Societatea Comercială de Formare a Energeticienilor din România

"FORMENERG" - S.A.
Bd. Gheorghe Sincai nr. 3; RO-040311; sector 4; Bucureşti
Cod unic de înregistrare 14529126; J40/2265/2002
Tel.: +40 21 330.40.05;Fax: +40 21 330.14.96;E-mail: office@formenerg.ro;www.formenerg.ro

Vasile TUDORA

PROTECTIA
GENERATOARELOR SINCRONE

AMpt 6-1

2008
Verificator: Ionel Andrei
Tehnored: Gabriela Dron
Grafica: Stefan Zaharoiu

Revizia: 0 1 2 3 4 5 6 7 CTA 431/2005

Reproducerea integrală sau parţială a textului din această broşură este permisă numai cu acordul
prealabil scris al S.C. FORMENERG S.A.
 CUPRINS

1. TIPURI DE PROTECTII ALE GENERATOARELOR.........................................5

2. PROTECTIA MAXIMALA DE CURENT A GENERATOARELOR .....................7

2.1. Protecţia maximală de curent cu blocaj de tensiune minimă ...............7
2.2. Protecţie maximală de curent împotriva scurtcircuitelor realizată cu
blocaj combinat de tensiune minimă ....................................................9
2.3. Protecţia maximală de curent cu FCSI .................................................10
2.4. Coeficientul de sensibilitate a protecţiei maximale ...............................12
2.5. Protecţia generatoarelor împotriva scurtcircuitelor polifazate............13
2.5.1. Curentul de dezechilibru ..........................................................14
2.5.2. Mărirea sensibilităţii protecţiei diferenţiale ...............................14
2.6. Protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze ............16
2.7. Protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate în stator ..............18
2.7.1. Obţinerea componentei Io ........................................................18
2.7.2. Scheme cu FCSH ....................................................................20
2.7.3. Scheme cu TSH ......................................................................21
2.7.4. Legarea la pământ a neutrului generatorului ...........................21
2.8. Protecţia rotorului împotriva punerilor la pământ ..................................22
2.8.1. Protecţia rotorului împotriva punerilor la pământ .....................22
2.8.2. Protecţie împotriva dublei puneri la pământ.............................23
2.9. Protecţia împotriva pierderii excitaţiei...................................................25
2.10. Protecţia împotriva creşterii tensiunii....................................................28
2.11. Protecţia generatoarelor împotriva trecerii accidentale în regim de
motor ....................................................................................................29
2.12. Protecţia contra pierderii sincronismului...............................................30
2.12.1. Detectarea ieşirii din sincronism a generatoarelor.................30
2.12.2. Detectarea ieşirii din sincronism a generatoarelor prin
verificarea inversării sensului puterii active debitate de
generator ...............................................................................31

Bibliografie ..............................................................................................................33
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1

1.TIPURI DE PROTECTII ALE GENERATOARELOR

Generatoarele reprezintă echipamentul cel mai important şi mai scump din cadrul
sistemelor electrice şi din această cauză protecţia lor trebuie să satisfacă cerinţe foarte
ridicate. In funcţionarea generatoarelor pot avea loc defecte interne (în stator şi rotor) şi
regimuri anormale de funcţionare datorate defectelor din sistem.
Defectele interne în statorul generatorului pot fi scurtcircuite polifazate, puneri la
pământ monofazate sau scurtcircuite între spirele aceleiaşi faze.
Dintre acestea, pericolul cel mai mare îl reprezintă scurtcircuitele polifazate, care
pot produce deteriorarea generatorului sub acţiunea arcului electric şi a forţelor
electrodinamice datorită curenţilor de scurtcircuit.
Punerile la pământ, respectiv la carcasa generatorului, sunt periculoase pentru că
arcul de la locul defectului poate provoca topirea circuitului magnetic, precum şi pentru
faptul că defectul poate evolua şi transforma în scurtcircuit polifazat.
Scurtcircuitele între spirele aceleiaşi faze conduc la supraîncălzirea bobinajului şi
prin urmare la pericolul apariţiei unui scurtcircuit între faze.
Defectele interne în rotorul generatorului pot fi puneri la pământ într-un punct al
circuitului, defect care în general nu prezintă un pericol imediat pentru funcţionarea
generatorului şi puneri la pământ în două puncte ale circuitului de excitaţie. In acest ultim
caz se poate produce întreruperea accidentală a circuitului de excitaţie sau
scurtcircuitarea unei porţiuni din înfăşurarea rotorului.
Intreruperea circuitului de excitaţie face ca generatorul să treacă în regim asincron,
curenţii care apar în rotorul generatorului, ca urmare a alunecării, produc supraîncălzirea
rotorului generatorului.
La a doua punere la pământ, porţiunea bobinajului rotoric dintre cele două puncte
de defect se găseşte scurtcircuitată prin pământ şi acest fapt poate provoca
supraîncălzirea bobinajului, precum şi apariţia unor vibraţii deosebit de periculoase pentru
agregat.
Regimurile anormale de funcţionare sunt cele în care au loc supraintensităţi
(provocate de scurtcircuite externe generatorului sau de suprasarcini), creşteri ale
componentei de secvenţă inversă a curentului peste valoarea admisă, creşteri de
tensiune, trecerea generatorului în regim de motor sincron (la defecţiuni în turbina de
antrenare) sau creşterea temperaturii peste limitele admisibile (provocate de un defect în
sistemul de răcire al generatorului).
Supraintensităţile şi creşterile de temperatură provoacă uzura şi îmbătrânirea mai
rapidă a izolaţiei, conducând la reducerea duratei de funcţionare a generatorului, iar
creşterile de tensiune pot provoca străpungerea izolaţiei.
Pentru lichidarea defectelor în generator şi pentru înlăturarea funcţionării
îndelungate în regimuri anormale, protecţia generatorului trebuie să îndeplinească
următoarele funcţii: comanda declanşării întrerupătorului, comanda automatului de
dezexcitare rapidă (ADR) şi semnalizarea.

5
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

Atât în cazul defectelor interne, cât şi în cazul scurtcircuitelor exterioare, protecţia

generatorului trebuie să comande declanşarea întrerupătorului şi a ADR.
In primul caz (defecte interne), generatorul continuând să se rotească,
nedeschiderea ADR face ca defectul să fie alimentat în continuare, ceea ce conduce la
deteriorarea şi mai mult a generatorului.
In al doilea caz, generatorul rămas în gol, datorită creşterii însemnate a turaţiei şi a
tensiunii la borne, poate intra într-un regim periculos de supratensionare a instalaţiei.
Pentru evitarea apariţiei unor supratensiuni provocate de întreruperea circuitului de
excitaţie (deschiderea ADR), contactele ADR sunt astfel realizate încât să se închidă mai
întâi înfăşurarea rotorului generatorului pe rezistenţa de stingere (contactul 1) şi numai
după aceasta să se deschidă circuitul de excitaţie (contactul 2), fig.1.
Prin contactul 3 al ADR se introduce în circuitul de excitaţie al excitatoarei
rezistenţa R cu rolul de a limita curentul din circuitul de excitaţie al excitatoarei şi evitarea
apariţei unor supratensiuni la bornele excitatoarei (Fig.1)

Figura 1

In cazul scurtcircuitelor exterioare, protecţia generatorului va declanşa

întrerupătorul numai dacă protecţia elementului defect nu a acţionat corect pentru
eliminarea defectului apărut sau dacă întrerupătorul elementului defect nu a declanşat,
rămânând blocat pe închis.
In cazul regimurilor anormale, care nu prezintă un pericol imediat, de exemplu
suprasarcini, de regulă protecţia nu comandă declanşarea generatorului, ci semnalizează
apariţia regimului anormal, urmând ca personalul de exploatare să ia măsuri
corespunzătoare.
Pentru protecţia generatoarelor, prescripţiile de amenajare a instalaţiilor de
protecţie prin relee din ţara noastră prevăd următoarele tipuri de protecţii:
- protecţia maximală de curent împotriva supraintensităţilor provocate de
scurtcircuite exterioare;
- protecţie maximală de curent împotriva supraintensităţilor provocate de
suprasarcini;
- protecţie diferenţială longitudinala împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator;
- protecţie diferenţial transversală împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi
faze;
- protecţie de secvenţa homopolară împotriva punerilor la pământ în stator;
6
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1
- protecţia rotorului împotriva simplei şi dublei puneri la pământ;
- protecţia împotriva creşterilor de tensiune;
In cele mai multe cazuri protecţiile generatoarelor se completează cu protecţia
împotriva pierderii excitaţiei si protecţia generatoarelor împotriva trecerii accidentale în
regim de motor.

