Programa Matematica BAC 2015

CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE
PROGRAMA DE EXAMEN
PENTRU DISCIPLINA
MATEMATICĂ
BACALAUREAT 2015
Anexa nr. 2 la OMEN nr. 4430/29.08.2014 privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat național - 2015
PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ

Examenul național de bacalaureat reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a
competențelor dobândite pe parcursul învățământului liceal.
Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor școlare în vigoare.
Subiectele pentru examenul național de bacalaureat evaluează competențele formate/dezvoltate pe parcursul
învățământului liceal și se elaborează în baza prezentei programe.
Se recomandă, din punct de vedere didactic, abordarea conținuturilor din perspectiva
formării/dezvoltării competențelor specifice care le sunt asociate de programă. Acest lucru presupune
centrarea demersului didactic asupra acțiunilor care trebuie realizate pentru a forma/dezvolta la elevi
competențele prevăzute de programa școlară și pentru ca aceștia să demonstreze, în cadrul evaluărilor,
însușirea acestora.
În cadrul examenului național de bacalaureat Matematica are statut de disciplină obligatorie în
funcție de filieră, profil și specializare. Astfel, programele de examen se diferenţiază, în funcţie de filiera,
profilul şi specializarea absolvite, în:
 programa M_mate-info pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică şi
pentru filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică;
 programa M_şt-nat pentru filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii;
 programa M_tehnologic pentru filiera tehnologică: profilul servicii, toate calificările profesionale;
profilul resurse naturale şi protecţia mediului, toate calificările profesionale; profilul tehnic, toate
calificările profesionale;
 programa M_pedagogic pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea învăţător-
educatoare.
Programa de examen pentru disciplina Matematică

Examenul de bacalaureat național - 2015
Pagina 2 din 30
PROGRAMA M_mate-info
Filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică
Filiera vocaţională, profilul militar, specializarea matematică-informatică
COMPETENŢE DE EVALUAT ŞI CONŢINUTURI
CLASA a IX-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)
Competenţe specifice Conţinuturi
1. Identificarea, în limbaj cotidian sau în
Mulţimi şi elemente de logică matematică
probleme de matematică, a unor noţiuni
 Mulţimea numerelor reale: operaţii algebrice cu
specifice logicii matematice şi teoriei
numere reale, ordonarea numerelor reale, modulul
mulţimilor
unui număr real, aproximări prin lipsă sau prin
2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice
adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui
ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în
număr real; operaţii cu intervale de numere reale
contexte variate
3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr  Propoziţie, predicat, cuantificatori
real şi utilizarea unor algoritmi pentru  Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie,
optimizarea calculelor cu numere reale disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu
4. Deducerea unor rezultate şi verificarea operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi
acestora utilizând inducţia matematică sau alte (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune,
raţionamente logice egalitate); raţionament prin reducere la absurd
5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând  Inducţia matematică
limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al
teoriei mulţimilor
6. Transpunerea unei situaţii-problemă în limbaj
matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
interpretarea rezultatului
1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt
Şiruri
funcţii, şiruri, progresii
 Modalităţi de a defini un şir, șiruri mărginite, șiruri
2. Utilizarea unor modalităţi variate de descriere
monotone
a funcţiilor în scopul caracterizării acestora
3. Descrierea unor şiruri/funcţii utilizând  Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii
reprezentarea geometrică a unor cazuri geometrice, formula termenului general în funcţie
particulare şi raţionamentul inductiv de un termen dat şi raţie, suma primilor n termeni
4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse ai unei progresii
reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi  Condiţia ca n numere să fie în progresie aritmetică
algebrice ale acestora sau geometrică, pentru n  3
5. Analizarea unor valori particulare în vederea
determinării formei analitice a unei funcţii
definite pe prin raţionament de tip inductiv
6. Transpunerea unor situaţii-problemă în limbaj
matematic utilizând funcţii definite pe
1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind
Funcţii; lecturi grafice
reprezentarea grafică a acesteia
 Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea
2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin
prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi
utilizarea unor modalităţi variate de descriere a
numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în
funcţiilor
cadrane; drepte în plan de forma x  m sau y  m ,
3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite
moduri şi caracterizarea calitativă a acestor cu m
reprezentări  Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a
numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a două
ecuaţiilor asociate funcţii, imaginea unei mulţimi printr-o funcţie,
5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor graficul unei funcţii, restricţii ale unei funcţii
numerice prin lectură grafică  Funcţii numerice  F   f : D  , D   ;
6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea reprezentarea geometrică a graficului: intersecţia
lor cu ajutorul funcţiilor
Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_mate-info
Pagina 3 of 30
cu axele de coordonate, rezolvări grafice ale unor
ecuaţii şi inecuaţii de forma
f  x   g  x  ,  , , ,   ; proprietăţi ale
funcţiilor numerice introduse prin lectură grafică:
mărginire, monotonie; alte proprietăţi:
paritate/imparitate, simetria graficului faţă de
drepte de forma x  m , m , periodicitate
 Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii
numerice
1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în
Funcţia de gradul I
moduri diferite
 Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei
2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice
pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi f:  , f  x   ax  b , unde a, b ,
sistemelor intersecţia graficului cu axele de coordonate,
3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din ecuaţia f  x   0
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau  Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale
din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi
funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; studiul
sistemelor de ecuații
4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I monotoniei prin semnul diferenţei f  x1   f  x2 
şi reprezentarea ei geometrică (sau prin studierea semnului raportului
5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I f  x1   f  x2 
utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei , x1, x2  , x1  x2 )
x1  x2
6. Modelarea unor situaţii concrete prin utilizarea
ecuaţiilor şi/sau a inecuaţiilor, rezolvarea  Inecuaţii de forma ax  b  0 (, , ) studiate pe
problemei obţinute şi interpretarea rezultatului sau pe intervale de numere reale
 Poziţia relativă a două drepte, sisteme de ecuaţii de
 ax  by  c
tipul  , a, b, c, m, n, p numere reale
mx  ny  p
 Sisteme de inecuaţii de gradul I
1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare
Funcţia de gradul al II-lea
de cea pătratică
 Reprezentarea grafică a funcţiei f:  ,
2. Completarea unor tabele de valori pentru
trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea f  x   ax  bx  c , cu a, b, c 
2
și a  0
3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea intersecţia graficului cu axele de coordonate,
graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin
ecuaţia f  x   0 , simetria faţă de drepte de forma
puncte semnificative)
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin x  m , cu m
condiţii algebrice sau geometrice  Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de forma
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru x  y  s
caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-  , cu s, p 
 xy  p
lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii
6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor probleme
şi în modelarea unor procese
1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de
Interpretarea geometrică a proprietăţilor algebrice
date şi reprezentări grafice
ale funcţiei de gradul al II-lea
2. Determinarea unor funcţii care verifică
 Monotonie; studiul monotoniei prin semnul
anumite condiţii precizate
3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea diferenţei f  x1   f  x2  sau prin rata creşterii
ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii f  x1   f  x2 
şi pentru reprezentarea grafică a soluţiilor /descreşterii: , x1, x2  , x1  x2 ,
x1  x2
acestora
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor punct de extrem, vârful parabolei
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii  Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox , semnul
algebrice a unor reprezentări grafice funcţiei, inecuaţii de forma ax2  bx  c  0
5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice (, , ) , a, b, c  , a  0 , studiate pe sau pe
pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor intervale de numere reale, interpretare geometrică:
ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea
Pagina 4 din 30
6. Interpretarea informaţiilor conţinute în imagini ale unor intervale (proiecţiile unor porţiuni
reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, de parabolă pe axa Oy )
aproximări şi strategii de optimizare  Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă:
 mx  n  y

rezolvarea sistemelor de forma  2 ,
ax  bx  c  y

a, b, c, m, n
1. Identificarea unor elemente de geometrie
Vectori în plan
vectorială în diferite contexte
 Segment orientat, vectori, vectori coliniari
2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în
contexte geometrice date  Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului,
3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei
descrie o problemă practică de adunare; înmulţirea cu un scalar, proprietăţi ale
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial înmulţirii cu un scalar; condiţia de coliniaritate,
pentru a descrie configuraţii geometrice descompunerea după doi vectori necoliniari
5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o
configuraţie geometrică să verifice cerinţe date
6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea
unor probleme de fizică
1. Descrierea sintetică sau vectorială a
Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
proprietăţilor unor configuraţii geometrice în
vectorial în geometria plană
plan
 Vectorul de poziţie a unui punct
2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a
unei configuraţii geometrice date  Vectorul de poziţie a punctului care împarte un
3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a segment într-un raport dat, teorema lui Thales
problemelor de coliniaritate, concurenţă sau (condiţii de paralelism)
paralelism  Vectorul de poziţie a centrului de greutate al unui
4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea triunghi (concurenţa medianelor unui triunghi)
vectorială (şi invers) într-o configuraţie  Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva
geometrică dată
5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau
paralelismului în relaţie cu proprietăţile
sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii
geometrice
6. Analizarea comparativă a rezolvărilor
vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme
1. Identificarea legăturilor între coordonate Elemente de trigonometrie
unghiulare, coordonate metrice şi coordonate  Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
carteziene pe cercul trigonometric trigonometrice: sin : 0,2    1,1 ,
2. Calcularea unor măsuri de unghiuri şi arce
 
utilizând relaţii trigonometrice cos : 0,2    1,1 , tg : 0,   \    ,
3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a 2
lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice ctg :  0,   
4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice
 Definirea funcţiilor trigonometrice:
plane utilizând calculul trigonometric
5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor sin :   1,1, cos :   1,1 , tg : \D ,
trigonometrice prin lecturi grafice  
6. Optimizarea calculului trigonometric prin cu D    k k   , ctg : \D , cu
2 
alegerea adecvată a formulelor
D  k k  
 Reducerea la primul cadran; formule
trigonometrice: sin  a  b  , sin  a  b  ,
cos  a  b  , cos  a  b  , sin 2a , cos 2a ,
sin a  sin b , sin a  sin b , cos a  cos b ,
cos a  cos b (transformarea sumei în produs)

