Monografia cartii Istoria Romei de Eugen Cizek

1. Introducere
Eugen Cizek (n. 24 februarie 1932 - d.16 decembrie 2008, București) a fost un istoric și
filolog român, specialist în filologie clasică, profesor universitar la Facultatea de Limbi și
Literaturi Străine, din cadrul Universității din București. Membru de onoare al Academiei
franceze de Ştiinţe, Litere şi Arte din Lyon, înfiinţată în 1700, membru corespondent al
Academiei Regale de Litere din Barcelona.
Cartea Istoria Romei este o premiera pentru spatiul romanesc, este prima lucrare ca si
sinteza a istoriei Romei de o asemnea proportie ce ama vut pana aici erau deiferite lucrari
traduse de diferiti autori straini.
Autorul sa concetbrat mai mult pe istoria Romei antice de la aparitia pana la sfarsitul ei.
In care descrie evenimentele cronologica dar nu a auitat sa aduca in atentie si dezoltarea
socio politica si economic ape tot parcursul dezvoltarii si evolutiei Romei antice..
Lucrarea est facuta o analiza ampla documentata argumentata din tooate punctele.
De aceea cred ca lucrarea de fata asternuta pe peste 300 de pagini isi merita locul intre
manualele de studio si de lectura atat a studentilor cat si iubitorilor de istorie.
La fel autorul mai are multe alte lucrari sicarti scriese la capitolul istorie, dar sunt tem
eluate si dezvoltate tot din istoria Romei antice astefel de lucrari sunt: Publius Vergilius
Maro (1964), Epoca lui  Traian. Împrejurǎri istorice și probleme ideologice 1980, Nero
1982, Secvență Romană 1986, L'empereur Aurélien et son temps 1994, L'empereur Titus
2006, Lucrarea Istoria Romei antice apare in 2008 ca si imbiare a ttruro lucrarilor pe care
autorul le-a scris in perioada anilor 60-90 pusa in mana cititorului ca un manual complex.

2. Structura cărţii şi prezentarea rezumativă a conţinuturilor fiecărui capitol

o Cartea este imapartita in 12 capitole cu foarte multe subcapitole fiind o carte de

cercetare este foarte bine structurata, primul capitol fiind ma deraa o introducere
de la capitolul II avem urmatoarele capitole mari, nu voi adauga aici sucapitolele
pentru ca-s foarte multe, Fondarea Romei şi regalitatea, Republica
romană: viaţa internă (secolul al v-lea 133 î.C.), Republica romană:
cuceriri şi expansiune (secolul al v-lea-201 î.C.), Făurirea imperiului
republicii romane (201 - 133 î.C.), Făurirea imperiului republicii
romane (201 - 133 î.C.), Criza republicii romane (133 î.C. - 70 î.C.),
Sfârşitul crizei republicii romane (69 - 27 Î.C.) , „Secolul" lui august:
instaurarea principatului (27 î.C. - 14 d.C.) , Iulio-claudienii şi
flavienii , antoninh, severii şi sfârşitul principatului (96 - 285 d.C.),
Dominatul şi „căderea" imperiului roman occidental (284 - 529 d.C.)
si incheind cu ultimul capitol care este Roma medievală şi modernă.
Epilog
 La sfarsitul fiecarui capitol autorul scrie cateva note cu explicatii insa la safarsitul
cartii este olisita de bibliografica pe care a folosito autorul, carte nu contine, harti,
scheme, diagrame, planse.
 In primul capitol care este denumit Roma Aeterna autorul incearca sa puna azele
aparitii romei sau cel putin sa definieasca originea romee ianite de aparitia ei,
cum ar fi oriinea, spiritualitatii, gandirii romane, etimologia unor termen ca
exempul cetate.
Al doilea capitol descrie Fundarea Romei si regatului Romei in 754 IC autorul
descrie ca fundarea si dezvoltarea romei este strans legata de lume greaca. Insa
incearca sa arumenteze si leendele despre Enea un train care ar sta la baza
inetmeirii Romei antice. Autorul citeaza diferite surse ca sa demonstreze aceasta
paraela dintre lumea elenica si romana in etapa de fundare a Romei, sunt multe
similaritati dintre cele doua cum ar fi cultura, religia politica etc. Autorul are o
parere ca totusi statul nu sa fundat in 21 Aprilie 753 IC dar cu mult mai devreme.

