I. BAZELE FUNDAMENTALE ALE ENERGIEI SOLARE.

STRUCTURA ȘI PRINCIPIILE DE FUNCȚIONARE A

INSTALAȚIILOR FOTOVOLTAICE SOLARE.

1.6 Celula fotovoltaică. Evoluția tehnologiilor fotovoltaice

1.6.1 Celula fotovoltaică

Celula fotovoltaică sau celula solară este dispozitivul electronic, care transformă energia solară în
energie electrică. În baza concluziilor emise în cadrul sesiunii anterioare pot fi explicate principiile de
construcție și de funcționare a unei celule fotovoltaice. Prin procese tehnologice speciale sunt formate
două tipuri de plăci:
1. Placa de tip „n” (Siliciu combinat cu Fosfor), care deține surplus de electroni; 
2. Placa de tip „p” (Siliciu combinat cu Bor), care are electroni lipsă, lăsând „găuri” pozitive sau spații
libere în locul acestora.
La suprapunerea acestor plăci se formează o joncțiune (unire) p-n, care contribuie la generarea unui
câmp electric.
Figura 1.20 Schema unei celule fotovoltaice
Stratul de contact
dintre suprafețele
plăcilor se numește Placă de tip „n”
joncțiune p-n.
Joncțiunea asigură
formarea câmpului
electric, care pune în
mișcare ordonată
electronii emiși de
Placă de tip „p”
placa de tip „n” sub
acțiunea luminii

Atunci când fotonii lovesc placa de tip „n” are loc emisia de electroni (electronii se rup de la placă). Sub
acțiunea câmpului electric format de joncțiunea p-n, electronii emiși de pe placa de tip „n” încep să se
miște ordonat spre placa de tip „p”. Astfel apare curentul fotoelectric. Deci, energia solară a fost
transformată în energie electrică.

Curentul fotoelectric generat de celula fotovoltaică este continuu. Intensitatea curentului

fotoelectric:
1. este direct proporțională cu intensitatea radiației luminoase;
2. este invers proporțională cu lungimea de undă a radiației luminoase și atinge valori maxime
pentru componenta ultravioletă a radiației respective;
3. depinde de substanța din care este confecționată placa de pe care are loc emisia electronilor;

Celula fotovoltaică reprezintă unitatea de bază a sistemului fotovoltaic. Cele mai uzuale celule sunt cele
de 12,7 x 12,7 cm sau 15 x 15 cm și produc o putere de până la 4,5 W – la tensiuni de 0,5-0,6 V. Pentru a
obține tensiuni și puteri necesare consumatorului celulele fotovoltaice se conectează în serie și/sau în
paralel. Cea mai mică instalație electrică formată din celule fotovoltaice interconectate în serie și/sau în
paralel se numește modul fotovoltaic. Dimensiunea tipică a unui modul este între 1,4 și 1,7 m² (deși se
fabrică și module de până la 2,5 m²). Un modul poate conține 36 sau 72 celule fotovoltaice conectate.

1
Modulele sunt în mod normal închise între un capac transparent (de obicei sticlă) și un strat posterior
pentru protecție la intemperii (de obicei realizat dintr-un polimer subțire sau sticlă).

Figura 1.21 Modele de celule fotovoltaice

Modulele se amplasează în rame speciale pentru a oferi o durabilitate și rezistență mecanică sporită.
Puterea modulului va varia între 50 și 100 W. Modulele sunt robuste, fiabile și rezistente la intemperii.
Producătorii de module de obicei garantează o putere generată de 80% chiar și după 20, 25 de ani de
folosire. Durata de viață a unui modul este de obicei în jurul a 25 ani și poate funcționa chiar mai mult
de 30 de ani. Pentru a obține tensiunea și puterea necesară consumatorului de energie electrică
modulele fotovoltaice pot fi conectate în serie, paralel sau serie – paralel. La conectarea în serie a două
module identice (șir de module), curentul debitat consumatorului rămâne același, iar tensiunea crește
de două ori. Șirurile sunt conectate în paralel pentru a crește intensitatea curentului total al sistemului.
Mai multe module fotovoltaice asamblate ca o unitate mai mare și conectate electric, reprezintă un
panou sau câmp de module. În acord cu standardele Comisiei Internaționale de Electrotehnică (IEC) se
utilizează termenul “array” – ceea ce înseamnă sistem, rețea. Mai multe panouri formează rețele
(matrice) fotovoltaice, care se utilizează pentru aplicații comerciale.

Figura 1.22 Celule, module, panouri fotovoltaice

Celulele fotovoltaice se conectează în module fotovoltaice. Modulele fotovoltaice se conectează în

serie sau/și în paralel și formează panouri fotovoltaice. Mai multe panouri fotovoltaice formează o
rețea (o matrice fotovoltaică).