Pagina 5 din 30
1. Identificarea unor metode posibile în
Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului
rezolvarea problemelor de geometrie
scalar a doi vectori în geometria plană
2. Aplicarea unor metode diverse pentru
 Produsul scalar a doi vectori: definiţie, proprietăţi.
determinarea unor distanţe, a unor măsuri de
Aplicaţii: teorema cosinusului, condiţii de
unghiuri şi a unor arii
perpendicularitate, rezolvarea triunghiului
3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o
dreptunghic
configuraţie geometrică pentru deducerea unor
proprietăţi ale acesteia  Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în geometrie:
4. Analizarea unor configuraţii geometrice teorema sinusurilor, rezolvarea triunghiurilor
pentru alegerea algoritmilor de rezolvare oarecare
5. Aplicarea unor metode variate pentru  Calcularea razei cercului înscris şi a razei cercului
optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de circumscris în triunghi, calcularea lungimilor unor
unghiuri şi de arii segmente importante din triunghi, calcularea unor
6. Modelarea unor configuraţii geometrice arii
utilizând metode vectoriale sau sintetice
CLASA a X-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)
1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de
Mulţimi de numere
numere utilizate în algebră şi a formei de scriere
 Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu
a unui număr real în contexte specifice
exponent raţional, iraţional şi real ale unui
2. Determinarea echivalenţei între forme diferite
număr pozitiv nenul, aproximări raţionale pentru
de scriere a unui număr, compararea şi ordonarea
numere reale
numerelor reale
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu  Radical de ordin n ( n  și n  2 ) dintr-un
numere reale sau complexe pentru optimizarea număr, proprietăţi ale radicalilor
unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii  Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale
4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de
real sau complex în funcţie de contexte în logaritmare
vederea optimizării calculelor  Mulţimea . Numere complexe sub formă
5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea algebrică, conjugatul unui număr complex,
optimizării calculelor operaţii cu numere complexe. Interpretarea
6. Determinarea unor analogii între proprietăţile geometrică a operaţiilor de adunare şi de scădere
operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise a numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu
în forme variate şi utilizarea acestora în un număr real
rezolvarea unor ecuaţii  Rezolvarea în a ecuaţiei de gradul al doilea
având coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate
1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii
Funcţii şi ecuaţii
2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul
 Funcţia putere cu exponent natural: f :  D ,
unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi
algebrice ale acesteia (monotonie, semn, f  x   xn , n  , n  2 și
bijectivitate, inversabilitate, convexitate)
3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea funcţia radical: f : D  , f  x   n x , n 
graficelor şi în rezolvarea de ecuaţii şi n  2 , unde D  0,   pentru n par şi
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii D  pentru n impar
concrete şi reprezentarea prin grafice a unor  Funcţia exponenţială: f :  0,  ,
funcţii care descriu situaţii practice
 
5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a f  x   a , a   0,   , a  1 şi
x
proprietăţilor algebrice ale funcţiilor funcţia logaritmică: f :  0,    ,

6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi
inversabilitate în trasarea unor grafice şi în f  x   log a x , a   0,   , a  1
rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi  Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii
trigonometrice inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia
necesară şi suficientă ca o funcţie să fie
inversabilă
 Funcţii trigonometrice directe şi inverse
 Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile

Pagina 6 din 30
funcţiilor:
1. Ecuaţii care conţin radicali de ordinul 2 sau
de ordinul 3
2. Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice
3. Ecuaţii trigonometrice:
sin x  a , cos x  a , a   1,1 ,
tgx  a , ctgx  a , a  ,
sin f  x   sin g  x  , cos f  x   cos g  x  ,
tg f  x   tg g  x  , ctg f  x   ctg g  x 
Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia:
intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f  x   0 ,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura
grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor:
monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn,
convexitate.
1. Diferenţierea problemelor în funcţie de numărul
Metode de numărare
de soluţii admise
 Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor
2. Identificarea tipului de formulă de numărare
f : A  B , unde A şi B sunt mulţimi finite
adecvată unei situaţii-problemă date
3. Utilizarea unor formule combinatoriale în  Permutări
raţionamente de tip inductiv - numărul de mulţimi ordonate care se obţin
4. Exprimarea, în moduri variate, a prin ordonarea unei mulţimi finite cu n
caracteristicilor unor probleme în scopul elemente
simplificării modului de numărare - numărul funcţiilor bijective f : A  B , unde
5. Interpretarea unor situaţii-problemă având A şi B sunt mulţimi finite
conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a  Aranjamente
elementelor de combinatorică - numărul submulţimilor ordonate cu câte k
6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor situaţii elemente fiecare, k  n , care se pot forma cu
practice în scopul optimizării rezultatelor cele n elemente ale unei mulţimi finite
- numărul funcţiilor injective f : A  B , unde
A şi B sunt mulţimi finite
 Combinări - numărul submulţimilor cu câte k
elemente, unde 0  k  n , ale unei mulţimi finite
cu n elemente. Proprietăţi: formula combinărilor
complementare, numărul tuturor submulţimilor
unei mulţimi cu n elemente
 Binomul lui Newton
1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic sau
Matematici financiare
statistic în situaţii concrete
 Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi,
2. Interpretarea primară a datelor statistice sau
TVA
probabilistice cu ajutorul calculului financiar, al
graficelor şi al diagramelor  Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor
3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului statistice: date statistice, reprezentarea grafică a
financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru datelor statistice
analiza de caz  Interpretarea datelor statistice prin parametri de
4. Transpunerea în limbaj matematic prin poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie
mijloace statistice sau probabilistice a unor  Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu
probleme practice evenimente, probabilitatea unui eveniment
5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii compus din evenimente egal probabile
practice cu ajutorul conceptelor statistice sau
probabilistice Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit, preţ
de cost al unui produs, amortizări de investiţii, tipuri de
6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în
credite, metode de finanţare, buget personal, buget
scopul predicţiei comportării unui sistem prin familial.
analogie cu modul de comportare în situaţii
studiate

