
c) sistemele de evacuare a fumului şi, după caz, a gazelor fierbinţi;
- realizarea ferestrelor interioare cu o suprafaţă însumată ce reprezintă mai mult de 1% din aria
suprafeţei încăperii şi dispuse în treimea superioară a înălţimii încăperii
- casele de scări utilizate la evacuare - prevăzute cu lumină naturală ce pătrunde în fiecare, prin
câte două goluri cu dimensiunile identice golurilor pentru ferestre şi protejate cu cărămizi din sticlă tip
Nevada, ceea ce determină ne-echiparea caselor de scări cu dispozitive pentru evacuarea fumului,
conform art. 3.5.2. din normativul P-118-99.
d) instalarea de bariere contra fumului: nu se prevăd;
e) sistemele şi instalaţiile de detectare, semnalizare şi stingere a incendiului: nu se prevăd.
Este indicată montarea unei instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor.
f) măsurile de protecţie la foc pentru instalaţiile de ventilare-climatizare, de exemplu:
canale de ventilare rezistente la foc, clapete antifoc
- realizarea canalelor de ventilare din elemente rezistente la foc, din clasa de reacţie la foc A1;
- nu se prevăd clapete antifoc.

122
 g) măsurile constructive pentru faţade, pentru împiedicarea propagării focului la părţile
adiacente ale aceleiaşi clădiri.
Întreruperea continuităţii golurilor din elementele de construcţii prin realizarea de zone din
materiale pline, incombustibile din clasa de reacţie la foc A1, intercalate între ferestre.
3.3. Limitarea propagării incendiului la vecinătăţi
a) distantele de siguranţă asigurate conform reglementărilor tehnice sau măsurile
alternative conforme cu reglementările tehnice, atunci când aceste distanţe nu pot fi realizate
- sunt respectate distanţele minime de siguranţă între clădiri învecinate, conform tabelului
2.2.2. din normativul P-118-99.
Conform planului de situaţie (planşa nr. 8) construcţia de depozitare este amplasată la distanţe
mai mari decât distanţele minime de siguranţă, date prin tabelul 2.2.2 din normativul P-118-99, faţă de
celelalte construcţii ale societăţii Moda Sârguinţa SCM, astfel:
- la 14 metri de hala de producţie şi de magazinul de prezentare şi desfacere (ambele construcţii
fiind încadrate în gradul I de rezistenţă la foc) - distanţa minimă stabilită în normativul P-118-99, este
de 6 metri;
- 10 metri de construcţia societăţii învecinate de tip P+1, încadrată în gradul IV de rezistenţă la
foc (distanţa minimă necesară).
b) măsurile constructive pentru limitarea propagării incendiului pe faţade şi pe acoperiş,
de exemplu performanta la foc exterior a acoperişului/învelitorii de acoperiş
- Întreruperea continuităţii golurilor din elementele de construcţii prin realizarea de zone din
materiale pline, incombustibile din clasa de reacţie la foc A1, intercalate între ferestre.
- pentru acoperiş, nu este cazul, acesta fiind de tip terasă.
c) după caz, măsuri de protecţie activă.
- nu este cazul.
3.4. Evacuarea utilizatorilor
A. Pentru căile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se precizează:
a) alcătuirea constructivă a cailor de evacuare, separarea de alte funcţiuni prin elemente
de separare la foc şi fum, protecţia golurilor din pereţii ce le delimitează;
- parter: două uşi ce conduc în exterior;
- etaj 1: două case de scări ce duc la parter de unde evacuarea se face în exterior.
Construcţia are două scări de evacuare, cu lăţimea de 1.50 m, uşile metalice pline ale acestora,
de la intrările în casele de scări, sunt rezistente la foc minimum 45 de minute, având dimensiunile de
1.50 x 2.50 m cu deschidere spre exterior.
Acelaşi tip de uşi sunt prevăzute şi pentru accesul în încăperile alăturate, precum şi pentru
comunicarea între încăperi. Uşile folosite sunt cu deschidere de tip obişnuit, pe balamale.