2.PROTECTIA MAXIMALA DE CURENT A GENERATOARELOR

2.1 Protecţia maximală de curent cu blocaj de tensiune minimă

Protejează generatorul împotriva scurtcircuitelor exterioare. Protecţia se realizează

cu relee maximale de curent şi acţionează în cazul în care defectul nu este eliminat de
protecţia elementului pe care s-a produs defectul. Din acest motiv, protecţia trebuie să
aibă temporizarea coordonată cu celelalte protecţii de pe elementele următoare spre
consumator.
Releele de curent sunt racordate în secundarele transformatoarelor de curent
dinspre neutrul generatorului, pentru ca protecţia să constituie şi protecţie de rezervă
împotriva defectelor interne (releele de curent sunt parcurse de curentul de defect şi în
cazul unui scurtcircuit în stator).
Pentru a înlătura acţionările greşite ale protecţiei în regim normal, curentul de
pornire şi curentul de revenire trebuie să fie mai mari decât curentul nominal al
generatorului.
Din acest motiv, la protecţie maximală împotriva scurtcircuitelor exterioare, se
adoptă un curent de revenire
Irev=KsigIn
unde:
Ksig = 1,1...1,2 este coeficientul de siguranţă;
In - curentul nominal al generatorului protejat.

Prin definiţie se stabileşte:

I Irev
K rev = rev şi respectiv I pp = ,
I pp K rev
unde:
Krev - coeficientul de revenire; în cazul releelor de curent folosite Krev = 0,85;

Se obţine:
K sig Irev 1,1...1,2
I pp = = In ≈ (1,3...1,4)In
K rev 0,85

Rezultă că protecţia maximală nu va acţiona la suprasarcini până la 40% din

sarcina nominală.
Din această cauză se montează şi o protecţie împotriva suprasarcinilor, care
acţionează la semnalizare pentru avertizarea personalului de exploatare.
Pentru aceasta protecţie se adoptă Ksig = 1,05, rezultând:
1,05
I pp2 = In ≈ 1,2 In
0,85

7
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

Pentru asigurarea selectivităţii protecţiei împotriva scurtcircuitelor exterioare se

adoptă o temporizare mai mare cu o treaptă de timp Δt decât cea mai mare temporizare a
protecţiilor maximale de curent ale elementelor următoare spre consumator.

ta1 = ta + Δt
(Δ t =0,5...0,6 sec, treapta de temporizare necesară pentru asigurarea selectivităţii
protecţiei)
Temporizarea protecţiei împotriva suprasarcinilor trebuie să fie superioară
temporizării protecţiei împotriva scurtcircuitelor exterioare cu cel puţin o treapta de timp
Δt.
Rezultă:
ta2 ≥ ta1 + Δt

In practică se adoptă ta2 = 10 sec.

Prescripţiile de exploatare tehnică prevăd funcţionarea generatoarelor la
suprasarcini timp limitat (exemplu supraîncărcarea cu 1,5 ori curentul nominal timp de 2
minute).
Pentru ca protecţia să nu comande greşit declanşarea generatorului la suprasarcini
ce depăşesc 40% din curentul nominal, în schema protecţiei împotriva scurtcircuitelor
exterioare se introduce blocajul de minimă tensiune realizat cu relee de tensiune minimă
(Fig.2)
Blocajul de minimă tensiune lucrează numai în cazul scurtcircuitelor exterioare,
când tensiunea scade sensibil; la suprasarcini tensiunea se menţine în limite admise de
funcţionare, releele de tensiune neavând condiţii să-şi închidă contactele.
Pentru blocajul de tensiune minimă se adoptă tensiunea de pornire:

U min .exp l . 0,95U n

U pp ≤ = ,
K sig K rev K sig K rev

unde:
Umin.expl este tens.minimă care poate apărea în exploatare; este egală cu 0,95 Un
(întrucât se admit variaţii de ± 5% din tensiunea nominală);
Un - tens.nominală a generatorului;
Ksig = 1,1 ... 1,15 - coeficient de siguranţă
Krev = 1,15 - factorul de revenire al releelor de tensiune minimă folosite.

Valoarea tensiunii de pornire trebuie totodată aleasă mai mică decât valoarea
minimă a tensiunii care poate apărea în cazul autopornirii motoarelor serviciilor interne.
(Umin autopornire ≥ 0,7 Un); din această cauză Upp = (0,5...0,6) Un

Valorile de pornire ale releelor se obţin folosind relaţiile:

I pp I pp U pp1
I pr1 = 1 ; I pr1 = 2 ; I pr1 = ,
nTC nTC nTT
unde:
I pr1 ; I pr2 sunt curenţii de pornire a releelor protecţiilor maximale de curent;
Upr - tensiunea de pornire a releelor de tensiune minimă;
nTC - raportul de transformare a transformatorului de curent;
nTT - raportul de transformare a transformatoarelor de tensiune.
8
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1

Figura 2

Schema din Fig.2 prezintă dezavantaje din punct de vedere al sensibilităţii. Astfel,
la unele defecte exterioare, exemplu după un transformator, este posibil ca tensiunea
remanentă Urem în punctul de instalare a transformatorului de tensiune al blocajului de
tensiune minimă să fie mai mare decât valoarea de pornire a protecţiei Upp stabilită mai
sus şi blocajul împiedică acţionarea protecţiei.
Din aceasta cauză, dacă protecţia elementului defect sau întrerupătorul acestuia
refuză să funcţioneze, pot rămâne nelichidate defecte periculoase pentru generator.
Defectele cele mai frecvente în sistemele electrice sunt defecte nesimetrice; la
producerea acestora apar şi componente de secvenţa inversă ale tensiunii şi curenţilor.
Componentele de secvenţă inversă ale curenţilor dau naştere unui câmp magnetic
care se roteşte cu o viteză dublă în raport cu rotorul, inducând în acesta curenţi, care
provoacă încălziri suplimentare, periclitând izolaţia.
Mărirea sensibilităţii blocajului de tensiune minimă se poate obţine folosind blocajul
realizat cu filtre de tensiune de secvenţă inversă (FTSI).

2.2 Protecţie maximală de curent împotriva scurtcircuitelor realizată cu

blocaj combinat de tensiune minimă

In schema din Fig.3, releul de tensiune minimă al blocajului de tensiune este

conectat prin intermediul contactului normal închis al releului de tensiune alimentat de
FTSI.
Releul blocajului de tensiune îşi închide contactul numai la acele scurtcircuite
exterioare pentru care Urem<Upp; mărirea sensibilităţii blocajului se realizează la
scurtcircuitele exterioare nesimetrice, când Urem>Upp, prin acţionarea releului de pe ieşirea
FTSI (tensiunea de ieşire din filtru fiind mare, datorită componentelor de secvenţă inversă
a tensiunii) se întrerupe tensiunea de alimentare a releului blocajului. Prin aceasta se
stabileşte alimentarea releului intermediar, care prin închiderea contactelor sale transmite
comanda releelor de curent (1) la releul de timp şi prin aceasta, comanda de declanşare a
întrerupătorului şi ADR.
Tensiunea de pornire a releului de tensiune alimentat de FTSI se determină astfel
încât releul să nu-şi deschidă contactul sub acţiunea tensiunii de dezechilibru care apare
la ieşirea din FTSI în regim normal de funcţionare.
Din experienţa de exploatare a rezultat că, pentru reglajul releului de tensiune
racordat la filtru, se poate adapta:
Upp = 0,06 Un ; unde: Un şi Upp sunt tensiuni între faze.