Pagina 7 din 30
1. Descrierea unor configuraţii geometrice
Geometrie
analitic sau utilizând vectori
 Reper cartezian în plan, coordonatele unui vector
2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a
în plan, coordonatele sumei vectoriale,
relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate
coordonatele produsului dintre un vector şi un
3. Utilizarea informaţiilor oferite de o
număr real, coordonate carteziene ale unui punct
din plan, distanţa dintre două puncte în plan
proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor
distanţe şi a unor arii  Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un punct
4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinate de
caracteristicilor matematice ale unei două puncte distincte
configuraţii geometrice  Condiţii de paralelism, condiţii de
5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu perpendicularitate a două drepte din plan;
paralelismul şi minimul distanţei calcularea unor distanţe şi a unor arii
6. Modelarea unor configuraţii geometrice
analitic, sintetic sau vectorial
CLASA a XI-a - 4 ore/săpt.
1. Identificarea unor situaţii practice concrete,
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL ŞI
care necesită asocierea unui tabel de date cu
SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
reprezentarea matriceală a unui proces specific
Permutări
domeniului economic sau tehnic
 Noţiunea de permutare, operaţii, proprietăţi
2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea
matriceală a unui proces  Inversiuni, semnul unei permutări
3. Aplicarea algoritmilor de calcul în situaţii Matrice
practice  Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de
4. Rezolvarea unor ecuaţii şi sisteme utilizând matrice
algoritmi specifici  Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea,
5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau înmulţirea unei matrice cu un scalar, proprietăţi
compatibilitate a unor sisteme şi identificarea Determinanţi
unor metode adecvate de rezolvare a acestora  Determinant de ordin n, proprietăţi
6. Optimizarea rezolvării unor probleme sau Sisteme de ecuaţii liniare
situaţii-problemă prin alegerea unor strategii şi  Matrice inversabile din n  , n  4
metode adecvate (de tip algebric, vectorial,  Ecuaţii matriceale
analitic, sintetic)  Sisteme liniare cu cel mult 4 necunoscute,
sisteme de tip Cramer, rangul unei matrice
 Studiul compatibilităţii şi rezolvarea sistemelor:
proprietatea Kroneker-Capelli, proprietatea
Rouchè, metoda Gauss
 Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de
două puncte distincte, aria unui triunghi şi
coliniaritatea a trei puncte în plan
1. Caracterizarea unor şiruri şi a unor funcţii
ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
utilizând reprezentarea geometrică a unor cazuri
Limite de funcţii
particulare
 Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe
2. Interpretarea unor proprietăţi ale şirurilor şi ale
dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi,
altor funcţii cu ajutorul reprezentărilor grafice
dreapta încheiată, simbolurile  şi 
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului
diferenţial în rezolvarea unor probleme şi  Funcţii reale de variabilă reală: funcţia
modelarea unor procese polinomială, funcţia raţională, funcţia putere,
4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, funcţia radical, funcţia logaritm, funcţia
continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor exponenţială, funcţii trigonometrice directe şi
proprietăţi cantitative şi/sau calitative ale unei inverse
funcţii  Limita unui şir utilizând vecinătăţi, șiruri
5. Studierea unor funcţii din punct de vedere convergente
cantitativ şi/sau calitativ utilizând diverse  Monotonie, mărginire, limite; proprietatea lui
procedee: majorări sau minorări pe un interval
Pagina 8 din 30
dat, proprietăţi algebrice şi de ordine ale
mulţimii numerelor reale în studiul calitativ
Weierstrass. Exemple semnificative:  a n n ,
local, utilizare a reprezentării grafice a unei   1 n 
funcţii pentru verificarea unor rezultate şi/sau  
n ,  1    (fără demonstraţie), numărul
a
n  n 
pentru identificarea unor proprietăţi  n
6. Explorarea unor proprietăţi cu caracter local  1 
şi/sau global ale unor funcţii utilizând e; limita şirului  1  un  un  , un  0 , un  0 ,
reprezentarea grafică, continuitatea sau  n
derivabilitatea pentru orice număr natural n
 Operaţii cu şiruri care au limită
Note:
 Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei
- În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un
punct şi de şir convergent nu se vor introduce unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi,
definiţiile cu  şi nici teorema de convergenţă cu  . limite laterale
- Se utilizează exprimarea „proprietatea lui ...”,  Calculul limitelor pentru funcţiile studiate;
„regula lui …”, pentru a sublinia faptul că se face cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii:
referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, 0 
dar a cărui demonstraţie este în afara programei. , ,   , 0  , 1 , 0 , 00
0 
 Asimptotele graficului funcţiilor studiate:
asimptote verticale, oblice
Continuitate
 Continuitatea unei funcții într-un punct al
domeniului de definiție, funcții continue,
interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii,
studiul continuităţii în puncte de pe dreapta reală
pentru funcţiile studiate, operaţii cu funcţii
continue
 Proprietatea lui Darboux, semnul unei funcţii
continue pe un interval de numere reale, studiul
existenţei soluţiilor unor ecuaţii în
Derivabilitate
 Tangenta la o curbă, derivata unei funcţii într-un
punct, funcţii derivabile, operaţii cu funcţii
derivabile, calculul derivatelor de ordin I şi al II-
lea pentru funcţiile studiate
 Funcţii derivabile pe un interval: puncte de
extrem ale unei funcţii, teorema lui Fermat,
teorema lui Rolle, teorema lui Lagrange şi
interpretarea lor geometrică, corolarul teoremei
lui Lagrange referitor la derivata unei funcţii
într-un punct
 Rolul derivatei I în studiul funcţiilor: monotonia
funcţiilor, puncte de extrem
 Rolul derivatei a II-a în studiul funcţiilor:
concavitate, convexitate, puncte de inflexiune
 Regulile lui l’Hospital
Reprezentarea grafică a funcţiilor
 Reprezentarea grafică a funcţiilor
 Rezolvarea grafică a ecuaţiilor, utilizarea
reprezentării grafice a funcţiilor în determinarea
numărului de soluţii ale unei ecuaţii
 Reprezentarea grafică a conicelor (cerc, elipsă,
hiperbolă, parabolă)

Pagina 9 din 30
CLASA a XII-a - 4 ore/săpt.

1. Identificarea proprietăţilor operaţiilor cu care
ELEMENTE DE ALGEBRĂ
este înzestrată o mulţime
Grupuri
2. Evidenţierea asemănărilor şi a deosebirilor
 Lege de compoziţie internă (operaţie algebrică),
dintre proprietăţile unor operaţii definite pe
tabla operaţiei, parte stabilă
mulţimi diferite şi dintre calculul polinomial şi
cel cu numere  Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de
3.1. Determinarea şi verificarea proprietăţilor matrice, grupuri de permutări, grupul aditiv al
structurilor algebrice, inclusiv verificarea claselor de resturi modulo n
faptului că o funcţie dată este morfism sau  Subgrup
izomorfism  Grup finit, tabla operaţiei, ordinul unui element
3.2. Folosirea descompunerii în factori a  Morfism, izomorfism de grupuri
polinomelor, în probleme de divizibilitate şi în Inele şi corpuri
rezolvări de ecuaţii  Inel, exemple: inele numerice ( , , , ),
4. Utilizarea unor proprietăţi ale operaţiilor în n , inele de matrice, inele de funcţii reale
calcule specifice unei structuri algebrice
 Corp, exemple: corpuri numerice ( , , ),
5.1. Utilizarea unor proprietăţi ale structurilor
algebrice în rezolvarea unor probleme de p , p prim
aritmetică  Morfisme de inele şi de corpuri
5.2. Determinarea unor polinoame, funcţii Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp
polinomiale sau ecuaţii algebrice care verifică comutativ ( , , , p , p prim)
condiţii date
6.1. Transferarea, între structuri izomorfe, a datelor  Forma algebrică a unui polinom, funcţia
iniţiale şi a rezultatelor, pe baza proprietăţilor polinomială, operaţii (adunarea, înmulţirea,
operaţiilor înmulţirea cu un scalar)
6.2. Modelarea unor situaţii practice, utilizând  Teorema împărţirii cu rest; împărţirea
noţiunea de polinom sau de ecuaţie algebrică polinoamelor, împărţirea cu X  a , schema lui
Horner
 Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui
Bézout; c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor
polinoame, descompunerea unor polinoame în
factori ireductibili
 Rădăcini ale polinoamelor, relaţiile lui Viète
 Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi
în , , , , ecuaţii binome, ecuaţii bipătrate,
ecuaţii reciproce
1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
continuă şi derivata sau primitiva acesteia  Probleme care conduc la noţiunea de integrală
2. Identificarea unor metode de calcul ale Primitive (antiderivate)
integralelor, prin realizarea de legături cu reguli  Primitivele unei funcţii definite pe un interval.
de derivare Integrala nedefinită a unei funcţii, proprietăţi ale
3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor integralei nedefinite, liniaritate. Primitive uzuale
integrale definite Integrala definită
4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor  Diviziuni ale unui interval  a, b , norma unei
definite, în scopul optimizării soluţiilor
diviziuni, sistem de puncte intermediare, sume
5. Folosirea proprietăţilor unei funcţii continue,
Riemann, interpretare geometrică. Definiţia
pentru calcularea integralei acesteia pe un
interval integrabilităţii unei funcţii pe un interval  a, b
6.1.Utilizarea proprietăţilor de monotonie a  Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate,
integralei în estimarea valorii unei integrale monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de
definite şi în probleme cu conţinut practic integrare.
6.2. Modelarea comportării unei funcţii prin  Formula Leibniz – Newton
utilizarea primitivelor sale  Integrabilitatea funcţiilor continue, teorema de
medie, interpretare geometrică, teorema de
existenţă a primitivelor unei funcţii continue

Pagina 10 din 30
 Metode de calcul al integralelor definite:
integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare
de variabilă. Calculul integralelor de forma
b
P( x)
 Q( x) dx , grad Q  4 prin metoda
a
descompunerii în fracţii simple
Aplicaţii ale integralei definite
 Aria unei suprafeţe plane
 Volumul unui corp de rotaţie
 Calculul unor limite de şiruri folosind integrala
definită
Notă: Se utilizează exprimarea „proprietate” sau
„regulă”, pentru a sublinia faptul că se face referire la
un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui
demonstraţie este în afara programei.

Pagina 11 din 30
PROGRAMA M_şt-nat
Filiera teoretică, profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii
1. Identificarea, în limbaj cotidian sau în
probleme de matematică, a unor noţiuni
mulţimilor
2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice
adaos, partea întreagă, partea fracţionară a unui
ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în
număr real; operaţii cu intervale de numere reale
contexte variate
3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr  Propoziţie, predicat, cuantificatori
real şi utilizarea unor algoritmi pentru  Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie,
optimizarea calculelor cu numere reale disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu
4. Deducerea unor rezultate şi verificarea operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi
acestora utilizând inducţia matematică sau alte (complementară, intersecţie, reuniune, incluziune,
raţionamente logice egalitate); raţionament prin reducere la absurd
5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând  Inducţia matematică
teoriei mulţimilor
matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
Şiruri
funcţii, şiruri, progresii
 Modalităţi de a defini un şir, șiruri mărginite, șiruri
2. Utilizarea unor modalităţi variate de descriere
monotone
a funcţiilor în scopul caracterizării acestora
3. Descrierea unor şiruri/funcţii utilizând  Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii
reprezentarea geometrică a unor cazuri geometrice, formula termenului general în funcţie
particulare şi raţionamentul inductiv de un termen dat şi raţie, suma primilor n termeni
4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse ai unei progresii
reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi  Condiţia ca n numere să fie în progresie aritmetică
algebrice ale acestora sau geometrică, pentru n  3
5. Analizarea unor valori particulare în vederea
determinării formei analitice a unei funcţii
definite pe prin raţionament de tip inductiv
6. Transpunerea unor situaţii-problemă în limbaj
matematic utilizând funcţii definite pe
 Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea
2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin
utilizarea unor modalităţi variate de descriere a
numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate în
funcţiilor
3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite cadrane; drepte în plan de forma x  m sau y  m ,
moduri şi caracterizarea calitativă a acestor cu m
reprezentări  Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de a
numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a două
ecuaţiilor asociate funcţii, imaginea unei mulţimi printr-o funcţie,
5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor graficul unei funcţii, restricţii ale unei funcţii
numerice prin lectură grafică  Funcţii numerice  F   f : D  , D   ;
6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea reprezentarea geometrică a graficului: intersecţia
lor cu ajutorul funcţiilor cu axele de coordonate, rezolvări grafice ale unor
Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_ șt-nat

