Cuvintele părintelui Cleopa, traduse în zece limbi

Sursă: Bogdan Cronţ, https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/cuvintele-

parintelui-cleopa-traduse-in-zece-limbi-68128.html

Cărţile despre viaţa şi învăţăturile părintelui Cleopa au stârnit interes în multe zone ale
lumii, fiind tipărite în engleză, franceză, greacă, italiană, rusă, sârbă, poloneză, finlandeză
şi chiar arabă sau chineză. Reprezentanţii editurii moscovite Russki Hronodraf…
Prima scriere al cărei autor, alături de alţi mari părinţi de la Mănăstirea Slatina, este
părintele Cleopa se intitulează "Scrisoare către Sfânta Mănăstire Vladimireşti" şi a
fost alcătuită la 14 octombrie 1954, în vederea combaterii dogmatice şi canonice a unor
grave abateri de la învăţătura ortodoxă a Sfinţilor Părinţi. Un an mai târziu, din
încredinţarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, părintele scrie un "Cuvânt
de lămurire în legătură cu rătăcirile stiliştilor", în vederea lămuririi şi întoarcerii
creştinilor de stil vechi din Moldova în sânul Bisericii-mamă.
În seria cărţilor scrise de însuşi părintele Cleopa şi tipărite la editura Mănăstirii Sihăstria
urmează apoi: "Călăuză în credinţa ortodoxă", scrisă între 1975 şi 1976 şi publicată în
1981; "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţi de peste an", publicată în 1986; "Predici
la duminicile de peste an" - 1990; "Valoarea sufletului" - 1991. Una dintre cele mai
reprezentative lucrări ale părintelui Cleopa, "Urcuş spre înviere", a fost scrisă în linişte,
"pe rădăcina brazilor", în timpul celei de-a treia retrageri ale sale în munţi, între anii 1961
şi 1962, fiind tipărită la editura Mănăstirii Sihăstria în anul 1992. Cartea conţine 50 de
predici cu caracter profund filocalic, destinate în special monahilor şi creştinilor sporiţi
duhovniceşte. Urmează apoi "Îndreptar de spovedanie pentru monahi", lucrare scrisă de
părintele Cleopa în aceeaşi perioadă, 1961-1963, şi publicată tot în 1992; "Acatistier" -
scrisă în colaborare cu părintele Paisie Olaru şi publicată în 1996; "Minunile lui
Dumnezeu din zidiri" - 1996; "Îndreptar de spovedanie pentru credincioşi" - scrisă între
1961 şi 1963 şi publicată în 1996; "Îndreptar de spovedanie pentru preoţii de mir" - scrisă
în aceeaşi perioadă, 1961-1963, şi publicată în 1999; "Predici la praznicele împărăteşti şi
alte predici" - scrisă în 1976, tipărită în 2001; "Predici la duminicile de peste an" - scrisă
în 1976, tipărită în 2002; "Cum putem intra în rai" - versuri duhovniceşti, publicate în
2003; "Din cuvintele arhimandritului Cleopa Ilie. Îndrumări duhovniceşti pentru
vremelnicie şi veşnicie. O sinteză a gândirii părintelui Cleopa în 1670 de capete" - tipărită
în 2004; "Despre vise şi vedenii şi despre Sfânta Împărtăşanie" - scrisă între 1959 şi 1964
şi publicată în 2011; "Îndreptar de spovedanie pentru ieromonahii duhovnici", "Îndreptar
de spovedanie pentru stareţi", "Îndreptar de spovedanie pentru arhierei" - toate trei scrise
între 1961 şi 1963; "Povestiri pentru copii" - opt volume publicate între 2006 şi 2011.
Tot aici pot fi amintite cărţile "Convorbiri duhovniceşti", volumele I şi II, apărute în 1984
şi 1988, şi cuprinzând discuţii teologice între părintele Cleopa Ilie şi părintele Ioanichie
Bălan. De asemenea, cărţile "Ne vorbeşte părintele Cleopa" - 18 volume publicate între
1995 şi 2012, şi "Mânca-v-ar raiul!" - 3 volume apărute între 2002-2009, sunt cărţi
extrase din înregistrările audio cu sfaturile şi explicaţiile duhovniceşti date de părintele
Cleopa în diferite situaţii.
În ceea ce priveşte cărţile scrise despre părintele Cleopa, la editura Mănăstirii Sihăstria au
văzut lumina tiparului "Viaţa Părintelui Cleopa" - carte scrisă şi publicată în 1999 de
arhim. Ioanichie Bălan; "Credinţa ortodoxă în opera Părintelui Cleopa Ilie" - scrisă de
arhim. Petru Bălan şi publicată în 2005; "Părintele Cleopa Ilie, Prieten al sfinţilor şi
duhovnic al credincioşilor" - lucrare comemorativă apărută tot în 2005; "Părintele
Cleopa, Omul Lui Dumnezeu printre oameni" - album comemorativ apărut în acest an, cu
ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea marelui duhovnic. De asemenea, pe lângă
tipărituri, la editura Mănăstirii Sihăstria au fost realizate şi o serie de lucrări audio-video,
conţinând predici şi convorbiri duhovniceşti ale părintelui Cleopa. Dintre acestea,
amintim cele 7 video-CD-uri, fiecare însumând între 30 şi 60 de minute de convorbiri
duhovniceşti purtate între părintele Cleopa şi IPS Serafim Joantă, arhim. Ioanichie Bălan,
Ioan Alexandru, Sorin Dumitrescu etc., apărute în 2007-2008, şi 5 CD-uri audio, fiecare
însumând aproximativ opt ore de predici şi cuvinte de folos ale părintelui Cleopa, apărute
în 2009.

