Un instrument optic este un asamblu de lentile, oglinzi si diafragme cu

ajutorul caruia obtinem imagini ale unor obiecte astfel incat privirea
acestor imagini sa prezinte unele avantaje fata de privirea directa.

Din punct de vedere al naturii imaginilor, instrumentele optice se

clasifica in:

instrumente care dau imagini reale: ochiul, aparatul fotografic si

aparatul de proiectii. Aceste imagini pot fi prinse pe un ecran de
proiectie, pe o placa sau pe un film fotografic.

instrumente care dau imagini virtuale. Fiind folosite, de obicei, pentru

examinarea directa, cu ochiul, a obiectelor, aceste instrumente sunt
formate din doua parti: un obiectiv indreptat spre obiectul de cercetat si
un ocular indreptat spre ochiul observatorului. Obiectivul este un sistem
optic convergent si formeaza o imagine reala a obiectului. Aceasta
imagine joaca rolul de obiect pentru ocular care va da imaginea
definitiva, virtuala, "preluata" de ochiul observatorului.

Caracteristici optice

Un instrument optic se caracaterizeaza prin marimi care permit sa se

compare intre ele doua instrumente de acelasi tip si deci sa se aleaga cel
ce indeplineste anumite cerinte. Aceste marimi sunt:

Marirea.

Marirea unui instrument este raportul dintre 19219d33t o anumita

dimensiune liniara a imaginii si dimensiunea corespunzatoare a
obiectelor.

Pentru scopul propus se foloseste marirea transversala definite ca

raportul:

unde lungimea imaginii perpendiculare pe axa optica

lungimea obiectului respectiv, perpendicular de asemenea pe axa

optica. Notiunea de marire prezinta interes, indeosebi in cazul
instrumentelor care produc imagini reale ale caror dimensiuni pot fi
masurate.

Puterea.

Se numeste putere raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede

prin instrument un obiect si dimensiunea liniara a obiectului pe o
directie perpendicular ape axa optica:

Puterea se foloseste mai ales in cazul instrumentelor ce dau imagini

virtuale.

Grosismentul

Se numeste grosisment sau marire unghiulara raportul:

unde este unghiul sub care se vede un obiect prin instrumental optic iar
unghiul sub care se vede obiectul cand este privit cu ochiul liber asezat
la distanta optima de citire . Pentru un ochi normal este de 0,25 m.

Puterea separatoare.

Este capacitatea instrumentului de a forma imagini distincte, separate, a

duoa puncte vecine ale obiectului. Cu cat valoarea sa este mai mare, cu
ata pot fi distinse puncte mai apropiate ale obiectului. Ea poate fi data,
fie prin distanta minima intre doua puncte ale obiectului care mai dau
imagini diferite in instrument fie prin unghiul minim dintre razele care
vin de la doua asemenea puncte. Dupa corectarea aberatiilor diferitelor
piese ce compun instrumentele optice, puterea separatoare depinde
numai de fenomenul de difractii a luminii care traverseaza instrumentul.

Un instrument optic este un asamblu de lentile, oglinzi si diafragme cu

ajutorul caruia obtinem imagini ale unor obiecte astfel incat privirea
acestor imagini sa prezinte unele avantaje fata de privirea directa.
Din punct de vedere al naturii imaginilor, instrumentele optice se
clasifica in:

instrumente care dau imagini reale: ochiul, aparatul fotografic si

aparatul de proiectii. Aceste imagini pot fi prinse pe un ecran de
proiectie, pe o placa sau pe un film fotografic.

instrumente care dau imagini virtuale. Fiind folosite, de obicei, pentru

examinarea directa, cu ochiul, a obiectelor, aceste instrumente sunt
formate din doua parti: un obiectiv indreptat spre obiectul de cercetat si
un ocular indreptat spre ochiul observatorului. Obiectivul este un sistem
optic convergent si formeaza o imagine reala a obiectului. Aceasta
imagine joaca rolul de obiect pentru ocular care va da imaginea
definitiva, virtuala, "preluata" de ochiul observatorului.

Caracteristici optice

Un instrument optic se caracaterizeaza prin marimi care permit sa se

compare intre ele doua instrumente de acelasi tip si deci sa se aleaga cel
ce indeplineste anumite cerinte. Aceste marimi sunt:

Marirea.

Marirea unui instrument este raportul dintre 19219d33t o anumita

dimensiune liniara a imaginii (de obicei, lungimea ei) si dimensiunea
corespunzatoare a obiectelor.

