DEPARTAMENTUL III - ȘTIINȚE FUNCȚIONALE

Disciplina FIZIOPATOLOGIE
Spl. Tudor Vladimirescu, nr. 14
300173 Timişoara

LP 06 FIZIOPATOLOGIE – ANUL III MEDICINĂ

Semestrul II  2022-2023

EXPLORAREA DEZECHILIBRELOR HIDRO-ELECTROLITICE

OBIECTIVE EDUCAŢIONALE
La sfârşitul acestei lucrări practice studenţii trebuie să:
1. Solicite și interpreteze testele de laborator care evaluează dezechilibrele hidro-electrolitice
2. Recunoască dezechilibrele hidrice pe baza semnelor clinice sugestive și a datelor de laborator pentru
evaluarea hemodiluției și hemoconcentrației
3. Recunoască și interpreteze modificările de osmolaritate a plasmei
4. Recunoască și interpreteze tulburările metabolismului sodiului
5. Recunoască și interpreteze tulburările metabolismului potasiului

I. ECHILIBRUL HIDRIC – Scurt rapel fiziologic

Apa totală (AT)  reprezintă în medie 60% din ! Regula: 20 + 40 = 60
greutatea corporală, cu variații în funcție de vârstă și
sex și este distribuită în 2 sectoare majore: 3. Lichidul transcelular
 compartimentul intracelular (CI)  Reprezintă 1,5-2% din greutatea corporală
 compartimentul extracelular (CE) (aproximativ 1 L). Acest compartiment include:
secreţiile digestive (1/2 din lichidul transcelular),
bila, sudoarea, lichidul cefalorahidian, pleural,
A. COMPARTIMENTUL INTRACELULAR peritoneal, pericardic, sinovial și intraocular. Atunci
 Este cel mai mare compartiment lichidian și când acest compartiment crește în mod patologic
reprezintă 40% din greutatea corporală (2/3 din (ex., colecţii pleurale, pericardice, ascită), el este
AT). denumit cel de-al treilea spațiu, deoarece nu
participă la schimburi cu alte compartimente
B. COMPARTIMENTUL EXTRACELULAR lichidiene.
 Reprezintă restul de 20% (1/3 din AT) și cuprinde:
 Lichidul intravascular Exemplu:
Un adult cântărind 70 kg, conține 42 litri (0,6 x 70) de
 Lichidul interstiţial
apă totală (AT) în organism, repartizată după cum
 Lichidul transcelular urmează:
 compartimentul intracelular = 28 l
1. Lichidul intravascular (volumul  compartimentul extracelular = 14 l ce cuprinde:
plasmatic, VP)  lichidul intravascular (plasmatic) = 3,5 l
 Reprezintă 25% din CE (și 5% din greutatea totală  lichidul interstițial = 10,5 l
a corpului).
Observație!
2. Lichidul interstiţial La persoanele sănătoase, compoziția și volumul
compartimentelor lichidiene extra- și intracelular rămân
 Reprezintă 75% din CE (și 15% din greutatea constante prin echilibrul dintre aport şi pierderi.
corporală).
 Cuprinde și limfa (care reprezintă 2 - 3% din
greutatea corporală).
CE (20%) + CI (40%) = AT (60%)