"Viaţa Părintelui Cleopa", cea mai tradusă carte

În ceea ce priveşte traducerea cărţilor scrise de sau despre părintele Ilie Cleopa în alte
limbi şi spaţii religioase şi culturale, avem numeroase exemple şi în acest sens. Astfel, în
1988, la Tesalonic, Grecia, apare lucrarea "Convorbiri duhovniceşti cu Părintele Cleopa".
Trei ani mai târziu, tot la Tesalonic apare "Dialoguri împotriva ereziilor", traducere în
limba greacă a cărţii "Călăuză în credinţa ortodoxă". În 2000, la Belgrad, vede lumina
tiparului, în limba sârbă, cartea "Mare este Dumnezeu", ce conţine extrase din seria "Ne
vorbeşte Părintele Cleopa". În acelaşi an, din nou la Tesalonic, apare în limba greacă
"Viaţa Părintelui Cleopa", scrisă de arhim. Ioanichie Bălan, iar la Platina, în California,
SUA, apare cartea "Păstor de suflete", o traducere în engleză a cărţii scrise de arhim.
Ioanichie Bălan. În 2000, la London, Ontario, Canada, sub titlul "Adevărul credinţei
noastre", apare cartea "Călăuză în credinţa ortodoxă". În 2001, din nou la Belgrad, apar
cărţile "Calea cerului", ce conţine extrase din "Viaţa Părintelui Cleopa", "Ne vorbeşte
Părintele Cleopa" şi "Viaţa şi nevoinţele stareţului Cleopa". Tot în 2001, la Lake George -
Colorado, SUA, apare, în limba engleză, lucrarea "Stareţul Cleopa de la Sihăstria", care
conţine "Viaţa Părintelui Cleopa" şi extrase din "Ne vorbeşte Părintele Cleopa".
În 2002, la Roma, apare lucrarea "Părintele meu duhovnicesc", o traducere în limba
italiană a cărţii "Viaţa Părintelui Cleopa".
În 2003, la Paris, apare cartea "Părintele Cleopa", de asemenea o traducere în limba
franceză a lucrării "Viaţa Părintelui Cleopa".
În 2004, la Ujkowicc - Polonia, apare "Viaţa Părintelui Cleopa" în limba poloneză, iar în
2005, în Finlanda, apare "Călăuză în credinţa ortodoxă", în limba finlandeză.
În 2006, la Belgrad apare "Urcuş spre înviere", în limba sârbă.
În 2007, în Siria, apare "Viaţa Părintelui Cleopa" în limba arabă, iar un an mai târziu
cartea este tipărită şi în limba finlandeză.
În 2010, la Moscova, apare în limba rusă lucrarea "Să vă văd pe toţi în rai!", ce conţine
"Viaţa Părintelui Cleopa" şi "Mânca-v-ar raiul!" vol. 1-2. Tot la Moscova, în acest an
apare lucrarea "Marele Stareţ Cleopa. Un făcător de minuni român".
De asemenea, cartea "Viaţa Părintelui Cleopa" a fost tradusă şi publicată pe internet şi în
limba chineză, în anul 2005.