Pagina 12 of 30
ecuaţii şi inecuaţii de forma f  x   g  x  ,
(, , , ) ; proprietăţi ale funcţiilor numerice
introduse prin lectură grafică: mărginire,
monotonie; alte proprietăţi: paritate/imparitate,
simetria graficului faţă de drepte de forma x  m ,
m , periodicitate
 Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii
numerice
moduri diferite
2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice
pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi f:  , f  x   ax  b , unde a, b ,
sistemelor de ecuații intersecţia graficului cu axele de coordonate,
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau
 Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale
din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi
funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei; studiul
4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I monotoniei prin semnul diferenţei f  x1   f  x2 
şi reprezentarea ei geometrică (sau prin studierea semnului raportului
5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I f  x1   f  x2 
utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei , x1, x2  , x1  x2 )
x1  x2
6. Modelarea unor situaţii concrete prin utilizarea
ecuaţiilor şi/sau a inecuaţiilor, rezolvarea  Inecuaţii de forma ax  b  0 (, , ) studiate pe
problemei obţinute şi interpretarea rezultatului sau pe intervale de numere reale
 Poziţia relativă a două drepte, sisteme de ecuaţii de
 ax  by  c
tipul  , a, b, c, m, n, p 
mx  ny  p
 Sisteme de inecuaţii de gradul I
de cea pătratică
2. Completarea unor tabele de valori pentru
trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea f  x   ax2  bx  c , cu a, b, c  și a  0 ,
graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin
ecuaţia f  x   0 , simetria faţă de drepte de forma
puncte semnificative)
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin x  m , cu m
condiţii algebrice sau geometrice  Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de forma
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru x  y  s
caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-  , cu s, p 
 xy  p
lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii
6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor probleme
şi în modelarea unor procese
1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de
date şi reprezentări grafice
2. Determinarea unor funcţii care verifică
 Monotonie; studiul monotoniei prin semnul
anumite condiţii precizate
3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea diferenţei f  x1   f  x2  sau prin rata creşterii
ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii f  x1   f  x2 
şi pentru reprezentarea grafică a soluţiilor /descreşterii: , x1, x2  , x1  x2 ,
x1  x2
acestora
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor punct de extrem, vârful parabolei
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii  Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox , semnul
algebrice a unor reprezentări grafice funcţiei, inecuaţii de forma ax2  bx  c  0 ,
5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice (, , ) , a, b, c  , a  0 , studiate pe sau pe
pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor intervale de numere reale, interpretare geometrică:
ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea imagini ale unor intervale (proiecţiile unor porţiuni
Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_șt-nat
Pagina 13 din 30
6. Interpretarea informaţiilor conţinute în de parabolă pe axa Oy )
reprezentări grafice prin utilizarea de estimări,  Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă:
aproximări şi strategii de optimizare
 mx  n  y

ax  bx  c  y

a, b, c, m, n
Vectori în plan
2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în
contexte geometrice date  Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului,
3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei
descrie o problemă practică de adunare; înmulţirea cu un scalar, proprietăţi ale
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial înmulţirii cu un scalar; condiţia de coliniaritate,
pentru a descrie configuraţii geometrice descompunerea după doi vectori necoliniari
unor probleme de fizică
Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
plan
2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a
unei configuraţii geometrice date  Vectorul de poziţie a punctului care împarte un
3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a segment într-un raport dat, teorema lui Thales
problemelor de coliniaritate, concurenţă sau (condiţii de paralelism)
paralelism  Vectorul de poziţie a centrului de greutate al unui
vectorială (şi invers) într-o configuraţie  Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva
geometrică dată
5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau
paralelismului în relaţie cu proprietăţile
sintetice sau vectoriale ale unor configuraţii
geometrice
1. Identificarea legăturilor între coordonate
Elemente de trigonometrie
unghiulare, coordonate metrice şi coordonate
 Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
carteziene pe cercul trigonometric
2. Calcularea unor măsuri de unghiuri şi arce trigonometrice: sin : 0,2    1,1 ,
utilizând relaţii trigonometrice  
3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a cos : 0,2    1,1 , tg : 0,   \    ,
2
lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice
4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice ctg :  0,   
plane utilizând calculul trigonometric  Definirea funcţiilor trigonometrice:
5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor sin :   1,1, cos :   1,1 , tg : \D ,
trigonometrice prin lecturi grafice
 
6. Optimizarea calculului trigonometric prin cu D    k k   , ctg : \D , cu
alegerea adecvată a formulelor 2 
D  k k  
sin a  sin b , sin a  sin b , cos a  cos b ,
cos a  cos b (transformarea sumei în produs)

Pagina 14 din 30
1. Identificarea unor metode posibile în
Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului scalar
rezolvarea problemelor de geometrie
a doi vectori în geometria plană
2. Aplicarea unor metode diverse pentru
 Produsul scalar a doi vectori: definiţie, proprietăţi.
determinarea unor distanţe, a unor măsuri de
Aplicaţii: teorema cosinusului, condiţii de
unghiuri şi a unor arii
perpendicularitate, rezolvarea triunghiului
3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o
dreptunghic
proprietăţi ale acesteia  Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în geometrie:
4. Analizarea unor configuraţii geometrice teorema sinusurilor, rezolvarea triunghiurilor
pentru alegerea algoritmilor de rezolvare oarecare
5. Aplicarea unor metode variate pentru  Calcularea razei cercului înscris şi a razei cercului
optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de circumscris în triunghi, calcularea lungimilor unor
unghiuri şi de arii segmente importante din triunghi, calcularea unor
6. Modelarea unor configuraţii geometrice arii
utilizând metode vectoriale sau sintetice
CLASA a X-a - 4 ore/săpt. (TC+CD)
1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de Mulţimi de numere
numere utilizate în algebră şi a formei de scriere  Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu
a unui număr real în contexte specifice exponent raţional, iraţional şi real ale unui
2. Determinarea echivalenţei între forme diferite număr pozitiv nenul, aproximări raţionale pentru
de scriere a unui număr, compararea şi ordonarea numere reale
numerelor reale  Radical de ordin n ( n  și n  2 ) dintr-un
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu număr, proprietăţi ale radicalilor
numere reale sau complexe pentru optimizarea  Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale
unor calcule şi în rezolvarea de ecuaţii logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de
4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr logaritmare
real sau complex în funcţie de contexte în
 Mulţimea . Numere complexe sub formă
vederea optimizării calculelor
algebrică, conjugatul unui număr complex,
5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea
operaţii cu numere complexe. Interpretarea
optimizării calculelor
geometrică a operaţiilor de adunare şi de scădere
6. Determinarea unor analogii între proprietăţile
a numerelor complexe şi a înmulţirii acestora cu
operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise
un număr real
în forme variate şi utilizarea acestora în
 Rezolvarea în a ecuaţiei de gradul al doilea
rezolvarea unor ecuaţii
având coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate
 Funcţia putere cu exponent natural: f :  D ,
unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi
algebrice ale acesteia (monotonie, semn, f  x   xn , n  şi n  2 și funcţia radical:
bijectivitate, inversabilitate, convexitate)
f : D  , f  x  n x, n  şi n  2 , unde
3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea
graficelor şi rezolvarea de ecuaţii D  0,   pentru n par şi D  pentru n
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii impar
concrete şi reprezentarea prin grafice a unor  Funcţia exponenţială: f :  0,  ,
 