1
 II. MĂSURAREA COMPARTIMENTELOR HIDRICE
Principiul diluţiei (intravenos). Câteva ore mai târziu, suficiente
 Volumul (V) al unui compartiment hidric în care pentru ca substanța să difuzeze în toate
o substanță este injectată, se poate determina țesuturile organismului, este recoltată o probă
cunoscând concentrația inițială a substanței de sânge din care se determină concentrația
(Q) și concentrația acesteia după ce aceasta plasmatică a substanței. Apa totală din
s-a distribuit uniform în compartimentul studiat organism poate fi apoi calculată respectând
(C). Volumul compartimentului hidric studiat se principiul diluției.
determină cu ajutorul formulei:
V= Q/C B. ESTIMAREA COMPARTIMENTULUI
 Substanțele utilizate pentru măsurarea
compartimentelor hidrice ale organismului sunt
EXTRACELULAR (CE)
prezentate în Tab. 1.  Volumul de lichid extracelular poate fi estimat
 Substanța poate părăsi compartimentul prin folosind substanțe care difuzează în plasmă și
unul din următoarele mecanisme: lichidul interstițial, dar NU traversează
o Excreția în urină sau transferul într-un alt membrana celulară. Astfel de substanțe sunt:
compartiment în cazul în care există într-o o tiocianatul de sodiu
concentrație diferită o tiosulfonatul de sodiu
o Metabolizarea substanței o inulina
o Evaporarea prin piele și tractul respirator o sodiul radioactiv
 Indiferent de compartimentul care urmează să  Tiocianatul de sodiu este cel mai frecvent
fie măsurat, substanțele trebuie să utilizat, valoarea normală a CE determinat cu
îndeplinească 4 condiţii: tiocianat fiind de 26% (mai mare decât
o Să fie dozabile valoarea normală de 20%) din cauza penetrării
o Să rămână în compartimentul măsurat parțiale în mucoasa gastrică și unele organe
o Să fie non-toxice parenchimatoase.
o Să fie inerte metabolic
1. Volumul plasmatic
Tabelul 1. Substanțele folosite pentru evaluarea
compartimentelor lichidiene ale organismului.  Se poate măsura utilizând substanțe care nu
Compartiment Indicatori părăsesc sistemul vascular și nu pătrund în
Apa totală 3H2O, 2H2O, antipirină eritrocite, cum ar fi:
Lichidul 22Na, tiosulfat, inulină  albastru Evans (T-1284)
extracelular  albumina serică marcată cu iod radioactiv
Lichidul Calculat ca diferenţa: Apa (125I-albumină)
intracelular totală – Lichidul extracelular
2. Volumul lichidului interstiţial
Volumul 125I-albumină, albastru Evans
 Nu poate fi măsurat direct, deoarece nici o
plasmatic (T-1824)
substanță nu este distribuită exclusiv în acest
Lichidul Calculat ca diferenţa: Lichidul
compartiment. De aceea, lichidul interstițial se
interstiţial extracelular – Volumul
determină ca diferență dintre volumul lichidului
plasmatic
extracelular și volumul plasmatic.
A. ESTIMAREA VOLUMULUI APEI
C. Estimarea COMPARTIMENTULUI
TOTALE (AT)
INTRACELULAR (CI)
 O cantitate cunoscută de substanță, de obicei  CI nu poate fi măsurat direct prin tehnica
apă radioactivă (tritiu), apă grea (deuteriu) sau diluției deoarece nicio substanță i.v. nu se
antipirină care se distribuie uniform în toate distribuie exclusiv în acest compartiment.
lichidele organismului, este administrată  Volumul CI este obținut prin scăderea
subiectului, fie pe cale orală sau injectabilă volumului lichidului extracelular din AT.