123
 Deoarece depozitul nu este prevăzut cu locuri permanente de lucru, deschiderea uşilor se
admite a nu fi în sensul deplasării oamenilor spre exterior, conform prevederilor normativului P-118-
99. În dreptul uşilor nu se dispun praguri care să împiedice deplasarea.
Grinzile, podestele şi rampele scărilor interioare de evacuare sunt din beton armat – clasa A 1 de
reacţie la foc .
Gabaritul podestelor şi ale scărilor de evacuare – 1.50 m, asigură trecerea a două fluxuri de
evacuare.
b) masuri pentru asigurarea controlului fumului, de exemplu prevederea de instalaţii de
presurizare şi alte sisteme de control al fumului;
Casele de scări sunt iluminate natural, prin intermediul a două goluri cu dimensiunile de 120 x
62.5 cm pentru fiecare casă de scară, goluri protejate şi acoperite cu cărămidă de sticlă tip Nevada ce
asigură rezistenţa la foc de minim 30 minute cerută de normativul P-118-99.
c) tipul scărilor, forma şi modul de dispunere a treptelor: interioare, exterioare deschise,
cu rampe drepte sau curbe, cu trepte balansate etc.;
- scările de evacuare sunt din beton armat, de tip închis, în case de scări proprii, cu rampe
drepte, luminate şi ventilate natural;
d) geometria cailor de evacuare: gabarite - lăţimi, înălţimi, pante etc.;
- lăţimea căilor de evacuare este de 1.50 m, fapt ce permite trecerea a două fluxuri de evacuare;
Conform normativului P-118-99, la determinarea fluxului de evacuare ce trebuie asigurat în caz
de incendiu pentru depozite, se ia în considerare personalul cu activitate permanentă, stabilit prin
proiect iar atunci când nu există personal permanent în depozit, condiţiile de evacuare nu sunt
obligatorii.
e) timpii/lungimile de evacuare;
Conform art. 5.6.13 din normativul P-118-99, timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de
evacuare) nu se normează în toate situaţiile în care la fiecare nivel al construcţiei se pot afla simultan
maximum 10 persoane, indiferent de categoria de pericol de incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al
construcţiei.
Timpul sau lungimea necesară de evacuare pentru un utilizator, conform tabelului 5.6.13. din
normativul P-118-99, pentru evacuarea într-o singură direcţie, este de 63 secunde sau 20 metri.
Deoarece numărul maxim al utilizatorilor este mai mic decât capacitatea unui flux, se consideră
că evacuarea utilizatorilor se realizează în deplină securitate.
Conform articolului şi tabelului 5.6.12 din normativul P-118-99, capacitatea de evacuare a unui
flux este C = 75 persoane.
f) numărul fluxurilor de evacuare;
- nu există utilizatori cu activitate permanentă în construcţie.

124
 g) existenta iluminatului de siguranţă, tipul şi sursa de alimentare cu energie electrică de
rezervă;
- nu se prevede iluminat de siguranţă.
h) prevederea de dispozitive de siguranţă la uşi;
- nu se prevăd dispozitive de siguranţă la uşi;
i) timpul de siguranţă a căilor de evacuare
- timpul de siguranţă al căilor de evacuare este de 15 minute;
j) marcarea căilor de evacuare.
- marcarea căilor de evacuare este realizată conform instrucţiunilor tehnice în vigoare
B. Dacă este cazul, se precizează măsurile pentru accesul şi evacuarea copiilor,
persoanelor cu dizabilităţi, bolnavilor şi ale altor categorii de persoane care nu se pot evacua
singure în caz de incendiu.
- Nu este cazul.
C. Se fac precizări privind asigurarea condiţiilor de salvare a persoanelor, a animalelor şi
evacuarea bunurilor pe timpul intervenţiei.
Salvarea bunurilor şi a utilizatorilor aflaţi în construcţie se realizează pe căile de evacuare.
3.5. Securitatea forţelor de intervenţie
A. Se precizează amenajările pentru accesul forţelor de intervenţie în clădire şi incintă,
pentru autospeciale şi pentru ascensoarele de incendiu.
Accesul forţelor de intervenţie poate fi realizat fie prin str. Calea lui Traian, fie prin strada
Soarelui.
Accesul în construcţie se realizează:
- la parter: prin două uşi;
- la etajul 1: prin două case de scări cu intrări la parterul clădirii, din exteriorul clădirii.
Nu există ascensoare pentru incendiu.
B. Se precizează caracteristicile tehnice şi funcţionale ale acceselor carosabile şi ale căilor
de intervenţie ale autospecialelor, proiectate conform reglementărilor tehnice, regulamentului
general de urbanism şi reglementărilor specifice de aplicare, referitoare la:
a) numărul de accese;
- sunt două căi de acces în incintă
b) dimensiuni/gabarite;
Căile de circulaţie în incinta societăţii au îmbrăcăminte din asfalt, şi o lăţime a părţii carosabile
de 6.00 metri, asigurând şi gabaritul minim necesar pe verticală, de 4.20 metri, conform art. 2.9.5. din
normativul P-118-99, pentru accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, drumurile
nefiind traversate de linii/cabluri electrice sau de telefonie.