5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a f  x   a x , a   0,   , a  1 şi
proprietăţilor algebrice ale funcţiilor funcţia logaritmică: f :  0,    ,
rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi  Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii
trigonometrice inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia
necesară şi suficientă ca o funcţie să fie
inversabilă
 Funcţii trigonometrice directe şi inverse
 Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile
funcţiilor:
Pagina 15 din 30
1. Ecuaţii care conţin radicali de ordinul 2 sau
de ordinul 3
2. Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice
3. Ecuaţii trigonometrice:
sin x  a , cos x  a , a   1,1 ,
tgx  a , ctgx  a , a  ,
sin f  x   sin g  x  , cos f  x   cos g  x  ,
tg f  x   tg g  x  , ctg f  x   ctg g  x 
Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia:
intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f  x   0 ,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura
grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor:
monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn, convexitate
Metode de numărare
de soluţii admise
 Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor
f : A  B , unde A şi B sunt mulţimi finite
3. Utilizarea unor formule combinatoriale în  Permutări
raţionamente de tip inductiv - numărul de mulţimi ordonate care se obţin
4. Exprimarea, în moduri diferite, a prin ordonarea unei mulţimi finite cu n
caracteristicilor unor probleme în scopul elemente
simplificării modului de numărare - numărul funcţiilor bijective f : A  B , unde
5. Interpretarea unor situaţii-problemă având A şi B sunt mulţimi finite
conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a  Aranjamente
elementelor de combinatorică - numărul submulţimilor ordonate cu câte k
6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor situaţii elemente fiecare, k  n , care se pot forma cu
practice în scopul optimizării rezultatelor cele n elemente ale unei mulţimi finite
- numărul funcţiilor injective f : A  B , unde
A şi B sunt mulţimi finite
 Combinări - numărul submulţimilor cu câte k
elemente, unde 0  k  n , ale unei mulţimi finite
cu n elemente. Proprietăţi: formula combinărilor
complementare, numărul tuturor submulţimilor
unei mulţimi cu n elemente
 Binomul lui Newton
1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic
sau statistic în situaţii concrete
TVA
graficelor şi al diagramelor  Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor
financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru datelor statistice
analiza de caz  Interpretarea datelor statistice prin parametri de
4. Transpunerea în limbaj matematic prin poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie
Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit, preţ
probabilistice
6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în credite, metode de finanţare, buget personal, buget
studiate
1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic
Geometrie
sau utilizând vectori
 Reper cartezian în plan, coordonatele unui vector
Pagina 16 din 30
relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate în plan, coordonatele sumei vectoriale,
3. Utilizarea informaţiilor oferite de o coordonatele produsului dintre un vector şi un
configuraţie geometrică pentru deducerea unor număr real, coordonate carteziene ale unui punct
proprietăţi ale acesteia şi calcularea unor din plan, distanţa dintre două puncte în plan
distanţe şi a unor arii  Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un punct
4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a şi de o direcţie dată şi ale dreptei determinate de
caracteristicilor matematice ale unei două puncte distincte
configuraţii geometrice  Condiţii de paralelism, condiţii de
5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu perpendicularitate a două drepte din plan;
paralelismul şi minimul distanţei calcularea unor distanţe şi a unor arii
6. Modelarea unor configuraţii geometrice
analitic, sintetic sau vectorial
CLASA a XI-a - 3 ore/săpt.
1. Identificarea unor situaţii practice concrete, care
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL ŞI
necesită asocierea unui tabel de date cu
SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
reprezentarea matriceală a unui proces specific
Matrice
domeniului economic sau tehnic
 Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de
matrice
matriceală a unui proces
3. Aplicarea algoritmilor de calcul cu matrice în  Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea,
situaţii practice înmulţirea unei matrice cu un scalar, proprietăţi
4. Rezolvarea unor sisteme utilizând algoritmi Determinanţi
specifici  Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel
5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau mult 3, proprietăţi
compatibilitate a unor sisteme şi identificarea Sisteme de ecuaţii liniare
unor metode adecvate de rezolvare a acestora  Matrice inversabile din n   , n  2,3
6. Optimizarea rezolvării unor probleme sau  Ecuaţii matriceale
situaţii-problemă prin alegerea unor strategii şi  Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma
metode adecvate (de tip algebric, vectorial, matriceală a unui sistem liniar
analitic, sintetic)  Metoda Cramer de rezolvare a sistemelor liniare
1. Caracterizarea unor funcţii utilizând
Elemente de analiză matematică
reprezentarea geometrică a unor cazuri
Limite de funcţii
particulare
 Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe
2. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţiilor cu
dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi,
ajutorul reprezentărilor grafice
dreapta încheiată, simbolurile  şi 
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului
diferenţial în rezolvarea unor probleme  Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei
4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi,
continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor limite laterale
proprietăţi cantitative şi/sau calitative ale unei  Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I,
funcţii funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică,
5. Utilizarea reprezentării grafice a unei funcţii exponenţială, funcţia putere ( n  2,3 ), funcţia
pentru verificarea unor rezultate şi pentru radical ( n  2,3 ), funcţia raport de două funcţii
identificarea unor proprietăţi cu grad cel mult 2; cazuri exceptate la calculul
6. Determinarea unor optimuri situaţionale prin 0 
aplicarea calculului diferenţial în probleme limitelor de funcţii: , , 0  
practice 0 
asimptote verticale, orizontale şi oblice
Funcţii continue
 Continuitatea unei funcții într-un punct al

Pagina 17 din 30
operaţii cu funcţii continue
continue pe un interval de numere reale
Funcţii derivabile
 Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un
punct, funcţii derivabile
 Operaţii cu funcţii derivabile, calculul
derivatelor de ordin I şi al II-lea pentru funcţiile
studiate
0 
 Regulile lui l’Hospital pentru cazurile ,
0 
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
 Rolul derivatelor de ordin I şi de ordinul al II-lea
în studiul funcţiilor: monotonie, puncte de
extrem, concavitate, convexitate
Notă:
- Se utilizează exprimarea „proprietatea lui ...”,
„regula lui …”, pentru a sublinia faptul că se face
referire la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii,
dar a cărui demonstraţie este în afara programei.
CLASA a XII-a - 3 ore/săpt.

1. Recunoaşterea structurilor algebrice, a
mulţimilor de numere, de polinoame şi de
Grupuri
matrice
 Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei
2.1. Identificarea unei structuri algebrice prin
verificarea proprietăţilor acesteia  Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de
2.2. Determinarea şi verificarea proprietăţilor unei matrice, grupul aditiv al claselor de resturi modulo
structuri n
3.1.Verificarea faptului că o funcţie dată este  Morfism şi izomorfism de grupuri
morfism sau izomorfism Inele şi corpuri
3.2.Aplicarea unor algoritmi în calculul polinomial  Inel, exemple: inele numerice ( , , , ), n ,
sau în rezolvarea ecuaţiilor algebrice inele de matrice, inele de funcţii reale
4. Explicarea modului în care sunt utilizate, în  Corp, exemple: corpuri numerice ( , , ), p ,
calcule specifice, proprietăţile operaţiilor unei p prim
structuri algebrice
5.1.Utilizarea structurilor algebrice în rezolvarea Inele de polinoame cu coeficienţi într-un corp
de probleme practice comutativ ( , , , p , p prim)
5.2.Determinarea unor polinoame sau ecuaţii  Forma algebrică a unui polinom, operaţii
algebrice care îndeplinesc condiţii date (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar)
6.1.Exprimarea unor probleme practice, folosind  Teorema împărţirii cu rest; împărţirea
structuri algebrice sau calcul polinomial polinoamelor, împărţirea cu X  a , schema lui
6.2.Aplicarea, prin analogie, în calcule cu Horner
polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica  Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bézout;
numerelor c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame,
descompunerea unor polinoame în factori
ireductibili
 Rădăcini ale polinoamelor, relaţiile lui Viète
pentru polinoame de grad cel mult 4
 Rezolvarea ecuaţiilor algebrice având coeficienţi
în , , , , ecuaţii binome, ecuaţii bipătrate,
ecuaţii reciproce

Pagina 18 din 30
1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie
ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
continuă şi derivata sau primitiva acesteia
 Probleme care conduc la noţiunea de integrală
2. Stabilirea unor proprietăţi ale calculului
Primitive (antiderivate)
integral, prin analogie cu proprietăţi ale
calculului diferenţial  Primitivele unei funcţii definite pe un interval.
3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor Integrala nedefinită a unei funcţii continue,
integrale definite proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite.
4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor Primitive uzuale
definite, în scopul optimizării soluţiilor Integrala definită
5. Determinarea ariei unei suprafeţe plane şi a  Definirea integralei Riemann a unei funcţii
volumului unui corp, folosind calculul integral continue prin formula Leibniz-Newton
şi compararea rezultatelor cu cele obţinute prin  Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate,
aplicarea unor formule cunoscute din geometrie monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de
6. Aplicarea calculului diferenţial sau integral în integrare
probleme practice  Metode de calcul al integralelor definite:
integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare de
variabilă. Calculul integralelor de forma
b
P( x)
 Q( x) dx , grad Q  4 prin metoda descompunerii
a
în fracţii simple
Aplicaţii ale integralei definite
 Volumului unui corp de rotaţie
Notă: Se utilizează exprimarea „proprietate” sau „regulă”
pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat
matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este
în afara programei.

Pagina 19 din 30
PROGRAMA M_tehnologic
Filiera tehnologică, profilul servicii, toate calificările profesionale, profilul resurse naturale şi protecţia
mediului, toate calificările profesionale, profilul tehnic, toate calificările profesionale
1. Identificarea în limbaj cotidian sau în
probleme de matematică a unor noţiuni
mulţimilor
2. Reprezentarea adecvată a mulţimilor şi a
adaos; operaţii cu intervale de numere reale
operaţiilor logice în scopul identificării unor
 Propoziție, predicat, cuantificatori
proprietăţi ale acestora
 Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie,
3. Alegerea şi utilizarea de algoritmi pentru
disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu
efectuarea unor operaţii cu numere reale, cu
operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi
mulţimi, cu propoziții/predicate
(complementară, intersecţie, reuniune, incluziune,
4. Deducerea unor rezultate și verificarea
egalitate)
acestora utilizând inducția matematică sau alte
 Inducția matematică
raționamente logice
5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând
teoriei mulţimilor
matematic, rezolvarea problemei obținute şi
Şiruri
şiruri, progresii aritmetice sau geometrice
 Modalităţi de a descrie un şir; şiruri particulare:
2. Calcularea valorilor unor șiruri care
progresii aritmetice, progresii geometrice,
modelează situaţii practice în scopul
determinarea termenului general al unei progresii;
caracterizării acestora
suma primilor n termeni ai unei progresii
3. Alegerea şi utilizarea unor modalităţi
adecvate de calculare a elementelor unui șir  Condiția ca n numere să fie în progresie
4. Interpretarea grafică a unor relaţii provenite aritmetică sau geometrică, pentru n  3
din probleme practice
5. Analizarea datelor în vederea aplicării unor
formule de recurenţă sau a raţionamentului de
tip inductiv în rezolvarea problemelor
6. Analizarea şi adaptarea scrierii termenilor
unui şir în funcţie de context
 Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea
2. Determinarea soluţiilor unor ecuaţii, inecuaţii
utilizând reprezentările grafice
numerice; condiții algebrice pentru puncte aflate
3. Alegerea şi utilizarea unei modalităţi
în cadrane; drepte în plan de forma x  m sau de
adecvate de reprezentare grafică în vederea
evidenţierii unor proprietăţi ale funcțiilor forma y  m , m
4. Exprimarea monotoniei unei funcţii prin  Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
condiţii algebrice sau geometrice corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de
5. Reprezentarea geometrică a graficului unei a descrie o funcţie, egalitatea a două funcţii,
funcții prin puncte şi aproximarea acestuia imaginea unei funcţii
printr-o curbă continuă  Funcţii numerice f : I  , I interval de numere
6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor reale; graficul unei funcții, reprezentarea
numerice prin lectură grafică geometrică a graficului, intersecţia graficului cu
axele de coordonate, interpretarea grafică a unor
ecuații de forma f  x   g  x  ; proprietăţi ale
Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_tehnologic

