Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proba E. a)
Limba și literatura română
Varianta 1
Filiera teoretică – Profilul umanist; Filiera vocațională – Profilul pedagogic
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de trei ore.
SUBIECTUL I (50 de
puncte)
Citește următorul fragment:
Între legendele noastre naționale e una (în colecția Ispirescu) de străveche origine
desigur și de o mare adâncime. Un om primește de la ursite privilegiul „vieții fără moarte și
tinereții fără îmbătrânire”. Acesta trece pe lângă un oraș și întreabă pe un târgoveț, ce culegea
mere într-o grădină, de când sta orașul acela?
– De când lumea, răspunse omul culegând mai departe.
Peste cinci sute de ani omul pururea tânăr trece iar prin acel loc, dar de oraș nici
urmă. Un cioban singur își păștea oile, cântând din fluier.
– De când s-a risipit orașul de aci? întrebă el.
– Ce oraș? i se răspunse. N-a fost niciodată, tot câmp limpede, bun de pășune a fost
aci.
Într-alt rând omul pururea tânăr găsi aci un codru mare și un cărbunar tăind lemne.
– De când e codrul? întrebă.
– Da cine-l mai ține minte de cându-i ? răspunse cărbunarul.
Și în sfârșit peste alte cinci sute de ani omul pururea tânăr regăsi iar un oraș mare. În
piață larmă, trâmbițe, tobe, steaguri, veselie.
– De când e orașul, întrebă el, unde-i pădurea, unde păstorul cu fluierul ?
Dar cine să-i răspunză la toate întrebările acestea? Fiecine în piață era preocupat de
trebile lui proprii, de sine însuși, de ceea ce se petrecea împrejurul lui.
Omul pururea tânăr, când trecuse pe lângă acel oraș, făptuise multe lucruri bune.
Ciobanului [î]i răpeau tătarii din turmă și el a alungat tătarii, cărbunarului îi urlau lupii pe
lângă casă, el a stârpit lupăriile, și-n adevăr într-o piață a noului oraș el a văzut o statuă călare
c-o în mână și s-a recunoscut pe sine în acea statuă.
– Eu sunt acela, zise el mulțimii dimprejurul lui, dar toți râseră de el și nu-l credeau.
La arhiva primăriei stătea scris că fapta reprezentată prin statuă se petrecuse cu multe sute de
ani înainte.
– Dar eu sunt acela, zise el. Nu țineți voi minte. […]
Dar cine să crează că el e geniul neamului românesc, pururea având în minte trecutul
întreg și de aceea neuimindu-se de ceea ce vede acum? Ba, în mulțimea cea mare iată că se
găsi un ins cu fața vicleană, cu ochii bulbucați și cam ⃰cepeleag la vorbă, care începu ceartă cu
omul pururea tânăr, zicând: ,,Ce vorbești tu? De când sunt eu există toate câte le vezi. Înainte
de mine nu erau decât boieri și rumâni . […] Eu am creat țara aceasta, înainte de mine nu era
nimic". Omul pururea tânăr râse, îi dete cu tifla și se făcu nevăzut.
⃰cepeleag – peltic. ⃰elebardă – halebardă.
1
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre
următoarele cerințe cu privire la textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței îi dete cu tifla.
2. Menționează prin ce repere spațiale sugerează Mihai Eminescu succesiunea
epocilor istorice.
Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte
(utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct;
punctuația – 1 punct).
2
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă
minimum 50 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.