9
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

Figura 3

2.3. Protecţia maximală de curent cu FCSI

Protecţia maximală cu blocaj combinat de tensiune minimă are o sensibilitate

ridicată a blocajului de tensiune în raport cu scurtcircuitele nesimetrice, însă poate avea o
sensibilitate insuficientă a releelor de curent în cazul unor anumite defecte. Astfel, la
scurtcircuite exterioare apărute după reactanţe mari, curentul de defect poate fi mai mic
decât curentul de pornire al protecţiei şi în cazul în care defectul nu este eliminat de
protecţia elementului pe care a apărut defectul, el continuă să fie alimentat de generator.
In asemenea cazuri cele mai periculoase urmări se datoresc componentei de
secvenţă inversă a curentului.
De regulă turbogeneratoarele admit funcţionarea de durată cu curenţi de secvenţă
inversă care nu depăşesc 5% din curentul nominal al generatorului, iar hidrogeneratoarele,
curenţii de secvenţă inversă care nu depăşesc 10% din curentul nominal al generatorului.
Pe timp limitat generatoarele pot suporta curenţi de secvenţa inversă mult mai mari.
Dependenţa dintre durata admisibilă de funcţionare şi valoarea curentului de
secvenţă inversă s-a determinat în baza procesului de încălzire a generatorului datorită
acestei componente a curentului.
Curenţii de secvenţă inversă mai apar şi în cazul întreruperii unei faze,
neanclanşarea unei faze a unui întrerupător, precum şi în cazul sarcinii monofazate
importante (cazul tracţiunii în curent alternativ).
Pentru înlăturarea pericolului pe care-l prezintă curenţii de secvenţă inversă pentru
generatoare, au căpătat o largă răspândire protecţiile împotriva supraintensităţilor
realizate cu filtre de curent de secvenţă inversă (Fig.4)
In aceste scheme, protecţia împotriva scurtcircuitelor trifazice simetrice se
realizează pe o singură fază, folosind un releu de curent cu blocaj de minimă tensiune
constituit dintr-un releu de tensiune minimă.
Este suficient un singur releu de curent şi un singur releu de tensiune deoarece la
scurtcircuite trifazice simetrice curenţii cresc la fel pe toate fazele, iar tensiunile scad la fel
pe toate fazele.

10
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1
Protecţia împotriva defectelor nesimetrice exterioare se realizează în trepte, cu câte
un releu de curent pentru fiecare treaptă, alimentate de la filtrul de curent de secvenţă
inversă (FCSI).
Treapta I a protecţiei acţionează cu temporizare la semnalizare şi are curentul de
pornire ales din două condiţii, pentru evitarea semnalizării greşite:
a) desensibilizarea în raport cu curentul de secvenţă inversă admis pentru
funcţionare a de durată, deci pentru turbogeneratoare, I2ppI > 0,05 In, iar pentru
hidrogeneratoare I2ppI > 0,1 In
b) desensibilizarea în raport cu curentul de dezechilibru al FCSI de sarcină maximă
a generatorului.
Se alege valoarea I2ppI cea mai mare rezultată din cele două ipoteze.
Treapta a II-a a protecţiei acţionează atât la defecte în zona protejată cât şi la
defecte în zona exterioară acesteia.
Pentru defecte exterioare, selectivitatea se asigură prin adoptarea unei temporizări
mai mare cu Δt decât temporizarea maximă a elementului următor spre consumator.

Figura 4

Curentul de pornire se determină din condiţiile:

a) preîntâmpinarea deteriorării generatorului din cauza componentei de secvenţă
inversă a curentului: în cazul unui regim periculos de curenţi de secvenţă inversă,
care nu provoacă acţionarea protecţiei FCSI treapta a II-a, personalului de
exploatare îi este necesar un timp minim pentru înlăturarea acestui regim.
Valoarea curentului de pornire trebuie aleasă astfel încât, în acest timp
componenta de secvenţă inversă să nu depăşească valoarea admisibilă
corespunzătoare acestei durate. Din calculul generatorului, datorită componentei
de secvenţă inversă a curentului, se obţine pentru hidrogeneratoare, I2ppII ≥ 0,6 In,
iar pentru turbogeneratoare cu răcire forţată cu hidrogen, I2ppII ≥ 0,25 In.
11
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

b) Desensibilizarea protecţiei în raport cu acel curent de dezechilibru al FCSI în

regim de sarcina maximă a generatorului.
In practică se adoptă valoarea limită rezultată din condiţia (a), care preîntâmpină
deteriorarea generatorului din cauza componentei de secvenţă inversă a
curentului.

2.4. Coeficientul de sensibilitate a protecţiei maximale

Pentru defecte în zonă, coeficientul de sensibilitate al protecţiei trebuie să fie de

minimum 1,5.
In cazul schemei cu FCSI se ia în consideraţie valoarea curentului de scurtcircuit
corespunzătoare unui defect bifazat la capătul zonei protejate.
Aceeaşi valoare a Ksens se recomandă şi pentru blocajul de tensiune minimă
(Ksens ≥ 1,5)
U pp
Când blocajul este realizat fără FTSI, K sens = , unde:
Urem
Urem este tensiunea remanentă în punctul de instalare a transformatorului de
tensiune care alimentează releele de tensiune ale blocajului în cazul
scurtcircuitului metalic la capătul zonei protejate.

Când blocajul este realizat cu FTSI (blocaj combinat), atunci:

U
K sens = 2sc , unde:
U pp
U2sc este tensiunea de secvenţă inversă în punctul de instalare a transformatului
care alimentează blocajul, în cazul scurtcircuitului metalic la limita zonei
protejate care conduce la valoarea minimă U2sc.

In cazul protecţiei maximale cu FCSI coeficientul de sensibilitate se calculează cu

relaţia:
I
K 2sens = 2sc . min ,
I ppil
unde:
I2sc.min este curentul de secvenţă inversă care circulă prin punctul de instalare a
protecţiei la un scurtcircuit bifazat la capătul zonei, în regimul care conduce la valoarea
minimă a curentului respectiv.
In cazul defectelor pe elementul următor se calculează coeficientul de sensibilitate
(Ksens.II), care trebuie să aibă valoarea minimă 1,2, întrucât protecţia maximală împotriva
scurtcircuitelor exterioare trebuie să acţioneze ca rezervă şi la aceste defecte.
Pentru obţinerea valorii Ksens.II în relaţiile respective se introduc mărimile
corespunzătoare unui defect apărut la limita elementului următor.
Dacă Ksens. nu îndeplineşte condiţia impusă (Ksens.II>1,2), se adoptă o altă soluţie
pentru rezervarea protecţiei la defecte pe elementele următoare, numită rezervă prin
întrerupător.

12
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1

2.5.Protecţia generatoarelor împotriva scurtcircuitelor polifazate

Protecţia maximală nu poate servi ca protecţie de bază împotriva scurtcircuitelor din

interiorul generatorului, deoarece nu satisface condiţia de rapiditate; ea are temporizare
mare, iar defectele interne trebuie lichidate rapid, pentru ca deteriorarea generatorului să
fie redusă la minimum posibil.
Protecţia de bază a generatoarelor împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator este
protecţia diferenţială longitudinală.
In fig.5 este ilustrat, pentru o singură fază, principiul de funcţionare al acestei
protecţii.
Zona protejată este cuprinsă între transformatoarele de curent montate la capetele
zonei (zona cuprinsă între neutrul generatorului şi întrerupătorul acestuia).

Figura 5

Pentru realizarea circuitului diferenţial, transformatoarele de curent, cu rapoartele

de transformare egale, au bornele secundare legate ca în schemă.
Releul de curent al protecţiei diferenţiale se conectează în paralel cu circuitul
diferenţial.
In regim normal de funcţionare sau la un scurtcircuit exterior (K1) curenţii primari
sunt egali: I pa1 = I pb1 şi deci I pa1 − I pb1 = 0
Prin bobina releului circulă diferenţa curenţilor secundari, care teoretic este nulă,
I r1 = I sa1 − I sb1 = 0 , întrucât şi diferenţa curenţilor primari este nulă; prin bobina releului
necirculând curent, releul nu acţionează.
In cazul producerii unui scurtcircuit polifazat în interiorul generatorului (K2), curentul
primar I pb 2 debitat de sistem pe defect va fi diferit ca fază faţă de curentul I pb1 .