Pagina 20 of 30
mărginire, monotonie, paritate/imparitate
(simetria graficului față de axa Oy sau origine),
periodicitate
 Compunerea funcțiilor; exemple de funcții
numerice
moduri diferite
2. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice
pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, f:  , f  x   ax  b , unde a, b ,
sistemelor de ecuații intersecţia graficului cu axele de coordonate,
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau  Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale
din rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor,
funcţiei: monotonie, semnul funcţiei
 Inecuaţii de forma ax  b  0 (, , ) , a, b ,
4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I
şi reprezentarea ei geometrică studiate pe
5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I  Poziţia relativă a două drepte, sisteme de tipul
utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei  ax  by  c
6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei  , a, b, c, m, n, p numere reale
mx  ny  p
situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului
de cea pătratică
2. Completarea unor tabele de valori necesare
pentru trasarea graficului funcției de gradul al f  x   ax  bx  c cu a, b, c 
2
și a  0 ,
II-lea intersecţia graficului cu axele de coordonate,
3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea
ecuaţia f  x   0 , simetria față de drepte de forma
graficului funcției de gradul al II-lea (prin
puncte semnificative) x  m cu m
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin  Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de forma
condiţii algebrice sau geometrice x  y  s
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru  , cu s, p 
 xy  p
caracterizarea soluţiilor ecuației de gradul al II-
lea şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuații
6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare
a ecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii
1. Recunoașterea corespondenței dintre seturi de
date și reprezentări grafice
2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în
 Monotonie; punct de extrem, vârful parabolei,
vederea comparării variației lor
interpretare geometrică
3. Aplicarea formulelor de calcul şi a lecturii
grafice pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi  Poziționarea parabolei față de axa Ox , semnul
sisteme de ecuații funcţiei, inecuaţii de forma ax2  bx  c  0
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor (, , ) , a, b, c  , a 0, interpretare
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii geometrică
algebrice a unor reprezentări grafice  Poziția relativă a unei drepte față de o parabolă:
5. Determinarea unor relații între condiţii
algebrice date şi graficul funcţiei de gradul al  mx  n  y

II-lea 
 ax  bx  c  y
6. Utilizarea monotoniei şi a punctelor de extrem cu a, b, c, m, n , interpretare geometrică
în optimizarea rezultatelor unor probleme
practice
Vectori în plan
2. Aplicarea regulilor de calcul pentru
determinarea caracteristicilor unor segmente  Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului,
orientate pe configuraţii date regula paralelogramului), proprietăți ale operației
3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a de adunare; înmulţirea cu un scalar, proprietăți ale

Pagina 21 din 30
descrie configuraţii geometrice date înmulțirii cu un scalar; condiţia de coliniaritate,
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial descompunerea după doi vectori
pentru a descrie anumite configuraţii
geometrice
unor probleme din domenii conexe
1. Identificarea elementelor necesare pentru
Trigonometrie și aplicaţii ale trigonometriei în
calcularea unor lungimi de segmente şi a unor
geometrie
măsuri de unghiuri
 Rezolvarea triunghiului dreptunghic
2. Utilizarea unor tabele și formule pentru
calcule în trigonometrie şi în geometrie  Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a trigonometrice: sin : 0,2    1,1 ,
lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice  
4. Transpunerea într-un limbaj specific cos : 0,2    1,1 , tg : 0,   \    ,
2
trigonometriei şi geometriei a unor probleme
practice ctg :  0,   
5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în  Definirea funcţiilor trigonometrice:
rezolvarea triunghiului oarecare sin :   1,1, cos :   1,1 ,
6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor
obţinute prin rezolvarea unor probleme practice  
tg : \D , cu D    k k   ,
2 
ctg : \ D  , cu D  k k  
 Modalităţi de calcul a lungimii unui segment şi a
măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi teorema
cosinusului
CLASA a X-a - 3ore/săpt. (TC+CD)
1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de Mulţimi de numere
numere utilizate în algebră şi a formei de scriere  Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu
a unui număr real în contexte specifice exponent raţional, iraţional şi real ale unui
2. Compararea şi ordonarea numerelor reale număr pozitiv nenul
utilizând metode variate  Media aritmetică, media ponderată, media
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu geometrică, media armonică
puteri, radicali, logaritmi în contexte variate  Radical unui număr (de ordin sau de ordin 3),
4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr proprietăţi ale radicalilor
real în vederea optimizării calculelor  Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale
5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de
optimizării calculelor logaritmare
6. Determinarea unor analogii între proprietăţile  Mulţimea . Numere complexe sub formă
operaţiilor cu numere reale scrise în forme algebrică, conjugatul unui număr complex,
variate şi utilizarea acestora în rezolvarea unor operaţii cu numere complexe. Rezolvarea în
ecuaţii a ecuaţiei de gradul al doilea având coeficienţi
reali
unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi  Funcţia putere: f :  , f  x   x , n  ,
n
ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, n  2 și

inversabilitate, continuitate, convexitate) funcţia radical: f :D , f  x  n x ,
3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în trasarea
graficelor şi în rezolvarea de ecuaţii n  2,3 , unde D  0,   pentru n par şi

Pagina 22 din 30
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii D  pentru n impar
concrete şi reprezentarea prin grafice a unor  Funcţia exponenţială f:   0,   ,
5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a f  x   a x , a   0,   , a  1 şi
proprietăţilor algebrice ale funcţiilor funcţia logaritmică f :  0,    ,
rezolvarea unor ecuaţii algebrice  Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii
inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia
Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: necesară şi suficientă ca o funcţie să fie
intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f  x   0 , inversabilă
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura  Funcții trigonometrice directe și inverse
grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor:  Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile
monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn, funcţiilor:
convexitate. - Ecuaţii care conţin radicali de ordinul 2 sau
de ordinul 3
- Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice,
utilizarea unor substituţii care conduc la
rezolvarea de ecuaţii algebrice
Metode de numărare
de soluţii admise
 Mulţimi finite: permutări, aranjamente,
combinări, numărul tuturor submulţimilor unei
mulţimi cu n elemente
3. Utilizarea unor formule combinatoriale în
raţionamente de tip inductiv
4. Exprimarea caracteristicilor unor probleme în
scopul simplificării modului de numărare
5. Interpretarea unor situaţii-problemă având
conţinut practic, cu ajutorul elementelor de
combinatorică
6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor
probleme în scopul optimizării rezultatelor
TVA
probabilistice cu ajutorul calculului financiar, a
graficelor şi a diagramelor  Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor
financiar, statisticii sau probabailităţilor pentru datelor statistice
analiza de caz  Interpretarea datelor statistice prin lectura
4. Transpunerea în limbaj matematic prin reprezentărilor grafice
mijloace statistice, probabilistice a unor  Evenimente aleatoare egal probabile;
probleme practice probabilitatea unui eveniment compus din
5. Analizarea şi interpretarea unor situaţii evenimente egal probabile
probabilistice Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit, preţ
credite, metode de finanţare, buget personal, buget
studiate
Geometrie
 Reper cartezian în plan, coordonatele unui
vector în plan, coordonatele sumei vectoriale,
relaţiilor de paralelism
3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie
număr real, coordonate carteziene ale unui punct
geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale
acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii
4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a  Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un

