Combustia umană spontană

energiaconstiintei.ro/combustia-umana-spontana/

26 iunie 2018

De unde vine focul mistuitor care te face să dispari în câteva clipe?

Fenomen paranormal?
Oamenii de ştiinţă din timpurile noastre cred că fenomenul a fost pentru prima dată
identificat ca atare, undeva în secolul al XVII-lea. Aceștia afirmă că persoanele care mor
prin autocombustie se aprind pur şi simplu, dintr-o dată. Aprinderea se face fară ca să fi
intrat în contact cu o sursă de foc exterioară. Acești oameni ard fară a afecta câtuşi de
puţin obiectele din jur.

Cazurile de autocombustie au devenit cunoscute pe scară largă în jurul anului 1670.

Caracteristicile acestui fenomen au rămas în totalitate neînţelese până astăzi. Medicii,
spre exemplu, evită să pronunţe numele acestui fenomen, din teama de a nu fi
desconsideraţi dacă ar credita ceva inexplicabil…

Paranormal?

Da, paranormal! Pentru că nu puţine sunt vocile care afirmă că, de fapt, fenomenul ar ţine
de sfera paranormalului. Aparține de practici, ritualuri şi invocări stranii ce fac trimitere la
duhurile şi elementele aflate în relaţie cu focul. Este cunoscut în ştiinţele de graniţă, cu
denumirea de salamandre, ori spirite ale focului. Acestea ar sălăşlui în lemn. Prin
invocare demonică, cum ar fi blestemul, acestea ar putea fi trimise asupra unei fiinţe
umane spre a o mistui. Dacă studiem fotografii făcute la faţa locului, vom observa că
nimic nu este firesc în acele imagini. Parcă focul iadului s-a năpustit asupra acelei fiinţe,
cu furia unui demon dezlănţuit şi plin de ură. Este inexplicabil, oribil şi, din păcate,
repetabil.

Se nasc întrebări precum:

De ce abia din secolul al XVII-lea există raportări despre acest fenomen? De ce
întotdeauna victimele sunt singure când se întâmplă? De ce nimic altceva nu arde în jurul
lor? Dimpotrivă, obiectele rămân aproape intacte. Aceste întrebări atrag desigur,
răspunsuri ce ţin cu atât mai puţin de sfera unui ştiinţific rezonabil şi acceptabil…

Primele consemnări

Primul care a vorbit deschis despre autocombustia umană a fost francezul Jonas Dupont.
Acesta a şi publicat o colecţie de întâmplări de gen, colecţia fiind intitulată „De Incendiis
Corporis Humani Spontaneis”. Înainte de a trece în revistă câteva astfel de cazuri, vreau
să vă mai spun că, dacă o parte a experţilor, oameni de ştiinţă, pun combustia umană
spontană pe seama consumului de alcool, o altă parte a acestor experţi, dimpotrivă,

1/5
consideră că fenomenul ar fi cauzat de prezenţa în exces în organism a grăsimilor
inflamabile, dovedit fiind faptul că, multe dintre victimele autocombustiei ar fi fost si
supraponderale.

Totuşi!

Nu puţine au fost şi persoanele slabe care au murit de această autocombustie. Ceea ce a

făcut ca si această teorie să fie contestată încă de la început. Rezultatul tuturor
cercetărilor în acest sens fiind unul frustrant pentru toate taberele şi pentru toate mediile
de cercetare. Combustia umană spontană nu ar avea o explicaţie a apariţiei ei. Asta dacă
această explicaţie este căutată în mediile ştiinţifice de cercetare…

Exemple concrete şi experimente ştiinţifice

Acum, să amintim şi de un experiment macabru, făcut în urmă cu mai mulţi ani de către o
echipă de entuziaşti. Voi aminti de cei de la televiziunea BBC care au făcut o
demonstraţie. Aceștia au stropit un porc cu o cantitate mică de petrol şi i-au dat foc.
Porcul, a ars timp de şapte ore până s-a făcut scrum, fară să afecteze nimic în jur, nimic
nu a ars.

Curată demenţă, ori curaj psihotic lipsit de orice urmă de umanitate. Calificaţi cum credeţi
acest experiment, oricum însă, nu a demonstrat nimic. Niciuna dintre victimele combustiei
umane instantanee nu a ars dinspre exterior către interior. Niciuna, nu avea nici măcar o
picătură de fluid inflamabil pe ea sau în ea. Fenomenul a avut loc, dinspre interior către
exterior. Acesta s-a produs în lipsa oricărui fluid inflamabil ingerat. Este posibil totuși, să fi
fost existent în interiorul organismului. Merg mai departe şi vă voi spune că primul caz
atestat documentar şi care a şi dus la un proces de omucidere a avut loc în Franţa
secolului al XVIII-lea.

90% din corpul femeii era doar cenușă

2/5
Astfel, în 1725, hotelierul Jean Millet din Reims a fost chemat în judecată în urma
descoperirii cadavrului soţiei lui. Cadavrul, a fost găsit în proporţie de 90% în stare de
scrum. Toate indiciile, indirecte însă, păreau să ducă în mod inevitabil către acest om. Se
pare că acesta fusese descoperit de către soţie ca fiind infidel. Evident, urmase un
scandal, lumea aflase despre năpasta căzută asupra casei Millet. Lucrurile aveau să ia o
întorsătură cu adevărat oribilă. Într-o dimineaţă, soţia hotelierului a fost găsită moartă,
sau, mai bine spus, au fost găsite doar câteva părţi din ea. S-a observat că mai mult de
90% din corpul ei era doar cenuşă…

Să fi fost alcoolul sursa incendiului?!