125
 Platformele căilor de acces sunt la nivel cu terenul natural, fapt ce permite accesul
autospecialelor şi echipelor de intervenţie în caz de incendiu pe două laturi ale construcţiei de
depozitare conform art. 5.9.2. din normativul P-118-99.
În faţa construcţiei de depozitare se află o platformă betonată cu dimensiunile de 41.50 x 8.50
metri care permite staţionarea autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu.
c) trasee;
- traseele de deplasare ale autospecialelor sunt aceleaşi cu cele al utilizatorilor;
d) realizare si marcare.
Căile de acces în interiorul construcţiei de depozitare sunt marcate conform instrucţiunilor
tehnice în vigoare.
C. Pentru ascensoarele de pompieri se precizează:
Nu se prevăd.
D. Se fac precizări privind asigurarea condiţiilor de salvare a persoanelor, a animalelor şi
evacuarea bunurilor pe timpul intervenţiei.
- sunt asigurate condiţiile de salvare a persoanelor şi evacuarea bunurilor pe timpul intervenţiei
pe căile de evacuare.
3.6. Timpi de siguranţă la foc
a) având în vedere structura portantă a construcţiei, se poate aprecia o stabilitate la foc de
aproximativ 150 minute.
b) Timpul de incendiere totală se estimează, având în vedere densitatea sarcinii termice şi
etanşeitatea închiderilor, la 150 minute.
c) timpi operativi de intervenţie:
- timp de alarmare – 1 minut (în timpul programului)
- timp de alertare – 2 minute
- timp de deplasare – 5 minute (aprox 5 km până la detaşamentul profesionist pentru situaţii de
urgenţă; V=60km/h a autospecialelor de intervenţie)
- timp de intrare în acţiune: 1 minut
- timp de răspuns: 8 minute
- timp de începere a intervenţiei: 9 minute
- timp de intrare în acţiune a formaţiunii proprii de apărare împotriva incendiilor, cu care este
dotat obiectivul în timpul programului de lucru: 3 min.
- timp de dezvoltare liberă a incendiului ≈ 5 minute (in timpul programului);
≈ 9 minute (in afara programului).
4. Echiparea şi dotarea cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor
A. Se precizează nivelul de echipare şi dotare cu mijloace tehnice de apărare împotriva
incendiilor, conform prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor, a

126
normelor specifice de apărare împotriva incendiilor, precum şi a reglementarilor tehnice
specifice.
- Se prevăd stingătoare portative şi transportabile conform:
- prevederilor art. 5.10.2. şi 5.10.3. din normativul P-118-99, la construcţiile de
depozitare (un stingător de minimum 6 kg la maximum 150 m 2 arie desfăşurată, dar
minimum două stingătoare pe fiecare nivel al construcţiei);
- prevederilor anexei 6 din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr.
163 din 28.02.2007, pentru aprobarea - Normelor generale de prevenire şi stingere a
incendiilor, pentru construcţia de depozitare (1 stingător la 150 m2).
- prevederilor anexei 3 din ordinul ministrului de interne nr. 88 din 14 iunie 2001
pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind echiparea şi dotarea construcţiilor,
instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi
stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. – 003 (1 stingător la 150 m 2 dar minim 2 bucăţi pe
nivel).
Stingătoarele vor fi amplasate în puncte uşor accesibile, la o înălţime de 1,40 m faţă de
pardoseală, iar locurile de amplasare sunt marcate conform SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi
indicatoare de siguranţă şi HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea
de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
- Se dotează, cu lăzi/butoaie cu nisip şi panouri pentru incendiu.
- Se dotează cu hidranţi interiori de tip Dn 50 mm, cu furtun plat - câte doi hidranţi pe nivel,
dimensionaţi şi amplasaţi conform prevederilor normativului P086/2005;
- Se dotează cu hidrant exterior de tip Dn 100mm conectat la reţeaua publică de alimentare cu
apă, dimensionat şi amplasat conform prevederilor normativului P086/2005;
- Nu se prevede gospodărie proprie de apă şi rezervă de apă.
- Poziţiile hidranţilor de incendiu interiori şi exteriori se marchează prin indicatoare.
B. Pentru sistemele, instalaţiile şi dispozitivele de semnalizare, alarmare şi alertare în caz
de incendiu se specifică:
Nu este cazul.