Pagina 23 din 30
caracteristicilor matematice ale unei configuraţii punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei
geometrice determinate de două puncte distincte
5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu  Condiţii de paralelism, condiţii de
paralelismul şi minimul distanţei perpendicularitate a două drepte în plan; linii
6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic, importante în triunghi, calcularea unor distanţe
sintetic sau vectorial şi a unor arii
CLASA a XI-a - 3 ore/săpt. (TC+CD)
1. Identificarea unor situaţii practice concrete, care ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL ŞI
necesită asocierea unui tabel de date cu SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
reprezentarea matriceală a unui proces specific Matrice
domeniului economic sau tehnic  Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de
2. Asocierea unui tabel de date cu reprezentarea matrice
matriceală a unui proces  Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea,
3. Aplicarea algoritmilor de calcul cu matrice în înmulţirea unei matrice cu un scalar, proprietăţi
situaţii practice Determinanţi
4. Rezolvarea unor sisteme utilizând algoritmi  Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel
specifici mult 3, proprietăţi
5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau Sisteme de ecuaţii liniare
compatibilitate a unor sisteme şi identificarea
unor metode adecvate de rezolvare a acestora  Matrice inversabile din n   , n  2,3
6. Optimizarea rezolvării unor probleme sau  Ecuaţii matriceale
situații-problemă prin alegerea unor strategii şi  Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma
metode adecvate (de tip algebric, vectorial, matriceală a unui sistem liniar
analitic, sintetic)  Metoda lui Cramer de rezolvare a sistemelor
liniare
1. Caracterizarea unor funcţii utilizând ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
reprezentarea geometrică a unor cazuri Limite de funcţii
particulare  Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe
2. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţiilor cu dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi,
ajutorul reprezentărilor grafice dreapta încheiată, simbolurile  şi 
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului  Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei
diferenţial în rezolvarea unor probleme unei funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi,
4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de limită, limite laterale
continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor  Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I,
proprietăţi cantitative şi calitative ale unei funcţii funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică,
5. Utilizarea reprezentării grafice a unei funcţii
pentru verificarea unor rezultate şi pentru exponenţială, funcţia putere ( n  2,3 ), funcţia
identificarea unor proprietăţi radical ( n  2,3 ), funcţia raport de două funcţii
6. Determinarea unor optimuri situaţionale prin cu grad cel mult 2, cazuri exceptate la calculul
aplicarea calculului diferenţial în probleme 0 
limitelor de funcţii: , , 0  
practice 0 
Notă: Se utilizează exprimarea „proprietatea lui ...”,
„regula lui …” pentru a sublinia faptul că se face referire
asimptote verticale, orizontale şi oblice
la un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui Funcţii continue
demonstraţie este în afara programei.  Continuitatea unei funcții într-un punct al
operaţii cu funcţii continue
continue pe un interval de numere reale
Funcţii derivabile
 Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un
punct, funcţii derivabile
Pagina 24 din 30
 Operaţii cu funcţii derivabile, calculul
derivatelor de ordin I şi de ordinul al II-lea
pentru funcţiile studiate
0 
 Regulile lui l’Hospital pentru cazurile ,
0 
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
 Rolul derivatei de ordin I şi de ordinul al II-lea
în studiul funcţiilor: monotonie, puncte de
extrem, concavitate, convexitate
CLASA a XII-a - 3 ore/săpt. (TC+CD)
1. Recunoaşterea structurilor algebrice, a
mulţimilor de numere, de polinoame şi de
Grupuri
matrice
 Lege de compoziţie internă, tabla operaţiei
2.1. Identificarea unei structuri algebrice prin
verificarea proprietăţilor acesteia  Grup, exemple: grupuri numerice, grupul aditiv
2.2. Determinarea şi verificarea proprietăţilor unei al claselor de resturi modulo n
structuri algebrice  Morfism şi izomorfism de grupuri
3.1. Verificarea faptului că o funcţie dată este Inele si corpuri
morfism sau izomorfism  Inel, exemple: inele numerice ( , , , ), n
3.2. Aplicarea unor algoritmi în calculul polinomial  Corp, exemple: corpuri numerice ( , , ),
sau în rezolvarea ecuaţiilor algebrice
p , p prim
4. Explicarea modului în care sunt utilizate, în
calcule specifice, proprietăţile operaţiilor unei Inele de polinoame cu coeficienţi intr-un corp
structuri algebrice comutativ ( , , , p , p prim)
5.1. Utilizarea structurilor algebrice în rezolvarea  Forma algebrică a unui polinom, operaţii
unor probleme practice (adunarea, înmulţirea, înmulţirea cu un scalar)
5.2. Determinarea unor polinoame sau ecuaţii  Teorema împărţirii cu rest; împărţirea
algebrice care îndeplinesc condiţii date polinoamelor, împărţirea cu X  a , schema lui
6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind Horner
structuri algebrice sau calcul polinomial  Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bézout
6.2. Aplicarea, prin analogie, în calcule cu  Rădăcini ale polinoamelor; relaţiile lui Viète
polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica pentru polinoame de grad cel mult 3
numerelor
1. Identificarea legăturilor dintre o funcţie ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
continuă şi derivata sau primitiva acesteia Primitive (antiderivate)
2. Stabilirea unor proprietăţi ale calculului  Primitivele unei funcţii definite pe un interval.
integral, prin analogie cu proprietăţi ale Integrala nedefinită a unei funcţii continue,
calculului diferenţial proprietatea de liniaritate a integralei nedefinite.
3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor Primitive uzuale
integrale definite Integrala definită
4. Explicarea opţiunilor de calcul al integralelor  Definirea integralei Riemann a unei funcţii
definite, în scopul optimizării soluţiilor continue prin formula Leibniz – Newton
5. Determinarea ariei unei suprafeţe plane şi a  Proprietăţi ale integralei definite: liniaritate,
volumului unui corp, folosind calculul integral şi monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de
compararea rezultatelor cu cele obţinute prin integrare
aplicarea unor formule cunoscute din geometrie
 Metode de calcul al integralelor definite:
6. Aplicarea calculului diferenţial sau integral în
integrarea prin părţi, integrarea prin schimbare
probleme practic
de variabilă. Calculul integralelor de forma
b
Notă: Se utilizează exprimarea „proprietate” sau P( x)
„regulă” pentru a sublinia faptul că se face referire la un  Q( x) dx , grad Q  2
rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui a
demonstraţie este în afara programei. Aplicaţii ale integralei definite
 Volumului unui corp de rotaţie

Pagina 25 din 30
PROGRAMA M_pedagogic
Filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea învăţător-educatoare
CLASA a IX-a - 2 ore/săpt. (TC)
1. Identificarea în limbaj cotidian sau în
probleme a unor noţiuni specifice logicii
matematice şi/sau a teoriei mulţimilor
2. Transcrierea unui enunţ în limbajul logicii
matematice sau al teoriei mulţimilor
adaos; operaţii cu intervale de numere reale
3. Utilizarea reprezentărilor grafice (diagrame,
 Propoziţie, predicat, cuantificatori
reprezentari pe axă), a tabelelor de adevăr,
 Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie,
pentru efectuarea unor operaţii
disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu
4. Explicitarea caracteristicilor unor mulţimi
operaţiile şi cu relaţiile dintre mulţimi
folosind limbajul logicii matematice
(complementară, intersecţie, reuniune,
5. Redactarea rezolvării unor probleme, corelând
incluziune, egalitate)
limbajul uzual cu cel al logicii matematice
şi/sau al teoriei mulţimilor
6. Transpunerea unei situații cotidiene în limbaj
matematic, rezolvarea problemei obținute şi
Şiruri
şiruri, progresii aritmetice sau geometrice
 Modalităţi de a descrie un şir; şiruri particulare:
2. Reprezentarea în diverse moduri a unor
progresii aritmetice, progresii geometrice,
corespondenţe, şiruri în scopul caracterizării
determinarea termenului general al unei progresii;
acestora
suma primilor n termeni ai unei progresii
3. Identificarea unor formule de recurenţă pe
bază de raţionamente de tip inductiv
4. Exprimarea caracteristicilor unor șiruri
folosind diverse reprezentări (formule,
diagrame, grafice)
5. Deducerea unor proprietăţi ale şirurilor
folosind diferite reprezentări sau raţionamente
de tip inductiv
6. Asocierea unei situaţii-problemă cu un model
matematic de tip şir, progresie aritmetică sau
geometrică
 Reper cartezian, produs cartezian, reprezentarea
2. Identificarea unor puncte semnificative de pe
graficul unei funcţii
numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate
3. Folosirea unor proprietăţi ale funcţiilor pentru
completarea graficului unei funcţii pare, impare în cadrane; drepte în plan de forma x  m sau de
sau periodice forma y  m, m 
4. Exprimarea proprietăţilor unor funcţii pe baza  Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
lecturii grafice corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de
5. Reprezentarea graficului prin puncte şi a descrie o funcţie, lectură grafică; egalitatea a
aproximarea acestuia printr-o curbă continuă două funcţii, imaginea unei funcţii, graficul unei
6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor funcţii
numerice prin lectură grafică  Funcţii numerice f : I  , I interval de numere
reale; graficul unei funcții, reprezentarea
geometrică a graficului, intersecţia graficului cu
axele de coordonate, interpretarea grafică a unor
ecuaţii de forma f  x   g  x  ; proprietăţi ale
Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_ pedagogic
Pagina 26 of 30
mărginire, monotonie, paritate/imparitate
(simetria graficului faţă de axa Oy sau faţă de
origine), periodicitate
moduri diferite
 Definiție; reprezentarea grafică a funcţiei
2. Identificarea unor metode grafice pentru
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de f:  , f  x   ax  b , unde a, b ,
ecuații intersecţia graficului cu axele de coordonate,
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de  Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice ale
ecuații şi din reprezentarea grafică a funcţiei de
funcţiei: monotonie, semnul funcţiei
gradul I
 Inecuaţii de forma ax  b  0,(, , ), a, b 
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor
situaţii concrete ce se pot descrie prin funcţii de studiate pe
gradul I, ecuații, inecuaţii sau sisteme de  Poziţia relativă a două drepte; sisteme de tipul
ecuații  ax  by  c
5. Interpretarea cu ajutorul proporţionalităţii a  , a, b, c, m, n, p 
mx  ny  p
condiţiilor pentru ca diverse date să fie
caracterizate cu ajutorul unei funcţii de gradul I
6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei
situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului
1. Diferenţierea variaţiei liniare/pătratice prin
exemple
2. Completarea unor tabele de valori necesare
pentru trasarea graficului f  x   ax2  bx  c , a, b, c  , a 0,
ecuaţia f  x   0 , simetria faţă de drepte de
graficului (trasarea prin puncte semnificative)
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin
condiţii algebrice sau geometrice forma x  m , cu m
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru  Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de forma
caracterizarea soluţiilor şi rezolvarea unor x  y  s
sisteme  , cu s, p 
 xy  p
6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare
a ecuaţiilor sau a sistemelor de ecuaţii
1. Recunoașterea corespondenței dintre seturi de
date și reprezentări grafice
2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în
 Monotonie; punct de extrem, vârful parabolei,
vederea comparării variaţiei lor
interpretare geometrică
3. Utilizarea lecturii grafice pentru rezolvarea de
ecuaţii, inecuaţii şi sisteme de ecuații  Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox , semnul
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor funcţiei, inecuaţii de forma ax2  bx  c  0
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii (, , ) , cu a, b, c  , a  0 , interpretare
algebrice a unor reprezentări grafice geometrică
5. Interpretarea unei configuraţii din perspectiva  Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă:
poziţiei relative a unei drepte faţă de o parabolă
6. Utilizarea lecturilor grafice în vederea  mx  n  y

