Memorial Emilian Cristea 7A, 7c+ (6b, A1)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Grad clasic: 7A
Grad impus: 6b
Grad artificial: A1
Grad rotpunkt: 7c+
Bucle echipate: 20
Tip: Traseu clasic
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cazare: Refugiul Coştila
Orientare: S
Lungime: 15 LC
Altitudine: 1900 m
Înălţime: 400 m
Durată parcurgere: 12 ore
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Premieră: Florin Ularu, Nicolae Cojanu, Ladislau Hatházi
Dată: 1985
Reparat: Florin Ularu, Arpad Adam
Prima repetare: Costică Costia, Michael Buchholtzer, Mihai Popa
Dată: 08.1986
Premieră rotpunkt: Cristian Simion
Dată: 21.09.2020
Premieră iarnă: Ion Iulică Pătraşcu, Marius Gane
Dată: 08-10.01.1990
Premieră solo: Cornel Sain
Dată: 04-05.04.1992
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Descriere traseu
LC 1 – De la bolovan se pleacă drept în sus, apoi se face stânga pe o fisură cu iarbă. Începutul este identic cu plecarea în
Speranţei, dar la un moment dat, după vreo 20m, când ajungem în dreptul unor fisuri orizontale, facem dreapta. Se văd
pitoanele, nu este problemă. Se traversează o faţă cu alveole şi se urcă spre un prag mare, unde se regrupează la 4 pitoane
(singura regrupare nereamenajată). În dreapta, pe brână, este un expansor din Căruţul cu rotile. 40m, grad 6a.LC 2 – Din
regrupare plecăm drept în sus, cu o fisură un pic friabilă la mâini. La 4m mai sus apare primul piton, un P. De aici trebuie să ne
orientăm spre dreapta, deşi în stânga se vede o linie de pitoane ce vine din Speranţei. Mergem spre dreapta, urcăm un pic şi
traversăm pe un prag, apoi urmăm pitoanele până ajungem sub a doua regrupare din Speranţei, aflată pe un prag, sus, sub un
tăvănel. Continuăm spre dreapta, urcând câteva feţe şi fisuri şi regrupăm pe un prag comod. 35m, grad 6a+. LC 3 – Traversăm
dreapta, spre iarbă, apoi ţinem faţa de la limita ierbii, urcăm în sus pe praguri friabile şi revenim spre stânga, cumva pe direcţia
regrupării de dedesubt. Lungimea e scurtă şi uşoară. 25m, grad 5c. LC 4 – În sus, pe o fisură care are spre final un piton IUS ce se
mişcă un pic, apoi spre stânga, pe altă fisură, în traversare destul de dificilă. De aici tot în sus pe praguri cu iarbă, până pe o
brână largă, unde ne oprim la 2 expansoare Fixe. În stânga, la câţiva metri, se vede regruparea din Ultimatum. 40m, grad 6a+. LC
5 – Plecăm spre un diedru cu iarbă, spre un tavan evident. Ajungem la tavan şi traversăm pe sub acesta, fără asigurări, cu un
prag de gresie la mâini şi cu prize nu foarte clare la picioare. Nu este greu, dar este expus. Regruparea este la capătul tavanului.
35m, grad 6a. LC 6 – În sus, spre un expansor vizibil, după tavan, apoi spre stânga, evitând fisura largă de deasupra pe un prag de
iarbă, până prindem o fisură bună de bavareză. Urcăm spre Amvon pe praguri şi fisuri, apoi traversăm dreapta, spre Aripă. Ne
oprim la o regrupare cu 3 expansoare sau putem continua şi regrupa chiar sub Aripă, după câţiva metri comuni cu Fisura
Albastră, în dreptul Bivuacului 1. Dacă regrupăm la baza aripii, trebuie să ţinem cont că regruparea este formată din 4 pitoane
vechi şi că stăm chiar sub plecarea în aripă. 20m, grad 6a. LC 7 – Una dintre cele mai faine – Aripa. Se pleacă un pic incomod, pe
spate, dar cu prize foarte bune. La câţiva metri de la plecare este un piton vechi dublat de un expansor – singura asigurare pe
această fisură largă. Urcăm aripa în bavareză (din loc în loc pe faţa din dreapta apar câteva alveole bune). Pasajul nu e foarte
dificil, are gradul 6, dar faptul că nu e asigurat îl face foarte interesant pentru capul de coardă. În partea de sus a Aripii este un
prag bun, iar un pic mai sus ajungem la o regrupare comodă. 30m, grad 6a+. LC 8 – De aici începe partea de artificial, partea
fizică a Memorialului. Pitoanele se văd clar, din când în când mai apare câte un expansor. Pornim în sus, pe un prag, apoi urcăm
o fisură des pitonată. La un moment dat, traversăm spre stânga, urcăm iarăşi în sus la liber, o faţă cu alveole, până în dreptul a 2
pitoane (unul bătut de sus în jos, altul cu o cordelină veche, foarte subţire), de unde iaraşi traversăm, liber, spre stânga, cu prag
bun la mână. Regrupăm la expansoare, pe un prag. 30m, grad 7b+. LC 9 – În sus, cu 3 expansoare noi foarte apropiate, care
dublează altele vechi. Urmează o urcare spre o faţă compactă. Iniţial am urcat faţa până spre capătul ei, văzând regruparea, dar
ieşirea era foarte friabilă şi, cu greu, am descăţărat la pitonul de sub mine, câţiva metri. Apoi am urcat în sus 2m (alveole la