Arhimandritul Cleopa Ilie, sihastrul și tainica lucrare a rugăciunii

Sursă: † Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor,
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/arhimandritul-cleopa-ilie-sihastrul-si-
tainica-lucrare-a-rugaciunii-168694.html

Părintele Cleopa a avut o ucenicie lungă, a trăit în cea mai smerită ascultare de aspirant la
călugărie, păzind oile mănăstirii.
Cuvinte de folos la casele oamenilor şi bordeiul rugăciunii neîncetate
Predica asemenea Apostolilor, fiind ascuns din pricina potrivniciilor. Prin casele
credincioșilor din Vadul Negrilesei se adunau grupuri și grupuri de oameni, iar unii dintre
ei, chiar dacă aveau credință și frică de Dumnezeu, nu puteau să nu vorbească despre ce
auzeau. Autoritățile de atunci, vigilente strașnic, au simțit câte ceva, dar bunul sfătuitor a
fost nevoit să fugă iar din calea răutăților, retrăgându-se în bordeiul care-i fusese încropit
tocmai în munte, ferit de ostilitatea celor care-i împiedicau misiunea.
Ce s-a întâmplat acolo, numai Dumnezeu știe! A fost poate cea mai fructuoasă perioadă
de rugăciune din viața sa. Ne spunea că nu l-au părăsit în această perioadă Ceaslovul,
Psaltirea; avea Sfânta Scriptură cu el, se înfrupta din prețioasele cuvinte ale vieții veșnice.
Se ruga mai tot timpul, iar când lucrurile s-au mai liniștit, părintele Cleopa s-a apucat să
scrie. Mărturisea că o parte din cărțile lui au fost scrise pe rădăcina brazilor...
În anii de retragere, în cele trei perioade distincte ale șederii în munți, prima a fost cea
mai învolburată. Locul în care a pustnicit s-a păstrat, iar bordeiul a fost refăcut și există
nădejde că acolo va fi construită o mănăstire.
Părintele Cleopa a început să înțeleagă, asemenea autorului Hexaimeronului, Sfântul
Vasile cel Mare, tainele creației. Amintea cu naturalețe de fiarele pădurii, păsările,
cântecul și ciripitul lor, cum toate îl laudă pe Dumnezeu, învățând de la unele să fie
asemenea celor care priveghează neîncetat, cinstind Creatorul în mijlocul pădurii,
neavând ascultători, cum are slujitorul în biserică.

Priveghere continuă şi viaţă simplă

De la păsările cerului, cuviosul sihastru a învățat să nu se oprească din rugăciune și la fel
cum soarele pe cer nu stă, la fel nu trebuie să contenească nici cititul psalmilor. Atât de
puternică şi curată i-a fost rugăciunea, încât jandarmii și oamenii regimului politic nu l-au
observat, ba chiar au trecut prin preajma lui, fără să-l zărească. Monahul vorbea despre
apariții cutremurătoare, demonice, care ar fi încercat să-l sperie şi să-l alunge din locul
liniștii și rugăciunii.
Experiența unei astfel de trăiri au avut-o doar părinții de altădată, din pustiul Egiptului, al
Palestinei, din Valea Iordanului și din câteva locuri unde s-au cuminecat cu frumusețile
celeste. Părintele Cleopa era ajutat în starea de rugăciune, de trezvie și lucrare
duhovnicească de puținătatea grijilor. Vara se hrănea cu ce-i oferea codrul: bureți, fragi,
mure, iar iarna, după cum adeseori mărturisea, părintele Cleopa primea de la oamenii de
încredere câte un sac de cartofi. Straton Dumbravă îi ducea în cârcă, urcând muntele cu
grijă, pentru a nu fi observat, câte un sac cu barabule, pe care părintele Cleopa le număra
și le împărțea pe zile. Rareori mânca doi cartofi odată, iar când apa lipsea, topea zăpadă.
Cu câteva ierburi și plante medicinale, culese din poienile munților, își făcea ceaiuri sau
supe, când foamea îi dădea târcoale.
 Avva Cleopa
Sursă: † Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor,
https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/avva-cleopa-18451.html

