Comportamentul Social, Teritorial şi

Agonistic al Gorilei de munte

Marțineac Ștefan Cătălin

An III , Grupa 808B

0
 Cuprins

Noţiuni generale.............................................................................2
Taxonomie.............................................................................2
Areal geografic......................................................................3
Aspect exterior......................................................................5

Comportament social şi teritorial................................................9

Comportament agonistic.............................................................15

Bibliografie...................................................................................18

1
Noţiuni generale

Fig 1-Familie de gorile-www.enjoyrwanda.info

Taxonomie
 Regnul Animalia
 Increngătura Chordata
 Subincrengătura Vertebrata
 Clasa Mammalia
 Ordin Primates
 Familie Hominidae
 Subfamilie Homininae
 Trib Gorillini
 Gen Gorilla
 Specia Gorilla Beringei

2
 Areal geografic

Gorila de munte
O întalnim în jurul Parcului
Naţional din Uganda, la altitudini între
2500 si 3500 m, între vulcanul Virunga si
munţii Kahuzi, la nord de lacul Kivu.
Fig.2-Harta- www.google.ro
Are o greutate de 155 kg şi poate atinge o inălţime de 172 cm.
Gorilele trăiesc, în principal, prin pădurile tropicale africane, din
Camerun, Gabon, Congo, Guineea Ecuatoriala.
O specie aparte, cunoscută ca gorila de munte este răspandită în
Munţii Virunga, din Rwanda şi Uganda.
Gorila de munte trăieşte în
cele mai înalte locuri, faţă de
celelalte specii de gorile, la
Fig 3-Vulcanul Virunga-www.google.ro

altitudini cuprinse între 2200m-4000m. Aceste zone prezintă un climat

divizat în patru sezoane. Două umede- unul din martie până în mai, respectiv
unul din septembrie până în noiembrie şi două uscate, unul din iunie până în
august, respectiv unul din decembrie până în februarie. Temperaturile
variază între 3,9-14,5 grade C, ajungand uneori până la 25,8 grade C.
Viaţa gorilelor nu este lipsită de pericole, principalii lor dusmani fiind
leoparzii şi crocodilii, de care nu ştiu să se ferească.
În urma cercetărilor făcute se estimează că populaţia de gorile ajunge
la aproximativ 500 de indivizi în libertate. Alte 320 de gorile se află în
grădinile zoologice din SUA.

3
 Opt state africane au adoptat legi pentru protejarea gorilelor.
Principalele dificultăţi în această problemă sunt legate de răspândirea
gorilelor pe arealuri foarte vaste şi fragmentate, braconajului, războaiele
civile şi în ultimul timp, bolile transmisibile primite de la om.
Sub acest aspect, s-ar părea că, după leoparzi şi crocodili, cei mai
periculoşi duşmani ai gorilelor sunt oamenii.

Aspect exterior

Dintre antropoide, doar cimpanzeul mai

seamănă cu gorila, dar este mai mic şi mai iute în
mişcare. Gorilele sunt maimuţe liniştite şi retrase:
nu atacă omul decât dacă sunt atacate, necăjite sau
îngrădite în ceea ce priveşte activitatea lor.
Fig.4-2 gorile-www.google.ro