2
 III. DEZECHILIBRELE HIDRICE
A. PRINCIPII GENERALE - Scurt rapel  ciroza
fiziologic  Manifestări clinice:
 edeme
1. Volum - tulburările de volum sunt  creştere în greutate
hipovolemia/deshidratarea și respectiv,  ortopnee
hipervolemia/hiperhidratarea, ambele condiții fiind
asociate cu modificările volumului lichidului D. SEMNE/SIMPTOME ÎN MODIFICĂRILE
extracelular. DE VOLUM
2. Tonicitate - tonicitatea unei soluții este legată  În ambele dezechilibre hidrice, diagnosticul
de efectul său asupra volumului unei celule, de este în primul rând clinic, simptomele şi
exemplu, eritrocitele: semnele principale fiind prezentate în Tab. 2.
 soluțiile izotone nu modifică volumul celulei
Tabelul 2. Principalele semne/simptome în
 soluțiile hipotone determină umflarea celulei modificările de volum
 soluțiile hipertone determină deshidratarea Caracteristică Deshidratare Hiperhidratare
celulei Istoric Vărsături, Aport excesiv de
Diaree, Na+, afecţiuni
B. HIPOVOLEMIA Reducerea renale,
aportului de insuficienţă
 Definiție: reprezintă scăderea volumului lichide cardiacă, exces
lichidului extracelular cauzată de pierderea de
combinată de apă și Na+ (spre deosebire de corticosteroizi,
deshidratare care se referă stricto senso la administrarea
deficitul de apă) intravenoasă
 Cauze: cele mai frecvente cauze de excesivă de
hipovolemie în practică includ: lichide
Puls Slab, rapid Bine bătut
 vărsăturile
Tensiunea ↓ N/↑
 diareea arterială în clino-
 arsurile severe şi ortostatism
 utilizarea intempestivă a diureticelor Tegumente Turgor redus Edeme
 boala cronică de rinichi (BCR) Globi oculari Hipotoni, ochi N
 Manifestări clinice: înfundaţi în
 reducerea turgorului cutanat orbite
 tegumente şi mucoase uscate Mucoase Uscate N
Sete ↑ -
 tahicardie
Greutate Scădere Creştere
 hipotensiune arterială ortostatică ponderală acută ponderală acută
Diureză Oligurie, urini Variabilă
C. HIPERVOLEMIA concentrate
Starea de ↓ ↓
 Definiție: reprezintă creșterea volumului conştienţă
lichidului extracelular, cauzată aproape Umplerea ↓ Distensie
întotdeauna de creșterea conţinutului de Na+ al venoasă venoasă, edem
organismului (spre deosebire de hiperhidratare pulmonar
care se referă doar la creşterea conţinutului de Timpul de ↑ N
apă) umplere capilară
 Cauze: cele mai frecvente cauze responsabile Ht, uree Hemo- Hemodiluţie
de apariţia hipervolemiei în practică includ: concentraţie
 insuficiența cardiacă
 sindromul nefrotic
3
1. Greutatea corporală
 Greutatea trebuie să fie măsurată zilnic, în
aceleaşi condiții. O pierdere în greutate sau
creștere de 2% este considerată ușoară, între
5% și 8% moderată și mai mare de 8% severă.
2. Turgorul cutanat
 Lichidele conferă elasticitate pielii şi ţesuturilor
subiacente, denumită turgor cutanat. Acesta
se evaluează prin pensarea unui pliu de piele
între police și indice. Pielea ar trebui să revină
imediat la configurația sa inițială după
încetarea presiunii.
 Pierderea de apă de 3-5% (în special la copii)
determină scăderea elasticităţii pielii, țesutul
rămânând deformat timp de câteva secunde.
Semnul își pierde valoarea cu vârsta, datorită
reducerii elasticității pielii.
3. Depresia fontanelei anterioare la
sugari
 Este un semn de deshidratare și apare datorită
scăderii presiunii lichidului cefalorahidian sau
pierderii de lichide. Fontanela anterioară se
află la intersecția suturilor sagitale, coronale și
frontală şi, de obicei, se închide între 9-20 luni
și ar trebui, în mod normal, să fie palpată, ea
fiind fermă, plată, bine delimitată faţă de
oasele craniului din jur. O fontanelă bombată,
accentuată, tensionată, cu pulsații marcate,
IV. INVESTIGAREA ELECTROLIȚILOR PLASMATICI
 Definiție: electroliţii sunt ioni pozitivi și negativi,
prezenţi în lichidele organismului:
 sodiul este principalul cation extracelular
 potasiul este principalul cation
intracelular
 proteinele și fosfatul sunt anionii
intracelulari
 clorura şi bicarbonatul sunt principalii
anioni extracelulari
 Osmolalitate / Osmolaritate
 Numărul de particule dizolvate în unitatea
de volum poate fi exprimat ca osmolalitate
sau osmolaritate.
 Osmolalitatea se referă la numărul de
osmoli per kilogram de apă (deci, volumul
total va fi de 1 litru de apă la care se adaugă
un volum relativ mic ocupat de substanţa
dizolvată).
4
este un semn de creştere a presiunii
intracraniene sau a retenţiei de lichide.
4. Timpul de umplere capilară
 Se determină aplicând presiune timp de 5
secunde într-o zonă roz a pielii la nivelul