Apoi autorul descrie din nou in specificul sau cu lux de amanunte si multe
argumente roma reala si cei spate regi pe care ia avut Roma in aceasta perioada si
contributia fiecarui dintre ei si cele trei funcţii fundamentale ale regelui:
religioasă, militar-politică şi judiciară. Regele Tarquinius Superbus, detronat în
510 î.Hr este cel care inchee succesiunea regala capitolul se inchee cu revolutia de
abolire a regalitatii unde pentru libertatea republicii si reformele propuse de
Iunius Brutus si apritia consulatului. Totusi o idee pe care autorul o susiten e ca in
510-509 nu a fost o revolutie ci mai degraba deschiderea unui drum care va duce
spre libertate abolirea regalitatii sutine autorul este o adevrata revolutie.

Capitolul III-VII Autorul vorbeste de o perioada destul de lunga practic de la

aparitia Republicii pana la instaurarea Pricipatului sau cum zice autorul pana la
secoulul August.
Isi incepe descriarea capitolului cu urmarile abolirii regalitatii si aparitiei
Republicei roamne pe care autorul o descrie periodizand fiecare etapa si
structurand pe ani fiecare eveniment. IN prima parte va descrie viata interna
repubblicei si urmarile abolirei regalitatii si instaurarea unui nou sisttem cu doi
magsitrati alesi anual de aici apar si anumite probleme dintre patricieni clasa celor
bogati si plebieni sau clasa inferioara. Care in final a dus la crearea unei comisie
de 10 perssoane cae scriua acele 12 legi pe table de bronz si prezentate in forum
facad referire la normele procedurale de judecata. Deciziile plebeilor-plebiscitele,
capătă valoare ded legi prin lex Hortensia din 287 î.Hr., și au devenit obligatorii
fără acceptul senatului pentru patricieni.
Autorul descrie cuceririle Romei dar si invaziile celtice razboaile romano-
samnicte. Primejdie din parea invaziei alilor care auc reat probleme extrenm de
rave anume aceasta sustine autorul ii va auta pe Romani sa fie mai prudenti si o
tenacitate sporita. Insa o descriere mai apmla va face razboailor punice.
Războaiele Punice au fost o serie de trei războaie purtate între Roma și Cartagina
în perioada 264-146 î.Hr. Au purtat această denumire după numele de puni pe
care romanii îl dădeau cartaginezilor. Limba vorbită era punica, o limbă semită,
derivată din feniciană. Toate cele trei războaie s-au terminat cu victoria Romei, în
cele din urmă Cartagina fiind cucerită de către romani. Primele două războaie au
fost foarte echilibrate, Roma fiind foarte aproape de fiecare dată de a pierde
războiul. Al treilea război a fost mai mult o expediție de pedepsire, raportul dintre
cele două puteri fiind clar în favoarea Romei. Apoi autorul voreste despre luptele
eleniste pentru cucerirea Greciei.
Un capitol aparte autorul il dedica crizei Republicei incepand cu anul 13 iC care
va continua pana in anul 70 iC, descrie cauza crizei aparute citez ce spune autorul:
O cauză fundamentală a crizei trebuie căutată într-o transformare de care atâţia
romani erau mândri. Căci se trecuse progresiv de la Roma cetate-oraş la Roma
capitală a unui imperiu teritorial de mari proporţii. Imperiul teritorial a erodat şi
ulterior a distrus Republica. Instituţiile Romei fuseseră făurite tocmai pentru o
cetate şi nu pentru un imperiu. Mentalităţile, viaţa spirituală (auster şi riguros
construită), moravurile sobre, economia de subsistenţă a Cetăţii primitive nu mai
puteau funcţiona între noile cadre de dezvoltare. Imperiul ecumenic al Romei
avea presantă nevoie de noi structuri.
Pe perrcurs au amaprut nenumarate nemultumiri care au condus spre revolte
viloente asasinarea lui Tiberius Gracchus în 133 î.Hr. a marcat „un punct de
cotitură în istoria romană și începutul crizei Republicii Romane. Autorul descrie
rasoalele sclavilor aparita lui Sulla care a fost determinat să conducă noul război
împotriva lui Mithridates și să iasă în sfârșit din umbra lui Marius. Desi nu a fost
la putere mult timp a reusit sa faca cateva reforme cteva dintre ele find: a curbat
puterea adunărilor populare, reducând abilitatea liderilor populari de-a lucra în
afara Senatului folosindu-se de sistemul curent, impunând puterea Senatului atât
în deciziile judecătorești, cât și în pasarea legilor.
Autorul isi incepe cel deal VII capitol ca o etapa noua al sfarsitului crizei unde
descrie aceasta perioada pana in anul 27iC, dupa consualtul lui Pompeu si
Crassus I Roma a dominat un climat de suprafata in care institutiile statului sunt
debarasate de cele mai rgesite reforme mostenite de la Sulla pentru a functiona
normal.
Apoi Autorul vorbeste despre Triumvirate De două ori în perioada anterioară
Principatului, în era Republicii Romane, puterea politică a trecut de la magistrați
și senat, la trei oameni care au constituit un guvern de tranziție, cunoscut și ca
triumvirat, care avea să se dizolve în urma unui război civil.