4
 Gorilele de munte au corpuri robuste cu torace late, braţe lungi şi
musculoase, picioare scurte, capete masive, iar masculii sunt dotaţi cu canini
mari si ascuţiţi. Mâinile gorilei sunt prevăzute cu palme late, iar labele de la
picioare sunt dotate cu degete groase. Gorilele de munte au capete masive –
mai ales masculii, ale căror cranii au o creastă proeminentă, conferindu-le
capetelor lor o formă mai conică. Aceste creste ancorează puternicii muşchi
maseteri, care se atasează de mandibulă. Femelele adulte, de asemenea,
prezintă aceste creste, dar la acestea sunt mai puţin proeminente.
Caracteristicile faciale cum ar fi ridurile din jurul nasului – denumite
amprente faciale – sunt unice fiecărui individ şi sunt adesea utilizate de
cercetători pentru identificare. Blana gorilei de munte este lunga şi
mătăsoasă, variind ca şi colorit de la negru-albăstrui până la cenusiu-
maroniu şi îi conferă posibilitatea de a putea trăi în climate reci sau calde.
Masculii maturi dezvoltă pe spatele lor o pată mare de blană de culoare
argintie sau cenusie, dându-le numele de spinările argintii. Părul de pe
spatele lor este mai scurt decat cel de pe majoritatea celorlalte părţi ale
corpului, iar părul de pe braţe este deosebit de lung. De asemenea, masculii
posedă glande apocrine la nivelul subraţurilor lor care emană un miros
puternic atunci când animalul este stresat. Gorilele de munte se deosebesc de
alte gorile prin faptul că au parul mai lung, maxilarele şi dinţii mai
voluminoşi, nasurile mai mici şi braţe mai scurte. Gorilele sunt cele mai
mari primate, cu lungimi medii ale corpului de 150 cm la femele şi de 185
cm la masculi. Masculii prezintă anvergura bratelor de 2,25 m. Acestea sunt
extrem de dimorfice din punct de vedere sexual, femelele cântărind 70-114
kg şi masculii între 204 si 227 kg. Cel mai înalt „spinare argintie” înregistrat
a fost un individ de 1,94 m împuşcat în Alimbongo, nordul Kivu în mai

5
1938, iar cel mai greu era un mascul adult de 1,83 m împuşcat în Ambam,
Cemerun, care cântărea în jur de 266 kg.

Fig. 5-Gorila dominanta-www.enjoyrwanda.info

Aceste maimuţe puternice au corpul bondoc, cu umerii de aproape

două ori mai laţi decât cimpanzeii. Circumferinţa pieptului la masculi este de
125-175 cm.
Gorilele de munte au părul mai lung decât celelalte specii de gorilă,
ele având blana de culoare maro închis spre negru. Blana are peri aspri, de
culoare neagră, care, la masculii bătrâni devin cenuşii pe spate. Faţa,
urechile, palmele şi tălpile sunt nude, ca de-altfel şi pieptul, la masculii
vârstnici.Pielea gorilelor este de culoare albă.Gorilele nu au barbă.

6
 Deasupra sprâncenelor au o pernită de piele sub care se găseste ţesut
conjunctiv dens şi fibros. Botul este scurt, nările sunt largi, ochii sunt mici,
iar urechile mici şi ele, stau lipite de cap. Antebraţul este mai lung decât
braţul, iar "mâna" este mare.
Gorilele se deplasează susţinându-şi greutatea în pumni, deşi acestea
adoptă o poziţie bipedă pe distanţe scurte când cară mâncare sau în poziţii
defensive.
Gorilele au o durată de viaţă de aproape 30-40 de ani în sălbăticie şi
ajung să trăiască până la 50 de ani în captivitate.
Gorilele au o caracteristică facială
numită prognatism mandibular, respectiv
mandibula iese în afară mai mult decât
maxilarul.
Gorilla beringei este mai întunecată
decât Gorilla gorilla, fiind cea mai întunecată
dintre toate, cu cea mai densă blană.
Fig.6-Craniu de gorila
www.google.ro

Ca anatomie gorilele se aseamănă foarte mult omului.Au câte zece

degete la mâini şi la picioare, 32 de dinţi, sunt capabile să meargă numai pe
picioarele din spate, în stil biped, dar preferă să se deplaseze pe patru
picioare,pentru o mai bună stabilitate. Gorila este capabilă să emită 22 de
sunete diferite, pe care le-am putea denumi vocale şi consoane, reuşind să
comunice prin ele într-un stil care este departe de ceea ce numim noi
vorbire.
Specialiştii apreciază că, anatomic, cele 22 de sunete ar fi suficiente
pentru ca gorila să poată vorbi, dacă ar avea şi o anumită capacitate

7
intelectuală necesară. De altfel, ADN-ul gorilei coincide în proporţie de 98%
cu cel al omului.

