Lectia 04.

Probleme legate de utilizarea produselor apicole în practica

medicală

Dr Stefan Stângaciu
drstangaciu@gmail.com ; 0744409126
 1. Calitate necorespunzatoare a produselor apicole

• Produse expirate
• Produse care au o cantitate insuficientă de nutrienți și/sau principii active farmacologic (de ex.
pasta de dinți “Colgate cu propolis” care nu avea în interiorul ei nici măcar urme de propolis...)
• Produse fermentate
• Produse oxidate, cu substanțe volatile în cantitate minimă prin expunere excesivă la aer în timpul
procesării
• Produse contaminate cu
• Metale grele
• Antibiotice
• Insecticide, herbicide
• Micro-organisme patogene, ouă/larve de la alte insecte...
• Ambalaje transparente care permit trecerea UV spre interior, cu afectarea enzimelor (în special la
miere)...
 2. Doza utilizată este necorespunzătoare

• Se administrează doze prea mici sau prea mari

• Dozele prea mici sunt ineficiente
• Dozele prea mari consumă inutil produsele apicole, ducând la costuri mai mari ale tratamentului
 3. Posologia este necorespunzătoare

• Nu se folosesc toate căile anatomice care permit o livrare rapidă și în suficientă cantitate către
țesutul/organul bolnav
• administrarea orală, cea mai frecvent utilizată, nu permite atingerea unei doze terapeutice
atunci când se dorește vindecarea unei zone anatomice aflate la mare distanță de gură (de
ex. rinichii, oasele, pancreasul, ochii, sinusurile...), pentru că:
• Celulele prezente la nivelul tubului digestiv și ficatului absorb peste 95% din produsele
apicole
• Ceea ce reușește să scape de “capcana” ficatului, după ce ajunge la inimă, se diluează în
tot organismul și ajunge apoi în doze minimale la organele/țesuturile țintă

• Soluția corectă, pentru o ameliorare/vindecare rapidă, este utilizarea, inclusiv simultană, a câtor
mai multe căi anatomice: sublingual, intra-nazal, respirator, intra-rectal (supozitoare, clisme cu
produse apicole), intra-vaginal la femei (ovule, spălături vaginale), cutanat, intra-venos...
 4. Timpul administrării este necorespunzător
(nu se respectă bioritmurile pacientului)

• Exemplu administrare venin de albine prin injecții sau înțepături de albine seara, când nivelele de
cortizol și adrenalină sunt scăzute; poate crește astfel riscul de reacție alergică printr-un răspuns
slab al glandelor supra-renale imediat după injectarea veninului
 5. Protocolul de tratament nu respectă principiul holistic, al integralității

• Se tratează de exemplu un pacient cu scleroză multiplă (care are de obicei multiple probleme la
nivel metabolic, funcțional, imunitar, etc.), doar cu 1 înțepătură de albină, doar la nivelul coapsei,
doar 1 dată pe săptămână...

• Organismul uman funcționează pe principiul lui D’Artagnan, “Unul pentru toți și Toți pentru Unul“.
• Fiecare celulă, țesut, organ și sistem ajută la structura și funcționarea celorlalte celule, țesuturi,
organe și sisteme din organism și depind la rândul lor de structura și funcționarea tuturor
celorlalte celule, țesuturi, organe și sisteme din organism.
La fel se întâmplă și într-un stup de albine unde matca (regina) depinde de albinele lucrătoare, iar
supraviețuirea stupului, pe termen lung, depinde de matcă
• Concluzia acestui principiu este că tratamentul local trebuie să fie întotdeauna însoțit de:
• un tratament “regional” (stimularea nervilor din zonele “Head” și meridianele/punctele de
acupunctură corespunzătoare organului afectat)
• un tratament sistemic, adresat întregului organism, pentru o funcționare generală mai bună
și/sau pentru prevenirea ori tratarea co-morbidităților sau co-infecțiilor (ca în cazul bolii
Covid-19)
 Principiul D’Artagnan:
“Toți pentru Unul. Unul pentru Toți”
Sistemul imunitar depinde și el de toate celelalte organe și sisteme...
Și în stupul de albine fiecare albină depinde de toate celelalte albine...
 Soluții?

• Cunoașterea în detaliu a :
• plantelor melifero-medicinale (surse de nutrienți și substanțe protectoare pentru
albine)
• biologiei albinelor (pentru a înțelege cum creeaza de fapt albinele produsele lor și
cum le folosesc în stup, de milioane de ani)
• tehnicilor de bază folosite în apicultură (pentru a depista la timp greșelile făcute de
unii apicultori la care încă mai apelați)
• Formelor diverse de administrare, pe toate căile anatomice, cu ajutorul unor
dispozitive medicale foarte utile, de ex. nebulizatoare, propolizatoare, etc.
• Metodelor de realizare a unui diagnostic complet, la toate nivelele organismului
(acupunctura, Ayurveda, homeopatie, psiho-diagnostic...), pentru a putea stabili o
listă foarte, foarte detaliată cu toate “cauzele cauzelor”, urmată doar apoi de
stabilirea protocolului de tratament, care trebuie și el schimbat/ameliorat, “din
mers”, în funcție de evoluția pacientului