Carte Grile Titu 2015 PDF

Universitatea Titu Maiorescu
Facultatea de Medicină
Coordonator:
Crist ian A dri an Stan
Teste de pregătire
pent ru admiterea în
învăţământul sup erio r medical
2015
Editura ETNA
Teste de pregătire
pent ru adm it erea în
învăţământul superior medical

– ediţia a doua, revizuită şi adăugită –
Cole ctivu l de autori (în ordine alfabetică):
Constantin Bălăeţ
Bogdan-Ioan Coculescu
Gabi-Valeriu Dincă
Silviu Epuran
Iuliana Gherasim
Tudor Hârşovescu
Ciprian Istod e
Răzvan Roşulescu
Mihai Călin Tana si
Ioan Sorin Tud orache
Simona Gabriela Vlaic
Edi tu ra ETNA
2015
ISBN: 978 – 973 – 1795 – 64 - 5
Colecţia Facultăţii de Medicină a Universităţii Titu Maiore scu d in Bucureşti
Lucrarea cuprindeîntrebări formulate conform manualului (avizat prinordinul Ministrului

Educaţiei şi Cercetării nr.4742 din 21.07.2006) „Biologie - Manual pentru clasa a XI a”,
autori: Dan Cristea, Carmen Sălăvastru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu
Cârmaciu, Editura Corint, ISBN 978 – 973 – 1353 – 66 - 1, cuexcepţia subcapitolelor:
- Lucrări practice
- Teme şi aplicaţii
- Autoevaluare
- Noţiuni elementare deigienă şi patologie
- Disfuncţii endocrine (pag.61).
Coordonator:
Prof. univ. dr. Cristian Adri an ST AN
Tehnoredactare:
Şef lucrări drd. Tudor HÂRŞOVESCU
Student Mircea Ioan RADU
Editura ETNA a fost înfiinţată în anul 2001 și publică mai ales carte medicală. Din anul 2006 a
fost acreditată de către Colegiul Medicilor din România și de către Consiliul Naţional al
Cercetării Știinţifice din Învăţământul Superior, poziţia 241.
Editura este afiliată la Societatea Editorilor din România, SER, membru fondator alFederaţiei
Editorilor și Difuzorilor de Carte din România FEDCRși la Asociaţia Internaţională a Editorilor
IPA cu sediul la Geneva.
BUCUREŞTI, Str. Anton Pann nr.18A, sector 3, cod 030796,

Tel 0727 317 800, Fax: 0318 105 942
www.etna.ro
© Toate drepturile asupra acesteipublicaţii aparţin UTM

Notă: Informațiile și opiniile prezentate în această lucrare sunt cele ale autorilor.
Colecţia Facultăţii de Medicină
Universitatea TituMaiorescu din Bucureşti
CUPRINS
1. Celule, ţesuturi,organe, sisteme de organe, organism. Metabolismul ………......... pag. 5

Şef lucrări dr. Bogdan-Ioan Coculescu, şef lucrări drd. Tudor Hârşovescu
2. Sistem nervos .…….………………………………………..…….……………….. pag. 24

Şef lucrări drd. Tudor Hârşovescu, as. univ. drd. Ciprian Istode
3. Analizatori ………………………………………………………………………… pag. 42

Conf. univ. dr. MihaiCălin Tanasi, as. univ. drd. Ioan Sorin Tudorache
4. Glande endocrine …………………………………………………………………. pag. 61

Dr. Simona Gabriela Vlaic, şef lucrări drd. Tudor Hârşovescu
5. Mişcarea …………………………………………………………………………... pag. 79

As. univ. dr. Gabi-Valeriu Dincă, as. univ. drd. Silviu Epuran
6. Digestia şi absorbţia ………………………………………………………………. pag. 98

Dr. Simona Gabriela Vlaic, as. univ. dr. Gabi-Valeriu Dincă,
7. Circulaţia ………………………………………………………………………….. pag. 116

Dr. Iuliana Gherasim, as. univ. drd. Răzvan Roşulescu
8. Respiraţia. Funcţia de reproducere ………………………………………………... pag. 134

As. univ. drd. Ioan Sorin Tudorache, as. univ. drd. Ciprian Istode
9. Excreţia ………………………………………………………………………….. pag. 152

As. univ. drd. Silviu Epuran, şef lucrări dr. Bogdan-Ioan Coculescu
10. Test recapitulativ ………………………………………………………………... pag. 171

Şef lucrări dr. Constantin Bălăeţ
4
Teste de pregătire pentru admiterea în învăţământul superior medical
1. CELULE, ŢESUTURI, ORGANE, SISTEME DE ORGANE,

ORGANISM.
METABOLISMUL
Şef de lucrări d r. Bogdan-Ioan Coculescu

Şef de lucrări drd. Tudor Hârşovescu
La întrebările de mai jos (1-100) alegeţi un singur răspuns corect.
1. Pentru organele interne se foloseşte curent termenul de:

A. sisteme
B. sisteme de organe
C. cavităţi
D. unităţi morfologice
E. viscere
2. Cavitatea toracică
este separată de cavitatea abdominală printr-un muşchi numit:
A. diafragmă
B. oblic intern
C. diafragma perineală
D. drept abdominal
E. mediastin
3. Cavitatea abdominală se continuă cu cea pelviană, care este delimitată inferior de:
A. centura pelviană
B. coapsă
C. diafragma perineală
D. fesă
E. cavitatea pleurală
4. Membrele superioare se leagă de trunchi prin:
A. diafragma perineală
B. claviculă
C. centura pelviană
D. scapulă
E. centura scapulară
5
5. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin:

A. centura scapulară
B. coxal
C. centura pelviană
D. fesă
E. cavitatea pelviană
6. Planul frontal al corpului:
A.
B. trece princorpul
împarte axul longitudinal şi cel transversal
într-o parte anterioară şi alta superioară
C. trece prin axul sagital şi transversal
D. trece prin axilă longitudinal şi sagital
E. împarte corpul într-o parte superioară (cranială) şi alta inferioară (caudală)
7. Planul transversal al corpului:

A. trece prin axul longitudinal şi cel transversal
B. trece prin axul longitudinal
C. împarte corpul într-o parte superioară (cranială) şi alta inferioară (caudală)
D. trece prin axul sagital şi longitudinal
E. împarte corpul într-o parte anterioară (ventrală) şi o parte posterioară (dorsală)
8. La picior, pentru formaţiunile superioare ale labei piciorului se foloseşte termenul de:
A. plantar
B. talpă
C. dorsal
D. palmă
E. volar
9. Forma tuturor celulelor este iniţial:

A. cubică
B. stelată
C. cilindrică
D. alungită
E. globuloasă
10. Următoarele celule îşi păstrează forma iniţială, cu o excepţie:

A. celulele adipoase
B. hematiile
C. fibrele musculare striate
D. neuronii
E. trombocitele
6
11. Dimensiunile medii ale celulelor din organism sunt:

A. 150-200 µ
B. 10-20 µ
C. 20-30 µ
D. 20-40 µ
E. 30-40 µ
12. Membrana celulară prezintă următoarea caracteristică:
A.
B. este formată
proteinele se în principal
găsesc doardin
pe faţa externăşisau
glicolipide proteine
internă
C. componenta lipidică este cea care realizează mecanismele de transport transmembranar
D. conţine colesterol
E. glucidele (glicoproteinele şi glicolipidele) plasmalemei sunt puternic încărcate negativ
13. Epiteliul mucoasei intestinului prezintă prelungiri citoplasmatice permanente acoperite de

plasmalemă numite:
A. cili
B. desmozom
C. pseudopode
D. vilozităţi
E. microvili
14. Organitele din citoplasmă comune tuturor celulelor sunt reprezentate de următoarele
elemente, cu o excepţie:
A. mitocondriile
B. ergastoplasmă
C. neurofibrilele
D. corpusculii lui Palade
E. ribozomii
15.Organitele specifice din citoplasma celulară sunt:

A. mitocondriile
B. ergostoplasmă
C. miofibrilele
D. corpusculii lui Palade
E. lizozomii
16.Mitocondriile îndeplinesc următoarea funcţie la nivel celular:

A. sediul fosforilării oxidative, cu eliberare de energie
B. rol în metabolismul lipidic
C. excreţia unor substanţe celulare
D. sistem circulator intracitoplasmatic
E. sediul sintezei proteice
7
17. Ribozomii:
A. sunt organite bogate în fosfolipide
B. sunt formă diferenţiată a RE
C. conţin enzime hidrolitice, cu rol important în celulele fagocitare
D. sunt sediul fosforilării oxidative
E. sunt sediul sintezei proteice
18. Aparatul Golgi are rol în:

A. sinteza proteică
B. producerea membranei celulare
C. fosforilarea oxidativă cu eliberare de energie
D. diviziunea celulară
E. excreţia unor substanţe celulare
19. Lizozomii îndeplinesc următoarea funcţie celulară:

A. digestia intracelulară
B. sinteza proteică
C. circulaţia intracitoplasmatică
D. excreţia unor substanţe celulare
E. rol în diviziunea celulară
20. Centrozomul are asociată ca funcţie celulară:

A. circulaţia intracitoplasmatică
B. digestia intercelulară
C. sinteza proteică
E. niciuna din variantele de mai sus
21. Hepatocitele sunt celule:

A. mononucleate
B. anucleate
C. polinucleate
D. numărul de nuclei depinde de starea de activitate
E. binucleate
22. Hematia adultă este o celulă:
A. polinucleată
B. binucleată
C. anucleată
D. trinucleată
E. mononucleată
8
23. Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt:

A. elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare
B. prezenţi în butonii terminali
C. o reţea care se întinde în citoplasma neuronului, în axoplasmă şi în dendrite
D. prezenţi în corpul celular şi dendrite
E. echivalenţi ai ergastoplasmei pentru celula nervoasă
24. Raportul nucleu/citoplasmă într-o celulă este:
A. ⅔ -¼
B. ⅓
C. ⅓ - ¾
D. �
1
2
E. ⅓ -¼
25. Nucleul celulelor cuprinde:

A. membrana anucleară
B. ioni de Ca, Mg şi Na
C. carioplasma
D. ARN ribozomal
E. neurofibrile
26. Membrana celulară nu reprezintă o barieră în difuziunea următoarelor molecule nepolarizate

(liposolubile):
A. glucoza
B. CO2
C. ATP
D. Na+
E. hormonii steroizi
27. Membrana celulară nu poate fi traversată prin difuziune de următoarea moleculă polarizată
şi, de aceea, este nevoie de proteine transportoare:
A. glucoza
B. CO2
C. etanolul
D. colesterol
E. ureea
28. Una din moleculele organice care prezintă legături covalente polare dar nu este încărcată
electric şi care poate difuza prin membrana celulară este:
A. galactoza
B. O2
C. etanol
D. N2
E. glucoza
9
29. Osmoza:
A. este difuziunea solvatului dintr-o soluţie
B. pentru ca să se producă membrana care separă cele 2 compartimente trebuie să fie permeabilă
C. pentru a se produce, membrana care separă cele două compartimente trebuie să fie mai
permeabilă pentru moleculele de solvent decât pentru cele de solvit
D. apa trece din compartimentul în care concentraţia ei este mai mică (soluţie mai
concentrată) în cel cu concentraţia mai mare (soluţie mai diluată)
E. niciuna din cele de mai sus
30. Pompa Na+/K+:

A. raportul influx de K+/eflux de Na+ este de 2 K+ la 3 Na +
B. este prezentă doar la celulele ce se pot depolariza
C. expulzează K+ pătruns în celulă
D. reintroduce în celulă Na+ difuzat la exterior
31. Proteinele transportoare membranare intervin în:

A. permeabilitatea neselectivă
B. difuziunea
C. osmoza
D. difuziunea facilitată
32. Mecanismul care necesită consum de energie pentru transportul trans-membranar este:
A. difuziunea
B. osmoza
C. Transportul activ
D. Difuziunea facilitată
33. Potenţialul membranar de repaus are o valoare medie de:

A. 65 mV până la 85 mV
B. 60 mV până la -85 mV
C. - 65 mV până la -85 mV
D. -60 mV până la -80 mV
E. 60 mV până la 80 mV
34. Potenţialul de acţiune:

A. este o modificare permanentă a potenţialului de membrană
B. fiziologic apare prin stimulare electrică
C. stimulii cu intensitate inferioară pragului (subliminali) prov oacă depolarizarea şi
declanşarea unui răspuns
D. este un răspuns de tip „tot sau nimic”
10
35. Celulele au o serie de proprietăţi generale, cu o excepţie:

A. activitate secretorie
B. sinteză proteică
C. reproducere celulară
D. metabolism celular
E. toate sunt proprietăţi generale
36. Una dintre proprietăţile speciale ale celulelor este:
B. potenţialul
A. de membrană
sinteză proteică
C. metabolismul celular
E. contractilitatea
37. Transmiterea depolarizării în lungul unei fibre nervoase sau musculare poartă numele de:
A. potenţial de repaus
B. undă electrică
C. impuls
D. impuls nervos
E. potenţial de acţiune
38. Contractilitatea celulelor musculare este:

A. proprietatea de a transforma energia chimică a unor compuşi în energie mecanică
B. fenomenul de scurtare a filamentelor de actină ţi miozină
C. transmiterea depolarizării în lungul unei fibre musculare
D. consecinţa potenţialului membranar de repaus
E. intervalul de timp pe parcursul căruia este dificil de obţinut un potenţial de acţiune
39. Perioada refractară absolută este definită prin următoarele caracteristici, cu oexcepţie:
A. pe parcursul ei, indiferent de intensitatea stimulului, nu se poate obţine un nou potenţial de
acţiune
B. se datorează inactivării canalelor pentru Na +
C. cuprinde panta ascendentă a potenţialului de acţiune şi o porţiune din cea descendentă
D. pe parcursul ei se poate iniţia un al doilea potenţial de acţiune, dacă stimulul este suficient
de puternic
E. niciuna din cele de mai sus nu este o excepţie
11
celulară înţelegem:
40. Prin activitate secretorie
A. producerea de substanţe care sunt „importate” în mediul celular intern (secreţie exocrină)
B. producerea de substanţe care sunt „importate” în mediul celular extern (secreţie endocrină)
C. sinteza unor substanţe proteice şi lipidice proprii, necesare pentru refacerea structurilor,
pentru creştere şi înmulţire
D. toate cele de mai sus
41. Ţesutul epitelial pluristratificat intră în alcătuirea următoarelor structuri, cu o excepţie:

A. epidermul
B. mucoasa vaginului
C. mucoasa tubului digestiv subdiafragmatic
D. canalele glandelor exocrine
E. epiteliul mucoasei bucale
42. Ţesutul epitelial pseudostratificat se găseşte în:

A. mucoasa tubului digestiv
B. canalele glandelor exocrine
C. epiteliul traheal
D. uroteliu
E. mucoasa bronhiolelor
43. Ţesutul epitelial glandular (secretor) de tip mixt intră în alcătuirea:

A. gonadelor
B. parotidei
C. ficatului
D. intestinului
E. tiroidei
44. Ţesutul muscular poate fi:

A. cartilaginos
B. elastic
C. semidur
D. neted
45. Ţesutul conjunctiv reticulat se întâlneşte în:

A. splină
B. trahee
C. hipoderm
D. rinichi
12
46. Ţesutul conjunctiv cartilaginos de tip elastic întră în alcătuirea următoarelor structuri:
A. cartilaje costale
B. cartilaje traheale
C. pavilionul urechii
D. meniscuri articulare
E. discuri intervertebrale
47. Ţesutul muscular neted se află în:

A. miocard
B. muşchii somatici
C. capilarele sangvine
D. iris
48. Glucoza poate fi stocată sub formă de glicogen (glicogenogeneză) în:

A. creier
B. miocard
C. splină
D. ficat
49. Glicogenoliza este activată de:

A. insulină
B. glucagon
C. estrogen
50. La sfârşitul ciclului Krebs (ciclul acizilor tricarboxilici), dintr-o moleculă de glucoză se vor
obţine:
A. 4 molecule de ATP
B. 38 molecule ATP
C. 34 molecule de ATP
D. 2 molecule de ATP
51. Procesele de tip anabolic (anabolismul) predomină:

A. în cursul eforturilor mari
B. la bătrâneţe
C. în convalescență
13
52. Energia rezultată prin procesele catabolice la nivel celular:
A. se pierde sub formă de căldură
B. se stochează sub formă de ADP
C. se stochează sub formă de glicogen
D. se înmagazinează în acid piruvic
53. În cazul metabolismului intermediar al glucidelor, una dintre următoarele hexoze ajunge la
ficat pe calea venei porte:
A. lact
B. zaharoza
oză
C. galactoza
D. izomaltoză
E. maltoza
54. Fosforilarea oxidativă:

A. are loc în mitocondrii
B. la finalizarea acestui proces se obţin 38 molecule de ATP
C. implică oxidarea hidrogenului produs în timpul glicogenogenezei
D. la finalul acestui proces se obţin 32 molecule de ATP
55. Acidul adenozindifosforic (ADP):
A. are rol în controlul glicogenolizei

B. participă la sinteza glucozei
C. când tot ADP-ul din celulă este convertit în ATP, se opreşte întregul proces glicolitic şi
oxidativ
56. În glicoliza anaerobă are loc unul dintre următoarele evenimente:

A. se eliberează o cantitate mare de energie
B. reacţiile de obţinere a acidului piruvic necesită oxigen
C. are un randament extrem de mic, rezultatul net per moleculă de glucoză la sfârșitul ei fiind
obținerea a 2 molecule de ATP

57. Hormonul cu acţiune hiperglicemiantă secretat de pancreasul endocrin este:
A. insulina
B. gastrină
C. glucagonul
D. pancreozimina
E. adrenalina
14
58. Când cantitatea de glucoză creşte peste posibilităţile celulei de a o utiliza, are loc
transformarea glucozei în:
A. aminoacizi
B. glicogen
C. cortizol
D. acizi graşi
E. trigliceride
59. Glicemia se menţine în limite relativ

păstrează echilibrul între următoarele proceseconstante datorită
metabolice, unor mecanisme
cu excepţia : de reglare care
A. glicogenoliza
B. glicoliză
C. gluconeoliza
D. gluconeogeneza
E. glicogenogeneza
60. Adrenalina îşi exercită acţiunea hiperglicemiantă prin stimularea:

A. glicolizei
B. glicogenolizei
C. glicogenogenezei
61. Degradarea unui gram de glucoză în cursul procesului de glicoliză şi oxidare eliberează:
A. 5,4 kcal
B. 4,3 kcal
C. 9,3 kcal
D. 9,1 kcal
E. 4,1 kcal
62. La nivel celular, următoarele elemente pot trece printr-o secvenţă de reacţii chimice de beta-
oxidare cu eliberare de energie:
A. proteinele
B. trigliceridele
C. glicerolul
D. glucoza
E. acizii graşi
63. Glucidele nu pot fi degradate:

A. prin beta-oxidare
B. calea pentozo-fosfaţilor
C. pe calea ciclului Krebs (ciclul acizilor tricarboxilici)
D. prin glicoliză
15
64. Unul din următorii hormoni acţionează asupra metabolismului intermediar lipidic prin
scăderea lipolizei şi stimularea lipogenezei:
A. adrenalina
B. glucagonul
C. insulina
D. hormonii tiroidieni
E. cortizolul
65. Asupra metabolismului lipidic unul dintre următorii hormoni are o acțiune opusă insulinei cu
excepţia :
A. hormonul somatotrop (STH)
B. cortizolului
C. tiroxina
D. adrenalina
66. Glicogenul este depozitat în special în:

A. creier
B. muşchiul neted
C. ficat
D. oase
E. tub digestiv
67. Pentozele (riboza şi dezoxiriboza) intră în alcătuirea:

A. acizilor nucleici
B. rezervelor energetice ale organismului
C. anumitor ţesuturi
D. dictiozomilor
E. membranelor celulare
68. Aminoacizii traversează membrana celulară prin:

A. difuziune
B. doar difuziunea facilitată
C. osmoză
D. doar transport activ
E. transport activ sau difuziune facilitată
69. Glicogenul, depozitat în special în ficat şi muşchi, reprezintă o rezervă energetică de

aproximativ:
A. 3000 kcal
B. 1000 kcal
C. 20000 kcal
D. 2000 kcal
E. 4000 kcal
16
70. Următorul hormon are efect lipolitic, determinând mobilizarea acizilor graşi din depozite şi
degradarea lor, cu excepţia:
A. insulina
B. noradrenalina
C. adrenalina
D. STH
E. cortizolul
71.
Degradarea
A. 4,1 kcal unui gram de lipide eliberează:
B. 4,3 kcal
C. 9,3 kcal
D. 9,1 kcal
E. 6,5 kcal
72. Principalul rezervor energetic din organism (aproximativ 50.000 kcal) este reprezentat de:
A. lipide
B. glucide
C. proteine
D. fosfocreatina
E. ADP
73. Colesterolul reprezintă precursorul hormonului:

A. glucagon
B. STH
C. tiroxină
D. insulină
E. cortizol
74. Proteinele reprezintă aproximativ:

A. ½ din masa corporală
B. ⅓-½ din masa corporală
C. ⅓ din masa corporală
D. peste ½ din masa corprală
E. ¼ din masa corporală
75. În marea lor majoritate, acizii graşi pătrund în toate celulele organismului, cu excepţia:
A. hepatocitelor
B. hematiilor
C. neuronilor
D. fibrelor musculare
E. enterocitelor
17
76. Concentraţia normală a aminoacizilor în sânge este:

A. 65-110 mg/100 ml plasmă
B. 30-65 mg/100 ml plasmă
C. 35-65 mg/100 ml plasmă
D. 35-100 mg/100 ml plasmă
E. 60-85 mg/100 ml plasmă
77. Următorii hormoni favorizează predominanţa proceselor catabolice (catabolismul), cu o

excepţie:
A. insulina
B. adrenalina
C. cortizolul
D. tiroxina
78. Rolul energetic al proteinelor în organism în cazuri extreme (inaniţie) este următorul:
A. proteinele reprezintă principalul rezervor energetic din organism
B. proteinele sunt rapid degradate, fără obţinerea unor produşi reziduali, până la CO2 şi H2O
C. degradarea lor intervine numai după ce depozitele de glicogen şi lipide sunt epuizate
D. majoritatea substanţelor “active” din organism sunt de natură proteică
E. niciuna din variantele de mai sus
79. Care dintre următorii hormoni stimulează procesele de sinteză proteică:

A. adrenalina
B. tiroxina
C. insulina
D. testosteronul
E. cortizolul
80. Care dintre hormonii de mai jos favorizează predominanţa proceselor catabolice:
A. PTH
B. STH
C. cortizolul
D. estrogenii
E. testosteronul
81. Arderea unui gram de proteine eliberează:

A. 4,6 kcal
B. 9,1 kcal
C. 9,3 kcal
D. 4,3 kcal
E. 4,1 kcal
18
82. Fosfocreatina înmagazinează în legătura fosfat macroergică de la nivelul său o cantitate de

energie de:
A. 12000 cal/mol
B. 1200 cal/mol
C. 13000 cal/mol
D. 1300 cal/mol
83. Valoarea medie a metabolismului bazal poate fi exprimată sub formă de:
A. 1 kcal/kg/oră
B. 40 cal/m2/oră
C. 1 kcal/m2/oră
D. 40 kcal/kg/oră
84. Cel mai abundent depozit celular de legături fosfat macroergice este reprezentat de:
A. acid adenozintrifosforic (ATP)
B. glucoză
C. glicogen
D. lipide
E. fosfocreatină
85. Fosfocreatina:
A. poate acţiona ca agent de legătură pentru transferul de energie între principiile alimentare şi
sistemele funcţionale celulare
B. poate transfera energie prin schimb cu ATP-ul
C. nu poate fi sintetizată atunci când în celulă sunt disponibile cantităţi mari de ATP
86.În cazul unei profesiuni predominant statice, consumul zilnic de energie nu depăşeşte:
A. 2000 kcal
B. 4000 kcal
C. 5000 kcal
D. 3500 kcal
E. 3000 kcal
87. În cazul unei profesiuni dinamice, consumul zilnic de energie poate ajunge la:
A. 5000-6000 kcal
B.4500-5000 kcal
C. 3000-4000 kcal
D.5500-6500 kcal
E.4000-5000 kcal
19
88. Interrelaţiile biochimice ale fosfocreatinei cu ATP, ADP şi AMP sunt mediate:
A. enzimatic
B. biochimic
C. fizico-chimic
D. energetic
E. metabolic
89. Creșterea activității celulare și implicit, creşterea ratei metabolice se datorează acţiunii
hormonului:
A. somatotrop (STH)
B. insulină
C. cortizol
D. TSH
E. tiroxina
90. Compoziţia aproximativă a dietei este:

A. 40% glucide, 35% lipide şi 25% proteine
B. 33% glucide, 33% lipide, 33% proteine
C. 50% proteine, 35% lipide şi 15% glucide
D. 50% glucide, 35% lipide şi 15% proteine
91. Măsurarea metabolismului energetic se poate face prin:

A. măsurarea cantităţii de H2O eliminată în cursul unei activităţi
B. măsurarea cantităţii de O2 consumată în cursul unei activităţi
C. măsurarea cantităţii de CO2 eliminate în cursul unei activităţi
D. toate vaiantele de mai sus
92. Coeficientul respirator are următoarea valoare:

A. 1 pentru aminoacizi
B. 0,83 pentru aminoacizi
C. 1 pentru glucoză
D. 0,83 pentru glucoză
93. Coeficientul respirator este:

A. cantitatea de O2 consumată în timpul unei activităţi
B. energia eliberată de fiecare gram din fiecare principiu alimentar oxidat până la CO 2 şi H2O
C. raportul dintre CO2 eliberat şi O2 consumat pentru oxidarea unui gram de nutriment
20
94. Centrii foamei şi al saţietăţii se găsesc în:

A. trunchiul cerebral
B. sistemul limbic
C. hipofiză
D. emisferele cerebrale
E. hipotalamus
95. Vitaminele hidrosolubile sunt următoarele, cu excepţia:
A.
B. tocoferol
tiamină
C. acid ascorbic
D. piridoxină
E. cobalamină
96. Primele depozite nutritive golite (în câteva ore) din ţesuturile organismului în caz de inaniţie
sunt cele:
A. proteice
B. de vitamine
C. lipidice
D. glucidice şi lipidice
E. glucidice
97.Care dintre următoarele vitamine este liposolubilă:

A. acid ascorbic
B. cobalamina
C. retinolul
D. nicotinamida
E. tiamina
98.Homeostazia mediului intern este realizată de către efectori pe baza informaţiilor primite de la
următorii receptori din mediului intern:
A. termoreceptori
B. exteroreceptori
C. proprioreceptori
D. neuroreceptori
99. Homeostazia mediului intern se poate realiza şi prin mijloace extracorporale ca:
A. transfuzia sangvină
B. dializă
C. transplan renal
D. transplant hepatic
21
100. Valorile medii ale proteinelor totale în plasmă sunt: A.

3,5 - 5 g/dl
B. 3,5-6 g/dl
C. 6 - 8,5 g/dl
D. 2,5-8,5 g/dl
E.2,5 - 3,5 g/dl
22
RĂSPUNSURI
1. E (pag. 4) 51. C (pag. 108)

2. A (pag. 4) 52. A (pag. 108)
3. C (pag. 4) 53. C (pag. 108)
4. E (pag. 4) 54. A (pag. 108)
5. C (pag. 4) 55. C (pag. 109)
6. A (pag. 5) 56. C (pag. 108, 109)
7. C (pag. 5) 57. C (pag. 109)
8. A (pag. 5) 58. E (pag. 109)
9. E (pag. 5) 59. C (pag. 109)
10. A (pag. 5) 60. A (pag. 109)
11. C (pag. 5) 61. E (pag. 110)
12. D (pag. 6) 62. E (pag. 110)
13. E (pag. 7) 63. A (pag. 110)
14. C (pag. 7) 64. C (pag. 110)
15. C (pag. 7) 65. E (pag. 110)
16. A (pag. 7) 66. C (pag. 110)
17. E (pag. 7) 67. A (pag. 110)
18. E (pag. 7) 68. E (pag. 110)
19. A (pag. 7) 69. A (pag. 110)
20. E (pag. 7) 70. A (pag. 110)
21. E (pag. 7) 71. C (pag. 110)
22. C (pag. 7) 72. A (pag. 110)
23. E (pag. 7) 73. E (pag. 110)
24. E (pag. 8) 74. E (pag. 110)
25. C (pag. 8) 75. C (pag. 110)
26. E (pag. 8) 76. C (pag. 110)
27. A (pag. 9) 77. A (pag. 111)
28. C (pag. 9) 78. C (pag. 111)
29. C (pag. 9) 79. D (pag. 111)
30. A (pag. 9) 80. C (pag. 111)
31. D (pag. 9) 81. E (pag. 111)
32. C (pag. 9) 82. C (pag. 112)
33. C (pag. 9) 83. A (pag. 112)
34. D (pag. 10) 84. E (pag. 112)
35. A (pag. 10) 85. B (pag. 112)
36. E (pag. 10) 86. E (pag. 112)
37. E (pag. 10) 87. A (pag. 112)
38. A (pag. 10) 88. A (pag. 112)
39. D (pag. 10) 89. E (pag. 112)
40. E (pag. 10) 90. D (pag. 113)
41. C (pag. 11) 91. B (pag. 113)
42. C (pag. 11) 92. C (pag. 113)
43. A (pag. 11) 93. C (pag. 113)
44. D (pag. 11) 94. E (pag. 114)
45. A (pag. 11) 95. A (pag. 114)
46. C (pag. 11) 96. E (pag. 114)
47. D (pag. 11) 97. C (pag. 114)
48. D (pag. 108) 98. A (pag. 124)
49. B (pag. 108) 99. B (pag. 125)
50. A (pag. 108) 100.C (pag. 126)
23
2. SISTEM NERVOS
Şef de lucrări drd. Tudor Hârşovescu

Asistent universitar drd. Ciprian Istode
1. Axonii, în porţiunea terminală, se ramifică prin:

A. butoni bipolari;
B. dendrite;
C. butoni multipolari;
D. sinapse;
E. butoni terminali;
2. Nevrogliile:
A. conţin neurofibrile;
B. sunt celule conjunctive;
C. la mamifere, numărul lor este dublu faţă de cel al neuronilor;
D. sunt celule nervoase modificate;
E. se divid intens;
3. Nevrogliile:
A. au rol în sinteza ARN pe care îl cedează neuronilor;
B. au rol în sinteza tecii Schwann în SNC;
C. au rol în sinteza tecii Herle;
D. sintetizează neurotransmiţatori;
E. au forme şi dimensiuni ale corpului celular asemănătoare între ele;
4. Corpul neuronal este format din:

A. dendrite;
B. axoplasmă;
C. axoni;
D. axolemă;
E. neurilemă;
24
5. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă:

A. teaca de mielină este produsă de celulele Schwann în SNP;
B. teaca de mielină este produsă de celulele Schwann în SNC;
C. teaca de mielină este produsă de oligodendroglii în SNC;
D. toate cele de mai sus;
E. niciuna din cele de mai sus;
6. Următorii neuroni sunt bipolari, cu excepţia:

A. neuronilor din ganglionii spiral Corti şi vestibular Scarpa;
B. neuronilor din retină;
C. neuronilor din cornul anterior al măduvei spinării;
D. neurotransmiţătorilor din ganglionul vestibular Scarpa;
E. neuronilor din mucoasa olfactivă;
7. Care dintre următorii neuroni sunt multipolari:

A. neuronii din scoarţa cerebeloasă;
B. neuronii din mucoasa olfactivă;
C. neuronii din ganglionul spinal;
D. celulele cu conuri şi bastonaş din retină;
8. Conducerea impulsului nervos:

A. este „saltatorie” la nivelul axonilor amielinici;
B. este ”saltatorie” pentru toţi neuronii;
C. atinge viteza de 100 m/s la nivelul axonilor mielinizaţi;
D. atinge viteza de 100 m/s la nivelul axonilor amielinici;
9. La nivelul SNP, sinapsa poate fi o conexiune funcţională între un neuron şi:

A. o celulă efectoare secretorie;
B. o celulă de susţinere;
C. o celulă glială;
D. deutoneuronul unei căi senzitive ;
E. o celulă receptoare;
10. La nivelul sinapsei chimice:

A. mediatorul chimic interacţionează cu receptorii specifici de pe membrana presinaptică;
B. trecerea moleculelor se face prin locuri de joncţiune;
C. trecerea ionilor şi a moleculelor se face prin locuri de joncţiune;
D. niciuna dintre cele de mai sus;
E. toate cele de mai sus;
25
11. Potenţialul postsinaptic excitator:

A. apare la nivelul fibrelor musculare scheletice;
B. apare la nivelul celulelor secretoare;
C. are două proprietăţi speciale – sumaţia temporală şi sumaţia spaţială;
D. este un efect al deschiderii canalelor de Cl-;
E. este un potenţial de acţiune;
12. Răspunsul reflex poate fi:
A. inhibitor;
B. somatic;
C. reacţia de răspuns a zonelor receptoare la stimularea centrilor nervoşi;
D. monosinaptic;
13. Terminaţiile butonate ale dendritelor sunt receptori, cu exceptia:

A. receptorilor olfactivi;
B. receptorilor dureroşi;
C. receptorilor tegumentari;
D. proprioceptorilor;
14. Nociceptorii sunt:

A. fotoreceptori;
B. baroreceptori;
C. termoreceptori;
D. mecanoreceptori;
E. chemoreceptori;
15. Proprioceptorii sunt situaţi în:

A. tegument;
B. organe interne;
C. articulaţii;
D. oase;
E. viscere;
16. Receptorii tonici:

A. răspund cu o creştere a activităţii la aplicarea stimulului;
B. prezintă activitate relativ constantă pe toată durata aplicării stimulului;
C. în ciuda menţinerii stimulului, activitatea lor scade ulterior;
E. niciunul din cele de mai sus;
26
17.Principalii efectori somatici sunt:

A. muşchii netezi;
B. muşchiul striat cardiac;
C. muşchii striaţi;
D. proprioceptorii;
E. exteroreceptorii;
18. Compartimentele, cu atribuţii funcţionale specifice ale SNC sunt:

A. nivelele receptorilor, centrilor nervoşi şi efectorilor;
B. reflexele necondiţionate, reflexele condiţionate şi activitatea nervoasă superioară (ANS);
C. nivelele măduvei spinării, subcortical şi cortical;
D. componentele senzitiv şi motor;
19.Neuroplasma poate conţine:

A. incluziuni pigmentare;
B. butoni terminali;
C. centrozomul;
D. 1 – 2 nucleoli;
E. toate cele de mai sus;
20.Sintezele proteice neuronale se fac în:

A. corpii tigroizi;
B. butonii terminali;
C. neurofibrile;
D. nucleul;
E. complexul Golgi;
21.Musculatura faringelui şi laringelui este inervată de nervii:

A. V, VII, IX;
B. IX, X;
C. IX, X, XI;
D. X, XI;
E. X, XI, XII.
22.Muşchii extrinseci globului ocular sunt inervaţi de:

ai cranieni;
A. 1 pereche de nervi
B. 6 perechi de nervi cranieni;
C. 2 pereche de nervi cranieni;
D. 4 perechi de nervi cranieni;
E. 3 perechi de nervi cranieni;
27
23. Componenta vestibulară a nervului VIII are pe traseu:

A. ganglionul Corti;
B. ganglionul spinal;
C. ganglionul Scarpa;
D. ganglionul spiral
E. ganglionul geniculat;
24. Fasciculul tectospinal primeşte aferenţe de la scoarţa emisferelor cerebrale după ce acestea
au făcut sinapsă în:

A. mezencefal;
B. talamus;
C. corpii geniculaţi;
D. trunchiul cerebral;
E. corpii striaţi.
25. Dacă se secţionează căile corticospinale care pleacă din emisfera stângă:
A. se produce paralizia membrelor;
B. nu apar dificultăți în efectuarea mişcărilor voluntare ale membrelor din partea dreaptă;
C. nu este afectată motilitatea involuntară;
D. scade tonusul muscular în partea stângă;
E. niciuna din cele de mai sus.
26. Lichidul cefalorahidian se găseşte între:

A. duramater şi arahnoidă;
B. os şi duramater
C. arahnoidă şi piamater;
D. piamater şi SNC
E. duramater şi piamater;
27. Componenta cohleară a nervului VIII conduce de la urechea internă impulsuri pentru:
A. echilibru;
B. gust
C. văz;
D. miros
E. auz;
28. Din nucleul accesor al nervului oculomotor pleacă fibre:

A. motorii;
B. motorii şi vegetative
C. vegetative;
D. senzitive şi motorii
E. senzitive;
28
29. Nervii spinali cervicali sunt în număr de:

A. 7 perechi;
B. 8 perechi;
C. 12 perechi;
D. 33-34 perechi
30. Canalul ependimar străbate:
A.
B. cornul anterior medular;
mezencefal
C. cornul posterior medular;
D. cornul lateral medular
E. comisura cenuşie.
31. Măduva spinării se întinde:

A. de la vertebra C1 la gaura occipitală;
B. de la gaura occipitală la vertebra L2;
C. de la gaura occipitală la sacru;
D. de la occipital la vertebra L5
32. Extirparea cerebelului produce:

A. astenie;
B. afazie
C. apnee;
D. aritmie
E. akinezie;
33. Neuronul preganglionar al segmentului efector parasimpatic se găseşte la nivelul: A.