Părintele Cleopa a fost un duhovnic mai aspru. El preţuia "scumpătatea canoanelor", ca să

redau expresia pe care însuşi, adeseori, o folosea. Ţinea mult la canoanele Părinţilor şi era
oarecum aspru în comparaţie cu duhovnicul său, care era mai blând şi care împrumutase,
probabil, din cuvintele Mântuitorului Hristos şi din pildele lăsate, îndemnul de a ierta...
după cum Domnul i-a iertat pe toţi cei care au ajuns în faţa Lui, chiar dacă unii dintre ei
au fost oameni păcătoşi... foarte păcătoşi. Părintele Cleopa folosea, adeseori, canoanele,
citatele marilor Părinţi ai Bisericii şi cuvintele Scripturii, pe care le ştia pe dinafară. La
optzeci şi ceva de ani avea memoria unui tânăr... Nu uita aproape nimic. Era în stare să
spună, ceasuri la rând, istorisiri, pilde, cuvinte ale Scripturii, ziceri ale Psalmilor ş.a.m.d.
Părintele Cleopa a fost un duhovnic înţelept. Deşi aspru, urmărea, de fapt, îndreptarea
persoanelor. Părintele Cleopa a fost şi un rugător. Niciodată nu-şi începea ziua fără
rugăciune. Se ruga mult. De multe ori spunea: "Rugaţi-vă câteva ceasuri pe zi şi veţi avea
mari bucurii!" Acum pierdem aceste bucurii pentru că nu mai avem ceasurile pe care el le
petrecea cu genunchii plecaţi. Omul este mare doar atunci când stă în genunchi. Şi
părintele a fost un om mare!

Rezistenţă prin rugăciune: Securitatea despre părintele Cleopa şi

Mănăstirea Slatina
Sursă: Dorin-Demostene Iancu, https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/rezistenta-prin-
rugaciune-securitatea-despre-parintele-cleopa-si-manastirea-slatina-88818.html

Redăm în continuare consemnări din Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea

Arhivelor Securităţii, Fond Documentar, dosar 74, vol. 5, f. 24-27, referitoare la viaţa
duhovnicească şi pravila monahilor din Mănăstirea Slatina în timpul părintelui Cleopa
Ilie:
,,Conducerea totală o are în consiliu, stareţul supunându-se acestuia. Disciplina liber
consimţită. Toate veniturile se depun de către duhovnici la casierie, chiar şi cele
particulare, contra chitanţă. Casele din Rădăşeni şi Mălin ajută, în special cele din
Bucovina. Vin vizitatori din Bucureşti, ingineri, doctori, avocaţi, care servesc chiar la
masa de obşte. În fiecare duminică 5 duhovnici stau în chilii şi spovedesc. Sunt cazuri
când duhovnicul Paisie a spovedit 5 zile la rând. În fiecare zi şi sărbătoare se dă de
mâncare la orice om care este în mănăstire, oricât de mulţi ar fi. Mâncare se dă din
veniturile din biserică. Nu se primesc în mănăstire oameni bogaţi. Se face şcoală
catehetică în fiecare zi. (…) Toţi comuniştii, Miliţia cu soţiile, din Fălticeni, au depus
pomelnice «ca să se pocăiască». N-a fost niciun incident. Şeful postului Drăceni a dat
vaca mănăstirii ca să-i ia laptele. Nu se face caz de minuni. (…) Evreii din Tg. Neamţ vin
la Cleopa.”
,,Călugării n-au nimic al lor. Hainele lor sunt de obşte. Nimeni nu are bani. Cei care au
bani îi dau la stăreţie. N-au mâncare în chilie. Nici mirenii n-au voie să aducă carne în
mănăstire. Nu se ţin găini, porci. Nu se mănâncă decât lapte. Nu s-a întâmplat nicio
indisciplină. Nu se păstrează niciun contact cu nimeni. Mănăstirea are un corp de chilii,
n-are nimeni voie să intre. Vinerea se face molitfă de mănăstire, de mărturisire, fiecare
călugăr mărturisindu-se săptămânal şi se împărtăşeşte lunar. O dată pe lună se face
mărturisire obştească cu post de o zi şi două, după care se împărtăşeşte şi se
mărturiseşte.”

