De Sanduc Lovin Stefan Vlad În mod tradițional, Carinatae au fost definite ca fiind toate păsările al căror stern (osul pieptului) are o chilă (carina). Chila este o creastă mediană puternică care curge pe lungimea sternului. Aceasta este o zonă importantă pentru atașarea mușchilor de zbor. Astfel, toate păsările zburătoare au o chilă pronunțată. Ratitele, toate care nu zboară, nu au o chilă puternică. Astfel, păsările vii au fost împărțite în carinatae (cu chilie) și ratite (din ratis, „raft”, referindu-se la planeitatea sternului). Dificultatea cu această schemă din punct de vedere filogenetic a fost că unele păsări fără zbor, fără chile puternice, descind direct din păsările zburătoare obișnuite care posedă una. Exemplele includ kakapo, un papagal care nu zboară, și dodo, un columbiform (familia porumbeilor). Niciuna dintre aceste păsări nu este ratită. Astfel, această presupusă trăsătură distinctivă a fost ușor de utilizat, dar nu avea nimic de-a face cu relația filogenetică reală. Cea mai primitivă rudă de pasăre cunoscută cu sternul chiul este Confuciusornis. În timp ce unele exemplare din această pasăre-tulpină au sternul plat, unele prezintă o mică creastă care ar fi putut susține o chilă cartilaginoasă. Exemple de pasari acarinate