Prin releu va circula suma curenţilor secundari I r 2 = I sa 2 + I sb 2 , care are o valoare

importantă.
Alegând curentul de pornire a releului Ipr < Ir2 se asigură acţionarea protecţiei la
defecte interne.
Din principiul de funcţionare al protecţiei diferenţiale rezultă că aceasta este
selectivă, întrucât nu acţionează la defecte exterioare şi acţionează numai la defecte
interne.
Nefiind necesare temporizări pentru obţinerea selectivităţii, protecţia diferenţială se
realizează ca protecţie rapidă.
13
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

2.5.1. Curentul de dezechilibru

In regim normal de funcţionare sau la scurtcircuite exterioare curenţii secundari din

circuitul diferenţial au fost consideraţi egali şi ca urmare diferenţa curenţilor care circulă
prin releul protecţiei este nulă.
In realitate, din cauza caracteristicilor magnetice diferite ale transformatoarelor de
curent, deşi curenţii primari sunt egali şi de acelaşi sens, curenţii secundari sunt diferiţi.
Din aceasta cauză prin releu circulă un curent numit curent de dezechilibru, atât în regim
normal cât mai ales la scurtcircuite exterioare.
Curentul de dezechilibru (Idez) reprezintă principala dificultate în realizarea protecţiei
diferenţiale, întrucât sunt necesare măsuri care să asigure funcţionarea corectă a
protecţiei pentru a elimina orice posibilitate de acţionare greşită a protecţiei la scurtcircuite
exterioare.
Aceste măsuri nu trebuie să înrăutăţească celelalte calităţi ale protecţiei
diferentiale, rapiditatea şi sensibilitatea.
Pentru a înlătura acţionarea greşită a protecţiei la defecte exterioare, curentul de
pornire al releului se alege mai mare decât curentul de dezechilibru.
Ipr ≥ Ksig Idez ,
unde:
Ksig este un coeficient de siguranţă supraunitar.
Insă prin mărirea curentului de pornire a releului şi deci al protecţiei, coeficientul de
sensibilitate al protecţiei scade, impunându-se luarea unor măsuri pentru corectarea
acestei situaţii:
I
K sen = sc . min
I pp

2.5.2 Mărirea sensibilităţii protecţiei diferenţiale

Pentru reducerea influenţei curentului de dezechilibru asupra sensibilităţii protecţiei

diferenţiale se intercalează între circuitul diferenţial şi releu transformatoare cu saturaţie
rapidă (Fig.6a)

Figura 6 a şi b

14
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1
Infăşurarea primară a TSR este legată în derivaţie cu circuitul diferenţial, iar
înfăşurarea secundară alimentează bobina releului. Curentul de dezechilibru are o
puternică componentă aperiodică care-l deplasează în raport cu axa timpului.
In consecinţă nu va avea loc descrierea întregului ciclu de histeresis în fiecare
perioadă. Punctul de funcţionare se va deplasa pe curbele de magnetizare descriind o
elipsă deformată; coborârea punctului de funcţionare din M în N la scăderea curentului de
dezechilibru şi revenirii punctului din N în M la creşterea curentului de dezechilibru (Fig.6b)
Variaţia totală a inducţiei va fi:
ΔB = Bsat - Brem ,
B

unde:
Bsat este valoarea de saturaţie a inducţiei;
B

Brem - valoarea remanentă a inducţiei.

B

Intrucât variaţia de inducţie este mică, t.e.m indusă în secundarul TSR va fi redusă.
Ca urmare prin releu va circula un curent mult mai mic decât în cazul lipsei TSR.
Componenta aperiodică a curentului de dezechilibru serveşte numai la saturaţia
miezului TSR, înrăutăţind prin aceasta transformarea componentei periodice.
Din aceasta cauză curentul de dezechilibru din secundarul TSR este considerabil
mai mic decât cel din primarul TSR.
Ca urmare a reducerii curentului de dezechilibru (care circulă prin releu), se poate
micşora în mod corespunzător curentul de pornire al releului, obţinându-se un coeficient
de sensibilitate ridicat.
Pentru hidrogenare se adoptă Ipp = (0,5 ... 0,6) In
La turbogeneratoare, circuitele protecţiei diferenţiale sunt mult mai extinse decât la
hidrogeneratoare (distanţe apreciabile între transformatoarele de curent şi panourile de
protecţie). Odată cu extinderea circuitelor diferenţiale creşte posibilitatea producerii unei
întreruperi în aceste circuite (Fig.7).
La o întrerupere, de exemplu în punctul A, prin releu va circula numai curentul unui
transformator de curent (dinspre neutru) de pe faza respectivă; va circula deci în regim
normal un curent proporţional cu curentul nominal al generatorului.
Pentru înlăturarea acţionării greşite se alege curentul de pornire al protecţiei
superior curentului nominal conform relaţiei:

Ipp = (1,3.... 1,4)In

Pentru turbogeneratoare, curentul de pornire, având o valoare ridicată, este posibil

ca folosirea TSR să nu mai fie necesară.
Prezenţa TSR în aceste cazuri poate fi utilă atunci când transformatoarele de
curent ar fi atât de diferite, încât curentul de pornire calculat funcţie de Idez să fie mai mare
decât valoarea obţinută mai sus.
Pentru întreruperea circuitului diferenţial se prevede un releu de curent conectat pe
nulul secundarelor transformatoarelor de curent reglat conform relaţiei:

In
I pr = 0,2
nTC

15
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

Pentru coeficientul de sensibilitate al protecţiilor diferenţiale longitudinale

prescripţiile prevăd:
Isc . min
K sens = ≥ 1,5 unde:
I pp
Isc.min se consideră curentul de scurtcircuit bifazat la bornele generatorului, fie
funcţionând separat de sistem, fie în procesul de sincronizare, întrucât
aceste ipoteze conduc la valori minime ale coeficientului de sensibilitate.

Figura 7

2.6. Protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze

In cazul producerii unui scurtcircuit între spirele aceleiaşi

faze, curenţii de la cele două capete ale zonei protejate
rămân egali şi protecţia diferenţială longitudinală nu
acţionează (Fig.8). Este necesară deci o altă protecţie.
Cele mai simple şi sigure soluţii pentru protecţie împotriva
scurtcircuitelor dintre spirele aceleiaşi faze se obţin în
cazul generatoarelor cu două înfăşurări paralele pe fiecare
fază.
Protecţia acestor generatoare împotriva
scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze se realizează ca
protecţie diferenţial transversală.
Figura 8 Varianta cea mai folosită este realizată cu un
transformator de curent şi un releu.

16
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1
Pentru aceasta, cu câte trei din cele şase înfăşurări statorice se realizează doi
neutri; pe legătura dintre acestea se montează transformatorul de curent care prin
intermediul unui filtru F, alimentează releul de curent (Fig.9)

Figura 9

In regim normal sau la scurtcircuit exterior cei doi neutri sunt la acelaşi potenţial şi
prin transformatorul de curent nu circulă curent.
La un scurtcircuit între spirele aceleiaşi faze, sumele geometrice ale curenţilor din
cele două grupe de câte trei bobinaje nu mai sunt egale şi deci prin transformatorul de
curent va trece un curent, provocând acţionarea protecţiei.
Filtrul F este necesar pentru ca armonica 3 şi multiplu de 3, care apar şi în regim
normal din cauza curbei deformate a curentului, să nu producă acţionări false ale
protecţiei.
Prin folosirea acestui filtru se obţine o reducere a curentului de dezechilibru, care
circulă prin releu şi ca urmare poate fi redusă valoarea curentului de pornire în mod
corespunzător, mărind în acest fel sensibilitatea protecţiei.
Pe baza datelor obţinute din experienţă, se alege:
Ipp = (0,2...0,3) In, în care In este curentul nominal al generatorului protejat.
Protecţia acţionează fără temporizare la declanşarea generatorului, având şi
posibilitatea introducerii unei temporizări de 0,5...1 sec în cazul apariţiei unei simple puneri
la pământ în circuitul rotoric. Aceasta este necesară pentru a evita acţionarea greşită a
protecţiei la apariţia de scurtă durată a celei de a doua puneri la pământ rotorice, situaţie
în care tensiunea magnetomotoare din întrefierul generatorului este deformată prin
scurtcircuitarea unei porţiuni din înfăşurarea rotorică şi cele două înfăşurări statorice
amplasate în crestături diferite se vor găsi în câmpuri de inducţii diferite (determină apariţia
unor tensiuni e.m. diferite în bobinajele paralele ale aceleiaşi faze şi acţionarea greşită a
protecţiei).
Protecţia diferenţială transversală acţionează la scurtcircuite între spirele aceleiaşi
faze fie pe una din înfăşurările paralele de pe o fază, fie între cele două înfăşurări paralele
ale unei faze.