Primul Triumvirat a fost o alianță politică informală între doi mari rivali, generalii
Iulius Caesar și Pompei cel Mare reprezentând viziunea populară și a Partidului
Senatului, cu omul de afaceri foarte influent Marcus Licinius Crassus. Această
înțelegere a căzut după moartea lui Crassus, când cei doi generali au pornit un
război civil, în timpul căruia Pompei a fost omorât, iar Caesar s-a autoproclamat
conducător și dictator.

Al doilea Triumvirat a fost o guvernare formată între Octavianus și Marc Antoniu,

rivali pentru preluarea puterii, și un al treilea, Marcus Aemilius Lepidus. Acesta a
fost înlăturat în scurt timp, iar Marc Antoniu a fost eliminat în timpul unui război
civil, Octavianus rămânând singurul conducător.

În diverse municipalități și de asemenea în perioada Principatului, conducerea

magistraturilor era asigurată de un colegiu de 3 persoane, denumiți triumviri.
În final, eșecul Senatului de a controla generalii a cauzat un dezastru în
Republică. Senatul era adesea prea dispus în a-și proteja prietenii, aliații și
membrii de proscrierile legale pentru până și cele mai evidente și extraordinare
delicte și datorită acestui fapt a pierdut încrederea cetățenilor romani. Când Cezar
a luat în cele din urmă în stăpânire Roma pentru el însuși, a fost întâmpinat cu
aplauze, pentru că el promisese reforme pe care poporul roman le dorea încă din
vremea fraților Gracchus.