extremităților. După eliberarea presiunii, se
măsoară timpul necesar ca zona palidă să se
recoloreze.
 În condițiile unui flux sanguin adecvat,
coloraţia roz ar trebui să revină în < 2 secunde
de la îndepărtarea presiunii. Persistenţa palorii
> 2 secunde poate indica: deshidratare, şoc,
hipotermie.
5. Testul unghial de reumplere capilară
 Presiunea aplicată la nivelul patului unghial
timp de 5 secunde va determina decolorarea
indicând faptul că sângele a fost forțat să
părăsească țesutul. Timpul necesar sângelui
pentru a reveni în ţesutul anterior comprimat
este indicat de revenirea culorii roz la nivelul
unghiei. În condițiile unui flux sanguin adecvat
la nivelul patului unghial, coloraţia roz ar trebui
să revină în < 2 secunde după eliminarea
presiunii. Persistenţa palorii > 2 secunde poate
indica: deshidratare, şoc, hipotermie.
 Osmolaritatea se referă la numărul de
osmoli pe litru de soluție (astfel, volumul de
apă este mai mic de 1 litru). Datorită
concentrației foarte scăzute de substanţe
dizolvate în lichidele organismului, diferența
dintre osmolalitate și osmolaritate este
neglijabilă. Osmolaritatea plasmatică poate
fi aproximată prin următoarea ecuație:
Osmolaritatea serică (mOsmol/L)
= 2 x Na+ seric (mmol/L)
Această formulă simplă poate fi utilizată
doar în cazul în care concentrațiile serice
ale ureei și glucozei sunt în limite normale.
În cazul în care una sau ambele prezintă
creșteri patologice, concentrația ambelor
trebuie să fie luată în calculul osmolarității
totale. Astfel, ecuația osmolarității devine:
 Osmolaritatea serică totală (mOsm/L) 2. Administrarea de lichide hipertone (sol. de
= 2 x [Na+ + K+] + [Uree]/6 + [Glucoză]/18 NaCl hipertone, NaHCO3, nutriție parenterală
(Na+ și K+ sunt exprimați în mEq/L, iar ureea totală)
şi glucoza în mg/dL) 3. Excesul de mineralocorticoizi
 HiperALDO primar
 Valori normale: 275-295 mOsm/L  Sdr. Cushing
4. Alte cauze:
Valorile normale pentru electroliţii plasmatici
 Lipsa accesului la apă (pacienți imobilizați)
sunt prezentate în Tab. 3.
 Diagnostic: Na+ seric, osmolaritate serică, Ht,
Tabelul 3. Electroliţii plasmatici. uree (Tab. 6)
Cationi Plasma (mEq/L)
Sodiul (Na+) 135 - 145 2. Hiponatremia
 Definiție: reducerea concentraţiei plasmatice a
Potasiul (K )
+ 3,5 - 5
Na+ < 135 Eq/L.
Calciu (Ca2+) 1,25 - 2,75
 Manifestări clinice: manifestări neurologice în
Magneziu (Mg2+) 0,8 - 1,2 special în hiponatremia acută (cefalee,
Anioni confuzie, stupor, convulsii și comă).
Clorura (Cl-) 98 - 106  Cauze: excesul de apă (hiponatremie
Bicarbonat (HCO3 )- 22 - 26 diluțională) sau scăderea aportului/pierderea
Fosfat (HPO4 ) 2- 1,3 - 2,1 excesivă de sodiu. Cauzele majore ale
Sulfat (SO42-) 0,1 - 0,65 hiponatremiei sunt prezentate în Tab. 5.
Tabelul 5. Cauzele principale de hiponatremie.
A. TULBURĂRILE METABOLISMULUI 1. Hiponatremia diluțională:
SODIULUI  Retenția hidrosalină din:
 ciroza decompensată
1. Hipernatremia  insuficiența cardiacă congestivă
 Definiție: creşterea concentraţiei plasmatice a  leziunea renală acută (faza oligurică)
Na+ > 145 mEq/L.  insuficiența renală
 Manifestări clinice: setea (simptom major) și  Stările care cresc eliberarea de ADH:
manifestări neurologice determinate de  opioide
modificarea volumului intracelular (tulburări  postoperator, stress emoțional
neuromusculare, confuzie, convulsii și comă).  sindromul secreţiei inadecvate de ADH
 Cauze: pierderea de apă (de regulă, este (SIADH) - sdr. paraneoplazic (ex., în
dovada unui deficit absolut al apei totale) sau tumori pulmonare)
creșterea aportului/retenția excesivă de sodiu. 2. Scăderea aportului de sodiu:
Cauzele majore ale hipernatremiei sunt  dietă hiposodată (asociat cu pierderea
prezentate în Tab. 4. crescută la pacienți tratați cu diuretice)
3. Pierderile excesive de sodiu:
Tabelul 4. Cauzele principale de hipernatremie.
 Extrarenale:
1. Pierderi de apă:
 gastro-intestinale: vărsături, diaree
 Extrarenale
(pierdere de sodiu  apă)
 Respiratorii: hiperventilația din hiperpirexie
 formarea celui de-al treilea spaţiu:
 Cutanate: sudorație excesivă la bolnavi
pancreatită, peritonită, ocluzia intestinală
febrili, arsuri
 Gastrointestinale: vărsături, diaree  Renale:
 deficit de mineralocorticoizi(hipoALDO)
(pierdere de apă  sodiu)
 deficitul de glucocorticoizi (b. Addison)
 Renale
 diuretice
 Diabet insipid hipofizar
 diureza osmotică (glucoză, uree,
 Diabet insipid nefrogen
manitol)
 Diureză osmotică (glucoză, uree, manitol)
 nefropatiile cu pierdere de sare
 Diuretice intempestiv