Celulele fotovoltaice „îmbătrânesc”. Prin îmbătrânire înțelegem modificarea parametrilor de funcționare

a elementelor semiconductoare a celulelor solare în timp. Din cauza „îmbătrânirii” se micșorează
randamentul elementelor fotovoltaice. În afară de „îmbătrânire” pierderile de randament ale
elementelor fotovoltaice sunt cauzate și de murdărirea suprafețelor sticlei de protecție a modulelor,
2
mucegăirea componentelor modulului, umbrirea modulelor de către vegetația din jur crescută între
timp, îngălbenirea polimerilor care constituie materialul de contact între celulă și sticlă, poluarea
mediului ambiant.
Actualmente există mai multe modalități de construire a celulelor fotovoltaice, cu diverse principii de
funcționare. Materialul cel mai frecvent utilizat în construcția celulelor fotovoltaice este siliciul
deoarece:
 este foarte răspândit în natură (el se găsește în compoziția nisipului) și care este relativ ușor de
extras;
 îmbină atât proprietățile metalelor cât și și proprietățile unui izolator electric;
 Substanțele pe bază de siliciu (cum ar fi siliconul) au proprietatea de a elibera ușor electroni sub
acțiunea fotonilor (particule de lumină radiate de soare).
La construirea celulelor fotovoltaice moderne se folosesc și alte elemente cum ar fi Indiul, Galiul,
Telurul, Seleniul, Arsenicul etc. Tehnologiile de construire a elementelor fotovoltaice se perfecționează
îmbunătățind calitatea acestora, mărind randamentul lor și micșorând costurile de producție (tabelul de
mai jos), de instalare, de exploatare. De asemenea, datorită progresului, se extind termenii de
exploatare eficientă a elementelor fotovoltaice. Actualmente termenii de utilizare a panourilor/rețelelor
performante sunt de peste 25-30 de ani. După această perioadă se recomandă ca panourile fotovoltaice
să fie schimbate.
Cele mai uzuale celule sunt cele de 12,7 x 12,7 cm (5 x 5 inci) sau 15 x 15 cm (6 x 6 inci) și produc 3 până
la 4,5 W – o cantitate foarte mică de putere. Un modul standard c-Si este format din 60 până la

1.6.2 Generații de celule fotovoltaice

Celulele solare sunt clasificate în trei generații, care indică ordinea în care ele au căpătat importanță
practică-comercială:
 Tehnologia de primă generație este cea bazată pe siliciu cristalin (c-Si);
 A doua generație include tehnologia Film Subțire;
 A treia generație include tehnologii de ultimă generație, dar care încă nu sunt comercializate pe
scară largă.

Figura 1.22 Generații de celule fotovoltaice

3
În prezent prima generație de celule solare este și cea mai larg răspândită (aproximativ 80 % din
volumul total de celule fotovoltaice). Aceste celule sunt dispozitive uni-joncțiune construite pe siliciu
cristalin. Principalele tipuri de celule cristaline sunt:
- Monocristaline (mc-Si);
- Policristaline sau multicristaline (pc-Si);
- Benzi și foi din siliciu definite din procesul de producție (benzi/foi c-Si).
Dimensiunea tipică a unui modul este între 1,4 și 1,7 m², deși module mai mari sunt de asemenea
produse (până la 2,5 m²). Modulele cristaline din siliciu au un randament, care variază între 12 și 19%.
Rata de amortizare a investiției este estimată la 5-7 ani.
A doua generație include tehnologia Film Subțire, aceastea sunt construite prin depunerea unor straturi
de material fotosensibil extrem de subțiri pe un suport ieftin cum ar fi sticla, oțel inoxidabil sau plastic.
Suprafața modulelor respective variază de la 0,6 până la 5,7 m² în funcție de tehnologie. Tehnologiile de
film subțire au permis de a reduce semnificativ costurile de producere și sunt mai eficiente în zone cu o
climă mai înnourată sau în zonele industriale cu mai mult praf sau impurități. Deși panourile film subțire
sunt mai ieftine, totuși ele ocupă o suprafață de aproximativ 2,5 ori mai mare decât panourile cristaline
cu aceiași putere. Celulele film-subțire au un randament aproximativ până la 13%.
A treia generație se referă la fotovoltaicele obținute prin tehnologii de ultimă generație. Tehnologiile
fotovoltaice cu concentrator utilizează lentile sau oglinzi sferice pentru a focaliza lumina soarelui pe
celulele solare. Ele trebuie să fie permanent orientate spre soare prin folosirea sistemelor sofisticate de
urmărire.
În condiții de laborator au fost obținute randamente de peste 40% cu aceste tipuri de celule. Produsele
celei de-a treia generații de fotovoltaice au avantaje competitive semnificative în condiții de lumină
slabă sau variabilă. Multe din aceste tehnologii, deși sunt la moment foarte scumpe, sunt promițătoare
pentru viitorul apropiat.

Întrebări de autoevaluare:
1. Care este structura celulei fotovoltaice?
2. Cum funcționează o celulă fotovoltaică?
3. De ce depinde intensitatea curentului generat de celula fotovoltaică?
4. De ce este nevoie să conectăm celulele fotovoltaice în module fotovoltaice?
5. Ce este un modul fotovoltaic? Ce caracteristici are modulul fotovoltaic?
6. De ce anume siliciul este pe larg întrebuințat în producerea celulelor fotovoltaice?
7. În ce constă specificul celulelor fotovoltaice de prima generație?
8. Care sunt avantajele tehnologiilor de film subțire?
9. Prin ce se caracterizează celulele fotovoltaice de a treia generație?
10.Care este cel mai mare randament al celulelor fotovoltaice a fost atins în condiții de laborator?
*****************************************************************