Cateheză → Ilie Cleopa, părinte al rugăciunii

Pregătirea aperceptivă
Ortodoxia nu înseamnă altceva decât, simplu, creştinism; însă creştinism cu acest
sentiment viu și atotprezent că „Domnul este cu noi” și „ajută”.
Anunțarea Temei
În această cateheză, vă invit să medităm despre părintele Ilie Cleopa, starețul mănăstirii
Sihăstria, un părinte al rugăciunii, un ortodocs remarcabil, din trecutul recent, care a trăit în
Europa, pe care l-am ales ținând seama de harismele deosebite pe care le manifestă acest caracter
remarcabil.
Tratarea
Unul dintre cei mai mari lideri spirituali ai României moderne a fost, după numele lui la
naștere, Constantin Ilie, din satul Sulița, județul Botoşani, venit pe lume la 10 aprilie 1912, al
cincilea din cei zece copii ai unei famili de țărani. A urmat școala primară în sat, iar după aceea,
la îndemnul tatălui său Alexandru, a intrat în ucenicie la părintele pustnic Paisie Olaru de la
Schitul Cozancea, aparținând de importantul schit Sihăstria, întemeiat în secolul al XIV-lea în
Munții Carpați. De mic a simțit o mare iubire pentru viața monahală. În 1929, el şi frații săi,
Gheorghe și Vasile, au intrat ca novici la Schitul Sihăstria. Mai târziu avea să li se alăture şi un
alt frate. Egumenul sau starețul 1-a trimis pe Constantin să se îngrijească de turmă, ca pastor, iar
în următorii 12 ani cât le-a însoțit pe munți a ajuns să cunoască și să îndrăgească foarte mult acea
regiune. În toți acei ani obişnuia să coboare în fiecare sâmbătă seara ca să ia parte la priveghere
și la Liturghia duminicală. De-a lungul săptămânii, cât se afla la munte, în stână, citea din
Părinții Bisericii și din autorii duhovnicești. Comunitatea a remarcat că tânărul călugăr avea o
inteligență extrem de activă, un profund discernământ și o memorie fenomenală. Era capabil să
citeze lungi pasaje din ambele Scripturi și din Părinții Bisericii.
Prin activitatea sa, Cleopa a intrat în atenția Securității. În 1948, mănăstirea a fost ținta
unei razii, în urma căreia Cleopa a fost ridicat. A fost lăsat cinci zile într-un beci, fără mâncare
sau apă, după care i s-a dat drumul, la fel de brusc. Era fără îndoială un avertisment. Drept
răspuns, Cleopa s-a decis să se întoarcă din nou în pustnicie, făcându-se nevăzut în zona
împădurită din jurul mănăstirii. Și-a pregătit o peșteră în care a stat șase luni, însoțit de cărțile de
rugăciune, purtând un cojoc (la fel ca oricare păstor din acele locuri, pentru cazul în care l-ar fi
văzut cineva), până când poliția și-a pierdut interesul. Încă mulți ani după aceea a continuat să
poarte cojoc de cioban peste rasă.
Părintele Cleopa spunea adesea că, în vremea cât a stat prin peşteri, mereu fugărit, a avut
sentimentul că „trăia ca un rege”. Slujea Sfânta Liturghie, doar el cu îngerii, folosind trunchiul
unui arbore bătrân din fața peșterii lui în loc de altar. Această existență în sălbăticie profundă și
extremă petrecută în rugăciune i-a îngăduit o înțelegere profundă despre felul în care Dumnezeu
binecuvintează structurile interioare ale vieții lumii naturale.
Vreme de cinci ani a dus viața unui vechi creştin locuitor al peşterilor, dedicându-și zilele
rugăciunii, iar nopțile, recitării psalmilor. În acea singurătate, obișnuia să petreacă douăsprezece
ore pe zi rugându-se cu voce tare, dar revenea mereu și la Rugăciunea inimii.
Părintele Cleopa a încercat cu bună știință să calce pe urmele marelui îndrumător spiritual
român al secolului al XVIII-lea, Sfântul Paisie Velicikovski. Se transformase într-un om a cărui
inimă era ferm ancorată în rugăciune, ceea ce învățase din nenumăratele perioade petrecute ca
pustnic, dar la fel de mult din modul de viață din mănăstirile în care slujise şi nu în ultimul rând
din angajamentul său incredibil de intens ca duhovnic şi predicator.
Fixarea
Părintele Ilie Cleopa avea o vorbă care este sinteza celor menționate anterior: „Sfânta
rugăciune este mama tuturor faptelor bune”.

Asocierea

Generalizarea

Aplicarea