17
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

De asemenea protecţia diferenţială transversală acţionează şi la scurtcircuite între

faze, însă nu poate să înlocuiască protecţia diferenţială longitudinală, întrucât nu
acţionează la scurtcircuite polifazate la bornele generatorului sau pe conductoarele de
legătură până la întrerupător, când curenţii prin înfăşurările paralele sunt egali.

2.7. Protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate în stator

Defectul cel mai frecvent la generator se manifestă prin punerea la pământ

statorică.
Curentul de punere la pământ devine periculos atunci când este mai mare de 5A,
deoarece, în acest caz, arcul din locul defectului deteriorează fierul statoric.
Protecţia trebuie să lucreze la curenţi de defect mici şi din această cauză trebuie să
aibă sensibilitate deosebit de ridicată; asigurarea acestei sensibilităţi reprezintă principala
dificultate în realizarea protecţiei respective.
Protecţia împotriva punerilor la pământ statorice se realizează cu filtre de secvenţă
homopolară, întrucât orice punere la pământ este însoţită de apariţia acestor componente.

2.7.1 Obţinerea componentei Io

Componenta de secvenţă homopolară a curentului se obţine folosind filtrele de

curent de secvenţă homopolară (FCSH) sau transformatoare de curent de secvenţă
homopolară (TSH)
FCSH - se realizează cu trei transformatoare de curent (câte unul pe fiecare fază)
conectând secundarele în paralel (Fig.10)

Figura 10

Prin bobina releului va circula suma geometrică a curenţilor din secundarele

transformatoarelor de curent , I r = I sR + I sS + I sT , deci un curent proporţional cu
componenta homopolară, întrucât:
I pR + I pS + I pT
Io = ,
3

unde: IpR, IpS si IpT sunt curenţii primari din cele trei faze.

18
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1
Transformatorul de secvenţă homopolară (TSH) este format dintr-un miez
feromagnetic prin interiorul căruia trec conductoarele tuturor celor trei faze, acestea
formând primarul TSH.
Bobinajul secundar este înfăşurat cât mai uniform pe miezul feromagnetic, iar la
bornele lui se conectează releul de curent al protecţiei.

Figura 11

In fig. 11 a,b este reprezentat TSH în cazul când legăturile între generator şi barele
colectoare sunt realizate prin conductoare neizolate; în fig.11 c este reprezentat cazul
legăturilor prin cablu.
Considerând că inductanţele mutuale dintre conductoarele primare şi bobinajul
secundar sunt egale pentru cele trei faze, în funcţionare normală fluxul rezultant în miezul
TSH, reprezentând suma geometrică a fluxurilor curenţilor din cele trei faze, va fi nul,
întrucât şi suma geometrică a curenţilor primari este nulă:

IpR + IpS = IpT = 0

Ca urmare, în bobinajul secundar al TSH nu se induce nici o t.e.m., curentul prin

releu va fi nul şi protecţia nu acţionează.
In cazul unei puneri la pământ apare componenta de secvenţă homopolară a
curentului şi deci suma geometrică a curenţilor primari nu mai este nulă şi ca urmare fluxul
rezultat în TSH este diferit de zero. In secundarul TSH se induce o tensiune
electromotoare, care determină circulaţia unui curent prin releu. Dacă acest curent este
mai mare decât curentul de pornire al releului, protecţia acţionează.
In realitate, cele trei inductanţe mutuale nu sunt identice, cum s-a considerat mai
sus şi din acest motiv în funcţionare normală, când suma curenţilor primari este nulă,
suma geometrică a fluxurilor în miezul magnetic este diferită de zero. Ca urmare, în
secundarul TSH se induce o tensiune electromotoare, determinând în releu circulaţia unui
curent de dezechilibru.
Pentru reducerea curentului de dezechilibru este necesar ca inductanţele mutuale
dintre conductoarele celor trei faze şi secundarul TSH să aibă valori cât mai apropiate.
In acest scop, conductoarele primare trebuie dispuse cât mai simetric în raport cu
bobinajul secundar, acesta fiind uniform înfăşurat pe miez.

19
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

In cazul legăturii prin cablu (Fig.11c) gradul de simetrie al aşezării conductoarelor

primare în raport cu secundarul este mult mai ridicat şi deci curentul de dezechilibru este
redus.
Pentru a evita influenţa curenţilor de defect, care pot circula prin blindajul cablului în
cazul punerilor la pământ exterioare în reţeaua alimentată direct la tensiunea generatorului
şi care poate provoca acţiunea greşită a protecţiei, cutia terminală a cablului izolată în
raport cu clădirea este legată la pământ printr-un conductor trecut prin interiorul miezului
TSH.
Pentru a evita acţionarea greşita a protecţiei, curentul de pornire se alege superior
curentului de dezechilibru maxim.

2.7.2 Scheme cu FCSH

Pentru un generator cu neutrul izolat schema împotriva punerilor la pământ

realizata cu FCSH este prezentata în fig.12
Curentul de pornire al releului de curent se alege din condiţia:

Ipr ≥ Ksig Idez.max,

unde:
Idez.max este curentul de dezechilibru maxim al FCSH, care apare la scurtcircuite
exterioare;
Ksig. coeficient de siguranţă supraunitar.

Figura 12

Pentru reducerea curentului de pornire se introduce în schemă un blocaj de la

protecţia maximală de curent printr-un releu intermediar, care întrerupe curentul de
acţionare al protecţiei pe durata cât sunt excitate releele de curent ale protecţiei maximale.
In acelaşi scop, în unele scheme de protecţii se introduce o temporizare de 1...2
sec, timp în care valoarea curentului de dezechilibru scade de la valoarea maximă atinsă
în perioada iniţială a defectului, până la o valoare sensibil inferioară. Curentul de pornire
se alege funcţie de valoarea curentului de dezechilibru corespunzător curenţilor primari la
care acţionează releele protecţiei maximale, respectiv valoarea curentului de dezechilibru
după trecerea temporizării protecţiei.

20
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1

2.7.3 Scheme cu TSH

Schemele de protecţie împotriva punerilor la pământ realizate cu TSH la

generatoarele cu neutrul izolat sunt analoage schemelor cu FCSH.
In fig.13 a,b se prezintă schema protecţiei pentru generatoare racordate la barele
colectoare cu conductoare neizolate, respectiv când legătura este realizată prin cablu.
Introducerea în schemă a blocajului de la releele de curent ale protecţiei maximale
sau a unei temporizări în acţionarea protecţiei are acelaşi scop ca la protecţia realizată cu
FCSH.

a) b)

Figura 13 a şi 13 b

2.7.4. Legarea la pământ a neutrului generatorului

In scopul realizării unei protecţii împotriva punerilor la pământ statorice cât mai
eficiente, generatoarele sincrone de puteri mari au neutrul legat la pământ printr-o
rezistenţă.
In acest caz, o punere la pământ a unei faze devine un scurtcircuit monofazat, care
are valoarea maximă a curentului prestabilită prin alegerea corespunzătoare a rezistenţei.
Acest curent trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura sensibilitatea
protecţiei; în acelaşi timp, valoarea curentului nu trebuie să agraveze defectul până la
înlăturarea lui de către protecţie.
Alegerea unei rezistenţe de legare la pământ de 1000 Ω, satisface acest deziderat,
curentul de scurtcircuit monofazat rezultat fiind de maximum 14 A.
Protecţia este realizată cu un releu maximal de curent cu filtru de armonici inclus,
de tip RMAH – 200 sau tip RT 40/F.
21
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

Releul se racordează la un transformator de curent montat pe legătura la pământ a

neutrului generatorului (figura 14) şi comandă fără temporizare declanşarea generatorului
şi oprirea turbinei.