mâini) şi am traversat în dreapta, spre o muchie, după care era ascuns un piton. Regrupare comodă pe un bolovan mare, sub o
fisură largă. 20m, grad 6c.LC 10 – Urcă spre fisura largă pe care în partea de sus după vreo 10-12 m o părăseşte spre stânga, pe
un prag, apoi pe feţe cu iarbă ajunge într-o regrupare comodă, pe o prispă mare de gresie. Lungime scurtă. 25m, grad 7b. LC 11 –
Lungimea cu “găurile”, una dintre cele mai faine şi inedite ale traseului. Plecăm în sus, pe praguri de gresie, apoi ne orientăm
spre dreapta, cu pitoane şi expansoare vizibile. La un moment dat, de la un piton bătut şi îndoit într-un prag de gresie trebuie să
urcăm spre o gaură în sus, din care asigurăm o clepsidră prin care este trecută o bucată veche de coardă. De aici urcăm până la o
grotă în gresie, folosită pentru bivuacuri de cei care au urcat traseul iarna. Aici este un piton bătut în gresie, dar, ca să nu frece
coarda, am preferat să nu-l asigur. Se iese din grotă în exterior şi se ajunge la un expansor nou. Urmează o traversare dreapta,
unde este pasul de liber impus al traseului. Fiind traversare şi fiind neasigurat, se spune că gradul de căţărare e 6b, dar cred că
de fapt e un 6a. La capătul traversării (prize de gresie la mâini şi alveole la picioare) este o mică grotă cu un expansor vechi. De
aici urcăm o faţă asigurată des cu expansoare noi, apoi traversăm stânga pe pitoane slabe pe un prag generos, până în
regrupare. 35m, grad 7a+/7b. LC 12 – Pleacă iniţial în sus, apoi traversează lung dreapta, fără asigurări, cu prize bune la picioare
şi cu un prag mare de gresie friabilă la mâini. Ajungem sub o fisură surplombată pe care noi am urcat-o artificial. Regruparea este
comodă, pe un prag mare de gresie. 30m, grad 7c+. LC 13 – Este una dintre cele mai sigure, fiind des asigurată la remenajare. Se
poate încerca liber sau iese uşor la A0. Regrupare bună, pe o brână mare cu iarbă. 35m, grad 7b. LC 14 – Plecăm spre dreapta
brânei, urcăm o fisură şi traversăm stânga, apoi ieşim liber pe iarba din Bivuacul 4, pe un bolovan mare. În dreapta, aproape, se
vede ultima regrupare din Fisura Albastră Directă. Urcăm la liber bolovanul şi traversăm scurt stânga, spre o fisură unde se văd
pitoane. De aici tot în sus, cu pitoane apropiate. Traversăm stânga până la un expansor şi ... apare o mişcare foarte întinsă până
la următorul piton, aflat câţiva metri în stânga, un pic mai jos, pe un prag. Am încercat în câteva feluri să trec liber, dar prizele de
mână se tot rupeau. Am prins pitonul cu balans serios şi am mai urcat câţiva metri până în regrupare. Este o mişcare nu neapărat
grea, dar până am ghicit soluţia a trecut ceva timp. Când a venit secund, Vali a tracţionat greşit ultimul piton al lungimii şi l-a
scos. Nu am avut ciocan să-l batem la loc, aşa că a mai apărut o mişcare impusă chiar sub regrupare, dar se poate trece liber sau
se poate pune o nucă. 35m, grad 7a+/7b. LC 15 – În sus, pe praguri uşoare, până pe o brână mare. Aici se vede un piton într-o
fisură tot în sus, dar este mai uşor să se iasă pe brână spre dreapta, apoi pe o faţă căzută uşoară, asigurată cu un expansor nou.
10m, grad 5c

Surse informaţii
Sursă descriere: Cătălin CrețuSursă poză: Dana Bazacliu - http://danabaza.blogspot.ro/2017/08/bucegi-traseul-memorial-
emilian-cristea.htmlPremiera solo iarna (eCLIMB)Premiera de iarna (Alpinet)Titus Gonţea -
http://titusgontea.blogspot.ro/2009/12/alpinism-ultimatum.htmlalpinismexplorare.ro -
http://www.alpinismexplorare.ro/content/peretele-vaii-albe-diedrul-pupezei-si-memorial-emilian-cristea-iunie-2007Muntii
Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000- costila.go.ro-
https://thewheelchairclimbingroute.ro/2021/03/29/memorial-emilian-cristea-rotpunkt/Nomenclatorul traseelor
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Acces şi retragere
Rută acces: De la Refugiul Coştila se merge pe poteca spre Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ţine o mică crestuliţă până
vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanţ am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o
potecuţă îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub
perete.

Rută retragere: Se iese în Creasta Văii Albe şi se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore
mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are
pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în
alt vâlcel pe care îl coborâm cu ajutorul unor lanţuri. După ce se termină lanţurile se mai coboară 50 m, apoi se ţine potecuţa de
pe crestuliţa din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un
fel de vâlcel cu lanţ şi ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.