Comportamentul social şi teritorial

Gorilele se pot căţăra în arbori, dar sunt, de obicei, întâlnite la sol în

comunităţi formate din până la 30 de indivizi.
Gorilele de munte trăiesc în grupuri familiale coezive şi stabile,
conduse de un mascul dominant cu spinarea argintie.

8
Fig.7-Grup de gorile-www.enjozrwanda.info

Aceste comunităţi sunt formate dintr-un mascul dominant, mai în

varstă, alţi masculi tineri, câteva femele şi puii acestora. Liderul sau
masculul dominant organizează activităţi colective cum ar fi hrănirea,
organizarea culcuşurilor pentru odihnă şi deplasarea în domeniul grupului
(2-40 km2).
Nu există un sezon clar de reproducere, iar femelele dau naştere
numai o singură dată la fiecare 3-4 ani datorită perioadei de gestaţie de 8,5
luni şi a unei perioade lungi de îngrijire parentală. Gorilele nou-născute
cântaresc în jur de 2 kg şi au pielea roz-cenuşie şi se pot deplasa în poziţie
patrupedală după 9 săptămâni; acestea nu sunt complet inţărcate până la
vârsta de 3,5 ani. Imediat după naştere, singurul lucru de care sunt capabili
este acela de a se agăţa de blana lungă a mamei lor. Puii se vor deplasa pe
spinarea mamelor lor începând de la vârsta de 4 luni şi pe parcursul primilor
2-3 ani din vieţile lor.

9
 Masculii îşi apără femelele şi progeniturile acestora folosindu-se de
corpurile lor masive în manifestări intimidante care implică lovituri în piept
şi atacuri.

Fig.8-Baby gorilla-www.enjozrwanda.info

De la vârsta de 3 ani până în jur de 6 ani, gorilele tinere au

comportamentul copiilor. Cea mai mare parte din zi şi-o petrec jucându-se,
cătărându-se în arbori, fugărindu-se unul pe celălalt şi balansându-se de pe o
creangă pe alta. Gorilele de munte sunt omivore, având o dietă bazată în
mare pe frunzis (folivore). Materialele vegetale conţin celuloză, care este
nedigerabilă pentru multe dintre animalele care nu sunt erbivore. În ceea ce
priveşte digestia, animalele erbivore care nu rumegă (îşi remestecă hrana ca
etapă a procesului lor de digestie) se bazează exclusiv pe flora microbiană
(bacteriile microscopice) care trăieşte la nivelul colonului lor. Funcţia acestei
flore microbiene este de a descompune celuloza vegetală nedigerabilă şi de a
o transforma în carbohidraţi digerabili valoroşi prin procesul de fermentaţie.
Întrucât frunzişul este mai abundent decât fructele, ele au domenii mai mici
decât cele ale gorilelor vestice.

10
 În pădurile dese din centrul şi vestul Africii, aceste comunităţi de
gorile găsesc surse de hrană din belsug. Ele consumă rădăcini, muguri,
fructe, telina sălbatică, scoarţa de copac şi pasta de lemn. Gorilele de munte
sunt diurne, dar cel mai frecvent pornesc în căutarea hranei dimineaţa şi
dupa-amiaza târziu. Odată cu lăsarea nopţii, ele îşi construiesc culcuşuri prin
tasarea vegetaţiei, de obicei, la sol.
Ierarhia de varstă se stabileste astfel: sugari de la naştere până la
vârsta de 3 ani, tineri între 3-6 ani, subadulţi între 6-8 ani si adulţi peste
vârsta de 8 ani. „Spinările negre” sunt masculii imaturi din punct de vedere
sexual cu vârste cuprinse între 8 ani şi până când le apare şaua argintie şi
caninii mari de maturitate. Formula dentară a dentiţiei de lapte: i 2/2, c 1/1, p
2/2 = 20 Formula dentară a dentiţiei permanente: I 2/2, C 1/1, P 2/2, M 3/3 =
32.
Gorilele de munte sunt în primul rând terestre şi patrupede. Chiar dacă
acestea se vor cătăra în pomii fructiferi, dacă ramurile acestora le pot susţine
greutăţile, gorilele de munte pot să alerge în poziţie bipedă pană la 6 m
lungime. Gorilele de munte sunt extrem de sociabile. Principala unitate
socială este formată dintr-un mascul cu un harem de femele cu puii lor.
Aceste grupuri nu sunt teritoriale (masculii-afla apărându-şi membrii
grupului mai degrabă decât teritoriu), dar conflictele grave între grupuri pot
avea loc atunci când grupurile se întalnesc între ele şi în special în cazul în
care un mascul solitar intră în contact cu grupul.
Masculul dominant al unui grup este masiv în comparaţie cu ceilalţi
membrii care se supun acestuia. În cazul populaţiei de gorile de munte din
munţii vulcanici Virunga, durata medie a „mandatului” unui mascul
dominant este de 4,7 ani. Un grup tipic constă din: o spinare argintie, care
este liderul necontestat al grupului, 1-2 spinări negre, care sunt pe post de