Figura 14

2.8 Protecţia rotorului împotriva punerilor la pământ

2.8.1 Protecţia împotriva simplei puneri la pământ - varianta în curent

alternativ

Schema împotriva simplei puneri la pământ este prezentata in Fig.15. Alimentarea

schemei se face cu tensiuni de 40 ... 100 V prin transformatorul TT alimentat din serviciile
proprii ale centralei, pentru ca protecţia să funcţioneze şi când generatorul este oprit cu
întrerupătorul declanşat. In regim normal de funcţionare a generatorului, curentul alternativ
va circula prin circuitul: pământ-secundarul transformatorului TT - bobina releului de curent
- contactul normal închis al releului intermediar - condensatorul C - siguranţă - dispozitiv
de deconectare - bobinajul rotoric -Capacitatea C' al bobinajului rotoric faţă de pământ -
pământ.
Intrucât capacitatea C' are o impedanţă mare (ca ordin de mărime C' ≈ 0,5µF), prin
circuitul releului de curent circulă un curent foarte mic, insuficient ca să producă acţionarea
acestuia.
La apariţia unei puneri la pământ a înfăşurării rotorice (K') impedanţa circuitului
scade apreciabil, fiind scurtcircuitată capacitatea C'. Ca urmare creşte foarte mult curentul
alternativ din circuit, ceea ce determină acţionarea releului de curent şi semnalizarea
punerii la pământ după temporizarea stabilită.
Temporizarea se introduce pentru a evita acţionările greşite ale protecţiei la puneri
la pământ trecătoare.
Schema de curent alternativ are dezavantajul că necesită desensibilizarea în raport
cu curentul alternativ care circulă prin releu în funcţionare normală datorită capacităţii C' a
bobinajului rotoric faţă de pământ.
Acest dezavantaj devine esenţial la generatoare de mare putere la care C'>0,5 µ F,
conducând la o insensibilitate mare a protecţiei.
Din acest motiv, la astfel de generatoare se foloseşte varianta în curent continuu
(Fig.16)
Tensiunea continuă de 40V se obţine de la puntea de redresare alimentată cu
tensiune alternativă din serviciile interne prin intermediul transformatorului TT.

22
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1
In regim normal, prin schemă nu circulă curent; la o punere la pământ (K1) circuitul
se închide, stabilindu-se un curent prin releu care determină acţionarea protecţiei.
In această schemă sensibilitatea este asigurată, nemaifiind necesară
desensibilizarea protecţiei ca la schema în curent alternativ.
Varianta în curent continuu are însă o sensibilitate diferită la puneri la pământ la poli
diferiţi prin modificarea rezistenţei circuitului releului de curent al protecţiei.
De aceea la generatoare cu C' ≤ 0,5 µF se foloseşte varianta în curent alternativ, iar
la generatoare cu C'>0,5 µF, varianta în curent continuu.

Figura 15

Figura 16

2.8.2 Protecţie împotriva dublei puneri la pământ

Simpla punere la pământ nu modifică starea de funcţionare a generatorului.

Pericolul îl reprezintă apariţia celei de a doua puneri la pământ în circuitul de excitaţie. Din
acest motiv, la semnalizarea primei puneri la pământ se pune în funcţiune la generatorul
respectiv, protecţia împotriva dublei puneri la pământ.
In fiecare centrală se găseşte, de regulă, câte o protecţie de acest gen pentru toate
generatoarele.
Protecţia este realizată pe principiul punţii Wheatstone (Fig.17), în care cele 4
braţe sunt formate din rezistenţele R'ex şi R''ex determinate de punctul K1 în care a apărut
prima punere la pământ şi de rezistenţele R'p şi R"p determinate de poziţia cursorului
potenţiometrului.
Puntea este alimentată cu tensiunea excitatoarei, iar în diagonală se introduce
releul de curent, având bornele legate la cursorul potenţiometrului, respectiv la pământ.
Pentru echilibrarea punţii este prevăzut un milivoltmetru în paralel cu releul de
curent.
După conectarea protecţiei (prin întrerupătorul IP1) se echilibrează puntea până
când milivoltmetrul indică zero; în acest timp releul de curent este deconectat prin
întrerupătorul IP2. Când puntea este echilibrată, se satisface relaţia:
R'ex R"p = R"ex R'p
23
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

La apariţia celei de a doua puneri la pământ în circuitul de excitaţie (K2) are loc
scurtcircuitarea prin pământ a circuitului rotoric cuprins între K1 - K2, modificându-se
rezistenţa R'ex şi ca urmare puntea se dezechilibrează. Prin releul de curent al protecţiei
se stabileşte un curent care provoacă acţionarea protecţiei. Introducerea în schemă a unei
temporizări de 1...1,5 secunde are scopul de a evita acţionarea protecţiei la puneri la
pământ trecătoare în al doilea punct al circuitelor de excitaţie.
Prin automenţinerea releului intermediar din schemă se evită suprasolicitări de
durată ale bobinei releului de curent.
In schemă este prevăzută o bobină legată în serie cu releul de curent şi cu un
transformator de curent de raport 1/1.
Rolul bobinei şi a transformatorului de curent este de a evita acţionarea protecţiei
din cauza componentelor alternative, care pot apărea în cazul când întrefierul maşinii
devine neuniform (de exemplu din cauza uzurii lagărelor) şi fluxul magnetic pulsează o
frecvenţă ce depinde de turaţia rotorului.
In cele două părţi ale bobinajului, separate de punctul K1, se induc t.e.m şi ca
urmare, în cele două circuite închise ale punţii, formate după conectarea protecţiei, vor
circula componente alternative ale curenţilor.
Bobina reprezintă o impedanţa importantă în curent alternativ, în curent continuu
rezistenţa ei fiind mică.
Transformatorul de curent alimentează o bobină suplimentară a releului de curent,
care produce un flux de sens contrar fluxului creat de bobina principală a acestui releu.
Intrucât raportul de transformare este 1/1, componenta alternativă creează în
bobina principală un flux egal şi de sens contrar cu cel creat de bobina suplimentară de
curentul din secundarul transformatorului de curent; se anulează astfel efectul
componentei alternative asupra releului de curent al protecţiei.
Curentul de acţionare al protecţiei se calculează în funcţie de curentul de
dezechilibru, ca urmare a unei neechilibrări perfecte a punţii sau a unei compensări
imperfecte a componentei de curent alternativ.
In practică curentul de pornire se alege:

Ipp = 0,05...0,1A

Figura 17

24
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1
Protecţia împotriva dublei puneri la pământ are mai multe dezavantaje:
- nu poate fi utilizată atunci când prima punere la pământ a apărut la unul din
capetele rotorului (dispare unul din braţele punţii);
- are o zona moartă; dacă a doua punere la pământ apare în apropiere de prima,
dezechilibrarea punţii este redusă şi curentul prin releu poate fi mai mic decât
curentul de pornire al protecţiei.
- la hidrogeneratoare, datorită polilor aparenţi, este dificilă desensibilizarea în
raport cu componenta alternativă în circuitul în care se găseşte bobina releului.