A.T12 - L3;
B. C8 - L2
C. T1 - T 2;
D. S1 - S5
E. S2 – S4;
34. Inferior, măduva spinării se prelungeşte cu:

A. „coada de cal”;
B. dura mater;
C. conul medular;
D. filum terminale
29
35. Coarnele anterioare ale măduvei spinării:

A. conţin dispozitivul somatomotor;
B. conţin neuroni visceromotori
C. conţin neuroni ale căror dendrite formează rădăcina anterioară a nervilor spinali;
D. sunt mai slab dezvoltate în regiunea intumescenţelor;
E. sunt lungi şi subţiri
36. Substanţa reticulată a măduvei spinării:

A. este situată în substanţa cenuşie, între coarnele laterale şi posterioare;
B. este situată în substanţa cenuşie, în jurul canalului ependimar, pe toată lungimea sa;
C. este mai bine individualizată în regiunea lombară;
D. este mai bine individualizată în regiunea toracică
37. În substanţa albă a măduvei spinării conţine:

A. fascicule descendente, situate în general periferic;
B. dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali
C. fascicule ascendente, situate profund, în imediata vecinătate a substanţei cenuşii;
D. fascicule de asociaţie, situate profund, în imediata vecinătate a substanţei cenuşii;
38. Calea sensibilității termice şi dureroase:

A. receptorii sunt terminaţii nervoase libere;
B. axonul protoneuronului formează fascicule spinobulbare
C. axonul protoneuronului formează fasciculele spinobulbare;
D. are al treilea neuron în metatalamus;
E. este polisinaptică
39. Calea sensibilităţii tactile fine:

A. are în componenţă lemnisculul medial;
B. are în componentă fascicule spinocerebeloase dorsal
C. are în componenţă fasciculul spinotalamic anterior;
D. are deutoneuronul in cornul posterior al maduvei spinarii
E. are în componenţă fasciculul spinotalamic lateral;
40. Calea sensibilităţii tactile grosiere:

A. axonul deutoneuronului urcă prin cordonul lateral al măduvei spinării;
B. axonul protoneuronului este conectat cu discurile tactile Merkel şi corpusculii Meissner;
C. axonul celui de-al treilea neuron se proiectează în lobul parietal;
D. axonul urcă prin cordonul posterior al maduvei spinarii
30
41. Calea sensibilităţii kinestezice:

A. axonul protoneuronului formează fasciculele spinobulbare;
B. axonul deutoneuronului formează fasciculele spinobulbare;
C. axonul deutoneuronului formează fasciculele spinocerebeloase;
42. Fasciculul spinocerebelos dorsal:

A. străbate bulbul, puntea şi mezencefalul şi ajunge la cerebel prin pedunculul cerebelos
inferior;
B. urcă prin cordonul lateral medular de partea opusă
C. conduce sensibilitatea kinestezică;
D. a fost descris de Gowers
E. urcă prin cordonul lateral medular de aceeaşi parte;
43. Fasciculul spinocerebelos ventral:

A. străbate bulbul, puntea şi mezencefalul şi ajunge la cerebel de-a lungul pedunculului
cerebelos superior;
B. conduce sensibilitatea kinestezică;
C. urcă prin cordonul lateral medular de aceeaşi parte;
44. Căile sensibilităţii interoceptive:

A. au receptori sub formă încapsulată în pereţii vaselor şi organelor interne;
B. conduce sensibilitatea conştientă
C. deutoneuronul se găseşte în măduva spinării;
D. al treilea neuron se găseşte la nivelul hipotalamusului ;
E. nu are proiecţie corticală
45. Fasciculul piramidal poate avea srcinea în:

A. aria premotorie;
B. aria somestezică secundară;
C. corpii striaţi;
E. niciuna din cele de mai jos
46. Calea sistemului piramidal cuprinde:

A. fasciculul piramidal încrucişat, situat în cordonul anterior al măduvei spinării;
B. fasciculul rubrospinos
C. 1.000.000 de fibre mielinizate;
D. fasciculul olivospinos
E. fibre corticonucleare;
31
47. Calea sistemului piramidal are:

A. 1 neuron;
B. 2 neuroni;
C. 3 neuroni;
D. depinde de regiunea inervată
48. În cadrul căii sistemului extrapiramidal, eferenţele nucleilor bazali sunt reprezentate de fibre:
A. striorubrice;
B. reticulospinale;
C. corticovestibulare;
D. corticospinale
E. toate cele de mai sus
49. În cadrul căii sistemului extrapiramidal, eferenţele nucleilor bazali ajung la:
A. punte;
B. talamus
C. bulb;
D. corpii geniculaţi
E. măduva spinării;
50. Prima pereche de nervi spinali cervicali părăsesc canalul vertebral:

A. deasupra occipitalului;
B. între atlas şi axis
C. deasupra primei vertebre cervicale;
D. împreuna cu cea de-a doua pereche de nervi spinali cervicali
E. dedesubtul primei vertebre cervicale;
51. Neuronii viscerosenzitivi:

A. axonii aparţin neuronilor din lanţul simpatic laterovertebral;
B. axonii aparţin neuronilor din ganglionii spinali;
C. axonii ajung la receptorii din viscere;
52. Trunchiul nervului spinal emite următoarele ramuri, cu excepţia:

A. ramului meningeal;
B. ramul ventral
C. ramului comunicant alb;
D. ramul dorsal
E. rădăcinii posterioare (dorsale);
32
53. Ramurile ventrale ale nervilor spinali, prin anastomozare, formează:

A. plexul celiac;
B. ramul comunicant alb
C. nervii intercostali;
D. ramul comunicant cenuşiu
E. plexul brahial;
54. Ramul dorsal al nervilor spinali:

A. inervează muşchii jgheaburilor vertebrale;
B. inervează toracele
C. inervează membrele;
D. se anastomozează cu ramurile dorsale învecinate
E. inervează organele interne;
55. Ramul meningeal al nervului spinal nu conţine:

A. fibre vasomotorii;
B. fibre vegetative
C. fibre somatomotorii;
D. fibre senzitive;
56. Reflexele polisinaptice medulare:

A. constau în contracţia bruscă a unui muşchi ca răspuns la întinderea tendonului său;
B. constau în extensia unui membru ca răspuns la stimularea dureroasă a acesteia;
C. prezintă proprietatea de a iradia la nivelul SNC;
D. din centrii nervoşi nu fac parte nervii senzitivi de ordinul al doilea
57. Reflexele monosinaptice sunt:

A. reflexele miotatice;
B. reflexele nociceptive;
C. reflexele de mers;
58. Care dintre următoarele reflexe vegetative se închide la nivel medular:
A. pupiloconstrictor;
B. pupilodilatator;
C. contracţia muşchiului ciliar cu acomodare pentru vederea de aproape;
33
59. La nivelul trunchiului cerebral îşi au srcinea:

A. 10 perechi de nervi cranieni;
B. 12 perechi de nervi cranieni;
C. 31 perechi de nervi spinali;
D. 8 perechi de nervi cranieni
60. Nervii cranieni:
A. au dispoziţie metamerică;
B. au două rădăcini – dorsală şi ventrală;
C. pot fi senzoriali;
D. toţi sunt micşti
61. Care dintre următorii nervi cranieni sunt senzoriali:

A. I, V, VII;
B. I, II, V
C. I, II, VIII;
D. VII, X, XII
E. II, VII, VIII;
62. Care dintre următorii nervi cranieni sunt motori:

A. III, IV, V, VIII, XI, XII;
B. I, II, VIII
C. III, IV, VI, X, XI, XII;
D. III, IV, VII, IX, X, XII
E. III, IV, VI, XI, XII;
63. Care dintre următorii nervi cranieni sunt micşti:

A. V, VII, VIII, X;
B. VII, VIII, IX, X
C. V, VII, IX, X;
D. V, VII, XII
E. V, IX, X, XI;
64. Care dintre următorii nervi cranieni au în structura lor fibre parasimpatice preganglionare:
A. III, VII, IX, X;
B. III, V
C. V, VII, X, XI;
D. X, XI
E. III, V, IX, X;
34
65. Originea reală a fibrelor nervului olfactiv

este reprezentată de:
A. celulele bipolare din mucoasa olfactivă;
B. neuronii din cortexul olfactiv
C. celulele mitrale din mucoasa olfactivă;
D. celulele multipolare din mucoasa olfactivă
E. neuronii din bulbul olfactiv;
66. Nervii oculomotori:
A. srcinea
B. au srcinea reală în
aparentă spaţiul dintre
a fibrelor sale sepicioarele pedunculilor
află în nucleul cerebeloşi;
oculomotor din mezencefal;
C. inervează muşchiul sfincter al irisului;
D. provoacă midriază
E. sunt nervi micşti
67. Nervii trohleari:

A. sunt nervi micşti;
B. au srcinea reală în bulb
C. au srcinea aparentă pe faţa posterioară a trunchiului cerebral;
D. au srcinea reală în punte;
68. Care dintre cele trei ramuri ale nervului trigemen este mixtă:
A. nervul oftalmic;
B. nervul olfactiv
C. nervul optic;
D. nervul mandibular;
E. nervul facial
69. Nervii abducens:

A. au srcinea reală în mezencefal;
B. au srcinea aparentă în punte
C. au srcinea reală în punte;
D. au srcinea aparentă în bulb
E. au srcinea reală în bulb;
70. Nervul facial:

A. inervează pielea feţei;
B. inervează muşchii masticatori
C. inervează glandele lacrimale;
D. este o pereche a-VIII-a de nervi cranieni
E. culege informaţii gustative de la treimea posterioară a limbii;
35
71. Fibrele gustative ale nervului VII:

A. au srcinea în ganglionul gustativ de pe traiectul nervului;
B. au srcinea în corpul limbii;
C. au deutoneuronul în nucleul solitar din bulb;
72. Nervii glosofaringieni:

A. au srcinea reală a fibrelor motorii în nucleul ambiguu din bulb;
B. inervează laringele
C. au fibre gustative de la corpul limbii;
D. au srcinea aparentă în bulb
E. au fibre parasimpatice care ajung la glandele paratiroide;
73. La nivelul nucleului solitar din punte ajung fibrele nervilor:

A. VII şi IX;
B. IX şi X;
C. VII, IX şi X;
D. V, VII, IX, X
74. La nivelul nucleului ambiguu din bulb se află srcinea reală a fibrelor motorii ale nervilor:
A. IX şi X;
B. V şi VII
C. X şi XI;
D. V şi X
E. IX, X şi XI;
75. Nucleii cohleari se găsesc în:

A. bulb;
B. punte;
C. mezencefal;
D. bulb şi punte
E. ganglionul Corti
76. Nucleii vestibulari se în:

A. bulb; găsesc
B. ganglionul Scarpa
C. punte;
D. bulb şi punte
E. mezencefal;
36
77. Fibrele provenite din nucleul dorsal al vagului inervează:

A. muşchii faringelui;
B. baza rădăcinii limbii
C. muşchii laringelui;
D. glandele salivare mari
E. organele din torace şi abdomen;
78. Fibrele din ramura externă a nervului accesor:
A. pătrund înmuşchii
B. inervează nervul vag;
trapezi;
C. ajung la muşchii laringelui;
79. Inervaţia senzorială a limbii este asigurată de:

A. nervii VII şi IX;
B. nervul V
C. nervii V şi VII;
D. nervii V şi IX
E. nervul XII;
80. În şanţul preolivar se găseşte srcinea aparentă a nervului:

A. V;
B. X
C. IX;
D. XI
E. XII;
81. Căile extrapiramidale cu srcinea în scoarţa emisferelor cerebrale:

A. sunt situate în cordoanele posterioare medulare;
B. conduc motilitatea voluntară
C. se opresc în trunchiul cerebral;
D. fac sinapsă în talamus
E. fac sinapsă în nucleii bazali.
82. Rădăcina posterioară a nervului spinal este formată din:

A. dendritele şi axonii neuronilor din ganglionul spinal;
B. dendritele neuronilor din ganglionii laterovertebrali;
C. axonii neuronilor din ganglionii laterovertebrali.
37
83. Coarnele laterale medulare sunt mai pronunţate in regiunea:

A. cervicală;
B. lombară
C. toracală;
D. lombosacrală
E. sacrală;
84. Cerebelul:
A. este separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului;

B. este format din vermis şi emisfere cerebrale;
C. delimitează cu puntea şi mezencefalul ventriculul al IV-lea;
85. Pedunculii cerebeloşi mijlocii conţin:

A. fibre aferente;
B. fibre piramidale
C. fibre eferente;
D. fibre vegetative
E. fibre aferente şi eferente;
86. Neocerebelul corespunde:

A. lobului floculonodular;
B. lobilor posterior şi anterior
C. lobului posterior;
D. lobilor anterior şi floclonodular
E. lobului anterior;
87. Talamusul reprezintă un releu de întrerupere sinaptică pentru:

A. sensibilitatea olfactivă;
B. sensibilitatea vizuală
C. sensibilitatea kinestezică;
D. sensibilitatea de control a mişcării
E. sensibilitatea auditivă;
88. Metatalamusul este releu al sensibilităţilor:

A. olfactivă;
B. tactilă fină
C. kinestezică;
D. tactilă grosieră
E. auditivă;
38
89. Hipotalamusul integrează, reglează şi coordonează:

A. digestia;
B. procesele afectiv-emoţionale;
C. actele de comportament instinctiv;
90. De obicei, centrul vorbirii este localizat în:

A. emisfera cerebrală dreaptă;
B. trunchiul cerebelos
C. emisfera cerebrală stângă;
D. talamus
E. ambele emisfere cerebrale;
91. Feţele emisferelor cerebrale sunt denumite:

A. frontală, parietală, occipitală;
B. frontală, parietală, temporală, occipitală
C. superioară, inferioară, laterală;
D. laterală, inferioară, bazală
E. laterală, medială, bazală;
92. Fornixul (trigonul cerebral) aparţine:

A. fibrelor de proiecţie ale emisferelor cerebrale;
B. fibrelor comisurale ale emisferelor cerebrale;
C. fibrelor de asociaţie ale emisferelor cerebrale;
93. Paleocortexul are legături întinse cu:

A. neocortexul;
B. epitalamusul;
C. măduva spinării;
D. trunchiul cerebral
94. Centrii sistemului nervos vegetativ sunt situaţi:

A. doar intranevraxial;
B. doar extranevraxial;
C. intranevraxial şi extranevraxial;
D. în peteţii viscerelor
E. în hipotalamus şi talamus
39
95. În cazul sistemului simpatic, sinapsa dintre fibra pre- şi postganglionară:

A. foloseşte acetilcolina;
B. foloseşte noradrenelina;
C. foloseşte monoxidul de azot;
D. foloseşte adrenalina
E. niciuna dincele de mai sus
96. Calea eferentă vegetativă cuprinde:
A. un neuron;
B. doi neuroni;
C. trei neuroni;
D. patru neuroni
E. cinci neuroni
97. Sistemele simpatice acţionează cooperant în cazul:

A. reglării diametrului pupilar;
B. reglarea digestiei
C. reglării secreţiei salivare;
D. reglarea tensiunii arteriale
E. funcţionării aparatului reproducător;
98. La nivelul ficatului, stimularea parasimpatică:

A. scade glicogenoliza;
B. scade glicogenogeneza
C. creşte glicogenoliza;
D. creşte glicogenogeneza
E. nu are efect;
99. La nivel cardiac, stimularea parasimpatică:

A. scade viteza de conducere;
B. creşte forţa de contracţie
C. creşte viteza de conducere;
D. scade forţa de contracţie
E. nu are efect asupra vitezei de conducere;
100.
A.La nivelul arborelui
provoacă bronşic, stimularea simpatică:
bronhoconstricţie;
B. provoacă bronhodilataţie;
C. nu are efect;
D. creşte producţia de mucus
E. producţia de mucus simultan cu bronhoconstricţia scade
40
RĂSPUNSURI
1. E (pag. 15) 51. B (pag. 23)

2. E (pag. 15) 52. E (pag. 23)
3. A (pag. 15) 53. E (pag. 23)
4. E (pag. 14) 54. A (pag. 23)
5. B (pag. 14) 55. C (pag. 23)
6. C (pag. 13) 56. C (pag. 24, 25)
7. A (pag. 13, 14) 57. A (pag. 24, 25)
8. C (pag. 14) 58. B (pag. 25, 35)
9. A (pag. 15) 59. A (pag. 26)
10. D (pag. 16) 60. C (pag. 26)
11. C (pag. 16) 61. C (pag. 26)
12. A (pag. 17) 62. E (pag. 26)
13. D (pag. 17) 63. C (pag. 26)
14. E (pag. 18) 64. A (pag. 26)
15. C (pag. 18) 65. A (pag. 26)
16. B (pag. 18) 66. C (pag. 26, 27)
17. C (pag. 18) 67. C (pag. 27)
18. D (pag. 18) 68. A (pag. 27)
19. A (pag. 14) 69. C (pag. 27)
20. A (pag. 7, 14) 70. C (pag. 27)
21. C (pag. 28) 71. C (pag. 27)
22. E (pag. 26, 27) 72. A (pag. 28)
23. A (pag. 28) 73. E (pag. 28)
24. E (pag. 23) 74. E (pag. 28)
25. C (pag. 22, 23) 75. B (pag. 28)
26. C (pag. 19) 76. A (pag. 28)
27. E (pag. 28, 49, 50) 77. E (pag. 28)
28. C (pag. 26) 78. B (pag. 28)
29. B (pag. 23) 79. A (pag. 28)
30. E (pag. 19) 80. E (pag. 28)
31. B (pag. 18) 81. E (pag. 23)
32. A (pag. 29) 82. A (pag. 23)
33. E (pag. 33) 83. C (pag. 23)
34. C (pag. 19) 84. A (pag. 29)
35. A (pag. 19) 85. A (pag. 29)
36. B (pag. 19) 86. C (pag. 29)
37. D (pag. 19) 87. C (pag. 29)
38. A (pag. 20, 21) 88. E (pag. 29, 3 0)
39. A (pag. 21) 89. A (pag. 30, 3 1)
40. C (pag. 21) 90. B (pag. 30)
41. A (pag. 21) 91. E (pag. 30)
42. E (pag. 21) 92. B (pag. 31)
43. E (pag. 21) 93. B (pag. 31)
44. C (pag. 21) 94. C (pag. 32)
45. A (pag. 22) 95. A (pag. 33)
46. E (pag. 22, 23) 96. B (pag. 33)
47. B (pag. 23) 97. E (pag. 34)
48. A (pag. 23) 98. E (pag. 35)
49. C (pag. 23) 99. A (pag. 35)
50. C (pag. 18) 100.A (pag. 35)
41
3. ANALIZATORI
Conferenţiar universitar dr. Mihai Călin Tanasi

Asistent universitar drd. Ioan Sorin Tudorache
1. Receptorii termici sunt:

A. terminaţii nervoase libere cu diametru mare;
B. corpusculii Ruffini;
C. corpusculii Vater-Pacini;
D. corpusculii Meissner;
E. discurile Merkel.
2. În prezenţa stimulului, adaptarea receptorilor pentru durere este:

A. moderată;
B. lentă;
C. prelungită:
D. rapidă;
E. slabă sau absentă.
3. Calea indirectă a segmentului de conducere a analizatorilor:

A. proiectează impulsurile într-o arie corticală specifică;
B. are al treilea neuron la nivelul talamusului;
C. conduce impulsurile rapid;
D. are sinapse puţine;
E. conduce impulsurile lent.
4. Pielea:
A. se continuă cu mucoasele;
B. are două straturi – epidermul şi dermul;
C. este un epiteliu pluristratificat keratinizat;
42
5. Epidermul are:
A. un strat profund, cornos;
B. vase de sânge;
C. terminaţii nervoase libere;
D. un strat germinativ, superficial;
6. Dermul prezintă:
A. un strat spre epiderm – dermul reticular;

B. un strat spre epiderm – dermul papilar;
D. bulbii firului de păr;
E. glomerulii glandelor sudoripare.
7. Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv:

A. lax;
B. reticulat;
C. elastic;
D. adipos;
E. fibros.
8. Corpusculii Vater-Pacini sunt situaţi la nivelul:

A. epidermului;
B. epidermului şi dermului;
C. dermului;
D. dermului şi hipodermului
E. hipodermului.
9. Terminaţiile nervoase libere din piele se găsesc la nivelul:

A. corpusculilor Meissner;
B. corpusculii Vater-Pacini;
C. discurilor Merkel;
D. corpusculi Ruffini;
E. corpusculilor Golgi-Mazzoni.
10. Corpusculii Krause sunt receptori:

A. doar pentru sensibilitatea tactilă;
B. pentru cald;
C. pentru sensibilitatea tactilă şi cald;
D. pentru presiune;
E. pentru sensibilitatea tactilă şi rece.
43
11. Corpusculii Ruffini:

A. sunt situaţi superficial în derm;
B. sunt situaţi în hipoderm;
C. recepţionează presiunea;
D. recepţionează atingerea;
E. sunt receptori pentru rece.
12. Receptorii pentru rece:
A. pot fi terminaţii nervoase libere;

B. sunt corpusculii Ruffini;
C. sunt mai puţini numeroşi decât cei pentru cald;
D. sunt situaţi superficial in derm;
E. sunt situaţi în hipoderm.
13. Acuitatea tactilă este maximă:

A. la pulpa degetelor;
B. la mâna dreaptă;
C. la nivelul toracelui posterior;
D. la faţă;
E. la vârful limbii.
14. Corpusculii Golgi-Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor:

A. Meissner;
B. Ruffini;
C. Krause;
D. Vater-Pacini;
15. Receptorii kinestezici din periost sunt:

A. corpusculii Ruffini;
B. corpusculii neuro-tendinoşi Golgi;
D. fusurile neuromusculare;
E. corpusculii Meissner.
16. Receptorii articulari care transmit sensibilitatea dureroasă sunt:

A. corpusculii Ruffini;
B. terminaţiile nervoase libere;
44
17.Corpusculii neuro-tendinoşi Golgi:

A. sunt situaţi în tendoane;
B. sunt situaţi la inserţia tendonului pe periost;
C. previn contracţia exagerată a muşchiului;
D. previn pierderea tonusului muscular;
E. previn alungirea exagerată a tendoanelor.
18. Fibrele musculare intrafusale sunt inervate motor de:

A. motoneuronii alfa;
B. motoneuronii beta;
C. motoneuronii gama;
D. fibre senzitive anulospinale;
E. fibre senzitive “în floare”.
19.Fibrele musculare intrafusale sunt inervate senzitiv de:

A. neuronii alfa din măduva spinării;
B. neuronii din cornul posterior al maduvei spinarii;
C. neuronii din ganglionul spinal;
D. neuronii din lanţul paravertebral;
E. neuronii gama din măduva spinării.
20.Porţiunea centrală a fibrelor musculare intrafusale:

A. este contractilă;
B. este inervată de fibrele senzitive “în floare”;
C. este necontractilă;
D. este inervată de neuronii alfa din maduva spinării;
E. este inervată de neuronii gama din măduva spinării.
21.Contracţia musculară ce determină tonusul muscular este consecinţa:

A. întinderea fusurilor neuromusculare;
B. întinderea tendoanelor muşchilor;
C. relaxarea fusurilor neuromusculare;
22.Impulsurile simţului tonusului muscular sunt conduse prin fasciculele:

A. spinobulbare dorsale;
B. spinobulbare şi spinocerebeloase;
C. spinocerebeloase;
D. spinoreticulare;
E. spinotalamice.
45
23. Receptorii analizatorului olfactiv sunt:

A. chemoreceptori;
B. fotoreceptori;
C. mecanoreceptori;
D. exteroreceptori;
E. proprioceptori.
24. Receptorii analizatorului olfactiv sunt situaţi:

A. în partea postero-superioară a foselor nazale;
B. în lama ciuruită a etmoidului;
C. în bulbul olfactiv;
D. în toată cavitatea nazală;
E. în mugurii oftalmici.
25. Aria olfactivă este localizată:

A. la nivelul epitalamusului;
B. la nivelul nucleului amigdalian
C. la nivelul girilor orbitali;
D. la nivelul bulbului olfactiv;
E. pe faţa laterală a lobului temporal.
26. Omul poate distinge până la:

A. 10000 de mirosuri diferite;
B. 1000 de mirosuri diferite;
C. 50 de mirosuri diferite;
D. 5 mirosuri diferite;
E. 4 mirosuri fundamentale.
27. Dendritele neuronilor bipolari din mucoasa olfactivă:

A. străbat lama ciuruită a etmoidului;
B. se termină în bulbul olfactiv;
C. se termină cu butonul olfactiv, prevăzut cu cili;
D. fac sinapsă cu celulele mitrale;
E. formează tractul olfactiv.
28. Pentru a putea fi o toarele

A. să fie solubilă; mirosită, substanţă trebuie să aibă urmă proprietăţi:
B. să fie nevolatilă;
C. să fie aromatică;
D. toate variantele de mai sus;
E. niciuna din variantele de mai sus.
46
29. Analizatorul gustativ are drept roluri:

A. depistarea unor substanţe nocive din mediul înconjurător;
B. stimularea sistemului limbic;
C. declanşarea reflexă necondiţionată a secreţiei glandelor digestive;
30. Receptorii gustativi:
A. sunt papilele
B. sunt toate papilele gustative;
filiforme;
C. sunt chemoreceptori;
D. sunt papile caliciforme, fungiforme şi foliate;
31. Care dintre următoarele papile linguale nu prezintă muguri gustativi:

A. papilele fungiforme;
B. papile circumvalate;
C. papilele filiforme;
D. papile caliciforme;
E. papilele foliate.
32. La polul bazal al celulelor senzoriale gustative sosesc dendrite ale nervilor:
A. lingual;
B. trigemen;
C. hipoglos;
D. gustativi;
E. facial.
33. Aria gustativă este situată în:

A. girul postcentral;
B. girul precentral;
C. girul hipocampic;
D. girul temporal superior;
E. lobul frontal.
34. La vârful limbii se percep gusturile:

A. dulce şi acru;
B. dulce şi amar;
C. dulce şi sărat;
D. sărat şi acru;
E. amar.
47
35. Depolarizarea celulei senzoriale gustative se datorează pătrunderii în celulă a:

A. substanţelor sapide;
B. ionilor de potasiu;
C. ionilor de sodiu;
D. ionilor de clor;
E. salivei;
36. Când ochiul priveşte la o distanţă superioară punctului remotum:

A. ligamentul suspensor al cristalinului este relaxat;
B. raza de curbă a cristalinului creşte;
C. cristalinul se bombează;
D. pupila se dilată;
E. muşchiul ciliar este relaxat.
37. Cristalinul:
A. este învelit de o capsulă fibroasă – cristaloida;
B. este situat în camera anterioară a globului ocular;
C. este localizat între iris şi corpul vitros;
D. este prevăzut cu muşchi;
E. are o putere dioptrică de aproximativ 40 de dioptrii.
38. Mediile refringente ale globului ocular sunt reprezentate de:

A. cornee, umoarea apoasă, cristalin şi corpul vitros;
B. cornee, iris, cristalin, şi corpul vitros;
C. cornee, sclerotică şi retină;
D. cornee şi cristalin;
39. Umoarea apoasă este produsă de:

A. corpul ciliar;
B. cornee;
C. iris;
D. cristalinul;
E. pupilă.
40. Celulele bastonaşe:

cumilioane;
A. sunt 6-7
B. asigură vederea fotopică;
C. asigură vederea scotopică;
D. se găsesc în toată retina;
48
41. Celule cu bastonaşe se găsesc în:

A. pata galbenă (macula lutea);
B. pata oarbă;
C. foveea centrală;
42. Celulele funcţionale ale retinei sunt:

A. celulele fotoreceptoare, celulele de susţinere şi celulele de asociaţie;
B. celulele fotoreceptoare, celulele bipolare şi celulele de asociaţie;
C. celulele fotoreceptoare, celulele bipolare şi celulele multipolare;
D. celulele cu conuri şi cu bastonaşe;
E. celulele pigmentare.
43. Tunica vasculară a globului ocular este reprezentată de:

A. coroidă, corpul ciliar şi cristalin;
B. coroidă, cristalin şi iris;
C. coroidă şi cornee;
D. coroidă, corpul ciliar şi iris;
E. corpul ciliar.
44. Fibrele nervul optic perforează:

A. sclerotica;
B. sclerotica şi coroida;
C. artera oftalmică;
D. sclerotica, coroida şi retina;
E. corneea.
45. Retina:
A. se întinde posterior de ora serrata;
B. acoperă faţa internă a sclerotici;
C. prezintă pata galbenă situată inferior de pata oarbă;
D. prezintă receptori vizuali pe toată suprafaţa sa;
E. are trei straturi.
46. Sclerotica:
A. reprezintă 4/5 posterioare din tunica fibroasă;
B. serveşte pentru inserţia muşchilor intrinseci ai globului ocular;
C. este perforată de fibrele nervului optic;
D. este bogat vascularizată;
49
47. Punctum remotum reprezintă punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect:
A. cu efort maxim de acomodare;
B. cu efort minim de acomodare;
C. fără efort de acomodare;
D. colorat ;
E. folosind cea mai mică rază de curbă a cristalinului.
48. Ochiul hipermetrop are retina situată:

A. la 17 cm în spatele centrului optic;
B. la 6 metri de punctul remotrum;
C. la mai puţin de 17 cm în spatele centrului optic;
D. la peste 25 cm de punctul proximum;
E. la mai mult de 17 cm în spatele centrului optic.
49. Hipermetropia se corectează cu lentile:

A. cilindrice;
B. convergente;
C. divergente;
D. bifocale;
E. heliomate.
50. Miopia se corectează cu lentile:

A. cilindrice;
B. convergente;
C. divergente;
D. bifocal;
E. heliomate.
51. Astigmatismul se corectează cu lentile:

A. cilindrice;
B. convergente;
C. divergente;
D. bifocale;
E. heliomate.
52. Reflexul pupilar fotomotor are centrii în:

A. mezencefal;
B. metatalamus;
C. iris;
D. emisferele cerebrale;
50
53.La stimularea cu lumină puternică a retinei, reflexul pupilar fotomotor constă în:
A. contracţia muşchilor circulari ai irisului urmată de midriază;
B. contracţia muşchilor radiari ai irisului urmată de midriază;
C. contracţia muşchilor circulari ai irisului urmată de mioză;
D. contracţia muşchiilor radiari ai irisului urmată de midriază;
E. nicuna din cele de mai sus.
54. O persoană care apropie obiectele de ochi pentru a le vedea clar are ochi:
A. emetrop;
B. hipermetrop;
C. miop;
D. astigmat;
E. prezbit.
55.Coliculii cvadrigemeni superiori sunt centri nervoşi ai:

A. acomodării vizuale;
B. reflexului pupilar fotomotor;
C. căii auditive;
D. căi vizuale;
56.La reflexul de acomodare vizuală participă centrii nervoşi din:

A. cortexul cerebral;
B. corpul geniculat medial;
C. coliculii cvadrigemeni inferiori;
D. talamus;
E. bulb.
57.În astigmatism există mai multe raze de curbură ale:

A. retinei;
B. cristalinului;
C. corneei
D. depinde de localizarea defectului;
E. corpul vitros.
58.Componenta
A. retinenul; comună tuturor pigmenţilor vizuali este:
B. opsina;
C. rodopsina;
D. iodopsina;
E. vitamina A.
51
59. Timpul de adaptare la lumină este:

A. 1 minut;
B. 2-3 minute;
C. 5 minute;
D. 5-6 minute;
E. 10 minute.
60. Sensibilitatea unei celule cu bastonaş:

A. este mai mare la întuneric decât la lumină;
B. este mai mare la lumină decât la întuneric;
C. este aceeaşi la lumină şi la întuneric;
D. depinde de cantitatea de iodopsină;
E. asigură vederea fotopică.
61. Prin expunerea mult timp la lumină puternică:

A. creşte concentraţia pigmenţilor vizuali;
B. creşte sensibilitatea ochiului la lumină;
C. creşte cantitatea de retinen care este transformată în vitamina A;
D. scade cantitatea de retinen care este transformată în vitamin A;
E. nu se întamplă nimic.
62. În avitaminoza A:
A. se compromite adaptarea la întuneric;
B. scade sensibilitatea la întuneric;
C. se compromite adaptarea la lumină;
D. creşte sensibilitatea la întuneric;
63. Reducerea vederii nocturne se numeşte:

A. nictalopie;
B. prezbiopie;
C. hemeralopie;
D. hemianopsie;
E. daltonism.
64. Reducerea vederii diurne se numeşte:

A. nictalopie;
B. prezbiopie;
C. hemeralopie;
D. hemianopsie;
E. daltonism.
52
65. Reducerea puterii de convergenţă a cristalinului se numeşte:

A. nictalopie;
B. prezbiopie;
C. hemeralopie;
D. hemianopsie;
E. daltonism.
66. Stimularea celulelor cu bastonaşe produce senzaţia de:

A. negru;
B. alb;
C. roşu, verde, albastru, în funcţie de pigmentul conţinut;
D. lumină;
66. Stimularea celulelor cu conuri produce senzaţia de:

A. negru;
B. alb;
C. roşu, verde, albastru, în funcţie de pigmentul conţinut;
D. întuneric
67. În daltonism, cel mai frecvent lipsesc celulele cu con sensibile la:
A. roşu şi albastru;
B. albastru şi galben;
C. verde şi albastru;
D. roşu şi galbenş
E. verde şi roşu;
68. Protoneuronul căii vizuale este reprezentat de:

A. celulele cu conuri şi bastonaşe;
B. celulele bipolare din retină;
C. celulele multipolare din retină;
D. celulele ganglionare din retină;
E. celulele pigmentare din retină.
69. Deutoneuronul căii vizuale este reprezentat de:

A. celulele cu conuri şi bastonaşe;
B. celulele bipolare din retină;
C. celulele multipolare din retină;
D. celulele din corpul geniculat extern;
53
70. Al treilea neuron al căii vizuale este situat in:

A. metatalamus;
B. talamus;
C. coliculii cvadrigemeni inferiori;
D. retină;
E. mezencefal.
71. Canalul cohlear comunică cu:

A. rampa timpanică;
B. utricula;
C. rampa vestibulară;
D. sacula;
E. canaliculele semicirculare.
72. Corpusculii Pacini se adaptează:

A. încet;
B. puţin;
C. foarte rapid.
D. rapid;
E. deloc.
73. Analizatorul vestibular furnizează informaţii asupra:

A. echilibrului;
B. poziţiei şi mişcărilor capului în spaţiu;
C. undelor sonore;
D. poziţiei corpului;
E. tonusul muscular.
74. Stratul extern al retinei este:

A. situat sub tunica fibroasă;
B. situat sub tunica vasculară;
C. format din celule receptoare;
D. stratul pigmentar;
E. stratul fibrelor nervului optic.
75. Faţă de melcul membranos, rampa vestibulară este așezată:

A. inferior;
B. lateral;
C. superior;
D. medial;
E. anterior.
54
76. Tractul optic dintr-o parte aduce informaţii din:

A. jumătatea nazală a retinei de aceeaşi parte;
B. jumătatea nazală a retinei de partea opusă;
C. jumătatea temporală a retinei de partea opusă;
D. jumătatea temporală a retinei de partea superioara;
77. Vestibulul membranos este alcătuit din:

A. utriculă şi saculă;
B. canale semicirculare membranoase;
C. canal cohlear;
D. rampa vestibulară;
E. rampa timpanică.
78. Membrana reticulată a organului Corti este secretată de:
A. celulele de susţinere;
B. celulele auditive;
C. membrana tectoria;
D. melcul membranos;
E. protoneuronii căii auditive.
79. Transmiterea undelor sonore prin urechea medie se face prin vibraţiile:
A. perilimfei;
B. endolimfei;
C. lanţului de oscioare;
D. membranei timpanului;
E. osului parietal.
80. Melcul membranos este separat de rampa timpanică prin membrana:

A. vestibulară;
B. bazilară;
C. tectoria;
D. ligamentului spinal;
E. timpanică.
81. Rampa vestibulară comunică cu rampa timpanică prin:

A. fereastra ovală;
B. mecul membranos
C. fereastra rotundă;
D. uticulă;
E. helicotremă.
55
82. La nivelul utriculei se găseşte deschiderea comună a canalelor semicirculare:

A. anterior şi lateral;
B. lateral şi medial;
C. lateral şi posterior;
D. superior şi inferior;
E. anterior şi posterior.
83. Între labirintul osos şi cel membranos se află:
A. perilimfă;
B. endolimfă;
C. utricula şi sacula;
D. melcul membranos;
E. ampulele canalelor semicirculare.
84. Aerul din urechea medie comunică cu aerul din:

A. urechea externă;
B. urechea internă;
C. nazofaringe;
D. rampa vestibulară;
E. rampa timpanică.
85. Faţă de vestibulul urechii interne, melcul osos este situat:

A. posterior:
B. lateral;
C. anterior;
D. superior;
E. inferior.
86. Endolimfa se găseşte la nivelul:

A. rampei vestibulare;
B. rampei timpanice;
C. canalului cohlear;
D. vestibulul osos;
E. canalele semicirculare osoase.
87. Al treilea neuron al căii acustice se găseşte la nivelul:

A. talamusului;
B. metatalamusului;
C. coliculului inferior;
D. coliculul superior;
E. epitalamusul.
56
88.Axonii neuronilor din corpul geniculat medial se proiectează în girul:

A. temporal superior;
B. temporal inferior;
C. postcentral;
D. precentral;
E. calcarin.
89. Nucleii vestibulari sunt în număr de:

A. doi;
B. trei;
C. patru;
D. cinci;
E. şase.
90.De la nivelul nucleilor vestibulari pornesc fasciculele:

A. vestibulo-spinal;
B. vestibulo-metatalamic;
C. vestibulo-reticular;
D. vestibulo-rubric;
E. longitudinal dorsal.
91.Echilibrul static şi dinamic este controlat prin fasciculul:

A. vestibulo-talamic;
B. vestibulo-nuclear;
C. vestibulo-cerebelos;
D. vestibulo-reticular;
E. longitudinal medial.
92.Depolarizările celulelor senzoriale auditive:

A. sunt determinate de înclinarea cililor celulelor în ambele direcţii;
B. cresc frecvenţa potenţialelor de acţiune ale celulelor senzoriale;
C. scad frecvenţa potenţialelor de acţiune ale celulelor senzoriale;
D. depinde de înaltimea sunetului;
93.Receptorii
A. otolite; maculari sunt stimulaţi mecanic de către:
B. perilimfă;
C. endolimfă;
D. membrana tectoria;
E. cupolele gelatinoase.
57
94. Celulele receptoare ale crestelor ampulare sunt acoperite de:

A. membrana otolitică;
B. membrana vestibulară;
C. cupolele gelatinoase;
D. membrana tectoria;
E. celulele de susţinere.
95. Receptorii vestibulari sunt:

A. osmoreceptori;
B. chemoreceptori;
C. mecanoreceptori;
D. baroreceptori;
E. presoreceptori.
96. Cupola gelatinoasă stimulează crestele ampulare datorită:

A. otolitelor;
B. membranei reticulate;
C. inerţiei endolimfei;
D. acceleraţiile liniare;
E. acceleraţiilor semicirculare.
97. Amplitudinea maximă a sunetelor percepute de urechea umană este:

A. 20 db;
B. 100 db;
C. 130 db;
D. 20 Hz;
E. 20000 H z.
98. Frecvenţa minimă a sunetelor percepute de urechea umană este:

A. 20 Hz;
B. 200 Hz;
C. 20000Hz;
D. 20 db;
E. 130 C
99. Frecvenţa maximă a sunetelor percepute de urechea umană este:

A. 20 Hz;
B. 200 Hz;
C. 20000Hz;
D.20 db;
E. 130 db.
58
100. Retina umană este sensibilă la radiaţiile electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă
între:
A. 370 şi 790 nm;
B. 390 şi 770 nm;
C. 360 şi 760 nm;
D. 35 0 şi 760 nm;
E. 340 şi 750 nm.
59
RĂSPUNSURI
1. B (pag. 38) 51. A (pag. 46)
2. E (pag. 39) 52. A (pag. 46)
3. E (pag. 38) 53. C (pag. 46)
4. A (pag. 38) 54. C (pag. 46)
5. C (pag. 38) 55. A (pag. 46)
6. B (pag. 38) 56. A (pag. 46)
7. A (pag. 38) 57. C (pag. 46)
8. E (pag. 38) 58. A (pag. 46)
9.
10. C (pag. 38,
E (pag. 38) 39) 59.
60. C
A (pag.
(pag. 47)
47)
11. A (pag. 39) 61. C (pag. 47)
12. A (pag. 38) 62. A (pag. 47)
13. E (pag. 39) 63. A (pag. 47)
14. D (pag. 39) 64. C (pag. 47)
15. A (pag. 41) 65. B (pag. 46)
16. B (pag. 41) 66. B (pag. 47)
17. C (pag. 41) 67. C (pag. 47)
18. C (pag. 41) 68. B (pag. 47)
19. C (pag. 41) 69. C (pag. 47)
20. C (pag. 41) 70. A (pag. 46)
21. A (pag. 41) 71. D (pag. 49)
22. C (pag. 41) 72. C (pag. 39)
23. A (pag. 42) 73. B (pag. 49)
24. A (pag. 42) 74. D (pag. 45)
25. B (pag. 41) 75. C (pag. 49)
26. A (pag. 42) 76. B (pag. 47)
27. C (pag. 42) 77. A (pag. 49)
28. A (pag. 42) 78. A (pag. 50)
29. C (pag. 43) 79. C (pag. 49)
30. C (pag. 43) 80. B (pag. 49)
31. C (pag. 43) 81. E (pag. 49)
32. E (pag. 43) 82. E (pag. 49)
33. A (pag. 43) 83. A (pag. 49)
34. C (pag. 43) 84. C (pag. 49)
35. B (pag. 43) 85. C (pag. 49)
36. E (pag. 45) 86. C (pag. 49)
37. C (pag. 45) 87. C (pag. 50)
38. A (pag. 45) 88. A (pag. 50)
39. A (pag. 45) 89. C (pag. 50)
40. B (pag. 45, 47) 90. A (pag. 50)
41. A (pag. 45) 91. C (pag. 51)
42. C (pag. 45) 92. B (pag. 51)
43. D (pag. 44) 93. A (pag. 51)
44. D (pag. 44, 45) 94. C (pag. 52)
45. A (pag. 44, 45) 95. C (pag. 51)
46. C (pag. 44) 96. C (pag. 52)
47. C (pag. 46) 97. C (pag. 51)
48. C (pag. 46) 98. A (pag. 51)
49. B (pag. 46) 99. C (pag. 51)
50. C (pag. 46) 100. D (pag. 47)
60
4. GLANDE ENDOCRINE
Dr. Simona Gabriela Vlaic

Şef lucrări drd. Tudor Hârşovescu
1. Glandele endocrine:
A. sunt glande cu secreţie externă
B. sunt formate din epiteliu cilindric
C. sunt glande cu secreţie internă
D. produc substanțe care le eliberează la nivelul pielii
E. produc substanțe care acționează la locul sintezei
2. Sunt glande endocrine cu excepţia:

A. glanda pituitară
B. glanda pineală
C. paratiroidele
D. parotidele
E. tiroida
3. Sunt glande endocrine cu secreţie temporară:

A. rinichiul
B. tiroida
C. ovarul
D. placenta
E. testiculul
4.Se consideră organe endocrine având în principal funcţie endocrină următoarele, cu

excepţia :
A. tiroida
B. suprarenalele
C. paratioridele
D. rinichiul
E. timusul
61
5. Despre hipofiză sunt corecte afirmaţiile, cu excepţia:

A. Este alcătuită din 3 lobi
B. Lobul anterior împreună cu lobul intermediar constituie adenohipofiza
C. Lobul posterior împreună cu lobul intermediar constituie neurohipofiza
D. lobul posterior constituie neurohipofiza
E. este situată la baza encefalului
6. Între hipofiză și hipotalamus sunt adevarate afirmațiile urmatoare cu EXCEPTIA:
B. exista
A. exista relaţii
relaţii anatomice
funcţionale
C. se realizează legătura prin tija pituitară
D. hipotalamusul nu controlează activitatea hipofizei
E. hipotalamusul controlează şi reglează activitatea hipofizei
7. Despre hipofiză sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia:

A. este alcătuită din 3 lobi
B. se află în legătură cu hipotalamusul
C. se află în legătură cu epitalamusul
D. este localizată pe şaua turcească a osului sfenoid
E. se mai numeşte glannda pituitară
8. Adenohipofiza:
A. este constituită din lobul anterior şi lobul intermediar al hipofizei
B. secretă doar hormoni glandulotropi
C. secretă doar hormoni non-glandulotropi
D. secretă ADH şi oxitocină
E. secretă cortizol
9. Adenohipofiza secretă:
A. hormoni glandulotropi (ACTH, TSH, LH,FSH)
B. hormoni glandulotropi (ACTH, STH, LH, ADH)
C. hormoni non-glandulotropi (ACTH, LH)
D. Hormoni gonadotropi (TSH, prolactina)
E. Doar hormoni glandulotropi
10.A.
Despre STH
este numitsunt adevărate
hormonul următoarele afirmaţii cu excepţia:
de creştere
B. stimulează creşterea organismului
C. efectele STH se exercită indirect prin intermediul unor factori de creştere numiţi
somatomedine
D. efectele STH se exercită direct prin intermediul unor factori de creştere numiţi
somatomedine
E. stimulează creşterea muşchilor, viscerelor cu excepţia creierului
62
11. Despre STH sunt adevărate următoarele:

A. după pubertate produce îngroşarea oaselor late
B. determină creşterea în lungime a oaselor
C. stimulează condrogeneza la nivelul cartilajului de creştere diafizar
D. determină eliminarea de compuşi ai Ca, Na, K, P şi Na
E. stimulează creşterea creierului
12.Despre hipersecreţia de STH este FALS:

A. înainte de pubertate produ ce boala numită gigantism
B. înainte dr pubertate detrmină creșterea exagerată a lungimii extremitătilor
C. nu afectează intelectul
D. înainte de pubertate produce boala numită nanism hipofizar
E. înainte de pubertate individul atinge talii de peste 2 m
13. Despre hipersecreţia de STH după pubertate este falsă afirmaţia:

A. Produce boala numită acromegalie
B. Determină în general creșterea oaselor late
C. Detrmină alungirea exagerată a mâinilor
D. Detrmină alungirea exagerată a picioarelor
E. Determină subțierea buzelor.
14. Despre hiposecreţia de STH la copil sunt adevărate următoarele, cu excepţia: A.

Determină oprirea creșterii somatice
B. Indivizii sunt proporțional dezvoltati
C. Boala se numește nanism hipofizar
D. Boala se numește nanism tiroidian
E. Indivizii au intelect normal
15. Următorii sunt hormoni glandulotropi, cu excepţia:

A. STH
B. TSH
C. FSH
D. LH
E. ACTH
16. Despre prolactină sunt adevărate următoarele afirmaţii cuexcepţia:

A. Este capabilă să prevină ovulația
B. Este un stimulator al actvității gonadotrope
C. Stimulează la femeie secreția lactată a glandei mamare
D. Este un inhibitor al activității gonadotrope
E. Suptul determină creșterea temporară a secreției de prolactină
63
17. Despre secreţia de prolactină este adevărat:

A. În timpul sarcinii este stimulată de efortul fizic, stress-ul psihic
B. În timpul sarcinii crește gradat
C. În afara sarcinii este stimulată de hiperglicemie
D. Atinge un varf la 8 zile după naștere
E. În timpul sarcinii este stimulată de somn
18. Prolactina se mai numeşte:
A. hormonul gonadotrop
B. hormonul luteotrop
C. hormonul tireotrop
D. hormonul adrenocorticotrop
E. hormon melanocitostimulant
19. Secreţia de prolactină este stimulată în afara sarcinii de următoarele, cu excepţia:

A. efortul intelectual
B. efortul fizic
C. stress-ul psihic
D. somn
E. hipoglicemie
20. Hormonul adenocorticotrop:

A. este reprezentat de ADH
B. inhibă activitatea secretor ie a glandei corticosuprarenalei
C. creste concentrația sanguină de glucocorticoizi
D. scade concentrația sanguină a hormmonilor sexosteroizi
E. simulează melanogeneza producând deschiderea culorii pielii
21. Despre corticotropină este falsă afirmaţia:

A. este reprezentată de ACTH
B. asupra secreției de mineralocorticoizi efectele corticotropinei sunt crescute
C. stimulează activitatea secretorie a glandei suprarenale
D. crește concentrația sanguină a glucocorticoizilor
E. crește concentrația sanguină a hormonilo sexosteroizi.
22. Corticotropina (ACTH):

A. hipersectrția de ACTH produce diabetul insipid
B. hipesecreția de ACTH produce efectele excesului de mineralocorticoizi
C. hipersecreția de ACTH produce diabetul bronzat
D. hiposecreția de ACTH produce efectele caracteristice excesului de glucocorticoizi
E. hipersecreția de ACTH produce efecte melanocito-stimulatoare la nivelul mucoaselor
64
23.Despre hormonul tireotrop este adevărată afirmaţia:

A. este reprezentat de STH
B. hipersecreția duce la apariția nanismului tiroidian
C. hiposecreția duce la apariția b olii Basedow
D. hiposecreția duce la apariția nanismului hipofizar
E. hipersecreția poate duce la hipertiroidism
24. Despre TSH sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:
B. stimulează
A. se sinteza
mai numește și secreția glandei tiroide
tireostimulină
C. se mai numește triiodotironină
D. hipersecreția de TSH poate duce la hipertiroidism
E. hiposecreția de TSH duce la insuficiență tiroidiană
25.Hormonul TSH:
A. este hormon glandulotrop
B. este hormon non-glandulotrop
C. este hormonul somatotrop
D. este hormonul gonadotrop
E. este hormonul luteotrop
26. Despre hormonii gonadotropi este falsă afirmaţia:

A. se mai numesc gonadostimuline
B. sunt secretați de adenohipofiză
C. sunt secretați de neurohipofiză
D. controlează funcția gonadelor
E. sunt hormoni glandulotropi
27.Gonadostimulinele:
A. sunt constituite din FSH și LH
B. sunt constituite din TSH si LTH
C. controleaza activitatea gonadelor doar la femeie
D. controlează activitatea gonadelor doar la bărbat
E. sunt hormoni glanduloptropi
28.Despre FSH este falsă afirmaţia:

A. se mai numește hormonul foliculostimulant
B. controlează funcția gonadelor doar la femeie
C. controlează funcția gonadelor atât la femeie cât și la bărbat
D. este controlat de adenohipofiza
E. face parte din hormonii glandulotropi
65
29. Despre FSH este falsă afirmaţia:

A. la bărbat stimulează dezvoltarea tubilor seminiferi
B. la bărbat stimulează spermatogeneza
C. la femeie determină creșterea și maturarea folicului Graaf
D. la femeie inhibă creșterea și maturarea folicului Graaf
E. la femeie determină secreția de estrogeni
30. Despre LH este falsă afirmaţia:

A. este un hormon gonadotrop
B. este o gonadostimulină
C. este un hormon glandulotrop
D. este secretat de neurohipofiză
E. este secretat de adenohipofiză
31. Una dintre afirmaţiile referitoare la LH este adevărată:

A. Se mai numește hormonul luteinizant
B. Se mai numește hormonul luteotrop
C. Se mai numește hormonul somatotrop
D. Se mai numește hormonul mamotrop
E. Se mai numește hormonul tireotrop
32. Despre LH este falsă afirmaţia:

A. la femeie determină ovulația
B. la bărbat acționează prin stimularea secreției de estrogeni
C. la femeie determină apariția corpului galben
D. la bărbat acționează prin stimularea secreției de androgeni
E. este o gonadostimulină
33. Afirmaţia falsă despre lobul intermediar hipofizar:

A. reprezintă 2% din masa hipofizei
B. secretă hormonul numit melanocitostimulant
C. face parte din adenohipofiză
D. face parte din neurohipofiză
E. secretă un hormon de stimulare a pigmentogenezei
34. Despre lobul posterior hipofizar este falsă afirmaţia:

A. se mai numește neurohipofiză
B. eliberează în circulație vasopresina
C. secretă vasopresina și oxitocina
D. între neurohipofiză și hipotalamusul anterior se află tra ctul nervos hipotalamo-hipofizar
E. eliberează în circulație oxitocina
66
35. Despre vasopresină sunt adevărate următoarele, cu excepţia:

A. este recunoscut ca ADH
B. este secretat de hipotalamusul anterior
C. se mai numește și hormonul antidiuretic
D. în doze mari produce vasoconstricție
E. este secretat de neurohipofiză
36. Despre hormonul antidiuretic este falsă afirmaţia:

re ca acțiune principală creșterea absorbției facultative de apă la nivelul tubilor distali ai
A. anefronului
B. are ca acțiune principală creșterea absorbției facultative de apă la nivelul tubilor
proximali ai nefronului
C. are ca acțiune principală creșterea absorbției facultative de apă la nivelul tubilor
colectori ai nefronului
D. are rol în reducerea volumului urinei
E. are rol în concntratea urinei
37. Despre ADH este falsă afirmaţia:

A. are ca efect reducerea secrețiilor tuturor glandelor endocrine
B. are ca efect reducerea secrețiiolor tuturor glandelor exocrine
C. contribuie la menținerea volumului lichidelor organismului
D. se mai numește hormonul antidiuretic
E. se mai numește vasopresină
38. Vasopresina:
A. are ca efect reducerea secrețiilor tuturor glandelor endocrine
B. are ca efect reducerea secrețiiolor tuturor glandelor exocrine
C. contribuie la menținerea volumului lichidelor organismului
D. se mai numește hormonul antidiuretic
E. se mai numește vasopresină
39. Despre diabetul insipid este adevărat,cu excepţia:

A. este determinat de hiposecreția de ADH
B. determină pierderi mari de apă, în special prin urină
C. apare în leziuni ale neurohipofizei
D.
E. apare în leziuni dale
este determinat hipotalamusului
e hipersecreția de ADH
40. Oxitocina:
A. se mai numeste ocitocina
B. este secretată de adenohipofiză
C. inhibă contracția musculaturii netede a uterului gravid
D. inhibă expulzia laptelui din glanda mamară
E. este se cretată de neurohipofiză
67
41. Despre oxitocină sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. este secretată de hipotalamusul anetrior
B. este eliberată în circulație de neurohipofiză
C. stimulează contracția musculaturii netede a uterului gravid
D. stimulează contracția musculaturii striate a uterului gravid
E. stimulează expulzia laptelui din glanda mamară
42. Despre glandele suprarenale este falsă afirmaţia:

A. sunt glande endocrine
B. sunt glande pereche
C. sunt situate la polul inferior al rinichilor
D. sunt situate la polul superior al rinichiului
E. sunt formate dintr-o parte corticala și una medulară
43. Despre corticosuprarenală este falsă afirmaţia:

A. constituie partea partea periferică a glandei suprarenale
B. secretă hormoni de natură lipidică
C. hormonii sintetizați de corticosuprarenală se sintetizează din colesterol
D. toate afirmațiile de mai sus sunt adevărate
E. toate afirmațiile de mai sunt sunt false
44. Corticosuprarenala:
A. secretă hormoni fără rol vital pentru organism
B. secretă hormoni cu rol vital pentru organism
C. secretă hormoni impărțiți în 2 grupe
D. secretă hormoni de natură proteică
E. secretă adrenalină și noradrenalină
45. Despre hormonii corticosuprarenalei sunt adevărate afirmaţiile, cu excepţia:

A. sunt hormoni de natură lipidică
B. includ mineralocorticoizii
C. includ glucocorticoizii
D. includ sexosteroizii
E. includ norepinefrina
46. Despre mineralocorticoizi este falsăeste

afirmaţia:
A. principalul hormon reprezentant cortizonul
B. principalul hormon reprezentant este aldosteronul
C. joacă rol în metabolismul sărurilor minerale
D. determină reabsorbția Na+ în schimbul K+ sau H+
E. sunt secretați de corticosuprarenală
68
47. Despre aldosteron este falsă afirmaţia:

A. este un mineralocorticoid
B. joacă un rol în metabolismul sărurilor minerale
C. hipersecreția determină boala Conn
D. hiposecreția determină boala Conn
E. hiposecreția determină boala Addison
48. Boala Conn:

A. este determinată de hiposecreția de aldosteron
B. este determinată de hipersecreția de aldosteron
C. este determinată de hipersecreția de cortizon
D. determină eliminări masive de apă
E. determină edeme și hipotensiune
49. Despre boala Conn este falsă afirmaţia:

A. determină retenție masivă de apă
B. determină retenție de sare
C. determină edeme
D. detrmină hipotensiune
E. determină hipertensiune
50. Boala Addison:

A. este determinată de hipersecreția de aldosteron
B. apare în cazul insuficienței globale a CSR
C. detrrmină retenție masivă de apă și sare
D. dermină hipertensiune
E. detrmină creșterea capacității de efort
51. Despre boala Addison este falsă afirmaţia:

A. este determinată de hiposecreția de aldosteron
B. se caracterizează prin pirdere masivă de apă
C. se caracterizeaza prin hipotensiune și creșterea capacității de efort
D. se caracterizează prin hipotensiune și scăderea capacității de efort
E. se caracterizează prin pieredre masivă de sare
52. Glucocorticoizii:
A. circulă în sânge liberi
B. sunt reprezentați de epinefrină și norepinefrină
C. au efecte doar asupra țesuturilor
D. sunt reprezentați de cortizon și cortizol
E. au efecte doar a supra organelor
69
53. Despre influenţa cortizolului asupra organelor hematopoietice şi sistemului imun este
adevărată afirmaţia:
A. crește numărul de eozinofile și bazofile circulante
B. crește numărul de neutrofile, plachete, hematii
C. crește numărul de limfocite circulante
D. scade numărul de neutrofile, plachete, hematii
E. scade stabilitatea membranelor lizozomale
54. Despre rolul fiziologic al cortizolului în metabolismul intermediar este falsă afirmaţia:
A. crește catabolismul în muschii scheletici
B. produce hiperglicemie
C. produce creșterea lipolizei
D. produce creșterea concentrației acizilor grași liberi
E. produce scaderea anabolismului în ficat
55. Despre secreţia de glucocorticoizi:

A. hipersecreția duce la apariția bolii Addison
B. hipersecreția duce la apariția diabetului insipid central
C. hipersecreția duce la apariția sindromului Cushing
D. hiposecreția duce la apariția sindromului Cushing
E. sunt secretați de medulosuprarenală
56. Despre sindromul Cushing:

A. se caracterizează prin obezitate
B. se caracterizează prin hipertensiune
C. se caracterizează diabet
D. toate afirmațiile adevarate
E. toate afirmațiile false
57. Hormonii sexosteroizi:

A. sunt de natură proteică
B. sunt reprezentați de 3 grupe de hormoni
C. rolul lor se manifestă în special în cazul apariției și dezvoltării caracterel or sexuale primare
D. rolul lor se manifestă în special în cazul apariției și dezvoltării caracterelor sexuale secundare
E. la fete stimulează dezvoltarea scheletului și masei musculare
58. Despre hormonii sexosteroizi este falsă afirmaţia:

A. sunt reprezentați de androgeni
B. sunt reprezentați de estrogeni
C. la fete determină dezvoltarea glandei mamare
D. la băieți determină creșterea bărbii și mustăților
E. rolul lor este în apariția și dezvoltarea caracterelor sexuale primare
70
59. Medulosuprarenala:
A. este sitauată la periferia glandei suprarenale
B. secretă corticotropina
C. secretă norepinefrină
D. anatomic și funcțional este un ganglion parasimpatic
E. acțiunea hormonilor medulosuprarenalei este identică cu stimularea sistemului nervos
parasimpatic.
60.Despre adrenalină este falsă afirmaţia:

A. produce tahicardie
B. produce bradicardie
C. produce hipertensiune
D. produce dilatarea bronhiilor
E. produce dilatarea pupilei
61.Despre adrenalină şi noradrenalină este falsă afirmaţia:

A. determină relaxarea musculaturii netede din tubul digestiv
B. determină contracția sfincterelor
C. inhibă majoritatea secrețiilor
D. stimulează majoritate secrețiilor
E. contractă splina și ficatul
62.Epinefrină şi norepinefrină:
A. produc glicogenoliză
B. produc hiperglicemie
C. produc catabolismul acizilor grași
D. toate afirmațiile de mai sus sunt adevărate
E. toate afirmațiile false de mai sus sunt false
63.Catecolaminele:
A. sunt secretate de corticosuprarenală
B. includ corticotropina și vasopresina
C. includ adrenalina și norepinefrina
D. inhibă sistemul reticulat activator
E. produc relaxare corticală
64.Despre tiroida este fa lsă afirmaţia:

A. este situată în zona anterioară a gâtului
B. secretă tiroxina
C. secretă triiodotironina
D. secretă calcitonina
E. secretă TSH
71
65. Despre tiroidă sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia:

A. sinteza hormonilor tiroidieni și eliberarea lor în sânge se face sub acțiunea TSH
B. sinteza hormonilor tiroidieni și eliberarea lor în sânge se face sub acțiunea STH
C. calcitonina este secretată de celulele parafoliculare
D. este formată din doi lobi laterali uniți între ei prin istmul tiroidian
E. este situată în loja tiroidiană
66. Despre hormonii tiroidieni este adevărat :
A.
B. scad
au rolmetabolismul
în creșterea șibazal
diferențierea celulară și tisulară
C. scad consumul de energie
D. sunt hipoglicemianți
E. au efect hipercolesterolemiant
67. Efectele hormonilor tiroidieni asupra aparatului respirator sunt:

A. stimulează dezvoltarea neuronală
B. scade frecvența mișcărilor respiratorii
C. creșterea amplitudinii mișcărilor respiratorii
D. creșterea forței de contracție cardiacă
E. creșterea frecveței contracțiilor cardiace
68. Hipofuncţia tiroidiană determină următoarele, cu excepţia:

A. produce nanism hipofizar la copil
B. produce cretinismul la copil
C. produce metabolism bazal scăzut
D. mixedem
E. senzație de frig
69. Hipofuncţia tiroidiană este caracterizată prin:

A. apariția senzației de cald
B. metabolism baza crescut
C. piele u medă și caldă
D. toate afirmațiile adevarate
E. toate afirmațiile false
70. Hiperfuncţia tiroidiană este

A. creșterea metabolismului caracterizată
bazal cu 80%prin:
B. creșterea metabolismului bazal cu 100%
C. enoftalmie
D. tulburări funcționale prin diminuarea efectelor fizi ologice
E. niciun răspuns adevărat
72
71. Guşa endemică are caracteristic:

A. este determinată de obicei de o hipofuncție a glandei tiroide
B. hipotrofie a glandei
C. apare în regiunile bogate în iod
D. este vindecată prin administrarea de substanțe gușogene
E. toate afirmațiile adevărate
72. Calcitonina:
B. este
A. este secretată
secretată doar
doar de
de tiroidă
paratioide
C. este secretată doar de parotide
D. este secretată de tiroidă și paratiroide
E. este secretată de tiroidă si parotide
73. Despre calcitonină este adevărat, cu excepţia:

A. este un hormon hipocalcemiant
B. este un hormon hipercalcemiant
C. secreția calcitocinei este determinată de hipercalcemie
D. este secretat de celulele parafoliculare ”C”
E. ajută la fixarea Ca2+ în oase
74. Găsiţi afirmaţia greşită referitoare la paratiroide:

A. sunt în număr de patru
B. sunt situate câte doua situate pe fața posterioară a lobilor tiroidieni
C. secretă parathormonul și calcitonina
D. toate răspunsurile corecte
E. toate răspunsurile false
75. Parathormonul are următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. este activ asupra osului
B. este activ asupra rinichiului şi aparatului digestiv
C. este activ asupra cordului
D. controlează secreția de vitamină D3
E. este activ asupra aparatului digestiv
76. Despre secreţia de parathormon (PTH) sunt adevărate următoarele, cu excepţia :

A. secreția de PTH este inhibată de hipercalcemie
B. secreția de PTH este inhibată de hipocalcemie
C. efectele conjugate ala PTH sunt hipercalcemia și hipofosfatemia
D. secreția de PTH este stimulată de hipocalcemie
E. hipersecreția de PTH produce rarefierea oaselor
73
77. Pancreasul:
A. este doar glanda endocrină
B. este doar glandă exocrină
C. secretă doar insulină
D. secretă doar glucagon
E. toate afirmațiile sunt false
78. Despre pancreasul endocrin este falsă afirmaţia:

A. este implicat în controlul metabolismului intermediar al lipidelor
B. este implicat în controlul metabolismului intermediar al proteinelor
C. este implicat în controlul metabolismului intermediar al glucidelor
D. celulele secretă glucagon
E. celulele secretă insulină
79. Efectele metabolice ale insulinei asupra metabolismului glucidic în ficat sunt:
A. scade glicogenogeneza
B. crește glicogenogeneza
C. crește gluconeogeneza
D. crește l ipogeneza
E. scade proteoliza
80.Efectele metabolice ale insulinei asupra metabolismului lipidic în ţesutul a dipos sunt
următoarele, cu excepţia:
A. crește sinteza de trigliceride
B. crește sinteza de glicerol
C. crește sinteza de acizi grași
D. crește sinteza enzimelor lipogenetice
E. scade lipoliza
81. Efectele metabolice ale insulinei în muşchi sunt următoarele:

A. crește transportul de glucoză
B. crește glicoliza și sinteza de glicogen
C. crește sinteza proteică și captarea aminoacizilor
D. toate raspunsurile adevărate
E. toate răspunsurile false.
82. Despre deficitul de insulină este falsă afirmaţia:

A. determină apariția diabetul insipid
B. determină valori crescute ale glicemiei
C. determină poliurie, poligagie, polidipsie
D. determină glicozurie
E. determină dezechilibre acido bazice și electrolitice
74
83. Excesul de insulină determină:

A. hipoglicemie
B. hiperglicemie
C. glicozurie
D. nu determină afectarea sistemului nervos
E. polifagie
84. Efectele glucagonului sunt următoarele, cu excepţia:
A. crește gluconeogeneza
B. scade glicogenoliza
C. crește gluconeogeneza
D. crește forța de contracție miocardică
E. scade secreția gastrică
85. Despre epifiză este falsă afirmaţia:

A. intră în componența hipotalamulsului
B. este situată între tuberculii cvadrigemeni superiori
C. intră în componența epitalamusului
D. secretă melatonina și vasotocina
E. are strânse legături cu retina
86. Despre melatonină este adevărat:

A. la întuneric, secreția de melatonină scade, accelerînd funcția gonadelor
B. la lumină, secreția de melatonină crește, frânând funcția gonadel or
C. la întuneric, secreția de melatonină crește, accelerând funcția gonadelor
D. la întuneric, secreția de melatonină crește, frânând funcția gonadelor
E. la lumină, secreția de melatonină crește, frânând funcția gonadelor
87. Timusul:
A. are localizare anterosternală
B. are rol de glandă endocrină pâna la maturitate
C. are rol de glandă endocrină cât și de organ limfatic central
D. are doar rol de glandă endocrină
E. la maturitate, involuează și dispare complet
88. Despre timus este

A. opresc mitozele falsă afirmaţia:
B. stimulează mineralizarea osoasă
C. frânează dezvoltarea gonadelor
D. toate raspunsurile adevărate
E. toate răspunsurile false
75
89. Despre timus este falsă afirmaţia:

A. funcțiile timusului sunt activate de hormonii steroizi
B. funcțiile timusului sunt blocate de hormonii steroizi
C. hormonii steroizi determină involuția timusului
D. unitatea histologică a timusului este lobulul timic
E. are localizare retrosternală
90. Efectele metabolice ale insulinei privind metabolismul intermediar sunt:
B. creşte lipoliza
A. scade proteoliza
C. scade proteoliza
D. scade lipogeneza
E. creşte lipoliza
91. Efectele metabolice ale insulinei privind metabolismul glucidic în ţesutul adipos sunt:
A. creşte sinteza de glicerol
B. scade transportul de glucoză
C. scade transportul de glucoză
D. scade sinteza de glucoză
92. Reglarea secreţiei tiroidei se face:

A. printr-un mecanism de feedback hipotalamo-tiroidian
B. printr-un mecanism de feedback hipofizo-tiroidian
C. printr-un mecanism de feedback hipotalamo-hipofizo-tiroidian
93. Efectele hormonilor tiroidieni asupra metabolismului intermediar sunt:

A. hipoglicemie pentru metabolismul glucidic
B. hipercolesterolemie pentru metabolismul lipidic
C. hipocolesterolemie pentru metabolismul lipidic
D. hipogenă pentru metabolismul lipidic
E. anabolism pentru metabolismul proteic
94. Alegeţi răspunsul corect.