5. Condiţii specifice pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiu

a) sursele de alimentare cu apă;
– reţeaua publică de alimentare cu apă;
- nu se prevăd rezerve de apă;
b) poziţionarea racordurilor de alimentare cu energie electrică, gaze şi, după caz, alte
utilităţi;

127
 Alimentarea cu energie electrică a construcţiei de depozitare se realizează printr-un branşament
de la reţeaua publică, la care este racordat tabloul electric general.
Tabloul general de distribuţie se dispune în exteriorul clădirii având carcasa din materiale
incombustibile (metal) şi fiind prevăzut cu dispozitiv pentru întreruperea de urgenţă a energiei
electrice în caz de incendiu.
c) date privind serviciul privat pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de
performanţă;
Deoarece suprafaţa desfăşurată a construcţiilor societăţii Moda Sârguinţa SCM este de 1590
m2, conform art. 5.10.8. din normativul P-118-99, nu este necesară constituirea unui serviciu privat
pentru situaţii de urgenţă. Cu toate acestea, societatea Moda Sârguinţa SCM are constituită în timpul
programului de lucru (8.00 – 16.00) o formaţiune proprie de apărare împotriva incendiilor formată din
5 persoane, formaţiune din care face parte şi administratorul societăţii comerciale. Formaţiunea de
apărare împotriva incendiilor este instruită pentru a interveni în caz de incendiu.
d) zonele, încăperile, spaţiile în care se găsesc substanţele şi materialele periculoase şi
pentru care sunt necesare produse de stingere şi echipamente speciale (se precizează inclusiv
cantităţile respective şi starea în care se află), precum şi tipul echipamentului individual de
protecţie a personalului.
- nu este cazul.
6. Masuri tehnico-organizatorice
A. Se stabilesc condiţiile şi măsurile necesar a fi luate, potrivit reglementarilor tehnice, în
funcţie de situaţia existentă.
Beneficiarul se va îngriji de instruirea personalului în domeniul apărării împotriva incendiilor şi
al securităţii la incendiu a construcţiei şi va afişa la loc vizibil planurile de organizare a apărării
împotriva incendiilor şi de evacuare a persoanelor şi bunurilor.
B. Se apreciază modul de încadrare a construcţiei sau amenajării în nivelurile de
performanţă prevăzute de reglementările tehnice şi, după caz, se stabilesc măsuri pentru
îmbunătăţirea parametrilor şi a nivelurilor de performanţă pentru securitatea la incendiu, după
caz.
Se apreciază că această construcţie se încadrează în nivelurile de performanţă prevăzute de
reglementările tehnice privind securitatea la incendiu.
C. Se precizează condiţiile sau recomandările care trebuie avute în vedere la întocmirea
documentelor de organizare a apărării împotriva incendiilor, aferente construcţiei ori
amenajării respective.
- Actualizarea scenariului de securitate la incendiu atunci când intervin modificări ale
proiectului sau destinaţiei construcţiei, deoarece, conform art. 10 din Ordinul ministrului administraţiei
şi internelor, nr. 130 din 25.01.2007, pentru aprobarea – Metodologiei de elaborare a scenariilor de

128
incendiu, scenariile de securitate la incendiu îşi pierd valabilitatea atunci când nu mai corespund
situaţiei pentru care au fost întocmite.