Stareţul Sihăstriei despre canonizarea Pr. Cleopa: Mulți îl cinstesc deja

ca pe un sfânt
Sursă: https://basilica.ro/staretul-sihastriei-despre-canonizarea-pr-cleopa-multi-il-cinstesc-deja-
ca-pe-un-sfant/

„Vestea adusă de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul cu privire la intenția de

canonizarea din anul 2025 a preoților și a monahilor mărturisitori din perioada comunistă,
între care și Părintele Cleopa, a adus o mare bucurie în inimile noastre”, a declarat pentru
Basilica.ro arhim. Arsenie Popa, stareţul Mănăstirii Sihăstria.
În ședința din 25 februarie, Sfântul Sinod a decis pregătirea procesului de canonizare a 12
preoți și călugări pentru anul 2025, când Biserica Ortodoxă Română împlinește 140 de
ani de autocefalie și 100 de ani de la obținerea statutului de patriarhie.

Părintele Cleopa Ilie este unul dintre cei propuşi pentru canonizare, a anunţat PS Varlaam
Ploieşteanul de Ziua Deținuților Politici Anticomuniști.

Cuvinte pe înţelesul contemporanilor

Părintele Cleopa a contribuit prin predicile şi învăţăturile sale la dezvoltarea vieţii
monahale pe teritoriul ţării noastre, a spus Arhim. Arsenie.
„Prin predicile viguroase întemeiate pe învățăturile Sfinților Părinți și ale Biserici,
Părintelui Cleopa a dovedit curaj și neclintire în credință, iar ascultarea sa de stareț al
Mănăstirilor Sihăstria și Slatina, dar și ca îndrumător duhovnicesc a altor mănăstiri
românești, a contribuit la menținerea și ridicarea nivelului vieții monahale și de trăire în
general a creștinilor”.
Stareţul Mănăstirii Sihăstria spune despre învăţătura părintelui Cleopa că „degaja
prospețime și actualitate, fiind o sinteză a învățăturilor Sfinților Părinți” şi, mai presus de
toate, era „rostită pe înțelesul contemporanilor săi”.
După căderea regimului comunist, Părintele Cleopa a continuat să fie un reper
duhovnicesc pentru cei care căutau îmbunătăţirea duhovnicească. Iar cu părintele „se
putea discuta orice și adeseori își surprindea interlocutorii cu bagajul său abundent de
cunoștințe din toate domeniile”.
„Și după anii ”90 până la sfârșitul viții sale pământești (1998) Părintele Cleopa a
continuat activitatea sa misionară, era adeseori cercetat de Ierarhi, preoți, monahi, teologi,
unii cu nume mare în Teologia și Biserica Ortodoxă, oameni de cultură, savanți,
intelectuali sau oameni simpli, grupuri de pelerini, fie ei români sau străini și chiar de alte
credințe”
 Scrisorile Părintelui Cleopa către Părintele Arsenie Boca
Sursă: Adrian Nicolae Petcu, cercetător la CNSAS,
https://manastirea.petru-voda.ro/2016/11/27/scrisorile-parintelui-cleopa-catre-parintele-arsenie-
boca/