optimizării rezolvării unor probleme practice ax  bx  c  y

a, b, c, m, n , interpretare geometrică
Vectori în plan
2. Utilizarea reţelelor de pătrate pentru
determinarea caracteristicilor unor segmente  Operaţii cu vectori: adunarea (regula triunghiului,
orientate pe configuraţii date regula paralelogramului), proprietăţi ale operaţiei
3. Efectuarea de operaţii cu vectori pe de adunare, înmulţirea cu un scalar, proprietăţi ale
configuraţii geometrice date înmulţirii cu un scalar, condiţia de coliniaritate,
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial descompunerea după doi vectori necoliniari
pentru a descrie anumite configuraţii
geometrice
Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_pedagogic
Pagina 27 din 30
5. Identificarea condiţiilor necesare pentru
efectuarea operaţiilor cu vectori
6. Aplicarea calculului vectorial în descrierea
proprietăţilor unor configurații geometrice date
Coliniaritate, concurenţă, paralelism – calcul
plan
2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a
unei configuraţii geometrice plane date  Vectorul de poziţie a punctului care împarte un
3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor segment într-un raport dat, teorema lui Thales
sintetice în rezolvarea unor probleme de (condiţii de paralelism)
geometrie metrică  Vectorul de poziţie a centrului de greutate al unui
vectorială (şi invers) a unei configuraţii
geometrice date
5. Determinarea condiţiilor necesare pentru
coliniaritate, concurenţă sau paralelism
1. Identificarea elementelor necesare pentru
Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie
calcularea unor lungimi de segmente şi a unor
 Rezolvarea triunghiului dreptunghic
măsuri de unghiuri
2. Utilizarea unor tabele și a unor formule pentru  Formulele (fără demonstraţie):
calcule în trigonometrie şi în geometrie cos 180  x    cos x ; sin 180  x   sin x
3. Aplicarea teoremelor şi a formulelor pentru  Modalităţi de calcul a lungimii unui segment şi a
determinarea unor măsuri (lungimi sau măsurii unui unghi: teorema sinusurilor şi teorema
unghiuri) cosinusului
4. Transpunerea într-un limbaj specific
trigonometriei şi/sau geometriei a unor
probleme practice
5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în
rezolvarea triunghiului dreptunghic/oarecare
6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor
obţinute prin rezolvarea unor probleme practice
CLASA a X-a - 2ore/săpt. (TC)
1. Identificarea caracteristicilor tipurilor de
Numere reale
numere utilizate în algebră şi a formei de scriere
 Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu
a unui număr real în contexte variate
exponent raţional, iraţional şi real ale unui număr
2. Compararea şi ordonarea numerelor reale
pozitiv nenul, aproximări raţionale pentru
utilizând metode variate
numere reale
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu
puteri, radicali și logaritmi în contexte variate  Radical dintr-un număr (ordin 2 sau ordin 3),
4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr proprietăţi ale radicalilor
real pentru optimizarea calculelor  Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor,
5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare
optimizării calculelor
6. Analizarea validităţii unor afirmaţii prin
utilizarea aproximărilor, a proprietăţilor sau a
regulilor de calcul
1. Exprimarea relaţiilor de tip funcţional în Funcţii şi ecuaţii
diverse moduri  Funcţia putere: f :  D , f  x   xn , n  ,
unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi n  2 şi
algebrice ale acesteia (monotonie, bijectivitate, funcţia radical: f :D , f  x  n x ,
semn, convexitate) n  2,3 , unde D  0,   pentru n par şi
3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în calcule
şi aproximări, prin metode diverse D  pentru n impar
Pagina 28 din 30
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii  Funcţia exponenţială f:   0,   ,
concrete ce se pot descrie printr-o funcţie de o
variabilă f  x   a x , a   0,   , a  1 şi
5. Interpretarea unor probleme de calcul în funcţia logaritmică f :  0,    ,
vederea optimizării rezultatului
6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi f  x   log a x , a   0,  
inversabilitate în trasarea unor grafice şi în  Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile
rezolvarea unor ecuaţii funcţiilor:
- Ecuaţii care conţin radicali de ordinul 2 sau
Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia: de ordinul 3
intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f  x   0 , - Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura utilizarea unor substituţii care conduc la
grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: rezolvarea unor ecuaţii algebrice
monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn, convexitate
 Probleme de numărare: permutări, aranjamente,
combinări
graficelor şi al diagramelor  Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi,
3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului TVA
financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru  Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor
analiza de caz statistice: date statistice, reprezentarea grafică a
4. Transpunerea în limbaj matematic prin datelor statistice. Interpretarea datelor statistice
probabilistice Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit,
calcularea preţului de cost al unui produs, amortizări de
investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare, buget
scopul predicţiei comportării unui sistem prin personal, buget familial.
studiate
Geometrie
 Reper cartezian în plan, coordonatele unui
vector în plan; coordonatele sumei vectoriale,
relaţiilor de paralelism şi de perpendicularitate
3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie
număr real coordonate carteziene ale unui punct
geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale
acesteia şi calcularea unor distanţe şi a unor arii
4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a  Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un
caracteristicilor matematice ale unei configuraţii punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei
geometrice determinată de două puncte distincte date
5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu  Condiţii de paralelism, condiţii de
paralelismul şi minimul distanţei perpendicularitate a două drepte din plan,
6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic, calcularea unor distanţe şi a unor arii
sintetic sau vectorial
CLASA a XI-a -1 oră/săpt. (TC)
1. Recunoaşterea şi diferenţierea mulţimilor de
Structuri algebrice
numere şi a structurilor algebrice
 Legi de compoziţie, proprietăţi
2. Identificarea unei structuri algebrice prin
verificarea proprietăţilor acesteia  Structuri algebrice: monoid, grup, inel, corp.
3. Compararea proprietăţilor algebrice sau Exemple: mulţimile , , n , ,
aritmetice ale operaţiilor definite pe diverse
mulţimi în scopul identificării unor algoritmi
4. Exprimarea proprietăţilor mulţimilor înzestrate
cu operaţii prin identificarea organizării
Pagina 29 din 30
structurale a acestora
5. Utilizarea similarităţii operaţiilor definite pe
mulţimi diferite în deducerea unor proprietăţi
algebrice
CLASA a XII-a - 1 oră/săpt. (TC)
1. Identificarea unor situaţii practice concrete, care
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii
necesită asocierea unui tabel de date cu
liniare
reprezentarea sa matriceală
Matrice
 Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de
matriceală a unui proces
matrice
3. Aplicarea, în situaţii practice, a algoritmilor de
calcul cu matrice  Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea,
4. Rezolvarea unor sisteme, utilizând metode înmulţirea unei matrice cu un scalar, proprietăţi
diferite de rezolvare şi compararea acestor Determinanţi
metode  Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel
5. Stabilirea compatibilităţii unor sisteme liniare şi mult 3, proprietăţi
identificarea unor metode adecvate de rezolvare Sisteme de ecuaţii liniare
a acestora  Matrice inversabile din n   , n  2,3 .
Ecuaţii matriceale
 Sisteme de ecuaţii liniare cu cel mult 3
necunoscute; forma matriceală a unui sistem
liniar
 Metoda Cramer de rezolvare a sistemelor liniare
caracterizarea coliniarităţii a trei puncte în plan

Pagina 30 din 30

Programa Matematica BAC 2015

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Programa Matematica BAC 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CENTRUL NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE

PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ

Programa de examen pentru disciplina Matematică

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_mate-info

proprietăţilor algebrice ale funcţiilor funcţia logaritmică: f :  0,    ,

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_mate-info

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_mate-info

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_mate-info

CLASA a XII-a - 4 ore/săpt.

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_mate-info

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_mate-info

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_ șt-nat

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_șt-nat

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_șt-nat

CLASA a XII-a - 3 ore/săpt.

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_șt-nat

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_șt-nat

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_tehnologic

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_tehnologic

ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, n  2 și

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_tehnologic

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_tehnologic

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_tehnologic

Programa de examen pentru disciplina Matematică – M_pedagogic

S-ar putea să vă placă și