A. declanşatorul secreţiei de calcitonină este hipercalcemia
B. declanşatorul secreţiei de calcitonină este hipocalcemia
C. rezultatul efectului calcitoninei este hipercalcemia
D. rezultatul efectului calcitoninei este hipofosfotemia
E. rezultatul efectului calcitoninei este hiperfosfatemia
76
95. În caz de hipersecreţie de parathormon este falsă afirmaţia:

A. are loc consolidarea oaselor
B. are loc rarefierea oaselor
C. calciul aflat în exces în sânge se depune în ţesuturi
D. calciul aflat în exces în sânge formează calculi urinari
E. se pot produce fracturi spontane
96. În pancreasul exocrin se secretă:

A. glucagon în proporţie de 20% de către celulele β
B. insulina în proporţie de 50 % de către celulele α
C. insulină în proporţie de 60-70% de către celulele β
D. glucagon în proporție de 60-70% de către celulele
97. Glucagonul:
A. creşte forţa de contracţie musculară
B. scade proteoliza
C. scade lipoliza
D. crește secreția gastrică
E. crește secretia biliară
98. Epifiza:
A. apartine metatalamusului
B. secretă melatonina, cu acțiune stimulatoare asupra funcției gonadelor
C. secretă vasopresină
D. are conexiuni strânse cu paleocortexul
E. are legaturi strânse cu tractul olfactiv
99. Despre hormonii corticosuprarenalieni este adevărată afirmația:

A. sunt reprezentați de catecolamină
B. aldosteronul determină acidurie
C. hipersecreția de aldosteron scade retenția de apă
D. glucocorticoizii circulă în sânge legați de enzime plasmatice
E. hipersecreția de glucocorticoizi determină boala Addison
100. Despre hormonii glucocorticoizi este a devărată afirmația:

A. sunt reprezentați de cortizol şi hidrocortizol
B. determină hipoglicemie
D. cresc
C. numărul demembranelor
scad stabilitatea eozinofile circulante
lizozomale
E. cresc numărul de trombocite
77
RĂSPUNSURI
1. C (pag. 54) 51. C (pag. 56)
2. D (pag. 54) 52. D ( pag. 56)
3. D (pag. 54) 53. B (pag. 56)
4. D (pag. 54) 54. E (pag. 57)
5. C (pag. 54) 55. C (pag. 57)
6. D (pag. 54) 56. D (pag. 57)
7. C (pag. 54) 57. D (pag. 57)
8. A (pag. 54) 58. E (pag. 57)
9. A (pag. 54, 55) 59. C (pag. 57)
10. D (pag. 54) 60. B (pag. 57)
11. B (pag. 54) 61. D (pag. 57)
12. D (pag. 55) 62. D (pag. 57)
13. E (pag. 55) 63. C (pag. 57)
14. D (pag. 55) 64. E (pag. 58)
15. A (pag. 54) 65. B (pag. 58)
16. B (pag. 55) 66. B (pag. 58)
17. B (pag. 55) 67. C (pag. 58)
18. B (pag. 55) 68. A (pag. 58)
19. A (pag. 55) 69. E (pag. 58)
20. C (pag. 55) 70. B (pag. 58)
21. B (pag. 55) 71. A (pag. 58)
22. C (pag. 55) 72. D (pag. 58)
23. E (pag. 55) 73. B (pag. 58, 59
24. C (pag. 55 ) 74. D (pag. 58, 59
25. A (pag. 54, 55) 75. C (pag. 58)
26. C (pag. 54, 55) 76. B (pag. 59)
27. A (pag. 54, 55) 77. E (pag. 59)
28. B (pag. 54, 55) 78. E (pag. 59)
29. D (pag. 55) 79. B (pag. 59)
30. D (pag. 54, 55) 80. B (pag. 59)
31. A (pag. 55) 81. D (pag. 59)
32. B (pag. 55) 82. A (pag. 59)
33. D (pag. 55) 83. A (pag. 59, 60)
34. C (pag. 54,55) 84. B (pag. 60)
35. E (pag. 55) 85. A (pag. 60)
36. B (pag. 55) 86. D (pag. 60)
37. A (pag. 55) 87. C (pag. 60)
38. B (pag. 55) 88. D (pag. 60)
39. E (pag. 55, 56) 89. A (pag. 60)
40. A (pag. 55, 56) 90. C (pag. 60)
41. D (pag. 56) 91. A (pag. 60)
42.
43. C (pag.
D (pag. 56)
56) 92. C
93. C (pag.
(pag. 59)
60)
44. B (pag. 56, 57) 94. A (pag. 59)
45. E (pag. 56, 57) 95. A (pag. 58)
46. A (pag. 56) 96. C. (pag. 58)
47. D (pag. 56) 97. E (pag. 59)
48. B (pag. 56) 98. D (pag. 59)
49. D (pag. 56) 99. B (pag. 56)
50. B (pag. 56) 100.E (pag. 56)
78
5. MIŞCAREA
Asistent universitar dr. Gabi Valeriu Dincă

Asistent universitar drd. Silviu Epuran
1. Despre mișcare se poate afirma:

A. se realizează la om prin intermediul sistemului osteoarticular cu rol atât activ cât şi pasiv
B. se realizează la om prin intermediul sistemului muscular cu rol atât activ cât şi pasiv
C. se realizează la om prin intermediul sistemului osteoarticular cu rol activ
D. se realizează la om prin intermediul sistemului muscular cu rol activ
E. se realizează la om prin intermediul sistemului muscular cu rol pasiv
2. Oasele se dezvolta prin:
A. procesul de osteogeneză care constă în transformarea ţesutului cartilaginos al adultului în ţesut
conjunctivo-fibros al adultului
B. procesul de osteogeneză care constă în transformarea ţesutului conjunctivo-fibros al adultului în
ţesut cartilaginos al adultului
C. procesul de osteogeneză care constă în transformarea ţesutului cartilaginos al embrionului în
ţesut conjunctivo-fibros al adultului
D. procesul de osteogeneză constă în transformarea ţesutului conjunctivo-fibros al embrionului în
tesut cartilaginos al adultului
E. procesul de osteogeneză care consta în transformarea ţesutului cartilaginos sau conjunctivo -
fibros al embrionului în scheletul osos al adultului
3. Osificarea desmală (de membrană):

A. va forma femurul
B. va forma maxilarul
C. va asigura creşterea în grosime a oaselor lungi, pe seama periostului
D. va asigura creşterea în lungime a oaselor lungi, pe seama periostului
E. va forma tibia
79
4. Osificarea desmală (de membrană) va forma următoarele, cu excepţia:

A. oasele bolţii cutiei craniene
B. maxilarul
C. mandibula
D. parţial claviculele
E. va asigura creşterea în grosime a oaselor lungi, pe seama periostului
5. Osificarea encondrală va forma următoarele, cu excepţia:

A. oasele scurte
B. clavicula
C. oasele bazei craniului
D. oasele membrelor superioare
E. oasele membrelor inferioare
6. Prin osificare encondrală se realizează creşterea în lungime a oas elor lungi, la nivelul:
A. cartilajului diafizo-epifizar
B. cartilajului metafizo-epifizar
C. cartilajului diafizo-metafizar
D. cartilajului metafizo-metafizar
E. cartilajului diafizo-diafizar
7. Ordinea cronologică de apariţie a centrelor de osificare la nivelul oaselor lungi este:

A. întâi în diafiză, ulterior şi în epifize
B. întâi în epifize, ulterior şi în diafiză
C. întâi în metafiza, ulterior şi în epifize
D. întâi în epifize, ulterior şi în metafiza
E. depinde de respectivul os
8. Centrele de osificare ale unui os lung se numesc:

A. puncte de osificare primitivă (primară)
B. puncte de osificare cartilaginoasă
C. depinde de respectivul os
D. puncte de osificare desmala
E. puncte de osificare encondrala
9. Cartilajele de creştere ale oaselor lungi rămân cartilaginoase până:

A. la pubertate
B. în jurul vârstei de 18 ani
C. în jurul vârstei de 20 ani
D. în jurul vârstei de 14 ani la fete
E. în jurul vârstei de 16 ani la baieti
80
10. Sensul de creştere al osului lung (de proliferare a celulelor cartilaginoas e ale cartilagiului de
creştere) este:
A. dinspre proximal spre distal
B. dinspre epifize spre diafiză
C. dinspre diafiză spre epifize
D. dinspre proximal spre distal
E. dinspre epifize spre metafiza
11. Care dintre următoarele oase nu este os lung:

A. humerus
B. fibulă
C. stern
D. radius
E. ulna
12. Care dintre următoarele oase este os lung:

A. frontal
B. scapula
C. stern
D. radius
E. coxal
13. Care dintre următoarele oase nu este os lat:

A. stern
B. oasele carpiene
C. coxal
D. occipital
E. parietal
14. Care dintre următoarele oase este os lat:

A. ulna
B. oasele tarsiene
C. humerus
D. occipital
E. fibula.
15. Care dintre următoarele oase este os scurt:

A. rotula
B. oasele tarsiene
C. sternul
D. radiusul
E. coastele
81
16. Care dintre urmatoarele oase se numesc sesamoide:

A. ulna
B. clavicula
C. rotula
D. fibula
E. coastele
17. Care dintre urmatoarele oase se numesc alungite:

A. carpiene
B. tarsiene
C. coastele
D. fibula
E. rotula
18. Neurocraniul adăposteşte:

A. cavitatea bucală
B. cavitatea nazală
C. talamusul
D. globii oculari
E. encefalul
19. Care dintre următoarele oase este os pereche al neurocraniului:

A. frontalul
B. etmoidul
C. temporalul
D. sfenoidul
E. occipitalul
20. Care dintre următoarele oase este os pereche al viscerocraniului:

A. temporalul
B. parietalul
C. palatinul
D. vomerul
E. etmoidul.
21. Care dintre următoarele oase nu este os pereche al neurocraniului:

A. nazalul
B. vomerul
C. temporalul
D. sfenoidul
E. parietalul
82
22. Care dintre următoarele oase nu este os pereche al viscerocraniuluii:

A. nazalul
B. vomerul
C. etmoidul
D. sfenoidul
E. parietalul
23. Scheletul trunchiului este alcătuit din următoarele cu excepţia :

A. stern
B. coaste
C. coloana vertebrala
D. un os coxal
E. osul sacru
24. Despre coloana vertebrală se pot afirma următoarele, cu excepţia:

A. îndeplineste un rol dublu
B. are rol de ax de susţinere a corpului
C. protejează măduva spinării
D. participă la executarea mişcărilor trunchiului
E. participă la executarea mişcărilor capului.
25. Bazinul osos este alcătuit din:

A. două oase
B. un os sacru si un os coxal
C. un os
D. doua oase sacre si un coxal
E. trei oase
26. Vertebra tip are următoarele caracteristici:

A. prezintă în partea sa posterioară corpul vertebral
B. prezintă în partea sa anterioara arcul vertebral
C. arcul vertebral se l eagă de corpul vertebral printr-un pedicul vertebral
D. prezintă în partea sa superioară doi pediculi vertebrali
E. legătura dintre arcul vertebral şi corpul vertebral se realizează prin doi pediculi vertebrali.
27. Orificiile prin care ies nervii spinali sunt delimitate de:
A. corpul vertebral în partea superioară
B. arcul vertebral în partea anterioară
C. pediculii vertebrali
D. arcul vertebral posterior
E. canalul vertebral
83

A. canalul vertebral adăposteşte măduva
B. orificiul vertebral prin suprapunere formează canalul vertebral
C. nervii spinali ies prin canalul vertebral
D. între corpul vertebral, pediculii vertebrali şi arcul vertebral se află orificiul vertebral
E. pediculii vertebrali prin suprapunere delimitează orificiile de conjugare.
29. Despre osul sacru se pot afirma următoarele, cu excepţia:

A. este un os nepereche
B. provine din sudarea celor cinci vertebre sacrale
C. are formă triunghiulară cu baza în jos
D. feţele laterale se articulează cu o sul coxal
E. vârful lui se uneşte cu baza coccisului.
30. Despre curburile coloanei vertebrale se pot afirma următoarele:

A. curburile din plan sagital cu concavitatea anterioară sunt numite cifoze
B. curburile din plan sagital cu concavitatea posterioară sunt numite lordoze
C. curburile din plan sagital se umesc scolioze
D. scoliozele pot fi cu convexitatea la stânga sau la dreapta
E. curburile coloanei vertebrale pot fi: în plan frontal si sagital.
31. Despre torace se pot afirma următoarele, cu excepţia :

A. este format anterior de stern
B. este format inferior de coxal
C. este format posterior de coloana vertebrală
D. este format lateral de coaste
E. este format posterior de 12 vertebre toracale.
32. Care dintre următoarele afirmaţii despre stern este falsă:

A. sternul este format din manubriu, corp şi apendicele xifoid
B. este un os lat
C. este situat pe linia mediană a toracelui
D. rămâne cartilaginos până în jurul vârstei de 20 ani
E. este situat anterior.
33.
A. Care dintre
se întind de următoarele afirmaţii despre
la coloana vertebrală toracalăcoaste este
până la falsă:
stern
B. sunt în număr de 12 perechi
C. sunt formate anterior dintr-un arc osos
D. sunt arcuri osteocartilaginoase
E. primele 7 perechi sunt coaste adevărate iar perechile VIII, IX şi X sunt coaste false.
84
34. Despre scheletul membrelor superioare se pot afirma următoarele, cu excepţia :

A. centura scapulară leagă membrul superior de torace
B. centura scapulară este formată din claviculă şi omoplat
C. clavicula este un os lung de forma literei ˝S˝ culcată.
D. scapula este un os lung de formă triunghiulară.
E. scheletul braţului este alcătuit din osul humerus.
35. Care dintre următoarele afirmaţii legate de scheletul membrelor superioare este falsă:
A. este format
B. scheletul din scheletul
antebraţului estecenturii
alcătuitscapulare
din două şi sche
oase letul radiusul
lungi: membrului superior liber.
şi ulna
C. scheletul mâinii este format din 5 oase carpiene, 8 oase metacarpiene şi 14 falange.
D. scapula se articulează lateral cu osul humerus
E. clavicula se articulează lateral cu scapula şi medial cu manubriul sternal.
36. Despre scheletul membrelor inferioare se pot afirma, cu excepţia :

A. centura pelvina leagă membrul inferior de scheletul trunchiului
B. oasele coxale se articulează anterior între ele formând simfiza pubiană
C. este format din centura pelvină şi scheletul membrului inferior propriu -zis
D. centura pelvina este formată din oasele coxale, sacrul şi coccigele.
E. oasele coxale se articulează posterior cu sacrul formând bazinul.
37. Despre scheletul membrelor inferioare se pot afirma, cu excepţia :

A. scheletul coapsei este format din femur
B. rotula este un os alungit, triunghiular situat în tendonul muşchiului cvadriceps
C. scheletul piciorului este format din 7 oase tarsiene, 5 oase metatarsiene şi 14 falange
D. scheletul gambei este alcătuit din doua oase: tibia şi fibula
E. osul coxal provine din sudarea a trei oase: ilion, sacru şi ischion.
38. În constituţia coloanei vertebrale intră, cu excepţia:

A. 7 vertebre cervicale
B. 12 v ertebre toracale
C. 7 vertebre lombare
D. osul sacru
E. coccigele.
39.
A. Una
sunt dintre
situateafirmaţiile următoare
în partea laterală despre coaste este falsă:
a toracelui
B. sunt în numar de 12 perechi
C. sunt formate posterior din cartilajul costal
D. perechile VIII, IX şi X sunt coaste false articulându -se cu sternul prin cartilajul coastei VII
E. ultimele două coaste nu au cartilaj şi nu ajung la stern
85
40. Oasele îndeplinesc mai multe roluri funcţionale, cu excepţia :

A. rol de pârghii ale aparatului locomotor
B. rol de protecţie a unor organe vitale
C. rol antitoxic
D. rol de sediu secundar al organelor hematopoietice
E. rol în metabolismul calciului, fosforului şi electroliţilor.
41. Oasele protejează organe vitale, cu excepţia :

A. canalul rahidian protejează măduva spinării
B. bazinul osos pentru pancreas şi rinichi
C. cutia craniană pentru encefal
D. cutia toracica protejează inima şi plămânii
E. bazinul osos pentru organele pelvine
42. Care dintre următoarele afirmaţii despre compoziţia chimică a oaselor este falsă:
A. osul este alcătuit dintr -o matrice organica solidă
B. osul conţine 20% apă
C. osul conţine 90 -95% fibre de colagen
D. osul conţine 80% reziduu uscat
E. matricea organică solidă este întărită de depozitele de săruri de fosfor.
43. Care dintre următoarele afirmaţii despre matricea organică a oaselor este falsă:
A. matricea organică a osului este alcătuită 90 -95% din fibre de colagen
B. 5-10% din matricea organică a osului reprezintă substanţa fundamentală
C. fibrele de colagen se extind de-a latul liniilor de forţă de tensiune
D. fibrele de colagen conferă osului o mare rezistenţă la tensiune
E. matricea organică intră în compoziţia oaselor.
44. Care dintre următoarele afirmaţii despre compoziţia chimică a oaselor este falsă:
A. osul este alcătuit dintr -o matrice organică solidă
B. sărurile de calciu întaresc matricea organica solidă
C. fosfatul de sodiu este cea mai bine reprezentată dintre sărurile minerale
D. hidroxiapatita este cea mai importantă substanţă cristalină
E. substanţa fundamentală are o mare afinitate faţă de sărurile minerale
45.
A. Care dintre cavitate
nu posedă următoarele afirmaţii despre sinartroze este falsă:
articulară
B. în sindesmoze între oasele care se articulează se interpune ţesut cartilaginos
C. în sinostoze între oasele care se articulează se interpune ţesut osos
D. în sincondroze între oasele care se articulează se interpune ţesut cartilaginos
E. sunt articulaţii fixe, imobile
86
46. Care dintre următoarele afirmaţii despre diartroze este falsă:

A. se împart în amfiartroze şi sinartroze
B. amfiartrozele sunt articulaţii semimobile
C. amfiartrozele au suprafeţe articulare uşor concave
D. posedă un grad variabil de mobilitate
E. amfiartrozele au suprafeţe articulare plane
47. Care dintre următoarele afirmaţii despre artrodii este falsă:

A.
B. la nivelul
sunt unei artrodii
articulaţii mişcările se pot realiza în jurul unui ax
semimobile
C. la nivelul unei artrodii mişcările se pot realiza în jurul a doua axe
D. sunt articulaţii sinoviale
E. la nivelul unei artrodii mişcările se pot realiza în jurul a trei axe.
48. Artrodiile prezintă mai multe elemente structurale cu exepţia:

A. capsula articulară
B. cavitatea articulară
C. ligamentele articulare
D. membrana articulară
E. suprafete articulare.
49. Informaţia adevărată despre articulaţii este:

A. amfiartrozele sunt articulaţii mobile
B. în sindesmoze între oasele care se articulează se interpune ţesut osos
C. sinartrozele posedă cavitate articulară
D. artrodiile nu posedă capsulă articulară
E. în sindesmoze între oasele care se articulează se interpune ţesut cartilaginos.
50. Dintre muşchii fusiformi face parte:

A. marele drept abdominal
B. diafragma
C. trapezul
D. tricepsul
E. marele dorsal.
51.
A. Dintre
trapezulmuşchii de forma triunghiulară face parte:
B. marele dorsal
C. orbicularul buzelor
D. bicepsul
E. piramidal al abdomenului
87
52. Dintre muşchii de formă patrulateră face parte:

A. tricepsul
B. diafragma
C. orbicularul pleoapelor
D. marele dorsal
E. trapezul.
53. Dintre muşchii în forma de cupolă face parte:

A. piramidal al abdomenului
B. orbicularul buzelor
C. diafragma
D. marele drept abdominal
E. tricepsul.
54. Dintre muşchii în formă de trapez face parte:

A. diafragma
B. bicepsul
C. orbicularul pleoapelor
D. marele dorsal
E. trapezul.
55. Dintre muşchii circulari face parte:

A. bicepsul
B. tricepsul
C. piramidal al abdomenului
D. diafragma
E. orbicularul buzelor.
56. Referitor la structura muşchiului una dintre afirmaţii este falsă:

A. muşchiul are o bogată vascularizaţie
B. muşchii prezintă două extremităţi numite tendoane
C. inervaţia muşchiului este dublă: somatică şi vegetativă
D. inervaţia somatică a muşchiului determină reacţii vasomotorii
E. muşchii scheletici prezintă o porţiune centrală musculară numită corpul muşchi ului.
57.
A. Referitor
tendoanelelaau
tendoane una lor
în structura dintre afirmaţii
ţesut este falsă:
cartilaginos
B. unul din tendoane se inseră pe osul fix şi se numeşte srcinea muşchiului
C. tendoanele au o culoare alb-sidefie
D. unul din tendoane se prinde de osul mobil şi se numeşte inserţia muşchiului
E. tendoanele sunt situate la extremităţile muşchilor scheletici.
88

A. la exteriorul corpului muscular se află o membrană conjunctivă numită faşcia muşchiului
B. corpul muşchiului este format din fibre musculare netede
C. srcinea muşchilor este în general unică
D. cvadricepsul este un muşchi cu mai multe srcini
E. bicepsul este un muşchi cu mai multe srcini.
59. Descoperiţi informaţia adevărată:

A. în interiorul
B. sub corpului muscular
fascia muşchiului se află o membrană
se afla endomisium, o lamă deconjunctivă numită faşcia muşchiului
ţesut conjunctiv
C. din endomisium pornesc, în interior, septuri conjunctive, perimisium
D. tecile fine de ţesut conjunctiv ce învelesc fiecare fibra musculara se numesc endomisium
E. corpul muscular reprezintă porţiunea periferică mai puţin voluminoasă a muşchilor scheletici.
60. Dintre muşchii capului nu fac parte:

A. muşchiul orbicular al pleoapelor
B. muşchii maseteri
C. muşchiul frontal
D. muşchii mimicii
E. muşchiul sternocleidomastoidian
61. Dintre muşchii trunchiului nu fac parte:

A. marii dorsali
B. marele pectoral
C. micul pectoral
D. muşchiul sternocleidomastoidian
E. muşchii trapezi.
62. Care dintre urmatoarele grupe musculare nu face parte dintre muschii trunchiului:
A. muşchii cefei
B. muşchii anterolaterali ai abdomenului
C. muşchii spatelui
D. muşchii postero-laterali ai toracelui
E. muşchii antero-laterali ai toracelui.
63.
A. Care dintre muşchi
principalul următoarele afirmaţii
al umărului despre
este muşchii membrului superior este falsă:
deltoidul
B. deltoidul realizează abdductia braţului
C. muşchii anteriori ai antebraţului sunt extensori ai antebratului
D. muşchii laterali ai antebraţului sunt extensori ai mâinii şi degetelor
E. unii muşchii anteriori ai antebraţului sunt flexori ai degetelor.
89
64. Care dintre următoarele afirmaţii despre muşchii membrului inferior este falsă:
A. în jurul articulaţiei şoldului se găsesc muşchii fesieri
B. la coapsă muşchii sunt grupaţi în loja anteromedială, loja posterioară şi loja laterală.
C. muşchiul croitor este cel mai lung muşchi al corpului
D. muşchiul croitor se află în loja posterioară
E. sub muşchiul croitor se găseşte muşchiul cvadriceps.
65. În partea medială a coapsei se găsesc următorii muşchi, cu excepţia:

A. marele adductor
B. adductorul scurt
C. muşchiul drept medial
D. adductorul mic
E. adductorul lung.
66. Care dintre următoarele afirmaţii despre muşchii gambei este falsă:
A. muşchii gambei sunt grupaţi într -o lojă anterolaterală şi o lojă posterioară
B. în loja posterioară se află muşchii peronieri scurt şi lung
C. muşchiul gastrocnemian împreună cu muşchiul solear formează tricepsul sural
D. în planul profund se află muşchii tibial posterior şi flexori ai degetelor
E. muşchii tibial posterior şi flexori ai degetelor realizează extensia labei piciorului şi flexia
degetelor.
67. Referitor la fiziologia muşchilor scheletici una dintre următoarele afirmaţii este falsă:
A. asigură postura
B. asigură echilibrul
C. asigura mimica şi mişcările voluntare
D. muşchiul striat reprezintă componenta efectorie a reflexelor somatice de echilibru şi redresare
E. muşchii scheletici reprezintă aproximativ 50% din masa organismului.
68. Care nu este proprietate a muşchilor:

A. excitabilitatea
B. extensibilitatea
C. tonusul muscular
D. plasticitatea
E. contractilitatea.
69. Care dintre următoarele afirmaţii despre contractilitate este falsă:

A. reprezintă capacitatea de a dezvolta tensiune între capetele sale sau de a se scurta
B. baza anatomică a contractilităţii este sarcomerul
C. sarcomerul este unitatea morfofuncţională a miofibrilei
D. proteinele contractile reprezintă baza moleculară a contractilităţii
E. sarcomerul cuprinde două membrane Z.
90
70. Care dintre următoarele afirmaţii despre excitabilitate este falsă:

A. muşchii răspund la un stimul printr -un potenţial de acţiune propagat
B. potenţialul este urmat de o contracţie caracteristică
C. baza anatomică a excitabilităţii este sarcomerul
D. excitabilitatea se datorează proprietăţilor membranei celulare
E. permeabilitatea selectivă are un rol important în excitabilitate
71. Care dintre afirmaţiile referitoare la proprietăţile muşchilor este adevărată:

A.
B. elasticitatea esteeste
extensibilitatea proprietatea muşchiului
proprietatea specificădemuşchiului
a se alungide
pasiv sub acţiunea
a dezvolta uneiîntre
tensiune forţecapetele sale
C. tonusul muscular se datorează proprietăţilor membranei celulare
D. contractilitatea este proprietatea specifică muşchiului de a se deforma sub acţiunea unei forţe şi
de a reveni pasiv la forma de repaus atunci când forţa a încetat să acţioneze
E. excitabilitatea se datorează unor proprietăţi ale membranei celulare precum: polarizare,
conductanţa ionică, pompe ionice.
72. Despre tonusul muscular una din afirmaţii este falsă:

A. este o stare de tensiune permanentă
B. dupa denervare tonusul muschilor scheletici dispare
C. este o stare caracteristică muşchilor cu inervaţie motorie somatică şi senzitivă afectată
D. este de natură reflexă
E. este o proprietate a muşchilor.
73. În contracţiile izometrice:

A. se schimbă lungimea muşchiului
B. tensiunea nu creşte foarte mult
C. muşchiul prestează lucru mecanic extern
D. energia chimică nu se pierde sub formă de caldură
E. susţinerea posturii corpului este un exemplu de contracţie izometrică.
74. Care este afirmaţia falsă despre contracţiile izometrice:

A. în contracţiile izometrice muşchiul nu prestează lucru mecanic extern
B. în contracţiile izometrice lungimea muşchiului variază
C. în contracţiile izometrice tensiunea rămâne constantă
D. în contracţiile izometrice toată energia chimică se pierde sub forma de caldură plus lucru
mecanic intern
E. contracţiile izometrice sunt caracteristice majorităţii muşchilor scheletici.
75. În contracţiile izotonice:

A. lungimea muşchiului nu se modifică
B. tensiunea rămâne constantă
C. acestea nu sunt caracteristice majorităţii muşchilor scheletici.
D. muşchii nu realizează lucru mecanic
E. susţinerea posturii corpului este un exemplu de contracţie izotonică.
91
76. Care este afirmaţia falsă despre contracţiile izotonice:

A. în contracţiile izotonice muşchii realizează lucru mecanic
B. în contracţiile izotonice tensiunea rămâne constantă
C. în contracţiile izotonice lungimea muşchiului variază
D. contracţiile izotonice sunt caracteristice majorităţii muşchilor scheletici.
E. în contracţiile izotonice atât lungimea muşchiului cât şi tensiunea rămân constante.
77. În contracţiile auxotonice:

A. tensiunea rămâne constantă
B. lungimea muşchiului rămâne constantă
C. tensiunea rămâne constantă dar lungimea muşchiului variază
D. lungimea rămâne constantă constanta dar tensiunea variază
E. atât lungimea muşchiului cât şi tensiunea variază.
78. Care este afirmaţia falsă privind manifestarile electrice ale contracţiei musculare:
A. activitatea electrica a întregului muşchi poate fi înregistrată obţinându -se electromiograma
B. stimularea fibrelor musculare provoacă apariţia unui potenţial de acţiune propagat în lungul
fibrei cu o viteză de 20 m/s.
C. potenţialele de acţiune ale unei unităţi motorii se sumează, dând potenţialele de placă motorie
D. activitatea electrică a unităţilor motorii poate fi înregistrată obţinându -se electromiograma
E. manifestările electrice sunt reprezentate de potenţialul de acţiune al fibrei musculare.
79. Care este afirmaţia falsă privind manifestările chimice ale contracţiei musculare:
A. procesele chimice din muşchi asigură energia necesară proceselor mecanice
B. metabolismul muscular este aerob în primele 45-90 secunde ale unui efort moderat sau intens
C. după primele 2 minute de efort necesităţile energetice sunt satisfacute în cea mai mare parte
aerob
D. sunt iniţiate prin mecanisme de cuplare excitaţie -contracţie
E. reprezintă manifestări ale contracţiei musculare.
80. Despre manifestările mecanice se pot afirma următoarele, cu excepţia :

A. aplicarea unui stimul unic cu valoare prag determină o contracţie musculară unică
B. contracţia musculara unică poarta numele de secusă musculară
C. manifestările mecanice pot fi înregistrate obţinându -se electromiograma.
D. secusa musculară are trei faze
E. secusa musculară poate fi izometrică sau izotonică.
81. Care este afirmaţia adevarată despre componentele unei secuse musculare:
A. faza de contracţie durează 0,05 secunde
B. faza de relaxare durează 0,04 secunde
C. faza de contracţie durează din momentul aplicării excitantului şi până la apariţia contracţiei
D. durata manifestării electrice a contracţiei din timpul fazei de latenţă depinde de tipul de muşchi
E. la muşchiul striat faza de latenţă durează 0,04 secunde.
92
82. Care este afirmaţia falsă despre componentele unei secuse musculare:
A. la muşchiul striat faza de latenţă durează de la 0,01 secunde
B. faza de relaxare durează 0,05 secunde
C. faza de latenţă durează din momentul aplicării excitantului şi până la apariţia contracţiei
D. faza de contracţie durează în medie 0,04 secunde
E. durata manifestării electrice a contracţiei din timpul fazei de latenţă nu depinde de tipul de
muşchi.
83. Caracteristicile unei secuse musculare sunt, cu exceptia:
A. poate
B. duratafitotala a unei secuse este de 0,1 secunde
izotonică
C. nu poate fi izometrică
D. are trei faze
E. amplitudinea ei variază proporţional cu intensitatea stimulului aplicat.
84. Care este afirmaţia falsă despre contracţia tetanică:

A. tetanosul incomplet prezintă un platou dinţat
B. contracţia tetanică reprezintă o sumaţie de secuse
C. contracţia tetanică apare prin folosirea unor stimuli repetitici la intervale mici şi regulate
D. tetanosul complet prezintă un platou regulat
E. contracţia tetanică nu se poate studia cu ajutorul miografului.
85. Care este afirmaţia adevarată despre contracţia tetanică:

A. contracţia tetanică apare prin folosirea unui stimul unic cu valoare prag
B. tetanosul complet se obţine prin aplicarea stimulilor cu o frecvenţă joasă de 10 -20
stimuli/secundă
C. o sumaţie de contracţii tetanice formează o secusă musculară
D. tetanosul incomplet se obţine prin aplicarea stimulilor cu o frecvenţă înaltă de 50 -100
stimuli/secundă
E. tetanosul incomplet prezintă un platou dinţat.
86. Care este afirmaţia adevarată privind manifestările mecanice ale contracţiei musculare:
A. frisonul este o contracţie tetanică
B. comanda voluntară se transmite la muşchi doar prin impulsuri cu frecvenţă mică
C. sistola cardiacă este o secusă
D. toate contracţiile voluntare ale muşchilor sunt secuse
E. contracţia obţinută în urma reflexului miotatic este o contracţie tetanică.
87. Care este afirmaţia falsă privind manifestările mecanice ale contracţiei musculare:
A. comanda voluntară se transmite la muşchi prin impulsuri cu frecvenţă mare
B. manifestările mecanice se studiază cu ajutorul miografului
C. frisonul şi sistola cardiacă sunt secuse
D. există în organism şi situaţii în care contracţia este o contracţie tetanică: ex: contracţia obţinută
în urma reflexului miotatic
E. secusa este o contracţie musculară unică obţinută prin aplicarea unui stimul unic.
93
88. Care este afirmaţia adevarată privind manifestările termice ale contracţiei musculare:
A. manifestările termice sunt iniţiate prin mecanismul de cuplare excitaţie -contracţie
B. 30% din energia chimică se transformă în energie calorică
C. manifestările termice sunt reprezentate de potenţialul de acţiune al fibrei musculare
D. manifestările termice se datorează fenomenelor biochimice din fibra musculară
E. randamentul contracţiei masei musculare este de 70%.
89. Care este afirmaţia falsă privind manifestările termice ale contracţiei musculare:
A. manifestările termice nu se studiază cu ajutorul miografului
B. manifestările termice se datorează fenomenelor biochimice din fibra musculară
C. manifestările termice nu se studiază cu ajutorul electromiogramei
D. 70% din energia chimică se transformă în energie calorică
E. manifestările termice sunt reprezentate de potenţialul de acţiun e al fibrei musculare.
90. Care dintre următoarele afirmaţii privind sistemul osos este adevărată:
A. dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneză care constă în transformarea ţesutului
cartilaginos al embrionului în ţesut conjunctivo-fibros al adultului
B. în modelul cartilaginos al unui os lung centrele de osificare apar mai întâi în epifize şi apoi în
diafiza
C. creşterea în lungime a osului este realizată de zona internă, osteogenă a periostului
D. în jurul vârstei de 10-15 ani epifizele se sudează la diafize
E. până în jurul vârstei de 20 ani rămân cartilaginoase doar cartilajele de conjugare diafizo -
epifizare.
91. Care dintre următoarele afirmaţii privind scheletul capului şi trunchiului este adevărată:
A. scheletul capului este alcătuit din viscerocraniu care adăposteşte encefalul şi neurocraniu
B. primele şapte perechi de coaste sunt adevărate, perechile VIII, IX, X sunt coaste flotante iar
ultimele sunt coaste false
C. viscerocraniul este format din patru oase nepereche şi două oase pe reche
D. lordozele sunt curburi din plan sagital cu concavitatea posterior caracteristice regiunii toracale
E. scoliozele sunt curburi în plan frontal şi pot fi cu convexitatea la stânga sau la dreapta
92. Care dintre următoarele afirmaţii privind scheletul membrelor superioare este adevărată:
A. scheletul membrelor superioare este format din scheletul membrului superior liber şi centura
pelvină
B. scheletul mâinii este format din 7 oase carpiene, 5 metacarpiene şi 14 falange
C. scapula este un os scurt de formă triunghiulară
D. clavicula se articulează lateral cu scapula
E. scapula este un os de forma triunghiulară aşezat cu baza in jos.
94
93. Care dintre următoarele afirmaţii privind scheletul membrelor inferioare este adevărată:
A. scheletul membrelor sup erioare este format din scheletul membrului superior liber şi centura
scapulară
B. scheletul gambei este alcătuit din două oase: tibia aşezată lateral şi fibula medial
C. rotula este un os alungit situat în tendonul muşchiului cvadriceps
D. scheletul piciorului este format din 8 oase tarsiene, 5 oase metatarsiene şi 14 falange
E. rotula este un os cu baza în sus ce se articuleaz cu epifiza distală a femurului prin faţa sa
posterioară.
94. Care dintre următoarele afirmaţii privind articulaţiile este adevărată:

A. sinartrozele se împart în amfiartroze şi artrodii
B. sinartrozele sunt articulaţii ce posedă un grad variabil de mobilitate
C. artrodiile sunt articulaţii sinoviale fixe, imobile
D. amfiartrozele au suprafeţe articulare plane sau uşor concave şi posedă o mobilitate crescută
E. diartrozele sunt articulaţii care posedă un grad variabil de mobilitate.
95. Care dintre următoarele afirmaţii privind rolurile funcţionale ale oaselor este adevărată:
A. la copii doar oasele late iar la adult toate oasele conţin măduva roşie hematogenă
B. oasele reprezintă al doilea rezervor principal de substanţe minerale al organismului
C. oasele reţin numeroase substanţe toxice (Hg, Pb, F) şi le eliberează brusc, fiind apoi eliminate
prin piele
D. la adult măduva din canalul central al diafizei oaselor lungi este galbenă
E. la vârstnici măduva din canalul central al diafizei oaselor lungi este cenuşie, funcţională.
96. Care dintre următoarele afirmaţii privind sistemul muscular este adevărată:
A. musculatura scheletică are în structura sa ţesut muscular neted
B. inervaţia vegetativă a muşchiului determină reacţii vasomotorii
C. tendoanele au în structura lor ţesut muscular striat
D. corpul muşchiului este format din fibre musculare netede
E. muşchiul nu prezintă o vascularizaţie bogată.
97. Care dintre următoarele afirmaţii privind principalele grupuri musculare ale capului, gâtului şi
trunchiului este adevărată:
A. diafragma este un muşchi lat ce prezintă o faţă boltită spre abdomen şi o faţă concavă spre
torace
B. marii dorsali sunt muşchi situaţi superior de muşchii trapezi
C. muşchiul dinţat mare este un muşchi situat superficial la nivelul toracelui
D. muşchiul piramidal se află anterior faţă de fiecare muşchi drept abdominal
E. medial de muşchii drepţi abdominali se află muşchii oblic extern şi transvers abdominal.
95
98. Care dintre următoarele afirmaţii privind principalele grupuri musculare ale membrului superior
este adevărata:
A. deltoidul este un muşchi ce realizează adducţia braţului
B. în partea posterioară a braţului se distinge muşchiul coracobrahial
C. mâna posedă muşchi doar în spaţiile interosoase
D. muşchii anteriori ai antebraţului sunt extensori ai antebraţului şi supinatori ai mâinii
E. unii muşchi anteriori ai antebraţului sunt flexori ai degetelor.
99. Care dintre următoarele afirmaţii privind principalele grupuri musculare ale membrului inferior
este adevărată:
A. în partea laterală a coapsei se găsesc trei muşchi adductori – mare, scurt şi lung
B. muşchii semitendinos şi semimembranos se află în loja anterioară a coapsei
C. în loja laterală a gambei se afla muşchii extensori ai degetelor
D. în planul profund al gambei se află muşchii tibial posterior şi flexori ai degetolor
E. în plan superficial în loja anterolaterală se află muşchiul gastrocnemian care împreună cu
muşchiul solear formează tricepsul sural.
100. Care dintre următoarele afirmaţii privind fiziologia muşchilor scheletici este adevărată:
A. muşchii scheletici reprezintă aproximativ 50% din masa organismului
B. baza anatomică a elasticităţii musculare o reprezintă fibrele elastice din structura
endomisiumului
C. tonusul muscular dispare în timpul somnului
D. sarcomerul
E. când estestriat
muschiul cuprins
esteîntre doua
relaxat membrane
banda Z
H luminoasă conţine actină şi miozină.
96
RĂSPUNSURI
1. D (pag. 63) 51. E (pag. 65)
2. E (pag. 63) 52. D (pag. 65)
3. C (pag. 63) 53. C (pag. 65)
4. B (pag. 63) 54. E (pag. 65)
5. B (pag. 63) 55. E (pag. 65)
6. A (pag. 63) 56. D (pag. 65)
7. A (pag. 63) 57. A (pag. 65)
8. A (pag. 63) 58. B (pag. 65)
9. C (pag. 63) 59. D (pag. 66)
10. B (pag. 63) 60. E (pag. 66)
11. C (pag. 63) 61. D (pag. 66)
12. D (pag. 63) 62. D (pag. 66)
13. B (pag. 63) 63. C (pag. 66)
14. D (pag. 63) 64. D (pag. 66)
15. B (pag. 63) 65. D (pag. 66)
16. C (pag. 63, 26, 29, 74, 97) 66. B (pag. 66)
17. C (pag. 64) 67. E (pag. 67)
18. E (pag. 64) 68. D (pag. 67)
19. C (pag. 64) 69. E (pag. 67)
20. B (pag. 64) 70. C (pag. 68)
21. D (pag. 64) 71. E (pag. 68)
22. B (pag. 64) 72. C (pag. 69)
23. D (pag. 64) 73. E (pag. 69)
24. A (pag. 64) 74. E (pag. 69)
25. E (pag. 64) 75. B (pag. 70)
26. E (pag. 64) 76. E (pag. 70)
27. C (pag. 64) 77. E (pag. 70)
28. E (pag. 65) 78. B (pag. 70)
29. C (pag. 65) 79. B (pag. 70)
30. E (pag. 65) 80. C (pag. 70)
31. B (pag. 65) 81. D (pag. 70)
32. D (pag. 65) 82. E (pag. 70)
33. C (pag. 65) 83. C (pag. 70, 71)
34. D (pag. 65) 84. E (pag. 70, 71)
35. C (pag. 65) 85. E (pag. 70, 71)
36. D (pag. 65) 86. C (pag. 70, 71)
37. E (pag. 65) 87. D (pag. 70, 71)
38. C (pag. 65) 88. D (pag. 71)
39. C (pag. 65) 89. E (pag. 71)
40. D (pag. 65) 90. E (pag. 71)
41. B (pag. 65) 91. E (pag. 71)
42. E (pag. 65) 92. D (pag. 71)
43. C (pag. 65) 93. E (pag. 71)
44. C (pag. 65) 94. E (pag. 71)
45. B (pag. 65) 95. D (pag. 71)
46. A (pag. 65) 96. B (pag. 71)
47. B (pag. 65) 97. D (pag. 71)
48. D (pag. 65) 98. E (pag. 71)
49. E (pag. 65) 99. D (pag. 71)
50. D (pag. 65) 100. D (pag. 71)
97
6. DIGESTIA ŞI ABSORBŢIA
Dr. Simona Gabriela Vlaic

Asistent universitar dr. Gabi Valeriu Dincă
1. Despre sistemul digestiv este falsă următoarea afirmaţie:

A. se întinde între cavitatea bucală şi canalul anal
B. intestinul subțite are trei porțiuni
C. este alcătuit din tubul digestiv şi glande anexe
D. al doilea său segment este orofaringele
E. se întinde între cavitatea bucală şi ampula rectală
2. Nu aparţin cavităţii bucale:

A. palatul dur, palatul moale
B. dinții
C. frenul lingual, frenul buzei superioare
D. amigdala palatină
E. nazofaringele
3. În componenţa tubului digestiv intră:

A. ficatul
B. stomacul
C. pancreasul
D. splina
E. laringele
4. Din tubul digestiv fac parte următoarele, cu excepţia:

A. jejun
B. ficat
C. stomac
D. cavitatea bucală
E. colonul sigmoid
98
5. Despre stomac este falsă afirmaţia:

A. orificiul de legătură cu esofagul este pilorul
B. stratul intern este reprezentat de mucoasă
C. are o curbura mare
D. are fund
E. se continuă cu duodenul
6. Despre
A. are ostomac
curburaeste falsă afirmaţia:
mică
B. fundul stomacului este situat în partea inferioară
C. are trei straturi musculare
D. mucoasa are plici
E. secretă suc gastric ce contine 99% apă
7. Despre structura stomacului este adevărată următoarea afirmaţie:

A. cel mai profund strat se numeşte adventice
B. cel mai superficial strat muscular este cel circular
C. Cel mai profund strat muscular este cel oblic
D. plicile mucoasei sunt paralele
E. musculara este dispusă în două straturi – circular și longitudinal
8. Despre structura stomacului este adevărată afirmaţia:

A. mucoasa este cel mai superficial strat
B. mucoasa prezintă plici
C. mucoasa este netedă
D. mucoasa secretă pepsină
E. mucoasa are trei tipuri de glande gastrice
9. În structura stomacului intră:

A. mucoasa cu glandele gastrice
B. muşchiul longitudinal situat superficial
C. mezenterul situat la exterior
D. adventice situată profund
E. glandele Brunner
10. Despre intestinul subţire este adevărată afirmaţia:

A. comunică cu stomacul prin orificiul cardia
B. porţiunea de intestin care face legătura cu stomacul se numeşte jejun
C. este alcătuit din trei porţiuni
D. duodenul se continuă cu ileonul
E. undele peristaltice nu pot aparea in orice porțiune
99
11. Despre intestinul subţire este adevărat:

A. cuprinde în mucoasa duodenului glande oxintice
B. cuprinde în mucoasa duodenului glande Brunner
C. cuprinde în mucoasa duodenului glande pilorice
D. cuprinde în mucoasa duodenului glande Lieberkühn
12. Despre intestinul subţire este falsă afirmaţia:

A. prima porţiune se numeşte duoden
B. prezintă gland e Brunner
C. porţiunea care se continuă cu intestinul gros se numeşte jejun
D. ileonul este partea terminală a intestinului subţire
E. mucoasa este un epiteliu cilindric unistratificat
13. Intestinul subţire:

A. este învelit de adventice
B. este fixat de mezenter
C. este învelit de mezenter
D. începe la flexura duodeno-jejunala
E. este învelit de mezenter și adventice
14. Despre duoden este falsă afirmaţia:

A. se întinde între orificiul piloric şi flexura duodeno-jejunală
B. se întinde între orificiul piloric si flexura colică stângă
C. este situat între stomac si jejun
D. prezintă glande Brunner
E. la nivelul său se varsa canalul coledoc
15. Intestinul gros:

A. continuă jejunul
B. continuă duodenul
C. continuă ileonul
D. continua cecul
E. continua colonul
16. Despre intestinul gros este adevărată afirmaţia:

A. este împărţit în cec, colon, rect
B. este împărțit in apendice vermiform, colonc rect
C. este împărţit în colon ascendent, colon transvers, colon descendent şi rect
D. este împărţit în cec,apendice vermiform, colon, canal anal
E. este format din apendice vermiform, cec, colon, rect
100
17. Intestinul gros:

A. continuă jejunul
B. are rol important în absorbția intestinală
C. se termină cu colonul sigmoid
D. nu prezintă peristaltică
E. prezintă tenii şi haustre
18. Despre prima porţiune de intestin gros putem afirma:

A. se află
B. se în partea
numește colonstângă a cavităţii abdominale
ascendent
C. se numeşte cec
D. se continuă cu apendicele vermiform
E. se numeşte sigmoid
19. Despre intestinul gros putem afirma:

A. partea de colon situat în dreapta cavităţii abdominale se numeşte colon ascendent
B. partea de colon situată în stânga cavitații abdominale se numeste colon sigmoid
C. prezintă trei flexuri
D. începe cu apendicele vermiform
E. se termină prin sigmoid
20. Despre colon este falsă afirmaţia:

A. prezintă fibre musculare oblice
B. prezintă fibre musculare circulare
C. prezintă apendice epiploice
D. prezintă fibre musculare longitudinale
E. prezintă tenii şi haustre
21. Teniile musculare se află la nivelul :

A. stomac
B. ileonului
C. rectului
D. colonului
E. apendicele vermiform
22. Glande anexe ale tubului digestiv sunt următoarele, cu excepţia:

A. pancreasul endocrin
B. ficat
C. glandele paratiroide
D. glande salivare
E. glandele parotide
101
23. Dintre glandele anexe ale tubului digestiv nu face parte:

A. stomacul
B. glanda submandibulară
C. pancreasul exocrin
D. glanda parotidă
E. ficatul
24. Despre glanda parotidă este adevărată afirmaţia:

A. este glanda nepereche
B. este glandă endocrină
C. este glandă exocrină
D. este glanda mixtă
25. Glanda parotidă:

A. este o glandă anexă a faringelui
B. este o glandă salivară care îşi varsă produsul de secreţie în cavitatea bucală
C. face parte din tubul digestiv
D. secreta K+ în cantitate mai mică decât în plasma
E. se află posterior de tiroidă
26. Rolurile masticaţiei:

A. fragmentarea alimentelor
B. elaborareă senzația olfactivă
C. scăderea suprafeţei de contact dintre alimente şi enzimele digestive
D. permite deglutiția
E. inhibă secreţia gastrică
27. Rolurile masticaţiei sunt următoarele, cu excepţia:

A. formarea bolului alimentar
B. formarea chimului alimentar
C. iniţierea secreţiei gastrice
D. asigurarea contactului cu receptorii gustativi
E. eliberează substanțe odorante
28. Masticaţia:
A. este doar act reflex voluntar
B. este doar act reflex involuntar
C. este un act reflex voluntar care se poate desfăşura şi sub control involuntar
D. este un act reflex involuntar care se poate desfășura și sub control voluntar
E. este coordonată de centrii nervoși din cerebel
102
29. Digestia bucală:

A. constă doar din masticaţie
B. constă doar din timpul bucal al deglutiţiei
C. constă din masticaţie şi din timpul bucal al deglutiţiei
D. presupune procesul de digestie al amidonului preparat
E. se continuă cu digestia esofagiană
30. Activitatea secretorie a cavităţii bucale se datorează:

A.
B. glandelor oxintice
glande Lieberkühn
C. glandelor parotide
D. glande pilorice
E. glandelor Brunner
31. Saliva conţine:

A. 99,5% apă
B. 0,3% substanțe anorganice
C. 99% apă
D. 0,2% substanțe organice
E. 0,55% reziduu uscat
32. Electroliţii pe care îi întâlnim în salivă în concentraţie mai mică decât în plasma sangvină
sunt următorii, cu excepţia:
A. Cl-
B. Mg2+
C. K+
D. Na+
E. HCO3-
33. Alegeţi răspunsul corect referitor la una

dintre funcţiile salivei:
A. rol bactericid prin amilază
B. rol bacteriostatic prin lizozim
C. rol bactericid prin lizozim
D. excreția unor substanțe exogene (uree, creatinină, acid uric)
E. rol bactericid prin lipază
34. Saliva conţine:

A. 99 % apă
B. lizozomi
C. amilază care hidrolizează amidonul preparat până la stadiul de maltoză
D. amilaza care hidrolizează amidonul şi celuloza
E. 0,1% reziduu uscat
103
35. Funcţiile salivei sunt următoarele, cu excepţia:

A. protecţia mucoasei bucale
B. excreția unor substanțe exogeme
C. concentrarea bilei care poate care ar regurgita în cavitatea bucală
D. menţinerea echilibrului hidroelectrolitic
E. excreția unor substanțe endogene
36. Despre deglutiţie este falsă afirmaţia:
A. asigura transportul bolului alimentar din cavitatea bucală în stomac

B. este un act reflex care se desfăşoară în doi timpi
C. aparţine digestiei bucale
D. este un act reflex ce se desfășoară în trei timpi
E. cuprinde atât timpi voluntari cât și involuntari
37. Parcursul bolul alimentar în timpul deglutiţiei include următoarele formaţiuni anatomice, cu
excepţia:
A. cavitate bucală
B. cardia
C. laringe
D. esofag
E. orofaringe
38. Orificiul de comunicare între intestinul subţire şi intestinul gros este:

A. pilorul
B. cardia
C. sfincterul Oddi
D. apendicele vermiform
E. valva ileocecală
39. Din timpii deglutiţiei nu face parte următorul:

A. timpul bucal (involuntar)
B. timpul faringian
C. timpul esofagian
40. Despre timpul bucal al deglutiţiei este adevărată afirmaţia:

A. este un timp involuntar
B. este un timp voluntar
C. procesul deglutiţiei este automat
D. este asigurat de muschii masticatori
E. alimentele sunt împinse în esofag
104
41. Timpul faringian al deglutiţiei:

A. durează 2-4 secunde
B. nu se corelează cu ciclul respirator
C. poate fi oprit în mod obişnuit
D. se datorează contracției voluntare a muschiilor faringelui
E. are drept rezultat pătrunderea alimentelor în esofag
42. Despre timpul faringian al deglutiţiei este falsă afirmaţia:

A. este aproape în întregime act automat
B. durează 1-2 secunde
C. centrul deglutiţiei inhibă specific centrul respirator bulbar pe durata deglutiţiei
D. centrul deglutiţiei inhibă nespecific centrul respirator bulbar pe durata deglutiţiei
E. este reprezentată de al doilea timp al deglutiției
43. În timpul esofagian al deglutiţiei:

A. alimentele sunt împinse din laringe în stomac
B. esofagul prezintă un peristaltism exclusiv primar
C. apare o undă de relaxare, transmisă de neuronii mienterici inhibitori, ce precede contracţia
D. esofagul prezintă un peristaltism exclusiv secundar
E. trecerea alimentelor din faringe în esofag este coordonata de nervul glosofaringian
44. În centrul
timpul esofagian
A. deglutiţieial deglutiţiei, peristaltismul prima este asigurat de:
B. sistemul nervos enteric
C. nervii vagi
D. nervii glosofaringelui
45. În timpul esofagian al deglutiţiei:

A. esofagul prezintă un peristaltism exclusiv primar
B. esofagul prezintă un peristaltism exclusiv secundar
C: esofagul prezintă un peristaltism primar şi un peristaltism secundar
D. esofagul nu prezintă peristaltism
46. Prin masticaţie se asigură următoarele, cu excepţia:

A. formarea bolului alimentar
B. facilitarea deglutiției
C. digestia enzimatică a grasimilor
D. contactul cu receptorii gustativi
E. fragmentarea alimentelor
105
47. Despre peristaltismul secundar al timpului esofagian al deglutiţiei este falsă afirmaţia:
A. este coordonat de centrul deglutiţiei
B. este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului
C. are drept cauză prezenţa alimentelor în esofag
D. au loc până când alimentele sunt propulsate în stomac
E. unda de relaxare precede contracția
48. În cadrul digestiei gastrice întâlnim următoarele activităţi motorii, cu excepţia:

A. transformarea bolului alimentar în bol intestinal
B. peristaltismul
C. retropulsia
D. mișcări de du-te vino al chimului
E. forța contracțiilor este controlata de gastrină
49. Chimul gastric:

A. este rezultatul strict al activităţii motorii ale stomacului asupra bolului alimentar
B. este rezultatul strict al activităţii secretorii ale stomacului asupra bolului alimentar
C. este rezultatul activităţii motorii şi secretorii ale stomacului asupra bolului alimentar
D. este rezultatul digestiei esofagiene
E. este o pastă neomogenă
50. Digestia gastrică este controlată de următoarele substanţe, cu excepţia:

A. acetilcolină
B. tripsină
C. gastrină
D. somatostatină
E. secretină
51. Contracţiile peristaltice la nivelul stomacului:

A. sunt iniţiate la graniţa dintre fundul şi corpul gastric
B. sunt inițiate la nivelul pilorului
C. se deplasează proximal
D. determină propulsia alimentelor către cardia
E. sunt controlate de chimul gastric
52. Retropulsia în cadrul digestiei gastrice:

A. este controlată de secretină
B. are loc când se deschide pilorul
C. cuprinde doar mişcări de avans către pilor ale chimului gastric
D. cuprinde mişcări de du-te - vino ale chimului gastric
E. are rol în amestecul alimentelor cu secrețiile biliare
106
53. Secreţia gastrică:

A. este produsă zilnic în cantitate de aproximativ 3 l
B. conține 99,5 % apă
C. are pH-ul de 3
D. este incoloră, cu pH-ul cuprins între 1 şi 2,5
E. conține substanțe anorganice (0,4%) și organice (0,6%)
54. Despre celulele secretorii gastrice este adevărată afirmaţia:

A. există trei tipuri de glande gastrice care conţin celule secretorii gastrice
B. glandele gastrice sunt situate în mucoasa gastrică
C. glandele gastrice sunt situate în submucoasa gastrică
D. glandele oxintice secretă gastrină
E. glandele oxintice conțin celule G
55. Despre glandele oxintice este falsă afirmaţia:

A. sunt situate la nivelul fundului şi corpului gastric
B. factorul intrinsec este o glicoproteină
C. secretă HCl, pepsinogen, mucus
D. secretă factor intrinsec, necesar pentru absorbţia intestinală a vitaminei B6
E. secretă mucus
56. Despre glandele pilorice este falsă afirmaţia:

A. conţin celule C care eliberează gastrină
B. conţin celule mucoase care secretă mucus
C. sunt localizate în regiunea antrală şi pilorică
D. sunt localizate în regiunea pilorică
E. secretă mucus
57. Despre secreţia de HCl la nivel gastric este falsă afirmaţia:

A. este stimulată de somatostatină
B. este inhibată de somatostatină
C. este stimulată de acetilcolină, secretină, gastrină
D. este stimulată de secretină
E. este stimulată de gastrină
58. Despre pepsină sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia:

A. scindează proteinele în aminoacizi
B. este activă la un pH optim de 1,8-3,5
C. inițiază digestia proteinelor
D. este secretată sub formă activă
E. este o enzimă proteolitică
107
59. Dintre su bstanţele organice ale secreţiile gastrice fac parte următoarele, cu excepţia:
A. pepsina, gelatinaza
B. Fe3+ , HCl
C. lipaza
D. mucusul
E. labfermentul
60. Labfermentul:
A. este secretat
B. este secretat numai
numai la
la adult
sugar
2+
C. necesită prezența Ca pentru a fi secretat
D. transformă cazeinogenul în cazeinat de calciu, solubil
E. coagulează brânzeturile
61. Labfermentul:
A. este o enzimă pancreatică
B. are rolul de a dilua laptele
C. are rolul de a coagula laptele
D. are rolul de a digera lipidele
E. este secretata sub formă inactivă
62. Sucul gastric are acţiune asupra:

A. proteinelor
B. lipidelor neemulsionate
C. celulozei
D. fibrelor musculare gastrice
E. întregului tub digestiv
63. La nivelul intestinului subţire, chimul:

A. se deplasează în direcţie pilorică
B. este absorbit în vena portă
C. se deplasează cu o viteză de 1,5-3 cm/secundă
D. are nevoie de 3-5 ore pentru a trece de la pilor la valva ileocecală
E. se deplasează cu o viteză de 0,2-5 cm/secundă
64. Lasenivelul intestinului

A. absoarbe activ subţire apa:
B. se absoarbe prin cotransport cu enzimele
C. se absoarbe ca urmare a gradientului osmotic creat prin absorbţia electroliţilor şi a
substanţelor nutritive
D. nu se absoarbe
108
65. Secreţia exocrină pancreatică:

A. este reprezentată de electroliţi şi enzime
B. este reprezentată de pepsinogen
C. este reprezentată de glucagon
D. este produsă zilnic în cantitate de 1500-2500 ml
E. se eliberează în intestinul gros prin sfincterul Oddi
66. Enzimele pancreatice sunt următoarele, cu excepţia:

A. fosfolipaza
B. pepsina
C. colesterol-lipaza
D. chimotripsinogen
E. tripsinogen
67. Bila:
A. este formată de către hepatocite şi celule ductale
B. conţine enzime
C. este secretată în cantitate de 200-1100 ml/zi
D. conţine doar săruri biliare şi electroliţi
E. este secretată în timpul perioadelor digestive
68. Despre sărurile biliare estefalsă afirmaţia:

A. sunt secretate pasiv în canaliculele biliare
B. nu sunt liposolubile
C. se reabsorb activ la nivelul ileonului
D. provin din acizii biliari
E. au rol bacteriostatic
69. Despre sărurile biliare este falsă afirmaţia:

A. au rolul de a stimula motilitatea intestinală
B. au rol bacteriostatic
C. ajută absorbţia glucidelor
D. se reabsorb prin circuitul enterohepatic
E. nu sunt liposolubile
70. Chimotripsinogenul este transformat în forma activă de către:

A. tripsină
B. pepsină
C. gastrină
D. secretină
E. pancreozimină
109
71. În circuitul enterohepatic, sărurile biliare străbat prin următoarele formaţiuni anatomice, cu
excepţia:
A. venă portă
B. canal coledoc
C. intestin gros
D. ficat
E. intestin subtire
72. Evacuarea bilei este consecinţa:

A. contracţiei musculaturii veziculare
B. contracţiei sfincterului lui Oddi
C. secreţiei de tripsină
D. secreției de colecistokimină de către stomac
73. Secreţia biliară este stimulată de:

A. insulină
B. colecistokinină
C. somatostatină
D. gastrină
E. pancreozimină
74. Mucusul din intestinul subţire:

A. este secretat doar de glandele Brunner
B. este secretat doar de celulele situate în criptele Lieberkuhn
C. este secretat de ambele de mai sus
D. are rol de protecție a mucoasei gastrice
E. conține enzime
75. Enzimele din secreţiile intestinului subţire:

A. sunt amilaze şi lipaze
B. sunt identice cu cele din sucul gastric
C. nu sunt secretate în lumenul intestinal
D. sunt asemănătoare cu cele din sucul pancreatic
E. sunt secretate în lumenul intestinal
76. Enzimele secretate de intestinul subţire sunt următoarele, cu excepţia:

A. maltoza
B. izomaltaza
C. lactaza
D. zaharoză
110
77.pH-ul optim pentru acţiunea pepsinei este:

A. 1 - 1,25
B. 1,25-1,8
C. 1,5 - 2,5
D.1,8-3
E. 1,8 - 3,5
78. Despre amilaza salivară este falsă afirmaţia:
A.
B. se activată
estemai numeşte ptialinăgastric scăzut
de pH-ul
C. este inactivată de pH-ul gastric scăzut
D. hidrolizează amidonul preparat
E. are rol în digestia glucidelor
79.Aportul normal de glucide:

A. este de 250 – 800g/zi
B. reprezintă 50 – 65% din dietă
C. este de 500 – 1000 g/zi
D. asigură un pH intestinal optim
E. este de 500-1200 g/zi
80. Dintre dizaharide fac parte:

A. lactoza
B. zaharaza
C. maltaza
D. izomaltoza
E. amidonul
81.Dintre monozaharide fac parte:

A. lactoza
B. lactaza
C. galactoza
D. zaharoza
E. maltoza
82.Ptialina:
A. descompune amidonul preparat în celuloză
B. descompune amidonul nepreparat în maltoză
C. descompune amidonul preparat în maltoză
D. descompune amidonul preparat în zaharoză
E. descompune amidonul preparat în fructoză
111
83. Lipaza gastrică:

A. acţionează asupra lipidelor neemulsionate
B. descompune lipidele emulsionate în acizi graşi şi glicerol
C. acţionează asupra gelatinei
D. necesită prezența bilei pentru a acționa
84. Despre gelatinază este falsă afirmaţia:
A. este oo substanţă
B. este enzimă organică
C. descompune gelatina în gelatină nehidrolizată
D. este secretată gastric
E. este o hidrolază
85. Peptidazele acţionează asupra:

A. lipidelor
B. aminoacizilor
C. tripeptidelor
D. vitaminelor
E. proteinelor
86. Dieta proteică zilnică trebuie sa fie:

A. 0,5-1g/kg corp
B. 0,5-0,7 g/kg corp
C. 0,3–0,7 g/kg corp
D. 0,5-0,6 g/kg corp
E. 0,4-0,8 g/kg corp
87. Care dintre următoarele afirmaţie este falsă:

A. monozaharidele trec în circulaţia limfatică
B. aminoacizii ajung la ficat prin vena portă
C. lipidele trec în circulaţia limfatică
D. Na+ ajunge la ficat prin vena portă
E. fructoza se absoarbe pasiv
88. Despre lipide sunt adevărate următoarele, cu

A. aportul zilnic normal este cuprins între 25 şiexcepţia
160 g :
B. se absorb din tractul gastrointestinal prin difuziune activă
C. trebuie emulsionate de către sărurile biliare şi lecitină
D. se absorb daca sunt transformate în picături cu diametrul sub 1
E. participă la formarea chilomicronilor
112
89. Care dintre următoarele afirmaţie este falsă:

A. apa se absoarbe pasiv în intestinul subţire
B. absorbţia sodiului se face printr-un proces activ
C. clorul urmează activ sodiul
D. apa se absoarbe izoosmotic
E. vitamina C stimulează absorbția fierului
90. Care dintre următoarele vitamine stimulează absorbţia fierului?

A. vitamina C
B. vitamina B12
C. factorul intrinsec
D. vitamina B6
91. Calciul se absoarbe din intestin:

A. activat de vitamina D
B. datorită vitaminei E
C. datorită vitaminei A
D. datorită vitaminei B12 și a factorului intrinsec
92. Următoarele vitamine fac parte din structura miceliilor absorbabile, cu excepţia:
A. C
B. E
C. A
D. D
E. K
93. Care din următoarele vitamine nu sunt liposolubile:

A. D
B. E
C. B1
D. K
E. A
94. Despre absorbţia fierului sunt adevărate afirmaţiile următoare, cu excepţia:

A. se absoarbe în jejun şi ileon
B. Fe 3+ se absoarbe mai uşor decât Fe2+
C. absorbţia fierului este stimulată de vitamina C
D. Fe2+ se absoarbe mai ușor decat Fe3+
113
95. Despre chilomicroni este falsă afirmaţia:

A. trec în circulaţia venoasă
B. conţin fosfolipide
C. sunt micelii complexe
D. conțin colesterol
E. conțin proteine
96. Despre pigmenţii biliari este falsă afirmaţia:

A. se numesc bilirubină şi biliverdină
B. sunt metaboliţi ai hemoglobinei
C. conferă bilei culoarea verde
D. sunt excretați de ficat
E. conferă bilei culoarea galbenă
97. Vitaminele hidrosolubile:

A. se absorb în intestinul subţire distal
B. se absorb în intestinul gros
C. se absorb în intestinul subţire proximal
D. se absorb prin sistem de transport pasiv Na-dependent
E. se absorb împreună cu vitaminele liposolubile
98. În colon se secretă:

A. K+
B. Na+
C. Cl-
D. apă
E. Ca2+
99. Care este răspunsul corect:

A. colonul secretă sodiu si clor
B. colonul secretă clor
C. colonul excretă potasiu
D. colonul nu poate absorbi mai mult de 2-3l de apă / zi
E. colonul absoarbe glucoza ajunsă la acest nivel
100. Dieta zilnică normală trebuie să conţină:

A. 250-800 glucide g/zi
B. 0,5-0,7 g lipide/kg corp
C. 25-160 proteine g/zi
114
RĂSPUNSURI
1. E (pag. 74, 75) 51. A (pag. 77)

2. E (pag. 74) 52. D (pag. 77)
3. B (pag. 74) 53. D (pag. 77)
4. B (pag. 74) 54. B (pag. 77)
5. A (pag. 74) 55. D (pag. 77)
6. B (pag. 74) 56. A (pag. 77)
7. C (pag. 74) 57. A (pag. 77)
8. B (pag. 74) 58. D (pag. 77)
9. A (pag. 74, 77) 59. B (pag. 77)
10. C (pag. 74) 60. A (pag. 77)
11. B (pag. 74) 61. C (pag. 77)
12. C (pag. 74) 62. A (pag. 80)
13. B (pag. 74) 63. D (pag. 78)
14. B (pag. 74) 64. C (pag. 81)
15. C (pag. 74) 65. A (pag. 78)
16. E (pag. 75) 66. B (pag. 78)
17. E (pag. 74) 67. A (pag. 78)
18. C (pag. 75) 68. A (pag. 78)
19. A (pag. 74) 69. C (pag. 78)
20. A (pag. 74) 70. A (pag. 78)
21. D (pag. 74) 71. C (pag. 78)
22. C (pag. 75) 72. A (pag. 78)
23. A (pag. 75) 73. B (pag. 79)
24. C (pag. 75) 74. C (pag. 79)
25. D (pag. 75) 75. C (pag. 79)
26. A (pag. 75) 76. A (pag. 79)
27. B (pag. 75) 77. E (pag. 77)
28. D (pag. 75) 78. A (pag. 75)
29. D (pag. 75) 79. A (pag. 80)
30. C (pag. 75) 80. A (pag. 80)
31. C (pag. 75) 81. C (pag. 80)
32. C (pag. 75) 82. C (pag. 80)
33. B (pag. 75) 83. B (pag. 80)
34. C (pag. 75) 84. C (pag.77, 80)
35. C (pag. 75) 85. C (pag. 80)
36. B (pag. 75) 86. B (pag. 81)
37. C (pag. 75) 87. A (pag. 81)
38. E (pag. 74) 88. B (pag. 81)
39. A (pag. 76) 89. C (pag. 81)
40. B (pag. 76) 90. B (pag. 81)
41. E (pag. 76) 91. E (pag. 81)
42. D (pag. 76) 92. A (pag. 81)
43. C (pag. 76) 93. C (pag. 81)
44. C (pag. 76) 94. B (pag. 81)
45. C (pag. 76) 95. A (pag. 81)
46. C (pag. 75) 96. C (pag.78)
47. A (pag. 76) 97. C (pag. 81)
48. A (pag. 77) 98. A (pag. 82)
49. C (pag. 77) 99. D (pag. 82)
50. B (pag. 77) 100. A (pag. 80, 81)
115
7. CIRCULAŢIA
Dr. Iuliana Gherasim

Asistent universitar drd. Răzvan Roşulescu
1. Următoarele afirmaţii despre splină sunt corecte:

A. este un organ de depozit sangvin (100 ml de sânge)
B. are o masă de 210 -300 g
C. sângele venos este colectat direct în vena cavă inferioară
D. nu aparține sistemului circulator
E. ocupă loja splenică, la stânga lojei gastrice
2. Următoarele afirmaţii despre splină sunt corecte:

A. este un organ de depozit sangvin (200-300 ml de sânge)
B. are o masă de 210-300 g
C. ocupă loja gastrică
D. nu apartine sistemului circulator
E. este un organ abdominal, pereche
3. Între debitul circulant, presiunea sângelui şi rezistenţa la curgere există următoarea relaţie
matematică:
A. D=R/P
B. R=D/P
C. P=D/R
D. P=R/D
E. D=P/R
4. Circulaţia mare:
A. începe în atriul stang
B. transportă sângele oxigenat în atriul drept
C. transportă spre plamân sânge cu C02
D. începe în ventriculul drept
E. transportă sângele cu O2 şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe
116
5. Circulaţia mică:
A. începe în atriul stang
B. transportă sângele venos în atriu l drept
C. transportă spre plamân sânge cu C02
D. începe în ventriculul stâng
E. transportă sângele cu O2 dinspre organe
6. Vena cavă superioară colectează sângele de la:

A. suprarenale
B. rinichi
C. ficat
D. diafragm
E. viscere pelvine
7. Vena cavă inferioara nu colectează sângele de la:

A. suprarenale
B. ficat
C. rinichi
D. diafragm
E. viscere pelvine
8. Care din următoarele vene nu fac parte din marea circulaţie?