Din aceste motive protecţia împotriva dublei puneri la pământ se foloseşte de

regulă la turbogeneratoare, iar la hidrogeneratoare se foloseşte protecţia împotriva simplei
puneri la pământ; după semnalizarea acestui defect hidrogeneratorul se opreşte în timpul
cel mai scurt pentru remedierea defecţiunii.
Referitor la funcţionarea cu punere la pământ a generatoarelor moderne de
mare putere (ex. grupuri 330 MW) se face precizarea că, izolaţia înfăşurării rotorice
este astfel concepută şi realizată încât punerea simplă la masă într-un singur punct este
practic imposibilă.
Experienţa de exploatare a acestor generatoare a demonstrat că punerea la masă
a înfăşurării rotorice este un efect al unei defecţiuni mult mai grave şi anume scurtcircuit
între spirele sau bobinele rotorului.
Izolaţia rotoarelor prezintă marele neajuns că este foarte sensibilă la poluarea cu
lichid şi impurităţi conductoare sau semiconductoare. Pătrunderea de ulei şi apă în
generator provoacă slăbirea izolaţiei între spire şi chiar între bobine la nivelul
distanţoarelor de consolidare, favorizând apariţia scurtcircuitului.
Datorită căldurii degajate de arcul electric se produce distrugerea izolaţiei faţă de
masă şi în special faţă de capă, apărând ca efect punerea la pământ a înfăşurării rotorice.
Dacă generatorul este menţinut în funcţiune, arcul electric format produce
distrugerea capei (bandajul rotoric) sau chiar fierul corpului rotorului.
In concluzie, rezultă că apariţia punerii la masă a înfăşurării rotorice la aceste
generatoare de mare putere reprezintă un efect al unei defecţiuni grave, care pune în
pericol securitatea generatorului. Din această cauză, protecţia împotriva punerii la masă
a înfăşurării rotorului trebuie să comande declanşarea generatorului.

2.9 Protecţia împotriva pierderii excitaţiei

La întreruperea circuitului de excitaţie echilibrul între puterea dezvoltată de turbină,

care rămâne constantă şi puterea generatorului care scade brusc, este perturbat.
Din acest motiv grupul turbogenerator se accelerează trecând în regim asincron cu
o alunecare mică; întrucât regulatorul turbinei nu acţionează, admisia aburului în turbină
rămâne nemodificată.
Curenţii care apar în rotorul generatorului care a pierdut excitaţia (existenţa
alunecării) produc supraîncălzirea acestuia.
Protecţia poate fi necesară în special la generatoarele de mare putere, în cazul
când funcţionarea în regim asincron ar avea efecte defavorabile asupra stabilităţii
sistemului. Controlul integrităţii circuitului de excitaţie poate fi realizat cu relee minimale de
curent care acţionează la întreruperea completă a excitaţiei sau la funcţionarea
generatorului cu excitaţie redusă.
25
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

In general se recomandă prevederea unei protecţii speciale împotriva pierderii

excitaţiei la generatoarele sincrone cu puteri mai mari de 50 MW.
O asemenea protecţie se poate realiza cu relee de reactanţă minimă capacitivă.
In cele ce urmează se prezintă o variantă realizată cu releul de reactanţă minimă
capacitivă tip RPEX (ICEMENERG). Acest lucru controlează impedanţa de fază a
generatorului protejat.
Caracteristica sa de acţionare în planul impedanţei aparente complexe, un cerc cu
centrul pe semiaxa – jX, este stabilită de impedanţele caracteristice Zm şi ZM; impedanţa
Zm este fixă (stabilită la fabricaţie între 1,5 şi 2 Ω/f) la curentul nominal, iar ZM este
reglabilă în trepte, în funcţie de reactanţa sincronă longitudinală a generatorului protejat.
Principiul de funcţionare al releului constă în faptul că impedanţa aparentă pe fază
la bornele unei maşini sincrone funcţionând fără excitaţie în paralel cu reţeaua se situează
pe un cerc (diagrama Blondel) pentru întreg domeniul de alunecări caracteristice mersului
în asincron.
In figura 18 se indică diagrama Blondel şi se precizează faptul că intersecţiile sale
cu semiaxa – jX corespund aproximativ reactanţei sincrone longitudinale Xd (alunecare
zero) şi reactanţei tranzitorii logitudinale X’d (alunecare infinită). Caracteristica de acţionare
a releului se alege astfel încât să includă diagrama Blondel a generatorului protejat.
Această caracteristică nu are o selectivitate absolută, fiind de precizat că:
a) în regimuri de mers în asincron cu excitaţia cuplată (provocate de exemplu de
scurtcircuite exterioare), fazorul impedanţei aparente la borne descrie locuri
geometrice care intersectează caracteristica de acţionare a releului. In aceste
cazuri protecţia nu trebuie să acţioneze. Desensibilizarea protecţiei se face prin
introducerea unei temporizări superioare perioadei ciclurilor de pendulaţie
asincronă;
b) în regimurile de sarcină capacitivă ale generatorului sincron, impedanţa
aparentă la borne nu se situează în interiorul caracteristicii de acţionare. Faţă de
şocuri tranzitorii de sarcini reactive care provoacă depăşirea limitelor de
stabilitate şi acţionarea releului de reactanţă minimă capacitivă, protecţia se
desensibilizează tot prin temporizare, permiţându-se intervenţia dispozitivelor de
limitare a unghiului intern.

Stabilirea valorii de reglare a releului şi alcătuirea schemei de protecţie

Intrucât reactanţa longitudinală a generatoarelor se indică de regulă în procente din

reactanţa nominală pe fază, se obţine relaţia de calcul a reglajului:

X d % Ung K i
ZM = K ⋅ ⋅ (Ω secundari/fază),
100 3 Ing K u
în care:
Ung, Ing sunt tensiunea şi curentul nominal al generatorului sincron;
Ki, Ku – rapoarte de transformare pentru măsura curentului şi a tensiunii;
K – coeficient a cărei valoare se indică în tabelul 1.

26
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1

Figura 18

Tabelul 1

Tip Reglaj ZM Schema de protecţie

generator Criteriu Comandă
- - Semnalizare
Acţionare Temporizare lungă Declanşare
-
Turbo- releu (cca. 30 sec.) grup
genera- (1…1,2) Xd pierdere Scădere U sub Temporizare Declanşare
toare excitaţie 80 – 85% Un (cca. 2 sec.) grup
Creştere U peste Declanşare
Rapid
120% Un grup
Acţionare Temporizare Declanşare
-
Hidrogene 0,8 Xd releu (cca 2 sec.) grup
ratoare pierdere Creştere U Declanşare
Rapid
excitaţie peste 120% Un grup

In cazul generatoarelor cu poli aparenţi pierderea excitaţiei poate să nu antreneze

ieşirea din sincronism dacă sarcina activă nu depăşeşte un anumit procent din valoarea
nominală; declanşarea în aceste condiţii nu este necesară şi de acest lucru se ţine seamă
alegându-se coeficientul K = 0,8, astfel încât diagrama Blondel să nu intre decât parţial în
domeniul său de acţionare.

27
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

Releul astfel reglat acţionează mai sigur la pierderea excitaţiei însoţită de ieşirea
din sincronism, regim care în cazul maşinilor cu poli aparenţi este de obicei considerat
inadmisibil şi în consecinţă se comandă declanşarea rapidă sau cu o temporizare de
maxim 2 secunde.
Indiferent de tipul maşinii sincrone, acţionarea releului de pierdere a excitaţiei
simultană cu cea a unei protecţii de tensiune maximă (reglaj 120% Un) constituie un
criteriu de protecţie împotriva autoexcitării; în acest caz se recomandă declanşarea rapidă.
In figura 19 este prezentată schema de racordare în instalaţie a releului RPEX.

Figura 19

2.10 Protecţia împotriva creşterii tensiunii

La scăderi bruşte ale sarcinii admisia agentului motor nu poate fi redusă sau oprită
rapid, ceea ce poate conduce la creşterea turaţiei şi odată cu aceasta pot apărea creşteri
nepermise ale tensiunii la borne.
In fig.20 este reprezentată schema împotriva creşterilor de tensiune, realizată cu un
releu de tensiune şi releu de timp.
Tensiunea de pornire se alege:
- Upp = (1,1 … 1,2)Un, pt TA
- Upp = (1,2 … 1,7) Un, pt HA
iar temporizarea este de 0,5 secunde.