În dosarul de urmărire informativă care i s-a întocmit Părintelui Arsenie Boca în perioada
1943-1989, printre alte mărturii documentare de mare valoare se află două scrisori, în
original, bătute la maşină şi semnate de părintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redăm
mai jos, au fost trimise Părintelui Arsenie Boca, duhovnicul Mănăstirii Prislop între
1949-1959. Prezenţa lor în dosar dovedeşte faptul că acestea niciodată nu au ajuns la
destinatar, ci au fost interceptate de către Securitate, aşa cum s-a întâmplat cu altele
trimise de credincioşii care mergeau în pelerinaj la aşezământul nicodimian. Conţinutul
acestor mărturii arată o comunicare care exista între cele două oaze de spiritualitate din
România supusă de comunism: în Moldova era Mănăstirea Slatina, al cărei stareţ era
Părintele Cleopa, cu o comunitate formată din trăitori de înaltă ţinută duhovnicească, care
de altfel vieţuiau după rânduiala Sf. Teodor Studitul, şi în Ardeal, mănăstirea construită
de Cuviosul Nicodim de la Tismana şi care reprezenta un etalon religios pentru
neinsetaţii izvorului spiritual. Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune în
scopul ruperii legăturilor dintre cele două centre monahale. Pelerinajele la cele mănăstiri
îngrijorau poliţia politică din România, care a încercat prin orice mijloace să le diminueze
activitatea religioasa. De fapt, ideea centrală din aceste documente era dorinţa obştii din
Moldova de a se bucura in mod direct de cuvintele de învăţătură ale Părintelui Boca.

Prima scrisoare fragment

Părintele meu,
Mai întîi ţin să vă mulţumesc din tot sufletul că totdeauna aţi fost binevoitor şi cu
părintească dragoste faţă de smerita noastră obşte şi ne-aţi trimis de acolo, pe unii din
ucenicii P.C. Voastre care i-aţi născut prin cuvînt, hrănindu-i pînă la o vreme, pînă ce
aţi socotit că pot să se hrănească singuri şi apoi i-aţi îndreptat să vină aici la noi în
maidanul nevoinţelor vieţii de obşte, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile
Târulescu şi Părintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-aţi născut în
predicile de la Sîmbăta cînd eraţi acolo. (…) Mare bucurie aţi face atît mie păcătosului,
cît şi părinţilor şi fraţilor covieţuitori, ca să ne cercetaţi cu prezenţa P.C. Voastre, pentru
că, cu toţii vă păstrăm evlavie şi dorim a ne învrednici de mîntuitoarele învăţături ale
P.C. Voastre şi vă rugăm cu toţii în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi al Prea
Curatei Sale Maici, dacă aveţi putinţă să ne cercetaţi că mare mîngîiere aţi aduce cu
aceasta sufletelor noastre. (…) Pînă atunci am dori să ne bucuraţi măcar cu o epistolă
spre a noastră zidire şi lămurire, dar pe cît dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea
de va rîndui Domnul, o zi ca aceea şi de este voia Lui, aşa pentru noi ar fi neuitată. Mila
Domnului să vă plătească dragostea şi sîrguinţa care aţi depus şi la scrierea Filocaliei
împreună cu Părintele Prof Dr. Dumitru Stăniloae, că aţi dat la lumină acest tezaur
mistic şi ascetic al Sf Părinţi, de unde se adapă cei doritori de a merge spre urcuşul
desăvîrşirii, cred că bunătatea şi mila Domnului nu vă va lăsa nerăsplătiţi, pentru
această osteneală, pentru care v-aţi sîrguit a pune nutreţ ales duhovnicesc în ieslea oilor
lui Hristos. La încheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi păcătoşii, iar dacă
pentru aceasta nu sîntem vrednici, măcar ne mîngîia prin scrisoare.
Al P.C. Voastre mai mic şi neiscusit frate în Hristos Domnul, care mă plec sărutîndu-vă
mîinile.
Stareţ Arhimandrit Cleopa şi soborul