Întocmit
Ing. ARINTON CRISTIAN

BIBLIOGRAFIE
1. Evaluarea riscului de incendiu - metode de calcul elaborate de Societatea Elveţiană a
inginerilor şi arhitecţilor SIA, 1984, Elveţia;
2. HGR nr. 971 din 26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau
de sănătate la locul de muncă;

129
3. HGR nr. 766 din 21 noiembrie 1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în
construcţii;
4. HGR 804 din 25 iulie 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt
implicate substanţe periculoase;
5. Legea 307 din 2006 – Legea privind apărarea împotriva incendiilor, publicată în Monitorul
Oficial nr. 633 din 21 iulie 2006;
6. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare;
7. MP-008-2000, Manual privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor
normativului P-118-99 „Siguranţa la foc a construcţiilor”;
8. Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, P 118-99;
9. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de semnalizare a incendiilor şi a
sistemelor de alarmare împotriva efracţiei din clădiri – Indicativ I 18/2 – 2002;
10. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare - Indicativ I 9-94;
11. Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri - indicativ
NP 061 – 02;
12. Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor -
indicativ NP 086-05;
13. Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor –
Indicativ I 7 - 2011;
14. Normativ P-100-1/2006 – Cod de proiectare seismică. Prevederi de proiectare pentru clădiri;
15. Ordinul comun al ministrului transporturilor, turismului şi construcţiilor şi al ministrului
administraţiei şi internelor nr. 1822/394 din 29 aprilie 2004 pentru aprobarea Regulamentului
privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de
comportare la foc;
16. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 130 din 25.01.2007, pentru aprobarea –
Metodologiei de elaborare a scenariilor de incendiu;
17. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 163 din 28.02.2007, pentru aprobarea -
Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor;
18. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 166 din 27.06.2010, pentru aprobarea –
Dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile
aferente;
19. Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, nr. 360 din 14.09.2004, pentru aprobarea
Criteriilor de performanţă privind structura organizatorică şi dotarea serviciilor profesioniste
pentru situaţii de urgenţă;
20. Ordinul ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi al locuinţelor, nr. 269 din 4 martie 2008 şi
ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 431 din 31 martie 2008 pentru

130
 modificarea şi completarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru
construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat ministrului transporturilor,
turismului şi construcţiilor şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1822/394 din 29
aprilie 2004;
21. Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, nr. 133 din 3 februarie 2006 şi
ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1234 din 14 martie 2006 pentru modificarea
şi completarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii
pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat ministrului transporturilor, turismului şi
construcţiilor şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1822/394 din 29 aprilie 2004;
22. Ordinul ministrului de interne nr. 88 din 14 iunie 2001 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale
privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate
cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - D.G.P.S.I. – 003;
23. Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, cu nr. 210 din 21.05.2007 pentru
aprobarea Metodologiei privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu;
24. Ordinului ministrului economiei şi comerţului, nr. 58 din 04.02.2004, pentru aprobarea
normelor tehnice privind proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu
gaze naturale;
25. SR EN 1992-1-2-2006 Partea 1-2 Reguli generale. Calculul comportării la foc;
26. SR EN 1996-1-2-2005 - Reguli generale. Calculul structurilor la foc;
27. SR ISO 3864 Simboluri grafice. Culori şi indicatoare de siguranţă;
28. STAS 10903-2-79 – Măsuri de protecţie contra incendiilor. Determinarea sarcinii termice în
construcţii;
29. STAS 1478-90 – Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii
fundamentale;
30. Bălan, Carmen, Logistica, ed. 3, editura Uranus, Bucureşti, 2000;
31. Beiu, Eugen; Florea, E.; Dumitrescu, G.; Radoslav, Ioan, Organizarea, conducerea, economia şi
legislaţia construcţiilor, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979;
32. Calotă, Sorin; Temian, Gavril; Ştiru, Viorel; Duduc, Gabriel; Golgojan, Ionel – Puiu -
Manualul pompierului, Editura Imprimeriei de vest, Oradea, 2009;
33. Cioroiu, Răducanu; Platon, Mihai; Bârsan, Octavian, Organizarea unităţilor de producţie
auxiliară pe şantier, Editura tehnică, Bucureşti, 1976;
34. Fundatura, Dumitru, Managementul resurselor materiale, ed. Economică, Bucureşti, 1999;
35. Golgojan, Ionel-Puiu; Vintilă, Ştefan, Clase de reacţie la foc utilizate în ingineria securităţii la
incendiu, 2008 – A XV-a Conferinţă a Facultăţii de Instalăţii. Confort, Eficienţă, Conservarea
Energiei şi Protecţia Mediului;
36. Popescu, Călin, Proiectarea organizării şantierelor, Editura tehnică, Bucureşti, 1976.

131