Părţile nearse nu prezentau nicio urmă de incendiu. Obiectele inflamabile din imediata
apropiere erau intacte. În schimb, podeaua de sub victimă, strict delimitată sub forma
corpului ei, se transformase si ea în cenuşă!

Cel care avea să îl scoată nevinovat pe soţul bănuit de toată lumea pentru uciderea
soţiei, avea să fie un tânăr medic, Le Cat des Falles. Acesta i-a convins pe judecători, că
în cazul respectiv nu exista niciun omor. Autoaprinderea se produsese, avea să susţină
acesta, din pricina faptului că femeia obişnuia să bea. Această autoaprindere, în orice alt
caz, s-ar putea repeta oricând. Avea să argumenteze Le Cat, ori de câte ori un om va fi
îmbibat cu alcool pe dinăuntru.

Un alt caz inexplicabil

Grace Pett din Ipswich, Anglia, era vânzătoare de peşte. În dimineaţa de 10 aprilie 1744,
a fost găsită de nişte vecini, pe podea, arzând mistuitor în propria casă. Nimic altceva în
jur nu era atins de flăcări. Nu au putut stinge focul care a transformat-o în doar câteva

3/5
minute în cenuşă. Un paravan din hârtie, aflat în imediata apropiere a victimei, a rămas
neatins de focul care tocmai o carbonizase pe biata femeie. Mai mult decât ciudat, nici
podeaua de sub femeie nu fusese vreun pic afectată de foc. Nimic în jurul acesteia nu
prezenta urmă de foc! Un alt caz de combustie umană instantanee, ce nu a putut fi
vreodată explicat.

Combustia spontană în secolul XX

Mergem mai departe şi ajungem în ultra-tehnologizatul secol al XX-lea. Simpatica

văduvă, Mary Hardy Reeser, în vârstă de 67 de ani, a ars în totalitate, rapid şi
inexplicabil. S-a întâmplat noaptea, în camera ei din St. Petersburg, Florida, SUA, la data
de 1 iulie 1951. Ceea ce a dat mai mult decât oricând o aură de profund paranormal
acestui caz, a fost modul în care au rămas bucăţi din sărmana femeie, nemistuite de
flăcări. Un picior băgat într-un pantof de satin, neatins de flăcări. Craniul şi ficatul, toate
se înscriau într-un cerc perfect şi înnegrit. Diametrul acestui cerc era de 1,20 metri. Din
85 de kilograme cât avusese femeia, atât rămăsese în urma sinistrului foc. Magie ori ce
altceva?!

Primele cazuri de bărbați, consemnate ca și combustie spontană

În 1966, la data de 5 decembrie, dr. Irving Bentley, în vârstă de 92 de ani, a fost găsit sub
formă de cenuşă. Acesta se afla în locuinţa sa când s-a întamplat nenorocirea. Nimic în
jurul său nu prezenta urme de incendiu. În 1971, francezul în vârstă de 40 de ani, Leon
Evaille, din Arcessur, Franţa, este găsit carbonizat în interiorul autoturismului său.
Combustia omului nu poate fi pusă pe seama a nimic exterior. Omul arsese din interior
către exterior.

Ei bine, pentru aceste cazuri, ca şi pentru toate celelalte de acest gen, nimic din tot ce se
cunoaşte până acum în toate ştiinţele care ar putea explica fenomenul, nu poate aduce
nicio lămurire despre cum s-ar putea petrece, în fond, combustia umană instantanee şi
fulgerătoare.

4/5
Concluzii

Dezvoltarea căldurii care se petrece din momentul declanşării combustiei este, se pare,
incredibil de intensă, puternică şi scurtă. Nimic în jurul celui care arde, nu are timpul fizic
necesar să se aprindă şi să ardă. Acest foc mistuitor din timpul combustiei umane se
petrece cu o viteză ireală. Este ca şi când, ar fi supus cu totul şi cu totul altor reguli şi
nicidecum legilor fizicii clasice, newtoniene.

Un alt aspect absolut bizar

În urma arderii complete sau aproape complet a corpului uman, ceea ce rămâne, precum
craniul, prezintă o evidentă micşorare a dimensiunii iniţiale. Acest lucru este aberant,
pentru că, după cum explică însuşi dr. Wilton M. Krogman, expert judiciar, specialist în
autoaprindere spontană şi antropolog: „Eu n-am văzut niciodată un craniu care să se
micşoreze din cauza căldurii. Dimpotrivă, în mod normal, ele se umflă. Nu există nicio
excepţie…”.

Rămân doar întrebările

Expertul continuă făcând apoi referire la singura excepţie, care în mod evident trebuie
acceptată, a autocombustiei umane.  Lucrurile se petrec într-o direcţie, alta decât cea
firească şi care nu poate fi deloc explicată. O variantă ar fi, prezenţa unui alt tip de foc, un
foc misterios, care nu se supune legilor cunoscute lumii noastre. Ceea ce ne face încă
odată să credem, că poate este un foc provenit dintr-o altă dimensiune, dintr-o falie
spaţio-temporală. Focul a ajuns cumva pe căi oculte, în trupul unei fiinţe, care a fost
vizată de practici întunecate. Sau, poate a fost direcționat de cei care pot dirija energo-
informaţional această entitate a naturii, focul. Dirijarea s-a făcut într-un chip aparent
indescriptibil, către ţinta lor pe care să o transforme în scrum…

5/5