A doua scrisoare fragment

PĂRINTELE MEU,
Mai întîi, cu smerite metanii, vă rog să mă iertaţi pe mine păcătosul că din cauza
lenevirii mele şi a nepăsării am lăsat să treacă un timp îndelungat de cînd nu am scris,
arătînd prin aceasta şi oarecare lipsă de dragoste, căci orice motiv a fost putea trece
peste fericită dragoste, căci aceasta nu ştie osteneală pentru bunătăţi şi nu caută ale sale
întru toate. Ştiu că de voi vrea pot pune orice pricină, dar ştiu că pricina este o voire a
păcatului şi înainte mergătoare a lui este. Cred că de aceea şi fericitul David cînta în
Psalmii lui că să nu pricinuim pricinuiri întru păcate, de aceea una dintre aceste pricini
nebinecuvîntate a fost că după ce am scris o scrisoare către P.C. Voastră şi ne mai
primind răspuns am crezut că prin neiscusinţa celor înşirate acolo, pe hîrtie, v-am făcut
cine ştie ce sminteală, căci niciodată nu am avut bună chibzuinţă în cuvînt şi scris.
Cauza este reaua mea aşezare sufletească şi întunecarea puterii de discernămînt a părţii
cei socotitoare a sufletului meu cel robit şi încurcat de patimile cele din voinţă şi din
simţire. Dar, P. C. Voastră , care din mila Prea Înduratului Dumnezeu, aveţi oglinda
înţelegerii, cu duhovnicească lucrare curăţită, puteţi să nu vă smintiţi de mine
întunecatul şi păcătosul dacă veţi privi la mine şi cuvintele mele, ca la cel ce stau jos cu
cuvîntul şi cu lucrarea, în rînduiala pruncilor; dar nu ajungîndu-i pe aceştia cu
nerăutatea, căci ştiu că aceasta ni se cere de la Mîntuitorul nostru ca să fim prunci cu
nerăutatea, iar nu cu înţelegerea. (…) Şi acum, ceea ce m-a făcut a tresări puţin din
nepurtare de grijă spre cele de folosul sufletului meu şi a-mi aduce aminte de
duhovniceasca dragoste şi iscusinţă a Prea Cuvioşiei Voastre, îndrăznind iarăşi a vă
scrie, a fost sosirea în smerita noastră obşte a unui frate, pe care P.C. Voastră, arătîndu-
vă dragostea, l-aţi trimis la noi, prin luna mai, iar el a ajuns aici abia acum, în luna
octombrie, din motive, după cît se vede, binecuvîntate. Acest frate pe lîngă bucuria că a
sosit la noi, ne-a adus şi Iconiţa cu Bunul şi Marele Păstor şi Mîntuitorul sufletelor
noastre. Pe verso poartă semnătura P C. Voastre şi a iubitului frate în Hristos şi
ucenicul P. C. Voastre, C. Sa, iscusitul părinte Dometie (Cucuzel). Lîngă iconiţă şi o
scrisoare a P.C. Voastre, care văzînd şi auzind că este scrisă chiar de P. C. Voastră m-
am bucurat foarte mult, căci pînă atunci nu am avut fericirea sa vă citesc vreo scrisoare,
iar citind-o am văzut acolo smerita înţelepciune şi duhovniceasca dragoste, strîns legate
şi formînd lanţul de aur al dreptei socoteli care m-a legat mai mult de dragostea P. C.
Voastre, prin aceea că era scris că doriţi o zi de la Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus
Hristos — ca să ne mai vedem faţă către faţă, la care şi eu am zis să fie milă Lui şi
rugăciunile Prea Curatei Sale Maici şi să aducă la îndeplinire, cînd va fi voia Lui, spre a
noastră mîngîiere. Iconiţa şi scrisoarea le păstrez cu multă evlavie şi de cîte ori îmi aduc
aminte de P.C. Voastră le citesc şi mă mîngîi cu ele. Mila Domnului nostru Iisus Hristos
şi cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici să ne ajute să ne întîlnim şi în acest veac trecător,
spre mîngîiere şi lămurire în cel viitor spre veşniea fericire. (…) Încă vă rugăm, cu
frăţească dragoste şi smerite închinăciuni, dacă vă mai vine vreun suflet care doreşte
viaţă monahicească de obşte cu rînduiala ce s-a pus la noi, să-l îndemnaţi către această
mică turmă, adunată în numele Domnului. Încă ne rugăm, dacă aveţi bunăvoinţă şi
vreme, a ne mangâia măcar prin cîteva rînduri, dacă nu puteţi cu venirea de faţă la noi.
 Ioan Ianolide despre pr Cleopa
Sursă: Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ed. Bonifaciu,
București, 2012, pp. 327-328