5
 Diagnostic: Na+ seric, osmolaritate serică, Ht,
uree (Tab. 6).
 Se verifică osmolaritatea serică:
o normală  pseudohiponatremie
o crescută  se verifică hiperglicemia
o scăzută  se verifică deshidratarea
 În caz de hipovolemie se verifică sodiul
urinar:
o Na+ urinar < 20 mEq/L  pierderi
gastro-intestinale, diuretice (tardiv)
o Na+ urinar > 20 mEq/L  pierderi
renale, diuretice (precoce)
 În caz de hipervolemie  se verifică
sodiul urinar:
o Na+ urinar < 20 mEq/L: afecţiuni
hepatice, insuficiență cardiacă
o Na+ urinar > 20 mEq/L  afecţiune
renală
Algoritmul de diagnostic al hiponatremiilor este
prezentat pe scurt în figura 1.

Figura 1. Algoritmul de diagnostic al hiponatremiilor

 Calculul deficitului de sodiu situații în care osmolaritatea plasmatică este normală.

 Deficitul de Na+ la femei:
(140 – Na+ actual) x G x 0,5 Tabelul 6. Manifestările hipo- şi hipernatremiei.
 Deficitul de Na+ la bărbați: Hiponatremia Hipernatremia
Rezultate de
(140 – Na+ actual) x G x 0,6 laborator:
Observații! Sodiul seric <135 mEq/L >145 mEq/L
Corecția deficitului se face cu: Osmolaritate Redusă Crescută
 Sol. NaCl 0,9% => 500ml sol NaCl 0,9% conțin aprox. serică
75 mmol de sodiu. Hemodiluţie: Hemoconcentraţie: 
 Ht Ht
 Sol. NaCl 5,85% => 1ml sol NaCl 5,85% conține 1 mmol  ureei  ureei
de sodiu.
Manifestări Pătrunderea apei Ieşirea apei din
Hiponatremia poate fi și consecința unor erori de determinare
CLINICE în celule Muşchi: celule
în laborator (pseudo-hiponatremia) în condiții de:
crampe şi Sistem nervos:
 hiperlipidemie (seruri lipemice) slăbiciune cefalee, dezorientare
 hiperproteinemie (hiperglobulinemia din mielomul musculară, şi agitaţie,
multiplu, macroglobulinemie) deprimarea deprimarea

