DIANA PINTEA

STEFANIA PREDUT
BURUGA RALUCA
 "Ansamblu complex de conductori și
semiconductori miniaturizați și integrați într-o
componentă unică pentru a îndeplini o funcție
specifică."

Circuitele care îndeplinesc această definiție pot fi

construite folosind multe tehnologii diferite, inclusiv
tehnologii cu peliculă subțire, tehnologii cu peliculă
groasă sau circuite integrate hibride. Cu toate acestea,
în electronică, un circuit integrat a ajuns să se refere la
construcția circuitului utilizând o combinație de
elemente miniaturizate într-o singură piesă, cunoscută
inițial ca „circuit integrat monolitic”, și adesea construit
pe o singură bucată de siliciu.
Circuitul integrat este un dispozitiv electronic alcătuit din mai multe
componente electrice și electronice interconectate, pasive și active,
situate pe o plăcuță de material semiconductor (făcută de exemplu
din siliciu), dispozitiv care în cele mai multe cazuri este încapsulat
într-o capsulă etanșă prevăzută cu elemente de conexiune electrică
spre exterior, numite terminale sau pini („piciorușe”). Circuitele
integrate sunt folosite în toate echipamentele electronice din zilele
noastre și au revoluționat lumea echipamentelor electronice.
Un circuit integrat monolitic este un ansamblu de
componente electrice și electronice (diode,
tranzistoare, rezistențe, condensatoare și chiar
bobine) realizate pe o pastila miniatură de siliciu
numit „cip” prin fotolitografie.[1]. Aceste chip-uri
sunt asamblate in forme standardizate, din
diferite materiale, cu diferite dimensiuni și număr
de terminale. Pastilele de siliciu, de numai câțiva
milimetri, sunt protejate prin încapsulare, iar
legăturile pentru conexiunile externe către
terminale sunt realizate cu fire de aur sau
aluminiu, terminale care permit stabilirea
legăturii dintre cip și circuitul imprimat.

Complexitatea unui microcircuit, măsurată de

exemplu prin numărul de tranzistoare pe cip, se
dublează la fiecare 18 luni (și, prin urmare, se
cvadruplează la fiecare 3 ani).”
Fabricarea unui circuit integrat este un proces complex a cărui tendință este de a deveni din
ce în ce mai complicată.
Modelul de bază este tranzistorul, iar apoi interconectările metalice dintre tranzistori
sunt cele care îndeplinesc funcția specială a circuitului.
Aluminiu este adesea folosit în acest scop, dar o tehnologie mai bună permite utilizarea
de cupru, ceea ce conduce mai bine de energie electrică și termică.

 Materia primă de bază utilizată de obicei pentru

fabricarea circuitelor integrate este siliciu, cu toate
acestea, alte materiale sunt uneori utilizate, cum ar fi
germaniu sau arsenidă de galiu .
Siliciu este utilizat de la descoperirea efectului
tranzistorului în 1947 de către cercetătorii de la Bell
Laboratory au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1956
pentru această descoperire.
Siliciul este un semiconductor sub forma sa cristalină .
Acest material trebuie să fie pur 99,99%.