,,Părintele Cleopa este un cioban vânjos, aspru, care a crescut în mănăstire şi a ajuns cea mai
respectată figură a ascetismului şi spiritualităţii ortodoxe. Nimeni nu-i este asemenea. Cu o
minte strălucită, cu o memorie fabuloasă, cu un suflet uriaş, cu un dar deosebit al vorbirii, acest
cioban a devenit o sinteză vie a tuturor Sfinţilor şi Părinţilor răsăriteni.
Este o cascadă de har, de înţelepciune şi putere, ce se revarsă prin rugăciune puternică şi prin
cuvânt insuflat de Duhul Sfânt. Nu există un duhovnic mai deplin ca el. Este o personalitate
impresionantă, vestită şi peste hotare, căci unii străini au venit să îl întrebe ce-i harul. Dar
harul este viu în el, lucrează şi emană din el. În simplitatea lui nu străluceşte decât harul
Duhului Sfânt. Este uimitor.
Deşi nu a ajuns în temniţă, a stat ascuns într-un bordei din munţi în toţi acei ani ai furiei ateiste,
căci Securitatea îl suspecta de legături cu “Rugul Aprins”.
Părintele Cleopa este dovada vie a omului mistic. Este o personalitate întreagă, puternică,
profund umană. Om cu adevărat om. Sfântul umblă printre noi - acesta este sentimentul pe care
îl încerci în preajma părintelui Cleopa.”

Dimensiunea misionara a Pr Cleopa

Părintele Cleopa nu a fost doar el misionar, ci a avut dorinţa de a face şi din ucenicii săi – mulţi
şi de diferite categorii sociale – misionari şi îndrumători, atât prin cunoştinţe din Scripturi, cu
care să poată răspunde sectanţilor, cât, mai ales, prin modul lor de vieţuire: „Prin felul cum îi
primea pe oameni, cum se ruga pentru ei şi cum îi sfătuia, Părintele Cleopa a făcut din fiecare
fiu duhovnicesc, monah sau mirean, un misionar ortodox fără zgomot, fără ambiţii de a cuceri
lumea aceasta, ci un luptător mai harnic pentru mântuire” (IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei)
Tot Prea Fericitul Părinte Daniel sublinia: „Părintele Cleopa nu era doar duhovnic, ci şi un
mare misionar statornic prin predica vie, plină de citate din Sfânta Scriptură şi din scrierile
sfinţilor; prin zelul său de apărare a dreptei credinţe în faţa rătăcirilor sectare”. El a săvârşit
această misiune în spaţiul cultural românesc, dovedindu-se un continuator fidel al Sfinţilor
Părinţi, un ostenitor neobosit în a arăta permanenta actualitate a cuvântului scripturistic, aşa cum
este el cunoscut şi mărturisit de către Biserică.
Sursă: IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Părintele Cleopa se mută astăzi de la
chilie la cimitir, în „Vestitorul Ortodoxiei”, II (1999), nr.216-217, p. 11.

Orator foarte bun

Mulți contemporani de-ai noștri recunosc darul cuvântului cu care l-a împodobit Dumnezeu pe
părintele Cleopa. El îndruma din Sfinţii Părinţi ai Bisericii într-un mod foarte familiar, care te
făceau să-l simţi, şi să te simţi, contemporan cu fiecare dintre cei citaţi. El transpunea cuvintele
părinţilor în limbajul moldoveanului din ţinutul Neamţului: „Părintele Cleopa este o compoziţie
de teologie şi ţărănie. Are cunoaştere filocalică vastă, aplicată la viaţă (...) Are darul zicerii
frumoase. Dramatizează povestea. Intimizează faptul biblic. Îmbracă personajele biblice în
catrinţă şi iţari, ca lumea să le simtă rude şi consăteni. Părintele are duh de scriitor moldav.
Scenariile biblice sunt aduse aici, în pridvor, actualizate. Dumnezeu i se adresează lui Adam cu
strigarea: ‚Mă, Adame, măăăăă!’. Evocarea are farmec şi mai ales viaţă şi culoare”.
Sursă: Vasile Andru, Mistici din Carpaţi şi alţi oameni slăviţi din istoria mântuirii, Ed. Pontos,
Chişinău, 2000, pp. 206-207.