Pentru scopul propus se foloseste marirea transversala definite ca

raportul:

unde lungimea imaginii perpendiculare pe axa optica

lungimea obiectului respectiv, perpendicular de asemenea pe axa

optica. Notiunea de marire prezinta interes, indeosebi in cazul
instrumentelor care produc imagini reale ale caror dimensiuni pot fi
masurate.

Puterea.
Se numeste putere raportul dintre tangenta unghiului sub care se vede
prin instrument un obiect si dimensiunea liniara a obiectului pe o
directie perpendicular ape axa optica:

Puterea se foloseste mai ales in cazul instrumentelor ce dau imagini

virtuale.

Grosismentul

Se numeste grosisment sau marire unghiulara raportul:

unde este unghiul sub care se vede un obiect prin instrumental optic (diametrul
apparent al imaginii) iar unghiul sub care se vede obiectul cand este privit
cu ochiul liber (dimaetrul aparent al obiectului), asezat la distanta
optima de citire . Pentru un ochi normal este de 0,25 m.

Puterea separatoare.

Este capacitatea instrumentului de a forma imagini distincte, separate, a

duoa puncte vecine ale obiectului. Cu cat valoarea sa este mai mare, cu
ata pot fi distinse puncte mai apropiate ale obiectului. Ea poate fi data,
fie prin distanta minima intre doua puncte ale obiectului care mai dau
imagini diferite in instrument (puterea separatoare liniara), fie prin
unghiul minim dintre razele care vin de la doua asemenea puncte
(puterea separatoare unghiulara). Dupa corectarea aberatiilor diferitelor
piese ce compun instrumentele optice, puterea separatoare depinde
numai de fenomenul de difractii a luminii care traverseaza instrumentul.

Instrumentele optice oculare

LUPA

Lupa este un sistem optic simplu, constand din una sau mai multe lentile
cu distanta focala relativ mica. Lupa se aseaza intre obiectul AB si ochi.
Obiectul, de lungime y , se afla in apropierea focarului F astfel incat
imaginea virtuala A B , de lungime y2 sa se afle la distanta vederii clare
de 25cm. Lupele folosite curent au grosismentul cuprins intre 2,5 si 25.

MICROSCOPUL

In scopul obtinerii unor mariri mai substantiale se utilizeaza microscopul,

care in principiu reprezinta o combinatie de doua sisteme optice:
obiectivul si ocularul, asezate la o distanta apreciabila unul fata de
celalalt.Microscoapele maresc obiecte minuscule, sau dezvaluie detalii
ale unor obiecte mai mari. Ele ne-au deschis o lume intreaga, invizibila
ochilor nostrii.

Microscoapele optice
Primul microscop a fost fabricat de opticianul olandez Zacharias Janssen,
in 1609. primul om de stiinta care a observat bacteriile a fost olandezul
Anton van Leeuiwenhock, care si-a fabricat propriile microscoape in anii
1670. Primele microscoape au fost optice, ceea ce inseamna ca obiectul
studiat a fost vizualizat printr-un ocular. Pentru aceasta, specimenul
trebuie sa fie destul de subtire pentru a permite penetrarea luminii. Intr-
un microscop optic, lumina reflectata de un obiect se refracta, trecand
prin niste lentile. Aceste fenomen face ca obiectul sa para mult mai
mare. O a doua lentila mareste obiectul chiar mai mult. Microscoapele
optice cu mai multe lentile sunt numite microscoape compuse, si pot
mari obiectele de pana la 2000 de ori.

Microscoapele electronice
Principalul concept pe care s-a format microscopul electronic este faptul
ca electronii au unda asociata. Microscoapele electronice au fost
utilizate prima oara in 1930. in loc de lumina, ele folosesc un fascicol de
electroni, controlat de campuri magnetice. Ele sunt foarte puternice si
pot vizualiza pe talii de 1000 de ori mai mari decat cele optice.
Specimenul trebuie uscat si taiat in felii foarte subtiri. In plus, aerul
trebuie indepartat din interiorul microscopului electronic si din jurul
spcimenului, deoarece electronii se pot imprastia.

Telescopul

Cand lupele au ajuns la indemana oricui s-a incercat sa se foloseasca

cate doua lupe, una peste alta, pentru a obtine o marire mai mare. In
timp ce se experimenta acest lucru, cineva a descoperit ca o distanta
corespunzatoare intre lentile pot determina imagini marite ale
obiectelor de la distanta. Un asemenea aranjament de lentile a pus baza
primului telescop. Inventia telescopului se datoreaza filozofului englez
Roger Bacon, care a trait in anii 1200. Dar este posibil ca aceasta inventie
sa fi fost facuta mai devreme de oameni de stiinta arabi.