A. venele pulmonare
C. vena
B. vena mezenterică inferioară
cavă superioară
D. vena mezenterică superioară
E. vena renală
9. Plasma sangvină conţine următoarele, cu excepţia:

A. 1% substanţe anorganice
B. 9% substanţe organice
C. reziduu uscat 10 %
D. apa 90%
E. fibrină
10. Plasma sangvină conţine:

A. 9% substanţe anorganice
B. 1% substanţe organice
C. reziduu uscat 1%
D. apa 90%
E. fibrină
117
11. Următoarele afirmaţii despre plasmă sangvină sunt adevărate:

A. conţine 9% apă
B. conţine 90% substanţe organice
C. conţine reziduu uscat 1%
D. reprezintă 55% din volumul sangvin
E. conţine 1% substanţe organice
12. Sistola atrială o precede pe cea ventriculară cu:

A. 0,4 s
B. 0,7 s
C. 0,1 s
D. 0,5 s
E. 0,3 s
13. La examenul microscopic al sângelui nu se observă:

A. Hematii
B. Aglutinine
C. Eritrocite
D. Leucocite
E. Plachete sanguine
14. Următoarele afirmaţii despre hematii sunt corecte cu excepţia:

A. sunt celule nucleate
B. au rol în transportul O2
C. au rol în menţinerea echilibrului acido -bazic
D. au rol în transportul CO2
E. sunt elemente figurate ale sângelui
15. Vena cavă superioară colectează sângele de la:

A. suprarenale
B. ficat
C. cap
D. membre inferioare
E. viscere pelvine
16. Din circulaţia mică fac parte:

A. arterele coronare
B. venele renale
C. trunchiul arterei pulmonare
D. arterele renale
E. venele pericardice
118
17.Urmatoarele afirmații despre apărarea nespecifică sunt false, cu excepţia:

A. este dobândită
B. se realizează doar prin mecanisme celulare
C. nu este prezentă la toţi oamenii
D. este o apărare cu eficacitate crescută
E. este o apărare primitivă
18. Următoarele afirmaţii despre apărarea nespecifică sunt adevărate, cu excepţia:

A. este înnâscută
B. se realizează prin mecanisme celulare şi umorale
C. este prezentă la toţi oamenii
D. este o apărare cu eficacitate crescută
E. este o apărare primitivă
19.Apărarea specifică este:

A. dobândită
B. înnăscută
C. o apărare primitivă
D. dobândită numai activ
E. dobândită numai pasiv
20.Canalul toracic:
A. are o lungime de 2.5-3 cm
B. se formează în torace
C. se deschide la confluenţa venei jugulare interne din stânga cu vena subclaviculară stângă
D. colectează limfa din pătrimea superioară dreaptă a corpului
E. nu prezintă valve în interior
21.Plachetele sangvine sunt:

A. elemente figurate necelulare ale sângelui
B. participă la procesul de diapedeză
C. au rol în menţinerea echilibrului acido -bazic
D. capabile să emită pseudopode
E. elemente figurate ale sângelui cu rol apărarea organismului
22.Mediul
A. limfă intern al organismului este constituit din:
B. lichid cefalorahidian
C. sânge
D. lichid interstiţial
E. toate răspunsurile de mai sus
119
23. Sângele:
A. reprezintă 10 % din masa corporală
B. constituie mediul intern al organismului
C. este alcătuit doar din elemente figurate
D. reprezintă 12 % din masa corporală
E. este fluidul care circulă în interiorul arborelui cardiovascular
24. Următoarele afirmații sunt corecte despre sânge, cu excepţia:
B. reprezintă
A. cca. 8%mediului
întră in alcătuirea din masaintern
corporală
al organismului
C. este alcătuit din plasmă şi elemente figurate
D. reprezintă 12 % din masa corporală
E. este fluidul care circulă în interiorul arborelui cardiovascular
25. Următoarele afirmații sunt corecte, cu excepţia:

A. proprietațile miocardului sunt excitabilitatea, conductibilitatea, contractilitatea şi automatismul
B. ciclul cardiac este format din sistolă şi diastolă
C. frecvența cardiacă normală este de 70 -75 bătăi/minut
D. debitul cardiac de repaus este de aproximativ 5 litri/minut
E. ciclul cardiac este alcătuit doar din sistolă
26. Următoarele afirmații sunt corecte cu excepţia:

A. proprietațile miocardului sunt excitabilitatea, conductibilitatea, contractilitatea şi automatismul
C. frecvența cardiacă normală este de 70 -75 bătăi/minut
D. debitul cardiac de repaus este de aproximativ 5 litri/minut
E. sistola atrială o precede pe cea ventriculară cu 0.30 secunde
27. Următoarele afirmații sunt false, cu excepţia:

A. sistola atrială o precede pe cea ventriculară cu 0.30 secunde
B. ciclul cardiac este format doar din sistolă
C. volumul bătaie al fiecarui ventricul este, în medie, 50 ml
D. volumul bătaie al fiecarui ventricul este, în medie, 70 ml
E. volumul bătaie nu variază cu forța contracției ventriculare
28.Următoarele afirmații sunt adevărate, cu excepţia:

A. sistola atrială o precede pe cea ventriculară cu 0.10 secunde
C. volumul bătaie al fiecarui ventricul este, în medie, 50 ml
D. volumul bătaie al fiecarui ventricul este, în medie, 70 ml
E. volumul bătaie variază cu forța contracţiei ventriculare
120
29. Elasticitatea vasculară:

A. amplifică tensiunea arterială în sistolă
B. creşte odată cu vârsta
C. este maximă la nivel capilar
D. scade odată cu vârsta
E. permite curgerea sacadată a sângelui
30. Vena cavă inferioară colectează sângele de la următoarele, cu excepţia:
A. membre superioare
B. ficat
C. rinichi
D. glande suprarenale
E. viscere pelvine
31. Pentru sistola ventriculară sunt adevărate următoarele, cu excepţia:

A. are o fază de contracţie izovolumetrică
B. are loc in paralel şi corespunzător începutului diastolei atriale
C. are o fază de ejecţie
D. are loc în paralel cu sistola atrială
E. durează 0,3 s
32. Zgomotul I cardiac prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. este produs de închiderea valvelor atrio-ventriculare
B. este mai intens şi de tonalitate joasă
C. este produs de vibraţia miocardului la începutul sistolei ventriculare
D. este diastolic
E. este sistolic
33. Urmatoarele afirmații despre Zgomotul I cardiac sunt false, cu excepţia:

A. este produs de închiderea valvelor semilunare
B. este mai acut
C. este produs la începutul diastolei ventriculare
D. este diastolic
E. este sistolic
34. Zgomotul II cardiac are următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. este produs la începutul diastolei ventriculare
B. este mai puțin intens şi mai acut
C. este produs de închiderea valvelor semilunare
D. este diastolic
E. este sistolic
121
35. Despre zgomotele cardiace se pot afirma următoarele:

A. se observă pe electrocardiogramă
B. nu pot fi înregistrate grafic
C. reprezintă nişte manifestări mecanice
D. reprezintă nişte manifestări electrice
E. pot fi înregistrate grafic rezultând o fonocardiogramă

A. capilarele limfatice se gasesc în toate organele şi țesuturile
B. vasele limfatice se formează din confluența capilarelor limfatice
C. pe traseul vaselor limfatice se găsesc ganglionii limfatici
D. pereții vaselor limfatice au o structură asemănatoare venelor
E. pereții vaselor limfatice au o structură complet diferită de cea a venelor
37. Despre ganglionii limfatici se poate afirma că:

A. se găsesc pe traseul vaselor limfatice
B. produc limfocite şi monocite
C. au rol in circulația limfei
D. au rol de barieră în răspândirea infecțiilor
38. Despre splină se abdominal, că:

poate afirmanepereche
A. este un organ
B. ocupă loja splenică, cuprinsă între colonul transvers şi diafragm
C. intervine in metabolismul fierului
D. vascularizația arterială a splinei este realizată de artera splenică
39. Următoarele afirmații despre sistola ventriculară sunt corecte, cu excepţia:

A. are o fază de contracţie izovolumetrică
B. durează 0,30 s
C. are o fază de ejecţie
D. are loc în paralel cu sistola atrială
E. este precedată de sistola atrială cu 0,10 s
40. Debitul cardiac creşte în următoarele situații, cu excepţia:

A. febră
B. sarcină
C. la altitudine
D. efort
122
41. Despre nodulul sinoatrial se poate afirma că:

A. frecvenţa descărcărilor este de 70 -80/minut
B. imprimă ritmul nodal
C. ritmul său nu poate fi modificat de factori externi
D. imprimă ritmul idioventricular
E. la nivelul său frecvenţa descărcărilor este lentă
42. Următoarele afirmații despre nodulul sinoatrial sunt corecte, cu excepţia:
B. imprimă ritmul sinusal
C. ritmul său poate fi modificat de factori externi
E. la nivelul său frecvenţa descărcărilor este mai rapidă
43. Următoarele afirmații despre nodulul atrioventricular sunt false, cu excepţia:

B. imprimă ritmul sinusal
C. frecvenţa descărcărilor este de 40 de potențiale de acțiune/minut
E. la nivelul său frecvenţa descărcărilor este foarte rapidă
44. Valvele aortice:

A. permit expulzia sângelui în aortă
B. se închid în diastolă
C. se deschid în timpul sistolei
D. sunt valve semilunare
E. toate răspunsurile de mai sus.
45. Valvele aortice:

A. permit expulzia sângelui în aortă
B. se închid în diastolă
C. se deschid în timpul sistolei
D. împiedică revenirea sângelui în ventriculul stâng
46. Fasciculul Hiss:

A. imprimă ritmul idio -ventricular
B. imprimă ritmul joncţional
C. frecvenţa de descărcare este de 70 -80 impulsuri /minut
D. poate imprimă frecvenţa cardiacă dacă nodul sinoatrial este scos din funcţie
123
47. Fasciculul Hiss:

A. imprimă ritmul sinusal
B. imprimă ritmul joncţional
C. frecvenţa de descărcare este de 25 impulsuri /minut
D. poate imprima frecvenţa cardiacă dacă nodul sinoatrial este scos din funcţie
48. Următoarele afirmații despre conductibilitatea cardiacă sunt false, cu excepţia:
A. reprezintă proprietatea miocardului de a propaga excitaţia la toate fibrele sale

B. reprezintă proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune intre capetele fibrelor sale
C. reprezintă proprietatea inimii de a se autostimula
D. este identică la toate celulele miocardice
E. este de 10 ori mai mică prin Fasciculul Hiss decit prin miocardul atrial
49. Următoarele afirmații despre conductibilitatea cardiacă sunt adevărate, cu excepţia:

A. reprezintă proprietatea miocardului de a propaga excitaţia la toate fibrele sale
C. este de 10 ori mai mare prin reţeaua Purkinje decit prin miocardul ventricular
D. este de 10 ori mai mare prin Fasciculul Hiss decit prin miocardul atrial
E. este diferită in miocardul atrial şi cel ventricular
50. Automatismul poate fi generat in mai mulți centri cu excepţia:

A. nodulului atrioventricular
B. nodulului sinoatrial
C. septului interartrial
D. rețelei Pukinje
E. fasciculului Hiss
51. Urmatoarele afirmații despre automatism sunt false , cu excepţia:

A. este proprietatea miocardului de a propaga excitaţia la toate fibrele sale
C. reprezintă proprietatea inimii de a se autostimula
D. este de 10 ori mai mare prin Fasciculul Hiss decit prin miocardul atrial
E. în mod normal în inimă există cinci centri de automatism cardiac
52. Sfigmograma:
A. reprezintă expansiunea sistolică a peretelui toracic
B. oferă informații despre artere
C. permite evaluarea pulsului din vene
D. asigură înregistrarea zgomotel or inimii
E. reprezintă înregistrarea grafică a biocurenților de repolarizare miocardică
124
53.Sfigmograma:
A. reprezintă expansiunea sistolică a peretelui toracic
B. oferă informații despre modul de golire al ventriculului stâng
C. reprezintă înregistrarea grafică a biocurenților de depolarizare miocardică
D. asigură înregistrarea zgomotelor cardiace
E. permite evaluarea pulsului din vene
54. Presiunea arterială:

A. este maximă în timpul sistolei ventriculare stângi
B. scade pe masură ce debitul cardiac creşte
C. variază invers proporțional cu rezistența periferică
D. are valori apropiate cu ale presiunii atmosferice
E. variază invers proporțional cu debitul cardiac
55.Presiunea arterială:
A. creşte pe masură ce ne indepărtăm de inimă
B. scade pe masură ce debitul cardiac creşte
C. variaza invers propoțional cu debitul cardiac
D. este maximă în timpul sistolei ventriculare stângi
E. are valori apropiate de ale presiunii atmosferice
56.Cea mai mare valoare a vitezei sângelui se înregistrează în:

A. aortă
B. arterele medii
C. vena cavă inferioară
D. venele mari
E. capilare
57.Viteza sângelui:
A. creşte pe masură ce ne îndepărtăm de inimă
B. este mai mare in capilare decât în aortă
C. în aortă este de 50 mm/s
D. în capilare este mai redusă de o mie de ori decât în aortă
E. are aceeaşi valoare atât în aortă cit şi în arteriole
58.Artera mezenterică inferioară nu vascularizează:

A. sigmoidul
B. colonul descendent
C. partea superioară a rectului
D. jejuno-ileonul
E. partea stângă a colonului transvers
125
59. Artera mezenterică inferioară vascularizează:

A. partea stângă a colonului transvers
B. sigmoidul
C. colonul descendent
D. partea superioară a rectului
60. Artera mezenterică superioară vascularizează:

A. partea dreaptă a colonului transvers
B. cecul
C. colonul ascendent
D. jejuno-ileonul
61. Artera mezenterică superioară nu vascularizează:

A. partea dreaptă a colonului transvers
B. colonul ascendent
C. sigmoidul
D. jejunul
E. cecul
62. Rolurile splinei includ următoarele, cu excepţia:

A. intervine in metabolismul fierului
B. distruge hematiile bătrâne
C. intervine în metabolismul lipidic
D. produc limfocite
E. depozit sanguin

A. limfa nu face parte din mediul intern al organismului
B. vasele limfatice se formează din confluența capilarelor limfatice
C. pe traseul vaselor limfatice se găsesc ganglionii limfatici
D. pereții vaselor limfatice au structură asemanatoare venelor
E. vasele limfatice au valve semilunare
64. Următoarele afirmații despre ganglionii limfatici sunt corecte, cu excepţia:

A. se găsesc pe traseul vaselor limfatice
B. produc limfocite şi monocite
C. nu au rol de barieră în răspândirea infecțiilor
D. produc neutrofile
E. produc anticorpi
126
65. Rolurile splinei includ următoarele, cu excepţia:

A. produce limfocite
B. distruge hematiile tinere
C. distruge hematiile bătrâne
D. depozit de sânge
E. intervine în metabolismul fierului
66. În splină se depozitează un volum de sânge de circa:
A. 500-800 ml
B. 200-300 ml
C. 800-1000 ml
D. 180-200 ml
E. 250-500 ml
67. Valvele semilunare cardiace:

A. se deschid în sistolă
B. se deschid în diastolă
C. permit expulzia sângelui în ventriculi
D. asigură umplerea atrială
E. sunt situate la nivelul orificiilor
atrioventriculare
68. Hematocritul reprezintă:

A. volumul sangvin mediu
B. hemoglobina medie
C. 45% din volumul sangvin
D. volumul sangvin circulant
E. niciuna dintre cele de mai sus
69. Ritmul joncțional:

A. este generat de nodul atrioventricular
B. conduce inima în cazul întreruperii conducerii atrioventriculare
C. este produs de fasciculul Hiss
D. are o frecvența de 25 impulsuri/minut
E. este generat de nodul sinoatrial
70. La nivelul venei cave superioare ajunge sângele de la nivelul, cu excepţia:

A. cordului
B. pericardului
C. creierului
D. membre superioare
E. spațiile intercostale
127
71. La nivelul venei cave inferioare ajunge sângele de la:

A. diafragm
B. ficat
C. esofag
D. pulmon
E. creier
72. Volumul bătaie :

A. variază cu volumul de sânge aflat în ventricul la sfârşitul diastolei
B. variază cu presiunea arterială
C. variază cu frecvența cardiaca
D. este de 70-75 ml
73. Circulaţia sistemică:

A. începe din ventriculul stâng
B. începe din atriul drept
C. începe din atriul stâng prin artera aortă
D. transportă spre plămân sânge cu CO2
E. se termmină în atriul stâng
74. Ritmul joncțional:

A. are o frecvență de 40 impulsuri/min
B. este generat de rețeaua Purkinje
C. este generat de nodul sinoatrial
D. conduce în mod fiziologic inima
75. Circulaţia pulmonară:

A. începe în atriul stâng
B. începe din ventriculul stâng
C. transportă sângele venos în atriul drept
D. începe din ventriculul drept
E. asigură nutriția bronhiilor
76. Vena cavă superioară colectează sângele de la următoarele, cu excepţia:

A. pericardului
B. ficatului
C. capului
D. diafragm
E. bronhii
128
77. Centrii de automatism ai inimii nu includ:

A. nodulul atrioventricular
B. rețeaua Purkinjie
C. nodulul sinoatrial
D. centrul cardioaccelerator
E. fasciculul Hiss
78. Găsiți răspunsul GREȘIT referitor la a ntigen:
A. este o substanţă
B. declanşează macromoleculară
producerea proteică a anticorpilor
de către organism
C. este o substanţă polizaharidică proprie organismului
D. declansează raspunsul imun
E. antigenele hematiilor se numesc aglutinogene
79. Vena cavă inferioara colectează sângele de la următoarele, cu excepţia:

A. esofag
B. membre inferioare
C. viscere pelvine
D. ficat
E. splină
80. Leucocitele:
A. au rol în hemostază
B. au rol în transportul O2 şi CO2
C. participă la diapedeză
D. au rol în echilibrul acido-bazic
E. conţin hemoglobină
81. Mediul intern al organismului conțin următoarele lichide, cu excepţia

A. limfa
B. bila
C. endolimfa
D. lichid cefalorahidian
E. umoarea apoasă
82. În plasma umană nu găsim:

A. cupru
B. albumine
C. fibrinogen
D. HCO3-
E. apă
129
83. Referitor la grupa AB IV, este falsă afirmaţia

A. prezintă aglutinogene A, B
B. prezintă aglutinine α și β
C. nu prezintă aglutinine
D. prezintă aglutinogen B
E. este primitor universal
84. În procesul de coagulare, calciul intervine direct în:
A. formarea tromboplastinei
B. în formarea trombinei
C. in formarea fibrinei
85. În hemostaza primară nu întâlnim:

A. vasoconstricția reflex a vasului lezat
B. metamorfoza vâscoasă a trombilor
C. transformarea fibrinogenului plasmatic
D. aderarea trombocitelor la nivelul plăgii
E. oprirea sângerării în 2-4 minute
86. Aorta descendentă toracică:

A. dă ca ramuri arterele pericardice, esofagiene, bronșice
B. dă ramuri parietale
C. dă ramuri esofagiene
D. dă ramuri bronșice
87. În legătură cu artera mezenterică inferioară, este falsă afirmaţia:

A. se desprinde din aorta ascendentă toracică
B. este ram nepereche al aortei
C. vascularizează sigmoidul
D. vascularizează partea superioară a rectului
E. vascularizează colonul descendent
88.Sistemul venos al marii circulații, este reprezentat:

A. de venele pulmonare
B. aorta și ramificațiile sale
C. de sinusul coronar, venele cave şi venele pulmonare
D. de vena cava superioară și vena cava inferioară
E. sinusul coronar și venele cave superioare și inferioare
130
89.Găsiți enunțul greșit:

A. venele profunde poartă aceeași denumire cu arterele care le însoțesc
B. venele superficiale poartă aceeaşi denumire cu arterele care le însoțesc
C. venele superficiale se varsă în venele profunde
D. viteza sângelui în venele cave este de 100 mm/s
E. venele prezintă destinsibilitate și contractilitate
90. Vena portă se formează:

A. prin unirea venei splenice cu vena mezenterică superioară
B. prin unirea venei splenice cu vena mezenterică inferioară
C. prin unirea venei splenice cu vena mezenterică superioară şi inferioară
D. prin unirea venelor mezenterice superioară și inferioară
91.Rolul ganglionilor limfatici constă în următoarele, cu excepţia:

A. au rol de barieră în răspândirea infecțiilor
B. sunt situați pe traseul vaselor limfatice
C. distrug anticorpii
D. produc monocite și limfocite
E. produc limfocite
92.Valva mitrală:
A. separă atriul drept de ventriculul drept
B. se închide în diastolă
C. este o valvă atrioventriculară
D. este o valvă semilunară
E. are trei cuspide
93.Valvele semilunare:
A. se deschid în timpul diastolei
B. împiedică revenirea sângelui în ventriculi
C. sunt reprezentate de valva mitrală și valva tricuspidă
D. sunt reprezentate de valva tricuspidă
94.Găsiți
A. aortaenunțul greșit:
pornește din ventriculul stâng
B. artera pulmonară pornește din ventriculul stâng
C. vena cavă inferioară se varsă în atriul drept
D. venele pulmonare se varsă în atriul stâng
E. sinusul coronar se varsă în atriul drept
131
95. Ciclul cardiac:

A. este format din 2 sistole si o diastolă
B. începe cu diastola atrială
C. începe cu sistola ventriculară
D. începe cu sistola atrială
E. începe cu diastola generală
96. Despre sistola atrială este falsă afirmaţia

A.
B. are durată de 0,10
definitivează s
umplerea ventriculară
C. urmează sistolei ventriculare
D. precede sistola ventriculară
E. în timpul său se contractă fibrele musculare din jurul orificiilor de varsare a venelor în atrii
97. Despre diastola generală este falsă afirmaţia:

A. durează 0,40 s
B. urmează sistolei ventriculare
C. în timpul ei are loc atât relaxarea atriilor cât și cea a ventriculilor
D. la sfârșitul diastolei generale are loc sistola ventriculară a ciclului cardiac următor
E. este urmată de sistola atrială
98. Pulsul
A. se percepe comprimând o arteră superficială pe un plan dur
B. palparea pulsului oferă informații privind volumul sistolic
C. palparea pulsului oferă informații privind frecvența cardiacă
D. ritumul inimii
99. Zgomotul II cardiac:

A. este scurt, acut, mai puțin intens
B. este un zgomot sistolic
C. este produs de închiderea valvelor atrioventriculare
D. este produs de deschiderea valvelor semilunare
100. Găsiți enunțul greșit:

A. tensiunea arterială se determină măsurând contrapresiunea necesară a fi aplicată la
exteriorul arterei, pentru a egala presiunea sângelui din interior
B. presiunea sistolică este de 80 mmHg
C. la om întâlnim o presiune sistolică și o presiune diastolică
D. presiunea sistolică depașește presiunea atmosferică
E. presiunea arterială se masoară indirect prin masurarea tensiunii arteriale
132
RĂSPUNSURI
1. E (pag. 89) 51. C (pag. 91)
2. A (pag. 89) 52. B (pag. 92)
3. E (pag. 93) 53. B (pag. 92)
4. E (pag. 87) 54. A (pag. 93)
5. C (pag. 87) 55. D (pag. 93)
6. D (pag. 88) 56. A (pag. 93)
7. D (pag. 88) 57. D (pag. 93)
8. A (pag. 87) 58. D (pag. 88)
9. E (pag. 85) 59. E (pag. 88)
10. D (pag. 85) 60. C (pag. 88)
11. D (pag. 84, 85) 61. C (pag. 88)
12. C (pag. 91) 62. C (pag. 89)
13. B (pag. 84 63. A (pag.88, 89)
14. A (pag. 84) 64. D (pag. 89)
15. C (pag. 88) 65. B (pag.89)
16. C (pag. 87) 66. D (pag.89)
17. E (pag. 84) 67. A (pag.90)
18. D (pag. 84) 68. E (pag. 84)
19. A (pag. 84) 69. A (pag. 91)
20. C (pag. 89) 70. A (pag. 88)
21. A (pag. 85) 71. B (pag. 88)
22. E (pag. 84) 72. E (pag. 90)
23. E (pag.84) 73. A (pag. 87)
24. D (pag.84) 74. A (pag.91)
25. E (pag.90, 91) 75. D (pag. 87)
26. E (pag.90, 91) 76. B (pag. 88)
27. D (pag.90, 91) 77. D (pag. 91)
28. C (pag.90, 91) 78. C (pag. 84)
29. D (pag.93) 79. A (pag. 88)
30. A (pag. 88) 80. C (pag. 84)
31. D (pag.92) 81. B (pag.84)
32. D (pag.92) 82. A (pag.85)
33. E (pag. 92) 83. B (pag. 85)
34. E (pag. 92) 84. B (pag. 86)
35. E (pag.92) 85. C (pag. 86)
36. E (pag. 89) 86. E (pag. 87)
37. E (pag.89) 87. A (pag. 88)
38. E (pag. 89) 88. E (pag. 88)
39. D (pag.91, 92) 89. B (pag. 88)
40. E (pag. 90) 90. C (pag. 88)
41. A (pag. 91) 91. C (pag. 89)
42. D (pag. 91) 92. C (pag. 90)
43. C (pag. 91) 93. B (pag. 90)
44. E (pag. 90) 94. B (pag. 90)
45. E(pag. 90) 95. D (pag. 92, 93)
46. A (pag. 91) 96. C (pag. 92)
47. C (pag. 91) 97. D (pag. 92)
48. A (pag. 91) 98. E (pag. 92)
49. B (pag. 91) 99. A (pag. 99)
50. C (pag. 91) 100. B (pag. 93)
133
8. RESPIRAŢIA.
FUNCŢIA DE REPRODUCERE
Asistent universitar drd. Ioan Sorin Tudorache

Asistent universitar drd. Ciprian Istode
1. Care dintre următoarele segmente ale aparatului respirator continuă cavitatea nazală:
A. laringele;
B. cavitatea bucală
C. faringele;
D. traheea;
E. bronhiile
2. Care dintre următoarele reprezintă o răspântie între calea respiratorie şi cea digestivă:
A. laringele;
B. traheea;
C. faringele;
3. Care dintre următoarele segmente ale aparatului respirator are şi funcţie fonatorie:
A. laringele;
B. traheea;
C. faringele;
E. limba și vălul palatin
4. Care dintre următoarele segmente ale aparatului respirator continuă laringele:

A. faringele;
B. esofagul;
C. traheea;
D. bronhiile
E. cavitatea bucală
134
5. La adult, traheea are o lungime de:

A. 8 – 12 cm;
B. 10 – 12 cm;
C. 12 – 14 cm;
D. 8-10 cm
E. 14-16 cm
6. Traheea se ramifică în bronhiile principale la nivelul vertebrei:

A. C7;
B. T2;
C. T4;
D. T3
E. T1
7. Seroasa ce înveleşte pulmonul se numeşte:

A. pleură;
B. pericard;
C. peritoneu;
D. pneumoperitoneu
E. pia mater
8. Ultimele ramificaţii ale arborelui bronşic se numesc:

A. ducte alveolare;
B. bronhiole terminale;
C. bronhiole respiratorii;
D. săculeții alveolari
E. alveolele pulmonare
9. În mod normal, cavitatea pleurală conţine:

A. lichid pleural;
B. sânge
C. aer;
D. gaze respiratorii;
E. limfă
10. Din acinii pulmonari fac parte următoarele, cu excepţia:

A. bronhiolele respiratorii;
B. alveolele pulmonare;
C. bronhiolele terminale;
D. săculeții alveolari
E. ductele alveolare
135
11. Respiraţia reprezintă:

A. succesiunea mişcărilor de inspir şi expir;
B. oxigenarea sângelui
C. schimbul de oxigen şi dioxid de carbon dintre organism şi mediu;
D. aprovizionarea cu oxigen a organismului;
12. Mecanica ventilației este asigurată de mişcările de ridicare şi coborâre ale:

A. muşchiului diafragma;
B. muşchilor intercostali;
C. muşchilor pectorali;
D. muschiilor dințați
13. În expiraţia liniştită, comprimarea pulmonilor se face pe seama retracţiei elastice a:

A. diafragmei;
B. pleurei
C. pulmonilor;
D. muşchilor inspiratori;
E. mușchilor expiratori
14. Respiraţia normală, de repaus, se realizează aproape în întregime prin:

A. mişcările diafragmei;
B. ridicarea şi coborârea coastelor;
C. contracția mușchiilor inspiratori
D. contracția mușchiilor expiratori
15. În inspiraţia maximă diametrul antero-posterior al toracelui se măreşte, faţă de dimensiunile

din expiraţie cu aproximativ:
A. 10 %;
B. 5 %
C. 20 %;
D. 25 %;
E. 15 %
16. Muşchii care determină coborârea grilajului costal sunt:

A. pectoralul mare;
B. intercostalii externi
C. diafragma;
D. drepţii abdominali;
E. mușchii gâtului
136
17. Presiunea pleurală:

A. este mai mare decât presiunea atmosferică;
B. crește în inspir
C. este egală cu presiunea atmosferică;
D. variază cu fazele respiraţiei;
E. scade în expir
18. Prin scăderea presiunii alveolare cu 1 cm H 2O faţă de presiunea atmosferică pătrund în

pulmoni:
A. 500 ml aer;
B. 200 ml aer
C. 1500 ml aer;
D. 400 ml aer
E. 100 ml aer;
19. Expiraţia normală areo durată de:

A. 1 – 2 s;
B. 2 – 3 s;
C. 3 – 4 s;
D. 4 - 5 s
E. mai mică decât inspirația normală
20 , Inspiraţia normală are o durată de:

A. 1 s;
B. 4 s
C. 2 s;
D. 1 – 2 s
E. 3 s;
21. Forţa de tensiune superficială a pulmonului se datorează:

A. elasticităţii pulmonare;
B. lichidului pleural;
C. surfactantului;
22. Volumul curent este de circa:

A. 500 ml;
B. 700 ml
C. 1500ml;
D. D. 1000ml;
E. 2000 ml
137
23. Volumul inspirator de rezervă este de circa:

A. 500 ml;
B. 700 ml;
C. 1500 ml;
D. 1000 ml
E. 2000 ml
24. Volumul expirator de rezervă este de circa:

A. 500 ml;
B. 700 ml
C. 1500 ml;
D. 1000 ml
E. 2000 ml;
25. Volumul rezidual este de circa:

A. 500 ml;
B. 700 ml
C. 1500 ml
D. 1000 ml
E. 2000 ml
26. Capacitatea inspiratorie este de circa:

A. 2000 ml;
B. 5000 ml
C. 3500 ml;
D. 500 ml;
E. 3000 ml
27. Capacitatea reziduală funcţională este de circa:

A. 2000 ml;
B. 5000 ml;
C. 3500 ml;
D. 500 ml
E. 3000 ml
28. Capacitatea vitală este de circa:

A. 2000 ml;
B. 5000 ml
C. 3500 ml;
D. 500 ml;
E. 3000 ml
138
29.Capacitatea pulmonară totală este de circa:

A. 5000 ml;
B. 4000 ml
C. 3500 ml;
D. 2500 ml;
E. 3000 ml
30. Capacitatea inspiratorie reprezintă suma dintre volumele:

A. curent
B. şi inspirator
capacitatea vitală șide rezervă;
volumul rezidual
C. curent şi rezidual;
D. inspirator de rezervă şi rezidual;
E. curent și expirator de rezervă
31. Capacitatea reziduală funcţională reprezintă suma dintre volumele:

A. curent şi expirator de rezervă;
B. capacitatea vitală și volumul rezidual
C. curent şi rezidual;
D. expirator de rezervă şi rezidual;
E. curent și expirator de rezervă
32. Capacitatea vitală reprezintă suma dintre volumele:

A. rezidual, curent şi inspirator de rezervă;
B. curent și expirator de rezervă
C. inspirator de rezervă, curent şi expirator de rezervă;
D. curent, expirator de rezervă şi rezidual;
E. expirator de rezervă și rezidual
33. Capacitatea pulmonară totală reprezintă suma dintre volumele:

A. inspirator de rezervă, curent şi expirator de rezervă;
B. expirator de rezervă şi rezidual;
C. inspirator de rezervă, curent, expirator de rezervă şi rezidual;
D. expirator de rezervă și rezidual
34. Debitul respirator reprezintă produsul dintre frecvenţa respiratorie şi:

A. volumul curent;
B. volumul inspirator de rezervă;
C. volumul expirator de rezervă;
D. volumul rezidual
E. capacitatea inspiratorie
139
35. Valoare medie a debitului respirator, la o frecvenţă de 18 respiraţii / minut este:

A. 9 L / min;
B. 12 L / min
C. 4,5 – 5 L / min;
D. 18 L / min;
E. 6 L / min
36. Valoare medie a ventilaţiei alveolare este de:
A. 9 L / min;
B. 12 L / min
C. 4,5 – 5 L / min;
D. 18 L / min;
E. 6 L / min;
37. Valoarea medie a ventilaţiei spaţiului mort este de:

A. 9 L / min;
B. 12 L / min
C. 4,5 – 5 L / min;
D. 6 L / min;
E. 4 – 4,5 L / min
38. Membrana alveolo-capilară este alcătuită din:

A. endoteliul capilar, interstiţiul pulmonar; epiteliul alveolare; surfactant;
B. endoteliul capilar, interstiţiul pulmonar; epiteliul alveolare;
C. endoteliul capilar, epiteliul alveolare;
D. epiteliul alveolar
39. Grosimea medie a membranei alveolo-capilare este de:

A. 0,4 microni;
B. 0,5 microni;
C. 0,6 microni;
D. 0,7 microni
E. 0,8 microni
40. Suprafaţa totală a membranei alveolo-capilare este de:

A. 10 – 20 m2;
B. 20 – 30 m2
C. 50 – 100 m2;
D. 30 – 50 m2
E. 40 – 60 m2;
140
41. Presiunea parţială a O2 în sângele care iese din capilarele pulmonare este de:
A. 40 mm Hg;
B. 98 mm Hg
C. 46 mm Hg;
D. 5-6 mm Hg
E. 100 mm Hg;
42. Presiunea parţială a O2 în sângele care intră în capilarele pulmonare este de:
A. 40 mm
B. 98 mm Hg;
Hg
C. 46 mm Hg;
D. 5-6 mm Hg
E. 100 mm Hg
43. Presiunea parţială a CO2 în sângele care iese din capilarele pulmonare este de:
A. 40 mm Hg;
B. 98 mm Hg
C. 46 mm Hg;
D. 5-6 mm Hg
E. 100 mm Hg
44. Presiunea parţială a CO2 în sângele care intră în capilarele pulmonare este de:
A.
B. 40
98 mm
mm Hg;
Hg
C. 46 mm Hg;
D. 5-6 mm Hg
E. 100 mm Hg
45. În mod normal, cantitatea de hemoglobină este de:

A. 12 – 15 g / dl sânge;
B. 10 – 12 g / dl sânge;
C. 8 – 10 g / dl sânge;
D. 6 – 8 g / dl sânge
E. 10 – 15 g / dl sînge
46. Proporţia O2 transportat de hemoglobină în sângele arterial este de:

A. 99%;
B. 98,5%;
C. 96,5%;
D. 95%
E. 100 %
141
47. În repaus, fiecare 100 ml de sânge eliberează la ţesuturi câte:

A. 40 ml O2;
B. 46 ml O2;
C. 7 ml O2;
D. 98 ml O2
E. 12 ml O2
48. Fenomenul de membrană Hamburger are loc la nivelul:
A. eritrocitelor;
B. plasmei sangvine;
C. lanţurilor proteice ale hemoglobinei;
D. ionilor de fier ai hemoglobinei
E. capilarul sanguin
49. Procentul de CO2 transportat în sânge sub formă de bicarbonat este de:
A. 5%;
B. 7%
C. 10%;
D. 98 %
E. 90%;
50 . Procentul de CO 2 transportat în eritrocite este de:
A. 5%;
B. 98,5%;
C. 90%
D. 10%
E. 95%;
51. Funcţia exocrină a ovarului constă în producerea:

A. ovulelor;
B. mucusului
C. estrogenilor;
D. androgenilor
E. progesteronului;
52. Zona corticală a ovarului conţine:

A. vase sangvine şi limfatice;
B. vas limfatic
C. fibre nervoase vegetative;
D. foliculi ovarieni;
142
53. Corpul galben secretă:

A. ovocite;
B. androgeni
C. estrogeni;
D. mucus
E. progesteron;
54. Vascularizaţia ovarului este asigurată de ramuri ale:
A. aortei abdominale;
B. arterei iliace externe
C. arterei ruşinoase externe;
D. arterei ombilicale
E. arterei ruşinoase interne;
55. Vena ovariană dreaptă se varsă în:

A. vena cavă inferioară;
B. vena cavă superioară
C. vena renală dreaptă;
D. vena renală stânga
E. vena ruşinoasă internă dreaptă;
56. Vena ovariană stângă se varsă în:

A. vena cavă inferioară;
B. vena cavă superioară
C. vena renală stângă;
D. vena renală dreaptă
E. vena ruşinoasă internă stângă;
57. Extremitatea laterală a trompelor uterine se deschide la nivelul:

A. uterului;
B. cavităţii abdominale;
C. ovarului;
D. vaginului
58. Miometrul este format din:

A. musculatură netedă;
B. epiteliu unistratificat
C. musculatură striată;
D. epiteliu pluristratificat
E. adventice;
143
59. Stratul funcţional al uterului este reprezentat de către:

A. perimetru;
B. miometru;
C. endometru;
D. parametru
E. termometru
60. Vascularizaţia uterului este asigurată de ramuri ale:

A.
B. aortei
artereiabdominale;
renale
C. arterei iliace interne;
D. arterei rușinoase externe
E. arterei ruşinoase interne;
61. Mucoasa vaginală este un epiteliu:

A. pavimentos unistratificat;
B. cilindric unistratificat
C. cilindric pluristratificat;
D. pavimentos keratinizat
E. pavimentos pluristratificat;
62. Uretra feminină se deschide la exterior la nivelul:

A. porţiunii anterioare a vestibulului vaginal;
B. clitorisului;
C. labiilor mari;
D. labiilor mici
E. vaginului
63.Numărul foliculilor ovarieni care vor ajunge la maturaţie, începând cu pubertate şi terminând cu
menopauza, este de aproximativ:
A. câteva sute de mii;
B. câteva zeci de mii
C. câteva mii;
D. câteva zeci
E. câteva sute;
64. Instalarea pubertăţii este consecinţa modificărilor survenite la nivelul secreţiei hormonilor:
A. gonadotropi;
B. estrogeni;
C. estrogeni şi progesteron;
D. sexosteroizi
144
65. Ciclul ovarian este însoţit de modificări la nivelul:

A. vaginului şi glandelor mamare;
B. doar la nivelul uterului;
C. glandei hipofize;
D. doar la nivelul ovarului
66. Diviziunile ecuaţionale şi reducţionale ale ovocitului se desfăşoară:

A. în perioada
B. în perioada postovulatorie
preovulatorie aaciclului
cicluluiovarian;
ovarian;
C. independent de ciclul ovarian;
D. dupa pubertate
E. în funcție de secreția de progestero n
67. Ovulaţia constă în expulzarea ovulului în:

A. ovar;
B. vagin
C. foliculul ovarian;
D. uter
E. cavitatea abdominală;
68. LH stimulează următoarele, cu excepţia:

A. creşterea şi maturarea foliculului ovarian;
B. ovulația
C. ovulaţia şi formarea corpului galben;
D. secreţia de testosteron;
69. FSH stimulează următoarele, cu excepţia:

A. creşterea şi maturarea foliculului ovarian;
B. maturarea foliculului ovarian
C. ovulaţia şi formarea corpului galben;
D. spermatogeneza;
70. Estrogenii favorizează:

A. unirea diafizelor cu epifizele oaselor lungi;
B. păstrarea sarcinii;
C. apariția pilozitații faciale
D. dezvoltarea musculaturii;
E. ovulația
145
71. După fecundarea ovulului şi evoluţia normală a sarcinii, activitatea corpului galben:
A. încetează, fiind înlocuit de corpul alb;
B. se prelungeşte cu încă trei luni;
C. continuă până la naştere;
D. scade după 10 zile
72. Dacă fecundaţia nu a avut loc, secreţia corpului galben scade brusc:
A. în ziua 19 – 20 a ciclului ovarian;
B. în ziua 24 a ciclului ovarian
C. în ziua 26 a ciclului ovarian;
D. în ziua 28 a ciclului ovarian;
E. la menopauză
73. Ovulul rămâne viabil şi poate fi capabil de a fi fecundat nu mai mult de:
A. o zi după expulzarea din ovar;
B. o zi după captarea în uter
C. 14 zile după expulzarea din ovar;
D. 7 zile după ovulație
E. 28 de zile după expulzarea din ovar;
74. În timpul sarcinii, următoarele structuri secretă estrogeni şi progesteron cu excepţia:

A. corticosuprarenala;
B. placenta;
C. hipofiza;
D. ovarul
E. nu există nicio excepție
75. Secreţia corpului galben este stimulată de:

A. FSH şi LH;
B. LH şi prolactină;
C. LH şi progesteron;
D. LH și estrogeni
E. estrogeni și progesteron
76. Funcţia exocrină acontorţi;

testiculului este asigurată de:
A. tubii seminiferi
B. celulele interstițiale Leydig
C. tubii seminiferi drepţi;
D. canalul epididimar
E. conductele seminale;
146
77.Masa testiculului la specia umană este de aproximativ:

A. 10 g;
B. 20 g
C. 25 g
D. 5-8 g;
E. 40 g;
78. Testiculului îi este anexat posterior:
A.
B. prostata;
vezica urinară
C. penisul;
D. ductul ejaculator
E. epididimul;
79.Epididimul se continuă cu:

A. testiculul;
B. tubii drepți
C. ductul deferent;
D. uretra
E. ductul ejaculator;
80. La suprafaţă testiculul este învelit de:

A. epididim;
B. fascia bursei scrotale;
C. albuginee;
D. piele
E. peritoneu
81.În fiecare testicul, numărul de lobuli testiculari este de:

A. 150 – 250;
B. 200 – 300;
C. 250 – 300
D. 50 – 100
E. 3000 – 5000;
82.Fiecare lobul testicular conţine următorul număr de tubi seminiferi contorţi:

A. 1;
B. 4 – 5
C. 2 -3
D. 10 – 20
E. 150 – 200;
147
83. Tubii seminiferi contorţi se continuă cu:

A. tubii drepţi;
B. canalul deferent
C. reţeaua testiculară;
D. canalul epididimar
E. canalele eferente;
84. Canalele eferente care ajung la nivelul canalului epididimar sunt în număr de:
A. 2 – 3;
B. 5 – 6
C. 10 – 15
D. 10 – 20
E. 200 – 300
85. Artera testiculară este ram al:

A. arterei iliace interne;
B. arterei iliace externe
C. arterei ruşinoase interne;
D. arterei rușinoase ext erne
E. aortei abdominale;
86. Căile spermatice extratesticulare sunt reprezentate de:

A. canalele eferente;
B. tubii seminiferi drepţi;
C. reţeaua testiculară;
D. tubii seminiferi contorți
87. Canalul deferent se termină:

A. unindu-se cu canalul epididimar;
B. unindu-se cu uretra
C. la baza prostatei;
D. la nivelul veziculelor seminale
E. în prostată;
88. Vezicula seminală:

A. este un organ glandular exocrin, impar;
B. face parte din penis
C. este situată lateral de ductul deferent;
D. are forma rotundă
E. produce lichidul seminal;
148
89. Prostata:
A. este un organ glandular exocrin, impar;
B. face parte din penis
C. este situată lateral de ductul deferent;
D. are forma rotundă
E. produce lichidul seminal;
90. Prostata:
A. este situată sub vezica urinară;

B. este vascularizată de artera iliacă externă
C. aparţine aparatului urinar;
D. este o glandă endocrină
E. produsul ei de secreţie se acumulează în vezica urinară, stânjenind micţiunea odată cu
înaintarea în vârstă;
91. Rădăcina penisului este fixată la nivelul:

A. scrotului;
B. peretelui abdominal
C. oaselor bazinului;
D. anusului
E. testiculelor;
92. Organele erectile ale penisului sunt reprezentate de:

A. doi corpi cavernoşi şi un corp spongios;
B. rădăcini, corp şi gland;
C. doi corpi spongioşi şi un corp cavernos;
D. trei corpi cavernoși
E. bulbii vestibulari
93. Gameţii masculini sunt:

A. spermatogoniile;
B. spermatocitele primare
C. celule diploide;
D. spermatocitele secundare
E. celule haploide;
94. Spermiile se acumulează în:

A. testicul;
B. prostată
C. epididim;
D. uretră
E. penis;
149
95. Spermatogeneza este stimulată de:

A. FSH;
B. testosteron
C. LH;
D. estrogeni
E. niciunul din hormonii de mai sus;
96. Secreţia endocrină a testiculului este stimulată de:

A. FSH;
B. testosteron
C. LH;
D. estrogeni
E. niciunul din hormonii de mai sus;
97.Testosteronul este un hormon:

A. lipoproteic;
B. proteic
C. glicoproteic;
D. derivat din cortizol
E. lipidic;
98. În mod normal, în fiecare mililitru de spermă se găsesc în medie:

A. 200 milioane de spermatozoizi;
B. 100 milioane de spermatozoizi
C. 120 milioane de spermatozoizi;
D. 50 milioane de spermatozoizi
E. 10 milioane de spermatozoizi;
99. Cantitatea obişnuită de spermă ejaculată în fiecare act sexual este în medie de aproximativ:
A. 3,5 ml;
B. 1,5 – 2 ml
C. 5 ml;
D. 5 – 10 ml
E. 18 ml;
100. Pentru desfăşurarea

A. măduvei sacrate; actului sexual masculin, nu este absolut necesară activitatea:
B. sistemului nervos parasimpatic
C. măduvei lombare;
D. sistemului nervos simpatic
E. encefalului;
150
RĂSPUNSURI
1. C (pag. 97) 51. A (pag. 116)

2. C (pag. 97) 52. D (pag. 116)
3. A (pag. 97) 53. E (pag. 116)
4. C (pag. 97) 54. A (pag. 116)
5. B (pag. 97) 55. A (pag. 116)
6. C (pag. 97) 56. C (pag. 116)
7. A (pag. 97) 57. B (pag. 116)
8. C (pag. 97) 58. A (pag. 117)
9. A (pag. 97) 59. C (pag. 117)
10. C (pag. 97) 60. C (pag. 117)
11. C (pag. 98) 61. E (pag. 117)
12. A (pag. 98) 62. A (pag. 117)
13. C (pag. 98) 63. E (pag. 119)
14. A (pag. 98) 64. A (pag. 119)
15. C (pag. 98) 65. A (pag. 119)
16. D (pag. 98) 66. A (pag. 119, 12 0)
17. D (pag. 98) 67. E (pag. 120)
18. A (pag. 98) 68. A (pag. 120, 12 1)
19. B (pag. 98) 69. C (pag. 120, 121)
20. C (pag. 98) 70. A (pag. 120)
21. C (pag. 98, 99) 71. B (pag. 120)
22. A (pag. 99) 72. C (pag. 120)
23. C (pag. 99) 73. A (pag. 120)
24. C (pag. 99) 74. C (pag. 120)
25. C (pag. 99) 75. B (pag. 120)
26. A (pag. 99) 76. A (pag. 117)
27. E (pag. 99) 77. C (pag. 117)
28. C (pag. 99) 78. E (pag. 117, 11 8)
29. A (pag. 99) 79. C (pag. 118)
30. A (pag. 99) 80. C (pag. 118)
31. C (pag. 99) 81. C (pag. 118)
32. C (pag. 99) 82. C (pag. 118)
33. C (pag. 99) 83. A (pag. 118)
34. A (pag. 99) 84. C (pag. 118)
35. A (pag. 99) 85. E (pag. 118)
36. C (pag. 99) 86. A (pag. 118)
37. E (pag. 99) 87. C (pag. 118)
38. A (pag. 100) 88. C (pag. 118)
39. C (pag. 100) 89. A (pag. 118)
40. C (pag. 100) 90. A (pag. 118)
41. E (pag. 100) 91. C (pag. 118)
42. A (pag. 100) 92. A (pag. 118)
43. A (pag. 100) 93. E (pag. 121)
44. C (pag. 100) 94. C (pag. 121)
45. A (pag. 100) 95. A (pag. 121)
46. B (pag. 100) 96. C (pag. 121)
47. C (pag. 101) 97. E (pag. 121)
48. A (pag. 101) 98. C (pag. 121)
49. E (pag. 101) 99. A (pag. 121)
50. A (pag. 101) 100.E (pag. 121)
151
9. EXCREŢIA
Asistent universitar drd. Silviu Epuran

Şef de lucrări d r. Bogdan-Ioan Coculescu
1. Care dintre următoarele structuri nu fac parte din căile urinare.:

A. calice mici
B. calicele mari
C. bazinet
D. nefroni
E. uretere
2. Sistemul excretor este format din următoarele componente cu excepţia:

A. rinichi
B. tubi colectori
C. tub digestiv
D. vezică
E. uretra
3. Unul dintre următoarele enunţuri este adevărat:

A. nefronii corticali sunt extrem de importanţi în mecanismul contracurent prin care rinichiul
produce urina concentrată
B. reţeaua capilară peritubulară primeşte din arteriolele eferente sângele care intră în
glomerulul renal
C. urina finală are aproape aceeaşi compoziţie ca şi lichidul care filtrează în interstiţii la
capătul arterial al capilarelor
D. biochimic membranele celulare tubulare conţin pompe metabolice care participă la
transportul activ
E. transportul pasiv nu se face în virtutea dif erenţelor de presiuni hidrostatice
4. Care dintre următoarele afirmaţii legate de nefron este falsă:

A. este unitatea funcţională a rinichiului
B. în alcătuirea nefronului intră corpusculul renal
C. este unitatea anatomică a rinichiului
D. în alcătuirea nefronului se întâlneşte un sistem tubular
E. în alcătuirea nefronului intră tubul contort proximal
152
5. În alcătuirearinichiului intră următoarele structuri cu excepţia:

A. corticala
B. medulara
C. tubi seminiferi contorţi
D. calice mare superior
E. calice mare inferior
6. Rinichii au următoarele funcţii și roluri cu excepţia:
A. funcţia
B. rolul dede a excreta
formare cea mai mare parte a produşilor finali de metabolism ai organismului
al reninei
C. funcţia de a controla concentraţiile majorităţii constituenţilor organismului
D. rolul de eliberare a eritropoietinei
E. inactivarea vitaminei D3
7. Care afirmaţii despre rinichi este falsă:

A. excretă cea mai mare parte a produșilor finali de metabolism ai organismului
B. controlează concentraţiile majorității constituenţilor organismului
C. contribuie la menţinerea homeostaziei
D. controlează concentrațiile tuturor constituentilor organismului
E. contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului
8. Care dintre următoarele afirmaţii legate de nefronii corticali este falsă:

A. au glomerulul situat în medulara renală
B. au ansa Henle scurtă
C. ansa Henle ajunge doar în stratul extern al medularei renale
D. reprezintă 85% din numărul total de nefroni
E. au glomerulul situat în corticala renală
9. Care dintre următoarele afirmaţii legate de nefronii juxtamedulari este falsă:

A. au glomerulul situat la joncţiunea dintre corticală şi medulară
B. au anse Henle lungi
C. coboară adânc în corticală
D. uneori ajung la nivelul papilelor renale
E. sunt extrem de importanți în mecanismul contracurent
10. Referitor la reţeaua de capilare din jurul sistemului tubular al rinichiului una din
afirmaţii este falsă:
A. poartă numele de reţea capilară pretubulară
B. este o reţea foarte bogată de capilare
C. cea mai mare parte a reţelei se găseşte în cortexul renal
D. primeşte din arteriolele eferente sângele care a trecut deja prin glomerul
E. cea mai mare parte a reţelei se găseşte de -a lungul tubilor proximali, al tubilor distali şi al tubilor
corticali colectori
153
11. Debitul sangvin renal este de:

A. aproximativ 1000 ml/min
B. 1100 ml/min
C. aproximativ 1200 ml/min
D. <1000 ml/min
E. >2000 ml/min
12. Una dintre următoarele afirmaţii referitoare la debitul filtrării glomerulare este falsă:
A. în condiţii bazale reprezintă 20% din debitul cardiac de repaus
B. este de aproximativ 420 ml/1000 g ţ esut/min
C. este de aproximativ 1200 ml/min
D. reprezintă cantitatea de filtrat glomerular format zilnic prin toţi nefronii ambilor rinichi
E. este de aproximativ 420 ml/100 g ţesut/min
13. Despre filtratul glomerular se pot spune următoarele cu excepţia:

A. se mai numeşte urină p rimară
B. este o plasmă care conţine proteine în cantităţi semnificative
C. are aproape aceeaşi compoziţie ca şi lichidul care filtrează în interstiţii la capătul arterial al
capilarelor
D. cantitatea car e se formează într -un minut prin toţi nefronii ambilor rinichi
E. este un lichid care filtrează din capilarele glomerulare în capsula Bowman
14. Care dintre următoarele afirmaţii despre debitul filtrării glomerulare este falsă:
A. este de 180 L, zilnic
B. peste 99% din filtrat este reabsorbit în mod obişnuit în tubii uriniferi
C. restul de 1% din filtratul glomerular trece în urină
D. reprezintă cantitatea care se formează într -o oră prin toţi nefronii ambilor rinichi
E. este de aproximativ 125 ml/min
15. Forţele care realizează filtrarea la nivelul glomerulului în capsula Bowman sunt următoarele, cu
excepţia:
A. presiunea din capsula Bowman în exteriorul capilarelor
B. presiunea coloid- osmotică a proteinelor plasmatice din capilare
C. presiunea din capilarele glomerulare
D. presiunea coloid- osmotică din exteriorul capilarelor
E. presiunea coloid- osmotică a proteinelor din capsula Bowman
16. Valoarea medie a presiunii din capilarele glomerulare este de:

A. aproximativ 18 mm Hg
B. 0 mm Hg
C. 32 mm Hg
D. 60 mm Hg
E. aproximativ 32 mm Hg
154
17. Presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmatice din capilare, care se opune filtrării are
valoarea de:
A. 0
B. 20 mm Hg
C. 32 mm Hg
D. aproximativ 18 mm Hg
E. 60 mm Hg
18.
Presiunea
A. din capsula
aproximativ 18 mm Bowman
Hg în exteriorul capilarelor este de:
B. 0
C. 32 mm Hg
D. 60 mm Hg
E. aproximativ 32 mm Hg
19. Presiunea coloid-osmotică a proteinelor din capsula Bowman este de:

A. aproximativ 18 mm Hg
B. 0
C. 32 mm Hg
D. 60 mm Hg
E. 32 mm Hg
20. Despre reabsorbţia şi secreţia tubulară se pot spune următoarele cu excepţia:

A. se realizează pe parcursul diferitelor porţiuni ale tubilor uriniferi
B. lichidul care rezultă în urma acestor procese intră în pelvisul renal
C. lichidul care rezultă în urma acestor procese poartă numele de urină finală
D. absorbţia şi secreţia tubulară se realizează selectiv de către epiteliul tubular
E. urina finală este lichidul supus procesului de absorbţie şi secreţie tubulară
21. Transportul pasiv în reabsorbţia tubulară se caracterizează prin:

A. este limitat de o capacitate maximă de transport a nefronului
B. se face în virtutea unor legi chimice
C. necesită energie
D. prin acest mecanism se resoarbe ureea (în gradient osmotic)
E. prin acest mecanism se resoarbe o parte din Na şi Cl (în gradient electric şi electrochimic)
22. Care dintre următoarele afirmaţii despre transportul pasiv în reabsorbţia tubulară este falsă:
A. nu necesită energie
B. se face în virtutea unor legi fizice
C. prin acest mecanism se resoarbe apa (în gradient chimic)
D. nu este limitat de o capacitate maximă de transport a nefronului
E. se realizează pe baza difuziunii, osmozei şi diferenţiunilor de presiuni hidrostatice
155
23. Despre reabsorbţia apei sunt adevărate următoarele afirmaţii cu excepţia:

A. cea mai importantă reabsorbţie are loc la nivelul tubului contort distal
B. toate segmentele nefronului pot absorbi apă
C. reabsorbţia apei se realizează la nivelul tuturor segmentelor nefronului dar în proporţii diferite
D. 80% din apa filtrată se reabsoarbe la nivelul tubului contort proximal
E. procesul de reabsorbţie a apei este un proces osmotic
24. Care dintre următoarele afirmaţii despre reabsorbţia apei este adevărată:
A.
B. toate segmentele
la nivelul tubului nefronului pot absorbi
contort proximal apă în proporţii
se realizează egale facultativă
o reabsorbţie
C. 15 % din apa filtrată se reabsoarbe la nivelul tubului contort proximal
D. la nivelul tubilor colectori se realizează o reabsorbţie obligatorie
E. la nivelul tubului contort proximal apa este atrasă din tub în interstiţiu ca urmare a reabsorbţiei
sărurilor, gucozei şi a altor compuşi utili
25. Despre reabsorbţia facultativă a apei se pot afirma următoarele cu excepţia:

A. se produce în prezenţa ADH
B. nu se produce în lipsa ADH
C. în lipsa ADH se elimină un volum de 20 -25 L de urină/24 ore
D. în prezenţa ADH se elimină un volum de 1,8 L de urină concentrată/24 ore
E. în urina definitivă se elimină circa 4% din apa filtrată la nivel glomerular
26. Reabsorbţia facultativă a apei prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. permite adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare a organismului
B. la nivelul tubilor contorţi distali intervin mecanismele de reglare a diurez ei
C. la nivelul tubilor colectori intervin mecanismele de eliminare a Na şi Cl
D. 15 % din apa filtrată se reabsoarbe la nivelul tubilor contorţi distali, dar mai ales a tubilor
colectori
E. la nivelul tubilor contorţi proximali intervin mecanismele de eliminare a Na şi K
27. Transportul activ prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. se datorează travaliului metabolic al nefrocitului
B. se face cu consum de energie şi oxigen
C. se face împotriva gradientelor de con centraţie
D. se realizează fără consum de ATP
E. se face împotriva gradientelor electrice
28. Prin transport activ se reabsorb următoarele, cu excepţia:
A. aminoacizii
B. majoritatea sărurilor minerale
C. toate vitaminele
D. glucoza
E. polipeptidele
156
29. Secreţia tubulară se caracterizează prin:

A. mecanismele secreţiei sunt diferite de cele ale reabsorbţiei
B. sensul transportului este din interiorul tubului spre interstiţiul peritubular
C. completează funcţia de eliminare a unor substanţe acide, to xice sau în ecxes
D. filtrarea este o modalitate secundară de curăţire a plasmei de cataboliţii azotaţi neutilizabili
E. nu completează funcţia de eliminare a unor medicamente
30. Una dintre următoarele afirmaţii privind secreţia tubulară este falsă:
A. prin secreţie rinichii intervin în regarea concentraţiei plasmatice de K+, acid uric şi
creatinină
B. mecanismele secreţiei sunt reprezentate de: mecanisme active şi pasive.
C. filtrarea reprezintă principala modalitatede curăţire a plasmei de cataboliţii azotaţi
neutilizabili
D. procesele de secreţie pot avea loc doar în anumite segmente ale nefronului
E. sensul transportului este inversat: din interstiţiul peritubular înspre interiorul tubului
31. Referitor la secreţia de H+, una dintre afirmaţii este falsă:

A. sediul principal este tubul contort proximal
B. datorită secreţiei de H+, rinichiul participă la reglarea echilibrului acido -bazic
C. mecanismul de secreţie al H+ este unul pasiv
D. secreţia de H+ poate avea loc şi în restul nefronului
E. secreţia de H+ poate avea loc şi în tubul contort d istal
32. Secreţia de K+ se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:

A. are loc numai prin mecanisme active
B. are loc mai ales în tubul contort distal
C. datorită secreţiei de K+ rinichiul asigură menţinerea normală a potasemiei
D. are loc atât prin mecan isme active cât şi prin mecanisme pasive
E. are loc prin schimb ionic
33. Care dintre următoarele afirmaţii despre secreţia de NH3 este falsă:
A. reprezintă o modalitate de excreţie suplimentară de H+
B. are efect antitoxic
D. surplusul
C. de H+
ionul amoniu eliminaţiîmpreună
se elimină se leagă de
cu NH3,
clorul rezultând
sub formăionul amoniu
de clorură de amoniu
E. prin excreţia suplimentară de H+ se realizează o acidifiere suplimentară a urinii
157
34. Care dintre următoarele enunţuri privind ureterele este falsă:

A. în porţiunea inferioară ureterul pătrunde oblic în vezica urinar
B. ureterele sunt mici tuburi musculare netede
C. ureterul trece câţiva centimetri peste epiteliul vezical la pătrunderea ureterului în vezica urinară
D. ureterele coboară până la vezica urinară
E. încep în pelvisul fiecărui rinichi
35. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la transportul urinei prin uretere este falsă:
B. pe
A. măsură
când ce urina
presiunea se colectează
din pelvis creşte seîniniţiază
pelvis presiunea dinperistaltică
o contracţie pelvis creşte
C. contracţia peristalitică iniţiată se propagă de -a lungul ureterului până la vezica urinară
D. stimularea simpatică poate creşte frecvenţa undelor peristaltice
E. presiunea intravezicală comprimă ureterul prevenind refluxul urinii în ureter
36. Care dintre următoarele afirmaţii despre vezica urinară este falsă:
A. în vezica urinară pătrund cele două uretere
B. prezintă un sfincter extern
C. este o cavitate cu pereţi alcătuiţi din musculatură striată
D. prezintă două componente: corpul vezical şi colul vezical
E. sfincterul extern al vezicii urinare este alcătuit din muşchi striat
37. Despre colul vezical se pot afirma următoarele, cu excepţia:

A. se continuă în jos cu ureta
B. muşchiul colului vezical mai este denumit sfincter extern
C. este o prelungire sub formă de pâlnie a corpului vezical
D. mai poartă denumirea de trigon vezical
E. reprezintă o mică parte a vezicii urinare
38. Dintre următoarele afirmaţii despre corpul vezicii urinare, una este adevărată:
A. este o prelungire sub formă de pâlnie
B. în corpul vezicii urinare se acumulează urina
C. prezintă un sfincter intern
D. se continuă cu ureterul
E. este cea mai mică parte a vezicii urinare
39. Reflexul de micţiune are următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. odată iniţiat, se autoamplifică
B. este un reflex controlat în întregime de măduva spinării
C. poate fi stimulat de centrii nervoşi superiori din trunchiul cerebral
D. poate fi inhibat de centrii nervoşi superiori din cortexul cerebral
E. poate fi inhibat de centrii nervoşi inferiori din trunchiul cerebral
158
40. Despre compoziţia chimică a urinei se pot afirma următoarele, cu excepţia:

A. urina conţine săruri de Na, K, Ca, Mg
B. leucocite (>5000/ml)
C. hematii
D. 5% diverşi componenţi
E. 95% apă
41. Valoarea medie normală a creatininei eliminată în urina finală în 24 de ore este de:
A. 0,2 g
B. 2,3 g
C. 0,6-0,8 g
D. 0,3 g
E. nici una dintre valorile de mai sus
42. Valoarea medie normală a Cl- eliminat în urina finală în 24 de ore este:
A. 150 mg
B. 3,3 g
C. 25 g
D. 5,3 g
43. Valoarea medie normală a ureei eliminate în urina finală în 24 de ore este:
A. 1-1,5 g
B. 2-3,9 g
C. 25 g
D. 0,3 g
44. Valoarea medie normală a K+ eliminat în urina finală în 24 de ore este de:
A. 1-1,5 g
B. 2-3,9 g
C. 25 g
D. 0,3 g
45. Valoarea medie normală a acidului uric eliminat în urina finală în 24 de ore este de:
A. 2-3,9 g
B. 0,2 g
C. 0,4-0,5 g
D. 1-1,5 g
159
46. Despre reflexul de micţiune se pot spune următoarele detalii, cu excepţia:
A. vezica urinară se umple progresiv, până ce tensiunea intraparietală atinge o anumită
valoare prag
B. acumularea în vezica urinară a 30 -50 ml de urină determină o creştere a presiunii
intravezicale de 5-10 cm apă
C. acumularea în vezica urinară a 300 -400 ml de urină determină o creştere a presiunii
intravezicale de numai câţiva centimetri apă
D. acumularea în vezica urinară a 200 -300 ml de urină determină o creştere a presiunii
intravezicale de numai câţiva centimetri apă
E. acumularea în vezica urinară a 300 -400 ml de urină determină o creştere rapidă a

presiunii intravezicale
47. Alegeţi varianta corectă despre reflexul de micţiune:

A. micţiunea se va produce atât timp cât umplerea vezicii urinare este suficientă pentru a
declanşa un reflex mai puternic
B. dacă reflexul de micţiune declanşat nu reuşeşte să golească vezica urinară, elementele
nervoase rămân inhibate timp de câteva minute, o oră sau chiar mai mult
C. reflexul de micţiune nu se autoamplifică
D. reflexul de micţiune nu este un reflex controlat în întregime de măduva spinării
E. contracţia iniţială a vezicii urinare scade descărcarea de impulsuri de la receptorii
vezicali
48. Alegeţi varianta falsă despre reflexul de micţiune:

A. reflexul de micţiune este un reflex controlat în întregime de măduva spinării
B. reflexul de micţiune se autoamplifică
C. dacă reflexul de micţiune declanşat nu reuşeşte să golească vezica urinară, elementele
nervoase rămân inhibate timp de câteva minute, o oră sau chiar mai mult
D. micţiunea nu se va produce atât timp cât umplerea vezicii urinare este suficientă pentru a
declanşa un reflex mai puternic
E. contracţia iniţială a vezicii urinare scade descărcarea de impulsuri de la receptorii vezicali
49. Din structura rinichiului nu fac parte:

A. capsula glomerulară
B. ansa Henle
C. piramida Malpighi
D. bazinetul
E. capsula renală (Bowman)
50. În compoziţia normală a urinei nu intră:

A. leucocite
B. săruri de Na
C. glucoza
D. creatinină
E. hormoni
160
51. Alegeţi răspunsul incorect dintre următoarele afirmaţii privind rinichii:

A. sunt aşezaţi în regiunea lombară
B. se află situaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale
C. au ca unitate anatomică şi funcţională nefro nul
D. au ca funcţie majoră formarea şi eliberarea reninei
E. sunt aşezaţi în cavitatea abdominală
52. Reabsorbţia ureei se realizează:

A. în gradient osmotic
B. în gradient electric
C. în gradient chimic
D. în gradient chimic şi electrochimic
E. în gradient electrochimic
53. Referitor la reabsorbţia ureei, una dintre următoarele afirmaţii este falsă:
A. nu necesită energie
B. se face prin transport pasiv
C. se realizează în gradient chimic
D. se realizează prin difuziune
E. se realizează prin osmoză
54. Care dintre următoarele afirmaţii privind reabsorbţia apei este adevărată:
A. 80% din apa filtrată se reabsoarbe prin reabsorbţie facultativă
B. se realizează în gradient chimic
C. reabsorbţia principală se realizează la nivelul tubului contort proximal
D. acest proces se realizează doar la nivelul tubului contort proximal
E. 15% din apa filtrată se resoarbe prin reabsorbţie obligatorie
55. Reabsorbţia apei este influenţată de următoarele procese:

A. de prezenţa ADH -ului, când are loc reabsorbţia facultativă
B. de prezenţa ADH -ului, în cazul acţiunii acestuia rezultând o urină diluată pe 24 de ore (un
volum de 20-25 Litri)
C. de lipsa ADH-ului rezultând astfel o urină concentrată pe 24 ore (se elimină 1,8 Litri de
urină concentrată)
D. de transportul activ cu consum de energie şi oxigen
E. de travaliul metabolic al nefrocitului
56. Despre ansa Henle se poate afirma:
A. este scurtă în cazul nefronilor juxtamedulari
B. nu intră în componenţa nefronului
C. face legătura între tubul contort distal şi tubul colector
D. este lungă în cazul nefronilor corticali
E. face legătura între tubul contort proximal şi tubul contort distal
161
57. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

A. nefronii corticali reprezintă 15% din numărul total de nefroni
B. debitul filtrării glomerulare este de aproximativ 125 litri/zi
C. debitul sangvin renal este de 420 ml/1000 g ţesut/min
D. presiunea coloid osmotică a proteinelor din capsula Bowman este de 32 mm Hg
E. <1% din filtratul glomerular trece în urină
B. în condiţii
A. peste 99% de
dinefort, debitul
filtratul sangvineste
glomerular renal reprezintă
secretat 20% din debitul cardiac de repaus
în urină
C. în lipsa acţiunii ADH -ului se elimină un volum de 20-25 L de urină diluată/zi
D. la nivelul tubilor contorţi distali,dar mai ales a tubilor colectori are loc reabsorbţia
obligatorie a 15% din apa filtrată
E. în urina definitivă se elimină circa 1% din apa filtrată

A. presiunea din capilarele glomerulare are o valoare medie de 60 mm Hg
B. urina conţine 95% apă şi 5% diverşi componenţi
C. dacă volumul de urină din vezica urinară depăşeşte 200 -300 ml presiunea vezicală creşte
foarte mult şi rapid
D. valoarea medie normală a apei în urina finală este de 1,3-1,8 L/zi
E. 80% din apa filtrată se reabsoarbe la nivelul tubului tubului contort proximal şi este o
reabsorbţie obligatorie
A. gluconeogeneza reprezintă una din cele două funcţii majore ale rinichiului
B. filtratul glomerular este lichidul care filtrează din cap ilarele glomerulare în capsula Bowman
C. lichidul care rezultă în urma proceselor de reabsorbţie şi secreţie tubulară intră în pelvisul
renal sub formă de urină finală
D. mecanismul de secreţie tubulară a H+ este un mecanism activ
E. o parte din Na şi Cl se reabsoa rbe prin mecanismul de transport pasiv
61. Rinichii au următoarele roluri:

A. inactivarea vitaminei D3
B. secretă cea mai mare parte a produşilor finali de metabolism
C. în gluconeogeneză
D. formarea si eliberarea reninei (hormon)
E. formarea si eliberarea eritropoietinei (enzima)
162
62. Reţeaua capilară peritubulară:

A. primeşte sânge din arteriolele aferente
B. cea mai mare parte a reţelei de capilare peritubulare se găseşte în medulara renală
C. cea mai mare parte a reţelei de capilare peritubulare se găseşte de -a lungul tubilor proximali,
al tubilor distali şi al tubilor colectori
D. primeşte din arteriolele eferente sângele care nu a trecut prin glomerulul renal
E. se întâlneşte doar în jurul unei părţi a sistemului tubular al rinichiului
63. Debitul sangvin renal:
A. 1200 ml /oră
B. 420 ml /100 g ţesut/oră
C. în condiţii bazale reprezintă 20% din debitul cardiac de repaus
D. 1200 L/min
E. reprezintă 20% din debitul cardiac de efort
64. Filtratul glomerular:

A. este lichidul care filtrează din capilarele glomerulare în capsula Bowman
B. are aproape aceeaşi compoziţie ca şi lichidul care filtrează în interstiţii la capătul venos al
capilarelor
C. este o plasmă ce conţine proteine în cantităţi semnificative
D. se mai numeşte urină finală
E. nu are aproape aceeaşi compoziţie ca şi lichidul care filtrează în interstiţii la capătul arterial
al capilarelor
65. Despre debitul filtratului glomerular se poate afirma:

A. cantitativ este de aproximativ 125 ml/min
B. peste 99% din filtrat este secretat în mod obişnuit în tubii uriniferi
C. reprezintă cantitatea de filtrat glomerular care se formează într-o oră prin toţi nefronii ambilor
rinichi
D. este in cantitate de 180 ml/zilnic
E. reprezintă cantitatea de filtrat glomerular care se formează într-un minut prin toţi nefronii
unui rinichi
66. În capsula Bowman filtrarea se realizează de către următoarele forţe:

A. presiunea coloid- osmotică a proteinelor din capsula Bowman (valoare de 125 mm Hg)
B. presiunea coloid- osmotică a proteinelor plasmatice din capilare (considerată 0)
C. presiunea din capilarele glomerulare (valoare medie de 60 mm Hg)
D. presiunea din capsula Bowman, în interiorul capilarelor, care se opune filtrării (aproximativ
18 mm Hg)
E. presiunea coloid- osmotică a proteinelor din capsula Bowman (valoare medie de 32 mm Hg)
163
67. Despre reabsorbţia tubulară se poate afirma:

A. prin reabsorbţie este recuperată majoritatea compuşilor urinei primare
B. microvilii situaţi la polul bazal al nefrocitelor cresc considerabil suprafaţa activă de
reabsorbţie tubulară
C. mitocondriile situate la polul apical al nefrocitelor fabrică ATP necesar procesului de
absorbţie
D. biochimic membranele celulelor tubulare conţin pompe metabolice care participă la
transportul pasiv
E. prin reabsorbţie are loc eliminarea unor substanţe acide, toxice sau în exces
68. Prin transport pasiv se reabsorb:

A. ureea
B. glucoza
C. aminoacizii
D. vitaminele
E. sărurile minerale
69. Prin transport pasiv se reabsorb:

A. Na (în gradient osmotic)
B. apa (în gradient electric)
C. ureea (în gradient chimic)
D. Cl (în gradient chimic)
E. glucoza (în gradient electrochimic)
70. Despre reabsorbţia facultativă a apei se poate afirma:
A. se produce în lipsa ADH
B. în lipsa ADH se elimină un volum de 20 -25 L urină concentrată în 24 de ore
C. în lipsa ADH se elimină un volum de 1,8 L urină concentrată în 24 de ore
D. în prezenţa ADH se elimină un volum de 1,8 L de urină concentrată în 24 de ore
E. în prezenţa ADH se elimină un volum de 20 -25 L urină diluată în 24 de ore
71. Prin transport activ se reabsorb:

A. ureea
B. săruri minerale (Na+, K+, Cl -, HCO3-)
C. o parte din Na
D. o parte din Cl
E. apa
72. Nefrocitul foloseşte ATP pentru transportul:

A. fosfaţilor
B. o parte din Na
C. ureei
D. o parte din Cl
E. apei
164
73. Nefrocitul:
A. consumă energie numai pentru recuperarea substanţelor utile
B. participă la realizarea transportului pasiv
C. nu participă la realizarea transportului activ
D. consumă energie pentru recuperarea substanţelor utile şi a cataboliţilor
E. consumă energie pentru eliminarea cataboliţilor în urină
74. Referitor la secreţia tubulară se pot afirma următoarele:

A. completează funcţia de absorbţie a unor substanţe acide
B. prin secreţie rinichii intervin şi în reglarea concentraţiei plasmatice a unor constituenţi
obişnuiţi
C. completează funcţia de absorbţie a unor medicamente
D. completează funcţia de absorbţie a unor substanţe toxice
E. completează funcţia de absorbţie a unor substanţe în exces
75. Mecanismele secreţiei tubulare:

A. sunt la fel cu cele ale reabsorbţi ei
B. sensul transportului în secreţia tubulară este acelaşi cu cel din cazul reabsorbţiei
C. procesele de secreţie nu pot avea loc pe toată lungimea nefronului
D. sunt diferite de cele ale reabsorbţiei
E. sensul transportului în secreţia tubulară este dinspre interiorul tubului înspre interstiţiul
peritubular
+
76. Secreţia de H :
A. are loc în principal în tubul contort distal
B. se realizează prin mecanism pasiv
C. prin secreţia de H+, rinichiul participă la reglarea echilibrului acido -bazic
D. are loc la mivelul tubului colector
E. nu poate avea loc şi în restul nefronului
77. La nivelul tubului contort distal:

A. există mecanisme de transport prin schimb ionic
B. se secretă Na+ şi se reabsorb K+ şi H+
C. mecanismul de transport prin schimb ionic este inactivat de aldosteron
D. mecanismele de transport prin schimb ionic nu sunt influenţate de ph-ul mediului intern
E. se secretă H+ şi se reabsorb K+ şi Na+
+
78. Secreţia de K :
A. are loc mai ales la nivelul tubului contort proximal
B. prin secreţia de potasiu rinichiul asigură creşterea potasemiei
C. se realizează prin mecanisme active (schimb ionic) şi pasive
D. are loc mai ales la nivelul tubului colector
E. prin secreţia de potasiu rinichiul asigură scăderea potasemiei
165
79. Referitor la mecanismul de transport al urinei următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. prin acumularea urinei în pelvis se iniţiază o contracţie peristaltică
B. stimularea simpatică afectează intensitatea contracţiei prin creşterea acesteia
C. stimularea parasimpatică poate scădea frecvenţa undelor peristaltice
D. prin acumularea urinei în pelvis presiunea din pelvis scade
E. contracţia peristaltică iniţiată prin acumularea urinei în pelvis se răspândeşte de-a lungul
vezicii urinare până la uretră
80. Vezica urinară:

A. este o cavitate cu pereţi alcătuiţi din musculatură netedă şi striată
B. face parte din căile urinare
C. este formată din: corpul vezical, trigonul vezical şi porţiunea intermediară
D. este o cavitate cu pereţi alcătuiţi numai din musculatură striată
E. este formată din 3 părţi: corpul vezical, colul vezical şi trigonul vezical.
81. Despre colul vezical se pot afirma următoarele:

A. muşchiul colului vezical este denumit adeseori şi sfincter extern
B. mai poartă denumirea de trigon vezical
C. se continuă în jos cu ureterul
D. este o prelungire sub formă de pâlnie a ureterelor
E. tonusul natural al colului vezical determină golirea vezicii urinare
82. Vezica urinară:

A. este alcătuită din două părţi: corpul vezical şi colul vezical
B. are pereţii alcătuiţi în majoritate din musculatură striată
C. prezintă un sfincter extern care este în întregime muşchi neted
D. prezintă un sfincter intern care determină în mod natural pătrunderea urinei la nivelul colului
vezical
E. atât sfincterul intern cât şi cel extern al vezicii sunt alcătuite din mesculatură striată
83. Despre muşchiul colului vezical se pot afirma următoarele:

A. este denumit adeseori şi sfincter extern
B. tonusul său natural opreşte, în mod normal pătrunderea urinei la nivelul uretrei
C. tonusul său natural opreşte, în mod normal pătrunderea urinei la nivelul ureterelor
E. împiedică
D. niciuna dingolirea mai suscând presiunea intravezicală atinge pragul critic
cele devezicii,
84. Sfincterul intern al vezicii urinare:

A. se mai numeşte adeseori şi sfincter striat
B. nu poate preveni micţiunea chiar şi atunci când controlul voluntar tinde să o iniţieze
C. este denumirea dată muşchiului colului vezical
D. este alcătuit din muşchi striat şi neted
E. este controlat de sistemul nervos
166
85. Despre micţiune se pot afirma următoarele:

A. când în vezică s-au adunat 30-50 ml de urină presiunea creşte foarte mult şi rapid
B. acumularea în vezica urinară a 200 -300 ml de urină determină o creştere de numai câţiva
centimetri apă a presiunii intravezicale
C. dacă volumul de urină depăşeşte 300 -400 ml presiunea creşte la 5 -10 cm apă
D. acumularea în vezica urinară a 2 00-300 ml de urină determină o creştere a presiunii foarte
rapidă
E. dacă volumul de urină depăşeşte 300 -400 ml presiunea creşte foarte lent
86. În compoziţia urinei nu intră:

A. substanţe organice
B. hematii
C. trombocite
D. leucocite
E. substanţe minerale
87. Despre compoziţia chimică a urinei se poate afirma:

A. urina conţine în proporţie de 10% diverşi componenţi şi de 90 % apă
B. urina are în compoziţie substanţe minerale (săruri de Na, K, Ca, Mg)
C. urina are în compoziţie hematii şi leucocite(>5000/ml)
D. urina conţine în proporţie de 95% diverşi componenţi şi de 10% apă
E. urina conţine în proporţie de 50% diverşi componenţi şi de 50 % apă
88. Care dintre următoarele valori medii normale/24 h în urina finală este falsă:
A. Na+ =3,3 g
B. Ca2+ = 0,3 g
C. Mg2+ = 150 mg
D. Cl- = 5,2 g
E. uree = 25 g
89. Care dintre următoarele valori medii normale/24 h în urina finală este adevărată:
A. uree = 25 g
B. acid uric = 2-3,9 g
C. fosfor = 0,2 g
D. apa = 1-2 L
E. uree = 3,3 g
90. Care dintre următoarele valori medii normale/24 h în urina finală este falsă:
A. HCO3- = 0,3 g
B. apă = 1,3 - 1,8 L
C. Na+ = 2 - 3,9 g
D. fosfor = 1,5 g
E. Ca2+ = 0,2 g
167
91. Nefronii corticali sunt:

A. aproximativ 300.000
B. 85% din numărul total de nefroni
C. 15 % din numărul total de nefroni
D. aproximativ 170.000
E. circa 2.000.000
92. Nefronii juxtamedulari sunt:

A. aproximativ 1.700.000
B. aproximativ 300.000
C. 85% din numărul total de nefroni
D. circa 2.000.000
E. 90% din numărul total de nefroni
93. Piramida Malpighi:

A. are vârful spre corticala renală
B. are baza spre medulara renală
C. are baza spre corticala renală
D. nu prezintă bază sau vârf
E. este unitatea funcţională a rinichiului
94. Cât este debitul sangvin renal în condiţii bazale la o persoană în repaus ce are o frecvenţă
cardiacă de 80 bătăi cardiace/min şi un debit-bătaie de 80 ml/min:
A. 1600 ml/min
B. 1080 ml/min
C. 1280 ml/min
D. 1180 ml/min
E. 1700 ml/min
95. Urina primară:

A. mai poartă denumirea de filtrat renal
B. este un lichid care filtrează din capsula Bowman în capilarele glomerulare
C. cantitativ, valoarea normală este de aproximativ 125 ml/oră
D. cantitativ, valoarea normală este de aproximativ 180 L/oră
E. are aceeaşi compoziţie ca şi lichidul care filtrează în interstiţii la capătul venos al capilarelor
96. Urina finală:

A. mai poartă denumirea de filtrat glomerular
B. este filtratul glomerular ce traversează diferitele porţiuni ale tubilor uriniferi
C. este un lichid care rezultă în urma proceselor de absorbţie şi reabsorbţie selectivă a
substanţelor, procese realizate de epiteliul renal
D. este un lichid care filtrează din capsula Bowman în capilarele glomerulare
E. este o plasmă care nu conţine proteine în cantităţi semnificative
168
97. Cât reprezintă debitul sangvin renal în cazul unei persoane cu debit cardiac de repaus de 6 L/
min:
A. 125 ml/min
B. 120 ml/min
C. 1200 ml/min
D. 1100 ml/min
E. 180 ml/min
A. ansele Henle lungi sunt caracteristice nefronilor corticali

B. biochimic membranele celulelor tubulare conţin pompe metabolice care participă la
transportul activ
C. mecanismul secreţiei de H+ este inhibat de aldosteron
D. secretia de K+ are loc mai ales în tubul contort proximal prin mecanisme active
E. urina finală mai poartă denumirea de filtrat glomerular

A. eliberarea reninei este o funcţie majoră a rinichilor
B. reţeaua capilară peritubulară primeşte din arteriolele aferente sângele care a trecut deja prin
glomerul
C. nefrocitele prezintă la polul apical numeroşi microvili iar la polul bazal au numeroase
mitocondrii
D. debitul sanguin renal este de aproximativ 1200 L/min
E. nu toate segmentele nefronului pot reabsorbi apa
100.Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

A. un rinichi conţine aproximativ 2 milioane de n efroni
B. la nivelul tubului contort distal există mecanisme de transport prin schimb ionic care
reabsorb Na+ şi secretă K+ sau H+
C. nefronii juxtamedulari sunt extrem de importanţi în mecanismul contracurent, de producere
a urinii diluate
D. principala modalitate de curăţire a plasmei de cataboliţii azotaţi neutilizabili este secreţia.
E. transportul activ se face în virtutea unor legi fizice, ale difuziunii şi osmozei precum şi a
diferenţelor de presiuni hidrostatice.
169
RĂSPUNSURI
1. C (pag. 103) 51. D (pag. 103)

2. C (pag. 103) 52. C (pag. 104)
3. D (pag. 103-104) 53. E (pag. 104)
4. D (pag. 103) 54. C (pag. 104)
5. C (pag. 103) 55. A (pag. 104)
6. E (pag. 103-104) 56. E (pag. 103)
7. D (pag. 103) 57. E (pag. 103, 104)
8. A (pag. 103) 58. C (pag. 103-106)
9. C (pag. 103) 59. C (pag. 103-106)
10. A (pag. 103) 60. A (pag. 103-106)
11. C (pag. 103) 61. C (pag. 103)
12. B (pag. 103) 62. C (pag. 103)
13. B (pag. 103) 63. C (pag. 103)
14. D (pag. 103) 64. A (pag. 103)
15. D (pag. 103-104) 65. A (pag. 103)
16. D (pag. 103) 66. C (pag. 103-106)
17. C (pag. 104) 67. A (pag. 104)
18. A (pag. 104) 68. A (pag. 104)
19. B (pag. 104) 69. C (pag. 104)
20. E (pag. 104) 70. C (pag. 104)
21. E (pag. 104) 71. B (pag. 104)
22. C (pag. 104) 72. A (pag. 104)
23. A (pag. 104) 73. A (pag. 104)
24. E (pag. 104) 74. B (pag. 104)
25. E (pag. 104) 75. A (pag. 104)
26. E (pag. 104) 76. C (pag. 104)
27. D (pag. 104) 77. A (pag. 104)
28. C (pag. 104) 78. C (pag. 104)
29. C (pag. 104) 79. A (pag. 105)
30. D (pag. 104) 80. B (pag. 105)
31. C (pag. 104) 81. B (pag. 105)
32. A (pag. 104) 82. A (pag. 105)
33. E (pag. 105) 83. B (pag. 105)
34. C (pag. 105) 84. C (pag. 105)
35. D (pag. 105) 85. B (pag. 105)
36. C (pag. 105) 86. C (pag. 105)
37. B (pag. 105) 87. B (pag. 105)
38. B (pag. 105) 88. B (pag. 105)
39. E (pag. 105) 89. A (pag. 105)
40. B (pag. 105) 90. C (pag. 105)
41. E (pag. 105) 91. B (pag. 103)
42. D (pag. 105) 92. B (pag. 103)
43. C (pag. 105) 93. C (pag. 103)
44. D (pag. 105) 94. C (pag. 103)
45. E (pag. 105) 95. C (pag. 103)
46. C (pag. 105) 96. B (pag. 104)
47. B (pag. 105) 97. C (pag. 103)
48. E (pag. 105) 98. B (pag. 103-104)
49. E (pag. 103) 99. C (pag. 103-106)
50. C (pag. 105) 100.B (pag. 103-104)
170
10. TEST RECAPITULATIV
Şef de lucrări dr. Constantin Bălăeţ
1. Al treilea neuron al căii optice se află în:

A. Talamus
B. Corpul geniculat lateral
C. Celulele bipolare
D. Chiasma optică
E. Celule multipolare
2. Punctul remotum:
A. Este la 6 m de ochi
B. Este la 18 cm de ochi
C. Este la 25 cm de ochi
D. Este la 18 mm față de retină
E. Este la 18 m de ochi
3. Analizatorul care furnizează cantitatea cea mai mare de informații este:

A. Vizual
B. Cutanat
C. Olfactiv
D. Auditiv
E. Vestibular
4. Protoneuronul căii vestibulare este situat în:

A. Bulb
B. Punte
C. Nuclei vestibulari
D. Mezencefal
E. Ganglionul vestibular Scarpa
171
5. Inervația parasimpatică a fibrelor musculare circulare ale irisului este asigurată de:
A. Nervul oculomotor
B. Nervul abducens
C. Nervul trohlear
D. Nervul facial
E. Nervul optic
6. Originea reală a nervilor cranieni responsabili de motilitatea globului ocular se află:

A. În punte și mezencefal
B. În bulb și punte
C. Numai în punte
D. Numai în bulb
E. Numai în mezencefal
7. Următoarele papile nu conțin muguri gustativi:

A. Foliate
B. Caliciforme
C. Fungiforme
D. Filiforme
E. Circumvalate
8. În partea inferioară a girului postcentral se află aria:
B. Olfactivă
A. Gustativă
C. De proiecție a echilibrului
D. Auditivă
E. Vizuală
9. Fusurile neuromusculare sunt răspândite în:

A. Tendoane
B. Aponevroze
C. Capsule articulare
D. Periost
E. Mușchi
10. Retina conține:
A. Celule de asociație
B. Celule multipolare
C. Celule bipolare
D. Celule de susținere
E. Toate aceste tipuri
172
11. Percepția gustului se realizează astfel:

A. Amar la vârful limbii
B. Acru la vârful limbii
C. Dulce la baza limbii
D. Sărat pe marginile limbii
E. Acru în centrul limbii
12. Cu lentile convergente se corectează:

A. Astigmatismul
B. Ochiul hipermetrop
C. Ochiul miop
D. Ochiul emetrop
E. Nici unul de mai sus
13. Din tunica mijlocie a globului ocular face parte:

A. Coroida
B. Retina
C. Sclerotica
D. Corneea
E. Nici una
14. Limita anterioară a coroidei este reprezentată de:

A. Ora serrata
B. Corpi ciliari
C. Iris
D. Procesele ciliare
E. Ligamentele suspensoare ale cristalinului
15. Celulele cu conuri din structura re tinei sunt în număr de:

A. 5-7 milioane
B. 3 milioane
C. 40 milioane
D. 15 milioane
E. 30 milioane
16. Glandele endocrine sunt următoarele, cu excepţia:
A. Parotidele
B. Placentă
C. Timus
D. Epifiză
E. Hipofiză
173
17. Care dintre următoarele organe conțin și celule cu rol endocrin:

A. Antru piloric
B. Rinichiul
C. Duodenul
D. Toate de mai sus
E. Nici una
18. Hipofiza:
A. Este localizată la baza encefalului
B. Prezintă doi lobi
C. Intră în componența epitalamusului
D. Este situată între tuberculii cvadrigemeni superiori
E. Este localizată pe șaua turcească sub osul etmoid
19. Adenohipofiza secretă:

A. Hormon melanocitostimulant
B. Oxitocină
C. Cortizol
D. Hormon luteinizant
E. Hormon antidiuretic
20. Insulina:
A. Scade sinteza de glicerol
B. Crește lipogeneza
C. Hipersecreția de insulină determină diabet zaharat
D. Este singurul hiperglicemiant
E. Este singurul hormon cu efect catabolizant pe toate mecanismele intermediare
21. Calcitonina:
A. Ajută la fixarea calciului în oase
B. Ajută la eliminarea calciului din oase
C. Este un hormon hipercalcemiant
D. Este secretată de celule situate numai la nivelul paratiroidei
E. Este secretată de celule situate numai la nivelul tiroidei
22. Care din următoarele sunt oase lungi :
A. Fibula
B. Scapula
C. Occiputal
D. Parietal
E. Frontal
174
23. Câte oase carpiene participă la formarea scheletului mâinii:

A. 9
B. 7
C. 5
D. 8
E. 14
24. Sarcomerul este unitatea morfofuncțională a miofibrilei și este cuprins între:

A. Două benzi H
B. Două benzi A
C. Doua benzi I
D. Trei membrane Z
E. Două membrane Z
25. Randamentul contracției masei musculare este de:

A. 40%
B. 50%
C. 60%
D. 30%
E. 70%
26. Articulațiile dintre corpurile vertebrale sunt:

A. Sincondroze
B. Sindesmoze
C. Amfiartroze
D. Artrodii
E. Sinostoze
27. Potențialul de acțiune se propagă în lungul fibrei musculare cu o viteză de:

A. 300m/s
B. 100m/s
C. 200m/s
D. 50m/s
E. 30m/s
28. Scheletul piciorului este format din:
A.
B. 29
27 oase
oase
C. 26 oase
D. 25 oase
E. 24 oase
175
29. Oasele care participă la formarea neurocraniului sunt:

A. Temporal
B. Parietale
C. Etmoid
D. Sfenoid
E. Toate afirmațiile sunt adevărate
30. Prima vertebră cervicală se numește:

A. Sacru
B. Coccis
C. Occipital
D. Axis
E. Atlas
31. În regiunea toracală se găsesc:

A. 33 vertebre
B. 12 vertebre
C. 32 vertebre
D. 31 vertebre
E. 30 vertebre
32. Durata fazei de latență în cazul fibrei musculare striate este de:
A. 0,05 sec
B. 0,04 sec
C. 0,03 sec
D. 0,01 sec
E. 1 sec
33. Mușchii scheletici reprezintă:

A. 10% din masa organismului
B. 20% din masa organismului
C. 30% din masa organismului
D. 40% din masa organismului
E. 50% din masa organismului
34. Saliva conține un procent de substanțe organice de:
A. 0,1%
B. 0,2%
C. 0,3%
D. 0,4%
E. 0,5%
176
35. Nucleazele sunt enzime produse de:

A. Acinii pancreatici
B. Glandele oxintice
C. Hepatocite
D. Enterocite
E. Glandele parotide
36. Întrestomac și duoden se găsește:

A. Cardia
B. Sfincterul Oddi
C. Un sfincter funcțional
D. Sfincterul piloric
E. Valva ileocecală
37. Unde se găsesc celulele care secretă gastrină:

A. În glandele oxintice
B. În acinii pancreatici
C. În parotide
D. În glandele pilorice
E. În glandele paratiroide
38. Nu este o dizaharidază:
A.
B. Amilaza
Zaharaza
C. Lactaza
D. Izomaltaza
E. Maltaza
39. Nu intră în alcătuirea chilomicronilor:

A. Vitamine liposolubile
B. Săruri biliare
C. Lecitină
D. Colesterol
E. Vitamine hidrosolubile
40. pH-ul optim pentru pepsină este:
A. 1,8-3,5
B. 1,2-2,5
C. 1,5-2
D. 1-5
E. 5-7
177
41. Glandele oxintice nu secretă:

A. Pepsinogen
B. Mucus
C. Factor intrinsec
D. Acid clorhidric
E. Vitamina B 12
42. Bila este formată de către hepatocite și celule ductale în cantitate de:
A. 250 – 1100 ml/zi
B. 400-2000 ml/zi
C. 500-1800ml/zi
D. 600-2000 ml/zi
E. 650-2500 ml/zi
43. Benzile musculare din structura intestinului gros se numesc:

A. Apendici epiploci
B. Haustre
C. Mezocolon
D. Adventice
E. Tenii
44. Care dintre următoarele organe are cap, corp și coadă:

A. Pancreas
B. Stomac
C. Ficat
D. Colon
E. Faringe
45. Timpul necesar chimului pentru a trece de la pilor la valva ileocecală este:
A. 1-2 minute
B. 1 oră
C. 2-3 ore
D. 3-5 ore
E. 20 minute
46. Glucidele reprezintă din dietă, un procent de :

A. 10-20%
B. 30-40%
C. 50-60%
D. 70-80%
E. 5%
178
47. Secrețiile intestinului subțire conțin următoarele, cu excepţia:

A. Amilază
B. Mucus
C. Izomaltază
D. Zaharază
E. Lipază
48. Care dintre următoarele substanțe are rol bactericid:

A. Acizi biliari
B. Lizozimi
C. Sărui biliare
D. Acid clorhidric
E. Toate răspunsurile sunt false
49. Mucusul este:

A. O glicoproteină
B. Un acid nucleic
C. Un derivat de colesterol
D. Un fosfolipid
E. Un glicolipid
50. Pe arcada dentară superioară se află:

A. 4 premolari
B. 4 canini
C. 2 incisivi
D. 2 molari
E. 3 molari
51. Următorul ion are concentrație mai mare în salivă decât în plasmă:
A. Potasiu
B. Sodiu
C. Calciu
D. Clor
E. Fier
52. Mișcările limbii asociate cu masticația sunt coordonate de fibre ale nervilor:
A.
B. Vag
Glosofaringian
C. Hipoglos
D. Facial
E. Trigemen
179
53. Forța contracțiilor gastrice este controlată de:

A. Adrenalină
B. Alimente
C. Acetilcolină
D. Apă
E. Amilază salivară
54. Unda de relaxare esofagiană:

A. Se deplasează spre faringe
B. Urmează undei peristaltice
C. Relaxează faringele
D. Se transmite prin neuronii mienterici
E. Este coordonată vagal
55. Glandele pilorice secretă:

A. Somatostatină
B. Factor intrinsec
C. Gastrină
D. Pepsinogen
E. Acid clorhidric
56. Are pH acid următoarea secreție:

A. Pancreatică
B. Biliară
C. Intestinală
D. Colonică
E. Gastrică
57. Reduc tensiunea superficială a grăsimilor:

A. Sărurile biliare
B. Electroliții
C. Acizii nucleici
D. Lipazele
E. Acidul clorhidric
58. Plasma sanguină conține apă în procent de:
A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 40%
E. 90%
180
59. Hemostaza primară are ca efect oprirea sângerării într -un timp de:
A. 1-2 minute
B. 6-8 minute
C. 2-4 minute
D. 4-8 minute
E. 7-8 minute
60. Canalul toracic are o lungime de:

A. 20 cm
B. 40
C. 25-30
cm cm
D. 50 cm
E. 2 cm
61. La nivelul fasciculului His și rețelei Purkinje, frecvența descărcărilor este de:
A. 15/min
B. 25.min
C. 35/min
D. 45/min
E. 50/min
62. Volumul bătaie al fiecărui ventricul are o valoare medie de:

A. 50ml
B. 60ml
C. 70ml
D. 90ml
E. 100ml
63. În artera Aortă, sângele se deplasează cu o viteză de:

A. 100mm/sec
B. 200mm/sec
C. 300mm/sec
D. 400mm/sec
E. 500mm/sec
64. Înregistrarea grafică a pulsului se numește:

A. Sfigmogramă
B. Fonocardiogramă
C. Electrocardiogramă
D. Șoc apexian
E. Miogramă
181
65. Viteza sângelui în capilare este de:

A. 500mm/sec
B. 50mm/sec
C. 100mm/sec
D. 0,5mm/sec
E. Nici o afirmație corectă
66. Durata diastolei ventriculare este de:

A. 0,1 sec
B. 0,3 sec
C. 0,5 sec
D. 0,6 sec
E. 0,8 sec
67. Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru:

A. Pereții bazinului
B. Vezica urinară
C. Penis
D. Prostată
E. Nici una dintre acestea
68. Artera femurală se continuă cu:

A. Artera tibială posterioară
B. Artera poplitee
C. Artera tibială anterioară
D. Artera iliacă comună
E. Artera iliacă externă
69. Artera vertebrală participă la vascularizația:

A. Ochiului
B. Encefalului
C. Axilei
D. Peretelui anterolateral al toracelui
E. Cartilajului tiroid
70. Formarea fibrinei durează:
A. 1-2 min
B. 10 sec
C. 4-8 min
D. 2-4 min
E. 1-2 sec
182
71. În fiecare minut, la nivelul capilarelor arteriale glomerulare, se filtrează:

A. 20 ml apă
B. 500 ml apă
C. 2 ml apă
D. 30 ml apă
E. 16 ml apă
72. Vena iliacă externă continuă vena:

A. Cavă inferioară
B. Cavă superioară
C. Portă
D. Splenică
E. Femurală
73. Debitul cardiac scade în:

A. Febră
B. Altitudine
C. Sarcină
D. Somn
E. Nici un răspuns corect
74. Manifestările mecanice ale ciclului cardiac sunt redate de:

A. Pulsul arterial
B. Zgomotele cardiace
C. Fonocardiogramă
D. Repolarizarea miocardică
E. Electrocardiogramă
75. Sângele este format din:

A. Perilimfă
B. Lichid interstițial
C. Limfă
D. Endolimfă
E. Elemente figurate
76. La examenul microscopic al sângelui nu se observă :
A. Limfă
B. Eritrocite
C. Hematii
D. Leucocite
E. Trombocite
183
77. Depre hematii, sunt corecte următoarele afirmații, cu excepţia:
A. Au rol în transportul bioxidului de carbon
B. Au rol în transportul oxigenului
C. Au rol în menținerea echilibrului acido -bazic
D. Sunt elemente figurate ale sângelui
E. Sunt celule nucleate
78. Leucocitele:
A. Sunt celule anucleate
B. Traversează peretele venos
C. Traversează peretele arterial
D. Nu traversează peretele capilar
E. Participă la diapedeză
79. Plasma sanguină conține:

A. Apă 9%
B. Substanțe organice 90%
C. Substanțe anorganice 1%
D. Majoritatea proteinelor
E. Reprezintă 55% din volumul sanguin
80. În structura plasmei se găsesc:

A. Aglutinogenul 0
B. Aglutinogenul A
C. Aglutinogenul B
D. Globuline
E. Plachete
81. Din cavitatea nazală, aerul trece în:

A. Trahee
B. Bronhii
C. Fosele nazale
D. Faringe
E. Corzile vocale
82. La nivelul vertebrei T4, traheea:

A. Se împarte în 4 bronhii
B. Se împarte în laringe și faringe
C. Se ramifică în cei 2 plămâni
D. Se continuă cu laringele
E. Se imparte în 2 bronhii
184
83. Volumul expirator de rezervă este:

A. 3500ml
B. 5000ml
C. 500ml
D. Volum de aer rămas în plămân după un expir forțat
E. Volumul de aer suplimentar ce poate fi expirat în timpul unei expirații forțate
84. Difuziuneaoxigenului se realizează:

A. Deoarece gradientul oxigenului este doar 1/10 din gradientul dioxidului de carbon
B. În aproximativ 0,75 sec
C. Deoarece presiunea parțială din capilare este dxe 100mm Hg și cea din aer de 40 mm Hg
D. Deoarece presiunea este de 100 mm Hg în aerul alveolar iar în sânge de 40 mm Hg
E. Dinspre sângele din capilare spre alveole
85. Care dintre următoarele structuri nu reprezintă o cale urinara:

A. Nefronii
B. Calicele mici
C. Calicele mari
D. Tubii colectori
E. Uretra
86. În dinamica filtrării prin membrana glomerulară, presiunea din capilarele glomerulare are
valoare medie de:
A. 18 mmHg
B. 20mmHg
C. 30mmHg
D. 60mmHg
E. Toate variantele de mai sus sunt false
87. Alegeți enunțul FALS cu privire la transportul activ al reabsorbției

tubulare:
A. Se realizează fără consum de ATP
B. Se realizează cu consum de oxigen
C. Se realizează cu consum de energie
D. Este selectiv
E. Se datorează travaliului metabolic al nefrocitului
88. Valoarea medie normală de acid uric eliminată în urina finală de 24 ore este de:
A. 1,3 l
B. 150 mg
C. 1,8 l
D. 5,3 g
E. 0,6 – 0,8 g
185
89. Care dintre următoarele enunțuri referitoare la compoziția urinei este FALS:
A. Urina nu conține hematii
B. Urina conține creatinină
C. Urina conține acid uric
D. Urina conține potasiu
E. Urina conține calciu
90. Presiunea din capsula Bowman:

A. Este considerată 0
B. Nu se opune filtrării
C. Este de 32 mmHg
D. Este de 18 mmHg
E. Determină filtrarea
91. Forma de utilizare preferențială a hexozelor de către celule, este:

A. Sucroza
B. Fructoza
C. Zaharoza
D. Galactoza
E. Glucoza (X)
92. Randamentul glicolizei anaerobe este:
A.
B. 7%
6%
C. 5%
D. 4%
E. 3%
93. Este vitamină hidrosolubilă:

A. Retinol
B. Tocoferol
C. Filochinonă
D. Calciferol
E. Piridoxina (X)
94. Mobilizarea acizilor grași nu este realizată de:
A. Epinefrină
B. Cortizol
C. STH
D. Noradrenalină
E. Insulină
186
95. Precizați care dintre următoarele structuri nu aparțin uterului:

A. Cervixul
B. Perimetrul
C. Miometrul
D. Endometrul
E. Foliculii
96. La femeie, organul genital extern este reprezentat de:

A. Vulvă
B. Col uterin
C. Ovar
D. Vagin
E. Ovocit
97. Gonada masculină este reprezentată de:

A. Spermatozoid
B. Epididim
C. Scrot
D. Penis
E. Testicul
98. După ovulație, fecundarea se poate produce până la :

A. 10 zile
B. 8 zile
C. 6 zile
D. 1 zi
E. 1 oră
99. Ovulația și formarea corpului galben este stimulată de către:

A. LH
B. Prolactină
C. Progesteron
D. Estradiol
E. FSH
100. Precizați în ce zi a ciclului ovarian are loc ovulația:

A.
B. Ziua
Prima28zi
C. Ziua 3
D. Ziua 10
E. Ziua 14
187
RĂSPUNSURI
1. B (pag. 10) 51. A (pag. 26, 27)

2. A (pag. 7) 52. C (pag. 43)
3. A (pag.9) 53. C (pag. 43)
4. E (pag.10) 54. D (pag. 41)
5. A (pag.5) 55. C (pag. 44 )
6. A (pag.4) 56. E (pag. 43)
7. D (pag.9) 57. A (pag.46)
8. B (pag.9) 58. E (pag. 44)
9. E (pag.11) 59. C (pag. 44))
10. E (pag.8) 60. B (pag. 45)
11. D (pag.7) 61. B (pag. 54)
12. B (pag.5) 62. C (pag. 54)
13. A (pag.11) 63. E (pag 54, 60)
14. A (pag.8) 64. A (pag. 55)
15. A (pag.4) 65. D (pag. 59)
16. A (pag.4) 66. C (pag. 58)
17. D (pag.6) 67. A (pag. 63)
18. A (pag.4) 68. B (pag. 65)
19. D (pag.4) 69. B (pag. 70)
20. B (pag.4, 5) 70. E (pag. 71)
21. A (pag.5,6,7 ) 71. E (pag. 67)
22. A (pag. 7) 72. E (pag. 71)
23. D (pag. 8,9,10) 73. D (pag. 65)
24. E (pag. 9) 74. A (pag. 64)
25. D (pag. 11) 75. E (pag. 65)
26.
27. C (pag.
E (pag. 6)
7) 76.
77. A (pag.
E (pag. 71)
65)
28. C (pag. 7) 78. E (pag. 70)
29. E (pag. 7) 79. E (pag. 75)
30. E (pag.7 ) 80. D (pag. 77, 79)
31. B (pag. 13) 81. D (pag. 74)
32. D (pag. 21) 82. E (pag. 77, 79)
33. D (pag. 35) 83. E (pag. 80)
34. C (pag. 25) 84. D (pag. 80, 81)
35. A (pag. 30) 85. A (pag. 77)
36. D (pag. 27) 86. D (pag. 77)
37. D (pag. 21) 87. A (pag. 75, 78)
38. A (pag. 28) 88. E (pag. 74)
39. E (pag. 28) 89. A (pag. 74, 75)
40. A (pag. 29) 90. D (pag. 78)
41. E (pag. 23) 91. E (pag. 80)
42. A (pag. 26, 27) 92. E (pag. 79)
43.
44. E
A (pag.
(pag. 19)
28) 93.
94. E
E (pag.
(pag. 75,
77) 78)
45. D (pag. 44) 95. E (pag. 75, 74)
46. C (pag. 47) 96. A (pag. 75)
47. A (pag. 46) 97. E (pag.28)
48. B (pag. 44) 98. D (pag. 77)
49. A (pag. 50) 99. A (pag. 76)
50. A (pag. 44) 100.E (pag. 77)
188

Carte Grile Titu 2015 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Grile Titu 2015 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Titu Maiorescu

învăţământul superior medical

Cole ctivu l de autori (în ordine alfabetică):

Colecţia Facultăţii de Medicină a Universităţii Titu Maiore scu d in Bucureşti

Lucrarea cuprindeîntrebări formulate conform manualului (avizat prinordinul Ministrului

BUCUREŞTI, Str. Anton Pann nr.18A, sector 3, cod 030796,

© Toate drepturile asupra acesteipublicaţii aparţin UTM

1. Celule, ţesuturi,organe, sisteme de organe, organism. Metabolismul ………......... pag. 5

2. Sistem nervos .…….………………………………………..…….……………….. pag. 24

3. Analizatori ………………………………………………………………………… pag. 42

4. Glande endocrine …………………………………………………………………. pag. 61

5. Mişcarea …………………………………………………………………………... pag. 79

6. Digestia şi absorbţia ………………………………………………………………. pag. 98

7. Circulaţia ………………………………………………………………………….. pag. 116

8. Respiraţia. Funcţia de reproducere ………………………………………………... pag. 134

9. Excreţia ………………………………………………………………………….. pag. 152

10. Test recapitulativ ………………………………………………………………... pag. 171

1. CELULE, ŢESUTURI, ORGANE, SISTEME DE ORGANE,

Şef de lucrări d r. Bogdan-Ioan Coculescu

La întrebările de mai jos (1-100) alegeţi un singur răspuns corect.

1. Pentru organele interne se foloseşte curent termenul de:

5. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin:

6. Planul frontal al corpului:

7. Planul transversal al corpului:

9. Forma tuturor celulelor este iniţial:

10. Următoarele celule îşi păstrează forma iniţială, cu o excepţie:

11. Dimensiunile medii ale celulelor din organism sunt:

12. Membrana celulară prezintă următoarea caracteristică:

13. Epiteliul mucoasei intestinului prezintă prelungiri citoplasmatice permanente acoperite de

15.Organitele specifice din citoplasma celulară sunt:

16.Mitocondriile îndeplinesc următoarea funcţie la nivel celular:

18. Aparatul Golgi are rol în:

19. Lizozomii îndeplinesc următoarea funcţie celulară:

20. Centrozomul are asociată ca funcţie celulară:

21. Hepatocitele sunt celule:

23. Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt:

24. Raportul nucleu/citoplasmă într-o celulă este:

25. Nucleul celulelor cuprinde:

26. Membrana celulară nu reprezintă o barieră în difuziunea următoarelor molecule nepolarizate

30. Pompa Na+/K+:

31. Proteinele transportoare membranare intervin în:

33. Potenţialul membranar de repaus are o valoare medie de:

34. Potenţialul de acţiune:

35. Celulele au o serie de proprietăţi generale, cu o excepţie:

36. Una dintre proprietăţile speciale ale celulelor este:

38. Contractilitatea celulelor musculare este:

E. niciuna din cele de mai sus nu este o excepţie

41. Ţesutul epitelial pluristratificat intră în alcătuirea următoarelor structuri, cu o excepţie:

42. Ţesutul epitelial pseudostratificat se găseşte în:

43. Ţesutul epitelial glandular (secretor) de tip mixt intră în alcătuirea:

44. Ţesutul muscular poate fi:

45. Ţesutul conjunctiv reticulat se întâlneşte în:

47. Ţesutul muscular neted se află în:

48. Glucoza poate fi stocată sub formă de glicogen (glicogenogeneză) în:

49. Glicogenoliza este activată de:

51. Procesele de tip anabolic (anabolismul) predomină:

54. Fosforilarea oxidativă:

55. Acidul adenozindifosforic (ADP):

A. are rol în controlul glicogenolizei

56. În glicoliza anaerobă are loc unul dintre următoarele evenimente:

E. niciuna din cele de mai sus

59. Glicemia se menţine în limite relativ

60. Adrenalina îşi exercită acţiunea hiperglicemiantă prin stimularea: