Auto-dezvăluirea

Traducere și adaptare din Zastrow, 2015, pp. 149-153, din Cap. 5. Comunicarea verbală și
non-verbală, realizată de Cristina Faludi.

Unul dintre principalele motive pentru care nu suntem înțeleși în totalitate este acela că nu
exprimăm în întregime ceea ce gândim sau simțim. Adesea cântărim cât de mult ar trebui să
împărtășim cu ceilalți gândurile și trăirile noastre. Care sunt costurile și beneficiile auto-
dezvăluirii (AD)?
AD a fost definită ca fiind „procesul de dezvăluire deliberată a informației despre noi
înșine, care este semnificativă, și care nu ar fi cunoscută în mod normal/ obișnuit de către
ceilalți.” Unele persoane folosesc AD în exces (“overdisclosers”), prin aceea că, fie vorbesc
prea mult despre ei înșiși, fie pentru că se auto-dezvăluie la momentul nepotrivit. Dacă la un
cerc al studenților de la asistență socială se discută o propunere de introducere a unui nou curs
despre vârstnici, ar fi nepotrivit ca un student să vorbească despre faptul că s-a gândit de mai
multe ori la suicid. Alte persoane folosesc AD în prea mică măsură (“underdisclosers”),
deoarece nu vor ca ceilalți să le cunoască viața intimă și spun prea puține lucruri despre ei
înșiși, chiar dacă o situație concretă o cere. O astfel de persoană își poate încuraja prietenii să
își impărtășească îngrijorările personale, dar va refuza să vorbească la modul personal despre
ea însăși. AD adecvată se poate defini ca reprezentând cantitatea potrivită de auto-revelare
la momentul oportun.
Riscul AD a fost descris de către Jourard: „Când îți permiți să te lași cunoscut, te expui
nu numai balsamului persoanei iubite, ci și bombelor unui ins care te urăște. Când acesta ajunge
să te cunoască, știe exact unde să le planteze pentru a obține efectul maxim.” Riscurile auto-
dezvăluirii includ criticile ulterioare, râsul, dezaprobarea sau respingerea, ca și pericolul ca
informația dezvăluită să fie folosită împotriva celui care s-a auto-dezvăluit. Dacă un student
dezvăluie în cadrul unui laborator că are o problemă cu alcoolul, există întotdeauna riscul ca
un alt coleg să informeze un potențial angajator despre asta.
Oamenii eșuează în a folosi AD în mod adecvat din mai multe motive. Unii se tem de
apropierea de ceilalți, de respingere și criticism sau se pot simți jenați de propriile gânduri,
trăiri sau acțiuni din trecut. În anumite cazuri, dezvăluirea va pune presiune asupra unui
membru al grupului pentru a se schimba; de exemplu, o persoană poate fi reticentă în a
recunoaște că are o problemă cu alcoolul, pentru că știe că dacă va recunoaște problema va
exista o presiune asupra lui să renunțe la băutură (ceea ce nu vrea să facă). Jourard afirmă că
autodezvăluirea este necesară pentru sănătatea și creșterea psihologică, deoarece oamenii nu
pot fi ei înșiși decât dacă se cunosc pe ei înșiși. Prin autodezvăluire oamenii se pot cunoaște
mai bine pe ei înșiși; cu toate acestea, mulți nu se pot sau nu se vor confrunta cu propriile lor
părți/ laturi problematice/ întunecate/ tulburi și astfel rezistă/ se împotrivesc autodezvăluirii.
Dacă gândurile și sentimentele nu sunt împărtășite, o persoană nu comunică cu
exactitate ceea ce gândește și simte cu adevărat și astfel nu va fi pe deplin înțeleasă. Relațiile
sincere și deschise care sunt semnificative se bazează pe auto-dezvăluire, oamenii acceptându-
i pe ceilalți așa cum sunt. O relație apropiată și semnificativă devine cel mai probabil posibilă
prin AD reciprocă.
La întrebarea dacă să te dezvălui se poate răspunde urmând un ghid simplu. Oamenii ar
trebui să se auto-dezvăluie dezvăluie atunci când beneficiile potențiale depășesc riscurile
potențiale; a judeca realist despre potențialele beneficii și riscuri este partea dificilă. Liderul
unui grup terapeutic se va auto-dezvălui dacă informația va fi una terapeutică pentru membrii
grupului. De exemplu, dacă aceștia au probleme cu alcoolul, un lider care împărtășește propriile
experiențe despre băutul de alcool oferă o informație utilă și intensifică raporturile sale cu acei

1
membri care se luptă cu problemele lor cu alcoolul. Pe de altă parte, un lider care încă este
afectat emoțional de o problemă în mod obișnuit nu ar trebui să se auto-dezvăluie, altfel
membrii grupului l-ar putea vedea ca pe un client mai degrabă decât ca pe un terapeut. Dacă
lidera unui grup de femei bătute relatează în lacrimi un atac sexual, celelalte membre ale
grupului pot simți că aceasta nu poate fi obiectivă în a face față situațiilor lor.
Este de asemenea important de reținut că există grade/ niveluri ale AD; nu este nevoie
să dezvălui totul despre tine. E posibil să împărtășești cu alții unele opinii, sentimente, gânduri
sau experiențe, evitând informațiile mai riscante. Prin observarea reacțiilor receptorilor,
transmițătorii pot determina mai bine dacă este sau nu în interesul lor să dezvăluie mai mult.
Ceea ce este dezvăluit ar trebui să fie relevant pentru relația din acel moment cu
receptorii. De exemplu, o relație romantică s-ar putea dezintegra dacă unul dintre parteneri
aduce mereu în discuție o calitate a unui partener cu care a fost într-o relație romantică
anterioară. Cele mai multe persoane știu că partenerii lor au avut experiențe romantice
anterioare, dar puține vor să audă detalii intime din aceste relații.

Fereastra Johari
Luft și Ingram au dezvoltat un model grafic al AD în grupuri, cunoscut sub numele de Johari
(după prenumele celor doi autori, Joe și Harry) Window (Fereastra Johari). Diagrama A din
Figura 5.5 reprezintă tot ceea ce tu cunoști despre tine – ce nevoi ai, ce-ți displace, experiențe
trecute, scopuri, dorințe, secrete, credințe, valori și atitudini. Cu toate acestea, tu nu știi totul
despre tine. Ești conștient de anumite aspecte, dar nu ești conștient despre alte aspecte care țin
de tine, așa cum indică Diagrama B din Figura 5.5. În plus, cadrul poate fi divizat pentru a arăta
ceea ce alții știu despre tine și ceea ce nu știu despre tine, cum indică Diagrama C din Figura
5.4.
Prin combinarea părților B și C din Figura 5.5, obținem Fereastra Johari, așa cum
ilustrează Diagrama D din Figura 5.5. Fereastra Johari divide acel tot despre tine în patru părți.
Cadranul 1 al părții D reprezintă aria deschisă a ta însuți, adică partea de care și tu, și ceilalți
sunteți conștienți. La această arie se face referire ca la „eul public” (“public self”), reprezentând
felul în care se prezintă cineva cu bună știință. Cadranul 2 este aria oarbă, care reprezintă partea
din tine de care alții sunt conștienți, dar de care tu nu ești. A fost denumită zona „respirației
urât mirositoare” deoarece, deși alții știu că ai o respirație urât mirositoare, tu nu știi că o ai.
Cadranul 3 este aria ascunsă, adică partea de care tu ești conștient, dat ceilalți nu. Această parte
a fost numită aria „secretă”, deoarece tu știi tot felul de lucruri despre tine pe care nu le spui în
grup. Cadranul 4 este numit aria necunoscută, reprezentând acea parte din tine de care nici tu,
nici ceilalți nu sunteți conștienți. O fereastră Johari poate fi individualizată prin mutarea
granițelor în poziția care descrie cel mai bine o personalitate singulară. De exemplu, Fereastra
Johari din Figura 5.6 descrie un bărbat care este foarte conștient de sine, dar care tinde să
ascundă o mare parte din sine de ceilalți.
Comunicarea în grup urmează în general anumite principii. La început, membrii
grupului tind să țină garda sus și arareori de auto-dezvăluie. Astfel, Cadranul 1 al Ferestrei
Johari va fi redus. Membrii grupului testează regulile privind comportamentul abia vorbind,
oferind răspunsuri scurte și fiind atenți la ceea ce dezvăluie. Dar, pe măsură ce grupul
evoluează, membrii grupului încep în mod obișnuit să dezvăluie mai multe despre ei înșiși. O
caracteristică comună a grupurilor este că treptat se creează un mediu în care membrii se simt
protejați și în siguranță. După ce se dezvoltă un sentiment de încredere, membrii încep să
dezvăluie mai multe aspecte personale ale vieții lor. Pe măsură ce parte din informația secretă,
privată este făcută publică, Cadranul 1 se lărgește, iar Cadranul 3 se micșorează.
O trăsătură cheie a Ferestrei Johari este aceea că o schimbare în oricare cadran va afecta
toate celelalte cadrane. De exemplu, cu cât se împărtășește mai multă informație personală, cu
atât va deveni mai larg Cadranul 1. Cadranul 2 se micșorează imediat, ca urmare a faptului că

2
ceilalți membri află mai multe despre acel membru al grupului din cele pe care le-a auto-
dezvăluit. Cadranul 3 poate deveni mai mic, deoarece ceilalți îi oferă acestuia feedback, care
reduce dimensiunea ariei oarbe, pe măsură ce acel membru ajunge să știe mai mult despre el
însuși. Prin acest proces de AD și feedback, părți ale unui membru al grupului care sunt inițial
necunoscute pot fi descoperite, ceea ce va afecta mărimea Cadranului 4. Ca implicații ale
Ferestrei Johari, cu cât se împărtășește mai multă informație, cu atât ceilalți știu mai mult iar
feedback-ul este mai extins. Acest feedback duce adesea conștientizare de sine mai ridicată, la
mai multă împărtășire despre noi înșine și la o mai multă împărtășire din partea celorlalți
membri ai grupului.
Cu toate acestea, membri grupului trebuie avertizați că AD este cel mai bine a fi
realizată în mod treptat/ gradual. Dacă primele fragmente de auto-dezvăluire sunt bine primite
și acceptate de către ceilalți membri, o persoană poate simți că este sigur să dezvăluie mai multe
despre sine. În general, este o greșeală să încerci să construiești o relație divulgând imediat
toate secretele și detaliile private despre tine. Pe lângă riscul ca informația divulgată să fie
folosită împotriva celui care se auto-dezvăluie, există și pericolul ca „dezbrăcarea” grăbită de
sine să îi sperie pe alții.

3
4