6
 reflexelor reflexelor, convulsii şi 2. Hiperpotasemia
tendinoase comă
 Definiție: creşterea concentraţiei plasmatice a
Sistem nervos: Mecanisme K+ > 5 mEq/L.
cefalee, compensatorii:  Manifestări clinice (Tab. 7): în general
dezorientare, - sete neuromusculare, rezultând în slăbiciune
convulsii şi comă - creşterea ADH cu musculară și toxicitate cardiacă, care, dacă
(edem cerebral oligurie
datorită intoxicaţiei
este severă, poate degenera în fibrilație
cu apă) ventriculară sau asistolie.
Sistem digestiv:  Cauze: Cauza principală este insuficiența
anorexie, greţuri, renală dar poate să apară, de asemenea, în
vărsături, crampe, acidoza metabolică și în diabetul zaharat
diaree
necontrolat.
 Aport excesiv:
B. TULBURĂRILE METABOLISMULUI o Suplimente ce conţin K+
POTASIULUI o Sânge conservat
 Scăderea excreției renale
K+ este cel mai abundent cation intracelular și un  Reducerea ratei filtrării glomerulare:
factor determinant major al osmolarităţii insuficienţa renală
intracelulare.  Reducerea secreţiei tubulare: hipo-
1. Hipopotasemia aldosteronism, diuretice ce
 Definiție: scăderea concentrației plasmatice a economisesc K +

K+ < 3,5 mEq/L.  Migrarea din spațiul intracelular în cel

 Manifestări clinice: slăbiciune musculară și extracelular
poliurie; hiperexcitabilitatea cardiacă poate să o Acidoză
apară datorită hipokaliemiei severe (Tab. 7) o Leziuni celulare: hemoliză, arsuri,
Diagnosticul se face prin măsurarea potasiului traumatisme, necroza celulelor
seric. tumorale, supradozajul digitalic,
 Cauze: Hipopotasemia poate fi cauzată de un deficitul de insulină
deficit de K+ sau de migrarea anormală a K+ în Tabelul 7. Manifestările hipo- şi hiperpotasemiei.
celule. Cele mai frecvente cauze sunt pierderile
Hipokaliemie Hiperkaliemie
renale sau gastro-intestinale excesive: Rezultate de
 Pierderile renale excesive: laborator:
o Excesul de mineralocorticoizi Potasiul seric < 3,5 mEq/L > 5 mEq/L
o Diureza: diuretice şi osmotică Echilibrul acido- Alcaloză metabolică Acidoză
o Alcaloza metabolică bazic metabolică
Gastro-intestinale anorexie, greţuri, greţuri,
o Induse medicamentos
vărsături, distensie vărsături,
 Pierderi gastrointestinale abdominală, ileus crampe
o Diaree paralitic intestinale,
o Vărsături Neuro-musculare slăbiciune diaree.
 Migrarea între spațiul intracelular şi musculară, astenie, slăbiciune,
crampe muscul., crampe
extracelular
paralizie parestezii, musculare,
o Alcaloza acută Sistemul nervos confuzie,depresie parestezii,
o Terapia cu insulină central hipotensiune paralizie
o Glucoza Cardiovasculare posturală, ameţeală
 Calcularea deficitului de potasiu predispoziţie spre
toxicitate digitalică, modificări
 Deficitul de K+ se calculează cu formula: modificări ECG, ECG, risc de
(4 – K+ actual) x G x 0,4 aritmii cardiace stop cardiac în
hiperpotasemia
Observație! severă
Corecția deficitului se face cu sol. KCl 7,45% => 1ml
sol. KCl 7,45% conține 1 mmol de potasiu (se
administrează max. 150 mmol K+ pe zi).
7
 VERIFICAȚI-VĂ CUNOȘTINȚELE!
1. Un pacient de 56 de ani se prezintă la spital
cu nicturie, slăbiciune şi hipotonie musculară.
Examenul de laborator arată:
TA = 160/100 mmHg
Na+ = 150 mmol/L
K+ = 2,8 mmol/L
Uree serică = 26 mg/dL
Creatinină serică = 0,8 mg/dL
Glicemie = 100 mg/dL
Care este cel mai probabil diagnostic:
A. Diabet zaharat
B. Insuficiența renală
C. Hiperaldosteronism primar
D. Hipoaldosteronism
E. Boală Addison
2. O pacientă de 58 de ani, diagnosticată cu
cancer pulmonar, prezintă de aproximativ o
săptămână greţuri, vărsături, cefalee. Na+ seric
este de 108 mEq/L.
Care ar putea fi cauza acestei valori?
A. Sindromul secreţiei inadecvate de ADH
B. Utilizarea diureticelor tiazidice şi de ansă
C. Hipoaldosteronismul
D. Hiperaldosteronismul
E. Hiperfuncţia corticosuprarenală
5. Care dintre următorii parametri intervin în
calculul osmolarității serice?
A. Ureea
B. Creatinina
C. Glicemia
D. Fibrinogenul
E. Proteinemia
6. O pacientă de 42 de ani se prezintă cu
slăbiciune și crampe musculare, vărsături și
diaree. TA = 75/50 mmHg, FC = 120 b/min.
Analizele de laborator arată: Na+ = 123 mmol/L,
K+ = 6,8 mmol/L, Ht = 54%, Uree serică = 62
mg/dL, Creatinină serică = 0,7 mg/dL, Glicemie =
40 mg/dL.
Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte?
A. Semnele clinice evidențiază o deshidratare
extracelulară
B. Semnele clinice pot fi determinate de
hiponatremie
C. Semnele clinice pot fi determinate de
hipokaliemie
D. Valorile Ht şi ale ureei serice sunt sugestive
pentru hemodiluţie
E. O cauză probabilă a dezechilibrului
hidroelectrolitic este boala Addison