Figura 20

28
Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1

2.11. Protecţia generatoarelor împotriva trecerii accidentale în regim de motor

Din cauza unor defecţiuni pe partea mecanica

este posibil ca turbina să nu mai poată dezvolta cuplul
motor şi atunci generatorul trece în regim de motor
sincron, regim în care generatorul absoarbe putere
activă din sistem şi debitează putere reactivă.
Defectul apărut este sesizat de protecţiile
tehnologice ale turbinei care comandă închiderea VIR
(închiderea aburului în turbină). Turbina este menţinută
în turaţie de către generator, care rămâne cuplat la
sistem.
Pentru preîntâmpinarea agravării defectului
trebuie ca la închiderea VIR să fie deconectat
generatorul.
Pentru aceasta, generatoarele sunt prevăzute cu
protecţii direcţionale de putere activă, care sesizează
schimbarea sensului puterii şi acţionează temporizat
declanşarea întrerupătorului.
Modul de realizare a acestei protecţii este
prezentat în figura 21 a, b.
Figura 21 a

Figura 21 b

29
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

2.12. Protecţia contra pierderii sincronismului

Prin ieşirea din sincronism (pierderea sincronismului) se înţelege funcţionarea

asincronă de scurtă durată a unui generator care nu şi-a pierdut excitaţia.
Fenomenul se caracterizează prin oscilaţii mari ale puterilor active şi reactive, ale
tensiunilor, oscilaţii care pot avea efecte grave asupra generatorului şi asupra reţelei.
Pierderea sincronismului poate avea loc la apariţia unei instabilităţi statice sau
dinamice.
Instabilitatea statică poate apărea ca urmare a creşterii bruşte a impedanţei de
legătură (scoaterea unor linii din funcţiune prin manevre sau datorită unor defecte), a
scăderii tensiunii în reţea, care duce la epuizarea puterii reactive a generatorului etc.
Prin instabilitatea statică se poate pierde sincronismul unuia sau mai multor
generatoare sau a unui generator faţă de toate celelalte generatoare racordate la reţea.
Instabilitatea dinamică poate să apară în urma unui defect polifazat eliminat cu
întârziere.

2.12.1. Detectarea ieşirii din sincronism a generatoarelor

In cazul ieşirii din sincronism a unui generator, datorită oscilaţiei mari ale mărimilor
electrice pot acţiona intempestiv protecţiile de curent, de tensiune minimă sau de distanţă,
conducând la declanşări ale unor linii, ceea ce poate provoca pierderea stabilităţii
sistemului.
Fluctuaţiile mari de tensiune şi de frecvenţă care se produc la bornele
generatoarelor pot să afecteze funcţionarea electromotoarelor din serviciile proprii.
O alunecare unghiulară prelungită produce eforturi mecanice şi termice
suplimentare în generatoare şi cuple, care pot cauza deteriorări sau reducerea duratei de
funcţionare
Problema ieşirii din sincronism este tratată în mod diferit:
- în unele ţări ieşirea din sincronism a generatoarelor nu este permisă decât un timp
foarte scurt corespunzător funcţionării protecţiilor contra acestui regim;
- în alte ţări, ieşirea din sincronism este tolerată cu anumite limitări ale puterii, pentru
a se încerca o restabilire a sincronismului fără declanşări.

Protecţia contra pierderii sincronismului generatoarelor mari sunt realizate pe baza

următoarelor criterii:
a) unghiul intern δ depăşeşte o valoare maximă predeterminată;
b) puterea activă la borne se inversează de un anumit număr de ori într-un timp
determinat;
c) măsurarea impedanţei văzută de la bornele generatorului şi variaţia sa în timp.

30
 Protecţia generatoarelor sincrone AMpt 6-1
Releul de control al pierderii sincronismului tip RPS – 1 (ICEMENERG) care
foloseşte criteriul (a), adică măsoară unghiul intern între tensiunea la borne şi tensiunea
electromotoare şi deconectează generatorul în momentul când acest unghi depăşeşte un
număr întreg de 360o într-un interval de timp.
Acest releu se poate utiliza numai în cazul generatoarelor sincrone echipate cu
generatoare auxiliare cu frecvenţă de 50 Hz montate pe ax.
RPS-1 poate realiza următoarele funcţii:
- deconectarea unui generator în cazul când acesta se rostogoleşte faţă de
tensiunea reţelei de un număr de 2 … 6 ori (număr întreg de 360o), dacă timpul nu
a depăşit 16 sec. între prima rostogolire şi numărul de rostogoliri fixat (reglat);
- avertizarea în cazul în care unghiul intern depăşeşte o valoare prestabilită în
domeniul 40o – 80o (în trepte de 10o electrice);
- afişarea permanentă a unghiului intern al generatorului protejat pe un aparat
indicator.

Pentru efectuarea măsurării unghiului intern, releul RPS-1 se alimentează cu o

tensiune monofazată (tensiunea electromotoare) de la generatorul auxiliar, tensiune ce se
consideră origine de fază şi cu tensiunile între faze (simetrice) de la transformatorul de
tensiune montat la bornele generatorului.
Criteriul măsurării unghiului intern nu trebuie considerat ca un criteriu absolut care
să caracterizeze, el singur, trecerea în asincron a unui generator, deoarece pot exista
situaţii în care acesta să se afle în regim asincron cu sistemul cu toate că unghiul dintre
t.e.m. a generatorului şi tensiunea la borne nu depăşeşte de exemplu 180o.
Din acest motiv, pentru a nu declanşa nedorit un generator de putere mare, acest
criteriu se asociază cu criteriul inversării sensului puterii active în generator sau cu criteriul
impedanţei văzute de la bornele generator-transformator.

2.12.2. Detectarea ieşirii din sincronism a generatoarelor prin verificarea

inversării sensului puterii active debitate de generator

Izolarea unui generator înainte ca să se producă pierderea sincronismului

diminuează extinderea perturbaţiei.
Pentru aceasta, protecţia contra pierderii sincronismului generatorului foloseşte
criteriul (b) – detectarea inversării de două ori a sensului puterii active, într-o perioadă
determinată de timp (10 s).
Schema logică a acestei protecţii este prezentată în figura 22.
Puterea activă şi sensul ei se măsoară pe fiecare fază cu relee de putere;
acţionează numai la fenomene care se produc pe două sau trei faze după logica ”2 din 3”.
Declanşarea întrerupătorului generatorului are loc la a treia inversare a puterii, dacă
aceasta a depăşit de fiecare dată 10% din puterea nominală a generatorului şi dacă durata
totală a inversării durează mai puţin de 10 sec.; după acest timp schema revine.
Acest criteriu de detectare a pierderii sincronismului prezintă unele riscuri, deoarece
în timpul regimului dinamic ce urmează unor succesiuni de perturbaţii, puterea activă a
generatorului poate deveni negativă de mai multe ori, fără ca generatorul să se afle în
regim asincron.

31
AMpt 6-1 Protecţia generatoarelor sincrone

Din acest motiv, acest criteriu se asociază cu criteriul măsurării unghiului intern sau
impedanţa văzută de la borne bornele blocului generator-transformator, criterii care,
îndeplinite simultan, să permită creşterea selectivităţii schemei de protecţie.

a)

b)

Figura 22

32
 Bibliografie

1. Buhuş, P. si colectiv Partea electrică a centralelor electrice,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

2. Badea, I. şi colectiv Protecţia prin relee şi automatizarea sistemelor

electrice, Bucureşti, Editura Tehnică, 1973.

3. Fransua, Al. Masini electrice, exploatarea şi regimuri de funcţionare,

şi colectiv Editura Tehnica, 1973.

4. Gheorghiu, I. Maşini electrice, Editura Ministerului Invăţământului şi

Culturii, Bucureşti, 1958.

5. Mihoc, D. Automatizări şi protecţii prin relee în Sistemul

electroenergetic, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1978

6. Călin, S. Protecţia prin relee a sistemelor electrice,

Editura Tehnică, Bucureşti 1975.

7. xxx Normativ pentru proiectarea sistemelor secundare ale

staţiilor electrice, Vol III, Sisteme de protecţie şi
automatizare, Bucureşti, 1996