Legiunile Romei au demolat fizic Republica, dar Senatul era cel care permisese o
lume unde un astfel de lucru era posibil în aplauzele cetățenilor.
Secolul lui Auust incepe practic cu războiul civil roman care a fost perioada
istorică complexă și confuză a Republicii Romane între 44 î.Hr. și 31 î.Hr., care a
început cu asasinarea lui Cezar și s-a încheiat cu bătălia de la Actium, asediul
Alexandriei în Egipt și sinuciderea Cleopatrei și a lui Marc Antony . În această
perioadă, fazele conflictului s-au alternat, în principal între Marco Antonio , cel
mai priceput locotenent al lui Gaius Julius Caesar și moștenitorul dictatorului
Cezar Octavian , cu perioade de acord precar între cele două fracțiuni codificate în
așa-numitul al doilea triumvirat . În faza acordului, cei doi principali concurenți
au putut, de asemenea, să distrugă împreună fracțiunea republicană a cezaricidelor
în bătălia de la Filipi .
Epoca lui August a reprezentat un punct de cotitură în istoria Romei și tranziția
definitivă de la perioada republicană la principat . Revoluția de la vechiul la noul
sistem politic a marcat, de asemenea, sferele economice, militare, administrative,
juridice și culturale.
Autorul afrma ca: Am remarcat mai sus că structura Principatului s-a realizat
progresiv, începând din ianuarie 27 î.C. Reiterăm observaţia că, deşi August nu
afirma explicit aceasta, Principatul echivala cu o primă formă de Imperiu,
imperium, în înţeles politic. Fără îndoială că împăratul era şi princeps. De fapt
„principe al senatului", princeps senatus, adică primul membru şi preşedintele
înaltei adunări, pe care putea să o convoace şi să i se adreseze. Avea dreptul să
ia cel dintâi cuvântul. De asemenea îi revine dreptul de apel (ius prouocationis).
Cetăţenii nu vor mai face apel la adunările populare, ci la principe.
Din cele citite Principele este un compromise realizat intre forma de uernare
monarhica si cea republican care se baza pe consesnsul general.
IN acest caz toata puterea din stat ii revine imparatului care primeste o uriasa de
dominare. Armata ramne pilonul de baza a Principeluicu un rol determinatnde
numire a unui imparat.
Primele secole ale Principatului sau caracterizat ca fiind prospere sip line de pace
de aci vine si expresia PAx Romna
Autorul ofera un spatiu aparte pentru primul Imparat al Romei Gaius Iulius Cezar
Augustus cel carea reusit sa inlocuiasca haousul razboiului civil cu un system de
guvernare normal punand o bazasanatoasa pentru expansiunea si prosperitatea
rmanilor pentru secolele urmatoare. E descries cu lux de amanunte modul cum
ascende la putere si peroioada sa cat sa aflat la putere.
In continuare este descrisa dezvoltarea principatului din toate puctele de vederea,
economic, social reliios militar, demorafic care au crescut consideravil.
Autorul mai dezate un aspect si anume cel al succcesiunii imparatului, Auustus va
incerca orice metoda daor ca urmasii lui sa se mentina la tron deaci si se vor naste
cateva dinstii incepandcu cea Iuliana.