3. Un pacient prezintă Na+ seric = 105 mmol/L 7. Ce manifestări credeţi că ar putea prezenta un
şi K+ seric = 6,0 mmol/L. pacient care are scaune diareice de trei zile?
Care este cea mai probabilă cauză a acestor A. Hipertensiune arterială
valori? B. Hipotensiune arterială
A. Deficitul de insulină C. Mucoase uscate
B. Deficitul de ADH D. Globi oculari hipotoni
C. Excesul de parathormon E. Frecvență cardiacă scăzută
D. Excesul de renină
E. Deficitul de aldosteron 8. Un bărbat de 55 de ani a fost prins timp de 8
ore într-un accident rutier, prezentând strivirea
4. O pacientă cu DZ tip I prezintă imediat după braţelor şi fracturi multiple. La internare,
injectarea dozei de insulină transpiraţii, pacientul era conştient, respira spontan, FC =
slăbiciune şi hipotonie musculară. 50 b/min, iar TA = 80/40 mmHg.
Care credeţi că ar putea cauza? Ce parametrii ai ionogramei serice se pot
A. Deshidratarea izotonă modifica?
B. Hipokaliemia datorită administrării insulinei A. Magneziul
C. Hiperkaliemia datorită administrării insulinei B. Calciul
D. Hiperhidratarea izotonă C. Potasiul
E. Acidoza metabolică D. Sodiul
E. Fosfatul

8
 STUDIU DE CAZ

1. O femeie în vârstă de 64 de ani a fost internată cu dispnee importantă. Este hipertensivă și prezintă edeme.
Următoarele rezultate de laborator s-au obținut la scurt timp după internare:
Na+ = 123 mmol/L
K+ = 5,9 mmol/L
Cl ˉ = 106 mmol/L
Uree serică = 68 mg/dL
Creatinina serică = 2,9 mg/dL

Ce diagnostic(e) suspicionaţi?
Ce investigații suplimentare sunt justificate?
Argumentați răspunsul.

…………………………………………………………………………………………………………...……………………
…………………………………………………………………………………………………………….…..………………
…………………………………………………………………………………………………………...……………………
…………………………………………………………………………………………………………….…..………………
…………………………………………………………………………………………………………...……………………
…………………………………………………………………………………………………………….…..………………

2. O femeie în vârstă de 47 de ani, diagnosticată cu tumoră cerebrală, se prezintă la spital acuzând cefalee
severă, sete intensă, oboseală şi poliurie.
Analizele de laborator arată:
Na+ = 150 mmol/L
K+ = 4,2 mmol/L
Diureză = 3.600 ml/24h
Ce diagnostic(e) suspicionaţi?
Ce investigaţii suplimentare sunt justificate?
Argumentați răspunsul.

…………………………………………………………………………………………………………...……………………
…………………………………………………………………………………………………………….…..………………
…………………………………………………………………………………………………………...……………………
…………………………………………………………………………………………………………….…..………………
…………………………………………………………………………………………………………...……………………