11
santinele, 3-4 femele mature din punct de vedere sexual, care sunt legate de
obicei de spinarea argintie dominantă pe viaţa şi 3-6 tineri şi sugari. Dacă o
mamă moare sau părăseşte grupul, masculul alfa este cel care, de obicei,
poartă de grijă progeniturilor abandonate, chiar permiţându-le acestora să
doarmă în culcuşul său. Spinările argintii cu experienţă sunt capabili să
înlăture capcanele braconierilor de la mâinile şi picioarele membrilor
grupului lor.
Atunci când masculul dominant moare sau este ucis de boală, accident
sau braconieri, grupul familial poate fi grav perturbat. Cu exceptia cazului în
care masculul dominant lasă în urma sa un descendent mascul capabil să-i
preia poziţia, grupul fie se va impărţi, fie va fi preluat în totalitate de către un
mascul independent. Atunci când o nouă spinare argintie preia controlul
asupra unui grup familial, acesta poate ucide toţi sugarii spinării argintii
defuncte. Această practică de pruncucidere este o strategie eficientă de
reproducere, în măsura în care femelele recent achizitionate sunt apoi
capabile să dea naştere puilor noului mascul. Pruncuciderea nu a fost
observată în grupurile stabile.
Femelele se mută din grupul lor natal (de origine) într-un nou grup
înainte de reproducere. Acest lucru se produce în general în jurul vârstei de 8
ani. Adesea, ele se alătură unui mascul solitar şi pun bazele unui nou grup,
mai degrabă decât să se alăture unui grup deja format şi să fie o femelă de un
rang mai mic.
Masculii, adesea, părăsesc grupul natal în jurul vârstei de 11 ani. Cu
toate acestea, masculii nu se pot alătura unui grup deja format, astfel că
aceştia îşi vor petrece mare parte din timp ca indivizi solitari până în
momentul în care pot cuceri femele şi îşi întemeiază un grup propriu în jurul
vârstei de 15 ani sau mai târziu.

12
 Toaletarea, adesea, are loc între femele şi masculi sau între femele.
Toaletarea reciprocă consolidează legăturile sociale şi ajută la menţinerea
părului lipsit de mizerii şi paraziţi. Aceasta nu este la fel de frecvent intâlnită
printre gorile în comparaţie cu alte primate, deşi femelele îşi toaletează puii
cu regularitate. Gorilele tinere se joacă mai des şi sunt mai arboricole decât
adulţii de talie mare. Jocul le ajută să înveţe cum să comunice şi să se
comporte în cadrul grupului. Activităţile sunt reprezentate de lupte, urmăriri
şi tumbe. Gorilele îşi petrec aproximativ 30% din zi hrănindu-se, 30%
călătorind şi 40% odihnindu-se. Ele îşi fac culcuşuri în fiecare seară în care
să poată dormi şi să se poată odihni în arbori, pe pantele abrupte sau mai ales
pe pământ. Perioada de odihnă de la prânz este un moment important pentru
stabilirea şi consolidarea relaţiilor în cadrul unui grup.
Gorilele de munte trăiesc mai mult la sol decât oricare altă specie de
primate non-umană. Le este frică de apă şi vor traversa cursurile de apă
numai dacă pot face acest lucru fară să se ude (de exemplu, trecând peste
buştenii căzuţi). Biologul Dian Fossey a observat şi notat aversiunea
evidentă a gorilei de munte faţă de ploaie. De asemenea, din motive
necunoscute, gorilele de munte care au fost studiate par a avea o fobie
naturală faţă de anumite reptile. Puii, al căror comportament natural este
acela de a urmări tot ce misca, vor face o excepţie atunci când vine vorba de
cameleoni şi omizi. Gorilele sunt patrupedale, deplasându-se pe articulaţiile
carpo-metacarpo-falagiene ale membrelor lor anterioare şi pe tălpile
membrelor lor posterioare, sprijinându-şi greutatea corporala pe faţa ventrală
a degetelor lor curbate mai degrabă decât pe palmele lor (spre deosebire de
speciile Bonobo şi urangutani).

13
 Comportamentul Agonistic ( agresiv)

Fenomenele grave de agresivitate sunt rar întalnite în grupurile stabile,

dar atunci când două grupuri de gorile de munte se întalnesc, cele două
spinări argintii, uneori, se pot angaja în confruntări pe viaţă şi pe moarte,
folosindu-se de caninii lor pentru a cauza leziuni profunde şi extinse.

14
Fig.9-Gorila agresiva-www.eclujeanul.ro

Întregul episod are 9 acte

1) „huiduieli” progresive şi din ce în ce mai frecvente
2) hrănirea simbolică
3) ridicarea în pozitie bipedă
4) răvăşirea vegetaţiei
5) lovirea în piept cu mâinile făcute cupe
6) lovirea cu unul dintre picioare

15
 7) alergarea dintr-o parte în alta, din poziţie bipedă în poziţie
patrupedală
8) lovirea si sfâşierea vegetaţiei
9) lovirea puternică a pământului cu palmele, încheind manifestarea.
Toate primatele au modalităţi complexe de comunicare. Gorilele sunt
cunoscute pentru faptul că folosesc vocalize pentru a comunica între ele. În
special masculii dominanţi sunt capabili să reproducă o gamă diversă de
vocalize de la răcnete, mugete, la strigăte şi „lătrături” cu scopul de a-şi
descuraja competitorii şi prădătorii.
Aceştia se aşează pe membrele din spate şi-şi lovesc piepturile
masive, care conţin saci de aer pentru a produce un zgomot intimidant surd
ca o bufnitură.
Zgomotele clasificate ca mormăieli şi lătrături sunt auzite cel mai
frecvent atunci când aceste animale călătoresc şi au rolul de a indica locul în
care se află membrii grupului. Acestea pot fi, de asemenea, utilizate în
timpul interacţiunilor sociale, atunci când se solicită disciplina. Semnalele
de alarmă sau de avertizare de tipul ţipetelor şi răgetelor sunt produse adesea
de către spinările argintii.
Eructaţiile puternice şi profunde sugerează mulţumirea şi sunt auzite
frecvent în timpul hrănirii şi perioadelor de odihnă. Comunicarea tactilă, sub
forma toaletării, jocului şi contactului sexual, este prezentă de asemenea.
Masculii emit un miros puternic atunci când sunt stresaţi, miros care pare să
funcţioneze ca un tip de comunicare chimică. În plus faţă de acestea, gorilele
se folosesc de poziţiile corpului şi expresiile faciale, precum şi de alte
semnale vizuale pentru a comunica una cu cealaltă.

16
 Bibliografie

1) http://www.ziare.com/magazin/specie/secretele-gorilei-ruda-
apropiata-cu-care-ne-asemanam-1162311
2) http://pin.primate.wisc.edu/factsheets/entry/gorilla/behav
3) http://rocsanapascu.blogspot.ro/2009/11/gorila-de-munte-gorilla-
beringei.html
4) www.google.ro

17
18