In capitolul IX Autorul va descrie pe toti succesorii lui Augustus sau cel putin
doua dinastii destul de mari Iulio-claudiene si Flavienii, pentrufiecare va descrie o
biografie, realizari problem cu care sau confruntari, invazii militare etc. toata
perioada pe care o descrie este de la anul 14 dC la 96 dC.
Dinastia iulio-claudiană indică seria primilor cinci împărați romani, care au
condus imperiul din 27 î.Hr. până în 68 d.Hr., când ultimul rând, Nero, se spune,
s-a sinucis, ajutat de un liber. Dinastia Flavia a fost a doua dinastie imperială
romană, care a deținut puterea între 69 și 96. Flavii Vespasiani erau o familie de
clasă mijlocie, de origine modestă, care a ajuns apoi în ordinul ecvestru datorită
militanței loiale în armată, care a intrat putere când Titus Flavius Vespasian,
general al armatelor din est, a preluat puterea în timpul anului celor patru
împărați.
LA fel este descrisa si perioada asa numitilor imparati adoptive care au domnit in
anii 96-138, este vornba de o succesiune care nu mai este dinastica ca cea
precedent ci adoptive bazata pe personae alese de imparati ca urmasi ai acestora.
Aiciimi ptem enumera pe Nerva, Traiano, Adriano
Apoi este descrisa dinastia Antonienilor 138-193, Severii 193-235
Autorul inchee cu penultimul dar si ultimul capitol din istoria Romei Antice si
anume cu instaurarea Dominatul şi „căderea" imperiului roman occidental (284-
529 d.C.) Practic incepand din secolul al III d.C autorul descrie aceasta tranzitie
spre o noua stare de lucrui nouus status rerum. Care incepe inca din perioada
domeniei lu Diocletian sa a continuato urmasii lui/ Dominantul prea locul
Principatului si aparitia asa nuitului Imeoriul tarsi sau care dea apunea..
Acestat statut afecteaza toate sferle si domeniile cetatenilor ramani.
Autorul descrie Imparatii care au fost in aceasta period dar un capitol aparte este
dedicate lui Constanti proabil e si din motivul aderarii imperiului Roman la
Crestinzim si aportul lui COnstanti ce Mare la aceasta. Edictul de la Mediolanum
sau Milano. Autorul descrie viata lui lui Constanti desi adoptase crestinszmul el
ramne mai departe un adept al inchianrii sale la anumiti zei aderarea sa la
crestinzim are mai mult o conotatie politica si nu una cu adevarat relifioasa.
Desi Imperiul Roman este leaanul civilizatiei antice din cauza maprtirii in doua
parti indepemdente una de alta statul incepe sa cedeze in fata invaziilor barbare
care ataca tot ai mult Imepriul dinspre Nord Rsarit.
În 476, comandantul german Odoacru l-a ucis pe Romulus, ultimul împărat
legitim. Imperiul Roman de Apus a căzut.
Autorul vorbeste de consecintele cadereii acestui stat lonetiv de aproximativ 12
secole o consecinta ar fi bararizarea imepriului, acesre popare nu erau de accord
cu leele romane asa ca ei leai inlocuit cu idelile lor barare. Mai cu seama
moralitate. O alta consecinta sunt moenomentel cultrale a roamnilor au fost
distruse pentru ca pentru arari nu avea nici o valoare.si o ultima consecinta
intrarea abrarior in Europa a fost libera datorita faptului ca Roma era o piedica
pentru arbari dea merge spre Europa. De aici practic incepe cee ace numeste
 autorul perioada Evului Mediu cu acest capitol ca si un epilog Autorul isi inchee
cartea.
.Ce poate fi mai seducător decât să trăieşti ori măcar să vizitezi Roma? Ce poate
fi mai captivant decât să sorbi bogăţia culorilor, panorama atâtor monumente,
care te întâmpină la tot pasul în Roma Aeternal Pe 21 aprilie, ziua legendară a
întemeierii Romei, ca şi în orice zi a anului, sub cerul clement al capitalei culturii
universale. „Roma, una cittâ meravigliosa".

3. Judecăţi de valoare

 Cititnd aceasta carte pot spune ca imi place ca autorul cu adevarat a studiat acest
subiect foarte intens se vede dn numarul mare de referinte pe care le face pentru
asi sustine parera apreciez cartea cu un calificativ inalta din punct de vederea
academic. Ceea ce este itnersant inaceasta carte e modul critic si analitic pe cael
foloseste autorul incercand sa arate cateva parei sau poztii apoi concluzionand in
parera perosnala. Este destul de obiectiv in prezentarea materialului.
 Prezinta fiecare etapa destul de argumentat si logic structurat in cartea sa, si se
straduie sa pastreze oroinalitaea celor intmplate.
 Insa fiind o lucrare academica va fi mai dificil petru un cititor de rand sa citeasca
aceasta carte pentru ca e foarte multa informatie care cere timp de asimillare si
pentru ca are un vocabular destul de bogat ceea ce e dificl pentru cititorul de rand,
si desigur este o lucrare mai mult academica de aceea nu va putea fi gasita in
biblioteca oricarui cititor.

4. Concluzii

 Deja dupa cum am mentionat lucrarea data este o lucrare de o vaolare inalta este
poate unica in spatiul vorbitorilor limbii romane facuta de un roman. Este o carte
argumentata, depusa o munca imensa in urma cercetaririi a sute de izvoare. Cartea
data sia atnis scopul dorti care poate fi incluza in lsita cartilor academince care
descrie cu un lux de amanunte Isotira romei anitce.