ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE "N.IORGA"

REVISTA
ISTORICA
_
Fondator N. lorga

Serie noun, XIV, 2002 cz

3 4
Mai - August

www.dacoromanica.ro
a
 ACADEMIA ROMANA
INSTITUTUL DE ISTORIE "N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE
CORNELIA BODEA (redactor ,sef), IOAN SCURTU (redactor 'ef adjunct),
NAGY PIENARU (redactor responsabil), VENERA ACHIM (redactor)

"REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an.

La revue "REVISTA ISTORICA" parait 6 fois l'an.

"REVISTA ISTORICA" is published in.six issues per year.

REDACTIA:

NAGY PIENARU (redactor responsabil)

VENERA ACHIM (redactor)
ECATERINA PETRESCU (redactor)
IOANA VOIA (traducàtor)
MIHAELA VLADULESCU (tehnoredactor)

Manuscrisele, cartile i revistele pentru schimb, precum §i orice

corespondenta se vor trimite pe adresa redactiei revistei:

"REVISTA ISTORICA",
B-dul Aviatorilor, nr. 1, 71247-Bucurqti,
Tel. 212.88.90

www.dacoromanica.ro
 REVISTA
ISTORICA
SERIE NOUA
TOMUL XIII, NR 3 4
Mai August 2002

SUMAR
INDEPENDENTA

RALUCA TOMI, Europa i recunoa.5terea principelui Carol. Era posibila o interventie

otomana la nordul Dunarii in vara lui 1866? 5
ALEXANDRU MAMINA, Optiuni de politica externa in dezbaterile parlamentului
Romaniei (decembrie 1876 mai 1877) 17
LUCIA TAFTA, Relatii diplomatice romano-franceze in ajunul proclamarii
independentei 27
ADRIAN-SILVAN IONESCU, Fotografia ca document al razboiului de independenta 37
CONSTANTIN SERBAN, Valoarea istorica a amintirilor unor combatanti romani in
razboiul de independenta al Romaniei din 1877-1878 53
*
JOACHIM VON PUTTKAMER, Strategies nationales et systemes scolaires en
Transylvanie, 1876-1914 67

EV MEDIU PUTERE $1 SOCIETATE

CONSTANTIN DOBRILA, De la "reaua domnie" la tiranie. Studiu asupra imaginarului

politic medieval 83
VIOLETA BARBU, Legatura lui Mihai Viteazul i efectele ei juridice in prima jumatate
a secolului al XVII-lea. 0 noun abordare 99
TOTH ISTVAN GYORGY, 0 descriere parodica a cortegiului funerar al lui Gabriel
Bethlen (scrisoarea din 1630 a franciscanului Andrea Francisci) 111
STEFAN ANDREESCU, Mihai Viteazul §i restaurarea Imperiului bizantin: marturia
ambasadorilor venetieni la Constantinopol 127

RELATII INTERNATIONALE POLITICA $1 DIPLOMATIE

IN SECOLELE XIV-XV

NAGY PIENARU, 0 misiune diplomatica otomana in Ungaria (1486) 141

CONSTANTIN REZACHEVICI, Implicarea Giurgiului in relatiile lui Mircea cel Main
cu Polonia 149
EUGEN DENIZE, Relatiile turco-venetiene §i romanii. De la Nicopole la caderea
Salonicului (1396-1430) 161

STIINTE AUXILIARE

PAUL CERNOVODEANU, Primele preocupari de genealogie in Tara Romaneasca

(1727) 177
1LEANA CAZAN, Cartografia austriaca in secolul al XVIII-Iea (1700-1775).
Caracteristici §i reprezentanti 191
Revista istoricr, torn. XIII, nr. 3 www.dacoromanica.ro
4, p. 1 299, 2002
 THE ROMANIAN PRINCIPALITIES AND RUSSIA DOCUMENTARY STUDIES

MARIAN STROIA, The Year 1948 in the Romanian Principalities and the Russian
Repression. New Documentary Data 215
-
ANGELA COLIN, Count Ioannis Capodistria A Representative of Liberal Thinking at
the Beginning of the Nineteenth Century 221
ADRIAN TERTECEL, The Black Sea, the Russian-Ottoman Relations and the Internal
Situation of the Ottoman Empire in 1703. Three Reports by Russian Ambassador to Istanbul 229

RESEARCH METHODS

IRINA GAVRILA, Computer-Assisted Prosopographical Research 245

OPINIONS

OANA RIZESCU, A Punitive Terms in Orders and Judgments Issued by Princes: The Disgust 261

SCIENTIFIC LIFE

The Annual Session of Scientific Communications of the "Nicolae Iorga" History Institute,
5-6 June 2002 (Nagy Pienaru); Scientific Session Devoted to Albania, Bucharest, 21 May
2002 (Bald Ymeri); Communication Session Holocaustul fi lui in Romania (The
Holocaust and Its Impact), Academia RomanA, Bucharest, 28 June 2002 (Nagy Pienaru);
Professor Paul Michelson's Communication, Ortodoxia si societatea romaneascd
postcomunistd (Orthodoxy and the Post-Communist Romanian Society), Institutul Roman de
Istorie RecentA, Bucharest, 11 July 2002 (Cristian Vasile); The Involvement of Maramurq
in the Independence War (loan Babici); Documentary Trip to Hungary (Anca Popescu) 271

NOTES AND REVIEWS

NICOLAE CIACHIR, Un istoric roman ancorat in lumea contemporand (A Romanian

Historian with a Keen Awareness of the Contemporary World), vols III, Bucure§ti, Edit.
Oscar Print, 2001, 196+192 pp. (Gelcu Maksutovici); VASILE CRISTIAN, lstoriografia
pasoptistd (The Historiography of the Year 1848), Jassy, Edit. UniversitAtii "Al. I. Cuza",
1996, 226 pp. (Gabriel Leanca); GHEORGHE E. COJOCARU, Politica externd a
Republicii Moldova. Studii (The External Policy of the Republic of Moldavia. Studies),
Chi§indu, Edit. Civitas, 2001, 206 pp. (Florin Anghel); ADRIAN-SILVAN IONESCU,
Cruce ci Semilund. Rdzboiul ruso-turc din 1853-1854 In chipuri si imagini (The Cross and
the Crescent. The Russian-Turkish War of 1853-1854 in Faces and Images), Bucharest,
Edit. Biblioteca Bucure§tilor, 2001, 236 pp. (Raluca Tomi); VIORICA MOISUC, Istoria
relatiilor internationale pand la mijlocul secolului al XX-lea (The History of International
Relations until the Middle of the Twentieth Century), Bucharest, Edit. Fundatiei Romania
de Maine, 2002, 320 pp. (Cristia Maksutovici); PAUL PALTANEA, Neamul logofatului
Costache Conachi (The Family of logo/at Costache Conachi), Bucharest, Edit. Albatros,
2001, 368 pp. (Adriana Gheorghe); VIRGILIU Z. TEODORESCU, Cronicd bucuresteand
1877-1878 (A Chronicle of Bucharest,1877-1878), Bucharest, Edit. Ministerului de
Interne, 1997, 254 pp. (Adrian-Silvan lonescu); ISMAIL TORKO6LU, Rusya Tfirkleri
arasmdaki yenilesme haraketinin anciderinden Raaeddin Fahreddin (1858-1936),
Istanbul, Ottiken Negiyat A.S., 2000, 368 pp. (Adrian Tertecel); VITALIE VARATIC,
-
$ase zile din istoria Bucovinei (28 iunie 3 iulie 1940. Invazia si anexarea nordului
Bucovinei de cdtre UR.S.S. (Six Days in the History of Bukovina, 28 June 3 July 1940.
The Invasion and Annexation of Bukovina by the USSR), RAdAuti, Edit. Institutului
BucovinaBasarabia, 2001, 556 pp. (Florin Anghel)
www.dacoromanica.ro 279
 INDEPENDENTA

EUROPA SI RECUNOASTEREA PRINCIPELUI CAROL.

ERA POSIBILA 0 INTERVENTIE OTOMANA LA
NORDUL DUNARII IN VARA LUI 1866?
RALUCA TOM1

in memoriile sale loan BAlAceanu relateaza un episod tensionat al activitätii

diplomatice din capitala Frantei (era agent diplomatic din februarie 1866,
inlocuindu-1 pe loan Alecsandri), in contextul surprizei declanpte de sosirea
neasteptatA a printului Carol de Hohenzollern in Principate. Safvet pap,
ambasadorul Portii la Paris, il anunta cA Omer pap primise ordin de la sultan sA
treacd Dundrea in fruntea trupelor otomane. In aceeasi zi agentul roman a reusit in
mod miraculos sã obtind o audienta la Napoleon al III-lea. Imparatul, calm, i-a pus
douA intrebdri: cati soldati romani pot fi mobilizati i ce atitudine a avut
reprezentantul Frantei la Constantinopol fatA de intentiile otomane. 13AlAceanu i-a
raspuns cd se pot mobiliza pand la 12000 de soldati, iar marchizul Moustier
reprezentantul Frantei in capitala otomand - nu s-a distins printr-o actiune
favorabild romanilor. Seara, in timp ce cina cu Ufl grup de ziaristi francezi i incerca
sä mascheze starea de ingrijorare extrema in care se afla, Eidläceanu este cAutat de
un emisar al imparatului, care il anuntA ca situatia criticA fusese depäsita. In urma
unei telegrame a lui Napoleon al III-lea, sultanul Abdul Aziz a revocat ordinul de
interventie militarA la nordul Dunariil. Episodul evocat de 1351Aceanu trebuie sä se fi
petrecut la inceputul lunii iunie. Aali pap (ministrul de externe otoman) Ii notifica,
in 6 iunie 18662 (stil nou)., lui Safvet pap ordinul de a ocupare militard a
Principatelor. Stilul romantic, usor emfatic al memoriilor lui BAlAceanu, care
incearcA sa evidentieze rolul "crucial" al diplomatului roman in rezolvarea crizei,
nu ne impiedica sä sesizam cateva elemente care se regasesc in documentele vremii:
pozitia binevoitoare a lui Safvet pap, care in particular nu agrea solutiile violente
propuse de Constantinopol; indecizia marchizului de Moustier; rolul lui Napoleon
al III-lea in detensionarea relatiilor romano-otomane din vara lui 1866.

I Biblioteca Academiei Romane (BAR), mss. 1, loan Balaceanu, Souvenirs politiques et dtplomatiques
1848-1903.
2 Arhiva Nationala Istorica Centrala (ANIC), fond Casa Regala, dosar 72/1866, fila 59: "En
consequence, le gouvernement imperial a décidd en conseil des ministres et aprés avoir pris les ordres
de Sa Majeste le Sultan, que le corps d'armeé, concentré de la rive droite du Danube sous le
commandement du serdar Ekrem Omer pacha, recevrait l'ordre immédiat de passer le fleuve et qu'il
occuperait les principautés de Moldo-Valachie".
In studiul de fata vorn folosi datarea dupa stilul nou.

,Revista istorica", tom. XIII, nr. 3 4, p. 5 16, 2002

www.dacoromanica.ro
6 Raluca Tomi 2

Momentul descris reprezinta punctul culminant al crizei romano-otomane

declansata odata cu abdicarea domnitorului Al.I. Cuza (23 februarie 1866) si
incheiata prin recunoasterea principelui Carol de catre sultan (octombrie 1866). In
acest interval intentia Imperiului otoman de a impune Principatelor Unite prin orice
mijloace revenirea la regimul Conventiei din 1858 a fost vizibila in initiativele
diplomatice din cadrul Conferintei de la Paris, in presiunile exercitate de
ambasadorii säi in capitalele europene pentru a obtine o atitudine comuna fata de
schimbarile de la nordul Dunärii, in pregatirile militare i concentrarile de trupe din
tabara de la Rusciuk.
Literatura de specialitate dedicata faptelor istorice ale anului 1866 este
deosebit de bogata3. Vom incerca pe baza unor documente inedite sau mai putin
cunoscute din arhivele romanesti sã raspundem la intrebarile: Care a fost atitudinea
Puterilor garante fata de intentiile agresive ale Portii? Cum a fost receptata aceasta
atitudine de agentii diplomatici romani (Al.G. Golescu la Constantinopol; Joan
Balaceanu la Paris) si de ate emisarii speciali insarcinati cu sensibilizarea
cabinetelor din Viena, Berlin (printill Dimitrie Ghica), Be !grad (Dimitrie Bratianu),
Constantinopol (Ion Ghica), Paris, St. Petersburg (Ludovic Steege, Vasile Boerescu,
Gheorghe Costaforu)? Ne vom limita expunerea la perioada 25 mai a noua sedinta
a Conferintei de la Paris convocata de ambasadorul otoman dupa sosirea printului
Carol in Principate 3 iulie, infrangerea Austriei in batalia de la Sadowa, ce a
marcat o schimbare de ton a Portii fata de regimul de la Bucuresti.
In 1866 diplomatia europeana renunta in practica la cloud principii indragite
de Napoleon al III-lea: sistemul de garantie colectiva i cel al unui congres
european panaceu miraculos al tuturor diferendelor continentale. Esecul garantiei
colective este evident in ineficienta deciziilor Conferintei de la Paris, ignorate
politicos de liderii romani, prin actiuni rapide, inteligente i ferme ce au impus
politica faptului implinit, iar initiativa napoleoniana de a convoca un Congres ce
urma sa dezbata sub patronajul Frantei problemele Europei Centrale se dovedeste
iluzorie prin refuzul Austriei de a participa la acesta. Mult mai interesante sunt
tatonarile secrete, intelegerile bilaterale ce tradeaza o noua orientare a diplomatiei
europene cea a "interesului national", evidenta dupa razboiul austro-italo-prusac4.
Politica Frantei pare in 1866 enigmaticd, contradictorie. Sustine mentinerea
unirii Principatelor si este favorabila printului strain, dar paralel Napoleon
cocheteaza cu proiectul de schimb PrincipateVenetia5. Fata de Italia aceeasi

3 Nicolae lorga, Politica externd a regelui Carol I, Bucuresti, 1916; T.W. Riker. Cum s-a infilptuit
Romdnia. Studiul unei probleme internationale 1856-1866, ed. romana, Bucuresti, 1944; Paul Henry,
L 'abdication de la prince Cousa et l'avenement de la dynastie de Hohenzollern au trône de la
Roumanie, Paris, 1930; Dan Berindei, Societatea romdneascd in vremea lui Carol 1 (1866-1876),
Bucuresti, 1992 etc.
4 Gheorghe Cliveti, Romdnia fi Puterile Garante 1856-1878, Ia§i, 1988, p. 73.
5 Nicolae Corivan, Principatele Unite in combinatille politice internationale ale lui Napoleon al
III-lea din anul 1866, in "Studii i materiale de istorie. Muzeul Suceava", t. III, 1973, p. 207; pentru
atitudinea Frantei fata de criza romand vezi si Dan Berindei, Un tournant clicisif La France et la crise
roumaine de 1866, In "Revue Roumaine d'Histoire" (RRH), t. XXXVIII, 1999, nr. 1-4, p.37-57.

www.dacoromanica.ro
3 Europa qi recunoaVerea principelui Carol 7

inconsecventd: proiecte utopice de obtinere a Venetiei pe calea schimburilor

teritoriale mai intdi Principatele, apoi Serbia, Bosnia, Hertegovina, in acest ultim
caz Imperiul otoman urmAnd a fi despagubit financiar6 combinate cu
impulsionarea cabinetului de la Florenta de a incheia conventia cu Prusia, ceea ce
insemna acordul Parisului pentru declansarea conflictului cu Austria. Se mentine
insd apropierea franco-englezd in rezolvarea problemelor orientale7, inclusiv a celei
romfinesti.
Intr-o situatie dilematicd se afla Marea Britanie. Dorea mentinerea
colabordrii cu Franta, a integritatii Imperiului otoman, dar se pronunta totodatd
pentru respectarea vointei nationale si nu era de acord cu interventia militard in
Principate, desi recunostea acest drept Portii in conditiile nerespectdrii tratatelor8. Si
in privinta printului strain diplomatii britanici au avut atitudini nuantate. Lordul
Russel premierul declara cd dacd romdnii nu îi proclamd independenta si nu
aleg un domn rus atunci ar trebui sa li se ingaduie sA mearga pe drumul fericirii, in
timp ce lordul Clarendon, ministrul de externe,.sera de pArere "sd se tind puterile in
concert si sd se salveze de un principe strain"9. Insd in vara lui 1866 Marea Britanie
secondeazd initiativele franceze in chestiunile orientale in detrimentul influentei
sale la Constantinopolm.
Politica externa. a Rusiei in 1866 se poate caracteriza prin termenii:
ingrijorare, prudentd, sperantd. Ingrijorare fatã de proiectul de schimb
Venetia-Principate, ceea ce ar fi dus la cresterea influentei austriece la gurile
Dundrii (este i una dintre initiativele napoleoniene ce au adâncit rAceala dintre
Franta si Rusia). Prudenta in relatiile cu Imperiul otoman nu putea sprijini deschis
intentiile belicoase ale Portii din cauza populatiilor crestine din Balcani". Intr-un
articol din "Revue des deux mondes" se remarca rezerva Rusiei, care "persista in
detasarea ei filozoficd fatd de problema romfineascd"°. Totusi agentul rus in
Principate, Offenberg, primea instructiuni sd sprijine in mod discret actiunile
separatistilor din Moldova°. Sperantd, pentru cA sosirea principelui Carol punea sub
semnul intrebdrii clauzele tratatului de la Paris. Inca. din toamna aceluiasi an intr-un

6 Basilio Cialdea, L'Italia nel concerto europeo (1861-1867), Torino, 1966, p. 440; Nicolae Corivan,
op. cit, p. 214.
7 Gh. Cliveti, op. cit, p. 73.
8
Paul Michelson, Conflict and crisis. Romanian Political Development 1861-1871, New York,
Londra, 1987, p. 107.
9 Beatrice Marinescu, Valeriu Stan, England and the Romanian political crisis of 1866 (1). in RRH,
t. XXXIV, 1995, nr. 1-2, p. 169-170.
I° W.E. Mosse, England, Russia and the Rumanian Revolution of 1866, in "The Slavonic and East
European Review", t. XXXIV, 1960, nr. 92, p. 94.
II Barbara Jelavich, Russia and the formation of the Romanian national State (1821-1878),
Cambridge, 1984, 55-57.
12 La Russie sous 1 'Empereur Alexandru II. La politique exteriiure de la Russie et le Panslavisme
1866-1867, In "Revue des Deux Mondes", t. III, 1868, p. 416.
17 M.D. Sturdza, La Russie et la desunion des Principaulés Roumain 1864-1866, in "Cahier du monde
russe et sovietique", 1971, nr. 3, p. 269.

www.dacoromanica.ro
 8 Raluca Tomi 4

consiliu secret desfasurat la Tarskoe Selo s-a discutat despre denuntarea clauzelor
referitoare la neutralizarea MArii Negre i revenirea la frontiera din 185614.
Pregatirea conflictului cu Prusia a determinat pozitia prudentd a Austriei in
cadrul Conferintei de la Paris. Menajarea susceptibilitAtii franceze, fArä a trAda
principiul respectdrii tratatelor, caracteriza politica abilA a ambasadorului Austriei la
Paris, contele Metternich. ins& la Londra si St. Petersburg reprezentantii Vienei
cautau sA convingA de consecintele nefaste ale sosirii principelui Carol. Austria
dorea o interventie otomanA din teama ca prezenta principelui sa nu facd parte
dintr-un plan diversionist bismarckian, la care ar fi fost atrasA i o parte a emigratiei
maghiare, nemulttimitä de intelegerea Vienei cu reprezentantii curentului dualist de
la Pesta'5. ObsedatA de exemplul italian, Viena profetiza cä dacA nu se vor lua
mäsuri impotriva incAlcArii tratatelor, la granitele imperiului se vor ivi "mici
Piemonturi".
Prusia a intuit cd problema romand va inrAutAti relatiile franco-ruse si
izolarea diplomatica a Austriei va fi desAvarsitd. Va seconda Parisul in initiativa
congresului, dupa ce la Biarritz a reusit sA cultive sperantele lui Napoleon al III-lea
in vederea unor compensatii teritoriale pe Rin. Pentru a linisti suspiciunile Rusiei,
Bismarck i-a spus lui Gorceakov Ca pentru Prusia problemele orientale sunt de
ordin secundar. Sosirea lui Carol era un prilej potrivit pentru cercurile germane de a
sprijini politica Frantei si de a-si extinde influenta la gurile Dun kW'.
In anul 1866 destinul Italiei se va impleti cu cel al Romaniei. implinirea
proiectelor nationale alegerea i recunoasterea principelui strain i obtinerea
Venetiei vor fi posibile i datoritA contextului creat de razboiul austro-italo-
prusac. Germenele Trip lei Aliante se nästea in vara acestui an. Treptat Prusia (mai
apoi Germania) va lua locul Frantei in diplomatia statului roman si a celui italian.
DupA esecul proiectului de schimb VenetiaPrincipate, cabinetul de la Florenta va
sprijini neconditionat mentinerea unirii Principatelor. Din considerente politice
imediate legate de rAzboiul cu Austria diplomatia italianA nu a avut initiative in
recunoasterea printului Carol, multumindu-se sA secondeze politica Frantei.
"I se poate reprosa natiunii romane cä aspirA spre un viitor mai bun, cA
respinge orice combinatie care implied repetarea unui trecut dezastruos? I se poate
reprosa cd reclamA respectarea stipulatiilor care ii asigurA liberul exercitiu al
dreptului intern de a-si alege domnul dorit? Atunci ce importantA are pentru
Sub lima Poartä cã viitorul principe este roman sau german and este de la sine
inteles cd alesul nu va putea modifica prin nimic legaturile de suveranitate?"17.
Astfel rAspundea Locotenenta Domneascd in 20 mai la scrisoarea marelui vizir Fuad
pasa prin care notifica autoritatilor de la Bucuresti decizia sedintei a VIII-a a
" Chester W. Clark, Prince Gorchakov and the Black Sea Question, 1866. A Russian Bomb that did
not explode, in "American Historical Review", t. XLVIII, 1942, nr.1, p. 52-55.
15 Nicolae Corivan, Re latiile diplomatice ale Romciniei de la 1859 la 1877, Bucure§ti, 1984, p. 181.
16 Gh. Cliveti, Interferente romcino-germane in raporturile politice internationale din 1866, in
"Anuarul institutului de Istorie i Arheologie A.D.Xenopol", t. XXIII, 1986, nr.2, p. 629.
" D.A. Sturdza, Autoritatea faptului indeplinit e.xecutat in 1866 de cei indreptaliti, in "Ana tele
Academiei Romane. Memoriile Sectiunii Istorice" (AARMSI), seria II, t. XXXIV, 1911, p. 998-1001.

www.dacoromanica.ro
5 Europa i recunoaVerea principelui Carol 9

Conferintei de la Paris (din 17 mai). Puterile garante au lasat Portii libertatea de a

propune romanilor alegerea unui domn pdmantean pe viatä sau pe o perioadd de
trei, patru, sapte ani sau numirea unui guvernator pe un timp limitat18. Solutie
iluzorie deoarece in aceeasi zi, 20 mai, de la Orsova principele Carol scria
sultanului cd alegerea sa drept domn nu va afecta legaturile cu Poarta si are
"intentia ferma de a le respecta"I9.
Sosirea printului Carol la Bucuresti a provocat o imensä derutd la
Constantinopol. Otomanii nu credeau cd va accepta tronul i va sosi atat de rapid in
nordul DunArii. Moustier Ii scria lui Drouyn de Lhuis Ca turcii sunt decisi sh intre
militar in Principate, pozitie care ar fi putut fi evitata dacd principele ar fi trecut mai
intai prin Constantinopol20. In acelasi timp Aali pasa 1-a atentionat pe reprezentantul
Marii Britanii la Constantinopol, Lyons, a dacd Principatele persistä in alegerea
printului strain era de datoria Portii sa foloseascd forta pentru a respecta tratatele2I.
Presiunea otomand era vizibild si in celelalte capitale europene. La Londra, in
22 mai, Musurus pasa notifica lui Clarendon cA Poarta a decis sA trimitd trupe in
Principate pentru a-i obliga pe romani sA-si indeplineasca obligatiile fata de Puterea
Suzerand i sA-1 inlAture pe Carol, care s-a plasat in fruntea rAscoalei fatd de
sultan22, iar reprezentantul Italiei la Berlin, Barra!, Ii scria premierului La Marmora:
"ministrul turc a anuntat oficial guvernul Prusiei cA Poarta a luat decizia de a face sd
intre trupele in Principate pentru rästurnarea guvernului actual"23. In acest timp la
Paris, din initiativa lui Safvet pasa, se convoca a noua sedinta a Conferintei, in
25 mai, unde reprezentantul Portii prezenta un protest "formal si solemn" in care se
mentiona cd guvernul imperial Ii rezerva dreptul ca in fata acestor evenimente sa
uzeze de facultatea ce i-o dau tratatele "in vedere de a face sd se respecte
dispozitiunile lor si de a restabili o ordine de lucruri legala"24.
Care au fost primele reactii ale celorlalte Puteri garante fata de aceastA avalansA
de amenintari otomane? Pentru atmosfera din Constantinopol revelatoare sunt
rapoartele i telegramele lui Al.G. Golescu. In cel din 24 mai relateaza convorbirea
cu marele vizir Fuad pasa. La argumentele agentului roman aduse in favoarea
printului Carol, Fuad i-a raspuns cA "avea multA simpatie pentru romani, dar nu
trebuie sa se uite cd era inainte de toate turc" i cA "autonomia administrativd care a
fost intotdeauna respectatA de PoartA nu vA dA dreptul sa violati tratatele prin
alegerea unui print strain._ este in interesul Portii sä nu poata admite aceastd
violare"25. "Situatia devine din ce in ce mai criticd" scria Golescu in raportul din

18 Ibidem, p. 1001-1006.
19 ANIC, fond casa Regald, dos. 29/ 1866, f.1, Carol cdtre Sultan, 20 mai, Orwva.

z° Telegramele lui Moustier care Drouyn de Louis din 23, 25, 26 mai 1866, in Paul Henry, op. cit.
p. 389, 392.
21 W.E. Mosse, op. cit, p. 87.

22 lbidem, p. 88.

23 Alfonso La Marmora, Un p6 piu di luce, ed. V, Florenta, 1872, p. 254.

24 D.A. Sturdza, Autoritatea, p. 1012.

25 Arhiva Ministerului de Externe (AME), fond Constantinopol, vol. 91, nepaginat, AI.G. Golescu
cdtre Mavrogheni, 24 mai 1866, Constantinopol.

www.dacoromanica.ro
 10 Raluca Tomi 6

28 mai. Pozitia amenintatoare a oficialitatilor otomane, care erau animate de un

"veritabil sentiment de iritare" cauzat de sfidärile repetate ale guvernului roman fata
de deciziile Conferintei de la Paris, nu era calmatA de o atitudine energicd a
reprezentantilor puterilor prietene. latA ce scria agentul roman: "In realitate Puterile
pe ajutorul cdrora eram indreptatiti sa ne bizuim n-au facut nimic la Constantinopol
pentru a ne veni in ajutor". $i continua sd se plAngd de conduita surprinzdtoare a lui
Moustier, ce contrasta cu pozitia Frantei din Conferintd. Aceeasi comportare o avea
si reprezentantul Italiei, al Prusiei, care "se tinea intr-o rezervd comandatd fard
indoiald de circumstante", al Angliei, care "s-a inchis intr-un mutism
dezndajduitor"26. Despre atitudinea ezitantA a reprezentantului Frantei la
Constantinopol Ii scria i Mavrogheni lui BdlAceanu la Paris: "inactiunea sa este
complea i inexplicabild"22. Intuitia lui Golescu fatd de prudenta Italiei reiese din
explicatia data de Visconti Venosta reprezentantul acestei tad la Constantinopol
premierului La Marmora. in contextul in care Poarta era decisd sd intervind militar,
el, ca reprezentant al unei puteri mici, nu-si putea permite amestecul in problemele
externe i nici sA pericliteze relatiile cu Rusia28.
Golescu era convins cd singura salvare se afla la Paris. $i avea dreptate.
Tensiunea din Constantinopol era altfel perceputA din capitala Frantei. Dovadd in
acest sens sunt rapoartele lui BAldceanu, Boerescu, Costaforu. Ultimii doi relateazd,
intr-o scrisoare datatd 25 mai, discutiile avute cu Budberg ambasadorul rus
Safvet pap si Drouyn de Lhuis. Toti au avut o dispozitie binevoitoare fatd de
emisarii romdni. Ambasadorul rus nu si-a reluat amenintdrile i nici nu si-a mai
exprimat indoiala fatd de realizarea obiectivelor nationale si a vorbit numai despre
dificulatile interne ale tdrii. S-a ardtat favorabil fatd de trimiterea unei delegatii
romfinesti la St. Petersburg. Safvet pap "s-a ardtat la fel de conciliant chiar dacA
oficial si-a pdstrat aceeasi rezervd ca in trecut". A parut multumit cà principele
Carol i-a scris sultanului la sosirea sa in tart. Cat despre ministrul de externe al
Frantei, pe care I-au vizitat chiar in ziva Conferintei, a ardtat o "oarecare uimire"
fatd de sosirea neasteptatA a printului, dar a adaugat Ca Franta nu va consimti
niciodatd la ocuparea militard a Principatelor i surAzand patern a incheiat cd "desi
suntem copii rebeli, Franta nutreste o afectiune deosebitd [pentru noi, n.n.] i va
face tot posibilul pentru binele nostru"29. Drouyn de Lhuis i-a sfAtuit sã ajungd cat
mai repede la o intelegere cu Poarta, printul sd meargd la Constantinopol, sä se dea
Turciei toate garantiile in ceea ce priveste dreptul de suzeranitate i sa se propund o
mdrire a tributului. Erau ideile care vor sta la temelia anevoioaselor tratative
româno-otomane din vara lui 1866.
Atitudinea conciliana a Puterilor garante fatA de politica Bucurestiului
neacceptarea solutiei militare au fost vizibile in penultima sedintd a Conferintei, a

26 Ibidem, Al.G. Golescu cAtre Mavrogheni, 28 mai 1866, Constantinopol.

27 Paul Henry, op. cit, p. 403, Mavrogheni care BalAceanu, 1 iunie 1866, Bucuresti.
28 Documenti Diplomatici ltaliani (DDI), vol. VI, Roma, 1981, p. 731-732, Visconti Venosta cAtre
La Marmora, Pera, 30 mai 1866.
29 ANIC, fond Casa RegalA, dos 31, f.1-2, Costaforu, Boerescu cAtre Mavrogheni, Paris, 25 mai 1866.

www.dacoromanica.ro
7 Europa i recunoaVerea principelui Carol 11

carei hotarare s-a rezumat numai la interzicerea impusa agentilor diplomatici de la

Bucure§ti de a intretine relatii oficiale cu noul guvern Lased'. Catargiu (numit in
23 mai). Pozitia rnarilor puteri in conferinta era descrisa de Balaceanu intr-o
telegrama din 27 mai. Se relata despre veleitatile otomanilor de a ocupa militar
Principatele, carora insa le lipsea incurajarea din partea celorlalte puteri. Agentul
roman era convins ca "Napoleon al III-lea este binevoitor §i impotriva oricarei
interventii"30. Si cabinetul rus era in expectativa. Gorceakov, de§i nemultumit de
rezerva lui Budberg din timpul Conferintei, manifestanduli chiar dorinta da a-I
rechema la St. Petersburg relatiile reci dintre cei doi fiind cunoscute in mediile
diplomatice din Paris, inclusiv de catre Balaceanu , nu era pregatit sa intervina in
Principate31. Cancelarul ii indica §i lui Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol,
sa-i abordeze pe otomani cu prude* §i abilitate. In acea perioada guvernul rus a
facut eforturi sa evite opozitia deschisä fata de cererile nationale din Balcani32.
Politica discreta a lui Ignatiev, care renuntase temporar la pozitia sa radicala
sintetizata in celebrul joc de cuvinte "autonomie sau anatomie"33, era sesizata §i de
Al.G. Golescu34. Cat despre Talleyrand, ambasadorul Frantei la St. Petersburg
remarca despre Gorceakov: "faptul ca nu a impins Turcia sa aibe o atitudine
violenta fata de venirea lui Carol demonstreaza cd recunoa§te tacit avantajele unei
situatii pasive"35.
Rapoartele agentului roman din Constantinopol sesizeaza o anumita
indiferenta a reprezentantilor diplomatici fata de problema romfineasca la sfaritul
lui mai 1 866. Lucrul poate fi explicat prin preocuparile diplomatiei europene in a
opri declan§area unui conflict in partea centrala a continentului prin organizarea
unui congres ce urma sa dezbata problemele delicate: cedarea Venetiei de catre
Austria Italiei, ducatele daneze, reforma federala in statele germane. Totu§i, la
indicatiile ministrului de externe al Frantei §i ale lui Napoleon al III-lea, Moustier
scria in 3 0 mai: "Am facut mari eforturi pentru a-i calma" [pe turci, n.n. (...) A
intra in Principate poate fi onorabil §i facil, dar puteau ie§i in acelai mod?"
Paralel, guvernul roman ii incredinteaza printtilui Dimitrie Ghica misiunea
de a convinge cercurile vieneze cd sosirea lui Carol nu va schimba echilibrul de la
Dunarea inferioara, iar Costaforu §i Boerescu, dupa o scurta vizita la Berlin, vor
avea obiectiv final St. Petersburgul. Din capitala Imperiului austriac, D. Ghica
relata intalnirea cu ministrul de externe, contele Mensdorff. "Primirea a fost foarte
politicoasa dar foarte rece", Ii incepea Ghica raportul din 2 iunie. Principalul
repros a fost alegerea principelui Carol, vazuta de Austria ca o diversiune a Prusiei.

" BAR, corespondenta Bälaceanu, S/121/DCV11, loan Balaceanu catre Mavrogheni, Paris, 27 mai
1866.,
31 Paul Henry, op. cit, p. 415.
32 Barbara Jelavich, op.cit, p. 159.
" Nicolae lorga, op. cit, p. 35.
34 AME, fond Constantinopol, vol. 91 nepaginat, ALG. Golescu care Mavrogheni, 24 mai 1866,
Constantinopol.
36 Paul Henry, op. cit, p. 407.
36 Archives Diplomatiques, I, 1867, p. 259. Moustier catre Drouyn de Lhuis, Therapia, 30 mai 1866.

www.dacoromanica.ro
 12 Raluca Tomi 8

Plin de demnitate, printul i-a raspuns ca decizia i-a apartinut "unei tail intregi", iar
el, un reprezentant al partidului conservator, descendent al unei familii de
domnitori, era poate cel mai indreptatit sa afirme ca regimul unui principe indigen
era imposibil de mentinut37. Intalnirea cu Menseburg, subsecretar de stat in
Ministerul de Externe austriac, a decurs atat de satisfacator, Inc& diplomatul vienez
i-a declarat spre sfarsit: "Regret, Printe cd aceste explicatii nu au fost date mai
devreme guvernului meu, pentru ca personal declar ...ca daca eram roman as fi
actionat ca dumneavoastra"38.
Boerescu si Costaforu se intalneau la Berlin cu Bismarck in 28 mai.
Cancelarul s-a aratat incantat de misiunea celor doi in Rusia si le-a facut un succint
expozeu asupra atitudinii puterilor fata de Principate: "Franta a fost si va fi
intotdeauna favorabila cauzei romane. Dar aceasta nu ajunge. Franta este prea
departe; Prusia din cauza raporturilor de rudenie cu printul vostru si mai ales din
dorinta de a menaja Rusia nu VA poate fi foarte utila. Italia este si ea foarte
departe... Austria nu va putea fi niciodata favorabila pentru ca are milioane de
romani sub dominatia sa si se teme de o eventuala inteleg.ere ungaro-romana. Rusia
singura va poate fi si acum si in viitor de ajutor'9. Urmariti de cuvintele
cancelarului, emisarii romani se indreptau spre capitala Rusiei unde erau primiti de
Stremoukov, directorul afacerilor orientale din Ministerul de externe rus. In 2 iunie
obtin o audienta la Gorceakov, care "a fost de o mare rezerva, am putea spune de o
mare raceala fata de noi" si i-a primit numai cu titlu oficios. In discursul sau, printul
rus le-a reprosat starea de dezordine din tara, intretinuta de cercurile radicale, azilul
acordat soldatilor polonezi, care urzeau planuri revolutionare impotriva guvernului
imperial, alegerea printului strain, reformele religioase initiate de domnitorul
An Cuza. Cei doi trimisi romani 1-au vizitat apoi pe Talleyrand, care i-a primit
foarte amabil si le-a descris impresia placuta asupra lui Gorceakov. Ambasadorul
francez i-a asigurat ca Rusia nu avea intentii ostile si va 'Astra o pozitie pasiva. In
7 iunie Boerescu si Costaforu s-au intalnit cu arhiepiscopul Isidor al
St. Petersburgului si in aceeasi zi 1-au vazut pe printul Gorceakov intr-o audienta de
adio. Cancelarul le-a spus ca ajutorul Rusiei va fi cert din momentul in care se vor
indeplini anumite conditii: siguranta granitelor si rezolvarea problemelor
religioase".
inceputul lunii iunie se caracterizeaza printr-un nou puseu de amenintari
otomane, amplificate si datorita incetarii lucrarilor Conferintei de la Paris (4 iunie).
Din dezbaterile aprinse asupra oportunitatii trimiterii in Principate a unui comisar
otoman insotit de reprezentantii Puterilor idee lansata de Rusia pe baza
Protocolului din 6 septembrie 1859 amintim punctele de vedere exprimate de

37 Biblioteca NationalA, fond Brätianu, pachet LI, dos.4, Dimitrie Ghica cAtre Mavrogheni. Viena,
2 iunie 1866.
38 Ibidem, Dimitrie Ghica care Mavrogheni, 3 iunie 1866.
39 AME, fond Constantinopol, vol. 91, nepaginat, Costaforu, Boerescu cave Mavrogheni,
St. Petersburg, 8 iunie 1866.
40
Ibidem, Boerescu, Costaforu cAtre Mavrogheni, St. Petersburg, 8 iunie 1866.

www.dacoromanica.ro
9 Europa $i recunoagerea principelui Carol 13

Budberg, Metternich si Drouyn de Lhuis. Primii doi au propus inchiderea

Conferintei, urmand ca puterile limitrofe sä aibe libertatea de a actiona separat.
Sesizand pericolul acestei intentii, care insemna släbirea sistemului garantiei
colective, reprezentantii Frantei, Angliei, Italiei, Prusiei s-au opus. Drouyn de Lhuis
a apArat cauza românilor, opunandu-se hotarat ocupatiei militare: "Poporul
moldo-vlah este astAzi intr-o stare de surescitare nationald: el se va al:4ra impotriva
interventiei trupelor turcesti, lupta pare inevitabild. Sangele crestin va curge; cine
stie efectul ce va iesi din aceasta asupra celorlalte populatiuni crestine din Imperiul
otoman? Vor fi poate rascoale, i atunci ce va face Poarta? Va cere sprijinul
Puterilor crestine in contra crestinilor? Cine nu vede toate pericolele unei astfel de
situatiuni, mai ales in imprejuratile iminente ce preocupd asa de profund Europa?"4t
Ion Ghica Ii incepe misiunea la Constantinopol intr-o atmosferd tensionath.
Safvet pasa primise instructiuni de la Aali sä notifice oficial la Paris trecerea
Dunarii de cdtre trupele turcesti42, iar Fuad Ii daduse demisia, una dintre cauze
find i tergiversarea pregAtirilor militare de la Dunare43. Desi informatiile din Paris

,
erau optimiste Balaceanu Ii telegrafia lui Mavrogheni despre pozitia Frantei in
cadrul Conferintei de la Paris44 primele contacte ale lui Ion Ghica cu Moustier si
Aali pasa erau ingrijoratoare. Ambasadorul Frantei i-a spus cd turcii ar fi intrat in
Principate dacd pregatirile militare le-ar fi permis, iar Omer pasa era neräbdator sA
ajungA la Bucuresti. Moustier a incercat sä convinga Poarta sA renunte la planurile
de interventie dar ambasadorul britanic, lordul Lyons, nu l-a sprijinit deplin. L-a
sfAtuit pe Carol sA-1 viziteze pe sultan chiar inainte de a fi recunoscut. Aali pasa, in
audienta acordatd, i-a vorbit despre "susceptibilitatea lezatA" a sultanului si despre
intentia Austriei si a Rusiei de a se retrage din sistemul garantiei colective. La
randul sau, Ion Ghica I-a asigurat cA printul Carol nu dorea sa renunte la legAturile
cu Sub lima PoartA, cat despre declaratiile Austrei siRusiei nu aveau nici o valoare
dacA se ajungea la o intelegere romano-otomanA45. Intre timp, in 7 iunie, guvernul
roman a adresat consulilor strAini o circularA indicand intentia turcilor de a ataca
Principatele. Cea mai mare parte a armatei a fost amplasata pe Arge i pe linia
DunArii. S-a hotArat formarea unui grup de 10000 de voluntari sub comanda lui
Gheorghe Magheru46.
in zilele premergatoare declansdrii conflictului austro-italo-prusac,
cabinetele europene cautau cu febrilitate solutii pentru calmarea situatiei de la
Dundre. Dup. nota din 11 iunie inmanatä de Musurus pasa lui Clarendon, in care se
declara formal hotararea Portii de a recurge la forta, ministrul britanic trimite
instructiuni lui Lyons la Contantinopol sa consilieze oficial pentru recunoasterea

41 D.A. Sturdza, op. cit, p. 1021.

42 Vezi nota 2.
43 Paul Henry, op. cit, p. 408, Ion Ghica catre Mavrogheni, Constantinopol, 8 iunie 1866.
44 B
AK corespondenta Al.G. Golescu, S1157/DCVII, Ion BAlaceanu catre Mavrogheni. Paris, 7 iunie
1866.
45 Ibidem.
46
Grigore Chirita, Romdnia in 1866. Coordonate ale politicii interne ci internalionale, in "Revista de
istorie", t. 31, 1978, nr. 12, p. 2210.

www.dacoromanica.ro
14 Raluca Tomi 10

printului Carol47. Moustier ii scria lui Drouyn in acelasi sens: "Am depus toate
eforturile pentru a deturna intentia otomanilor de a intra in Principate... Am facut
ieri o vizita impreuna cu ambasadorul Angliei lui Aali pap si noului vizir, in care
am accentuat pericolele in eventualitatea unei solutii violente in Principate"48. Din
Belgrad, Dimitrie Bratianu II informa pe Mavrogheni despre opinia premierului
Garadanin, ce considera "putin probabila interventia otomana"49. Gorceakov, la
randul sau, era evaziv in afirmatii: daca interesele Turciei o cereau, putea interveni
militar, dar lasa Portii intreaga responsabilitate'. Pozitia Puterilor garante a avut
ecou la Constantinopol. In 12 iunie Prokesch Osten scria lui Mensdorff ca memoriul
ce prevedea interventia militara prezentat de Aali pasa in Consiliu nu a avut succes,
otomanii find speriati de Napoleon al III-lea i noua atitudine a Angliei51, iar
Moustier II informa pe Drouyn ä "sultanul a revenit la prudenta i moderatie"52.
In a doua jumatate a lunii iunie se profila deja renuntarea Portii la masuri
militare. Solutia era intelegerea directa PrincipateImperiul otoman. Semnificativ
este in acest sens raportul semnat de Boerescu i Costaforu datat Paris, 18 iunie
1866. Drouyn de Lhuis, lordul Cowley si Glotz i-au asigurat cd propunerea
ruso-austriaca din timpul Conferintei, ca fiecare putere sd-§i reia libertatea de
actiune, nu insemna slabirea sistemului de garantie colectivä. In privinta invaziei
otomane, Franta si Anglia au sfatuit Poarta sa nu comita o astfel de eroare. Totusi
emisarii romani nuantau pozitia celor cloud state. Lordul Cowley credea cã Turcia
avea in actuala situatie dreptul de a invada Principatele, frã consimtamantul
puterilor, "dar in practica ar fi foarte imprudent sa exercite acest drept". Drouyn de
Lhuis a raspuns ca tratatele nu-i dau nici un drept Portii sa ocupe Principatele fara
aprobarea marilor Puteri. Interesanta este parerea lui Safvet pap. Acesta "era
dezolat sa vada intentiile razboinice ale guvernului sat'. Ne-a marturisit sincer ca se
opunea invaziei in tara noastra"". Si Al.G. Golescu anunta intentia oficialilor
otomani de a rezolva chestiunea romfina pe calea unei intelegeri directe. Era
increzdtor ca Ion Ghica, prin calitätile sale deosebite, "prin valoarea sa personala,
prin serviciile aduse de-a lungul timpului cauzei Turciei", va reusi sa aibe succes in .

tratativele initiate la Constantinopol. Agentul roman declara ca in 18 iunie Aali pap

a afirmat dorinta Portii de a-1 recunoaste pe principele Carol, insä in anumite
conditii".
in speranta unei victorii austriece, guvernul otoman a tergiversat anuntarea
oficiala a conditiilor de recunoastere55. Aceeasi atitudine de asteptare o remarcam si

°Paul Henry, op. cit, p. 414, La Tour d'Auvergne catre Drouyn, Londra, 10 iunie 1866.
48 Ibidem.
4° BAR, corespondenta D. Bratianu, S/176/DCV11, Dimitrie Bratianu catre Mavrogheni, Belgrad,
13 iunie 1866.
5° Paul Henry, op. cit, p. 424.
51 Ibidem, p. 417.
52 Ibidem, p. 420.
53 AME, fond Constantinopol, vol. 91, nepaginat.
54 Ibidem, Al.G. Golescu catre Mavrogheni 19 iunie 1866.
55 Ibiderfl, Al.G. Golescu catre Mavrogheni, Pera, 23 iunie 1866.

www.dacoromanica.ro
II Europa ci recunoaVerea principelui Carol 15

din partea lui Napoleon al III-lea in audienta acordata lui Boerescu, BAlAceanu si
Costaforu in 30 iunie. Desi a afirmat cä "Franta va face tot posibilul sd ne ajute", a
adaugat a era prea departe si nu ne poate sprijini intr-un conflict cu Poarta. I-a
scatuit sd ajungd la o intelegere directd cu aceasta, adaugand "fiti intelepti, fiti
prudenti; pozitia voastrA este dificild i trebuie sA stiti sd o menajati"56. Atitudinea
Frantei se poate explica i prin infrangerea italiand de la Custoza din 24 iunie, ceea
ce a dat sperante cercurilor austriece. Astfel Ion Ghica telegrafia din Constantinopol
cd Austria reprezintd un mare obstacol prin acuzele aduse principelui Carol de a
pregäti o diversiune in Transilvania57.
Victoria Prusiei la Sadowa, schimbarea cabinetului britanic vor decide
definitiv calea de solutionare a problemei romdnesti tratativele directe romAno-
otomane. Discutiile vor Li anevoioase, presdrate cu momente de maxima incordare,
dar Poarta nu-si va mai declara oficial intentia de a interveni militar la nordul
Dundrii.
Segmentul de timp pe care am incercat sd-I analizAm reprezintd in conceptia
noastrd apogeul crizei romAno-otomane din vara lui 1866, and intentiile cercurilor
de la Constantinopol de a rdsturna prin fortd noul regim de la Bucuresti au fost
evidente. Obstacolele diplomatice intdmpinate au fost: opozitia Frantei in cadrul
Conferintei, secondatd de Anglia, Prusia, Italia; politica prudentd a Austriei;
aparenta "detasare" a Rusiei. Rapoartele diplomatice, telegramele, depesele trimise
de agentii i emisarii romAni ne permit sd nuantdm politica Puterilor garante in
tensionata yard' a lui 1866. Opozitia acestora fatA de intentiile rdzboinice ale Portii
nu a fost intotdeauna fermd. Ezitdri, schimbdri de pozitie, conventii secrete,
atitudini incerte ale unor diplomati, ce se aflau in contradictie cu politica oficiald a
cabinetelor lor, toate acestea märturisesc momentul de cumpand al diplomatiei
europene din acel timp. Cert este cd deciziile Conferintei de la Paris nu puteau fi
impuse nici Principatelor i nici Portii, find aleasd solutia elegantd si eficientd a
intelegerii directe romino-otomane. Acordul Imperiului otoman a fost determinat
de rezultatul rdzboiului austro-italo-prusac i perseverenta diplomatiei romdne.

EUROPE AND THE RECOGNITION OF PRINCE CHARLES. WAS AN

OTTOMAN INTERVENTION TO THE NORTH OF THE DANUBE POSSIBLE
IN THE SUMMER OF 1866?

Abstract

The period between 25 May (the 9th session of the Conference of Paris) and
3 July (the defeat of Austria in the battle of Sadova) was the apex of the Romanian-
Ottoman crisis which began with the abdication of Prince Alexandru loan Cuza and
ended with the recognition of Prince Charles by the Sultan.

ANIC, fond Casa Regala, dos. 48, f. 1-5, Boerescu, Costaforu cdtre Mavrogheni, 2 iulie 1866.
57 Ibidem, dos. 72/1866, fl, Ion Ghica dire Mavrogheni, 1 iulie 1866.

www.dacoromanica.ro
16 Raluca Tomi 12

The author of the present article tries to provide answers to the following
questions : What was the attitude of the Warranting Powers towards the aggressive
intentions of the Porte? How was this attitude perceived by the Romanian
diplomatic agents to Constantinople (Al.G. Golescu) and Paris (loan BAldceanu),
and by the special emissaries sent out to win over the cabinets in Vienna, Berlin,
Belgrade, Constantinople, Paris, and St. Petersburg.
A brief presentation is made of the interests of the Great European powers
on the verge of the outbreak of the Prussian-Italian-Austrian conflict and the
abandoning of the two principles put forward and supported by the French
diplomacy: the system of collective warranty and the organisation of a European
congress to bring under discussion and settle all continental issues. The failure of
the collective warranty became evident, as the Romanian leaders took little notice
of the decisions of the Conference of Paris and, by quick, intelligent and firm
action, imposed the policy of the fait accompli. On the other hand, Napoleon's
initiative to convoke a congress, chaired by France, to discuss the issues of Central
Europe, proved to be an illusion when Austria refused to take any part in it.
The diplomatic hurdles that hindered the aggressive intentions of the Porte
included : the opposition within the Conference, seconded by England, Prussia,
Italy ; the prudent policy of England; and, the apparent "aloofness" of Russia. The
diplomatic reports, telegrams, and letters sent by the Romanian agents and
emissaries can provide an insight into the policy of the Warranting Powers during
the hot summer of 1866. Without trying to play down the efforts to oppose the
belligerent mood of the Porte, one may note that the stand adopted by the
Warranting Powers lacked firmness at times. Hesitation, change of position, secret
agreements, unclear attitude on the part of some diplomats, in shear contradiction
with the official policy of their cabinets, all speak of difficult times for the
European diplomacy. A clear fact is that the decisions of the Conference of Paris
could not be forced upon the Principalities or the Porte, which led to the choice of
the elegant and efficient solution of a direct Romanian-Ottoman agreement.

www.dacoromanica.ro
 OPTIUNI DE POLITICA EXTERNA
IN DEZBATERILE PARLAMENTULUI ROMANIEI
(DECEMBRIE 1876 MAI 1877)
ALEXANDRU MAMINA

In perceMia istoriografica s-a acreditat oarecum reprezentarea potrivit

careia, in epoca modernd, in politica externd romfineascA diferitele orient:ad politice
s-au manifestat in mod unitar. Este o reprezentare conturatd prin prisma situatiei din
ultimele doud decenii ale secolului al XIX-lea i din primul deceniu §i jumatate al
secolului al XX-lea, and, intr-adevär, partidele politice romfine§ti au urmdrit, in
cadrul imperfect, dar cel mai bun posibil atunci, al Triplei Aliante, trei mari
obiective strategice: limitarea influentei amenintAtoare a Rusiei in sud-estul
Europei, imbundtätirea situatiei politico-nationale a romAnilor din Austro-Ungaria çi
mentinerea echilibrului politic in Balcani. Anterior acestei perioade, insd, in privinta
directiilor de politica externd, optiunile au fost mult mai diferite. In mdsura in care
statutul international devenise o conditie a procesului intern de modernizare, in care
liberalismul pdtrunsese in principate pe calea ideii nationalel, in care preferintele
externe erau legate de convingerile politico-ideologice, era firesc ca aceste deosebiri
sa existe. Ele au marcat semnificativ perioada formdrii statului national §i s-au
atenuat dupd obtinerea independentei, adica dupd ce statutul international al tArii era
un fapt incheiat, general acceptat, care nu mai interesa §i nu mai era invocat in
acela§i fel in disputele politice interne.
Diferentele de vederi in politica externd s-au manifestat, apdar, inclusiv in
contextul crizei orientale declanpte in 1875, in care Romfinia a fost implicatd
direct, cel putin ca obiect, Inca din anul urmdtor. Acestea s-au exprimat in
dezbaterile parlamentare, in jurul a trei mari probleme: reactia oficiald fata de
considerarea RomAniei ca "provincie privilegiatd" a Imperiului otoman, semnarea
Conventiei cu Rusia privind trecerea trupelor sale pe teritoriul romfinesc i

rdspunsul la bombardamentele otomane, urmat apoi de proclamarea independentei,

probleme succedandu-se in intervalul decembrie 1876 mai 1877. Analiza
dezbaterilor parlamentare evidentiaza atat motivatiile conjuncturale, cat i pe cele
de profunzime ale diferentelor respective, oferind astfel o noud perspectiva de
intelegere a activitatii politice române§ti in general.
In problema reactiei la considerarea Romaniei de cdtre Imperiul otoman
drept "provincie privilegiatd" a sa (termen inscris in Constitutia otomanA

' Vezi Eugen Lovinescu, Isioria civilizafiei rormine moderne, vol. I, Bucuresti, [1924], p. 122, 150,
183.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 www.dacoromanica.ro

4, p. 17 26, 2002
 18 Alexandru Mamina 2

promulgata la 11/23 decembrie 1876), s-au confruntat punctul de vedere radical al

guvernului liberal, care dorea sA-§i asocieze Parlamentul intr-un protest adresat
Portii, §i cel moderat al opozitiei de orientare conservatoare, care dorea sa evite
angajarea intregii natiuni prin reprezentantii sal intr-un conflict international
care parea sä ameninte Insäi existenta statului roman.
In acest sens, in §edinta Adunarii Deputatilor din 22 decembrie 1876,
Nicolae Blaremberg declara din partea opozitiei: "DacA astAzi suntem in fata unei
insulte, acea insulta ne-am fAcut-o noi mai intai, §i ea ne vine tot atfit de pe bancele
ministeriale, ca §i din cabinetul lui Safet. (...) Nu este vorba astazi numai de a §ti ce
avem de rdspuns lui Safet Pa§a cAci asupra acestui punct nu putem decal sa fim cu
totii de acord, ci §i de a §ti cum au putut ajunge lucrurile acolo. Si cand cineva zice:
ni s-a fAcut o insultä, cu ocasiunea unui raspuns ce ne-a dat Safet pap, prin aceasta
chiar marturise§te cd a fAcut lui Safet Pa§a o intrebare. Ei bine, iatA tocmai ceea ce,
dupà mine, guvernul nu trebuia sa faca, ceea ce nu putea sd facd fard humiliatie, §i
chiar imprudenta pentru noi. A§adar o imputare grava pe care o fac eu guvernului
nostru, este cd a provocat, fArd nici o necesitate, aceste explicatiuni, care, trebuia sA
prevadd, nu se puteau intoarce cleat in dezavantajul nostru. (...) Cealalta deosebire
intre noi este, d-lor, cd de cand s-a inceput aceastä criza orientalk din cauza
caracterului slay ce a luat Inca de la inceput, eu am tremurat pentru existenta
Romaniei. Sunt insä altii care au vAzut §i \tad lucrurile altfel; aceia nu numai CA nu
voesc a recunoa§te pericolele ce ne ameninta in cazul unui resbel, dar merg mai
departe cu optimismul lor §i considerd complicatiunile actuale ca o bund fortunk ca
ocasiunea unor mari succese diplotnatice. (...) FArA garantia colectivd, ode& de
mari ar fi lucrurile ce mi-ati oferi, eu insä v-a§ easpunde: luati-va darul inapoi! Caci
a§ vedea pentru Romania la spatele acestui miraj, un naufragiu apropiat §i sigur"2.
In acela§i sens s-a pronuntat §i Petre Grädi§teanu, care a invocat beneficiile politicii
de cabinet fata de politica de angajare a intregii natiuni: "D-lor, zic cd nu este bine,
§i ma adresez la sentimentele de patriotism ale d-lui pre§edinte, nu este bine sd se
asocieze Camera la acest protest, caci nimeni nu §tie ce poate ie§i de aici, ce poate
aduce ziva de maine, §i dacd un protest ca acesta nu ar aduce o complicatie in care
existenta tarii ar fi pusd in pericol. Ei bine, atunci tara intreaga este asociatä la acest
fapt, tara intreaga poarta rAspunderea. Cand insA guvernul merge singur §i face un
protest energic, dacA acel protest are beneficii, meritul este al ski; in caz contrar se
sacrifica el, dar scapa tara"3.
Pozitia guvernului a fost sustinuta de prim-ministrul Ion C. BrAtianu: "Noi
§tim care sunt ideile pretentiunilor partidei numita. juna Turcie, care azi este la
putere afirma acesta. Juna Turcie, care §i-a fAcut educatiunea sa in Europa, care a
vazut pe Austria §i alte imperii cum au putut sa se dezvolte, voie§te astAzi sa imite
exemplul lor pentru a regenera Imperiul otoman. A§a cum au facut francii cfind au
cucerit pe gali, cum a facut Anglia, §i mai cu seamã cum vAzurdm pe Austria §i pe
Ungaria, a§a voie§te acest partid a reorganiza astAzi Turcia. (...) Ar fi putut-o face

2 "Monitorui Oficial al Romäniei", nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 112-113, 118.

3 Ibidem, nr. 5, 9/21 ianuarie 1877, p. 140-141.

www.dacoromanica.ro
3 Opfiuni de politica' externa 19

in secolele acelea and individualitatea nationala nu era incA destul de dezvoltatA in

popoare 5i dacA nationalitatea otomara ar fi fost de aceea5i religiune; dar astAzi e
peste putinta, fiindcd individualitAtile nationale sunt destul de dezvoltate ca sA nu
mai fie absorbite. (...) Prin urmare d-lor, sA nu a5teptAm ajutorul de la nimeni,
experienta trecutului ne dovede5te cA drepturile cuiva nu se respectA, 5i nu gasesc
apArAtori la strAini deat and acela care le are 5i in contra cAruia se fac incdlcdri,
este un om care are con5tiinta datoriei sale, 5i e capabil sa se sacrifice pentru a se
apAra. (...) V-am spus cd nici pentru protest nu avem nevoie de Camera, dar am voit
sa se 5tie la Constantinopole 5i in strAindtate cA tara intreagd a protestat 5i a
românii sunt deci5i a infrfinge orice pericol, ciici in adevAr atunci pericolul va fi
evitat (...). Fac apel la toti d-v. i vd rog sA votdm in unanimitate acea propunere,
aci numai atuncea and natiunea este unanimd asupra unui act, and nu e impartitd
in majoritate i minoritate, numai atunci succesul nostru este asigurat"4.
Discutiile s-au purtat oarecum in ace1a5i spirit in Senat, unde reprezentantii
opozitiei fie au minimalizat importanta chestiunii (Iorgu Radu), fie au criticat
guvernul a nu a incercat sA rezolve situatia la nivelul executivelor, inclusiv prin
implicarea domnitorului Carol I "stranepotul lui Frederic cel Mare" , in loc sA
implice Corpurile Legiuitoare (loan De5liu)5. Acestora le-a rdspuns ministrul de
interne George Vernescu ce a invocat tara insAsi; "Ei, d-lor, nu calomniati tara!
Tara va lua totdeauna raspunderea unor fapte de asemenea naturA"6. La rfindul lui,
Ion C. BrAtianu ardta cd: "...in toate Wile din lume, nu numai in acelea arora de
curând le sunt recunoscute drepturile, dar chiar in cele mai puternice 5i mai vechi
constituite (...) la asemenea imprejurAri grele se consulta nu numai Camerele, dar si
toad tam, consiliile comunale, consiliile judetene etc. Se fac adundri publice, in
fine, toatd tara se pune in picioare, discutd i manifestd vointa ei. Toate acestea se
fac, fiinda ele dau putere guvernului i convingere in afarà cA nu este ideea atorva
oameni, ci ideea natiunei intregi care se manifestA"7.
In privinta Conventiei cu Rusia, majoritatea liberalA guvernamentalA a
sustinut semnarea acesteia, in timp ce minoritatea conservatoare din opozitie a
respins-o. Liberalii considerau necesarA semnarea Conventiei, pentru a reglementa
trecerea trupelor ruse5ti prin România, in conditiile in care aceastas trecere oricum ar
fi avut loc, cu sau Ara acordul României. Conservatorii se opuneau Conventiei,
deoarece o apreciau drept o inalcare a neutraliatii Romfiniei 5i, implicit, drept o
incAlcare periculoasa a Tratatului de la Paris din 1856, care asigura securitatea
internationala a tArii.
La 16 aprilie 1877, Mihail Kogalniceanu ministrul de externe, care
semnase Conventia se adresa AdunArii Deputatilor cu un apel la pragmatism,
cerandu-i sA Ora seama de nevoile prezentului, sA 5tie sA se serveascd, in apArarea

41bidem, nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 125; nr. 5, 9/21 ianuarie 1877, p. 141.
5 Ibidem, nr. 6, 11/23 ianuarie 1877, p. 190, 196.
61bidem, p. 200.
7 Ibidem, nr. 8, 13/25 ianuarie 1877, p. 271.

www.dacoromanica.ro
20 Alexandru Mamina 4

intereselor romanqti, atat de amici, cat §i de inamici8. La 17 aprilie, in Senat,

Ion C. Bratianu se pronunta i el in favoarea pragmatismului, subliniind totodata
avantajele politice ale Conventiei: "Cfind imparatul Alexandru vine printr-un act
solemn inaintea Europei §i zice: ca va respecta institutiunile tarii, ca va respecta
drepturile noastre politice, va asigura integritatea teritoriului nostru, ar fi ca
imparatul Alexandru sa dezmintä toata viata sa ca sa nu respecte angajamentul care
1-a luat. Am socotit sa fac un serviciu tarei mele ca sa pot sa dobandesc parola unui
suveran care este respectat de toad Europa. Sunt criticat de multi §i chiar taxat ca
ieri am fost contra Rusiei §i astazi rn-am muscalit; insa prefer in urma acestui act a
lua odiosul pentru mine, poate sa ma huiduiasca toata lumea, dard cred ca am facut
bine"9.
in schimb, conservatorii, Nicolae Blaremberg, in Adunare, §i Manolache
Costache Epureanu, in Senat, au sustinut necesitatea neutralitatii absolute, ca o
garantie a existentei statului roman. "D-lor, Conventiunea de astazi, dupa mine
aprecia Nicolae Blaremberg nu insemneaza decat un lucru: abjurarea tratatului
de la Paris, daca nu §i sfa§ierea lui de chiar mama noastra i reintoarcerea pur §i
simplu la protectoratul exclusiv al Rusiei. (...) Ma rezum dart §i zic: Voi vota iara
contra acestei conventiuni care, dupa mine este un adevarat suicid national; cAci ea
ne face sa pierdem toate cuceririle, tot capitalul moral realizat de la 1821 §i pand
astazi, precum §i toate simpatiile Occidentului; caci ea pregate§te aservirea
dinauntru i dinafard"19.
Problema raspunsului oficial al Romaniei la bombardamentele otomane din
aprilie 1877 a constituit o nota ocazie de manifestare a diferentelor de viziune
politica dintre liberali §i conservatori. Cei dintai agreau ideea ca Romania sal se
declare de jure in stare de razboi cu Imperiul otoman, pentru a-si proclama apoi
independenta. Ceilalti respingeau ideea unei asemenea declaratii, considerand, 'Inca
o data, ca Romania nu trebuia sa iasa, de jure, din starea de neutralitate conforma
Tratatului de la Paris; ea trebuia sä reziste, dar fara sa se proclame in stare de
razboi.
La 29 aprilie 1877, intr-o interpelare in Adunarea Deputatilor, liberalul
Anastase Stolojan justifica independenta ca o necesitate a progresului istoric: "Ei
bine, d-lor, viata nu este imobila, §i precum intr-o tara legile sunt chemate sä
reguleze relatiunile sociale a§a §i intre tari tratatele sunt chemate sa reguleze
raporturile internationale, §i d-lor, precum in stat and se schimba starea de lucruri
interioard aduce dupa sine i rnodificari legilor interioare, asemenea se intampla §i
in dreptul international; and vine o noua dezvoltare economica, o nota dezvoltare
politica aduce dupa sine noi dari care trebuie sa fie urmate §i in relatiunile dintre
state; prin urmare noi modificari trebuie introduse i in tratatele care exista..."11. La
randul lui, Alexandru Candiano-Popescu invoca, in sprijinul pozitiei liberale,

8 Ibidem, nr. 101, 4/16 mai 1877, p. 2982.

9 Ibidem, nr. 100, 3/15 mai 1877, p. 2945.
'9 Ibidem, nr. 101, 4/16 mai 1877, p. 2977, 2982.
Ibidem, nr. 109, 14/26 mai 1877, p. 3232.

www.dacoromanica.ro
5 Opfiuni de politica externa 21

argumentul opiniei publice europene, despre care afirma cd era favorabilA Rusiei:
"... opiniunea publicd europeand tine socoteald de cauza ce serveste astazi Rusia, si
stie ca, dupd declaratiunile oficiale ale majestatii sale impAratul Alexandru, el nu se
duce sa facd conquiste in Europa, ci merge sA ducd pacea i justitia impilatelor
populatiuni crestine din Imperiul otoman"I2.
Impotriva radicalismului de facturd revolutionard al liberalilor,
conservatorii s-au pronuntat pentru moderatia de inspiratie legalista. In replica la
interpelarea lui Atanase Stolojan, pe care o considera expresia unei politici "de cele
mai aventuroase", Dimitrie Ghica afirma: "D-lor, independinta este tinta la care
trebuie sd tindä fiecare om, fiecare natiune; dud este independinta de cloud feluri:
una nominald, 5i alta realä. Cea nominalA este de foarte scurtA duratA, 5i in
imprejurdrile de astazi, eu nu vad posibila o independintA realä. Independinta
nominalA nu este rezultatul unui progres care pune o natiune in stare de a nu mai fi
incAlcatd de alta natiune. AstAzi, and eu vAd o miscare slavond, nu pot sä cred Ca
vom dobândi altceva decOt o independinta nominald, care se va inturna in contra
intereselor noastre"I3. In acelasi spirit, Constantin Gradisteanu cerea ca problema sä
nu fie dezbAtutd in Parlament, care nu avea "tot sfingele rece" 5i care nu cunostea
toate imprejurdrile, ci sd fie lAsatA "la prudenta guvernului"I4.
Proclamarea independentei, la 9 mai 1877, prin faptul cO nu a intampinat
nici o opozitie, a reprezentat o victorie a liberalilor, care-5i consacrau institutional
viziunea politica. In interpelarea sa, Nicolae Fleva exprima o conceptie ideologica:
"Datorim progresului i luminelor secolului in care träim ca suveranii sä vind astazi
a recunoaste cd nu popoarele sunt destinate pentru dânsii, ci cã ei sunt destinati
pentru popoare; cA natiunile care suferd au dreptul la altä viata cleat aceea pe care
le-au creat-o apäsatorii lor. (...) Noi nu suntem dard parAsiti de astä data, ci suntem
nurnai lasati nouA insine, 5i aceia care in aceastd conflaoratiune ne-au lase singuri
lard a-5i intoarce privirea de-asupra noasträ, si-au zis: Ii lAsam ca sA vedem dacd
sunt in adevdr o natiune, 5i pot ajunge sA trAiascd 5i lard patronajul nostru"I5.
Raspunzand, Mihail Kogalniceanu sustinea independenta tot cu argumente de
naturA ideologica: "Noi trebuie sA dovedim cä avem constiinta misiunei noastre,
trebuie sa dovedim ca suntem in stare sA facem 5i noi sacrificii pentru ca sd pasträrn
aceastA tar% i drepturile ei pentru copiii nostri, i aceastd misiune in momentele de
fata este incredintatd fratilor 5i fiilor nostri care mor la hotare. (...) Trebuie sa
dovedim cA reclamAm independinta pentru ca 5i noi ca natiune avem dreptul sA
traim cu viata noastrã. Cfind toatà Europa predica sentimentele de justitie, este cu
drept ca aceste sentimente sa se raspandeasca 5i asupra noastrA, 5i sä ne lase sä
trdim cu viata noasträ proprie, raspunzand numai pentru greselile noastre, 5i primind
chiar pedepse pentru greselile noastre, iard nu pentru ale altora"I6.

12 Ibidem, p. 3237.
13 Ibidem, p. 3236-3237.
14 Ibidem, nr.110, 15/27 mai 1877, p. 3262.
16 Ibidem, nr. 118, 27 mai/8 iunie 1877, p. 3450.
16 Ibidem, p. 3452.

www.dacoromanica.ro
 22 Alexandru Mamina 6

Dupd mai 1877 au mai existat anumite divergente in privinta politicii

externe, dar acestea au avut un caracter mai degrabd formal. Ap, de pilda, in iulie
1877, de§i se pronuntau amandoi pentru trecerea Dundrii de ate armata romand,
Ion C. BrAtianu dorea ca ea sd aibd loc cat mai repede pentru a stabiliza frontul
rusesc §i a evita mutarea ostilitAtilor pe teritoriul Romaniei , in timp ce Carol I
dorea mai intai semnarea unui tratat cu Rusia". Cu toate acestea, unanimitatea
realizatA cu ocazia proclamdrii independentei a avut o valoare simptomaticd: ea a
marcat intr-un fel, in privinta politicii externe, trecerea de la perioada diferentelor si
a confruntdrii la cea a acordului i a colabordrii.
Deosebirile dintre particle referitoare la politica externd au avut cloud tipuri
de cauze: conjuncturale i de profunzime.
Dintre cauzele conjuncturale putem aminti, in primul rand, atitudinea
domnului Carol I, care exercita o influentA mai directd §i mai puternicd asupra
guvernului liberal, decat asupra opozitiei conservatoare. Carol I a fost adeptul unei
intelegeri cu Rusia in detrimentul neutralitätii stricteI8, a sustinut ideea trimiterii
unui protest energic la Constantinopol impotriva considerarii Romaniei "provincie
privilegiatd" a Imperiului otomani9 §i a promovat o politica a prestigiului national
fatd de Poartd, cu atat mai mult cu cat in Ungaria aveau loc demonstratii pro
otomane, ofensatoare atat pentru Rusia, ca §i pentru Romania20. In acest context,
precizam cd in atitudinea lui Carol I intervenea §i un calcul politic intern. Intr-o
scrisoare aim tatd1 ski, din 12 decembrie 1876, el ardta cd "Rdzboiul ar aduce cel
putin pacea internd, viata vie §i avantul material, pe cand o pace provizorie cdci
numai astfel de pace s-ar putea incheia va insemna pentru noi cele mai crancene
lupte de partid: Camera conduce deja urmarirea judiciard contra fo§tilor mini§tri
intr-un chip pAtima§"21. Era un calcul corect in teorie, dar riscant in practica: la fel
gandise §i Eugenia de Montijo in 1870, cand sperase cä rdzboiul cu Prusia avea sä
solidarizeze natiunea francezd in jurul dinastiei Bonaparte. Carol I provenea insd
din tabdra invingatorilor din 1870-1871. Se poate ca in mintea lui sd fi fost mai
prezent exemplul succesului german al statului format §i intdrit prin rdzboaie.
0 a doua cauza conjuncturald a rezidat in faptul Ca liberalii se aflau la
putere, iar conservatorii in opozitie. De aici pragmatismul mai accentuat al celor
dintai, respectiv spiritul critic al celor din urmd: in timp ce liberalii trebuia sä
gestioneze, in limitele posibilului, chestiuni imediate precum intrarea trupelot
ruse§ti in Romania, conservatorii puteau sd se pronunte in principin, dintr-o
perspectivd oarecum ideald. Astfel, Conventia cu Rusia, de pildd, apArea ca o
solutie salvatoare prin prisma posibilului §i ca o eroare politicã prin prisma
idealului.

17 Vezi Nicolae lorga, Rekboiul pentru independenta Romciniei actiuni diplornatice $i stall de spirit ,
Bucurgti, 1927, p. 127.
18 Memoriile regelui Carol I al Romániei (de un martor ocular), vol. IX, Bucure§ti, p. 11.
19 lbidem, p. 16.
20 Ibidem, p. 50.
21 Ibidem, p. 14.

www.dacoromanica.ro
7 Opfiuni de politicei externei 23

in ultimul rand, a fost vorba de o chestiune de imaginar, mai precis de o

schimbare de opticd in cazul liberalilor, inclusiv al celor radicali. PAnd la jumdtatea
secolului al XIX-lea, mediile liberale se caracterizeazd printr-un anume
filootomanism, pe fondul antitarismului'. Poarta era perceputd ca un posibil aliat
impotriva expansionismului Rusiei, in plus, un aliat care dispunea de sprijin
occidental. In consecintd, spre deosebire de contrarevolutionari care apelau la
Rusia revolutionarii au fost favorabili Portii si au autat sa-i obtind acordul
pentru actiunea lor, asa cum s-a intamplat la 1848. Dupd Congresul de la Paris, insk
and Imperiul otoman s-a opus unirii principatelor, in timp ce Rusia a sustinut-o,
situatia s-a inversat intr-o anumitd mdsurd, liberalii reland traditia antiotomand a
voievozilor medievali, dar nu sub semnul crucii, ci al tricolorului'. La
imbundatirea imaginii Rusiei a contribuit i personalitatea tarului reformator
Alexandru al II-lea, in antitezA cu predecesorul sdu Nicolae I unul dintre
campionii reactiunii europene. La 16 aprilie 1877, in Adunarea Deputatilor,'
Ion C. Brdtianu exprima aceastd mutatie din imaginarul politic: "Ei bine considera,
el , Rusiei ii suntem datori cd ne-a scdpat de turci si a deschis iardsi Wei comertul
european, aci nu pierdeti din vedere cd numai de cand s-a deschis comertul
Dundrei, de atunci a inceput o civilisatiune la noi. (...) Negresit cd i Rusia cAnd,
ne-a scdpat de turci, a putut sa aibd un interes in acesta, dar interesul Rusiei a fost in
folosul nostru. Oricum insd faptul este ca noi cu ajutorul Rusiei am scapat de turci,
si cu ajutorul lui Dumnezeu am scdpat de a deveni rusi, i cAnd astazi suntem liberi
si stdpAni pe noi nu trebuie sd uitAm Ca Rusia a fdcut sacrificii pentru noi. Putem noi
sa zicem astdzi Rusiei: avem sd ne batem in contra voasted dacd veti merge sd
scapati pe ceilalti crestini de sub jugul turcesc?"24.
Pe lfingd aceste determinatii conjuncturale, optiunile de politica externA
diferite au mai avut cloud cauze de profunzime, tinand de insdsi specificitatea
ideologico-politica a liberalismului radical, respectiv a conservatorismului.
Prima cauzd a fost nationalismul promovat de liberalii radicali mai ales,
dar privit cu ostilitate sau cel putin cu rezervd de conservatori. Nationalismul
inteles ca afirmare politick economicd i culturald a natiunii romAne se
identifica, in conceptia liberalitor, cu actiunea de modernizare, in fapt, de
revolutionare in sens burghez a societatii romAnesti. Din aceastd perspectivk el a
fost perceput negativ de conservatori, care au vdzut in promovarea nationalismului
o modalitate prin care liberalii incercau sa acceadd la putere i sd-si aplice ideile. Ca
atare, in timp ce liberalii, in special cei radicali, au sustinut cu hotdrire uneori
chiar zgomotos implinirea programului national de creare a statului modern,
conservatorii au preferat mai curAnd solutiile minimale, care implicau mai putin
participarea nationalk si mai mult decizia marilor puteri. Atitudinea celor doud
grupdri tap de Conventia de la Paris (1858), de pilda, este relevant& in acest sens.

22 Vezi Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice romemesti (1369-1878), MUnchen, 1987, p. 281-282,
312.
23
Ibidem, p. 282-283, 314.
24 "Monitorul Oficial al Roma/lid". nr. 102, 5/17 mai 1877, p. 3004.

www.dacoromanica.ro
24 Alexandru Mamina 8

Ea s-a manifestat, de asemenea, in contextul crizei orientale declansate in 1875,

cand liberalii au urmat calea mobilizarii nationale, iar conservatorii s-au referit
esentialmente la puterile garantate. Obtinerea independentei prin participarea la
rdzboi participare care echivala, intr-un fel, cu transformarea Romfiniei din obiect
in subiect al relatiilor internationale a fost un rezultat al ideologiei nationale,
expresia militard avant la lettre a politicii "prin noi insine". Nationalismul
liberalilor romani a fost cu atat mai activ, cu cat se confrunta cu cel al "junilor
turci", al cArui referential parea sA fie nationalismul maghiar. Invocarea analogiei cu
Ungaria era de naturA sa accentueze prin ea insäsi spiritul combativ al
liberalilor, dintr-o solidaritate "in oglinda" cu romanii transilvaneni.
A doua cauza au reprezentat-o culturile politice proprii liberalismului
radical si conservatorismului. Desi Partidul National Liberal nu a asimilat integral
cultura politica revolutionara a radicalilor asa cum s-a intamplat cu nationalismul
lor , in actiunea sa pot fi recunoscute anumite componente ale acesteia. Cu ltura
politica revolutionarA se definea prin spiritul novator, contestatar, voluntarist,
egalitar si radical; cea conservatoare prin traditionalism, respectarea autoritAtii,
organ icism, elitism si moderatie. Aceste trasaturi tipologice au influentat inclusiv
pozitiile de politica externA, liberalii fiind inclinati cAtre schimbare, initiativa si
angajare de masa, iar conservatorii care stabilitate, prudentA si solutiile la varf. In
decembrie 1876, spre exemplu, liberalii au sustinut un protest hotarat al intregii
natiuni, in timp ce conservatorii au criticat "excesul de zel" al guvernului; liberalii
au dorit angajarea opiniei publice, pe and conservatorii au propus rezolvarea
diferendului la nivelul executivelor. Invocarea de catre liberali a natiunii si a opiniei
publice semnifica, in fapt, afirmarea nationalismului si a democratismului.
Acestora, conservatorii le contrapuneau prudenta guvernului si diplomatia de
cabinet, adica respectul fata de marile puteri i elitismul. Daca potrivit culturii
politice conservatoare politica insemna gestionarea cu moderatie a unei realitati
date, potrivit celei liberale ea insemna actiunea creatoare voluntard. Pozitiile
liberalilor trebuie intelese si prin aceasta prisma de natura mentalk iriscele din urma.
La 22 decembrie 1876, George Misail declara astfel urmdtoarele: "Insa, d-lor, am
facut interpelarea pentru ca sa raspund la mandatul meu de deputat, pentru ca sa-mi
implinesc datoria mea de mandatar al natiunei, i pentru ca sunt convins ca intr-un
regim constitutional mandatarii natiunei nu trebuie sa astepte totul numai de la
guvern, ci trebuie sa stie a uza de initiativa ce le este data si lor de Constitutiune.
Numai asa ne vom face o adevarata educatiune politica"25.
Dupa proclamarea independentei si dupd aderarea Romaniei la Trip la
AliantA (1883), statutul international al tarn a devenit un fapt incheiat pentru o
perioada mai lung, asa incat nu a mai implicat dispute majore intre partide.
Dintr-un anume punct de vedere, am putea considera ca politica externa si-a
dobandit individualitatea in raport cu politica internA, incetand sa mai fie un fel de

25 Ibidem, nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 109.

www.dacoromanica.ro
9 Optiuni de politica externa 25

prelungire §i de expresie a acesteia din urma. Pentru mai mult de trei decenii,
disputele ideologice s-au concentrat asupra activitatilor interne.

EXTERNAL POLICY STANDS IN THE DEBATES OF THE ROMANIAN

PARLIAMENT (DECEMBER 1876 MAY 1877)

Abstract

The oriental crisis which started in 1875 emphasized the differences

between liberals, especially their radical wing, and conservatives, concerning the
Romanian foreign policy. Subsequently, those differences can discolse the
ideological specificity of the two parties, while for some time the foreign problems
were representing matters of internal interest too. In a way, some of the Romanian
foreign policies were determined by its politics. The parliamentary disputes offer a
key to such an understanding.
In the context of the oriental crisis, Romania had to face three major
problems. The first one, in December 1876, was its response to the Ottoman foreign
minister's declaration, who considered Romania a part of the Ottoman Empire, one
of its "privilege provinces". The second one, in April 1877, was the signature of a
Convention with Russia, regarding the Russian army's passing through Romania.
The third one, in April-May 1877, was the reaction against the Ottoman
cannonades, followed by the proclamation of Romania's independence.
Concerning the response to the Ottoman foreign minister's declaration, the
liberal government conceived a common protest, sent also by the government and
the Parliament and supported by the public opinion. Thus, the liberals tried to stress
that the entire nation was acting for its rights. The conservative opposition rejected
this initiative, criticised the government zeal and asked for a diplomatic solution,
between the two cabinets, without any public involvement.
Concerning the Convention with Russia, the liberal government saw it as a
necessity, while the Russian army would have marched into Romania anyway. On
the contrary, the conservative opposition was against the Convention, which
seemed to be a violation of Romania's neutrality, and so a loss of its international
protection.
About the reaction to the Ottoman bombardments, the liberals wanted a
formal declaration of war, as a first step to independence. The conservatives
pronounced themselves for resistance, but without any formal war declaration,
wishing to maintain the Romanian neutrality.
The divergences were caused by certain conjectural reasons, as the fact that
the liberals were ruling and the conservatives were in the opposition. Hence, the
liberals had to be more pragmatic, while the conservatives could be more critical.
Besides, the different points of view had also two profound causes. First it
was the national ideology, shared by the liberals, but considered with suspicion by

www.dacoromanica.ro
26 Alexandru Mamina 10

the conservatives. They wgre ready to manage a national movement to

independence, when the conservatives searched only for the European powers
protection. Secondly, it was about the political cultures specific to those parties. The
liberal culture was radical, innovating and even democratic. The conservatives'
culture was moderate, traditional and placing itself outside the equality principle.
So, the liberals, mainly their left wing, chose the solutions which implied political
change and popular participation; the conservatives asked for means which, in fact,
preserved the statu quo and kept the decision to the political elite's level.

www.dacoromanica.ro
 RELATII DIPLOMATICE ROMANO-FRANCEZE
N AJUNUL PROCLAMARII INDEPENDENTEI
LUCIA TAFTA

Societatea romaneascd, in pofida unor obstacole de ordin financiar-

economic i a unor convulsii politice normale in tArile cu regim parlamentar
inregistrase, in preajma proclamarii Independentei, rezultate pozitive in aproape
toate domeniile. Se crease cadrul juridic necesar functionarii unor institutii
moderne, se construise infrastructura institutionala economick culturala §i politica,
Calle de comunicatii romanqti se racordau la rutele de transport pe uscat i pe apA,
bazate pe noile inventii ale drumului de fier i ale vaselor cu aburi'. Marfurile
indigene, provenite atat din culturile agricole traditionale, dar §i din ultimele
exploatki industriale ale bogatiilor naturale, se intalneau pe pietele europene ale
Austro-Ungariei, Rusiei, Imperiului otoman, Angliei, Frantei, Italiei §i chiar in
Lumea Noud2.
A§a cum remarcase in epoca un cunoscut om politic austriac, Prokesh
Osten, aceastä dezvoltare ar fi impus cu timpul o totald suveranitate3. Intr-adevar,
suportul §i telul final al acestui proces era dobandirea libertatii politice, a
independentei fata de puterea suzeranA Imperiul otoman. In conditiile venirii la
guvernare in primAvara anului 1876 a liberalilor intre care i a celor radicali
precum I.C. BrAtianu, C.A. Rosetti actiunile in plan extern pentru indeplinirea
acestui deziderat capatà un ton ultimativ4. In iunie 1876 Mihail KogAlniceanu, ce
detinea portofoliul Externelor, avea sã ceart guvernului turc, incuno0intand in
acela§i timp puterile garante, recunoa§terea "individualitätii statului roman" si a
numelui de Romania, inviolabilitatea teritoriului roman si delimitarea insulelor
Dunarii, fixarea granitei intre Romania si Turcia la gurile Dunarii, pe talvegul

N.N. Constantinescu (coord.), Istoria economictt a Romániei, ed. a II-a, vol. I, Bucuresti, 1993,
p. 272, 284; Stan Apostol, Independenta Romániei. Detayarea de piata otomand .yi reatayarea de
Europa, Bucuresti, 1998, p. 157-159; Nichita Adaniloaie, Paraschiva ancea, Anastasie lordache s.a.,
Istoria Parlamentului fi a vietii parlamentare din Romtinia pcind la 1918, Bucuresti, 1983, P. 112-114,
136-144; Constantin Buse, Comerjul exterior prin Galati, sub regimul de port franc (1837-1883),
Bucuresti, 1976, p. 119-123.
2 Constantin Buse, op. cit., p. 131-134, 137-140; Paul Cernovodeanu, Relatiile comerciale romtmo-
engleze in contextul politica orientale a Marii Britanii (1803-1878), Cluj-Napoca, 1986, p. 274-286.
3 C.I. BAicoianu, O paginti din istoria relatiilor noastre vamale cu Austro-Ungaria, Bucuresti, 1898,
r. 16-18; Apostol Stan, op. cit., p. 118.
Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne fi guvernanfi 1866-1916, Bucuresti, 1994, p. 41-42.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4,www.dacoromanica.ro

p. 27 35, 2002
 28 Lucia TaftA 2

bratului principal al acestui fluviu, admiterea reprezentantilor romani in corpul

diplomatics.
Prin aceste revendicari, ministrul roman cerea recunoasterea Independentei.
Zinoviev, reprezentantul Rusiei la Bucuresti, trägea concluzia cA desi "ministrul
Kogalniceanu nu foloseste cuvantul independent& (...) caracterul unor revendicari
ale sale aratA foarte clar cA el are intentia sä obtind pentru tara sa dreptul de stat
suveran .

Ion C. BrAtianu, la randul sAu indeplinind functia de ministru al

Finantelor incuraja o altA actiune in plan extern, in scopul impunerii
individualitAtii Romaniei, aceea a recunoasterii sale prin sistemul incheierii de
tratate comerciale, uzitat de obicei intre parteneri egali ca statut politic international.
Aceste tratate erau forma juridico-diplomatica operationalA prin care natiunile
moderne se interconectau la circuitul schimburilor mondiale, iar tArile respective îi
acordau clauza reciprocitAtii si a natiunii celei mai favorizate7. In vara anului 1876
Germania trimitea la Bucuresti un proiect de acord Conventia Comerciald care
avea sA fie incheiat in martie 1877 cu Romania, dupd modelul celui perfectat cu
Austro-Ungaria. La 25 octombrie/10 noiembrie 1876 avea sa fie promulgatA
Conventia comerciala si de navigatie dintre Romania si Rusia8.
In ultimele luni ale anului 1876 si in prima jumAtate a anului 1877 situatia
din sud-estul european avea sa indrepte cursul evenimentelor spre actiuni politice
menite sa aducA dobandirea Independentei. Atitudinea puterilor garante in
rezolvarea chestiunii orientale a fAcut ca Romania sa se indrepte tot mai hoar&
spre calea unei actiuni militare, alAturi de Rusia, care era gata sA treacd frontierele
romanesti intr-un rAzboi cu turcii pentru "apArarea crestinilor din Orient"9.
Anglia si Franta nu erau de acord cu o rezolvare diplomatica sau militarA,
ce ar fi presupus o dezmembrare a Imperiului otoman.
Franta, dupA prAbusirea celui de-al doilea Imperiu i instituirea celei de a
treia Republici, pierduse mult din importanta rolului sdu pe esichierul diplomatic,
atat in Occidentul cat si in Orientul Europei. Economia sa intrase intr-o puternicA
crizA, ale cdrei efecte aveau sa treacA dincolo de anul 1880. Politicienii francezi
raseau in interiorul tarii lor pe un teren social-economic atat de subred, incat, cu
toatd criza financiard, nu avuseserA curaj sA micsoreze salariile lucatorilor. Iar in

5 D. Berindei, De la Unirea Principatelor la Independenfa Romeiniei, in vol. Independenfa Romeiniei,

Bucuresti, 1977, p. 129-130; N. Corivan, Relafiile diplomatice ale Romciniei de la 1859 la 1877,
Bucuresti, 1984, p. 306-308; Gh. Cliveti, Romeinia .yi Puterile Garante 1856-1878, Iasi, 1988, p. 217.
6 Independenta Rom6niei. Documente, vol. II, partea 1, Corespondenfa diplomatica strdind, Bucuresti,
1977, P. XIX.
7 C. BUF, op. cit., p. 161-166; A. Stan, op. cit., vezi cap. Teoria suveraniteifii prin tratate, p. 186-209;
Radu Vasile, De la secolul de 'jier" la al doilea rikboi mondial, Bucuresti, 1998, p. 163-164.
8 A. Stan, op. cit., p. 280-284; P. Cernovodeanu, op. cit., p. 293-294, 296-297.
9 Gh. Baltac, S. Macovei, Acfiuni ale diplomafiei romeinevi premergiitoare cuceririi independenfei, in

Diplomatia romdna in slujba independentei, Bucuresti, 1977, p. 48-74; lonascu Ion, Petre BArbulescu
s.a., Tratatele internafionale ale Romeiniei 1354-1920, Bucuresti, 1975, p. 267-272; Nicolae Corivan,
op. cit., p. 336-339.

www.dacoromanica.ro
3 Relafii diplotnatice romano-franceze 29

plan extern nu se mai angajau in proiecte de anvergurA in nici un domeniu, precum

fuseserd angrenati in timpul imparatului Napoleaon al 1.11-lea".
In Orientul european, in bazinul Dundrii i al MArii Negre, Franta era intr-o
puternicA concurenta economicA cu Austro-Ungaria, Anglia, Germania ce devenise
extrem de agresiva in lupta pentru caVigarea preponderentei in aceastA zona
geografica". Franta era profund nemultumitä de politica vamalA §i tarifarà
romaneascd, care lezase adesea interesele comerciale franceze printr-o serie de taxe
§i accize suplimentare. Din aceasta cauzA se produseserd numeroase litigii intre
autoritatile romfine inclusiv in Parlament §i guvern §i negustorii francezi din
principalele centre comerciale §i porturile dundrene, Braila §i Galati".
Prin aceste taxe, Romania a cdutat mereu sa ducã o politica vamald separatA
de puterea suzeranA otomanii, cu care Franta era legata prin tratate comerciale
directe. Incheierea unei Conventii comerciale separat de Imperiul otoman ar fi dus
*i la intArirea individualitätii politice a Romaniei, pe care guvernul francez nu o
sprijinea defel. Franta s-a pronuntat mereu contra incheierii de conventii comerciale
separat de Imperiul otoman. Atitudinea ei a fost in acest sens dintre cele mai
retrograde, declarand cu mice ocazie ca. Principatele trebuie sä se incadreze in
limitele tratatului de la Adrianopol din 1829".
0 altã chestiune a tratamentului statului roman fata de populatia evreiascA
emigratä in Romania tensionase relatiile romano-franceze. In Franta, care era un
leagan al democratiei, model pentru intreaga Europa, trAiau numero§i evrei. Ei erau
considerati cetateni loiali §i aduseserd, de altfel, substantiale beneficii statului
francez, atat prin activitatea lor interns& cat §i externd. Mari le operatiuni i investitii
bancar-fmanciare pe care le facuserd in modernizarea economico-industriald a unor
tad imbundtatiserä balanta comercialA francezA. Multi bancheri i industria§i evrei
ocupasera locuri in Parlament §i aveau influenta asupra guvernului. Unii din ace§tia
erau §i in conducerea Aliantei Israelite Universale. Astfel, ei cunoteau bine
datoria memoriilor i sesilarilor situatia evreilor din Romania. Acestora dei
li se promisese Inca din timpul Conventiei de la Paris din 1858 drepturi cetatenqti
li se refuzau drepturile respective pe considerente economice. De teama
concurentei, aceasta. populatie, ajunsä in stadiul burgheziei spre deosebire de o
populatie säteascd indigend angrenatà in foarte putine ocupatii burgheze, era
ingrAdita in exercitarea unor meserii §i chiar indepartata familii intregi din unele
localitAti in care numärul lor parea sd creased la un moment dat. Informatiile in

i° Francois Caron, La France des patriots, de 1851 a 1918, Paris, 1985, p. 275-290.
II C. Buse, op. cit., p. 138-139; Victor Axenciuc, Penetrafia capitalului strain in Romania 'Ana la
primul razboi mondial, in "Revista de Istorie", t. 34, 1981, nr. 5, p. 822-835; Daniela Busk Politica
comerciala a Romiiniei in Sud-E..stul Europei. Convenfii, tratate fi aranjamente comerciale la sfarsitul
secolului al X1X-lea inceputul secolului XX, in "Studii i Materiale de Istorie Moderna", t. VIII.
1994, p. 115-146.
12 C. Buse, op. cit., p. 128-129, 135; Arhivele Nationale Istorice Centrale (ANIC), Microfilme Franta,
rola 17, c. 286v-290v; rola 26, c. 162v-170; rola 291, c. 807v-813.
13 A. Stan, op. cit., p. 233.

www.dacoromanica.ro
30 Lucia Taft 4

aceastA chestiune erau transmise prin consulii francezi in Romania, numeroase

rapoarte diplomatice referindu-se la starea evreilor in Romania.
Situatia devenise tot mai criticA dupA anii 1869-1870. In 1872 si 1874 se
votaserA in Parlamentul roman cateva legi precum a tutunului, a organizarii
comunale - care au atins direct drepturile civile ale populatiei evreiesti", cu toate cA
din randurile ei se remarcaserd doctori ca Mauriciu Roth si Iuliu Baras cunoscut -
profesor la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti si la Scoala MilitarA, fondator al
primului spital pentru copii din Romania, autor de lucrAri de mineralogie, botanicd,
zoologieI5. Mate aceste mAsuri erau efectul "geloziei" economice a burgheziei
romane, ce era la debutul activitatilor ei de tip capitalist.
Politicienii francezi de origine evreiascA sdriserd asadar in apArarea
coreligionarilor lor din Romania. Iar consulii francezi la Bucuresti, Mellinet si Le
Sourd, protestaserA de mai multe ori cdtre ministrii M. KogAlniceanu, Gh. Costaforu
si P. Mavrogheni, criticand legile ce atingeau drepturile evreilorI6.
Chestiunea israelitä continua sA suscite discutii intre Paris si Bucuresti si in
cursul anului 1877. In luna ianuarie acel an, consulul general al Frantei, Debains,
relatase ducelui Decazes, ministrul Afacerilor Externe, despre persecutiile evreilor
in Moldova, unde in judetul Vaslui fuseserd expulzate circa 96 de familii. Iar in
martie 1877, acelasi diplomat, in functie la Bucuresti, 11 sfAtuia pe superiorul sdu,
ducele Decazes, sã adopte o atitudine mai fermA i sa trimitd in mod demonstrativ
un vas de razboi pe Dun Are: "S-ar putea alege sugera el primele zile ale lui
aprilie pentru a urea pe fluviu pfinä la Turnu-Severin si a opera, in acelasi timp cu
aceastd trecere, date interesante asupra liniei turce de apArare din Bulgaria"I7.
Supusii francezi in Romania au fost de asemenea aparati de efectele legilor
romanesti. Astfel, in contextul in care se incheiase Conventia romano-rusd pentru
tranzitarea tnipelor si se faceau pregAtiri de rAzboi, Franta a intervenit pentru ca
cetatenii aflati sub jurisdictia sa sA fie exceptati de la legea rechizitiilorI8.
Fata de politica externA a Romaniei, de promovare i sprijinire a dobandirii
independentei, diplomatia francezA oficialA a pArut a avea o atitudine rezervatA,
uneori chiar negativA. Dar pe baza coroborkii documentelor edite cu cele inedite $i
a studierii lor mai atente, se observA nuante in atitudinea diplomatiei franceze,
manifestate cu ocazia unor momente politice diverse. Astfel, consulul general la
Bucuresti, Debains, nu accepta folosirea numelui de Romania, nici macar de

14 Frederic Dame, Histoire de la Roumanie contemporaine, Paris, 1900, p. 316-318; Carol lancu, Les
Juifs en Roumania (1866-1919), Montpelier, 1978, p. 100; Isidore Loeb, La situation des israelites en
Turquie, en Serbie et en Roumanie, Paris, 1877, p. 107-127.
15 Dimitrie R. Rosetti, Diclionarul contimporanilor din Románia (1800-1898), Bucuresti, 1898, p. 21,
161, 165-201.
16 Cf. French diplomatic echoes to the Jewish Question in Romania (1871-1878), in vol. The Jews in
the Romanian history, Papers from the International Symposion, Bucharest, 10 sept. 4 oct. 1996,
Bucharest, 1996, p. 124-129.
17 A.N.I.C., Ministere des Affaires Etrangeres, Archives Diplomatiques, CP.0 Turquie-Bucarest,
vol. 41, c. 66-67 si c. 127-128.
18 Ibidem, rola 20, vol. 41, c. 296-297.

www.dacoromanica.ro
5 Relafii diplomatice romeMo-franceze 3I

complezentd, asa cum procedase colonelul Mansfield, agentul britanic la Bucuresti,

cu ocazia prezentarii scrisorilor de acreditare catre principele Carol la sfarsitul lunii
septembrie 1876. Tot in acea perioada avusese loc la Quai d'Orsay un diferend cu
autoritAtile romane pe tema acreditArii la Paris a agentului diplomatic roman
$endrea19.
Asa cum se observd si din rapoartele sale la Paris, consulul general Debains
critica in ianuarie 1877 dupd cum a fAcut-o si mai inainte atitudinea Romaniei
fatA de criza orientalA si intalnirile diplomatiei de la Constantinopol in aceasta
chestiune. Astfel, el raporta revoltat ministrului Decazes despre "dispretul"
politicienilor romani, mai ales al celor liberali, fatd de sfaturile date de diplomati, de
a rämane neutri. El descria atmosfera efervescentd din Parlamentul Romaniei:,
"DI. Rosetti a ascultat de instinctele sale revolutionare, care exclud orice prudent:A,
orice stabilitate, orice rezerva i dl. BrAtianu 1-a urmat. In timp ce acesta vorbea in
Senat, prietenul sau dl. Rosetti nu-I pierdea din ochi i uneori chiar II indrepta pe
calea unor noi argumente"20 .
Franta a cautat sa tempereze prin interventiile i sfaturile consulului situ
general la Bucuresti tendintele tot mai evidente ale guvernantilor romani de a
permite trecerea trupelor ruse in rdzboiul contra turcilor i chiar de a lua parte
alaturi de Rusia la apropiatul rAzboi. Dar in acelasi timp se convingea tot mai mult
de imposibilitatea ireversibilitätii atitudinii romanilor: "In relatii continue cu
presedintii comitetelor slave si Cu revolutionarii rusi din Scoala lui Bakunin si
Herzen, dl. Rosetti crede ca i dl. Bratianu, in ideea razboiului extern, care ar duce
implicit la prAbusirea regimului autocratic in Rusia. La sfarsitul campaniei, dupã
lovitura data dominatiei turce, in Bulgaria, s-ar organiza o federatie a popoarelor
crestine de la Dunäre, incluzandu-i si pe romanii din Transilvania, cArora ii s-ar
intinde mana peste Carpati. DI. Rosetti doreste deci alianta cu rusii si rAzboi contra
musulmanilor". Adaugand in continuare cd "nici domnitorul nu este strAin de
aceastA idee (...). Cruciada impotriva necredinciosilor aceasta este ideea favoritä a
principelui Carol. Prezenta turcilor pe celAlalt mal al DunArii ii pare o rusine pentru
Europa (...) el i-a chemat la el, ImpreunA cu minitrii pe presedintele Camerei
deputatilor, dl. Rosetti, pe fostii presedinti ai Consiliului, Epureanu, Golescu,
Bosianu, printul Ion Ghica, Kogalniceanu din partidul avansat, pe printul D. Ghica
din partidul conservator"21.
Dupd numai cateva zile, la 18 aprilie 1877, consulul Debains transmitea
"confidential" prin telegraf despre semnarea Conventiei militare romano-ruse22. El
nu a vazut cu ochi buni acest fapt, cu toate cd a admis cä Romania "a fost mama de
intentia de a-si cruta teritoriul sa devinA teatru de razboi", iar linia ei externA a fost
indrumata in parte de "abilitatea" cabinetului imperial rus. Judecata aceasta se

79 Independenta Romdniei. Documente, vol. II, partea I, Corespondentd diplomatica straina".

1853-1877 mai, doc. 70, p. 180-181.
29 Ibidem.
271ndependenta Romániei. Documente, vol. II, partea a II-a, doc. 132, p. 319-321.
22 Ibidem, doc. 135, p. 324.

www.dacoromanica.ro
 32 Lucia Taftd 6

remarcd in raportul sau cdtre Paris din 11/23 aprilie 1877: "DacA existd un fapt cert,
pentru un observator atent, atunci acesta este dorinta arzAtoare a acestei tali de a-si
sti teritoriul crutat de razboi, iar trupele romfine retrase in afara liniei de foc a
armatelor invadatoare (...). Suprema abilitate a Rusiei a facut ca partidul BrAtianu-
Rosetti si principele sd se apiece de partea aliantei ruse. Cabinetul de la Petersburg a
inAcrit relatiile dintre Poartà i Romania, exagerand cele mai mici incidente in care
amorul propriu national era in joc, a creat o mare teamd de trupele turcesti
neregulate, gata sä treacd Dundrea pentru jaf si incendii, a prezentat Europa ca pe o
neputincioasA, ce a acordat pe jumdtate asentimentul ei tacit pentru misiunea
umanitarA pe care Sfanta Rusie o va indeplini dincolo de Dun Are; in sfarsit el a
refuzat sa separe cele cloud idei fixe ale oamenilor politici romfini: independenta
fata de Imperiul otoman i neutralitatea teritoriului"23.
Dupä consulul francez, "adevArata politicd nationald" romaneasa ar fi fost
abandonarea apArdrii pe Prut §i pe Dun Are la Calafat, replierea in timpul furtunii,
dup.& care aceasta trecfind, sd se cearA din nou garantia Europei pentru salvarea
integritatii §i independentei teritoriului.
In aceea§i manierA criticd, dublatd insa de un ascutit simt al observatiei, este
estimatã de atre Debains atitudinea domnitorului roman: "Linia politicd pe care o
urmeazA principele Carol se explia prin nationalitatea sa de origine, prin mandria
sa legitima de Hohenzollern. Print german si crestin, el nu poate consimti sa fie
aliatul turcilor. El crede cã misiunea lui este de a ardta Europei cd este altfel alit
decat printul Milan al Serbiei si cä stie sA-si condua trupele in foc, chiar infruntand
riscurile unei infringed, el acceptd sa fie aliatul ru§ilor (...). Daa imprudenta
acumulare de forte romanesti la Calafat va fi urmatä de o catastrofa, tara va putea
sd-si faa raspunzator seful de stat".
Cea mai gravA urmare a apropierii Romaniei de Rusia i se pärea consulului
a fi pierderea Basarabiei (a celor trei judete), asa cum de altfel francezii Inca din
1872 au dedus a fi posibilä. Cabinetul de la Petersburg, observa Debains, va trata
Romania "din punct de vedere international, ca facand parte integranta din Imperiul
otoman i viitoarea pace se va incheia, dupd toate aparentele, spre paguba ei"24.
Intr-un alt raport din 4 mai 1877 al consulului Debains aftAm o
apreciere interesantA asupra incheierii Conventiei militare romAno-ruse din aprilie.
Cfintärind atent lucrurile, el considera cA, precipitând trecerea la actiunea de rAzboi,
Rusia a crezut cd va surprinde Romania cu inceputul campaniei sale militare,
trupele ruse fiind in inaintare cdtre Prut anterior semnarii actului. Determinarea
oficialitatilor ruse de a semna Conventia de tranzit i discutarea ei in Camerele
Parlamentului roman a echivalat cu Ufl alt fapt implinit al romeinilor. Rusia a§tepta
mai degraba intrarea in rdzboi a României, alaturi de trupele tariste, deat
incheierea unui asemenea acord25.

23 Ibidem, doc. 138, p. 330.

24 Ibidem.
25 A.N.I.C., Microfilm Franta, vol. 41, rola 20, c. 348-351.

www.dacoromanica.ro
7 Re lafit diplomatice romano-franceze 33

Celdlaltfapt i,nplinil rominesc avea sd fie Proclamatia de Independenta de

la 9 mai 1877.
La o privire din exterior, Franta apdrea ca rezervald, in sens dezaprobator,
fata de Romania. In realitate, guvernul francez se afla doar in expectativd, asteptând
derularea evenimentelor din Imperiul otoman. Politicienii sdi se convinsesea cã
Romania nu va mai da inapoi. "Romania este angajaa cu Rusia intr-un mod in care
nu va mai putea da inapoi", constata, in raportul din 4 mai 1877, contele Debains,
reiterand insd premonitia sa cã Romania va pierde in mod cert Basarabia. lar ca o
dovadd a ajutorului oträvit rus, Debains relata arestarea unor supusi romani la
granita cu Basarabia, odatä cu intrarea trupelor ruse, lucru adus la cunostinta sa de
ministrul roman M. Kogalniceanu. El tagea concluzia cd, desi s-ar Li inscris in
Conventia ruso-romand de tranzit vreo prevedere pozitiva, ea ar fi fost inutild in
practica ocupatiei tariste26.
Intr-un alt document, o noth cu instructiuni trimisd la 9 mai 1877 consulului
Debains la Bucuresti de care ministrul Decazes, se poate distinge atitudinea reald a
Frantei de neimplicare, dar nu de condamnare fatisa a politicii externe romanesti.
Dimpotrivd, Franta cduta sa pdstreze maniera bunelor intentii. Descriind vizita pe
care agentul diplomatic roman Callimaki-Catargi i-a facut-o la Ministerul de
Externe, Decazes relata sugestiv: "Franta nu are intentia de a se amesteca in politica
guvernului roman. Ea Ii dA seama cA acesta trece 9 i va trece prin greuati serioase,
dar nu mai poate da inapoi de la pasul facut. $i atunci and dl. Callimaki-Catargi a
venit sd-mi facd o vizia eu nu am putut sa-I primesc deck cu curtoazie. Caliati le
sale personale si titlul sdu de reprezentant al unei taxi cu care Franta a intretinut
intotdeauna relatii amicale faceau o datorie"27.
Agentul diplomatic roman s-a prezentat la ministrul francez.scand lucrurile
erau "deja acute", Conventia de tranzit din aprilie 1877 semnaa. In continuarea
notei sale, Decazes ii dadea instructiuni lui Debains sA actioneze doar in cazul in
care trupele ruse vor incerca sã impura rechizitii supusilor francezi in Principate si
sA ia in acest scop legatura direca cu guvernul francez, ail a mai incunostinta
autoriatile romane28.
Atitudinea ministrului Decazes este confirmed de un alt document, un
raport al lui Callimaki-Catargi de la Paris cdtre Bucuresti, trimis la inceputul lunii
iunie 1877: "Am fost mai putin norocos cu ducele Decazes. De altfel nu am fost
deloc surprins. El nu a incetat sd-mi arate cele mai delicate atentii. Dar in ceea ce
priveste chestiunea noasta se mentine intr-o rezervd absolua (...) ar trebui sd
vedem in asta urmarea angajamentului luat de Puteri de a nu se ocupa de chestiunea
noasta mai inainte ca ele sd fie in mdsurd sa formuleze o solutie generala la
implicatiile din Orient". Callimaki-Catargi se gandea si la faptul cã Franta astepta
stabilirea unui consens cu alte puteri referitor la criza orientale.

26 Ibidem.
Ibidem, c. 393-393v.
28 Ibidem.
28 Independenfa Romciniei. Documente, vol. IV, Documente diplomatice 1873-1881, doc. 105, p. 298.

www.dacoromanica.ro
 34 Lucia TaftA 8

in relatiile cu Romania, Franta se manifesta nuantat; pe de o parte, in mod

oficial, mustra guvernul roman pentru "initiativele" sale de politica externd, adicA
pentru sustinerea popoarelor balcanice in criza orientalA si pentru veleitatile de
independentA fatd de Imperiul otoman. Comportarea Frantei era explicabilA,
intrucat, in afara momentului 1859 nu fusese niciodatA de acord cu intretinerea
focarelor revolutionare. lar in deceniul opt al secolului al XIX-lea, conducatorii sdi
desi republicani nu faceau parte dintre politicienii radicali. Si orice iesire la
rampa, cu sustinerea elementelor rebele, ar fi fost aspru sanctionata in interior. In
perioada decembrie 1876 mai 1877 Franta s-a aflat in plina crizA de guvern
prima crizã ministerialA a celei de a treia Republici, ce a avut repercusiuni
puternice, inclusiv in economie pand in anii 1879-18803°.
Semnarea Conventiei militare romano-ruse i apoi Declaratia de
independentd a Romfiniei, considerate "fapte implinite", au fAcut apoi inutile
sfaturile i mustrarile francezilor, care in cele din urmd s-au abtinut.
Pe de altä parte mai existd aspectul neoficial, al sustinerii personale si tacite
a cauzei romanesti. Exista cateva declaratii in acest sens ale ministrului de Externe
Decazes. Astfel, in instructiunile trimise la 9 mai 1877 consulului Debains la
Bucuresti, el aproba conduita reprezentantului german in Serbia, ce considera ca
evenimentele sunt prea delicate pentru a da un verdict sau sfat si cd ele priveau de
acum pe romani, fiind problema lor, care ii privea direct. Mai explicit avea sa fie in
nota sa care Debains din 15 mai acelasi an: "Noi nu avem opinii de formulat asupra
faptelor, nici asupra hotArarilor care au condus Romania la aceasta (la declaratia de
independenta n.n.). Dar ele nu altereaza nici vechile noastre simpatii pentru ea si
noi suntern intre altele foarte atenti ca sa dam vreodatA vreun sfat care sA lezeze
guvernul. In preocuparea legitima de a tine cont de susceptibilitAtile Principatelor,
trebuie sa evitati a !Area cd depäsiti mdsura si chiar cfind trebuie sa va pronuntati, sA
nu urmariti alt scop dee& conservarea relatiilor noastre amicale si de incredere cu
aceastä tard (...) neutralitate, abtinere din punct de vedere politic, daca necesitati
evidente i exceptionale o cer, insa se poate ardta o atitudine particulard pe care eu
nu o interzic dinainte in mod absolut"31 .
In incheiere concluzionam cd aceste cloud aspecte caracterizeaza atitudinea
Frantei in ajunul proclamArii independentei Romfiniei. Se observA printre randurile
din documente o anume admiratie tacita fata de faptele implinite, fatA de gesturile
romanilor care ii proiecteald destinul politic. lar mai tfirziu, in timpul rdzboiului de
independenta, francezii au contribuit la pästrarea legaturilor prin actiunile lor
uman itare.
Cu toate asperitatile i interesele in mod evident deosebite ale politicii
externe ale celor cloud tAri, s-a pästrat o relatie speciald, pe care au respectat-o si
intretinut-o deopotriva.

30 Fr. Caron, op. cit., p. 263-273.

31 A.N.I.C., Microfilme Franta, vol. 41, rola 20, c. 422-423.
www.dacoromanica.ro
9 Relafii diplomatice romemo-franceze 35

ROMANIAN-FRENCH RELATIONS
ON THE EVE OF THE DECLARATION OF INDEPENDENCE

Abstract

On the eve of the Declaration of Independence, the Romanian-French

diplomatic relations were under the influence of both internal policies and
international developments.
Romania adopted a prudent stand, also showing openness towards a
tightening of links by virtue of the reciprocal sympathy born during Napoleon III's
Second Empire. The attitude of France was no less prudent and often neutral.
However, France showed a willingness to get diplomatically involved, especially
when her commercial influence was at stake, as well as in the issue of the
differences between Romanians and Jews. The French higher finance watched over
its political interests at the Lower Danube and in the Black Sea region. To a certain
extent, the interests of France remained constant both during the Second Empire
and the Third Republic.
Romania's Declaration of Independence of 9 May 1877 and the possibility
of her entering the war was looked upon as another Romanian fait accompli.
For humanitarian reasons, as well as in remembrance of past relations,
France would eventually support solutions to the Oriental crisis in favour of the
Christian peoples in the Ottoman Empire.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 FOTOGRAFIA CA DOCUMENT
AL RAZBOIULUI DE INDEPENDENTA
ADRIAN-SILVAN IONESCU

Calitatile deosebite ale fotogyafiei de a imortaliza imaginea efemerd a unui

conflict armat fusese statuatA cu 23 de ani in urmA in Razboiul Crimeii, iar pozitia
de prim fotoreporter de front i-a revenit lui Carol Szathmari'. Dupa aceea, in toate
confruntärile majore pe campul de lupta precum in Razboiul Civil american sau in
RAzboiul franco-prusian fotograful si-a avut locul sdu bine precizat intre
observatorii §i corespondentii de presa. Era de la sine inteles ca §i in Razboiul
oriental din 1877 fotografii de front sd fie foarte activi §i sd lase o valoroasA arhivä
in imagini a desfA§urArii evenimentelor.
Carol Szathmari (1812-1887), ca pictor §i fotograf de curte §i chiar un
intim al familiei domnitoare a urmat oarecum din oficiu cartierul general roman,
avand o pozitie privilegiatA fatA de ceilalti confrati. Chiar inainte de a trece in
Bulgaria, artistul i§i asigurase §i protectia ruseascA in urma unei audiente la tarul
Alexandru II, cAruia ii arfitase parte dintre lucrarile sale documentariste cu caracter
etnografic §i peisagistic din care acesta Ii alesese cateva §i daruind tareviciului
un album cu fotografii cu subiecte similare, a§a cum informeazA ziarul "L'Orient":
"Dl. Szathmari, pictorul binecunoscut la Bucure§ti, a avut zilele acestea onoarea de
a prezenta M.S. Imparatului Rusiei ni§te acuarele in care prezenta costumele
nationale romane§ti, manAstirile tarii, targuri, sarbätori, peisaje etc. M.S. a binevoit
sa cumpere un mare numAr pe care imediat le-a trimis M.S. ImpAratesei la
Sankt-Petersburg. Dl. Szathmari a primit un inel de briante de mare valoare din
partea A.S.I. Tareviciul cdruia i-a oferit un album fotografic cu costume nationale
romarie§ti"2.
Date fiind §i antecedentele sale de plastician ce imbinase, intr-un mod
fericit, arta de §evalet de proaspät-apdruta artA a fotografiei, serviciile sale erau
nepretuite in acel moment, find sesizate ca atare in cele mai inalte cercuri militare

I C. Savulescu, The First War Photographic Reportage, in "Image", 1973, no. 1; Idem, The First War
Correspondent Carol Szathmari, in "Interpressgrafik", 1978, no. 1; Idem, Cronolgia ilustratd a
fotograflei din Romdnia, perioada 1834-1916, Bucure§ti, 1985, p. 16-27; Lawrence James, Crimea
1854-1856. The war with Russia from contemporary photographs, Heyes Kennedy, Oxford, 1981,
p. 9, 10, 15, 16; Karin Schuller-Procopovici, Ein land aus dem Bilderbuch. Das Rumanienalbum des
Carol Szathmari (1812-1887), In catalogul expozitiei "Silber und Salz", KAM und Heidelberg, 1989;
Adrian-Silvan Ionescu, Fotografii de Carol Szathmari din Rdzboiul Crimeii in colectii americane fi
britanice, in "Muzeul National", t. X, 1998; Idem, Cruce fi semilund. Rdzboiul ruso-turc din
1853-1854 in chipuri imagini, Bucuresti, 2001, p. 159-175.
2 "L'Orient", No. 18/dimanche 18 Juin/1 Juillet 1877.

"Revista istoricA", tom XIII, nr. 3 4, p. 37 51, 2002

www.dacoromanica.ro
 38 Adrian-Silvan lonescu 2

sidiplomatice, care ii apreciau si-i potentau activitatea prin sugerarea intocmirii

unei istorii ilustrate a razboiului. Intr-o notita, ziarul "Resboiul" relateaza acest
episod in termenii urmatori: "Zile le acestea d. Szatmary (sic) fiind invitat la dejun
de M.S. Domnitorul in cuartirul general de langa Plevna, M.S. i-a propus a face
inteun sir de tablouri tote momentele insemnate ale campaniei romano-ruse in
intregimea ei. Representantii militari straini afland de acésta, s'au grabit a'si arata
dorinta d'a avea i ei o asemenea pretiósa colectie. «M.S. Principe le este forte
egoist uita ca si noi avem dorinta d'a avea un
a zis representantul militar prusian
asemenea sir de tablouri». Acésta a dat idee artistului nostru d'a pregati pe langa
tablourile M.S. Domnitorului si un album complect al acestei campanii, care va fi o
istorie esacta i vorbitóre ochilor"3.
Ideea ii venise artistului, desigur, mult mai inainte de a fi incurajat de
domnitor si de ceilalti participanti la dejun. Concretizarea nu a fost, insa, facuta cu
mijloacele plasticianului, ci cu acelea ale fotografului, prin albumul Suvenir din
Resbelul 1877, reunind majoritatea imaginilor realizate de el cu camera obscura si,
probabil, de Inca doi fotografi ce au colaborat cu cateva cadre, in speta
Franz Duschek si Andreas D. Reiser, aflati i ei pe front. Albumul a fost multiplicat
in suficiente exemplare pentru a putea fi trimise ca amintire capetelor incoronate
sau personalitatilor venite in vizita in Romania in anii urmatori campaniei.
[Ina' astazi s-au pastrat destul de multe exemplare in muzee si biblioteci din
toata tara, astfel ca acesta nu a avut soarta celui realizat cu aproape un sfert de veac
in urma, in timpul Razboiului Crimeii, pierdut se pare fait urma. Suvenir din
Resbelul 1877 este un album cu dimensiunile 24,5 x 32 cm, legat in coperti groase
de carton imbracate in piele verde pe care, cu litere aurite, este imprimat
titlul incadrat de un chenar decorativ cu entrelac. Paginile sunt, de asemenea,
de carton gros. Pe ele sunt lipite, pe ambele fete, fotografii cu dimensiuni de circa
18,5 x 24,5 cm (± 2-4 cm) ce au colturile rotunjite.
In unele exemplare ale albumului precum cel de la Institutul de Istorie
"Nicolae Iorga" prima imagine este un portret al domnitorului, bust, profil spre
dreapta, in uniforma de campanie, cu chipiul pe cap si mantaua desfacuta la piept
pentru a releva cateva inalte decoratii. Autorul portretului este Franz Duschek.
Urmeaza apoi, in majoritatea cazurilor, ate doua-trei variante ale aceleiasi scene,
datorate lui Szathmari. Sub fiecare fotografie este scris titlul, cu cerneald neagra, de
mana: Bateria Carol la Calafat, vazuta din doua unghiuri diferite, intai de la nivelul
ei, apoi dintr-un punct Malt ce ofera un racursi asupra ei; artiIeritii sunt imbracati
in mica tinuta I cu chipiele acoperite cu coafa de pallid alba, cu cefar, pentru a-i
proteja de soarele verii. Bateria Elisabeta la Calafat, cu tunuri grele, deservita de
marinari in tinuta de corvoada, cu bluze lungi, albe si berete bleumarin. Bateria
Mircea la Calafat, data tot in grija marinei, insa aici servantii sunt imbracati in mica
tinuta de yard, cu pantaloni i bluze albe cu gulerul fasfrant, albastru, cu cele trei
trese albe de matase la margine, legatura de gat neagra i bereta alba; bateria este

3 "Resboiul", No. 78, 9 Octomvrie 1877.

www.dacoromanica.ro
3 Fotografia ca document al razboiului de independenki 39

imortalizatA din trei puncte diferite, dotla IndepArtate si unul apropiat. Bateria
$tefan cel Mare la Galatea tot cu douA vederi, una de ansamblu cu cele trei tunuri in
ambrazuri si alta apropiata, cu un tun in prim plan si altul in cel secund; soldatii de
artilerie calareata, cu tot armamentul la ei (revolver pe soldul stâng, sabie-baionetA
si cartusierd), apar o data imbrAcati in bluza de yard si a doua oard in tunica maro,
dar in ambele cazuri au chipiele acoperite de coafa alba' cu cefar. Bateria
mortierelor la Calafat are postati in jur marinari transformati in artileristi. In toate
aceste scene, servantii au fost asezati la posturile lor, in pozitii firesti pentru
activitatea ce trebuiau sA o indeplineasca in vederea pregAtirii si slobozirii tunului:
unul impinge proiectilul pe teava, alti doi potrivesc focosul la urmAtorul proiectil,
altul ocheste si un altul stä cu firul intins, gata a executa focul. Trebuind sA astepte,
insd, declansarea aparatului fotografic, majoritatea soldatilor au expresii crispate si
gesturi inghetate.
Urmeaza cAteva poze oficiale: Sfintirea Ambulanfei la Poiana cu un sobor
de preoti si domnitorul in prim plan in spatele cdruia se recunosc generalul medic
dr. Carol Davila, colonelul medic dr. Iuliu Theodory si adjutantul domnesc
locotenent-colonel Constantin Filitti. Cartierul Máriei Se lle Domnitorului la Poiana
apare in trei ipostaze: intfii o imagine ampla cu principele Carol I in centrul grupului
ce se aflä adunat pe cerdacul frumoasei case, incadrat de ministrii sai
Mihail KogAlniceanu si I. C. Bratianu si de multi generali, ofiteri superiori si ofiteri
de stat major, in vreme ce, pe rang casä sunt asezati ofiteri inferiori si steagurile
diverselor unitati cu garda de rigoare; apoi, o pola frontald doar cu clädirea si
jandarmii ce dau onorul in fata ei, fait a fi prezente inaltele oficialitAti civile si
militare; in slarsit, ultima imagine este a pridvorului, luat mai de aproape pentru a fi
vizibili generalii si ofiterii de stat major, ca si cei doi ministri deja amintiti, strAnsi
in jurul domnitorului. In grup sunt recognoscibili generalii Alexandru Zefcari,
dr. Carol Davila, Alexandru Cernat, colonelul Gheorghe SlAniceanu, colonelul
Alexandru Schina din stat-majorul domnesc, locotenent-colonelul Constantin Pillat,
iar jos, in stAnga treptelor, colonelul Constantin Barotzi si capitanul Nicolae LascAr-
Bogdan, alAturi de un furier si de un colonel de dorobanti.
Albumul continua cu alte fotografii luate la malul DunArii: Baterii Rusevi
la Corabia, Baterii de Torpile la Corabia ambele cu eke cloud variante , Vapor
44 $lepuri capturate la Corabia, Portiere pentru trecerea Dundrii la Corabia. Cea
din urrna, tot cu cloud puncte din care a fost imortalizatd, mai de departe si mai de
aproape, prezintä un grup de calarasi in tinuta de yard urcati pe pontonul ce urma a
fi vdslit de marinari si dorobanti. Acest cadru va fi trimis de Szathmari la revista
pariziand "L'Illustration" si dupd el se va face o gravurd. Podul de la Corabia,
Podul de la Nicopole §i cloud imagini din Nicopole dupa cucerire, cu o mind de
clAdire impozantä si o strAdutd pe care se afld un grup de ofiteri rusi, de oficialitAti
civile si de localnici incalecati pe asini.
Urmeaza o altA serie de portrete oficiale, de grup, cu principele Carol I,
statul sail major si atasatii militari strAini la Cartierul Mdriei Selle Domnitorului la
Poradim, intfii la intrarea in curte, avfind in afara gardului escorta de cAlArasi

www.dacoromanica.ro
40 Adrian-Silvan Ionescu 4

comandata de un plutonier cu o impunatoare barbd neagrã rAsfiratd pe piept. in

spatele grupului se vede o chibita de pfislä folositA de comandantii rusi; apoi,
acelasi grup cu domnitorul in mijloc, in curte, in dreapta casei i, ultima, cu
domnitorul, doi generali rusi si colonelul francez Gaillard in cerdacul casei, cu
garda de caldrasi i jandarmi add, in mica tinuta, strajuind la parter. Al II-lea
Cuartier al Mariei Se lie Domnitorul la Poradim II infatiseaza pe principele Carol I
in fata cortului ski de campanie, de care este sprijinit drapelul tarii invelit in husk
lingA care fac de garda un CAW-as si un jandarm. Maria Sa Carol la Plevna este un
portret ecvestru al domnitorului facut de Franz Duschek. Este un fotomontaj cAci, in
prim plan, in dreapta jos, apare cadavrul unui turc, azut cu fata in sus
dimensiunea lui exagerata i anumite lumini i umbre care nu corespund sursei de
ecleraj a restului compozitiei, nc obliga sA credem cd a fost adaugat ulterior cadrului
initial. Aceastä fotografie apare doar in exemplarele albumului care nu au la inceput
portretul domnesc noi l-am gAsit in volumul de la Cabinetul de Stampe al
Bibliotecii Academiei Române. Probabil cA aceasta era poza la care se referd
principele in scrisoarea sa atre doamnA, datatd 29 octombrie (10 noiembrie) 1877:
"Iti trimit o fotografie care a fost fAcuta. la Riben in momentul and trecusem Vidul
si mergeam in trdsurã dealungul avanposturilor turcesti la o departare numai de
500 metri"4. Ce-i drept, domnitorul nu este in trAsurA, ci in sa, pe frumosul sau
bidiviu, dar acest cal de caldrie ii era tot timpul aldturi, tinut la dispozitie de escorta
sa de alarasi; astfel, putea oricând pArasi trasura i inaleca, fie chiar i pentru a-i
poza fotografului din suitd.
Statu Major al Mariei Se lle Domnitorul la Poradim este un alt portret
colectiv al ofiterilor români i strAini ce apäruserd i intr-o anterioarA fotografie
alAturi de principe in cea de fata se vede, in centru, colonelul Gaillard si
locotenent colonelul Constantin Pi flat, iar al treilea din dreapta, locotenent colonelul
Constantin Filitti. UrmeazA alte douA fotografii datorate lui Franz Duschek ce
poartA legendele Statu Major al Mariei Se Ile Domnitorul la Grivqa, dar, in realitate,
reprezentAndu-I pe principe impreunA cu tarul Alexandru II, add, insotiti de suitele
respective. Asa, cel putin, apare inscriptia in exemplarul de la Biblioteca
Academiei Romfine; in cel de la Institutul de Istorie "Nicolae lorga" apare corect
Maj. S. Imperatul i MS.R. Domnitorul cu Statul Major la Grivila.
0 aka suitä de imagini este dedicatA artileriei: Artileria Ca larefa ii va folosi
lui Szathmari pentru executarea unui desen; Artileria Romana prezinta cloud
ipostaze ale atelajului unui tun, o data vAzut din spate si apoi din faca; cloud imagini
cu un Bivuac de Artilerie oferd o scend de repaus cu soldatii aflati in preajma
efectelor lor, aranjate cu multA grijã, imbrAcdmintea i pAturile de sa impAturite in
fata sAbiilor infipte in parnant I cu chipiele plasate deasupra, pe garda; in spate se
N/A caii legati la conovat. Cadrul cu Parcu Trenului, cu echipajul oprit si
conduatorii calAri ii va sluji lui Sava Hentia pentru o schita in creion. Carufe de
Requisifie reprezintä mai multi tarani steal* la umbra unuia dintre vehiculele luate

4 Regele Carol 1 al României, Cuviintdri ci scrisori, 1877-1886, vol. II, Bucure§ti, 1909, p.'109.
www.dacoromanica.ro
5 Fotografia ca document al razboiului de independema 41

pentru necesitatile armatei. Soldatii in front, pregatiti pentru a fi trecuti in revistd,

apar in cloud imagini: Ceddra cu escadronul aliniat, in tinutd de yard, cu bluze
albe, si trompetul sunand in goarnd; Kineitori cu soldatii in matale, cu tot
echipamentul-si päläriile acoperite cu coafa alba. Alte doud fotografii cu Veinatori
prezintd campamentul acestora, cu pustile aranjate in piramida in fata corturilor si
oamenii odihnindu-se sub panza lor alba., la umbra. Ultimele cinci imagini se pare
cd nu ii apartin lui Szathmari, ci altui fotograf sau unui membru al Serviciului
Fotografic al Armatei, Inca neidentificat: Ambulanfa Mecica, Ambulanfa
Cuartierului General de la Grivifa, Ambulanfa Divisionard de la Grivifa,
Personalul Ambulanfei Marelui Cartier de la Griv4a avandu-1 in mijloc pe
generalul dr. Carol Davila i Reinifi la Ambulama Griv4a, unde, in spatele

paturilor pe care sunt intin§i pacientii, se vede din nou chipul generalului Davila,
impreund cu un grup de alti medici, asistenti, sanitari i studenti voluntari.
Este posibil ca domnitorul sä fi selectat unele dintre aceste imagini din
albumul pictorului si fotografului sAu de curte 'pentru a i le trimite Marelui Duce
Nicolae, impreund cu altele, luate in clipele de tihnd de dinaintea trecerii Dundrii,
asa cum mentioneazd in scrisoarea sa din 27 septembrie (9 octombrie) 1878
adresatd comandantului suprem al trupelor rusesti din Bulgaria: "AlAtur la aceSte
randuri cateva fotografii facute la Sinaia si altele dela Cotroceni pentru a-Ti
reaminti ceasurile de liniste ce am petrecut impreund; mai adaog Inca i alte
fotografii de pe campul de luptd, cu nddejdea de a primi si din partea Ta pe cele din
urn& ce s'au scos"5.
0 pozitie interesantd si de exceptie o detine Franz Duschek (1830-1884),
celdlalt celebru fotograf bucurestean. Proprietar al unuia dintre cele mai importante
studiouri fotografice din Capitald, ce-si disputa intaietatea prin calitatea i precizia
executiei cu cel al lui Carol Szathmari cu care era si rudd prin alianta (cumnat)
Duschek reusise sd se impund in decursul activitatii sale de peste un deceniu in
Romania ca unul dintre maestrii necontestati ai genului. Inca de la inceputul
rdzboiului antiotoman, fotograful este afiliat cartierului general rusesc.
Circumstantele in care a avut loc aceastA afiliere sunt, Inca, neclare. Probabil cã
Duschek a avut foarte bune referinte, atat datorith statutului sdu de "fotograf al
curtii" dobandit Inca din 1867 , cat si datoria operei sale de exceptionald valoare
§i acuratete ce se recomanda singurd, spre a nu mai adduga faptul cä vorbea perfect
nemteste, limbd pe care o posedau multi ofiteri imperiali, parte dintre ei chiar de
origine germand.
Intr-un autoportret facut in timpul campaniei, Duschek apare pe prispa unei
case bulgdresti, impreund cu un alt confrate bucurestean, A. D. Reiser, cu care
impartea acest precar cvartir. Fiind yard', sunt imbrdcati doar in cdmäsi cu manecile
suflecate, pantaloni de doc i epci albe; pentru a se apdra mai bine de soarele
necrutator, Reiser si-a addugat i un cefar din acelasi material. Fiind ora pranzului,
cei doi Ii pregdteau mancarea: Reiser, amuzat de situatie, zambeste sarcastic,

5 Ibidem, p. 243.
www.dacoromanica.ro
42 Adrian-Silvan lonescu 6

privind scrutAtor in afard prin prince-nez-ul sdu i, tinând in mfira o lingura de

lemn, se pregAteste sA invfirteasca in continutul crAtitii din fata lui, in vreme ce
Duschek mused, emfatic, dintr-un fir de ceapa., spre a demonstra frugalitatea
meniului pe care si-lputeau permite la vreme de rAzboi.
Din impresionanta cantitate de imagini luate de el pot fi urmarite, pas cu
pas, etapele armatei ruse spre front si fazele razboiului, cad Franz Duschek nu se
rezurnd doar la a-si indrepta obiectivul spre chipurile marilor duci, ale
comandantilor i ofiterilor superiori care sunt, totusi, prevalenti ci se aratA
interesat de toate aspectele vietii in bivuac, de diversele tipuri de combatanti, de
bucAtAriile de campanie, fanfarele, ambulantele si trenurile cu proviant. Din tot ceea
ce a surprins el pe placa de sticIA cu colodiu umed se poate constitui o istorie
ilustratA a campaniei. Astfel apar gara Ploieti, sArbAtoresc pavoazatA in cinstea
sosirii tarului, resedinta Marelui Duce Nicolae din acelasi oras, podul de vase
construit la Zimnicea, peste Dun Are, malul fluviului pazit de o baterie de tunuri
strävechi, probabil folosite si in Razboiul Crimeii, docul intesat de lazi si butoaie cu
provizii ce-si asteaptd incarcarea pe vase cu panze sau salupe ancorate la mal.
Fotografiile personajelor importante, luate de obicei cAlAri i singulare pe
pagind, sunt destul de stereotipe, inghetate in poze martiale, false si neinspirate.
Cfind este confruntat cu situatia de a fotografia comandantii de la esalonul superior
artistul se simte chiar stfinjenit pentru ea' nu îi poate permite sd impunA tarului,
marilor duci sau printului domnitor al Romfiniei o anumitä pozitie sau sA-i aranjeze
in conformitate cu una dintre conventiile compozitionale prestabilite pentru
asemenea fotografii de grup. De aceea, asemenea imagini nu sunt totdeauna cele
mai reusite i expresive. Asa este cazul cu fotografia luatä in cerdacul cartierului
imperial, unde stfilpii acestuia segmenteazA ansamblul si izoleaza in mod nefiresc
nobilele modele: in dreapta, tarul asezat pe o lavita, cu un caine la picioare, in
mijloc, printul Carol I, marii duci Nicolae i Serghei, iar in stânga alti generali si
ofiteri de ordonanta. Domnitorul Carol I pare stingher i crispat intre Romanovii de
talie herculeank el distonfind i prin uniforma sa de postav civit alAturatA tunicilor
albe, de yard, ale rusilor. Ceva mai inchegatA este fotografia ce-1 reprezintA pe
principe impreunA cu generalul Eduard Ivanovici Todleben in mijlocul statului
major. Totusi, din punct de vedere calitativ, aceastA poza lasd mult de dorit, find
subexpusA i neclara. Este, insA, o imagine istoricA, pentru a a fost facutd in ziva de
3/15 decembrie 1877 and generalul Todleben venise sà-si ia rAmas bun de la fostul
sat., comandant, dupa capitularea Plevnei, moment pe care il mentioneaza si
domnitorul in scrisoarea sa cAtre principesa Elisabeta din 4/16 decembrie: "Pe la
orele 12 a venit la mine Generalul Todleben cu intreg statul major al armatei de
vest, 30 de persoane, spre a se prezenta de concediu. Eu i-am invitat la dejun. (...)
Dupil masa' am lcisat se fiu forografiat cu intreg statul Meu major"6 (subl. A.S.I.).
Mult mai interesante sunt scenele de campament cu diversele feluri de
habitat folosite drept cvartir pentru ofiteri: modeste bordeie sau corturi conice,

6 Ibidern, p. 141-142.
www.dacoromanica.ro
7 Fotografia ca document al reizboiului de independengi 43

chibitci de pastã pentru marii duci si case de zidarie pentru cartierul general si
comandanti. Locatarii sunt imortalizati in actiuni firesti in preajma adaposturilor lor
temporare, uneori in compuneri narative, elocvente pentru statutul ce-I detineau: un
stat-majorist, asezat comod, picior peste picior, pe un scaun pliant, primind raportul
unui subofiter, impietrit cu mana la cozorocul sepcii; o ordonanta se apropie cu o
tavA cu pahare de ceai, in vreme ce alta are grijA de un ceainic pus la incAlzit;
alAturi, cativa ofiteri de husari sau cuirasieri de gardd se odihnesc ori citesc ziare.
Mare le Duce Serghei se sprijinA cu umarul de chibitca sa avand cativa ofiteri de
ordonanta plasati, respectuosi, la oarecare distantA de tankul lor superior. Ace Iasi
fiu mezin al tarului, inalt si suplu, stã drept si cu maim in sold in mijlocul unei curti
taranesti, incadrat de printul Nikolai de Leuchtenberg si de printul Skaiatin, calare.
Doi militari stau la o precara mAsutA de campanie instalata in umbra cosarului dintr-
o gospodarie bulgareasca, iar in preajma lor, pe o rogojina intinsa pe pamant, se afta
stapanul locuintei, cu sotia si copilul lor. Duschek folosea de multe ori compunerea,
oarecum contrastantA i aparent flea legatura, a localnicilor i ofiterilor imperiali
pentru a conferi o nota de autenticitate scenei si a o plasa in spatiul geografic. PlinA
de imediatete este poza unui colonel care, in fata unei usi deschise usa pe care
maestrul o va intrebuinta si in alte imagini drept fond , Ii trage mAnusa inainte de
a incaleca pe bidiviul tinut de capastru de un cazac. Unghiul din care este prins
calul este deosebit de indraznet, creand un vector ascendent din dreapta jos spre
stanga mijloc, cu varful indreptat spre personajul principal, contribuind la
evidentierea si la expresivitatea scenei. In fata aceleiasi usi sunt plasati doi cerchezi
din garda tarului, imbracati in uniformele lor specifice; si tot acolo sunt aldturati,
pentru contrastul cAutat de autor, o tanard bulgAroaica si un mandru pod esaul din
aceleasi trupe de elita.
Imaginile de rAzboi ale lui Duschek impresioneazA prin modexnitatea
conceperii cadrelor, simuland uneori instantaneul care, la acea data, nu era posibil
din cauza dificultAtilor ridicate de tehnologia fotografiei, ce impunea expuneri lungi
in lumina cat mai mare. De aceea, nu vom intalni cleat foarte rar scene de interior,
si aceasta in cazuri de exceptie, and modelul nu putea sa se deplaseze i nici nu
putea fi miscat i adus afarA, in plin soare. Asa s-a intamplat cu singurul
supravietuitor de pe monitorul turcesc "Lufti Djelil", scufundat de o baterie din
Braila pe 11 mai 1877. AceastA poza este destul de paha tocmai pentru cd artistul
fotograf nu a avut suficientA lumina in camera de spital unde a fost obligat sa o
traga.
Fotografiile sale din campanie au avut o larga difuzare in tara si strAinAtate,
bucurandu-se de o excelentA primire. Incadrate in dimensiunile 13 x 18 cm de astazi
ce variau intre 11,5 x 17 cm; 12,8 x 20,4 cm; 13,5 x 19,8 cm sau 14,8 x 20,4 cm ,
ele circulau lipite pe cartoane ce purtau, cateodatA, o etichetA explicativas redactata
in germand i tipAritA in caractere gotice, iar pe spate apArea totdeauna numele si
adresa maestrului. Majoritatea acestor fotografii se pAstreala in patrimoniul
Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane si la Muzeul Theodor
Aman. Ele au fost comercializate fie intr-un portofoliu, fie cu bucata. Unele dintre

www.dacoromanica.ro
 44 Adrian-Silvan lonescu 8

ele au fost adunate intr-un album intitulat Resboiul 1877-78. Exemplarul pe care
I-am consultat noi la Biblioteca Academiei are aproximativ aceeasi dimensiune cu
acela analizat anterior si atribuit, in mare parte, lui Szathmari 24,5 x 34,4 cm.
Coperta este rosie cu chenar negru, poansonat, si titlul scris cu auriu. Pe forzat se
aflA semnatura si adresa fostului proprietar: "Emile N. Lahovary/Str. Putzu de
Peaträ 8". Fotografiile sunt lipite pe pagini groase de carton, dar nu au legendele
originale, ca celdlalt, atribuirile si localizArile fi ind recente, dactilografiate pe 4uvite
de hartie albA ce au fost aplicate in partea de jos. Unele dintre personaje sunt gresit
identificate, incepand chiar cu prima imagine ce poartA legenda Tarul Alexandru II
.yi lareviciul de fapt modelele sunt tareviciul Alexandru Alexandrovici (viitorul tar
Alexandru III) si fratele sAu, marele duce Vladimir. UrmeazA Cavasul tarului, in
uniforma sa strAlucitoare de muntenegrean si cu impozantele-i mustati blonde;
Treisura tarului in Ala casei Istrate Negulescu din Ploiwi; Locuinta tareviciului
(de fapt, marelui duce) Nicolae, casa dr. Sturm din Ploie.yti; C'azac (de fapt,
cerchez) cu un cal; Locuinta tarului; case': la Poradim in up micii constructii se
aflA generalul conte Ignatiev impreuna cu cativa civili; Tarul (atribuire gresitA,
modelul find un general oarecare) in cortul de campanie; Cartierul general
imperial pe trepte si la intrare se aflA garzile de cerchezi si de soldati din legiunea
bulgarA; Unitate de cavalerie aliatd reprezentand o trupA de cazaci caläri, cu sepci
albe si de cerchezi; Trásurile marilor duci in gara Ploiwi; Viziti qi greijdari in
repaus; Cortul imperial o chibita de 'Asia si alte trei corturi albe cu santinele
langa steag; Plevna duped victorie un alt unghi al cadrului cu acelasi titlu;
Subofiteri la masa patru feldvebeli rusi cu sticle de yin in fata si un vas cu liliac
avand in spate un gard de nuiele; Cuptor de patine la cartierul imperial in Bulgari;
Cantonament cateva chibitci, un cort conic, alb, de tip american (Sibley tent)
lânga care fluturd steagul unitatii cu crucea ScAntului Andrei, iar in mijlocul
spatiului stau cavasul tarului §i un preot; Ofiteri rayi la o ceremonie milliard pe
front de fapt un serviciu divin; Cantonament in timpul noptii mai degraba o
scenä de luptd, caci inalte coloane de fum se tidied peste tot; Statul major al
armatei romeine din Bulgaria fotografie a contre jour cu mai multi ofiteri calAri,
greu de identificat, printre care poate fi chiar principele Carol I in prim plan si mai
multi prizonieri turci, pe zapadd, in spatele primilor, posibil chiar musirul Osman
Pasa intre ei; Unitate de cavalerie rusi caldri, cu steagul desf4urat in bataia
vântului; Grajdari ingrijind caii; 0fiter de cazaci (de fapt de cerchezi) in fata
intrdrii unei locuinte cu teineird bulgdroaicei imagine reprodusd in presa ilustratã
asupra cdreia vom reveni; Trupe rusegi la defilare; Cavaleriqti in repaus; Podul de
vase rusesc peste Dundre; Tarul Alexandru II cu ofiterii; In cantonament un ofiter
scriind la o masa avand Fang el doi subofiteri iar in spate mai multi soldati stand
jos sau in picioare; Vizitii 41 grájdari; Grup de cazaci intr-o curte; Militari in cort
de la coviltirul unei carute a fost intinsä o foaie de cort sub care se adapostesc de
soare patru subofiteri, unul ducând la gurd o sticlä de bäuturd, in chip demonstrativ,
mai in fund alti doi stau in picioare, altul lejer sprijinit de cAruta, cu mana in sold si
Card sapc5 pe cap, iar in afarA, un soldat cu pusca la picior.

www.dacoromanica.ro
9 Fotografia ca document al reizboiului de independen0 45

Pentru intreaga sa activitate Franz Duschek a fost acoperit cu laude §i

onoruri, atat de curtea imperiald rusk cat i de alte capete incoronate ale Europei,
cdrora le oferise albumul cu viziunea sa asupra rdzboiului. Prima rdsplatA vine,
bineinteles, de la tar, a§a cum anunta, cu legitimd fatuitate, ziarul "Resboiul":
"D-nul Francisc Du§ec (sic), fotograful Curtei nóstre, care in timpul resboiului
actual s'a aflat la cuartierul general de la Poradim, reproducand cele mai interesante
vederi §i grupuri din campul luptelor, a priimit de la M.S. Impèratul Rusiei un inel
c'o mare piatrà de briliant, pe tang care i s'a mai esprimat de ate insu§i
Maiestatea Sa deplind multdmire pentru silintele ce §i-a dat in esecutarea acestor
lucrAri"7. Peste cateva luni, acela0 ziar anunta, sub flatantul titlu 0 distinclie bine
meritatä: "Simpaticul §i iubitul nostru artist, fotograful Curtei d-nul Francisc Du Fc
(sic), a fost surprins zilele acestea cu o adresd din partea consiliarului intim i capul
cabinetului civil al Impèratului Germaniei, prin care este insciintat cd Maiestatea
Sa, vézénd productiile sale fotografice de la campul resboiului din Bulgaria, atat de
bine isbutite, i'a conferit medalia de aur pentru arte. Ne scutim a mai inOra
meritele d-lui Du§ec, de ore ce sunt deja destul de bine cunoscute. Suntem fericiti
vezend cd un artist din Ora nóstrd a fost onorat cu o distinctie a0a de osebitd §i
mare1,8.
Curtea domneascd a Romaniei nu s-a Idsat mai prejos in a-i exprima
prettiirea printr-o decoratie acordatd putin inaintea uneia cezaro-crdiqti, cum
notifica aceea0 foaie bucure§teand bine informatd: "D. Francisc Du§ek (sic)
fotograful Curtei, care de-und-zi a priimit de la M.S. Domnitorul medalia «Bene
Merenti» pentru productiile sale fotografice din resboiul de peste Dundre, a fost
decorat i de Imperatorul Austro-Ungariei cu Crucea de merit de aur"9. De aceea,
incepand cu anul 1878, pe spatele cartoanelor sale de fotografii care rand' atunci
nu comportau decat numele, titlul de fotograf al curtii §i adresa vor fi tipArite §i
desenele acestor trei distinctii, imitand cartoanele cumnatului Szathmari, care
demult le avea impodobite cu numeroasele sale decoratii, intr-o compozitie
stufoasd, cu aversul §i reversul lor, precum §i anul cand fuseserd primite scris
dedesubtul fiecdreia, pe o mica filactere. Acesta este un excelent indiciu de datare
al pozelor ulterioare acestei date, ce nu poartA altd consemnare sau nu pot fi
periodizate dupd costumatia modelelor.
Din bogata recoltd de imagini realizatd de Franz Duschek doar cateva au
ajuns sd fie celebre prin popularizare in presa, cu, dar mai ales fare' mentionarea
numelui autorului, ca nite opere anonime. Acest fapt este destul de ciudat, aci arta
fotografica, dqi recent apdrutd, fusese repede acceptatd in randul artelor vizuale, iar
practicienii ei salutati ca mari maqtri i adjudecati intre ceilalti confrati de breas15.
ce manuiau penelul. Numele unui fotograf nu era niciodatd neglijat in publicatii,

7 "Resboiul", No. 150/19 Decemvrie 1877.

8 Idem, No. 241/22 Martie 1878.
9 Idem, No. 281/1 Maiu 1878.
10 Adrian-Silvan Ionescu, Arta graficii publicitare a cartoanelor de fotografii din secolul al XIX-lea,
in "Revista Muzeelor §i Monumentelor Muzee", 1988, nr. 6.
www.dacoromanica.ro
46 Adrian-Silvan Ionescu 10

mai ales and avea certificarea unui adevarat artist precum Disdéri, Numa Blanc,
Carjat, Reutlinger sau Nadar. In mod curent erau tiparite portrete de personalitati
gravate dupa fotografii facute in ateliere celebre, ce erau mentionate totdeauna. Cu
atat mai mult nu trebuie ignorat numele lui Duschek, fiindcd el adusese inestimabile
servicii ilustratorilor sau, direct, revistelor de profil. Celor dintai le putea furniza
poze de locuri §i tipuri umane dupa care sa se inspire sau pe care sa le copieze, iar la
redactii trimitea direct operele sale finite care erau gravate §i publicate. Intr-un
singur caz ii este notat numele, atunci and, in "L'Illustration" no. 1797/4 Ao at
1877 apare chipul colonelului Gheorghe Slaniceanu, §eful statului major al armatei
romane, sub care este facutd precizarea "Photographie de M. Duschek a Bukharest"
(p. 98). Poza este tiparita, fara mentionarea autorului, §i in "The Illustrated London
News" No. 1976/May 26, 1877 §i tot acela§i portret este dat, fard atribuire, in "Le
Monde Illustré" no. 1098/13 Avril 1878, la incheierea pacii, and doua pagini sunt
rezervate chipurilor comandantilor ilu§tri ai partilor beligerante, sub titlul Les
Vainqueurs, generalii ru§i (intre care este inclus §i Gheorghe Slaniceanu, inaintat
intre timp, pe 22 februarie 1878, la gradul de general de brigada) "Slaniciano,
Zotoff, Rauch, KrOdner, Swiatopolk-Mirsky, Gourko, Totleben, Radetsky,
Tatischtscheff, Scobeleff, Zimmermann" §i Les Vaincus, cei otomani "Hobart
Pacha, Ahmet Eyoreb Pacha, Dervis Pacha, Mouktart Pacha, Reouf Pacha,
Osman Pacha, Baker Pacha, Mehmet-Ali Pacha, Suleyman Pacha, Hassan Pacha"
(p. 236-237). Aceegi compunere de portrete apare §i in "The Pictorial World"
No. 219/May 11, 1879, insotita de biografiile aferente.
In numarul dedicat de "L'Illustration" scunfundarii monitorului turcesc
"Lufti Djelil", bombardat pe canalul Macin de sublocotenentul rus de artilerie
Romanov, alaturi de desenul ce descrie scena exploziei este data §i imaginea
singurului supravietuitor, marinarul Omer, care fusese catapultat de suflu §i cazuse
la distanta apreciabila de epava, intre trestii, unde fusese descoperit de ru§ii veniti sa
ia steagul navei distruse. Avand arsuri grave fusese internat in spitalul din Braila.
Acolo i-a facut maestrul bucure§tean o poza, intins pe pat, cu trasaturile aproape
ilizibile din cauza ranilor oribile care il desfisurasera, §i vegheat la capatai de un
sanitar barbos. Autorul nu este specificat. In legenda se precizeazd doar atat:
"D'après une phot. faite a l'hôpital militaire de Braila", dandu-se putin mai jos
explicatii in privinta provenientei ilustratillor de pe acea pagina: "D'aprés les
croquis et les photographies adressées a L'Illustration par M. Davila, inspecteur
general du service sanitaire de l'armée Roumaine". Omul de §tiinta care era
generalul doctor Carol Davila era, in acela§i timp, §i un fin om de cultura. El i§i
daduse seama de marea necesitate ca tara care il adoptase §i careia i se dedicase cu
trup §i suflet sa fie mai bine cunoscuta §i apreciata in strainatate §i, de aceea,
sustinea o corespondenta cu gazetele europene mai importante, furnizandu-le date
despre armata romana §i serviciul sanitar al acesteia, precum §i ultimele §tiri legate
de evenimentele de pe campul de lupta §i iconografia aferenta. Cine §tie din ce

II "L'Illustration", No. 1791/23 Juin 1877, p. 400.

www.dacoromanica.ro
11 Fotografia ca document al rcizboiului de independentei 47

motive obscure nu a fost mentionat numele fotografiilui, ca §i al autorului schitelor.

Aceea.5i imagine o preia §i ziarul ilustrat "Resboiul" cdteva luni mai tdrziu, i tot
card atribuireu. Tot in "L'Illustration" sunt date publicitdtii, peste cdteva numere,
alte gravuri ce se referd la serviciul sanitar al armatei romdne, provenind desigur tot
de la generalul Davila: brancarda Percy awzatd pe picioare pentru a forma un pat in
infirmerie, o trasurd de ambulantd §i felul de aranjare induntru a brancardelor cu
räniti de doi sanitari §i, in sfar§it, scena plecdrii la Calafat a ambulantei romdnqti13.
Cea din urmd este gravatd tot dupd o fotografie al cArei autor nu il cunoa§tem i este
putin probabil sd fie Duschek; ea reprezina cativa studenti medicini§ti voluntari,
mai toti imbracati in haine civile, dar purtAnd pe cap chipie invelite in coafe albe cu
cefar i avdnd crucea roie in fatd; aldturi sunt cativa soldati sanitari urmati de
träsurile cu materiale.
Fotografia cea mai difuzatd a lui Duschek, care a facut inconjurul globului
in presa ilustratä dar, din nou anonimd , a fost dublul portret al locotenentilor de
marina Sestakov §i Dubasov care torpilaserd alt monitor turcesc, "flifzi Rahman",
tot pe canalul Niacin, la 15 zile dupd scunfundarea lui "Lufti Djelil". Acest portret
apare cam in acela§i timp in mai rnulte gazete, fie in medalion, plasat intr-o parte a
schitei cu scufundarea navei otomane, ca in "La Ilustracion Espafiola y Americana"
no. XXIII122 de Junio de 1877, fie in intregime, ardtbdu-i pe cei doi ofiteri stand
jos, picior peste picior §i tinându-se prietene§te de brat, Sestakov cu barbd, Dubasov
doar cu mustatd, ca in "Le Monde Illustré" no. 1054/23 Juin 1877, unde apare
mentiunea "D'après une photographie", la care redactorul adaugd: "(...) nu ezitdm
sä le publicdm portretele pe care ni le trimite corespondentul nostru (Dick de
Lon lay n.A.S.I.)". Aceastd notd demonstreazd existenta unor relatii cordiale de
cooperare intre reporterii de front, indiferent de nationalitate i de apartenenta la un
anumit periodic aflat in competitie cu toate celelalte. Aceastd variantd a portretului
celor doi eroi ai noptii de 25 spre 26 mai 1877 este preluata §i de "Resboiul"
no. 153/23 Decemvrie 1877, la intervalul de rigoare pentru perimarea informatiei
difuzatd initial de foaia strdind. Este de mirare cd nici ziarul romdnesc nu dã numele
autorului, dei II cuno§tea foarte bine pe Duschek §i publicase suficiente informatii
despre el, cea mai recentd doar cu patru zile inaintea aparitiei ilustratiei.
In ace1a0 numär din "L'Illustration" (1817/22 Décembre 1877, p. 401) care
publica gravura cavaleri§tilor ce treceau Dundrea pe pontoane pentru care fusese
folosità fotografia lui Carol Szathrnari, se dau Inca doud imagini dupd cadre
datorate cu certitudine lui Duschek: Impäratul Rusiei i printul Carol al Romániei
,yi stand lor major §i Casa locuità de imparatul Rusiei la cartierul general de la
Poradim, preluate de "Resboiul" in numerele 266/15 Aprilie 1878 §i 270/29 Aprilie
1878, precum §i de "The Pictorial World", No. 9, New Series (235 O[ld]
S[eries])/August 31, 1878 (dar prima etichetatd Prince Charles of Roumania and
Staff, find uitat tarul...) §i, respectiv, No. 201/January 5, 1878; ultima imagine
apare i in "Dorobantul" no. 65/21 lanuarie 1878. Si, in nici una nu apare vreo

12 "Resboiul", No. 118/18 Noemvrie 1877.

13 "L'Illustration", No. 1795/21 Juillet 1877, p. 37.
www.dacoromanica.ro
 48 Adrian-Silvan Ionescu 12

atribuire. Publicfind nu mai putin de sase gravuri dupa fotografii de Duschek, "The
Illustrated London New" recunoaste cd nici macar nu stie cine este autorul:
"Ilustratiile noastre din rAzboi din ziarul acestei saptdmAni cuprind mai multe din
scenele care au avut loc la Plevna, and armata lui Osman Pasa s-a predat
imparatului Alexandru, pe 10 si 11 ale trecutei (luni), pentru care suntem indatorafi
unui fotograf strain (subl.A.S.I.) ocupat acolo cu exercitarea artei sale"I4. Era
perioada and reporterii britanici fuseserd exclusi din zona operatiunilor, iar revista
engleza se vedea obligata sa foloseascA, exclusiv materialele expediate de
colaboratorii externi. Cele sase ilustratii sunt, dupd cum urmeazA: 1. Armata lui
Osman Paya predeindu-se imparatului Rusiei; 2. Pod la Plevna pe drumul Sofiei;
3. Ru5.i ci romani pe camp, la iqirea lui Osman Pc4a; 4. Plevna veizuta de pe
drumul Sofiei; 5. Imparatul Rusiei in campamentul geirzii imperiale; 6. Cartierul
general al imparatului Rusiei la Poradim aceasta din urmd fiind aceeasi imagine
pe care deja am amintit-o publicatd in "L'Illustration".
CealaltA revistA londonezA, "The Pictorial World", care nu excela in
ilustratii originale, preferând sd-si acopere necesitAtile cu retipArirea pozelor din alte
gazete continentale, face totusi o exceptie tipärind o gravurd ineditA dupA o
fotografie de Duschek, ca de obicei fArd a-i stabili paternitatea. Sunt comise trei
erori incd din titlu: Marele Duce Nicolae in costum de comandant circazian ci o
fold valaha, slujitoare (Dupa o fotografie luata la BucureA)". Dar personajul nu
este nicidecum ducele, foarte inalt de staturA caracteristicd a Romanovilor i cu
favoritii destul de rari, ci un veritabil pod esaul cerchez pozand tantos, cu imensii
säi favoriti in \tint, in toed splendoarea uniformei sale, cu cerkeska (caftan) pe al
cdrui pipet strAlucesc multe decoratii, papasa (cAciula) de astrahan bine indesatA pe
cap i, la brAu, caracteristicul kindjal (pumnal) al regiunii sale de bastind i asca
(sabia) in teacA de piele. Mai jos, pe prima treapta a casei ce adesea i-a folosit
autorului drept fond pentru cadrele sale, sta. modestd o tandrA bulgaroaicA in costum
de sArbAtoare, cu ie cu alesaturi i catrinta in dungi. Desigur, acest port i-a indus in
eroare pe redactori si i-au gresit fetei nationalitatea, ei neavAnd o idee prea clarA
asupra vesmântului popular din aceste zone. Nu incape nici o indoiald in privinta
locului unde a fost facutä poza, cu certitudine dincolo de Dunare, in fata aceleiasi
cu acelasi ancadrament intalnit si in alte imagini. Si apoi, dacA Duschek i-ar fi
avut ca modele pe cei doi in Bucuresti, nu ar fi avut nevoie si.i scoata afarA, in fata
casei, pentru a avea mai multA luminA, ci i-ar ft aranajat poate chiar mai inspirat --
in studioul sau unde avea toate facilitAtile i eclerajul necesar (ceea ce, in Bulgaria,
evident ii lipseau). Desi compunerea este discutabild, ei nedialogAnd in vreun fel si
atintindu-si privirile in pArti diferite cerchezul uitându-se undeva, departe, spre
orizont, iar codana, rusinoasa, tinfind ochii in pdmiint totusi poza este
spectaculoasA prin tipurile lor pitoresti si atfit de diferite, pline de culoare locald,
avAnd valoare documentarA prin costumele i fizionomiile amândurora. Pentru
aceleasi motive, umila tardricuta a mai slujit de model si intr-un alt cadru, fata in
14 "The
Illustrated News", No. 2013/January 26, I 878, p. 78.
15 "The Pictorial World", No. 190/October 20, 1877.
www.dacoromanica.ro
13 Fotografia ca document al reizboiului de independenfa 49

fatà cu vajnicul cavas muntenegrean al tarului, calare pe un falnic armdsar, arnfindoi

plasati in mijlocul unei curti inconjuratA de uluci. Nici aici nu existA vreo incercare
de a crea comunicarea intre cei doi, efectul cautat de artist fiind doar acela al
decorativismului costumelor.
Prin vastitatea i multiplele planuri pe care s-a dezvoltat, opera de reporter
de *front a lui Franz Duschek contribuie la inchegarea unei cronici vii, expresiva si
plina de autenticitate a infaptuirii independentei nationale românesti, completând
iconografia cu valoroase imagini luate in tabAra aliatilor'6.
Aportul lui Carol Szathmari si Franz Duschek la documentarea Rdzboiului
de Independenta a imbogatit iconografia acestuia deja suficient de amplä datoria
prezentei pe front a "artistilor speciali" trimisi de redactiile revistelor ilustrate cu
un pretios portofoliu de imagini fotografice pline de veridicitate si neafectate de
contributia creatoare a reporterului plastician; ele dau contur evenimentelor si
concretete figurilor uitate ale combatantilor.

PHOTOGRAPHY AS A DOCUMENT OF THE WAR OF

INDEPENDENCE

Abstact

The outstanding potential of photographs to catch and immortalize

ephemeral images of armed conflicts was discovered during the Crimean War,
when Carol Szathmari, a Romanian photographer, took his camera to the area of
hostilities on the Lower Danube and thus opened the way in this field.
Twenty-three years later, after the outbreak of the Oriental War of 1877, the
same photographer of Bucharest - aged 65 then when others would rather consider
retiring followed the Romanian troops on the Bulgarian front, under the impact of
a juvenile surge of enthusiasm. As painter and photographer of the Court, he often
found himself in the private circle of Prince Charles 1, commander of the western
army. Encouraged both by the latter and by the foreign officers accredited at the
general headquarters, Szathmari gathered a rich portfolio of eloquent images from
the campaign.
His photographs were gathered in an album entitled Suvenir din Resbelul
1877 (Souvenir of the War of 1877). They measured 18.5 x 24.5 cm, and were
glued to thick cardboard pages, with captions written in blak ink by the
photographer. In addition to a series of images focusing on Prince Charles I -
Sfinfirea Ambulafei la Poiana (Blessing the Ambulance at Poiana), Cartierul

16 Adrian-Silvan lonescu, Márturii foto-documentare ale unui reporter al Razboiului de Independentà

Franz Duschek, in "Revista Muzeelor si Monumentelor Muzee", 1988, nr. 7; Idem, Early Portrait
and Genre Photography in Romania, in "History of Photography", t. 13, 1989, nr. 4; Idem,
Franz Duschek cronicar in imagini al dizboiului din 1877, in "Fotografia & Video", serie noud,
1992, nr. 1 si 2.
www.dacoromanica.ro
50 Adrian-Silvan lonescu 14

Mariei Sale domnitorului la Poiana (Headquarters of His Highness the Prince at

Poiana), Cartierul Meiriei Sale Domnitorului la Poradin (Headquarters of His
Highness the Prince at Poradin) the album includes images of the Romanian
batteries on the banks of the Danube Bateria Carol, Bateria Elisabeta, Bateria
Mircea, Bateria ,Ftefan cel Mare, Bateria mortierelor, all at Calafat , encampment
scenes Bivuac de artilerie (Artillery Bivouac), Velnalori (Chasseurs) , troops
gathered for review Calarafi (Cavalry), Veinátori, Artileria ceileirearei (Mounted
Artillery) , army provisioning units Parcul trenului (Train Park), Cdrufe de
rechizifie (Requisition Carts) , bridges over the river Podul de la Corabia, Podul
de la Nicopole , and soldiers crossing the river on pontoons Portiere pentru
trecerea Dunarii la Corabia. Eventually, there are several photographs taken by a
photographer other than Szathmari, who has remained unknown, showing
the ambulances Ambulanfa Mecice (Mercice Ambulance), Ambulanfa Cartierului
general de la Grivifa (Ambulance of the General Headquarters of Grivita),
Personalul Ambulanfei Marelui Cartier General de la Grivifa (The Staff of the
Ambulance of the General Headquarters of Grivita), Ranifi la ambulanfa Grivila
(The Wounded at the Ambulance of Grivita).
Frank Duschek, the other noteworthy photographer of Bucharest, was
affiliated to the Russian troops. As a consequence, most of his photographs show
the allied armies, the tsar and the grand dukes, the commanders and senior officers,
all wearing the specific uniforms, with a martial and haughty allure. A cycle of
portraits show the generals invariably on horseback, in profile, one hand on the hip
and the other holding the reins. Far more interesting are the photographs depicting
the various dewellings of the officers, in accordance with their specific means,
which range from the tents of the grand dukes to the precarious straw-covered
shelters of the junior officers.
Being constantly in touch with the Russian general headquarters, Duschek
was able to record all the stages covered by the allied army and its commanders on
their way to Bulgaria. Therefore, one may see Gara Ploie,cti pavoazaki in cinstea
sosirii farului Alexandru II (The Railroad Station of Ploie§ti Decorated in Honour
of Tsar Alexander II), Re,sedinta Marelui Duce Nicolae in acela0 orcg (Grand
Duke Nicholas's Quarters in the Same Town), Podul rusesc peste Dundre de la
Zimnicea (The Russian Bridge over the Danube at Zimnicea), Cartierul general al
farului de la Gorni Studen (The Imperial Headquarters at Gorni Studen), during his
meeting with Prince Charles I. The picturesque images of Circassians and Cossacks
of the Tsar's guard, various other soldiers, the chariots and weaponry complete this
suite.
Franz Duschek's photographs were made available either separately, on
cardboard, with a German caption printed in Gothic letters and the name and
address of his studio in Bucharest on the back, or gathered in an album entitled
Resbelul 1877-78 (The War of 1877-78), resembling that of Szathmari, with covers
and 13 x 18 cm photographs glued to hard 24.5 x 34.5 cm cardboard pages.

www.dacoromanica.ro
15 Fotografia ca document al rckboiului de independemd 51

In recognition of his contribution to the documentation of the war, Franz

Duschek was awarded the "Bene Merenti" medal by the Prince of Romania, the
gold medal for art and the gold cross by Emperor Wilhelm I of Germany and
Emperor Franz Joseph of Austria-Hungary respectively. The photographer had
these awards lithographed beside his name and address, on the cardboard, which
makes possible the identification of photographs made after the war.
The iconography of the War of Independence was thus enriched by the two
photographers Carol Szathmari and Franz Duschek, who gave image and contour to
soldiers otherwise forgotten.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 VALOAREA ISTORICA A AMINTIRILOR
UNOR COMBATANTI ROMANI IN
RAZBOIUL DE INDEPENDENTA AL ROMANIEI
DIN 1877-1878
CONSTANTIN SERBAN

Este bine cunoscut faptul cA, in documentarea lucrArilor stiintifice, autorii

acestora folosesc, uneori, o categoric de izvoare narative, cu totul deosebitA prin
continut, si anume pe cele care au un caracter memorialistic i apartin unor
personalitAti de seamA, profund implicate in evenimentele din viata societatii din
vremea lor. AceastA metodã de cercetare a fost practicata Inca din evul mediu in
literatura istoricA romaneasca de autorii cronicilor slavo-romane din secolele
XV-XVII, dar si de cei ai cronicilor din tArile romfine aflate in spatiul intra si extra
carpatic, din Transilvania (Nicolaus Olachus, Gheorghe Brancovici si protopopii
Vasile si Radu Tempea de la biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului)2, din
Moldova3 (Grigore Ureche4, Miron Costin5, Nicolae Costin6, Ion Neculce7, Axintie
Uricariul8 si loan Canta9), din Tara RomaneascA (Stoica Ludescu, Radu Popescu,
Radu Greceanu)1° i chiar din Banat (Nicolae Stoica din Hateg)I I.
Acesti cronicari, in dorinta de a obtine stiri cat mai numeroase pentru
redactarea operelor lor, au folosit, pe de o parte, textele unor cronici mai vechi
scrise in limba romand unele, i altele in limbi strAine (polo* rusk latinA,
maghiard, greacA), cdrora le-au alaturat, pe de alti parte, traditii locale transmise pe
cale oralA, acte oficiale de cancelarie, cum ar fi hrisoave, urice, zapise etc., dar si

' Cronicile slavo-romcine din secolele XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ed. Petre P. Panaitescu,
Bucurqti, 1959, p. 1-193.
2 Ion Lupa§, Cronicari ci istorici romdni din Transilvania, ed. a 2-a, Craiova, 1941, p. 5-60, 82-84.
3 Letopisefele Tarii Moldovei. Cronicile de Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, ed. Tatiana
Celac, Chi§inAu, 1990.
4 Grigore Ureche, Letopiseful Tani! Moldovei, ed. Petre P. Panaitescu, Bucure§ti, 1956.
5 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucure§ti, 1958, p. 41-201, 350.
6 Nicolae Costin, Letopiseful Tarii Moldovei, ed. loan St. Petre, Bucure§ti, 1942; idem, Opere,
ed. C.A. Stoide §i I. LazArescu, Bucurqti, 1976; idem, Scrieri, vol. 1-2, ed. Svetlana Korolevski,
ChiinAti, 1990-1991.
7 Ion Neculce, Letopiseful Tarii Moldovei, ed. Gabriel Strempel, Bucurqti, 1986.
g Joan St. Petre, Axinte Uricariul. Studiu si text, Bucure,ti, 1944; Gabriel Strempel, Axinte Uricariul.

Cronicile paralele ale Tani! Romdnegi fi Moldovei, 2 vol., Bucurqti, 1993-1994.

9 Pseudo Enache KogAlniceanu, loan Canta, Cronici moldovenerti, ed. Aurora Ilie§, Bucure§ti, 1987.
I° Cronicarii munteni, ed. M. Gregorian, vol. 1-2, Bucure§ti, 1961.
11 Nicolae Stoica din Hateg, Cronica Banatului, Studiu §i editie Damaschin Mioc, Bucure4ti, 1969.

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 3 4, p. 53

65, 2002
www.dacoromanica.ro
 54 Constantin Serban 2

firmane, hati§erifuri, mehtupuri, manifeste, avvisi etc., apoi corespondenta

particulard §i domneascd precum §i amintiri provenite de la boierii bätrini, care
ocupaseth importante slujbe in administratia statului, de la rudele lor mai apropiate,
la care au adatigat propriile lor opinii in calitate de martori oculari ai evenimentelor
mai importante din viata lor §i a semenilor lor.
Ulterior, la inceputul epocii moderne se constata ca" izvoarele narative cu
caracter memorialistic, cunoscute §i sub numele de scrieri memorialistice, având un
caracter specific aparte (pline cu evocdri cu tonalitate emotionala i afectivA
personalä), au fost elaborate pe timpul revolutiei condusd de Tudor Vladimirescu §i
al räscoalei Eteriei condusa. de Alexandru Ipsilanti, ai caror autori erau fie
colaboratori apropiati ai conducatorului revolutiei, precum Chiriac Popescu §i
Mihai Cioranu", fie boieri de diferite ranguri, precum vornicul Alexandru
Beldiman" i loan Dârzeanu, fost mare serdar'4, fie ispravnicul Iordache
Oteteli§anu" i logofatul Dumitrache Protopopescul6, martori oculari ai unor
evenimente petrecute in Moldova i in Tara Romineascd in anul 1821.
Tot in epoca modernd, in perioada de dupd 1821 pfina la revolutia romdra
din anii 1848-1849 §i anii de reactiune, care au urmat acesteia, numdrul scrierilor
memorialistice este din ce in ce mai mare, acestora adaugandu-li-se cele elaborate
in timpul luptei pentru unirea Tarii Romfine§ti cu Moldova din 1859.
In privinta autorilor scrierilor memorialistice din anii 1848-1866, unele
al/and un caracter general, allele un caracter special, precum i al acelora din
perioada imediat urmätoare pand la 1877-1878, ace§tia au fost valoro§i oameni
politici, cu activitäti §i in alte domenii in viata statului precum cel economic,
administrativ §i cultural, dupd cum urmeazd: Nicolae ,Futu (1799-1871) reputat
economist, Ion Heliade Reidulescu (1802-1872) profesor, prozator, ziarist,
pre§edinte al guvernului provizoriu §i membru al Locotenentei domnqti in Tara
Româneascd la 1848, Ion Ghica (1817-1897) inginer, profesor la Academia
MihdileanA din Ia§i, prim ministru al Principatelor Unite in 1859 §i al României in
1866, Ion lonescu de la Brad (1818-1891) agronom, profesor la Academia
Mihdileand din Iasi in 1844, Dimitrie Bolintineanu (1819-1873) prozator, poet,
ministru de externe in 1860 §i al invdtamântului §i cultelor in Principatele Unite
intre 1863-1864, Vasile Alecsandri (1821-1890) poet, prozator, director al
Teatrului National din Ia§i in 1840, diplomat, ministru plenipotentiar al României la
Paris in anii 1884-1890, Gheorghe Sion (1821-1892) prozator, membru al

12 Nicolae Iorga, lzvoarele contemporane asupra mircdrii lui Tudor Vladimirescu cu un studiu istoric
al scrierilor asupra lui Tudor, Bucurqti, 1921, p. 189-325.
13 Vornicul Alexandru Beldiman, Tragedia sau mai bine zis jalnica Moldovei inhimplare asupra
reavreitirii grecilor 1821, In Mihail Kogalniceanu, Cronicile Romeiniei sau Letopisetele Moldovei $i
Valahiei, ed. a 2-a, Bucure§ti, 1874, vol. III, p. 335-433; Emil Vârtosu, Despre "tragodia" lui
Al. Beldiman, Bucurqti, 1940.
14 Nicolae Iorga, op. cit., p. 3-185; Documente privind istoria Romániei. Reiscoala din 1821. lzvoare
narative, vol. V. Bucure5ti, 1962, p. 17-162.
15 Documente privind istoria Romemiei, p. 563-574.
16 lbidem, p. 575-590.
www.dacoromanica.ro
3 Amintirile unor combatanfi in reizboiul de independenfei 55

Academiei Romane in 1868, Radu Rosetti (1822-1868) magistrat, prefect pe rand in

mai multe judete, prefect al politiei din Bucuresti in 1855 si 1866, N T. Ora,seanu
(1833-1890) ziarist, magistrat, director al Monitorului Oficial in 1876 si 1882,
Nicolae Gane (1835-1916) prozator, avocat, deputat in Parlamentul Romaniei in
1871, ministru al Domeniilor in 1888, Alexandru Candiano Popescu (1841-1901)
ziarist, prozator, general, adjutant regal in 1880, Theodor Vaceirescu (1842-1914)
general, prefect in 1866, diplomat, ministru plenipotentiar al Romaniei la Bruxelles
(1882), Roma (1885), Viena (1888), C.D. Severeanu (1845-1930) medic, profesor
la Facultatea de MedicinA din Bucuresti".
Cat priveste scrierile memorialistice privind in mod deosebit rdzboiul de
independenta al Romaniei din 1877-1878, numärul acestora este mutt mai mare, de
cateva zeci de titluri fatA de perioada anterioard, apArute intre 1877 si 1893 cele mai
multe, la care se pot adAuga alte zeci de studii i articole aparute in diferite
periodice cu precAdere militare, ca "Romania militarä" in anii 1896-1902, "Revista
Infanteriei" in anii 1897-1904, "Revista Artileriei" din anii 1898-1904, "Revista
armatei" in anii 1886-1914, "Cercul publicatiilor militare" din anul 1897, dar
civile dupA cum urmeazA: "Albumul literar" din 1878, "Noua revistä romand" din
1906, "Arhiva" din Iasi din 1895, "Convorbiri literare", tot din Iasi in 1915-1916,
dar i revista "Journal des Debats" din Paris in anul 1912. Autorii acestor din urmA
scrieri memorialistice sunt in marea lor majoritate militari de cariera, militari in
rezervA, militari voluntari, in fruntea lor aflandu-se Domnitorul Carol (1839-1914).
UrmeazA apoi general ii Alexandru Cernat (1828-1893), Ion Codruf (1839-1883),
Alexandru Feilcoianu (1837-1910), Scarlat Scheletti (1842-1893), Christache
Cráiniceanu (1845-1920), Henric Herla (1829-1908), ofiterii: colonel Gheorghe
Boteanu, locotenent-colonel C. Caplescu, maior C. Mer4eanu, cdpitanii Mihail
Dragomirescu i N Codrescu etc., precum i unele grade inferioare, cum ar fi
sergentul $tefan Georgescu, apoi medicii voluntari Gheorghe Sabin §i Fialla de
Ludovic §i unii soldati rezervisti precum Simion Periefeanu, Partenie Sireteanui8.
Pe baza acestor lucrari se poate obtine o imagine mult mai completa a unor
aspecte mai putin cunoscute in legatura cu acest rAzboi, cum ar fi organizarea
armatelor beligerante, atitudinea marilor puteri europene fatA de acest eveniment
international cunoscut atunci ca Raiboiul oriental, relatiile militare romano-ruse §i
evolutia lor, faptele de vitejie ale ostasilor romfini pe campurile de lupta de la
Plevna, Vidin, Rahova, dar i unele deficiente constatate in pregatirea cadrelor
militare aflate la conducerea operatiilor militare etc.
In cele ce urmeazA ne vom referi numai la unele din aceste aspecte,
incepand cu relatiile militare romano-ruse i evolutia bor. Dupd cum se §tie, in baza

17 lstoria Rolm:fp:lei, vol. IV, Bucuresti, 1964, p. XXVH-XXVIH, capitolul izvoare.

18 Pentru bibliografia lucrdrilor privind rttzboiul de independenttt al Romaniei din 1877-1878,
I.C. Baca Bibliografia ritzboiului pentru independenfä 1877-1878, Bucuresti, 1927; Anton Oprescu,
Reabolul de independenfa 1877-1878. Contribufii bilbiografice, Bucuresti, 1938; Ilie Ceausescu,
Vasile Mocanu, Romeinia in ràzboiul pentru independenfá nalionalei 1877-1878. Contribufit
bibliografice, Bucuresti, 1972; L'independence de la Roumanie, ed. $tefan Pascu, tucuresti, 1977,
p. 262-264; Independenfa Romdniei. Bibliografie, ed. $tefan Pascu, Bucuresti, 1977.
www.dacoromanica.ro
56 Constantin Serban 4

Conventiei semnata la Bucure§ti la 4 aprilie 1877 intre Romania i Rusia, cele cloud
state erau de facto aliate in lupta contra Imperiului otoman19. Totu§i, la inceput
Rusia nu parea sa aibe o incredere prea mare in valoarea armatei romane, de§i
aceasta se dovedise a fl de la inceputul operatiilor militare bine organizata, echipata
§i instruita, fapt subliniat intr-o lucrare memorialistica apartinand unui ofiter
superior rus, colonelul Martinov din Statul Major. Acesta recunotea in expunerea
sa ca "romanii propusesera Rusiei cooperarea lor la sud de Dunare, cu intentia de a
asedia Vidinul §i a-§i asuma in general lupta cu trupele turcqti (...) dar oferta lor fu
respinsa (...) deoarece guvernul rus era pe deplin multumit, in acel timp, de
neutralitatea Romaniei i nu dorea deloc sa-i dea drepturi de a emite anumite
pretentii la incheierea Oa", pentru serviciile prestate in cursul acestei campanii
militare". Aceea§i opinie se intalnqte §i intr-o alta lucrare cu caracter
memorialistic, apartinand generalului rus Alexei Kuropatkin, fost §ef de Stat Major
al generalului M. D. Skobelev, exprimata prin cuvintele: "ru§ii la inceput (Anfangs)
nu aveau intentia (Absicht) sa lase armata romana sa opereze activ pe teatrul de
lupta din Bulgaria sau cel putin numai cu conditia de a fi pusa sub ordinul
generalilor ru§i. N-aveau incredere in valoarea ei (man misstrante ihrem
Werthen)"21.
in acea vreme insa, eforturile Romaniei de a coopera pe campul de lupta cu
armata rusa ocupa un loc foarte important in politica externa a statului, fapt reflectat
pe larg in memoriile domnitorului Carol, Inca din perioada neutralitatii Romaniei,
and insa§i marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatei ruse, propusese
domnitorului roman "o intelegere practica din punct de vedere militar, fara nici un
caracter politic"22. In acest fel, marele duce Nicolae cauta sa scuteasca Rusia de
asumarea vreunui angajament politic fata de Romania. Din acest motiv nu s-a putut
incheia nici un tratat ruso-roman mind la baza aceasta problema. Doud luni §i
jumatate mai tarziu insa, la 2 aprilie 1877, chiar inainte de semnarea la Bucure§ti a
Conventiei romano-ruse din 4 aprilie, domnitorul Carol a primit in audienta la
Bucurqti pe doi ofiteri din Statul Major rus, unul capitanul Popov fiind chiar
adjutantul marelui duce Nicolae, veniti in mod special de la Chi§inau; in cursul
audientei ace§tia au pledat "cu insistenta pentru o cooperare a armatei romane cu
cea rush.", declarand totodata Ca "e necesar a se intocmi de pe acum chiar un plan in
acest sens"23. In replica, domnitorul roman a fost de acord cu propunerea, dar in
acel moment §i-a rezervat "dreptul de a se pronunta mai tarziu, in mod definitiv"
asupra ei. In schimb, a transmis cu acest prilej marelui duce Nicolae, prin acqti doi

19 Documente privind istoria Romdniei. Reizboiul pentru independentd, vol. II, (I ianuarie
9 mai
1877), Bucuresti, 1952, p. 111-119; Memoriile regelui Carol 1 al Romeiniei, de un manor ocular,
vol. III, (1876-1877), Bucurqti, 1994, p. 110-115 §i nota 1 de la p. 111-115.
20 Col. Martinov, Le blocus de Plevna d'apres les archives historiques, Paris, 1904, p. 4.
21 Alexei Kuropatkin, Kritische Rackblicke auf den russisch-tiirkischen Krieges 1877-1878, Berlin,

1885, p. 102.
22 Carol I, Memoriile, vol. III, p. 94.
23 Ibidem, p. 108.
www.dacoromanica.ro
5 Arnindrile unor combatanti in rázboiul de independeniä 57

ofiteri, un mesaj in care declara cA "dorete ca armata romfind sd ocupe deocamdatd

o pozitie dincolo de Olt, formand oarecum aripa dreaptd a armatei ruse"24.
Dupd declararea rdzboiului ruso-turc §i pdtrunderea armatei ruse pe
teritoriul Romfiniei, in baza conventiei incheiate anterior intre cele cloud state,
pentru ca aceasta sa ajungfi la sud de Dunare pe teritoriul Imperiului otoman, la
20 aprilie 1877 s-au purtat noi convorbiri pe aceastA temd la Ch4indu, intre marele
duce Nicolae §i Ion C. BrAtianu, pre§edintele Consiliului de Mini§tri al RomAniei,
avAnd drept obiectiv de a "stabili mai dinainte §i in mod precis conditiile de
cooperare dorite de Principe (adicd de domnitorul Carol n.n.) intre trupele române
si armata rusd §i mai inainte de orice, Principe le tine sá i se garanteze absoluta
independentd in comanda trupelor sale"25. Doud saptdmini mai tdrziu, convorbirile
au fost continuate la Ploie§ti la 2 mai 1877, de data aceasta intre marele duce
Nicolae §i domnitorul Carol; in timpul lor cel dintai a insistat "din nou pentru o
cooperare directä a armatei romfine, motivfind aceasta cerere, prin faptul cä forta
armatd proprie ce ii este pusd la dispozitie nu era suficientd pentru indeplinirea
insdrcindrii ce i s-a dat"26. In replied, domnitorul Carol i-a declarat interlocutorului
sdu cd "mai inainte de orice, trebuie sd aibd, in mod absolut, in propriile sale mdini
conducerea intregii sale armate"27 §i cã "aceastd armatä va ft dispusd pentru
moment in Valahia mica (adicd in Oltenia n.n.), de unde va asigura aripa dreaptd a
armatei ruse in operatiile ei de desfa§urare strategicd i va forma eventual aripa sa
dreaptd"28, in fine cd arde "de dorinta de a intra in actiune §i cd este gata cu placere
a stabili cu Cartierul General rus conditiile in aceasta privintd"29.
Ulterior astfel de convorbiri pe tema colabordrii militare romdno-ruse au
continuat; la 7 mai 1877 domnitorul Carol a solicitat marelui duce Nicolae ca
armata romfind sa aibd la sud de Dundre, in Bulgaria, dupd trecerea fluviului, "o
bald proprie de operatii cu aripa stdngd pe Isker"30, iar la 20 mai ca "zona dintre
Vidin §i Rahova sd fie rezervath trupelor romfine", iar domnitorul Carol a fost rugat
de interlocutorul sau "de a admite ca armata sa sa. treacd Dundrea la Vidin"31. Din
pdcate hotdrarile marelui duce Nicolae privind cooperarea militard romfino-rusd
s-au izbit de opozitia cercurilor politice i diplomatice tariste, care nu voiau sd-§i
asume anumite obligatii fata de Romfinia, materiale §i mai ales politice, cdrora Ii s-a
aldturat chiar tarul Alexandru al II-lea, acesta considerdnd cd o astfel de cooperare
militard nu era de fel necesare. Mai mult, cercurile diplomatice tariste conditionau

24 lbidem, p. 108-109.
23 Ibidem, p. 129.
26 Ibidem, p. 142.
27 Ibidem.
28 Ibidem, p. 143.
28 lbidem.
30 Ibidern, p. 145.
31 Ibidem, p. 157.
32 Ibidem,p. 154.

www.dacoromanica.ro
 58 Constantin erban 6

cooperarea militarä romano-rusd prin subordonarea armatei romane

comandamentului suprem al armatei tariste33.
Ca urmare, potrivit afirmatiilor din Memoriile domnitorului Carol, in ziva
de 17 mai 1877, printr-o notA diplomaticd a lui Alexandru Gorceakov, printul
cancelar i ministrul de externe al Rusiei, se respingea propunerea Romaniei de a
lupta pe un teatru de operatii pe cont propriu la sud de Dunäre prin cuvintele "Rusia
n-are trebuinta de ajutorul armatei romane" si cd "fortele pe care ea le-a pus in
miscare spre a lupta contra Turciei sunt mai mult decal indestulatoare, ca sä atingd
scopul inalt pe care si I-a propus imparatul, cand a inceput acest räzboi"34. In
incheiere, in acelasi document, se cerea guvernului Romaniei s5 se abtin5 de la
orice operatiune agresivA separata contra turcilor, propunandu-se participarea la "o
actiune comunä sub comanda supremA si conform cu ideile generalului sef rus"35.
Tot in Memoriile domnitorului Carol se mentioneaza i o declaratie a lui Alexandru
Gorceakov, potrivit cAreia "el stie bine cA la Mare le Cartier se manifesta dorinta ca
Romania sA ia parte la operatii; el insA nu se poate alAtura la aceastä dorinta"36, iar
and domnitorul Carol i-a declarat cal o participare activä a armatei sale la razboi
este de dorit din mild cd numai pe campul de luptd s-ar putea sigila independenta
OM, Alexandru Gorceakov ar fi replicat cd independenta tArii "va fi desigur
recunoscutd de Puterile Garante i f5rd participarea ei la rAzboi". In fine and,
marele duce Nicolae a aflat de afirmatia lui Alexandru Gorceakov, potrivit cdreia
"Rusia nu doreste cooperarea armatei romane", acesta "foarte nemultumit" ar fi
afirmat cA "diplomatia prea se amestecA in lucruri care nu o privesc"37.
Doud luni mai tarziu armata taristA, care asedia Plevna apAratA de armata
otomanA aflatd sub comanda generalului Osman Pasa, suferea o a doua infrangere
pe acest front de luptd, fapt care a obligat pe marele duce Nicolae sd expedieze
domnitorului Carol, la Cartierul General roman, cunoscuta telegramd din 19 iulie
1877, prin care se cerea in ajutor, cat mai repede posibil. Textul telegamei, inserat
integral in paginile Memoriilor domnitorului Carol are urmAtorul cuprins: "Printului
Carol al Romaniei la locul unde se &este Cartierul General roman. Turcii,
adunand cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog sA faci fuziune,
demonstratie i dacA se poate sA treci Dundrea cu armata, dupd cum doresti. Intre
Jiu i Corabia demonstratia aceasta este neapArat necesard pentru inlesnirea
miscArilor mele. Nicolae"38.
Cum era de asteptat, domnitorul Carol a rispuns favorabil cererii marelui
duce Nicolae, ordonand a doua zi, la 20 iulie 1877, Diviziei a 4-a Rom And sA tread.
Dundrea pe malul drept, sA vind in ajutorul rusilor unde acestia vor dori39, iar la
22 iulie 1877 domnitorul Carol a rdspuns telegrafic marelui duce Nicolae cA

" Ibidem.
34 lbidem, p. 155.
Ibidem, p. 156.
36 Ibidem, p. 164.
37 Ibidem, p. 165.
38 lbidem, p. 191-192.
39 Ibidem, p. 192.

www.dacoromanica.ro
7 Amintirile unor combatanti in rekboiul de independenid 59

ajutorul trimis se ridica la 30.000 de oameni ofiteri i trupa, spre a putea cuceri
Plevna printr-o "si Huta comunA740. Cat de benefic a fost in acel moment ajutorul dat
de armata romanA celei ruse pentru cucerirea Plevnei a fost remarcabil subliniat de
istoricul austriac Anton Springer, intr-o monografie consacratA Razboiului ruso-turc
din 1877-1878 in Europa, prin cuvintele: "DacA ajutorul nu venea repede, rusii ar fi
fost nevoiti probabil sA parAseascA Bulgaria, retrAgandu-se peste Dunare. In acest
caz turcii invingAtori ar fi incercat sA mute teatrul de rAzboi in Romania si tam ar fi
fost expusA celui mai mare pericol, celei mai cumplite nenorociri, cauzatd de
invazia turce.
Un alt eveniment din timpul razboiului, considerat o problemd
controversatA, II constituie atacul din 30 august 1877 impotriva redutei Grivita din
sistemul de fortificatii al Plevnei, in urma cdruia armata romand, in special, a suferit
mari pierderi umane. In lucrdrile de specialitate cauzele acestor pierderi sunt puse
pe seama fie a unor erori de recunoastere in prealabil a campului de lupta, respectiv
de ate ofiterii de Stat Major al armate romane42, fie a faptului cA obiectivul militar
care trebuia cucerit de romani nu era bine cunoscut, ca urmare a lipsei de interes de
care au dat dovadA doi ofiteri romani, Jacob Lahovary si C. BrAtianu, de la serviciul
topografic, care intocmiserA harta inexactA a campului de luptA43, fie a faptului cã
"inainte de atac comandamentul ruso-roman credea cd exista o singura redutA
Grivita, and, in realitate, abia in ziva atacului s-a dovedit cA erau douA redute in loc
de una44, fie cA "atat ordinul (de operatii) cat i harta topografica a Statului Major
indicau o singura redutA and "abia in timpul atacului din 30 august s-a constatat cd
nu era o singurA redutA ci douA redute numite mai tarziu Grivita I i Grivita
precum si a faptului cA in cursul atacului armata romanA n-a fost sprijinitA, cum se
hotArase in prealabil, de o brigadA ruseasca, care a actionat totusi cu o intarziere de
douA ore, cand trupele romane fuseserA respinse de cele otomane.
In scrierile memorialistice ale combatantilor tirile privind aceastA
problema sunt extrem de variate i foarte importante pentru a trage unele concluzii
cat mai aproape de realitatea istoricd a momentului. Astfel, in Memoriile
domnitorului Carol sunt date urmAtoarele explicatii: "insuccesele i marile pierderi
ale aripei drepte sunt consecintele unor greseli fatale la care erau toti supusi pânA
acum caci nu o singurd redutA Grivita exista, dupd cum ardta harta ruseascA ci sunt
douer46. La randul sAu generalul Alexandru Candiano Popescu, pe atunci cu grad de
maior, considera, dupA cum e mentionat in "amintirile" sale, cA o recunoastere a
campului de lupta. se facuse in prealabil de cAtre maiorul Jacob Lahovary, subsef al

4° Ibidem, p. 196.
41A, Springer, Der Russich-turkische Krieg 1877-1878 in Europa, Wien, 1891, vol. II, p. 82.
42N. lorga, Histoire des Roumains et de la romanité orientale, vol. X, Bucure4ti, 1945, p. 236.
43 Istoria Romániei, vol. IV, Bucure§ti, 1964, p. 622.
44 I. Foc§eneanu, N. Ciachir, Actiuni militare ruso-romeino-bulgare, in rázboiul din 1877-1878,
Bucure§ti, 1967, p. 128.
45 Nichita Adäniloaie, Independent(' national a Romeiniei, Bucure0, 1986, p. 323.
46 Carol I, Memorii, p. 238.

www.dacoromanica.ro
 60 Constantin Serban 8

Statului Major roman°, care "insärcinat intradins cu recunoasterea campului de

luptA dinprejurul Grivitei, trebuia asemenea sd-si fi indeplinit lucrarea sa cu
exactitate i cu orice pret"48. In privinta pierderilor umane, acelasi da cifra de
1333 morti si 1176 raniti, deci peste 2500 oameni49. De asemenea in Memoriile
generalului Alexandru Cernat, atunci comandantul Diviziei a 4-a Romand, care a
atacat acea reduta, se afirma cd pierderile umane se ridicau la 2800 morti i raniti, si
ca "la recunoasterea ce se facuse cu cloud zile inainte de lupta nu se vAzuse cleat o
singurd reduta pe and in realitate erau cloud redute, ceea ce a cauzat pierderi far-a
nici un rezultat"50. In legatura cu pierderile umane inregistrate in aceastä luptA,
datele sunt diferite, in sensul CA acesta din urmä afirma cA numärul era ceva mai
mic fatä de aprecierile acute de maiorul Alexandru Candiano Popescu si mai mare
dee& cifrele oficiale apreciate atunci la numai 1925 morti si raniti51. In schimb cele
relatate de colonelul Christache CrAiniceanu, ajuns ulterior general, sunt cu totul
deosebite in aceastä problema. Astfel acesta afirmä cd in fata redutei se constatase
in zilele de 27-29 august de cdtre unii ofiteri de artilerie cA se afla o vale larga de
500-600 m i adancd, realitate confirmatd si de colonelul Dabija, comandantul
Regimentului de artilerie, cd abia in timpul atacului s-a dovedit cd numita redutd era
apArata cu focuri din flanc, de o altA redutä despre care nu se stia nimic pand
atunci 52 cc Nimem nu pätrunsese panA spre ele sau mai aproape de ele afirma
.

acelasi pentru a le descoperi pe fiecare in parte. 0 atare recunoastere s-ar fi putut

face dupA luarea uvrajului inaintat din seara zilei de 27 august, graba si pripa au
impiedicat efectuarea lucrArilor preliminare ale unui atac. Cele cloud redute vAzute
din läturi, din departare despre nord i despre sud din pozitii opuse se luau una drept
alta si pärea astfel a fi numai una singurd". In fine, la randul sau generalul
Alexandru FAlcoianu relateazA in Memoriile sale cd la 26 august seara colonelul
Voinescu i cdpitanul Groza din Statul Major al Diviziei a 3-a au fAcut o
recunoastere spre directia redutei, uncle inamicul ocupa un mic fort intr-o pozitie
inaintatd, ,care era flancatd de o altà reduta situatä mai in dreapta, cam in fata
Diviziei. In urma acestei recunoasteri s-a hotArat pentru a doua zi sd se atace si
luarea acestui fortuin53.
Analizand rand pe rand aceste relatdri apartinand unor veterani ai acestui
rAzboi, am ajuns la concluzia cA unele dintre ele contin stiri similare, altele in
schimb contin si date ceva mai ample. Astfel cdpitanul N. Codrescu relata in
"amintirile" sale referindu-se la "afacerea din ziva de 30 august", cum numeste el

47 General Alexandru Candiano Popescu, Istorie critic& Asaltul luarea Griv4ei, Bucuresti, 1913,
26.
143i
Ibidem, p. 33.
491bidem, p. 25.
50 Alexandru Cernat, Memorii. Campania 1877-1878, Bucuresti, 1976, p. 13-15.
51 Documente privind istoria Rorndniei. Reizboiul pentru independenta 1877-1878, vol. VI,
11sept. 1877 15 oct. 1877). Bucuresti, 1953, p. 199-200
2 Chr. Crainiccanu, Impresii de rdzboi din 1877-1878, Bucuresti, 1896, p. 32-33.
53 General Alexandru Fälcoianu, Amintiri din rdzboiul ruso-rornáno-turc din 1877-1878, Bucuresti,
1902, p. 27-38.
www.dacoromanica.ro
9 Amintirile unor combatanfi in reizboiul de independent?"' 61

problema calor cloud redute de la Grivita, ca recunoa§terea, care a precedat aceastä

lupta, "nu a corespuns a§teptarilor, acela care a avut aceasta insarcinare nu a fost la
inaltimea lui (adica a pregatirii sale profesionale n.n.), s-au achitat in mod neloial
Ala de tara, careia el servea subt imperiul egoismului, el nu s-a expus aratarile
sale s-au marginit Ara a-si da osteneala ca se ataca o singura reduta, in realitate s-au
atacat cloud de o data, ceea ce nu era prevazut in dispozitiile acelui atac". In
continuare acesta mai relateaza urmatoarele: "Din cauza acelei nenorocite
recunoweri fortele fiind impartite (...) in cloud' nu mai prezentau aceiai siguranta,
pe cdta vreme acele cloud coloane erau destinate a ataca una §i aceia§i reduta din
dou'd parti, adica din fata §i din flanc sau spate (...) Drept urmare, in cursul
atacului trupelor române impotriva redutei Grivita, coloana din Divizia a 3-a a fost
cu totul zdrobita iar coloana din Divizia a 4-a a suferit pierderi insemnate"54.
Continuanduli expunerea, capitanul veteran N. Codrescu mai adauga: "Lumea
spune cã acel ofiter lipsit de con§tiinta ar fi fost dl. maior Jacob Lahovary, fost
ministru de razboi in trei rânduri in tara romdneasce. Acest ofiter superior
ajunsese la aceasta inalta insarcinare gratie protectiunii ce acordase DI. general
Cernat, caruia §tiuse sa-i c4tige increderea56 Acest ofiter superior continua
.

relatarea in loc de a fi indepartat din acea inalta insarcinare a fost mentinut in

acest post gratie inaltei protectii a d-lui general Cernat, in calitate de ministru de
razboi, ba chiar doll& luni mai farziu dl. Jacob Lahovary a fost avansat la gradul de
locotenent colonel"57. Tot capitanul N. Codrescu mai afirma cd "un capitan veteran
numit Tatarascu din Statul Major, care ar fi efectuat o recunoa§tere pe cont propriu
a ampului de lupta de la Plevna, ar fi semnalat maiorului lacob Lahovary cã in fata
trupelor romdne la Grivita se aflau cloud redute in loc de una la o departare de
cdteva sute de metri intre ele ai ca un atac cu cloud batalioane ar fi un dezastru
pentru ea efectivul lor ar fi prea slab in raport cu rezistenta ce ar intdmpina din
partea inamicului in fata i in loc sa se ia in considerare aceste detalii §i sa se
verifice cele spuse de acesta, pentru a se modifica directia atacului redutei, acel
ofiter a fost amenintat cu darea in judecata pentru interpretare de ordine58.
Tot in legatura cu deficientele recunoWerii efectuate de ofiterii de Stat
Major asupra carnpului de lupta din fata redutei Grivita, un alt veteran de razboi,
Gheorghe Sabin, medic, martor ocular in aceasta lupta, pe baza insemnarilor proprii
intr-un jurnal de campanie, da la iveald marturia unui soldat din Regimentul 1 0
dorobanti din Divizia a 4-a, ranit la Grivita: "Ni se spusese afirma ostapl ca
indata ce vom ie0 in muchea dealului o sa avem inaintea noastra es §i mai departe
o reduta inconjurata de §anturi inaintate, sa ne desfacem in tiraliori (adica in
tragatori n.n.) i sa plecam in pas gimnastic, Ara a se trage focuri având intre noi

54 N. Codrescu, Din pacatele trecutului sau dupli 14 de ani, memoriile unui veteran invalid, Botosani,
1902, p. 232-233.
55 Ibidem, p. 234.
56 Ibidem, p. 235.
" Ibidem, p. 240.
58 lbidem, p. 263.

www.dacoromanica.ro
 62 Constantin $erban 10

plutoane de soldati, care purtau legäturi de nuele (fascine) 5i scari. Odata ajun5i la
5anturi, sa tragem in turci, ce vorn gasi adapostiti in ele, iar soldatii cu fascinele sà
le arunce in 5ant, sa-I astupam i sa putem alerga mai departe la alte 5anturi 5i tot
a5a pand la redutd, unde sa se pund scdrile i sa ne urcam sus pe parapet. Dar abia
am ie5it in muchea dealului continua relatarea soldatul 5i in loc de 5es inaintea
noastrd se facea o vale in fundul cdreia se adunase apa de ploaie ce a azut atunci.
Dincolo de vale, creasta era repede 5i acoperia de tufe de rardcini, iar deasupra
rapei era o redutd cu 5anturi imprejur. Ne-am desfavrat in tiraliori 5i ni s-a dat
ordin sä pornim la pas gimnastic. Ceilalti s-au dus iar eu fiind ranit la umär m-am
inapoiat. Nu mai 5tiu ce s-a facut, dar reduta aceasta era greu de luat, domnule!""
Tot medicul Gheorghe Sabin mai relateazd, in calitate de martor ocular, cum a fost
ucis in lupta cdpitanul Valter Mdrdcineanu, aflat in fruntea soldatilor din compania
sa, cdrora le striga mereu: "Inainte bdieti! Veniti dupd mine!", apoi cum a cazut
maiorul Gheorghe Sontu, "in momentul in care era sa ajungd in redutd, Iângä
cdpitanul Caracalia, care vazand mort pe 5eful sdu, ia pu5ca unui soldat cazut
alaturi, îi face un addpost din cadavre i trage in inamic, ucigand doi ofiteri turci,
care se urcaserd pe parapete 5i incurajeau la rezistenta pe soldatii lor, dar bravul
cdpitan e lovit in piept i cade mort"60 .
Studiate fiecare in parte, scrierile memorialistice in legdturd cu atacul
redutei Grivita din 30 august 1877, apoi comparate intre ele precum si cu alte
documente de epocd, pe de o parte, 5i tinand seama de conditiile foarte grele in care
s-au desfa5urat operatiile militare ale armatelor aliate române 5i ruse pe pdmant
strain contra celor otomane, pe de altd parte, considerdm cd deficientele constatate
in activitatea unor cadre cu functii de rdspundere in Mare le Stat Major erau inerente
in acele imprejurdri, mai ales cd ofiterii i osta5ii romani se aflau atunci pentru
prima data implicati intr-o conflagratie militard de atari proportii, Med' sä fi cunoscut
pand atunci greufatile unei campanii de nivel european. Bine echipati, inarmati ai
mai ales instruiti, ofiterii 5i soldatii romani care au atacat la 30 august 1877 reduta
Grivita au impresionat pe contemporanii lor prin tenacitatea cu care au infruntat
focul uciga5, netinand seama ca la orice pas riscau sa-5i piarda viata 5i au dovedit cu
prisosinta ea' prin pregatirea lor militard armata din care faceau parte era de nivelul
altor armate europene, a5a cum sublinia un corespondent de presd al ziarului
elvetian "Bund": "armata romand merita a fi pusd langd orice altd armatd a Europei
5i oricine poate fi mandru de soldatii 5i ofiterii ei, care au dat probe atat de strdlucite
de vitejie"61.
Valoarea istoricd a acestor scrieri memorialistice apartinand combatantilor
romani din rdzboiul din 1877-1878 este cu atat mai mare cu cat pe baza lor se poate
surprinde, chiar dui:a 125 de ani de cand au fost redactate, existenta, la un moment
dat, a unui moment de crith in desfa5urarea acestei conflagratii, nedezvaluit !And

59 Gh. Sabin, Arnintiri din reizboiul de independenta cu o scrisoare din pariea lui Barbu Delavrancea.
Bucure*ti, 1912, p. 93-94.
60 Ibidem, p. 94.
61 Nichita AdAniloaie, op. cit., p. 321.

www.dacoromanica.ro
 11 Amintirile unor combatanti in retzboiul de independenta 63

acum in nici o lucrare de specialitate, monogafie §i de sinteza. Acest moment de

crizei se referd la panica provocata in randul mai multor generali ru§i, in frunte cu
marele duce Nicolae, de marile pierderi umane inregistrate de armata lor in timpul
celor trei mari batalii de la Plevna, evaluate la cateva zeci de mii de oameni. Drept
urmare, la 1 septembrie 1877 s-a tinut la Cartierul general rus un consiliu de rlizboi
in prezenta tarului Alexandru al II-lea i a lui D.A. Miliutin, ministrul de rkboi al
Rusiei. Cu acest prilej marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatei ruse de
operatii, impreunA cu generalii Nepokoicitki, pful de Stat Major, K.V. Levitki,
ajutorul acestuia, principele Massa !ski, comandantul artileriei ruse, P.D. Zotov,
comandantul Armatei a 4-a rusk au propus tarului intreruperea atacurilor contra
fortificatiilor de la Plevna i retragerea armatei ruse in pozitii defensive, mai inainte
la est de eau! Osma (circa 30 km est de Plevna) §i apoi pe teritoriul Romaniei pe
malul stang al Dunärii pe timpul iernii, unde urma A. se organizeze §i sä se
intareascd cu noi trupe aduse din Rusia, pentru ca in primavara anului 1878 sA
reinceapA rdzboiul contra otomanilor62. In acest consiliu de rdzboi ministrul de
räzboi rus D.A. Miliutin s-a opus categoric propunerilor acute de generalii
insistand cu energie pentru stationarea trupelor ruse pe pozitiile ocupate in jurul
Plevnei, alAturi de cele romane, precum 5 i pentru continuarea luptelor pana la
capitularea lui Osman Pap. Pentru moment, tarul Alexandru al II-lea a fost de
pArerea ministrului sat, de rkboi, apoi a comunicat celor de fatA hotdrarile sale.
Mai inttii tarul sustinea sporirea fortelor armate ruse cu noi contigente aduse din
Rusia, in special trupele de garda, apoi urma sA aducA din Rusia pe generalul
inginer E.T. Todleben, un specialist in fortificarea obiectivelor militare §i apArarea
acestora, care se distinsese cu succes in rdzboiul Crimeei. De asemenea, tarul
considera ca. la Plevna, in locul atacurilor contra fortificatiilor ridicate de otomani,
sA se instituie blocada §i asediul acestui important obiectiv militar. In aceea§i zi
tarul Alexandru al II-lea I-a informat de hotArarile luate la acel consiliu de rAzboi pe
domnitorul Carol, care la randul sat' a declarat ca §i "clansul se une§te in mod foarte
decis cu pArerea ministrului de rkboi (rus) §i sfatuie§te cu tot dinadinsul de a lAsa
trupele in fata Plevnei". Mai mult, domnitorul Carol a aclAugat cA trupele ruse de la
Plevna "ar trebui sa se fortifice cu anturi aid i a cAuta pand la sosirea intäririlor ce
sunt de adus, ca sa taie lui Osman Pap orice comunicatie cu lumea din afarA"63.
Referindu-se la acest consiliu de rdzboi din 1 septembrie, generalul
Alexandru Cernat aratd in "memoriile" sale cd tarul i-a fAcut onoarea de a-i cere §i
lui parerea ulterior. Genera lul roman ar fi raportat tarului mai intai despre pierderile
de vieti omene§ti suferite de armata romand in atacul de la Grivita din 30 august
1877, care dupd pArerea sa se ridica la 4000 de soldati i ofiteri §i apoi ar fi afirmat
urratoarele: "Rog pe domnii generali, care au emis aceastd pärere (de a intrerupe

62 Alexandru Cernat, op. cit., p. 17 §i nota 2; vezi mai amanuntit despre desfasurarea i hotarfirile luate
la acest consiliu de razboi in Dnevnik prebivniia faria osvoboditelia vi dunaiskoi armii vf 1877 godu,
Sankt Petersburg, 1885, p. 209-212. Despre generalul Totleben, General Graf Totleben vor Plevna
1877, s.a.; Plevna et son defenseur Osman Pasa,Paris, s.a.
63Carol 1, Memorii, p. 242.

www.dacoromanica.ro
 64 Constantin Serban 12

operatiile militare la Plevna n.n.), sa ma ierte daca nu o pot impartasi, caci am

ferma convictie Ca daca se va ridica fortificatii si din partea armatei imperiale, cum
s-a facut despre partea armatei romane, am putea in toata siguranta astepta sosirea
guardei imperiale (...) i astfel vom tine asediul pana ce Osman Pap, constrans de
foame, se va preda. Apoi continua generalul Alexandru Cernat care va fi opinia
publica in Europa, and va afla ca armata imperiala, ara sa fie invinsa, se retrage
pentru pse luni in Romania, spre a se organiza si a incepe in anul viitor resbelul din
nou, care rezbel ar putea continua in conditiile de azi, si nu s-ar ivi dificultati mai
mari de invins; dar noi ne vom supune la deciziunea M. S. Imparatul. Cum va
ordona ap vom executa! Atunci incheie relatarea sa generalul Alexandru Cernat
imparatul se scoalã in picioare i zicand: Ori Plevna va fi luata, ori oasele mele vor
ramane aicea! $i intorcandu-se care mine, imi multumi pentru curajul i franchetea
cu care mi-am exprimat opinia"64.
In aceeasi zi de 1 septembrie 1877, domnitorul Carol se relateaza in
Memorii a avut o convorbire cu marele duce si cu mai multi generali rusi, precum
Nopokoicitki, Zotov, Levitki, principele Imeritinski, precum si cu generalul
Alexandru Cernat, in timpul careia hotari "ca sa ramand cu desavarsire in defensiva §i
cä romanii sa se mentina cu orice pret in reduta Grivita"65. De asemenea, se mai arata
in acelegi Memorii, intr-o scrisoare particulara a domnitorului Carol adresata sotiei
sale, din 2 septembrie 1877, ii comunica acesteia printre altele Ca "trupele de gardd
ruse urmau sä vina peste o lund66. $i intr-adevdr acestea au sosit pe câmpul de luptd
de la Plevna la sraritul lunii septembrie i in prima decadd a lunii octombrie 1877.
Toate aceste relatdri provenite din unele scrieri memorialistice care contin
informatii pretioase despre diferite aspecte, unele cunoscute altele necunoscute,
menite sA le completeze, in mod armonios, pe cele din documente inedite sau
publicate in colectii speciale, se dovedesc a fi de un real folos acelora care in
redactarea lucrärilor lor urmäresc sa prezinte i fata mai putin cunoscuta a
evenimentelor istorice aflate in atentia bor.

HISTORICAL VALUE OF THE MEMOIRS OF SOME ROMANIAN

SOLDIERS FIGHTING IN THE INDEPENDENCE WAR OF ROMANIA OF
1877-1878

Abstract

The present paper takes under consideration the issue of scientific

documentation in history writings. The author underlines the importance of

64 Alexandru Cernat, op. cit., p. 19-21; despre generalul Zotov, General Pavel Zotov, Voina za
nezavisimosti Slavian v 1877-1878 godah, in "Russkaia starina", 1886, I, P. 213-240; II, P. 425-450;
1907, 1, p. 5 i urm.
65 Carol I, Memorii, p. 243.
Alexandru Cernat, op. cit., p. 21 §i nota 1.

www.dacoromanica.ro
13 Amintirile unor combatanfi in relzboiul de independengi 65

memoirs, which as early as the Middle Ages were used by the chroniclers of the
Romanian Principalities in writing their own accounts. This category of sources,
seen as research tool, were also in the attention of important personalities of the
modern times, involved in the events linked to the revolutions of 1821 and 1848-49,
and the struggle for the union of the Principalities of 1859. A special focus is
devoted to memoirs illustrating the reigns of Alexander loan Cuza and Charles I.
It is noted that the memoirs picturing the developments of the Independence
War of Romania of 1877-1878 surpass in number those of the previous periods, and
can throw a light on a number of aspects less known in the specialised works
devoted to this conflagration of European importance.
In order to illustrate the historical value of this category of narrative
sources, an ample analysis is made of several issues including : 1. The Romanian-
Russian military relations and their evolution in 1877 ; 2. The controversial issue of
the two keeps of Grivita, under attack on 30 August 1877 ; 3. The existence of a
moment of crisis in the developments of the Romanian-Russian military operations
on the Plevna front on 1 September 1877, attributable to the intention of some
Russian generals to end the attack and withdraw the Russian army from Romania
for a duration of 6 months, namely until the spring of 1878, when the military
operations against the Ottomans would have been resumed. Based on the memoirs
of Tsar Alexander II, Prince Charles I, and General Alexandru Cernat, it is shown
that the war against Plevna was continued by a siege laid to the army of Osman
Pasha.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 STRATEGIES NATIONALES ET SYSTEMES SCOLAIRES
EN TRANSYLVANIE, 1867-1914*
JOACHIM VON PUTTKAMER

La politique hongroise pendant l'epoque dualiste aspirait notoirement a un

Etat national hongrois, refusant aux nationalités des droits égaux, même la
reconnaissance de constituer des entités politiques, des nations. Au contraire, la Loi
des nationalités de 1868 (Loi 44/1868) ne reconnaissait qu'une nation hongroise
indivisible, dont tous les citoyens faisaient également partie. Mis A part des
réglementations sur la langue d'Etat et sur l'emploi de la langue maternelle envers
les autorités locales et régionales, la loi n'offrait que des perspectives de
développement culturel et ecclésiastique aux divers groupes ethniques de la
Hongriel. Et comme l'historiographie féconde sur ce sujet l'a montré, meme ces
droits étaient systématiquement restreints pendant les années suivantes, surtout par
la legislation scolaire, qui des 1879 forçait l'enseignement obligatoire de la langue
d'Etat hongrois et de plus en plus aspirait a contrôler les écoles des nationalités.
Cette legislation, qui culminait dans la Loi Apponyi de 1907, est géneralement
conçue comme une politique de magyarisation, d'assimilation forcée, qui outre le
fait qu'elle viola l'identité nationale des écoliers, empêcha les efforts d'éducation
des nationalités et empoisonna l'atmosphere politique - jusqu'à nos jours2.

Texte remanid et dlargi d'une conference donnde au New Europe College le 2 mars 2001.
I Pour des introductions géndrales voir Zoltan SzAsz, Die Ziele und Maglichkeiten der ungarischen
Regierungen in der Nationalitatenpolitik im 19. Jahrhundert, in Ferenc Glatz, Ralph Melville (dds.),
Gesellschaft, Politik und Verwaltung in der Habsburgermonarchie 1830-1918, Wiesbaden 1987,
pp. 327-341; Mircea Pacurariu, La politique de Ittat hongrois a l'egard de l'église roumaine de
Transylvanie a l'époque du dualisme austro-hongrois 1867-1918, Bucuresti, 1986; Antonie
Plamadeala, Lupta impotriva deznalionalizeirii romdnilor din Transilvania in timpul dualismului
austro-ungar in vremea lui Miron Romdnul (1874-1898), Sibiu, 1986; tits ddtailld, mais de tendance
apologiste: Sandor Bird, The Nationalities Problem in Transylvania 1867-1940. A Social History of
the Romanian Minority under Hungarian Rule, 1867-1918 and of the Hungarian Minority under
Romanian Rule, 1918-1940, Boulder, Highland Lakes 1992.
2 Bela Beller, A nemzetiségi iskolapolitika tarténete Magyarorszdgon I918-ig, in "Magyar
Pedagogia", t. 10, 1974, pp. 47-65; Istvan Dolmanyos, Kritik der Lex Apponyi (Die Schulgeselze vom
Jahre 1907), in Peter Han& (dd.), Die nationale Frage in der osterreichisch-ungarischen Monarchie
1900-1918, Budapest, 1966, pp. 233-304; Dumitru Suciu, Aspecte ale politicii de asuprire nationald ci
de maghiarizare forfatà a romdnilor din Transilvania in timpul dualismului, in "Anuarul Institutului
de Istorie si Arheologie Cluj-Napoca", t. 28, 1987/1988, pp. 289-310; Liviu Maior, Politica Kolard a
guvernelor maghiare AO de romeini (1900-1914), in "Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca,
t. 30, 1990/91, pp. 123-138; Walter Konig, Die Entwicklung des Schulwesens der Siebenbiirger
Sachsen zwischen 1867 und 1914, in "Forschungen zur Volks- und Landeskunde", t. 27, 1984, I.
pp. 45-55.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 3 4, www.dacoromanica.ro

p. 67 82, 2002
 68 Joachim von Puttkamer 2

L'historiographie sur ce sujet en general ne s'occupe que d'un groupe

ethnique seulement. En meme temps il manque des etudes comparatives3. Mais c'est
la comparaison des strategies nationales qui peut démontrer le cadre des restrictions
dans lesquelles les mouvements nationaux différents devaient agir, de quels moyens
ils pouvaient se servir, et quels succes ils pouvaient obtenir. En présentant
brievement les résultats principaux de ma these d'habilitation, qui traite des
consequences de la politique scolaire hongroise apres 1867 sur la vie quotidienne
des minorités ethniques, je vais démontrer les modifications de perspective qu'une
telle comparaison est capable de produire4. En me restreignant sur les Saxons et les
Roumains de la Transylvanie historique, j'essaierai de faire la demonstration que du
point de vue structurel et national, et les Saxons et les Roumains ont réussi A
développer leurs propres systèmes scolaires, en repoussant les aspirations nationales
hongroises.
Pour une comprehension approfondie, ii faut commencer par quelques
remarques a propos de la théorie. Pendant la derniere dizaine d'années notre idée du
nationalisme et de ce qui constitue la nation a fortement change. Par consequent, je
comprends la nationalité comme identification nationale, c'est-à-dire comme un
phénomene absolument subjectif. La nation est un concept politique, qui ne se
forme pas spontandment, mais qui est propagé parmi la population par des acteurs.
L'historien tcheque Miroslav Hroch a décrit ce processus d'une maniere presque
classique ii y a maintenant déjà trente ans5.
La Hongrie constitue un cas assez particulier. Car, en Hongrie, le concept
de la nation n'était pas propagé parmi une population indifférente. II y avait plutôt
plusieurs concepts qui rivalisaient, pour ainsi dire, pour la conversion des mémes
personnes, et, dans notre cas, des mémes écoliers. C'est-à-dire que la question
nationale en Hongrie peut etre comprise non pas comme un probleme d'organiser la
coexistence des nationalités diverses dans un Etat commun, mais comme une
competition pour l'identification nationale. Dans cette competition, bien stir, le

3 Stelian Mindrut, invalamintul comunal elementar din Transilvania intre anii 1867-1918, in "Crisia",
t.19, 1989, pp. 265-187; Dumitru Suciu, Date privind situafia politica fi confesional,,scolara a
romanilor din Transilvania in prima decada a dualismului, in "Anuarul Institutului de Istorie
Cluj-Napoca", t. 30, 1990/91, pp. 89-122; Vasile Popeanga, ,Scoala romaneasca din Transilvania in
perioada 1867-1918 i lupta sa pentru unire, Bucuresti 1974; Simeon Retegan, Politica qi educafie la
romanii din Transilvania in epoca liberalistnului austriac (1860-1867), in "Anuarul Institutului de
Istorie Cluj-Napoca", t. 30, 1990/91, pp. 73-88; Carl Go liner et al., Die Siebenbarger Sachsen in den
Jahren 1848-1918, Wien, Kohl, Weimar, 1988, pp. 284-302; Heinz Brandsch, Geschichte der
siebenbargisch-sachsischen Volksschule, Sch5.13burg, 1926. Aspirant a une perspective comparative
Walter Konig (ed.), Beitrage zur Siebenbargischen Schulgeschichte, KOln, Weimar, Wien 1996.
4 Joachim von Puttkamer, Schulalltag und nationale Integration in Ungarn. Slowaken, Rumdnen und

Siebenbarger Sachsen in der Auseinandersetzung mit der ungarischen Staatsidee, 1867-1914 (paraltra
en 2002).
5 Benedict Anderson, Imagined Communities. Reflections on the Origin and Spread of Nationalism,
London, 1983; Dieter Langewiesche, Nation, Nationalismus, Nationalstaat in Deutschland und
Europa, Munchen, 2000; Miroslav Hroch, Die Vorkampfer der nationalen Bewegung bei den kleinen
Valkern Europas. Eine vergleichende Analyse zur gesellschaftlichen Entwicklung der patriotischen
Gruppen, Praha, 1968.

www.dacoromanica.ro
3 Strategies nationale et systemes scolaires 69

concept d'une nation roumaine ou allemande avait l'avantage inestimable qu'il

pouvait se réclamer de la langue maternelle et de la confession, parce que c'étaient
des criteres soi-disant objectifs et naturels. Mais de l'autre côté, le concept d'une
nation hongroise ou plutôt magyare avait l'avantage qu'il était massivement appuyé
par des moyens administratifs, tels que l'instruction obligatoire de la langue
hongroise et les moyens disciplinaires.
C'est pour cela que la politique scolaire hongroise jouissait et jouit encore
d'une reputation assez mauvaise. Et elle la mérite. Dans la suite de cet article, je
vais mettre l'accent sur des aspects modernes de cette politique du point de vue
structurel, mais cela ne sera pas pour l'excuser. De toute maniere c'était une
politique nationaliste, avec des traits a la fois modernes et répressifs.
Les étapes de la politique scolaire hongroise sont bien connues. Ainsi je
peux limiter ma demonstration A quelques traits fondamentaux. D'abord, ii faut se
rendre compte que la legislation hongroise était explicitement fondée sur le principe
confessionnel, tout au contraire de la legislation autrichienne ou allemande. Ce
principe remontait aux idées de Joseph Eötvös. Par là, Eötvös croyait pouvoir
garantir la liberté du développement culture!, une liberté qui devait protéger aussi la
vie culturelle des nationalités. D'apres Eötvös, le principe confessionnel dans le
systeme scolaire était destine A compenser l'absence d'organisation nationale, qui
était refusee aux nationalités6.
Par consequent, les écoles confessionnelles étaient A l'abri des actes
arbitraires de la part des autorités gouvernementales par l'autonomie des eglises, qui
était un principe enraciné dans l'ancienne constitution de la Hongrie. Pourtant, le
gouvernement réservait A lui-même des pouvoirs étendus par les lois sur les écoles
élémentaires de 1868 et de 1876 et par la loi sur les écoles secondaires de 1883.
Ces lois fixaient le cadre dans lequel les églises pouvaient administrer leurs écoles,
tels que les principes d'organisation, les plans d'instruction, la qualification des
instituteurs et des professeurs etc. Des le debut de l'epoque dualiste les autorités
gouvernementales etaient chargees de veiller sur la qualite et pour ainsi dire sur la
modernité de l'education confessionnelle.
Cette surveillance était une ache véritablement exténuante. Pour les années
soixante-dix et quatre-vingt on peut trouver une vraie série d'exhortations officielles
adressées aux eglises, qui étaient averties de prendre soin des conditions d'hygiene,
d'une frequentation scolaire plus reguliere et de la qualification des instituteurs8.
Dans les écoles rurales on trouvait partout des conditions défavorables. Plus d'une

6 JOzsef atvos, A nemzetiségi kerdés, Budapest, 1865; LaszIO Felkai, La politique culturelle de
Joseph Ebtvds: Théorie et activité, in Ferenc Glatz (dd.), Reformists and Radicals in Hungary. Etudes
historiques hongroises 1990, t. 5, Budapest, pp. 67-80; Paul Body, Joseph EON& and the
Modernization of Hungary, 1840-1870. A Study of Ideas of Individuality and Social Pluralism in
Modern Politics, in "Transactions of the American Philosophical Society", New Series, t. 62, 1972, 2,
pp. 84-89.
Lois XLIV/1868, XXVIII11876 et XXX/I 883.
8 Circulaire ministdrielle 1/1873, in Archiv fur katholisches Kirchenrecht", t. 45, 1881, pp. 140-144;
Arrets ministdriels 20.301/1885; 17172/1886; 18388/1886.

www.dacoromanica.ro
 70 Joachim von Puttkamer 4

centaine d'enfants étaient souvent serrés dans une salle sombre, étouffante et guère
chauffee, un artisan ou un paysan sans aucune education pedagogique enseignant
aux enfants. La plupart des écoles n'enseignaient que la lecture, l'écriture, le calcul
et un peu de religion, mais guère les autres sujets prescrits par la loi, tels que
l'histoire, la géometrie ou les sciences naturelles. La grande majorité des écoliers ne
disposait pas de livres scolaires9. Les autorités scolaires voulaient faire disparetre
de tels défauts.
A partir des années soixante-dix, ce qu'on entendait par une école moderne
était de plus en plus lie A des aspects nationaux. Le moment tournant a cet egard,fut
la Loi XVIII de 1879, qui prescrit obligatoirement l'instruction de la langue d'Etat
officielle, du hongrois, dans les écoles élémentaires. Dans les débats législatifs, on
trouve des arguments pragmatiques ainsi que des arguments décidément
nationauxm. Ce qui nous intéresse dans ce contexte est le fait que les autorites
s'engagerent des ce moment A veiller surtout sur la qualite de l'enseignement du
hongrois. Et c'est ce trait particulier qui devint rapidement le signet d'une école
moderne.
Mais l'enseignement du hongrois posait des problemes presque
insurmontables. Le hongrois n'était guère parle par la majorité de la population
comme langue maternelle, et il y avait de nombreuses contrées o le hongrois était
pratiquement inconnu". Un des problemes les plus graves se posait au niveau des
instituteurs: souvent, eux-memes ne parlaient pas le hongrois". Pendant une période
transitoire, le gouvernement offrait des cours de langue pour les instituteurs, mais
ces cours d'été ne connaissaient guère de succes". A la longue, on espérait résoudre
le probleme en introduisant la langue hongroise comme matière obligatoire dans les
séminaires aussi. Désormais les écoles élémentaires confessionnelles étaient
obligees de n'embaucher que des instituteurs possédant un diplôme officiellement
reconnu et qui, par consequent, auraient dQ etre qualifies pour enseigner le
hongrois.
9
Bericht des kOnigl. ungarischen Ministeriums JiJr Cultus und Unterricht an den Reichstag über den
Zustand des offentlichen Unterrichts in den Jahren 1870 und 1871, Budapest, 1873, pp. 31-34, 57;
Das ungarische Unterrichtswesen am Beginne des Jahres 1875. Bericht des kön. ung. Ministers far
Kultus und Unterricht an den Reichstag, Budapest, 1877, pp. 218-225; Magyar Országos Levéltar
[MOL] K 305 1887-1-2586 Beszterce-Nasthd varmegye. Kis Budaki all. elemi népiskola 17145/1879.
° Magyarisirung in Ungarn. Nach den Debatten des ungarischen Reichstages iiber den obligaten
Unterricht der magyarischen Sprache in sammtlichen Vollcsschulen, MUnchen, 1879.
II Selon la statistique officielle, en 1880 5,2 % des Roumains et 16,2 % des Saxons en Transilvanie
propre parlaient le hongrois, A magyar korona orszcigaiban az 1881. év elején végrehajtott
népszámlálds eredményei némely hasznos hazi állatok kimutatásaval egyiitt, t. I, Budapest, 1882,
pp. 650-669.
12 En 1879, le pourcentage estimé des instituteurs qui ne connaissaient pas le hongrois s'élevait a plus
de 25 % pour tout le pays, Das ungarische Unterrichts-Wesen in den Studienjahren 1883-84 und
1884-85. Im Auftrage des konigl. ungar. Ministers jiir Kultus und Unterricht nach den amtlichen
Quellen dargestellt, Budapest, 1886, p. 122.
Arret ministériel 13620/1879, Schul- und Kirchenbote", t. 14, 1879, pp. 156-158; NéptanitOk
Lapja", t. 13, 1880, p. 282; Das ungarische Unterrichts-Wesen in den Studienjahren 1883-84 und
1884-85, pp. 98-101, 122; NéptanitOk Lapja", 29. aocit 1885, pp. 555-556.

www.dacoromanica.ro
 Strategies nationale.et systèmes scolaires 71

Dans les regions minoritaires, le remplacement des anciens instituteurs par

de telles personnes était un processus qui devait durer une trentaine d'annes,
c'est-i-dire une generation entière, si on ne voulait pas mettre en question
l'autonomie des eglises reconnue par la constitution. Mais les autorités se
montraient de plus en plus impatientes. En general, Texpérience quotidienne des
autorités était telle qu'elles ne possédaient aucun moyen de forcer les 'églises
renvoyer des instituteurs qui ne disposaient pas des qualifications demandees par la
loi. Et il était assez facile de concevoir que la persistance des problemes aurait était
causée non pas par des fautes de qualification, mais par un refus expres et motive
par des attitudes nationales. C'est-i-dire que des les années quatre-vingt, les
autorités interprétaient les défauts structurels dans les systêmes scolaires comme
des défauts d'origine politique et nationale. En 1897 une statistique officielle
montrait que 508 instituteurs uniates et orthodoxes possédant un diplôme reconnu
enseignaient le hongrois sans que les écoliers l'auraient appris. Les fonctionnaires
gouvernementaux en déduisaient un probleme disciplinaire et demandaient des lois
plus strictesm. Ils ignoraient délibérément que les pedagogues specialises voyaient
les causes des problemes de l'enseignement du hongrois surtout dans les salles de
classe combles, dans la frequentation toujours irréguliere et dans le manque d'appui
du côté des parents, mais non pas dans une attitude de refus national du côté des
instituteurs roumains ou allemands".
La Loi Apponyi de 1907 répondait a ce glissement de l'argumentation
structurelle vers une argumentation nationale. Pour vous en rappeler le contenu: la
Loi Apponyi essayait de résoudre les problemes de l'enseignement élémentaire d'un
côté en introduisant la subvention massive des écoles confessionnelles par l'Etat,
subvention qui servait surtout a la remuneration des instituteurs laquelle fut en
méme temps massivement augmentée. De l'autre c8té la loi liait ces subventions aux
larges pouvoirs disciplinaires que les écoles en question devaient ceder aux
autorités officielles. Enfin, elle réglementait la langue de toutes les affiches ainsi
que les armoires, les cartes murales, les livres scolaires et les registres dans un sens
strictement national. Quant a l'enseignement du hongrois, la Loi Apponyi en general
ne dépassait guere les prescriptions qui étaient deja en vigueur, sauf quelques
details tout de même importants qui facilitaient l'introduction du hongrois comme
langue d'instruction16.

14 Das ungarische Unterrichtswesen im Studienjahre 1896-97. Auf Grund des XXVII. Jahresberichtes
des kanigl. ungar. Ministers far Cultus und Unterricht, Budapest, 1898, pp. 165-167; Gábor G.
Kemeny, lratok a nemzetiségi kérdés tortinelehez Magyarországon a dualizmus kortiban, t. 2,
Budapest, 1956, p. 701.
15 Peter Sdfrany, Nipiskola és gymnasium, in Országos Kozepiskolai tanasegyestileti kozIOny", t. 21,
. 1887/88, pp. 601-604; Az II. Országos és egyetemes taniigyi kongresszus napl6ja, t. 2,
. A magyarorszcigi néptanitók otOdik egyetemes gyzilisének naploja (népiskolai szakoszkily), Budapest,
1898, pp. 67-76.
16 Loi XXVI1/1907; Teodor V. Pacatian, Cartea de aur sau luptele poultice nationale ale romiinilor de
sub coroana ungarti, t. 8, Sibiu, 1915, pp. 456-634; 0. Ghibu, Stelian Mândrut, Milcarea nationalti fi

www.dacoromanica.ro
72 Joachim von Puttkamer 6

Par consequent, la Loi Apponyi effectivement introduisait un nouveau type

d'école élémentaire: a côté des écoles confessionnelles autonomes et des écoles
d'Etat, ii y avait maintenant le type pour ainsi dire hybride de l'école confessionnelle
subventionnée, a regard de laquelle les autorités possddaient de larges moyens
d'ingerence. Par là, on essayait de résoudre des problèmes structurels par des
moyens disciplinaires. En dirigeant d'importants moyens financiers vers le secteur
scolaire, la loi contribua largement A résoudre ces problèmes structurels. Loin des
discussions passionnees sur les aspects nationaux de la loi, c'est ce courant de
modernisation auquel les écoles saxonnes et roumaines devaient répondre. Je
reviendrai sur cet aspect un peu plus tard.
La politique hongroise, qui etait conçue comme une politique décidément
centraliste, devait tout de meme tenir compte de quelques particularités régionales
en Transylvanie. Premièrement, l'autonomie confessionnelle y etait enracinée
beaucoup plus profondément que dans les regions de l'ancienne Hongrie royale. En
1861 déjà, l'eglise luthérienne des Saxons avait ajusté sa constitution aux conditions
modernes, ce qui garantissait une administration professionnelle des écoles et une
large participation des laIques dans les affaires scolaires17. L'eglise orthodoxe avait
suivi cet exemple par le Statut Organique de 186818. Wine les deux eglises
catholiques jouissaient d'une certaine autonomie et d'une participation des !agues,
contrairement a l'eglise hongroise. C'est ainsi qu'en Transylvanie elles pouvaient
renvoyer au status catholicus du XVII` siècle19.
Deuxièrnement, la Transylvanie, et surtout les comitats roumains, faisait
partie des regions ou le systeme scolaire était très peu développé surtout au debut de
repoque dualiste. Tandis qu'en general, la frequentation des écoles s'élevait jusqu'à
50 %, aux comitats roumains elle n'atteignait que 25 %. A Hunedoara, qui etait pour
ainsi dire, le feu arriere deplorable, la frequentation ne parvenait guere A 15 %20
Dans ces regions, le gouvernement réagissait en ne comptant plus sur les

activitatea parlamentara a depute:Nor partidului national roman din Transilvania intre anii
1905-1910, Oradea, 1995, pp. 101-107.
17 Provisorische Bestimmungen fiir die Veriretung und Verwaltung der evangelischen Landeskirche
Augsburger Bekenntnisses in Siebenburgen, Hermannstadt, 1862.
Is Die Verfassung der griechisch-orientalisch-romanischen Kirche in Ungarn und Siebenbiirgen, in
Archiv ftlr katholisches Kirchenrecht" t. 25, 1871, pp. 234-276; Andreas Freiherr von Schaguna,
Compendium des kanonischen Rechtes der einen, heiligen, allgemeinen und apostolischen Kirche,
Hermannstadt 1868; Onisifor Ghibu, Para ci organizafia bisericeasca .yi volara in Transilvania i
Ungaria, Bucuresti, 1915.
19 Friedrich H. Vering, Lehrbuch des katholischen, orientalischen und protestantischen Kirchenrechts,
mit besonderer Riicksicht auf Deutschland, Oesterreich und die Schweiz, 3eme edition, Freiburg,
1893, p. 151; Joachim Bahlcke, Status catholicus und Kirchenpolitik in Siebenbiirgen.
Entwicklungsphasen des ramisch-katholischen Klerus zwischen Reformation und Josephinismus, in
Zsolt K. Lengyel, Ulrich A. Wien (eds.), Siebenbargen in der Habsburgermonarchie. Vom
Leopoldinum bis zum Ausgleich (1690-1867), KOln, Weimar, Wien, 1999, pp. 151-180.
20 Bericht des konigl. ungarischen Ministeriums fiir Cultus und Unterricht an den Reichstag Ober den
Zustand des offentlichen Unterrichts in den Jahren 1870 und 1871, pp. 31-33.
www.dacoromanica.ro
7 Strategies nationale et systemes scolaires 73

confessions, mais en fondant au plus tot des écoles d'Etat21. La loi de 1868
prévoyait que de telles écoles devraient enseigner dans la langue maternelle des
écoliers. Tout de meme, on peut observer aussi dans ce cas le changement des
motivations structurelles vers des motivations nationales, comme par exemple les
écoles d'Etat officiellement enseignant seulement en hongrois. Et des les années
quatre-vingt, on peut aussi observer que le gouvernement établissait des écoles
d'Etat dans les vales, sans avoir une motivation autre que nationale, c'est-i-dire de
répandre plus facilement l'idée de l'Etat hongrois.
Mais en poursuivant cette strategic nationale, le gouvernement devait tenir
compte de la tolerance traditionnelle en Hongrie et de la concurrence des écoles
confessionnelles saxonnes et roumaines. D'une part, en Transylvanie l'usage
d'envoyer des enfants dans les écoles d'une autre nationalité était particulièrement
répandu, et les écoles magyares en bénéficiaient. Considérez les exemples
d'Octavian Goga et Onisifor Ghibu, qui fréquentaient le lycée d'Etat hongrois
Sibiu, ou d'Alexandru Vaida-Voevod, qui commença ses etudes chez les unitariens
A Cluj, continua dans le lycée a Bistrita, plus tard changea pour le lycée roumain
Brasov, avant enfin de rentrer encore une fois a Bistrita22. Devant une telle diversité
d'écoles enracinées dans les vieilles traditions, les écoles magyares ne pouvaient se
maintenir que si elles offraient des conditions attractives, c'est-A-dire si elles ne
supprimaient pas completement la langue maternelle dans l'enseignement. Lors des
concours, on trouve souvent l'avis que les candidats devraient parler ou le roumain
ou l'allemand, ce qui était toujours le cas en 189623. Dans les archives du Ministere
de l'éducation publique, se trouvent plusieurs cas d'instituteurs magyars refuses ou
meme renvoyés des écoles d'Etat en Transylvanie, par exemple a FAgaras ou A
Sebes, parce qu'ils ne parlaient ni le roumain ni l'allemand24. Plusieurs écoles d'Etat
se trouvaient meme forcées d'offrir des cours de langue roumaine ou allemande, car
les parents insistaient sur ce point et menaçaient d'envoyer leurs enfants a une autre
école25.
Dans les autres regions de la Hongrie, de telles concessions étaient
impensables. Dans les regions slovaques par exemple, on peut trouver des cas de
directeurs d'écoles, qui étaient fiers que leurs instituteurs ne parlaient que le
hongrois26. En general, on peut dire qu'en Transylvanie, l'enseignement de la langue

21 Das ungarische Unterrichtswesen am Beginne des Jahres 1875, pp. 206-207; Ferenc Halasz, Allami
népoktauis, Budapest, 1902, pp. 199-245.
22 Onisifor Ghibu, Pe baricadele vigil; Alexandru Vaida Voevod, Memorii, t. I, Cluj, 1994.
23 Voir Néptanitök Lapja", 31 aollt 1880, p. 403 (Cirlibaba); 28 mai 1896, melléklet, p. 2 (Berzovia);
18 juin 1896, mdsodik melléklet, p. 5 (Cuciulata); 16 juillet 1896, p. 7 (Corbu; Bran).
24 MOL K 305 1887-1-308 Fogarasi all. elemi es polg. iskola tlgye 24610/1882; Ibid. 1887-1-2596
Szeben vármegye. Szaszsebesi all. elemi iskola 30860/1886.
25 MOL K 305 1887-1-308 Fogarasi all. elemi ds polg. iskola tigye 44231/1887; Ibid. 1893-1-11886
Fogaras vármegye. Fogarasi Miami polgári iskola 1448/1892; Das ungarische Unterrichtswesen im
Studienjahre 1896-97, p. 99; Kemény, Iratok, t. 2, p. 702.
26 MOL K 305 1887-1-337 Nyitra vármegye. Szakolczai all. elemi iskola 37305/1887; Ibid. 1887-1-
1834-1. rész Turdcz vármegye. Tur6czszentmártoni dll. polg. fels6 ds elemi iskolak 25380/1883.

www.dacoromanica.ro
74 Joachim von Puttkamer 8

hongroise etait beaucoup moins pathetique et portait beaucoup moins de

connotation politique qu'en Haute Hongrie, c'est A dire la Slovaquie actuelle. Les
associations culturelles magyares comme le EMKE (Erdélyi Magyar
Kozmiivelddési Egyesidet) se trouvaient forcées, par la situation décrite plus haut,
limiter leurs activités A la stabilisation des écoles des minorités magyares
dispersees, au lieu d'imposer l'enseignement du hongrois aux enfants roumains et
allemands27.
Comment est-ce que les nationalités ont réagi face A la politique
gouvernementale? Commencons par les Saxons. Le grand avantage des Saxons,
outre leur autonomie confessionnelle, était le niveau de leur système scolaire, qui
était traditionnellement tres élevé. Au XIX' siècle les Saxons étaient la seule
nationalite en Hongrie ayant réussi a garantir une frequentation scolaire de plus de
90 %. Ils disposaient de 300 écoles Clémentaires et de sept écoles secondaires, sur
une population de 230.000 personnes. En 1870 il y avait un instituteur sur
42 écoliers chez les Saxons28. Dans le reste du pays, les conditions étaient beaucoup
plus défavorables. Beaucoup d'écoles élémentaires des Saxons disposaient de deux
ou méme de trois instituteurs. Et la plupart des enfants allaient a l'école pas
seulement pendant six ans, comme la loi l'exigeait. En fait c'étaient neuf ans pour
les garcons et huit ans pour les filles. En plus la qualification des instituteurs était
exemplaire29. Des les années soixante-dix, les instituteurs saxons formaient des
associations, qui étaient destinées au perfectionnement professionnel. Le journal
"Schul- und Kirchenbote" était publié régulierement a partir de 1865. L'eglise
luthérienne en Transylvanie était la premiere en Hongrie a établir un système
d'inspection professionnelle des écoles. Toutes les imperfections fustigées dans les
années soixante-dix par l'ev8que Georg Daniel Teutsch furent bientôt éliminées30.
Disposant de ces moyens, les autorités ecclesiastiques pouvaient facilement
remplir les exigences de la loi. Ainsi elles repoussaient les ingérences du côté des
autorités officielles. Les pedagogues saxons recevaient l'autorisation d'enseigner le
hongrois seulement depuis la deuxièrne classe et comme matière séparée, tandis que
les autres écoles enseignaient le hongrois a partir de la premiere classe comme
element integral de l'enseignement gCnéral31. Cette concession était possible, parce
que les écoles saxonnes acceptaient le hongrois en principe. Et grace A la longue
durée des etudes élémentaires, les instituteurs pouvaient garantir que leurs écoliers

22 Sdndor .16zsef Pdkéi4z EMKE megalapitasa és negyedszázados miikodése 1885-1910, Kolozsvar,

1910, pp. 250-255.
28 A vallas- és kozoklatdsfigyi m.kir. ministernek a kozoktatás állapotuiról szóló és az országgyilles elé
terjesztett tizenegvedik jelentése 1880/1-1881/2, Budapest, 1882, pp. 266-268; Statistisches Jahrbuch
der Evangelischen Landeskirche A. B. im Grossftirstentum Siebenburgen", t. 3, 1870, Annnexe A.
29 Schulordnung fur den Volksunterricht irn Umfange der evangelischen Landeskirche A. B. in
Siebenburgen, in Gesetze der evangelischen Landeskirche A. B. in Siebenbiirgen vom Jahre 1870,
Hermannstadt 1870, pp. 18-31.
3° Georg Daniel Teutsch, Die Generalkirchenvisitationsberichte, Hermannstadt 1925.
31 Jahrbuch fur die Vertretung und Verwaltung der evangelischen Landeskirche A. B. in den
siebenbtirgischen Landesteilen Ungarns", t. 8, 1896/98, pp. 81-83, 85-87.
www.dacoromanica.ro
9 Strategies nationale et systemes scolaires 75

apprendraient la langue d'Etat tout de meme. Les écoles saxonnes avec leurs huit ou
neuf classes regulières ne connaissaient pas de classes de reiteration.
L'administration scolaire saxonne évitait donc l'enseignement en langue hongroise
dans ces classes de reiteration, tel que le prescrivait la Loi Apponyi. De plus,
l'eglise luthérienne était suffisamment riche pour refuser toute subvention liée a une
quelconque ingérence de l'Etat32. Naturellement, ii y eut des protestations contre
l'enseignement élargi du hongrois. L'eglise luthérienne en Transylvanie réussit tout
de meme a ne perdre aucune école de langue allemande en Transylvanie sous la Loi
Apponyi.
A regard des manuels scolaires, les pedagogues saxons suivaient une
strategic similaire, concernant l'enseignement de l'histoire et de la politique. Un
grand nombre de pedagogues saxons possédaient une education académique de
sorte qu'ils étaient qualifies pour ecrire des manuels scolaires. Comme les manuels
étaient écrits sous autorisation du consistoire, leur structures et les premieres
esquisses faisaient regulierement l'objet de débats dans les journaux pédagogiques
et les conferences des instituteurs33. Mais ce n'est pas seulement le niveau
pedagogique qui importe. En general, les auteurs des manuels saxons remplissaient
toutes les exigences du nationalisme magyar, suivant l'exemple des manuels
d'histoire magyars. En meme temps, les auteurs y ajoutaient leur conception d'une
histoire de la Transylvanie, c'est-à-dire des Saxons34. Ainsi, ils modifiaient la
conception centraliste de l'histoire hongroise, en la transformant en une conception
régionaliste. Plus on trouve dans les manuels de la langue allemande des pieces
d'histoire hongroise, plus on trouve des pieces d'histoire saxonne. Une comparaison
des editions différentes des manuels de Franz Obert permet de mettre en lumiére ce
développement35.

32 En 1904/05 les dcoles luthdriennes de langue allemande en toute la Hongrie recevaient moins de 2%
de leurs revenus de l'Etat, Développement de l'instruction primaire des pays de la sainte couronne
hongroise. Publications statistiques hongroises, nouvelle sdrie, t. 31, Budapest 1913, tableau 47,
py. 356-357; Go liner, Die Siebenbarger Sachsen, pp. 301-302.
55 Schul- und Kirchenbote", t. 22, 1887, pp. 206-208; KOnig, Die Entwicklung, p. 52.
34 Carl Werner, Geschichte Ungarns mit besonderer Beriicicsichtigung Siebenbiirgens. Ein Leitfaden
far hohere Volksschulen, Biirgerschulen und die unteren Klassen der Mittelschulen der ev.
Landeskirche A. B. in Siebenbargen, Sibiu, 1888; Karl Thomas, Bilder aus der ungarischen
Geschichte, 2, Auflage, Brasov, 1898; Rudolf Briebrecher, Lehrbuch der ungarischen Geschichte.
Nach Dr. Ludwig Mango lds Pragmatischer Geschichte der Ungarn Jiir die Oberldassen
deutschsprachiger Mittelschulen und Lehrerbildungsanstalten, Sibiu, 1908; Friedrich Schuster.
Lehrbuch der ungarischen Geschichte. Nach Ludwig Mango lds "Geschichte der Ungarn fiir die 3. und
4. Klasse der Mittelschulen" zum Gebrauche in den Unterklassen deutschsprachiger Mittelschulen,
Sibiu, 1909. Voir aussi Gisela Teistler (ed.), Deutsche Schulbacher aus Siebenbargen und anderen
Regionen des heutigen Rumanien erschienen bis 1945. Bibliographie von Lese-, Realien-,
Geographie-, Geschichts- und Staatsbargerkundebtichern, Frankfurt/M., 1996.
35 Franz Obert, Deutsches Lesebuch, Dritter Ted. Fiir das 5. und 6. Schuljahr, 7. Aufl. (der
Neubearbeitung 2. Auflage), Brasov, 1903 (Exemplaire dans la librairie nationale Széchényi
Budapest); Franz Obert, Deutsches Lesebuch, Dritter Tell. Fiir das 5. und 6. Schuljahr, 7. Aujl. (der
Neubearbeitung 2. Auflage), Brasov, 1907.

www.dacoromanica.ro
 76 Joachim von Puttkamer 10

Concernant les Saxons on peut resumer qu'ils ne repoussaient pas

directement le nationalisme magyar, mais qu'ils le modifiaient. Etant déjà assez
modernes grace aux efforts de leur administration ecclesiastique, les écoles
saxonnes étaient bien protegees contre les pressions des autorités hongroises, qui,
elles, suivaient la stratégie de faire passer leurs buts nationalistes par la voie de la
modernisation du systeme scolaire.
Les Roumains essayaient de suivre la meme stratégie et d'imiter le modele
saxon. Mais comme il est bien connu, leur niveau de depart dtait beaucoup plus
inférieur. Le système scolaire roumain n'était pas aussi ancien que celui des Saxons.
II s'était tout de méme développé rapidement depuis le debut du XVIII` siècle. Les
écoles uniates et les écoles de la frontière militaire avaient forme Pavant-garde.
Mais depuis la premiere moitie du XIX' siecle, et surtout sous l'égide de l'evêque
Andrei Saguna, les écoles orthodoxes ont rapidement avancé. Pourtant, au debut de
Pepoque dualiste, les écoles roumaines figuraient parmi les plus arriérées de
Hongrie. En 1869, seulement un enfant roumain sur trois en Transylvanie, et un
enfant roumain sur quatre dans la Hongrie propre frequentaient l'école36. Les raisons
en dtaient la pauvreté generale des regions peuplées par les Roumains, l'emploi des
enfants comme bergers et le manque general d'instituteurs.
Tout de méme, la loi sur les écoles élémentaires de 1868 incitait a une
augmentation des écoles roumaines. Pendant la décennie suivante, leur nombre
passait de 2.800 A plus de 3.100. Le pourcentage de la frequentation des écoles
doublait meme37. A côté des écoles secondaires traditionnelles des uniates, les
orthodoxes, eux aussi, élargissaient leurs écoles secondaires en fondant des
institutions A Brad et en complétant le lycée a Brasov par une école supérieure de
commerce. En 1880, dans l'enseignement secondaire, un écolier roumain sur deux
frequentait une institution enseignant en langue maternelle, ce qui était un avantage
inestimable en comparaison avec les Slovaques ou les Serbes38.
Ce developpement était substantiellement soutenu par l'organisation des
structures professionnelles menée par les deux églises roumaines. Chaque diocese
disposait d'un séminaire pedagogique. Le statut organique de Peglise orthodoxe
prévoyait en plus des associations professionnelles d'instituteurs modelées d'apres
les associations saxonnes. Jusqu'au debut du Xr siècle, par contre, ces associations
ne se développaient guere et il n'y avait que des conferences irrégulieres39. Une
inspection scolaire professionnelle des églises ne fut installée qu'en reponse A la Loi
Apponyi40. Comme les Saxons, mais A la difference des Slovaques, les Roumains

36 Karoly Keleti, Hazánk és népe. A kozgazdaság és társadalmi statistika szempontjaból, Budapest,

1873, pp. 422-423.
37
Magyarorszag tOrténete 1848-1890, Budapest, 1979, pp. 1340-1341.
39 Nicolau Popea, Archiepiscopul fi tnetropolitul Andreiu Baron de ,Faguna, Sibiu, 1879, pp. 318-320;
J. Strateiu, Organizafia noastrii, in Vatra $colarA", 3, 1910, pp. 97-101; Ananie Boldor, Foloasele
intrunirilor invelfeitorevi, in Vatra *colarr, 6, 1913, pp. 67-70; ibidem, 2, 1909, pp. 201-202;
0. Ghibu, Viafa ci organizafia, pp. 112-114.
4° "Biserica si scoala", t. 32, 1908, N°. 19 (10./23. mai 1908); 0. Ghibu, Viafa i organizafia,
pp. 116-117.
www.dacoromanica.ro
 11 Strategies nationale et systemes scolaires 77

disposaient de journaux pédagogiques specialises, tels que la "Foaia Scolara" des

Uniates et la "Biserica i Scoala" et la "Vatra §colafa" des orthodoxes.
Le résultat de ces efforts était impressionnant. En 1907, seulement 12,6 %
des instituteurs roumains ne possédaient pas de diplôme reconnu, la moitié jouissait
tout de meme d'une education pédagogique incomplete. En regard de ce critere, qui
deviendra extrémement important pendant les années suivantes, les écoles
roumaines dépassaient par beaucoup les écoles slovaques ou rutenes.

Tableau 1
Instituteurs non diplômés (écoles élémentaires) en 1906/0741

toute la Hongrie 4,8 %

dans les écoles de langue d'enseignement

hongroise 3,1 %
allemande 3,9 %
slovaque 24,0 %
roumaine 12,6 %
rutene 23,9 %
serbe 1,2 %

La grande exception dtait le comitat de Hunedoara, oii un instituteur

roumain sur trois n'avait pas de diplôme. Ce comitat employait aussi le plus grand
nombre de paysans enseignants de toute la Transylvanie42. Ce retard de Hunedoara
s'avérait tres important dans les années suivantes. C'est dans ce comitat que les
écoles roumaines enregistraient les pertes les plus nombreuses. Le mauvais état des
écoles de Hunedoara et l'éducation insuffisante de leurs instituteurs offraient
beaucoup de possibilités aux nationalistes magyars de militer contre les écoles
roumaines. Comme pour aggraver la situation, l'inspecteur royal des écoles A
Hunedoara, Károly Dénes, était un nationaliste ardent. Il était fier d'avoir fermé
136 écoles roumaines défectueuses pendant cinq années seulement, il les avait
remplacées par des écoles mieux équipées. Wine les autorités du comitat
craignaient enfin que par la suite de cette politique stricte, la moitié des enfants
soumis a l'enseignement obligatoire finirait par deserter l'école43.
Mais Hunedoara est un cas extreme. Si l'on se fie a la statistique
ecclésiastique de l'époque, les orthodoxes hors de Hunedoara ne perdaient que
17 écoles élémentaires jusqu'en 1912 suite a la Loi Apponyi. Et les Uniates en

41 Calculations en base du Développement de rinstruction primaire, pp. 153-155 ( tableau 260.

42 Estimation en base du ibidem P. 161 (tab. 27c).
43 "Vatra Scolara" 5, 1912, pp. 36-38; Pacurariu, La politique de l'état hongrois, p. 175; Dolmanyos,
Kritik der Lex Apponyi, pp. 278-279; Magyarorszcig kazoktatásfigye az 1914 évben, Budapest, 1917,
Statisztikai táblazatok, pp. 11-12 (tab. 9).

www.dacoromanica.ro
 78 Joachim von Puttkamer 12

perdaient 14944. C'est-A-dire que les pertes d'écoles roumaines a Hunedoara

représentent déjà la moitié de toutes les fermetures d'écoles confessionnelles
roumaines. Dans les autres comitats de la region, les autorités étaient bien prétes
accepter des compromis. En mai 1913, presque 500 écoles roumaines, c'est-A-dire
une sur trois, ne remplissaient pas les exigences de la Loi Apponyi, sans pour autant
que les autorités les ferment45.
Cette disposition des autorités a passer des compromis était un element
important dans la pratique de la Loi Apponyi. De l'autre côté les eglises roumaines
faisaient d'énormes efforts pour sauver leurs écoles en améliorant leur équipement
materiel et financier. Suivant le modele des Saxons, les églises essayaient par tous
les moyens d'éviter les subventions publiques et de se procurer des moyens
financiers par elles-mêmes, afin d'augmenter la remuneration des instituteurs. Le
métropolite orthodoxe établit un fond destine A hide des écoles roumaines, et tout
Roumain ayant jouit d'une education secondaire était invite A payer volontairement
2 % de ses revenus annuels (darea culturald). De cette maniere, le diocese de Sibiu
acquit les moyens de soutenir a peu pres 100 écoles pauvres46. En outre, des
mécénats roumains dédiaient des centaines de milliers de courortnes de leurs
fortunes aux écoles, comme le boyar Vasile Stroescu et Emanuil Ungureanu47.
Mais ce furent tout de meme les communes qui prirent en charge la plupart
des frais pour les écoles. Se Ion les calculs de Gheorghe Ciuhandu, rapporteur des
écoles dans le diocese orthodoxe de Arad, l'imp& supplémentaire que les
communes roumaines pouvaient lever en faveur des écoles augmenta de 50 % a la
suite de la Loi Apponyi. Beaucoup de communes demandaient maintenant un imp&
supplémentaire de 80 %, et quelques unes demandaient plus de 100 % en addition A
Pimp& régulier sur les revenus48. Ainsi, le diocese d'Arad put éviter d'avoir besoin
des subventions gouvernementales pour la moitié de ses écoles - et réussit a garder
leur autonom ie.
Dans les regions appauvries de la Transylvanie, l'augmentation massive des
remunerations aux dépens de la population roumaine posait des problemes, parce
qu'elle mettait en peril l'équilibre social dans les villages ruraux. Iosif Stanca,
instituteur a Petri (comitat Arad) a souligné que, par la suite de la Loi Apponyi, les
instituteurs perdaient leur prestige aux yeux d'une population qui devait faire les
frais de la remuneration augmentée:

44
Ion Mateiu, Starea Koalelor romiinefte din Ungaria, in "Telegraful roman" 11/24) mai 1913,
pp. 202, 206-207.
4' Ibidem, p. 202; "Vatra Scolara", 7, 1913, P. 73; Ibidem, 7, 1914, p. 185; Megintett oláhiskolák, in
"Naptanita Lapja", 16 avril 1908, p. 16. Bien entendu la statistique ecclasiastique est en géndral plus
favorable A l'égard du nombre des dcoles roumaines que la statistique officielle. Mais la tendance est la
meme.
46 loan Lupas, Intim ajutorarea Invaiiitorilor, in "Vatra Scolara", 2, 1909, pp. 132-135; V. Stan,
Situatia ,icoalelor noastre, in "Vatra Scolara", 4, 1911, pp. 185-190; ibidem, 7, 1914, p. 185; Mateiu,
Starea ,ycoalelor romdneiti, p. 202.
47 Stan, Situatia §.coalelor noastre, p. 189; Pacurariu, La politique de rétat hongrois, p. 175.
48 Gheorghe Ciuhandu, $coala noastrá poporald i darea culturalà. Un raport oficios, Arad, 1918.
www.dacoromanica.ro
 13 Strategies nationale et systèmes scolaires 79

"Din aceasta imprejurare, venim tot mai mult la convingerea, cà invätAtorii

Ii vor perde increderea poporului in mäsura, in care sA vor instAri. SarAcia noastrA
traditionald a fost un mijloc, care ne-a consfintit in ochii poporului nostru."49
Les journaux pédagogiques roumains consacraient beaucoup d'espace
considérer comment les écoles pourraient améliorer leur acceptation parmi la
population50 .
Un autre effet de la Loi Apponyi consista en un changement des relations
entre les instituteurs et les eglises. Pour demander une subvention publique, it fallait
d'abord établir la situation financiere de l'école et de l'instituteur en question.
Pendant les premieres années sous la Loi Apponyi, les inspecteurs scolaires royaux
etaient presque completement occupés A remplir des questionnaires relatifs A cette
operation. Si les écoles voulaient recevoir une subvention, elles devaient s'obliger a
améliorer les conditions architecturales des classes et - naturellement - a ne pas
réduire de leur part ce qu'elles avaient payé jusque IA pour la remuneration de
l'instituteur.
Mais c'est exactement ce que les autorités confessionnelles essayaient de
faire. Dans les actes des inspectorats scolaires royaux, on peut trouver un nombre
considerable de reclamations de la part des instituteurs. Ils se plaignaient que les
églises essayaient d'échapper a leurs obligations financieres, le fisc payant une
grande partie du salaire51. Autrefois, le montant du salaire n'était souvent pas fixé
par écrit. Par consequent, la Loi Apponyi entrainait un processus, A la fin duquel les
relations entre les instituteurs confessionnels et leurs superieurs étaient de plus en
plus gouvernées par des contrats écrits, c'est-A-dire par la loi. A l'origine la Loi
Apponyi était destinée a affaiblir la protection de l'autonomie confessionnelle, dont
jouissaient les instituteurs des nationalités. Mais tout A coup les autorités se virent
forcées de protéger les instituteurs confessionnels contre leurs supérieurs
ecclésiastiques. C'est une des aches de recherches futures que d'établir plus
précisément de telles constellations parmi ces écoles roumaines, qui malgré tous les
efforts de la part de reglise, dépendaient tout de merne d'une subvention publique.
II n'est pas utile de mentionner que les autorités n'auraient pas fait usage de
leurs nouvelles compétences disciplinaires, surtout a l'egard de l'enseignement de la
langue hongroise. Se lon un calcul de Onisifor Ghibu, 114 sur 148 enquêtes
disciplinaires en instance en 1910 étaient dressées contre des instituteurs roumains,
surtout des instituteurs orthodoxes52. Des les années quatre-vingt les autorités
scolaires avaient pensé surtout aux Roumains, quand elles se plaignaient de
l'obstination et de l'entetement de la part des nationalités a l'égard de la langue

49 Iosif Stanca, $coala romtinii fi inveigitorul roman din Ungaria in lumina adevdratii, Arad, 1911,
30.
F.
° loan Paicu, La situatiune, in "Vatra colara", 5, 1912, pp. 211-213; Onisifor Ghibu, Cercetiiri
privitoare la situalia invillämdntului nostru primar ci la educatia populara, Sibiu, 1911; Idem, $coala
romdneascii din Ungaria in anul 1911, Sibiu, 1912.
51 Din viata rcolarii, in "Vatra Scolara", 2, 1909, pp . 54-55; Ibidem, 6, 1913, p. 198; Stanca, $coala
romeind, p. 27; Ghibu, $coala romemeascii, pp. 22-23.
52 Ghibu, $coala romeineascei, p. 19.

www.dacoromanica.ro
 80 Joachim von Puttkamer 14

hongroise. La Loi Apponyi offrait la possibilité, souhaitée depuis si longtemps, de

laisser libre cours A ces inclinations.
Un dernier aspect concerne la politique des Roumains a regard des manuels
scolaires. En general, on peut dire que le gouvernement hongrois essayait d'exercer
un contrôle assez strict sur les manuels scolaires, d'autant plus qu'il ne disposait
en raison de l'autonomie confessionnelle que de l'instrument severe de
l'interdiction d'un manuel inconvenant. II y avait un grand nombre d'interdictions,
qui se dirigeaient surtout contre une representation impropre des conditions
constitutionnelles de la Hongrie. Des manuels étaient interdits, s'ils décrivaient la
Transylvanie comme un grand-duché hors de la Hongrie, s'ils appellaient la Hongrie
une partie intégrante de la Monarchie des Habsbourgs, ou s'ils maintenaient que la
Sanction Pragmatique de l'an 1722 constituait une union réelle et non pas une union
personnel le".
Quant aux manuels roumains, les autorités étaient tout de meme plus
libérales qu'on ne pouvait s'y attendre. Cette observation se rapporte surtout A la
théorie daco-roumaine. Parmi d'autres, les manuels de loan Moldovan-Micu et
August Treboniu Laurian étaient interdits en 1875, quand presque tous les manuels
hongrois maintenaient toujours l'idée de la continuité des Roumains en
Transylvanie telle qu'elle se trouve dans la chronique du Notaire Anonyme54. De
l'autre côté, le manuel d'histoire de loan Dariu "Istoria patriei", qui parut a Bra§ov
en 1888, recevait l'approbation formelle de la part du ministere bien qu'il affirme la
continuité et, en plus, démontre les relations historiques de la Transylvanie avec la
Moldavie et la Valaquie55. Le manuel "Istoria Ungariei" de Nicolau Pop de Bra§ov
fut interdit en 1894. Dans l'édition remaniée de 1897, Pop ne parle plus des cruautés
des Magyars arrivant en Hongrie, mais il maintient l'assertion que les Roumains
descendaient des colons romains de la Dacie Trajane56. Des assertions similaires se
trouvent dans presque tous les manuels d'histoire roumains jusqu'en 1918, sans que
le gouvernement les ait censurées. Le manuel de Vasile Goldi§, qui devait éliminer
par ordre de la censure l'assertion que les Roumains étaient les descendants directs
des colons romains, était autorisé a affirmer dans la version censurée qu'il y avait
des Roumains en Transylvanie au moment de l'arrivde des Magyars".

" Arras ministdriels 21596/1886; 53380/1893; 59455/1897; Robert Csallner, Hermann Horedt,
Otto Phleps, Erdkunde fiir die Unterstufe. Dos Konigreich Ungarn, Sibiu, 1909 [Orszagos Pedagogiai
KtinyvtAr N°. 560.517]. Une liste des interdictions dtait publide en 1906: A magyarorszdgi iskolákból
kitiltott konyvek es térkipek jegyzéke 1868-1905. Kiadta a vallas- és kOzoktatasiigyi magyar kirdlyi
minister 1906. évi 17095 szám alatt kelt rendeletével, Budapest 1906.
54 loan Moldovan-Micu, Istoria patriei pentru fcoalele poporale romdne din Ardeal, Blaj 1875;
August Treboniu Laurean, 1storia romdnilor din timpurile cele mai vechi panel in zilele noastre, 4. dd.,
Bucuresti, 1873; PAcurariu, La politique de l'état hongrois, pp. 150-151.
55 Ion Dariu, lstoria patrieti elemente din istoria universalei, tractatel duper' metodul biografic in cloud'
cursuri concentrice, pentru ccólele poporale romeine, Brasov 1888.
56 Nicolaü, Pop, lstoria Ungcirii i elemente din istoria generalei pentru fcdlele poporale, 10. ddition,
Brasov, 1897, pp. 15 et 20.
" Vasile Goldi, Istoria Ungariei in legaturd cu evenimentele epocale din istoria universald pentru
fcdlele poporale romdne, Brasov, 1899, p. 27.
www.dacoromanica.ro
15 Strategies nationale et systemes scolaires 81

Ce résultat, ayant egard aux écoles élémentaires, se modifie

considérablement quand on regarde les manuels pour les écoles secondaires. Des les
années 1880, les lycées roumains se servaient de traductions du hongrois pour des
raisons évidemment politiques". Dans ces traductions, la continuité daco-roumaine
ne pouvait pas figurer. Mais dans l'enseignement quotidien les professeurs
l'affirmaient tout de meme. Ce fait devient palpable quand on étudie les
recommandations pour la lecture privée, données dans les annuaires des lycies59.
Les discours solennels font la mérne impression°. Et il est tout a fait improbable
que Vasile Goldis, qui affirmait la continuité daco-roumaine dans son manuel pour
les écoles élementaires, ait repoussé cette meme continuité dans l'enseignement au
lycée roumain de Brasov61.
En outre, les traductions roumaines des manuels d'histoire hongroise
montraient seulement de petites modifications, mais tout de male importantes. Au
cours de mes etudes, j'ai compare les traductions roumaines aux originaux hongrois.
En traitant la revolution de 1848, Vasile Goldis traduisait le magyar "honvédeink",
c'est-a-dire nos soldats, par "honvezii"62. Et tandis que les auteurs roumains
designaient la monarchie et ses institutions generalement comme hongroises,
"ungur", ils changerent d'expression: a partir de 1848, ils emploient le mot ethnique
"magyar". A la difference de l'édition originale, la revolution de 1848 semble Etre
une affaire exclusivement magyare sans aucun rapport avec les Roumains63. La
traduction d'un manuel d'histoire de Ferenc Ribary de 1884 attribue des cruautés
commises sur les Magyars non pas aux Roumains de la Transylvanie, "romanii
Transilvanii", comme on est en droit de l'attendre selon l'édition originale, mais aux
"boemii Transleitanii". Cette phrase devait au moins surprendre un lecteur attentif64.
De tels exemples donnent une impression tout a fait claire. A la difference
des Saxons, les pedagogues roumains n'essayaient pas tellement de modifier la
conception d'histoire hongroise par une vue régionaliste, mais cherchaient plutôt a

58 Franciscu Ribdry, Istoria pragmatica a Ungariei. Scrisa pentru scole si privati. Revediuta de
Dr. Ludovicu Mangold. Cu concesiunea erediloru s'a tradusu dupa editiunea a IV-a emendata, Blaj,
1884; Ludovic Mangold, Istoria Ungarid pentru clasele secundare inferióre, scdlele pedagogice fi
civile. En roumain par Vasile Goldis, Kronstadt, 1890; Reszö Jaszai, Istoria pragmaticci a Ungariei
pentru clasele superioOre ale scolilor medii. Traduction autorisée d'apres la seconde dd. par
Petru Suciu, Brasov 1914.
59 Virgil Onitiu, Cestiunea ocupatiunii private a scolarilor, in deosebi a celor din gimnasiul superior,
in Conferenfele pedagogice ale corpului profesoral dela scólele medii gr. or. romeine din Brasov. I.
anul scolaria 1894-95, Brasov, 1895, pp. 14-24, ici pp. 21-24.
60 Aurelia Goga, Cum s'a urzit neamul nostru, in "Anuarul al scoalei poporale-romand greco-orientala
din Räsinari pe anul scolar 1910/11", pp. 3-7.
61 Voir Vasile GoIdi, Istoria universala pentru scellele secundare, t. 2, Evul Media, Brasov 1893,
pp. 14-15, 72; Gheorghe Sora, Vasile Goldis. Militant pentru desaveirsirea idealului nafional,
Timisoara, 1980, pp. 86-89.
62 Mangold, Istoria Ungariet, p. 137.
63 Ribary, Istori'a pragmatica, pp. 315-316; Jászai, Istoria pragmatica, pp. 252-254.
64 Ribary, Istori'a pragmatica, pp. 315-316. L'original hongrois: Ferenc Ribary, Magvarország
oknyomozó tOrténelme. Tanodai és maganhasználatra, 4. kiadas. Atnézte Dr. Mangold Lajos,
Budapest, 1882, pp. 285-286.

www.dacoromanica.ro
 82 Joachim von Puttkamer 16

maintenir et A défendre une conception nationale roumaine qui défiait les autorités
hongroises.
Quelles conclusions generales peut-on tirer de telles observations? Malgré
toutes les pressions d'une politique hongroise ouvertement nationaliste, l'epoque du
dualisme en Transylvanie n'était pas une période de déclin des écoles, ni pour les
Saxons ni pour les Roumains. A cet égard il y a une grande difference entre la
Transylvanie et les autres regions minoritaires de la Hongrie. Au contraire, on peut
observer un essor assez evident des écoles transylvaines, suite A une vive reaction A
la politique gouvernementale. Par consequence, la Transylvanie était en train de
développer trois systemes scolaires indépendants et separes Pun de l'autre. A la
veille de la premiere guerre mondiale, presque 90 % des écoliers en Transylvanie
fréquentaient une école élémentaire a langue d'enseignement maternelle. Une
situation semblable est A constater pour les écoles secondaires A Brasov, la seule
ville oü chacune des trois ethnics maintint un lycée chacune.
En avancant des buts nationaux, des mesures d'assimilation culturelle
cachées sous le projet d'une modernisation des écoles, la politique scolaire
hongroise finit par renforcer les écoles saxonnes et roumaines, au lieu de les
affaiblir.

65 82 % des écoliers roumains, 92 % des Saxons et 99 % des Magyars: calcul d'apres Développement
de l'instruction primaire, tab. 32, p. 211 et tab. 34, pp. 258-260.

www.dacoromanica.ro
 EV MEDIU PUTERE SI SOCIETATE

DE LA "REAUA DOMNIE" LA TIRANIE.

STUDIU ASUPRA IMAGINARULUI POLITIC MEDIEVAL
CONSTANTIN DOBRILA

intr-o scrisoare cdtre venetianul Luigi Marsigli, redactata spre sfArsitul

secolului al XVII-lea, stolnicul Constantin Cantacuzino, arunednd o privire
retrospectivd asupra istoriei românilor, pdrea sa indentifice [And in vremea sa nu
mai putin de sapte domnitori ale cdror nume rezonau .eu atributul "tiran". FArA a
argumenta in vreun fel asocierile facute sau a se ingriji oarecum de a contura
granitele semantice ale conceptului de tiran, autorul complied intelegerea acestui
termen in contextul discursului sau, recunosefind in turci, de asemenea, niste
"tirani"I.
Ambivalenta conceptului de "tiran", asa cum este ea exprimata in scrisoarea
stolnicului, reprezintA punctul de plecare al acestui studiu, ce-si propune
identificarea sensului tiraniei in reprezentarile politice românesti din epoca
medievalä. Departe InsA de a initia o cercetare de arheologie lingvistica, aceasta
scurtA anchetd urmdreste sA traseze coordonatele semantice ale tiraniei medievale in
practica si reflectia politica medievald. Explordnd domeniul reprezentarilor, acolo
uncle memoria cronicarilor defineste sensul violentei politice la articulatia dintre
imaginar i naratiune, prezenta analiza se concentreazd asupra interferentelor
,culturale in conturarea imaginii "tiranului" in discursul medieval crestin.
Abandondnd pentru inceput una dintre cele cloud' perspective ale tiraniei inserate in
scrisoarea stolnicului Cantacuzino si anume "tirania turcilor", acest studiu se va
concentra asupra explordrii principalelor aspecte ce se circumscriu imaginii
"tiranice" a unor domnitori romdni din secolul al XVI-lea. Aceste aspecte vor fi
analizate prin prisma imaginarului crestin al puterii, in sensul detectArii
similitudinilor ce-ar putea justifica o abordare de ansamblu a reprezentarilor politice
in spatiul medieval crestin, in ciuda diferentelor sau lacunelor terminologice.
Deoarece discursul asupra violentei politice este determinat in bunA mAsurA de
adeziunea la o identitate politica, identitate exprimata uneori dialectic printr-o sumA
de raporturi axiologice intre sine si ceilalti, se va privilegia in acest context analiza
discursului endogen. FArd a insista asupra mizei politice imediate a fiecdrui discurs
asupra relei domnii, sau a se preocupa indeaproape de strategiile retorice ce vin sA
construiascA in plan narativ sensul "tiranului" ea inamic inerior, acest studiu Ii
propune sa identifice in analogic cu reprezentarile politice occidentale maniera in
care se contureazA portretul tiranului la romdni in discursul autohton. Tributar unei

I Operele lui Constantin Cantacuzino, ed. Nicolae Iorga, Bucuresti, 1901, p. 41-59.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4, www.dacoromanica.ro

p. 83 98, 2002
 84 Constantin Dobrilã 2

aborddri antropologice, acest studiu i§i propune identificarea unei perceptii

universale cre§tine in ceea ce prive§te reprezentarea tiraniei. AceastA perceptie,
manifestatd prin primatul continutului asupra formei §i al formei asupra
terminologiei politice, reprezintA principala premisA de occidentalizare a limbajului
0 a ordinii politice in epoca modernA2. De aceea, ea impune atAt la nivel sincronic,
cat §i in plan diacronic, o abordare comparativA a reprezentArilor politice in spatiul
cultural cre§tin. Astfel, acest studiu va auta sd valorifice prezenta in discursul
politic romdnesc medieval asupra "relei domnii" a anumitor toposuri specifice
imaginarului cre§tin al tiraniei, in sensul afirmdrii unei similitudini a
reprezentdrilor. Indiferentd la traiectoriile semantice ale conceptului in spatiul
cultural european sau la avatarurile terminologice ale "relei domnii", aceastA
similitudine e determinatd de o arhetipologie a reprezentArilor politice specified
lumii cre§tine. De aceea, pornind de la scrisoarea stolnicului Cantacuzino,
document de interferentd culturald, redactat intr-o epoch in care conceptul de tiranie
este destul de frecvent atestat §i in limbajul politic romdnesc, aceastd anchetA aruned
o privire retrospectiva asupra formelor de expresie descriptivA a "relei domnii",
avfind in vedere o perioadd and notiunea de tiranie este quasiabsenta din discursul
politic endogen.
Forma a puterii politice deturnate §i dedublate, tirania a atras de-a lungul
secolelor reflectia filosofilor §i interesul istoricilor. Mo§tenire a antichitatii grece§ti,
ea a capatat in gandirea politica medievala sensuri noi in rezonanta cu ordinea sacra
a puterii. Dincolo de valentele ce-au ancorat-o in theodiceea cre§tind, tirania a
rdmas mereu o expresie a disonantei dintre ordine §i putere, o patologie a politicului
mai u§or sau mai dificil inserabild in schemele teleologice ale Bisericii lui Christos.
Deoarece lupta omului impotriva Puterii este lupta memoriei contra uitarii3, tirania
ca forma a violentei politice s-a bucurat de spatii largi in scrierile cronicarilor
medievali occidentali, dar mai ales in reflectia teologia. DefinitA mereu in planul
legitimitAtii, tirania a cunoscut in gandirea politica occidentald cloud ipostaze, a
aror teoretizare se leagd de numele lui Bartoldo da Sanssoferrato (1314-1357).
Ambele evoca ambivalenta semanticd ce a marcat acest concept in limbajul politic.
Prima ipostazd exprimd tirania ca uzurpare (ex defectu tituli), pe and cea de-a doua
vizeazd maniera de exercitare a puterii politice §i define§te tirania de guvernare (ex
parte exercitii)4 . Identificarea acestei dihotomii in discursul asupra tiraniei este greu
de surprins in reflectia politica medievalA romdneascd, pe de o parte din cauza
importdrii conceptului §i pe de alta datoritd lipsei unei viziuni ferme privind
succesiunea dinastia a domnitorilor romAni. De§i deseori continuturile descriptive
nu sunt suficient de elocvente pentru a o evoca explicit, se poate observa cä toposul

2 A se vedea in acest sens analiza cornparativa desfasurata pe un alt teren a lui Bertrand Badie, Les
deux etats: pouvoir et societé en Occident et en terre d'Islam, Paris, 1986.
3 Milan Kundera, Le livre du rire et de l'oubli, Paris, 1978, p. 7.
4 Dictionnaire de théologie catholique, tom XV, Paris, 1946, p. 1949; M. Turchetti, Essai sur la
tyrannie et le tiyannicide de l'Antiquité a nos jours, Paris, 2001, p. 344; Diego Quaglioni, Politica et
dritto nel trecento italiano, Firenze, 1983, unde se aflä si editia critica a tratatului lui Bartolo da
Sanssoferrato, De Tyranno.
www.dacoromanica.ro
3 Imaginarul politic medieval 85

uzurpdrii se subsumeaza in unele cazuri imaginarului relei domnii, ca un expresiv

loc comun venit sä ilustreze maleficitatea puterii deturnate de la sensul ei cre§tin.
Pentru o mai bund structurare a demersului analitic, acest studiu va urma
logica unei suite de analogii intre trdsäturile fundamentale ale tiranului in
imaginarul politic medieval cre§tin §i portretele cAtorva domnitori romfini din
secolul al XVI-lea, susceptibili de a avea o imagine de "tirani" in uncle cronici
romAne§ti. In acest sens se va urmäri maniera in care principalele caracteristici ale
printului tiranic, caracteristici definite in planid reflectiei politice cre§tine, se
regasesc in discursul endogen asupra acestor domnitori români. De asemenea, se va
avea in vedere in ce manierd §i pAnA la ce nivel se poate permite identificarea sau
asimilarea temei domniei rele cu cea a tiraniei in prezenta unei asocieri implicite
inspirata de unele evidente similitudini structurale. In ce mdsurd se poate vorbi
despre tirania unor domnitori romfini din secolul al XVI-lea atunci and la nivelul
discursului endogen termenul in sine nu este utilizat? Sunt oare continuturile
semantice §i descriptive suficient de elocvente pentru a justifica aceasta asociere
pornind de la o sumA de analogii intre imaginarul clasic al tiraniei §i cel al "relei
domnii"? Aceaste interogatii reprezintä axa centrald a acestui studiu in jurul cdreia
se va edifica demersul analitic ce vizeaza, mai putin analiza mijloacelor conceptuale
de expresie a faptului politic, cat studiul continuturilor §i analogia formelor.
Pornind de la un portret ideal al tiranului construit pe arhetipul zeului cdzut
(Lucifer)5, arhetip des invocat in imaginarul politic occidental, aceastd ancheta i§i
propune sa surprinda in ce mdsurd discursul endogen reflectä punerea in scend a
relei domnii in decorul medieval romfinesc dupd scenariul clasic al tiraniei. Tema
miticA a zeului cAzut conferA nu doar o perspectivA unificatoare a celor cloud
ipostaze ale tiraniei mai sus mentionate, dar exprimd, de asemenea, §i transformarile
imaginii puterii politice intr-o epocA putin dispusä la evacuarea sacrului din
cotidian. Dincolo de certele ei valente religioase, asocierea imaginii tiranului cre§tin
cu cea a lui Lucifer incearcd sa ancoreze in sotheriologia cre§tind tiranicidul ca un
act moral salutar, act ce transcede culpabilitatea omuciderii spre o dimensiune
sociald a binelui comun experimentat in plan teluric. Pe de altA parte, valorizatd in
sensul theodiceii cre§tine, aceastA temd evocd cel putin cloud viziuni concurente
privind sensul tiraniei, sens proiectat dupd logica sacralitatii puterii in planul
relatiilor dintre Dumnezeu, tiran §i supu§i. Astfel, excluzand interpretarile
manicheene radicale, tirania a fost perceputA in imaginarul medieval al puterii mai
intai ca pedeapsa a divinitätii impotriva poporului cre§tin, pedeapsa ce-§i extrage
sensul dintr-un istorism definit la articulatia intre transcedental §i esoteric. De
asemenea, guvernarea tiranicA poate fi consideratä drept o intromisiune
5
Asocierea imaginii tiranului cu cea a zeului cazut a constituit in occidentul medieval tema
privilegiata de justificare a tiranicidului cu mult inainte scrierilor "monarchomanilor". Astfel, John de
Salisbury scria: "Printul este imaginea lui Dumnezeu iar tiranul este imaginea lui Lucifer, primul ca
imagine a lui Dumnezeu trebuie iubit, onorat i venerat, celalalt, imagine a rautatii diabolice, trebuie
intotdeauna ucis"; apud Alfred Pose, La philosophie du Pouvoir, Paris, 1948, p. 136. In reflectia
politica romfineasca tema este prezenta in Invezpurile lui Neagoe Basarab, ed. Florica Moisil si
Dan Zamfirescu, Bucuresti, 1971, p. 128.

www.dacoromanica.ro
 86 Constantin DobrilA 4

traumatizantA i arbitrarA a rAului in ordinea puterii sacre, ca interludiu diabolic in

timpul bunei puteri. Aceastd iruptie temporard a maleficului in cotidian, ce vine sd
marturiseascA o data in plus despre o luptd continua a contrariilor, pune in discutie
fundamentele ,..structurale ale puterii terestre, demonstrandu-i o controversatd
ambivalent& In aceastd ultirnd ipostazd, Dumnezeu este privit nu doar ca un
spectator care contemplA pasiv tribulatiile poporului sdu pdatos, ci ca un actor
chemat de plansetele celor oprimati, ce vine sd Ii sprijine in lupta cu violenta
dezordinea provocate de tiran. Intre cele cloud viziuni, exploatAnd motivul iubirii si
al iertArii divine, fantezia a brodat in imaginarul politic medieval multiple perceptii
hibride ce sunt fundamentate pe aceeasi disonantd intre originea crestind a puterii si
exercitarea opresiva a acesteia .
Cum discursul asupra oricarei forme de violentA politica' este
circumstantial, ambivalent si greu de articulat la realitatea istorice si discursul
asupra tiraniei este tributar avatarurilor memoriei, subiectivitAtii autorilor sau
constrangerilor formei. De aceea miza acestui studiu nu este sA urmAreascA in plan
sincronic sau diacronic reversibilitatea sau polarizarea reprezentarilor, ci sã
analizeze dupa grila clasicd a tiraniei imaginea relei domnii asa cum transpare ea
din discursul endogen. Aceastd grila, constituitd din caracteristicile fundamentale pe
care imaginea unui print tiranic le dobfindeste in imaginarul crestin al puterii, va
permite identificarea unor similitudini de continut ce ar putea justifica asimilarea la
nivel conceptual, pfind la un anumit punct, a "relei domnii" cu tirania .
Pornind de la principalele trAsäturi ce definesc imaginea tiranului in
reprezentarile crestine: necredinta, falsitatea, cruzimea, lAcomia, promiscuitatea
sexulalA si previzibilul sfarsit violent, se va proceda in continuare la identificarea
acestor toposuri in portretele pe care o parte a cronicarilor le fac unor domni romAni
din secolul al XVI-lea. Departe de a insista pe strategiile de renegociere simbolicd a
pozitiilor politice ale cronicarilor prin rememorarea violentei politice7, acest studiu
va incerca surprinderea toposurilor ce tin de imaginarul crestin al tiraniei la nivelul
reprezentArilor românesti medievale ale "relei domnii". Grupfind temele dupd grila
tridimensionald a raporturilor intre divinitate ca sursd a puterii, tiran ca incarnare
telurica in exercitiu a puterii i supufi, obiect i subiect al punerii in scend a acestor
raporturi, se va urmäri recurenta acestor toposuri in portretele a sase domnitori.
Aceste portrete realizate de cronistica ostild domnitorilor alesi (Mihnea cel RAu,
Ilia Rares, StefanitA Rams, Despot Vodd, Iancu Sasul si Aron Voda.) sunt
susceptibile de-a se circumscrie imaginarului tiraniei si pot atesta articularea
reprezentdrilor politice medievale romAnesti la o viziune crestinA universal&
Necredinla, principala caracteristia a tiranului in discursul crestin, vizeazd
sensul i esenta puterii politice. Din aceastA perspectivd, lipsa de credintd a tiranului
este un loc comun fundamental in imaginarul crestin al relei domnii. Necredinta
domnului rAu este izvorul tuturor abuzurilor ce-1 fac pe acesta sA nu poatA

6 in acest sens, reflectiile Arlettei Farge, Des lieux pour l'histoire, Paris, 1997, p. 28.
7 Asupra unei "pragmatici" a memoriei, Paul Ricoeur, L'écriture de l'histoire et la représantion du
passé, in "Annales HSS", t. 4, 2000, p. 735.
www.dacoromanica.ro
 5 Imaginarul politic medieval 87

experimenta virtutea cre§tinA a moderatiei. Expresie a naturii coruptibile a omului

sub tentatia diabolicA a puterii terestre, tema necredintei e exploatatA la articulatia a
cloud registre complementare fundamentate pe mitul zeului cAzut §i pe una din
ispitirile lui Christos. Cele douA registre yin sd ateste dichotomia intre teluric si
celest, in planul luptei contrariilor §i sd proiecteze sensul relei puteri in teleologia
cre§tind.
Perceput ca promotor al räului, indiferent fata de principiile moralei
cre§tine, domnul tiranic trdie§te in logica excesului un proces de dezumanizare ce-I
transformA finalmente intr-un adversar al creatiei divine §i al speciei umane, intr-un
monstru in care se concentreaza. toate viciile §i autAtiles. Bestialitatea sa II
proiecteaid pe tiran dincolo de limitele corpului politic cre§tin, la granitele
umanitatii, intr-o pozitie incomodä ce-I face vulnerabil eliminArii fizice. De aceea,
este posibil ca uciderea tiranului sa fie inserata deseori in planul unei rAzbundri
divine, ce elibereaza pe asasinii sdi de orice culpabilitate. Natura echivocA §i
ambivalentä a domnului tiranic, ca de altfel §i cea a zeului cAzut, evoca un melanj
inextricabil de räutate §i virtute aparenta, de profunda perversiune §i de nea§teptatà
energie. Acest melanj, ce transpare in special in descrierea actului uzurparii sau in
cel al deturndrii puterii, exprimA intr-un mod dialectic la nivelul retoricii dinamica
controversatd a puterii tiranice. Astfel strategiile de ascensiune la tron sunt
rememorate de cronicari, prin prisma comportamentului opresiv al tiranului §i
plasate intr-un scenariu al luptei dintre aparenta §i esentA, ce dã substanta epica
naratiunii asupra deturnArii puterii. Conflictul dintre aparenta §i esentA reprezintä
expresia desavar§itA a naturii hibride a tiaranului care, in ciuda eforturilor sale, nu-§i
poate ascunde esenta maleficd determinatd in primul rand de lipsa lui de credintA.
Sugestiv in reprezentarea cronicarilor este exemplul lui Stefanita Rare§, care "la
inceput s-a ardtat bun §i iubitor de Dumnezeu, §i se purta cre§tine§te (...), dar nu a
trecut mult timp dupd aceea §i s-a schimbat cu o prefacere ne§teptata §i a inceput sa
facd intru totul ca fratele [sau] cu unele chiar sA II §i intreacV9. La rindul sau, fratele
acestuia, Ilia§ Rare§, "mai intii mergea bine §i se arAta binecinstitor §i bland cdtre .

toti §i iubitor de boieri, (...) [apoi] induntru a inceput insa board in ascunsul inimii
lui viclene""). De acela§i topos ce evocA relevarea in timp a naturii malefice a
tiranului prin coruperea virtutilor aparente tin §i unele portrete pe care cronistica
autohtond le face lui Despot voda" sau domnului muntean Mihnea cel Rau. "$i
cum apucd domnia, scrie letopisetul Cantacuzinesc despre ultimul, indatd se

8 ACeasta te111ã este ilustrata prin analogii si comparatii si in discursul romanesc endogen asupra
domnilor tiranici din secolul al XVI-lea. Astfel, Ilia Rams se comporta ca un "dine turbat", ca de
. altfel i $tefanita Rams sau loan Voda cel Cumplit, al casor "narav spurcat de tiara" se materializa prin
comportamentul lor opresiv; Cronica lui Eftimie, in Cronicile slavo-romdne din sec. XV-XVI,
ed. revazuta i completata de P.P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, P. 120 sau p. 122, 3; Cronica lui
Azarie, in Cronicile slavo-romdne din sec. XY-XVI, p. 149, 4.
9 Cronica lui Eftimie, p. 121, 20-28.
I° Ibidem, p. 118, 15-18; Grigore Ureche, Letopisepil Tani! Moldovei, p. 214.
I I Grigore Ureche, Letopiseful Tani! Moldovei, p. 119; Cronica lui Azarie, p. 142-143.

www.dacoromanica.ro
 88 Constantin DobrilA 6

dezbrAcA lupul de piiale de oaie, si-si astupd urechile ca aspida 1i ca vasiliscul, iar
arcul si-1 incordd i gati sAgeti pentru a sageta si a fulgera".12
Aceast apect al contrastului intre virtutile aparente i esenta malefici a
tiranului poate fi exploatat si prin prisma depersonalizArii si a transformärilor
provocate individului de ascensiunea sa la putere. Dacd pentru antichitate. un
exemplu elocvent ar fi de gasit in portretul regelui Creonu, pentru evul mediu
crestin, din cauza prezentei conceptiei teologice despre esenta divinä a puterii, tema
e mai putin documentate. Totusi, motivul recurent al dezumanizArii prin accesul la
putere, ce valorizeazd unele viziuni istoriste manicheene si promoveaza imaginea
exercitiului puterii ca un fapt diabolic, este exploatat echivoc si in discursul politic
românesc medieval? in asociere cu cel al fricii pe care o inspird supusilor domnii
romfini. Frica se opune iubirii, punând in discutie modelul politic crestin
fundamentat pe preceptele altruismului i tolerantei. Ea este in ultirra instantA o
expresie a lipsei interiorizArii principiilor eticii crestine a puterii, lipsd ce duce la
pervertirea raporturilor intre supusi i monarh .
De la impAratii romani persecutori la tiranii din orasele medievale italiene,
necredinta este caracteristica fundamentald a imaginii tiranului in reprezentArile
politice crestine. Ea este pilonul in jurul cdruia discursul asupra tiraniei articuleazA
motivatiile comportamentelor tiranului i confer& un sens diabolic strategiilor lui de
dedublare si de deturnare a puterii. Necredinta reprezinta astfel cauza prima a
disonantei intre ordine si putere i permite explicarea dichotomica a originii,
suportului i sensului tiraniei prin contrastul intre rex imago Dei i iyranus imago
Luciferi. Necredinta altereazd virtutile exterioare ale domnului precum originea,
educatia sau bogAtia i pune in discutie toate posibilele virtuti fizice sau sufletesti,
devalorizându-le dupd logica excesului si a incoerentei criteriilor in sensul unei
flagrante incompatibilitati intre actiune i suportul ei motivational.
Necredinta, topos comun irnaginarului crestin al tiraniei, transpare de multe
ori implicit sau explicit la nivelul discursului asupra comportamentelor si
atitudinilor domnilor. Astfel, Mihnea cel Räu este zugravit ca un profanator
necredincios si un persecutor sangeros al clerului care îi confirmA maleficitatea in
final "az:and in eresul Duhului Stint" si pierind "ca un al doilea Iulian calcAtoriu
pentru inchinarea idolilor"15. in cazul imaginii lui Itia Rares, cum necredinta
acestuia este perceputa de cronicari ca flagrantd, turcirea lui vine sä incununeze un
destin usor de anticipat, judeand du/A comportamentele sale de domn tiranic,
alienat de ai sAi si de sensul existentei sale: "a lasat toate, si domnia si pe mama
impreunA cu fratii i tras de dorinta inselAciunilor turcesti a plecat (...) si s-a lepädat

12 Letopiseful Cantacuzinesc, In Cronicari munteni, vol. I, ed. Mihail Gregorian, Bucure$ti, 1961,
p_ 93.
Asupra acestui subiect, Diego Lanza, Le tyran et son publique, Paris , 1997, p. 227.
14 Gerhard Ritter, Machtstaat und Utopie: Vom Streit um die Damonie der Macht sell Machiavelli und
Morus, MOnchen, Berlin, 1940.
15 Letopiseful Cantacuzinesc, p. 96.

www.dacoromanica.ro
7 Imaginarul politic medieval 89

din propria lui dorinta de Christos §i a primit pe Diavol "16. Fara insä a fi acuzat
explicit de erezie, §i unele relatari asupra lui Stefanita Rare§ afirma ca, in ciuda
aparentului sat] zel ortodox, "ce cerea pravoslavia §i legea cre§tineasca nu tinea". In
plus, cronicarul tine sa remarce prezenta in anturajul domnului a unor "hogi turci §i
dintre cei chinuiti de demoni", precum §i a "curvelor turcoaice"I7. Fara a dezvolta
aceasta tema dupa parabola biblica a sotiilor lui Solomon sau in sensul rolului
malefic al consilierilor eretici, discursul asupra relei domnii a lui Stefanital Rare§
induce totu§i imaginea unui domn necredincios §i susceptibil de erezie, invocand in
special precedentul fratelui sau.
$i in cazul lui Despot Voda necredinta domnului pare sa fie in discursul
endogen cauza principald a relei sale domnii. Acest domn este considerat un eretic
"ce ura datinile cre§tine ortodoxe §i a adus cu ansul sfetnici de altä credinta,
luterani, urati lui Dumnezeu, caci §i el insu§i era de accea§i credinta cu ei"i8. $i la
nivelul memoriei istorice imaginea acestui domn a ramas indisociabila de
heterodoxia sa, iar aceasta asociere a fost exploatata in sensul imaginarului cre§tin
al tiraniei. El a fost astfel perceput ca "un risipitor de lege ce nu numai ca calca
obiceiurile tarii §i facea §i jafuri ce §i legea cu totul ramasese de batjocura"19.
Joan Vocla cel Cumplit este descris de asemenea ca un "nedrept cinstitor in
credinta, caci hulea chipurile dumnezeie§ti zugravite pe pereti §i pe icoane (...) s-a
aratat ca moravori ca un al doilea Copronim, silea pe oameni sa munceasca in zilele
de särbatoare §i duminicile. In plus, §i-a luat femeie in postul Pa§telui §i nu numai el
ci §i pe altii i-a indemnat sa faca faradelegi insurfindu-se"20.
Nici Iancu Sasul care era "de lege luteran, pravoslavia nu iubia" §i imediat
dupa inscaunare §i-a aratat "toga nedumnezeirea §i ereticia" lui, faand multe
"lucruri spurcate §i nedumnezeie§ti"21. Dintre toti cei §ase domnitori români din
secolul al XVI-lea a caror imagine in unele cronici este susceptibila de-a fi asimilata
reprezentarilor cre§tine ale tiraniei, doar lui Aron Voda i se atribuie tentativa de a se
arata prevenitor cu divinitatea. Totu§i, descrierea gestului sat tardiv nu este in
masura sa atenueze culorile sumbre cu care cronicarii au zugravit portretul acestui
domn ci, din contra, sa insereze §i acest fapt in schema clasica a maleficitatii totale
a tiranului: "dupa atatea rautati ce facuse, se apuca sa faca manastire in tarina Ie§ilor
(...) ca sa nu-i fie cu osânda"22.
0 consecinta direct& a necredintei domnului in imaginarul tiraniei este
persecutarea clerului §i a bisericilor. Gravitatea acestui act vine sa justifice o data in
plus condamnarea domnului tiranic de catre divinitate. Astfel Mihnea cel Rau,
pentru a se razbuna pe boierii rivali, "manastirea lor pe care o facusera ei pre raul

16 Cronica lui Macarie, in Cronicile slavo-romeine din sec. XV-XVI, p. 104, 27-30; Cronica lui Efiimie,
p. 121, 14-19.
12 Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, Bucurqti, 1987, p. 110.
18 Cronica lui Azarie, p. 142, 12-13.
19 Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 123.
20 Cronica lui Azarie, p. 149-150; Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 141.
21 Grigore Ureche, Letopiseful Tamil Moldovei, p. 156.
22 lbidem, p. 168.

www.dacoromanica.ro
90 Constantin Dobrild 8

Bistritii den temelie o au rasipit si biserica Sfintilor Apostoli care o zidise

Neagoe (...) iar o au sfardmat (...) iar preotilor de prin satele lor tuturor le-au taiat
nasurile spre batjocura Bisericii i sa ispitea i sä sfatuia sa arzA pe toti egumenii de
pre la toate mAnAstirile"23. In ceea ce priveste descrierea persecutiilor lui Dias Rares,
cronicarul Macarie, contemporan al acestui domn, spune cd "a prädat in chip varvar
pe preoti 0 i pe rugdtori in toatA tam i i-a umplut pe toti de lacrimi si de suspine"24
aci, scrie Eftimie, "pc preoti i pe diaconi ii ura, pe alugdri Ii numea dusmani si
diavoli"25. Nici din descrierile domniei lui Despot Vodd nu lipsesc referintele
asupra persecutiilor impotriva Bisericii aci acest domn "pc calugari i mänästirele
nu le iubea" si nu a ezitat "sd adune la dfinsul inselAtorul, vasele de argint si de aur
si pietrele scumpe i impodobite cu mArgaritare ale sfintelor icoane din toate
mdndstirile si s-a impodobit pe sine. 0, vai de sdrAcia noastrd, s-a ardtat un al doilea
Baltazar prin ndravuri si prin fapte ".26 De asemenea, imaginea lui loan Vodd cel
Cumplit, asa cum s-a pastrat ea in cronistica romfineasa, evocd pe cea a unui tiran
persecutor al bisericii, ale arui persecutii pot fi comparate Cu cele ale impdratilor
iconoclasti. Acest al "doilea Copronim", nu ucide doar pe episcopul Romanului
pentru a-i lua averea, ci "si pe calugari i-a certat cu multe nenorociri i s-a umplut
temnitele de alugari legati si se goleau mAnästirile si le-au luat toate veniturile pe
care le aveau pentru brand si vicleanul a adunat la sine toate averile lor i alugarii
erau alungati de peste tot ca o murdArie"27.
Uneori puternica dimensiune etnia a crestinismului romdnesc medieval
proiecteaza in cadrele xenofobiei coordonatele religioase ale ale tiraniei,
ancordndu-le in discursul endogen din perspectiva alteritatii etnice. Alienarea
tiranului de corpul social este nu doar o consecintA a necredintei ci, in unele cazuri,
ea poate fi determinatd de maniera acestuia de raportare la "strAindtate". Astfel desi
indigeni, Mihnea cel Rdu este prieten al ungurilor, fratii Rare§ sunt inconjurati de
sfetnici turci, pe and alti domnitori "tiranici" precum Joan Vodd cel Cumplit,
Iancu Sasul sau Despot Vodä sunt de origine strAind. Loc comun al imaginarului
puterii, gestionarea defectuoasa a raporturilor cu strdinii se face intotdeauna in
dauna corpului politic autohton si are puternice ecouri in ceea ce priveste
identificarea tapului ispdsitor in situatii de criza. Pe aceastd componentA etnia se va
construi in epoca modernd, ca o consecinta a rationalizarii raporturilor de putere, o
imagine a tiranului cu puternice accente nationale sau rasiale. Pozitia controversatd
a domnului tiranic in cadrul ampului politic il transformd pe acesta in inamic
interior, insinuat in inima puterii, gata sa distruga unitatea naturald a comunitatii
prin totala indiferentd fata de binele i destinul comunn.

23 Letopisetul Cantacuzinesc, p. 94.

24 Cronica lui Alacarie, p. 104, 6-7.
25 Cronica lui Eftimie, p. 119, 25-26.
. Cronica lui Azarie, p. 143, 14-16.
27 Cronica lui Azarie, p. 149, 26-30.
28 Este sugestiva descrierea pe care Azarie o lasA despre asediul cetAtii Sucevei, unde se refugiase
Despot VoclA si mercenarii sAi: "0, minune, cine a mai vAzut si a mai auzit? Cetatea noastrA bAtutA de

www.dacoromanica.ro
9 Imaginarul politic medieval 91

Consecinta a necredintei si a naturii corupte a monarhului "tiranic",

alienarea acestuia de corpul social este exprimata la nivelul discursului printr-o
serie de toposuri recurente definite in planul relatiilor intre tiran i supusi. Ldcomia,
cruzimea, falsitatea si promiscuitatea sexuald sunt deseori atribute inerente imaginii
tiranului in reprezentarile politice crestine. Chiar dacO uneori una sau alta dintre
aceste caracteristici ce descriu maleficitatea tiranului lipseste, iar lipsa ei este
valorizatd in plan pozitiv prin aparitia unei virtuti, acea virtute este alteratA
ireversibil de absenta criteriilor coerente de exprimare sau de instrumentalizarea
unui viciu in folosul ei. De multe ori aceastä valorizare face parte dintr-o strategie
discursivd, articulatd retoric in sensul exploatArii conflictului dintre aparenta si
esenta, dupd o schema crestira potrivit cAreia lipsa manifestã a credintei alterereaza
orice aka' virtute. Astfel loan vodA cel Cumplit este descris de cronicarul Azarie ca
find "om foarte primejdios rOu si cu minte adâncA, elocvent i invdtat in carti", iar
Despot este recunoscut drept "om iscusit in rAzboaie"29. Eruditia si vitejia sunt cloud
virtuti reversibile si ambivalente ce pot degenera spre alchimie si cruzime fOrd un
consistent suport de credintA30. Relevante in acest sens sunt portretele pe care
cronistica cre$tind le-a facut impdratilor lulian Apostatul sau Frederic al II-lea,
portretein care vitejia e deturnatd spiv cruzime bestialk iar eruditia ii antreneazd pe
cei doi intr-o deriva gnoseologica ce i-a alienat de sensul ontologiei crestine.
LAcomia tiranului, temd frecventd in imaginarul crestin al puterii, ce
exprima dichotomia dintre spirit si materie proiectata in cadrele raporturilor dintre
sine si ceilalti, este prezentd in discurs de cele mai multe ori in combinatie cu
toposuri asociate precum avaritia, nedreptatea, necinstea sau cu lipsa de moderatie.
Fruct al necredintei, lAcomia reprezintd unul dintre principalele vicii ale
domnitorilor romAni "tiranici". Ea se gland in contrast cu filantropia si
generozitatea de care orice bun monarh crestin ar trebui sa dea dovadd31. Ldcomia
domnului pune in discutie sensul interesului comun intre tara i monarh i 11
plaseazA pe acesta din urmA in pozitia ingratd de a gestiona un raport de putere
instabil.
LAcomia duce la istrumentalizarea cruzimii si a persecutiilor in folosul ei §i
produce o polarizare economicd antagonic5 deloc stedind de altfel, chiar si in planul
reprezentarilor, de dependeno tributarA a Tarilor Române fatA de Poartd. Astfel,
Mihnea cel Rdu, prin cruzime WA toatd averea boierilor persecutati ca sd se

noi fdra de crutare ca sd sardine capul sarpelui care se incuibase in ea"; Cronica lui Azarie, p. 144,
32-33.
29 Cronica lui Azarie, p. 148, 34-35 si ibidem, p. 142, 3.
3° De altfel, in ceea ce priveste prima dintre aceste virtuti, dacd s-ar avea in vedere pdrerea lui Dimitrie
Cantemir (Descriptio Moldaviae, cap. XVII)* precum i opiniile catorva calatori strdini referitoare la
atitudinea românilor fatd de eruditie, atunci s-ar putea vorbi mai curand de o pseudovirtute. Pe de altd
parte, opozitia eruditieratiundrevelatie, deloc strAind de paradigma izgonirii din rai si a aderii, a
ramas timp de secole o problernd teologica fundamentald pentru gnoseologia crestind.
31 Pentru Bizant, Jean-Claude Chesnais, Pouvoir et contestation en Byzance (963-1210), Paris, 1990,
p. 182 sq.

www.dacoromanica.ro
 92 Constantin Dobrild 10

imbogateasca"32. Lui Ilia Rare§ in gurd si pe limbd si mai ales in inima i se vedea
numai pofta de a aduna bogatii si inselatorul a adunat multime mare de talanti, de
argint si de aur i trägea in toate chipurile cdtre sine"33. Fratele sau, Stefanita Rares,
facea de asemenea ldcomie i asupreald"34, iar Despot Vodd nu doar a jefuit
bisericile, ci a si aruncat asupra oamenilor dari grele si nu se indura de cei
sdraci"35. Tot astfel, Ioan Voda cel Cumplit dacd se afla pe undeva aur se rdpezea
si-1 aducea la dansul caci era robul aurului; a lipsit chiar pe ostasi de leafa 10 r"36 i
vrandu sd ia agonisitu tuturora, nu cu alt mestesug, ci cu varsare de sange si din zi
in zi izvodea feluri de munci noao"37 . De asemenea, Iancu Sasul ldcomie de avutie
nespusa avea pentru care pre multi a omorat. Mai apoi (...) de lacomie mare ce
avea, trimise sa ia a zecea din boi din toata tara"38. Nici din portretul de tiran al lui
Aron Voda nu lipseste motivul lacomiei, caci pe boieri pentru avutie Ii omora si
trimise in toatd tara sA ia de la tot omul un bou"39.
Deseori unealta lAcomiei, cruzimea domnitorului, trimite in imaginarul
crestin al tiraniei la alte teme ce se circumscriu toposului antitezei monarh
bun/tiran. Cruzimea domnitorului tiranic pune in discutie nu doar virtutea crestind a
clementei, ci proiecteazd in plan sotheriologic dimensiunile melefice ale razbundrii
si violentei. Violenta este trasatura fundamentald a tiraniei si ea reprezinta punctul
de reper in jurul caruia se articuleazd deseori discursul crestin asupra relei domnii.
Expresie a aliendrii tiranului de la valorile crestine, a barbariei sau bestialitatii sale,
violenta i cruzimea sunt privite ca niste consecinte ale ereziei i necredintei, ale
conflictului intre ordine i puterea deturnata. Cruzimea tiranului dobandeste diverse
justificari in expunerea narativd a cronicarilor, dar toate acestea lash' sa transpard
aceeasi cauzalitate originard centrata pe ideea esentei corupte. Desi atribut al multor
domni romani in discursul endogen, cruzimea asociata cu necredinta evoca in
imaginarul crestin al puterii imaginea tiraniei de guvernamant. Inventivitatea
morbidd a tiranului este caracteristica ce intotdeauna vine sa confirme diabolicitatea
unei cruzimi care transcede cadrele accidentalului sau conjuncturalului. Astfel,
Mihnea cel Rau prinse pe toti boiarii cei mai alesi si-i munci cu munci, cu multe
munci si cumplite (...). Deci unora le-au tdiat nasurile i buzele, pre altii i-au
innecat i pe altii i-au spanzurat."' $i nu doar asupra oamenilor se revdrsa furia
distructivd a acestui domnitor, ci i asupra constructiilor si a naturii, fapt sugestiv ce
accentueazd imaginea ostilitatii manifeste pe care tiranul o opune tuturor formelor
creatiei divine sau umane: in pizma le-au ars curtile si casele le-au risipit si
marfastirea lor den temelie o au rasipit (...) Inca' si pomii i-au sfarmat i i-au
32
Letopiseful Cantacuzinesc, p. 93.
33 Cronica lui Macarie, p. 104, 2-4.
34 Cronica lui Eftimie, p. 121, 36; cf. Grigore Ureche, Letopiseful Torii Moldovei, p. 110.
35 Cronica lui Azarie, p. 143, 11.
36 Cronica lui Azarie, p. 143, 22-23.
37 Grigore Ureche, Letopiseful Tema Moldovei, p. 149.
38Ibidem, p. 141.
39 Ibidem, p. 163.
40
Letopiseful Cantacuzinesc, p. 93.
www.dacoromanica.ro
 11 Imaginarul politic medieval 93

dezraddcinat."41 $i in scrierile cronicarilor moldoveni domnii tiranici dau dovadd de

o diversificatd paletd de suplicii. Ilia§ Rare§ taie capul hatmanului sAu Petre Vartic,
iar pe altii dintre boieri pe unii i-au orbit, altora le-au tdiat nasul, altii au fugit §i au
pribegit"42. La rdndul sau, Stefanita Rare§ acest murdar uciga§ bdutor de sange
(...) era aspru si chinuitor rdu, pe multi a omordt cu multe §i deosebite chinuri. De
aceea era urat §i nesuferit tuturor pentru uciderile §i ndravul spurcat de fiarA §i toti
deci au inceput si-I pArdseascd ca de un §arpe cumplit. Pe multi i-a lipsit de ochi §i
le-a tdiat nasurile §i urechile §i i-a aruncat in adAncurile apelor."" Cruzimea lui
Despot Vodd este mai putin documentatd, de§i ea este afirmatd explicit de cronicarii
moldoveni44. Nu acela§i lucru se poate spune despre portretul de tiran al lui
loan Vodd cel Cumplit, a cdrui fantezie diabolicd este evocatd de Azarie intr-o
descriere de o deosebitä expresivitate: Ce au fost dupd aceea? A fost un nour
intunecos si iri loc de pldaie s-a raspAndit sange, §i de la inceput rdcnea ca un leu sd
Iingä sangele boierilor nevinovati. Cad avea ndrav de uciga§ §i sdngele i se pArea ca
mustul cel mai dulce. Si unora le-a tdiat capetele §i le-a luat averile, (...) altora le-a
jupuit pielea ca la berbeci, pe altii i-a sfArtecat in patru §i pe unii i-a ingropat de vii
ca morti. De ce sä lungesc poveste? A näscocit multe §i cumplite rdutati §i chinuri
ale oamenilor. $i munci inspdimfintAtoare cdci ciuta intotdeauna viclenii pline de
istetimi rele."45
Pe ldnfd inventivitatea in materie de cruzime pe care i-au atribuit-o
cronicarii lui loan Vodd cel Cumplit, Iancu Sasul, de§i are toate caracteristicile unui
tiran in discursul unor surse autohtone, pare sd nu fi fost a§a de inovator. El ucidea
doar pentru avutie", ca de altfel §i Aron VodA47, iar portretul lor de domni tiranici
insista mai mult asupra altor atribute, precum avaritia sau promiscuitatea sexuald.
Cadni generos de afirmare a alteritAtii, prin deviantd §i patologie, domeniul
sexual a fost intotdeauna exploatat in discursul asupra celuilalt, a du§manului
interior sau exterior, in spiritul unei constructii identitare dialectic fundamentate. in
acest sens, promiscuitatea sexuald a domnului tiranic devine un loc comun in
imaginarul relei puteri, venit sA confirme o datd in plus maleficitatea tiranului in
toate atributele sale. Expresia excesului, a viciului §i a necredintei, curvia este
caracteristica multor domnitori tiranici. Prin curvie §i violarea femeilor supu§ilor
sAi, tiranul atinge in profunzime logica de perpetuare a grupului sal social §i
transportA conflictul dintre el §i supu§i din registrul public in cel privat. Acest
transfer de perspective il face pe tiran vulnerabil rAzbundrii, el sacrificfindu'-§i astfel
corpul politic pe altarul viciilor corpului sdu carnal", desacralizdndu-§i, de

41 Ibidem, p. 94.
42 Cronica lui Macarie, p. 104, 11-12; Cronica lui Eftimie, p. 119, 35-37.
43 Cronica lui Eflimie, p. 121-122.
44 Cronica lui Azarie, p. 143, 20.
45 Cronica lui Azarie, p. 149, 14-21.
46
Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 156.
47 Ibidem, p. 163.
48Asupra doctrinei celor dota corpuri ale suveranilor crestini, Ernst Kantorovicz, Les deux corps du
Roi, Paris, 1989, p.100-107.

www.dacoromanica.ro
94 Constantin Dobrild 12

asemenea, intr-o viziune psihanaliticd, pozitia patriarhala prin practicarea unui act
incestuos.
Remarcabile in acest sens pentru gandirea politica romfineascd medievald
sunt reflectiile lui Grigore Ureche in legaturd cu uciderea lui Steranita Rare§".
Promiscuitatea sexual& practicarea violului sau a orgiilor sexulale sunt
caracteristici constante ale imaginii multor monarhi tiranici. Astfel, Mihnea cel Rdu
se culca cu toate jupdnesele §i fetele [boierilor] inaintea ochilor lor"50. Ilia§ Rare§ a
trimis sd cumpere cu multe mii de asprii §i ducati de aur curve necurate turcoaice
§i le-a adus la dfinsul apleandu-§i noaptea urechile §i inima spre ele. Fratele sdu
$tefanitd, de§i aduce §i el curve turcoaice", cu timpul in memoria cronicarilor
promiscuitatea sa sexuald capiitA un contur mai ferm: curvie nespusd era intrfinsul,
nu rdbda de muieri cu barbati, nu era fecioarele nebatjocorite, nu jupdnesele
boierilor sdi neasuprite."51 In schimb, nici Despot Vodd §i nici loan Vodd cel
Cumplit nu par atin§i de acest viciu. Iancu Sasul insd era om curvariu peste samd,
cd nu numa afar& ce nice de curtea sa nu se feria, a jupdnesele boierilor de la masa
doamnii sale le scotea di le fdcea sild"52. Tot a§a §i Aron Vodd nu sa sdtura de
curvie", incurajdnd spre acest viciu §i pe slujba§ii sai53.
Fara a mai dezvolta alte teme ce se circumscriu imaginii tiranului in
gandirea politica cre§tind, precum mitomania, sperjurul sau maleficitatea sfetnicilor,
toposuri prezente §i in cazurile domnilor evocati mai sus, in cele ce urmeazd
accentul va cddea asupra locurilor comune din discursul asupra mortii tiranului. Sub
influentele curentului doctrinar privind sacralitatea puterii §i respectul datorat
principilor cre§tini, cre§tinismul romfinesc dezvolta o teodicee fatalist& ce atribuie
frecvent divinitatii eliminarea violened a tiranului. Totu§i, se poate vorbi de
identificarea a cel putin trei viziuni principale conform cdrora tirania §i sfdr§itul
violent al tiranului sunt interpretate §i explicate in logica unei filosofii a puterii ce-§i
extrage sensul in mod dialectic exploatand conflictul arhetipal dintre bine §i rdu.
Consideratd uneori drept pedeapsd divinA, tirania, ca de altfel §i suprimarea
tiranului, urmeazd scenariul trasat de o teleologie politica cre§tind ce proiecteazd
linear in viitor triumful binelui asupra rAului, al lui Dumnezeu asupra diavolului. A
doua viziune exploateazd intr-o perspectivd ciclicd acela§i conflict dialectic,
prezentându-1 de astd data drept rezultatul unei alternante intre bine §i rdu. In
schimb, cea de-a treia viziune abandoneald analiza cadrelor filosofice ale puterii,
incercdnd sa &eased' explicatiile §i sensul moralizator ale elimindrii tiranului in
dinamica relatiilor din cfimpul politic, insistând asupra maleficiatii proliferdrii
violentei in societate.
In ceea ce prive§te ilustrarea primei viziuni, relevant este discursul
Letopisefului Cantacuzinesc asupra urcdrii pe tron a lui Mihnea cel Rdu ca pedeapsa

49 Grigore Ureche, Letopisetul Pith Moldovei, p. 111.

59 Letopisentl Cantacuzinesc, p. 83.
51 Cronica lui Eftimie, p. 119, 20-21; cf. Grigore Ureche, Letopisetul Tarn Moldovei, p. I 1 1.
52
Grigore Ureche, Letopiseful Torii Moldovei, p. 156.
53 Ibidem, p. 163.
www.dacoromanica.ro
 13 Imaginarul politic medieval 95

pentru pAcatele boierilor54. in cea de-a doua viziune se pot incadra reflectiile lui
Grigore Ureche in legatura cu succesiunea lui Aron Von dupd fericita domnie a lui
Petru Schiopu: Ci norocu cel bun al tarii se schimbd, cA dupd noroc bun, iatA veni
si rAu, ca cum ar fi de la Dumnezeu insemnat, dupä vreme build i senin, sä vie
vreme rea si tulburatA, dupà domnie bund i blandA, sA' vie cumplitA si amarA"." Cea
de-a treia perspectivä este exprimata in reprezentArile ce evocA o patologie a
relatiilor de putere. Aceastd patologie ce determinA aparitia, perpetuarea si
reproducerea violentei este determinatä de cauze politice obiective, precum
dependenta de turci sau provocata de cauze naturale precurn spiritul moldovenilor.
0 sugestivd expunere a acestui ultim aspect se regaseste in lnveigitura celor mari ci
puternici din letopisetul lui Grigore Ureche: Pre Moldova este acest obicei de pier
far de numAr, far de judecatd, far de leac de vind, insAsi parAste, insäsi umple legea
si de acest noroc Moldova nu scapd cd mai multi santu de li iaste drag a vArsa sange
nevinovat"56.
AceastA ultimã viziune criticd, ce tine de altfel de reprezentArile
occidentalilor despre cauzele tiraniei in decorul politic romanesc, se va bucura de
un loc mai important in discursul endogen abia spre sfarsitul secolului al XVII-lea.
Para atunci determinismul religios va furniza o generoasd grad de interpretare a
'rdei domnii conformA teleologiei politice crestine. Acest lucru transpare in special
din rolul pe care il are divinitatea la punerea in scenA a eliminArii tiranului.
Moartea domnului tiranic, pedeapsd a cerului i rezultat al dizgratiei divine,
sanctioneaza i condamnA prin violenta ei un comportament politic considerat
diabolic, transportand spre un registru moralizant sfarsitul nefast exemplar al
tiranului. Astfel, Despot Voda "gusta ceasca rusinoasd a unei morti nenorocite"
dupd ce "s-a arAtat un al doilea Baltazar prin nAravuri i fapte", iar Dumnezeu s-a
indurat si a luat in seama. "ploaia de lacrimi a tuturor celor asupriti i prAdati Fara
dreptate "57. Peste Mihnea cel Rau veni "mania lui Dumnezeu" i pieri ca un
adevdrat persecutor al Bisericii, find rAnit i ucis de un boier "pre care trimise
Dumnezeu ca i pe sfantul mucenic Mercurie asupra paganului lulian, si ca pre sfeti
Nestor de au ucis pre Liia cu ruga lui sfeti Dimitrie. Asa i acest Dimitrie Iacsici,
pentru ruga lui sfeti Nifon, au ränit si au omorat pe urfitul muncitor, pre Mihnea si
stAtu ca Fineas in Tara medianului ovrei"58. $i uciderea lui StefAnitA Rare§ evocA
scenariul clasic al tiranicidului in reprezentArile crestine, ea derulandu-se dupA o
logicA in care asasinarea tiranului este expresia dorintei divine, expresie ce absolvd
de pacatul omuciderii pe tiranoctoni59. Astfel acest domn "primqte rAsplatA
vrednica a rAutatii sale (...) dupA ce au maniat judecata lui Dumnezeu i justitia
negrAitA i dreptatea multrAbdAtoare (...) fi ind incercat de mania cea dreapta a lui

54 Letopisetul Ccintacuzinesc, p. 93.

55 Grigore Ureche;Letopisetul Tarii Moldovei, p. 163.
56 lbidem, p. 134-135.
" Cronica lui Azarie, p. 143-144.
58 Letopisetul Cantacuzinesc, p. 97.
59 Asupra tiranicidului in reprezentarile crestine, 0. Jaszi, J.D. Lewis, Against the Tyrant: the
Tradition and Theory of Tyrannicide, Glencoe, 1957, p. 13-15.

www.dacoromanica.ro
96 Constantin Dobrild 14

Dumnezeu cea ard de fdtarnicie si neinduratd la podul de la Tutora"60. Uciderea lui

Stefanita Rares trece la nivelul discursului cronicarilor ce-i sunt ostili ca o expresie
a rdzbundrii divine infdptuitd i asumatd de intreaga comunitate politica, deplasfind
astfel spre impersonal si abstract responsabilitatea crimei si culpabilitatea pdcatului
omuciderii61.
Aceeasi serie tematia, a mortii tiranului ca pedeapsd divinä, circumscrie si
descrierea uciderii lui loan Vodd cel Cumplit. "0 vai tiranu162, a fost biruit i rusinat
§i (...) si-a dat in chinuri sufletul sat' de ucigas" dupd ce a atras "blestemul asupra
sa i mania lui Dumnezeu a venit asupra
Sffirsitul violent si nefast, ce vine sd incununeze in mod exemplar o viata
dusd in slujba maleficului si a violentei, exprimd in imaginarul tiraniei forta justitiei
divine ce tine sd regleze conturile cu tiranul atfit in plan teluric, cat si in cel
eschatologic. Sidi-situ! nefericit al domnului tiranic este implicit invocat in
imaginarul tiraniei drept proba supremd prin care divinitatea a sanctionat
comportamentul tiranului, uneori chiar dupd scoaterea acestuia din domnie §i
dincolo de granitele Orli sale. Executia lui lancu Sasul sau moartea lui Aron Vodd
pot fi considerate in acest sens exemplare.
Atunci and acest sfdrsit nefast este mai putin evident in registrul teluric,
accentul se deplaseazd discret spre registrul eschatologic. Astfel este cazul lui Ilias
Rares, al cdrui sfdrsit este exploatat din perspectiva convertirii sale la islam si
inserat ulterior, la unii cronicari, intr-o traiectorie de viata ce-i demonstreazd
maleficitatea dincolo de limitele religioase ale actului convertirii".
Remarcabild in discursul endogen asupra tiraniei este maniera in care
sultanul otoman, in calitate de sursd terestrd a puterii domnilor români, este
recunoscut ca imparat i uneori ca mediator al raporturilor de putere intre turd §i
domn. Sultanul este uneori unealta prin care divinitatea Ii regleazd conturile cu
domnul tiranic, mediind detronarea si uciderea acestuia, cum se relateazd in cazul
lui loan Vodd cel Cumplit sau in cel al lui Iancu Sasul. Acest lucru nu este
inamplator, deoarece multe dintre scrisorile boierilor de contestare a autoriatii
opresive a domnilor romdni erau adresate sultanului65. Pe de altd parte, in scrierile
cronicarilor este de mentionat prezenta unui discurs justificator ce este atribuit
domnilor tiranici, prin care acestia Ii motiveazd domnia opresivd prin vicisitudinile
dependentei politice fata de Poartd. In acest sens poate fi invocat cazul lui
loan Vodd cel Cumplit, care adresdndu-se Ord aratd cd daa "au facut cuiva

6° Cronica lui Eftimie, p. 122; cf. Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 112.
61 Hurmuzaki, 11/2, doc. CCLXIII, p. 288.
62 Termenul de tiran nu este prezent ca atare in textul slay al Cronicii lui Azarie, desi P.P. Panaitescu
prefera folosirea Jul In Cronicile slavo romeine din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan,
ed. P.P. Panaitescu, 1959, P. 149, 4 si 150, 30 cf. text slay.
63 Cronica lui Azarie, p. 149-150.
64 Grigore Ureche, Letopisepd Tara Moldovet, p. 110, Cronica lui Eflimie, p. 121, 12.
65 Spre exemplu, Documente turcefti privind istoria Romdniei, vol. I, ed. Mustafa Ali Mehmed,
Bucuresti, 1976, doc. 53, p. 58-59 (privind justificarea uciderii lui Despot VodA) sau doc. 18, p. 28-29
(privind asasinarea lui Mircea Ciobanul).

www.dacoromanica.ro
 15 Imaginarul politic medieval 97

inaljosul tot pentru turci au facut, sä le intre in voie §i sA-i umple §i nu i-au putut
sdtura"66. Tot astfel, Aron vodd, vAzand cã "tara scrajnea (...) gandi dupd toatd
räutatea ce Meuse sd se curAteascd §i sa arate cd nu iaste den voia lui ce s-au lucratu
ci iaste den sila turcilor"67.
Acest discurs justificativ evocA un topos recurent in relatArile strdine despre
Tarile Romane, conform cdruia tirania domnilor romani din perioada suzeranitatii
otomane este o tiranie de import sau mai curfind de sistem. Arhetipul sultanului ca
tiran, des exploatat in reprezentarile politice occidentale medievale, construit in
special pe o alteritate religioasa, are ecou §i in gandirea politica romaneascA.
AceastA viziune asupra tiraniei otomane extinse nu vine insd sd atenueze din
duritatea culorilor in care cronistica zugrAve§te portretul domnului tiranic.
Fara a utiliza explicit termenul de tiran, cronicarii romani ce au scris despre
domnii din secolul al XVI-lea, prin analogii §i compargii sugestive, brodeaza la
umbra unei retorici mai mult sau mai putin originale, imaginea dortmului fau dupd
un §ablon clasic in ale cdrui forme i continuturi se poate recunoa§te u§or portretul
tiranului din imaginarul cre§tin al puterii. Astfel, chiar dacã la nivelul limbajului
politic prezenta termenului de tiranie nu este documentatd pentru aceastA perioadd,
studiul formelor i mai ales analiza continuturilor descriptive relevd surprinzatoare
similitudini intre reprezentärile cre§tine ale relei puteri atat in Occident, cat §i in
'raffle Romane. Aceste similitudini asupra reprezentdrii "relei puteri", ce transpar
din discursul endogen, articulate la discursul exogen asupre tiraniei domnilor
romani, permite detectarea unui imaginar comun spatiului cre§tin, in ciuda
traiectoriilor diferite pe care unele concepte preluate din antichitate le-au avut in
limbajul politic romanesc sau occidental. In acest sens asimilarea temei tiraniei cu
cea a "relei domnii" este justificatA in mAsura in care la nivelul discursului politic
medieval cele cloud teme Ii extrag substanta din acelea§i toposuri comune §i
impArtd§esc accea§i manierd de expresie a disonantelor dintre ordinea sacra a puterii
politice §i punerea acesteia din urmd in scend.

FROM THE "BAD REIGN" TO TYRANNY.

A STUDY OF THE MEDIEVAL POLITICAL IMAGINARY

Abstract

It is only towards the middle of the seventeenth century that the concept of
tyrant, bequeathed by the Greco-Roman world of the Antiquity, penetrated the
chroniclers' writings and the Romanian political language, as an attribute of the bad
king. However, this late attestation does not put to question in a serious manner the
assimilation of the political imaginary of the bad king with tyranny into the
endogenous discourse of the previous centuries. Therefore, starting from an
66
Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, p. 142.
67 Ibidem, p. 167.

www.dacoromanica.ro
98 Constantin Dobri Id 16

archetypology of political representations in the Christian medieval space, an

attempt is made to demonstrate, by exploring the main topos of tyranny, the
existence of similarities between the imaginary of the "bad king" and tyranny in the
Romanian space, similarities that can argument to a certain point the assimilation of
the two themes in the spirit of a convergence of the forms of expression,

www.dacoromanica.ro
 "LEGATURA" LUI MIHAI VITEAZUL $1 EFECTELE EI
JURIDICE IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI
AL XVII-LEA. 0 NOUA ABORDARE
VIOLETA BARBU

1. Redeschiderea dosarului problemei de istorie sociald cunoscutd de un

secol in istoriografia noastrd sub numele de "legatura lui Mihai", adevarata
problema "homericd" 1, ar pdrea o dovadd de prezumtie. Si mai mare ar fi aceastA
bdnuiald din partea acelora care mai asteaptd aparitia documentului edificator2, care
sa ldmureascd, simplu i farà echivoc, unul dintre misterele istoriei noastre sociale,
mister care Ii aruncd umbra si asupra figurii voievodului Mihai. In aceastd
privintd, nu ducem totusi lipsA de documente noi, care, chiar dacA nu rezolvd
problema in sensul dorit de istoriografia traditionald, circumscriu mai corect
continutul normativ al expresiei "legatura lui Mihai". Dar nu aceastd noutate ne dà,
credem, posibilitatea de a reface un model explicativ, ci schimbarea perspectivei
de analizA.
Cu sigurantd cd, in mai mare mdsurd deat documentele cu caracter
politico-diplomatic, actele normative fac parte si trebuie situate intr-o serialitate
care le defineste functia i statutuL Actele de naturd juridia inregistreazd practici
deja existente, creeazd la rândul lor practici, infra in conflict cu acestea, le
cenzureazd sau le asimileazd intr-o dinamicd pe care o putem intelege sau cel putin
interoga intr-o manierd noud, punând la contributie metoda pragmaticii. Ultima
vArstd metodologicd a antropologiei juridice, pragmatica este mai intfii o analiza a
practicilor in relatie cu normele, pornind de la doud concepte fundamentale care le
produc: acordul (conventie sau contract) actorilor sociali i legitimitatea3. De

Florin Constantiniu, lobágia in istoriografia romeineascii,in SMIM, t. X, 1983, P. 93.

22
in acest sens, textul devenit clasic al lui Michel de Certeau, L 'operation historique, in Faire
l'histoire. Nouveau problèmes, ed. Jacques Le Goff §i Pierre Nora, Gallimard, 1974, p. 49: "On partait
de traces (manuscrits, pieces rares etc.) en nombre limité et il s'agissait d'eponger toute leur diversité
de l'unifier en une comprehension cohdrente. Mais la valeur de cette totalisation inductive dependait
donc de la quantité d'information accumulde. Elle vacillait lorsque sa base documentaire était
compromise par les rdcoltes rapportées de nouvelles investigations"; G. Thuillier, J. Tulard, La
méthode en histoire, Paris, 1986, p. 145-168; in studiul sau asupra legaturii lui Mihai, Constantin
Giurescu era sceptic in privinta posibilitatii de a schimba concluziile sale, chiar cu sprijinul unor
documente noi, Vechimea rumániei in Tara Romcineascä i Leglitura lui MihaiViteazul, in Studii de
istorie sociala, Bucurqti, 1943, P. 51.
3 Elemente ale unei pragmatici a istoriei se regasesc in P. Bourdieu, Esquisse d'une théorie de la
pratique, précédee de trois etudes d'éthnologie kabyle, Geneve, 1972; Luc Boltanski, L'amour el la

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4, p. 99 110, 2002

www.dacoromanica.ro
 100 Violeta Barbu 2

aceea, vom spune impreund cu Michel Foucauld cä identitAtile §i legdturile sociale

nu au o naturd, ci numai manifestdri in act (usages). Pe de aka parte, pragmatica
discursului, deci transferul practicilor in discursul izvoarelor de istorie sociald §i
juridicd, care ne permit sd le sesizAm, presupune recunoaterea atat a unor enunturi
subiective (al cdror subiect, autor II cunoa§tem), cat §i a unor enunturi colective4.
Acestea din urrnd, preluate §i difuzate de o varietate de actori sociali sunt de naturd
politico-constitutionalà sau juridicA, adicd au puterea sd producd o reconfigurare a
campului social 4i "forme noi de putere"5.
2. Din aceastd perspectivA a manifestdrii in act, am considerat cd este
legitim sã ne intrebdm din nou ce este "legdtura lui Mihai": spre deosebire de cei
care vazuserd in ea ins4i "actul de infiintare a 4erbiei" sau de recunoa§tere a ei6,
Constantin Giurescu o considerase "o mAsurd cu caracter fiscal", care urmArea
stabilizarea i lArgirea bazei de impozitare cu scopul procurArii de lichiddti pentru
sustinerea campaniilor militare7. Cu toate cd este primul alatuitor al dosarului
documentar al problemei, istoricul Ii concentreald analiza naturii "legaturii lui
Mihai" pe geneza ei, pusd in termenii cauzAefect. Perspectiva deschisd de
C. Giurescu ar merita cu prisosinta a fi reactualizatd in lumina noilor cercetAri
privitoare la impactul fiscalitAtii asupra agriculturii in economia otomanA8 i a

justice comme compétences. Trois essais de sociologie de l'action, Paris, 1990, p. 37-53; Thomas
Kuhen, Law, Family and Women. Toward a legal Anthropology of Renaissance Italy, Chicago, 1991;
B. Lepetit si J. Revel, L 'experimentation contre l'arbitraire, Paris, 1992, p. 261-265; Les formes de
l'experience. Une autre histoire sociale, ed. Bernard Lepetit, Paris, 1995.
4 Despre aceste formule care traverseaza gandirea politico-juridica a evului mediu, dupa ce numele
emitatorului s-a pierdut in memoria colectiva, Alain Boureau, "Quod omnes tangit": De la tangence
des univers de croyence a la fondation simantique de la norme juridique médievale, in "Le gre des
langues", 1990, nr. 1, p. 154-160; idem, La competence inductive, in Les formes de l'experience,
p. 35.
5 A. Boureau, op. cit., p. 160.
6 N. Balcescu, Despre starea sociald a muncitorilor plugari, in Patru studii istorice,
ed. P.P. Panaitescu, 1943, p. 56; A.D. Xenopol, Istoria Romdnilor din Dacia Traiand, ed. a III-a,
Bucuresti, f. a., vol. VI, p. 130; R. Rosetti, Pdmeintul, satenii Ci stapcinii, Bucuresti, 1907, passim;
N. lorga, lstoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1935, 1, p. 181; idem, Constateiri cu privire la viafa
agrara a romdnilor, Bucuresti, 1908, p. 28-32; St. Longinescu, Afezdmeintul fi legatura lui
Mihai Viteazul, Bucuresti, 1919.
7 C. Giurescu, op. cit., p. 62-64; la cauze fiscale se refera si George Bratianu in Servage de la glebe et
regime fiscal. Essai d'histoire comparée roumaine, slave et byzantine, in Etudes byzantines d'histoire
économique et sociale, Paris, 1938.
8 Excedentul produs de agricultura taraneasca libera a fost preluat de stat nu sub forma produselor, ci a
fiscalitatii de stat; acesta ii reduce astfel dimensiunea politica la una preponderent fiscalk Bruce
McGowan, Economic Life in Ottoman Europe: Taxation, Trade and the Struggle for Land
1600-1800, Cambridge, 1981; David Seddon, A New Paradigm for the Analysis of Agrarian
Relations in the Middle East, in "Current Sociology", t. XXXVIII, 1987, p. 1-65; Huri Islamoglu-
Inan, Les paysans, le marché et l'Etat en Anatolie au XVIe siecle, in "Annales ESC", 1988, nr. 5,
p. 1025-1043.

www.dacoromanica.ro
3 Legatura" lui Mihai Viteazul efecte juridice 101

mutatiilor provocate de aparitia economiei monetare in tdrile romdne la cumpana

secolelor XVI-XVII9.
Dupd ce, in monografia dedicatd lui Mihai Viteazul in 1936, admisese
concluziile lui Giurescum, in studiul despre dreptul de strAmutare, P.P. Panaitescu
i§i modified modelul explicativ: "legAtura lui Mihai" este o politica sociald care
consfinte§te abolirea dreptului anterior de stramutare, atfit al rumdnilor, cat §i al
oamenilor cu invoiald (cultivatorii liberi)", categorie a cdrei existentd fusese
demonstratd de LC. Filitti12. Ea nu are un caracter fiscal, ci unul economic:
"ridicarea boierimii care devine negutatoare de grfiu" §i deci interesatä sa obtind,
cum ar fi spus Marx, un plusprodus.
De§i ambele abordäri, ca §i cele care le sunt subsumate", sunt orientate de
acelea§i documente, adied de cele posterioare domniei lui Mihai Viteazul, ele nu au
invocat configuratia sistemelor normative ale epocii. 0 pozitie sinteticd ce ar trebui
mentionata aici este cea a lui Florin Constantiniu, ultimul cerceator care a reluat
dosarul problemei, in cadrul temei vaste a "iobagier, dintr-o tripld perspectiva
braudeliand, "evenimentiald, conjuncturald, structuralr". Existd, potrivit opiniei
lui Florin Constantiniu, o configuratie de cauze care a dus la "legatura lui Mihai":
cauze structurale (procesul de deposedare de pamAnt a tdranimii libere la sfar§itul
secolului al XVI-Iea), cauze conjuncturale §i cauze evenimentiale (interesele
domniei in raport cu constituirea domeniului funciar, interesele boierimii
preocupate sa asigure forta de muncd stabild necesard exploatarii pdmAntului,
premise consolidate de alti factori, cum ar fi dislocArile de populatie provocate de

9 Bogdan Murgescu, Circulafia monetarci in prile romcine in secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1996,
p. 272-274 ; inlocuirea darii in produse prin care rumanii dobandeau dreptul de a se stramuta si chiar
de a se judeci (galeata de iesire) cu rascumpararea in bani este un factor nou care Inca nu a fost pus in
conexiune cu "legatura lui Mihai".
i° P.P. Panaitescu, Mircea cel Batrcin, Bucuresti, 1936, p. 94-95.
" P.P. Panaitescu, Dreptul de strdmutare al feiranilor in Tarile Romeine (plina la mijlocul secolului al
XVH-lea), in SMIM, t. I, 1956, p. 63-122 ; din cele patru documente pe care se bizuie ceea ce
P.P. Panaitescu numeste "lamurirea definitiva" a problemei, documentul din 5 august 1628, privitor la
incercarea nereusita de a se judeci a rumanilor de pe mosia din Balteni a marelui vornic Hrizea, nu se
refera deloc la abolirea libertatii romitnilor de a se putea elibera in perioada de dupa domnia lui
Mihnea voda, ci la suprimarea probei "lege peste lege" cu 48 de juratori.
12 I.C. Filitti, Oameni dependenfi i cultivatori liberi in Princtpatele romcine in secolele XV-XVII, in
AAR., Mem. Sect. 1st., s. III, t. XIII, 1933, p. 370-375; idem, Despre "legatura" lui Mihai Viteazul in
"Revista istorica romdna", t. II, 1932, p. 221-231 ; idem. Proprietatea solului in principatele romeine
pang' la 1864,in Opere alese, ed. Georgeta Penelea, Bucuresti, 1985, p. 197-423.
13 0 sinteza a acestora la $tefan Stefanescu, L'evolution de l'asservissement des paysans de Valachie
jusqu'aux reformes de Constantin Mavrocordat, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. VIII, 1969, nr. 3,
491-499; Stefan Stafanescu, Damaschin Mioc, Tiircinimea din Tara Romaneacti fi Moldova in veacul
al XVII-lea, in "Revista de istorie", t. XXXII, 1979, nr. 12, p. 2285-2301; Stefan Stefanescu,
Damaschin Mioc, Pránimea din Principatele Romeine in secolele XIV-XVI. Privire sintetica, in
SMIM, XI, 1992, p. 9-20.
14 Florin Constantiniu, Iobligia in istoriografia romdneasca, in SMIM, 1983, X, p. 78, unde se trimite
la un studiu manuscris intitulat Preinimea aservird din Tara Româneascii de la legcltura lui
Mihai Viteazul la reformele lui C. Mavrocordat.

www.dacoromanica.ro
 102 Violeta Barbu 4

invazia otomand, dificultätile vistieriei de a asigura incasarea regulata a ddrilor,

perspectiva contestatiilor intre sal:di-di de rumfini pentru revendicarea celor fugiti,
ascendentul dobfindit de marea boierime asupra domnului in urrna tratatului din
1595 cu Sigismund Bathory)15.
3. Diversele straturi de sens pe care arheologia lingvisticd le poate degaja
in evolutia si utilizarea in discurs a enuntului de care ne ocupdm nu pot fi reperate
ai cfintArite cleat cu "mijloace endogene", produse de contextele variabile in care
diversii actori sociali II invocd. Documentele interne ale domniei lui Mihai
Viteazul, dupd cum stim, nu pomenesc, nici mdcar aluziv, o mdsuril normativd cat
de cat comparabild cu ceea ce ulterior a fost invocat ca find "tocmeala lui Mihai".
Dacd vom lua ca element de comparatie formularea din hrisovul lui Radu Mihnea
din 24 aprilie 1613 ca unica tentativd cunoscutd noua de redare a continutului
"legaturii"16, intr-un singur document pdstrat in original, datat 4 mai 1596, la numai
cloud sdpamâni de la emiterea asezämdntului destinat organizárii vietii monastice
(13 aprilie 1596), se recurge la o expresie comund cu cea din hrisovul lui
Radu Mihnea: "vecini in veci"17.
Asupra sensului cuvfintului "legaturd" si a echivalentelor sale slavone s-a
oprit C. Giurescu. El a observat primul cã cele dintfii atestäri (24 aprilie 1613
hrisovul lui Radu Mihnea si cloud zapise din 12 mai 1614)18 intrebuinteazd termenul
de intocmealci, tocmire (takmajenie), iar toate cele posterioare se fixeald asupra
termenului de "legaturd" (svezaniia), "avdndu-se in vedere efectele ei", crede
C. Giurescu, punfindu-I in relatie cu verbul "a lega" (de pdmfint)19. Cum s-a produs
alunecarea i restrfingerea de sens pomenitd de C. Giurescu si P.P. Panaitescu? De
fapt, sensul general de bald din limba veche al cuvantului "legaturd" este cel de
"obligatie, obicei"20, asa ink ea comutd integral cu "asezAmant, tocmeald". Asa
stau Inca lucrurile la 1620, and, in mod exceptional, aldturarea celor doi termeni
tocmealei/legeiturci intr-un document al lui Gavril Movild21 (tamejenie i svezanie)
cu referire la asezamantul lui Mihai voievod poate fi pusd in legatura cu o sintagmã
verbald din hrisovul lui Mihai Viteazul privitor la organizarea mändstireascd din

15 FL Constantiniu, art. cit., p. 77.

16 Traducerea lui P.P. Panaitescu, Dreptul de strcimutare, p. 94: "care pe unde va fi, sA fie vecin in
veCi".
17 DRH, vol. XI, nr. 165, p. 211.
18 C. Giurescu, op. cit., p. 71-74.
19 P.P. Panaitescu subscrie acestei interpretAri: «Socotim cA numele dat acesteui asezArnant domnesc,
"legatura", slavoneste "svezanie", care InseamnA legare, InlAntuire, indicA obiectul sAu, legarea de
glie», Dreptul de strämutare in tarile romiine, p. 96 ; cf. Fr. Miklosich, Lexicon paleoslovenico-greco-
latinum, Vindobonae, 1862-1863, sv. thveazu "vinculum"; Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-
romdnesc, ed. Grigore Cretu, Bucuresti, 1900, sv. sveazanu "legal".
20 DLR, s. v. legalura.
21 "§i i-au apucat intocmeala si legatura lui Mihai voievod ", 8 iunie, 1620, C. Giurescu, Vechimea
rumeiniei, p. 76.
www.dacoromanica.ro
5 Legatura" lui Mihai Viteazul efecte juridice 103

13 aprilie 159622: "am tocmit 5i am legat", unde ultimul verb indica intdrirea prin
invocarea autoritätii (peceti, martori, blestem).
Prin urmare, primele contexte semantice inregistrate in documentele din
perioada 1613-1620 5i distributia termenului "legaturd" ne alduzesc mai degrabd
cdtre circumscrierea sensului de "obicei intdrit". Urmfind principiul cronologic,
completa substituire ulterioard a termenilor takmeijenie cu svezanie §i a lui
tocmealli cu legaturd ar trebui sd corespunda unei evolutii semantice care se
indeparteazd de sensul primar, originar, 5i care acumuleazd trdsdturi noi, capdtate in
procesul utilizdrii in practica juridicd, de cdtre diferiti actori sociali (domnia,
Biserica, boierii, rumfinii). i nu numai atat. SA' nu uitdm distorsiunile, straturilede
sens, alunecdrile, contamindrile, de care este rdspunzAtoare memoria colectivd23; in
al cdrei tipar un enunt colectiv este silit sä curgd deindatd ce intrune5te consens
social. 0 astfel de alunecare rdzbate dintr-o curioasd forrnulare aflatd intr-un act
tarziu din 20 mai 1659. Marele logofdt Preda Brincoveanu, ispravnic al scaunului
Craiovei, Ii intdre5te egumenului mdndstirii Cdluiu pe rumanii din Rdbegi24, care
pretindeau cã sunt oameni slobozi. Dovada produsd in instantd de egumenul de la
Cdluiu este "hrisovul mAndstirii de cumpArdtoare 5i de legdtura lui Mihai voievod,
cum cd i-au apucat 5i legAtura lui Mihai voievod acolo in sat"25. Potrivit exprimdrii
din acest document, s-ar putea intelege Ca hrisovul stipula chiar, in chip explicit, cd
rumanii se aflau sub incidenta "legaturii" in momentul in care mdnAstirea a intrat in
posesia satului Rabegi. In fata ispravnicului, egumenul trebuie sd fi citit de fapt
actul de danie din 7 iunie 159526, prin care fratii Buze5ti cumpard ocinile Rabegilor
5i le ddruiesc ctitoriei lor de la ailuiu. Evident, documentul nu face nici o referire
la "legatura lui Mihai" i a-1 interpreta, prin conjecturare cu ceea ce afirmd in actul
din 1659, ca pe un element post-quem in incercarea de a data "legatura" ar insemna
un abuz. Se poate deduce totu5i cä, dupd mai bine de o jumdtate de secol, persoana
voievodului Mihai ca i hrisoavele emise in numele lui erau automat puse in
legaturd cu a5ezAmAntul care ii poarta numele.
4. Imediat ce proiectam posteritatea juridied sau, mai corect spus, punerea
in act (1 'usage) a acestei "legturi a lui Mihai" in sistemul general normativ
(juridico-administrativ), nu se poate sä nu observdm ateva particularitati care ii
conferd un caracter particular, adicd transgresiv 5i inovator. Pornind apdar pe calea
deschisd, in memoria documentelor, de insd5i sintagma care o define5te, "legdtura
lui Mihai" apartine, din punctul de vedere al genezei sale, sferei dreptului domnesc.
Istoricii dreptului romfinesc sunt de acord in a atribui domnului in pile romAne pe
toatd perioada lung a Vechiului Regim, aldturi de o nelimitatd 5i indistinctd
competenta juridico-administrativA specified modelului monarhiei patriarhale-

22
DRH, B, XI, nr. 160, p. 205-206.
23 Paul Ricoeur, Mémoire, oubli, pardon, Cerf, 2000, P. 45-68.
24 Cf. Reibefti in regestul publicat de C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 117-118.
25 Ibidem, p. 118.
26 DRH,B, XI, p. 162-163.

www.dacoromanica.ro
 104 Violeta Barbu 6

funciare27, §i o Iimitatä putere legislativa. DacA la acest nivel lucrurile stau mai clar,
confuzia incepe sa domneascd de indatd ce admitem, impreund cu Valentin
Georgescu, cd justitia administratA de domn posedA caracter viager, cu alte cuvinte
nu transcende §i nu supravietuiqte persoanei fizice a domnului in functie.
Caracterul de fictiune abstractA al normei de drept se construiqte pe consensul
corpului politic care ii asigurd perpetuarea i eficienta juridicA. Din acest punct de
vedere este legitim sa afirmAm cã norma de drept ca imanentä persoanei domnului
se cristalizeaza de abia in secoul al XVIII-lea §i nu depinde de aparitia dreptului
scris la jumdtatea secolului al XVII-lea. Lipsa de autoritate a lucrului judecat §i
redeschiderea proceselor de la o domnie la alta sau chiar in timpul aceleia§i domnii
sunt un argument temeinic in sprijinul caracterului viager al justitiei administrate
de principe i se constituie, in mod esential, ca o consecinta a principiului domnul
"legea insufletite" lex animata, nomos empsichos.
Pe de altA parte, ceea ce autorii tratatului de istorie a dreptului romfinesc
numesc "dreptul domnesc" se referd la competenta domnului: 1) de a emite
asezdminte, tocmeli sau legdturi, 2) de a omologa, prin sanctiunea autoritAtii,
dreptul cutumiar transformandu-I in drept pozitiv28. Actele domne§ti cu caracter
normativ sau de cenzurd (a§ezdminte, tocmeli, legaturi) devin drept pozitiv, nu
numai prin "receptarea" lor de cdtre domnii succesivi, ci §i prin acordul intregului
corp social. Practica aratä de asemenea cä introducerea obiceiurilor de natura
impunerilor fiscale era evitatd in general de domnii din secolele al XVI-lea §i al
XVII-1ea, de frica unei damnatio memoriae vezi de pildd cazul lui Petru
$chiopu129 dar abrogarea unor obiceiuri "considerate rele i ddunAtoare" rarndnea
o prerogativä normativd de care unii domni au facut uz in aceastä perioadd (apelând
la dreptul bizantin de cenzurd).
5. Dintre cele 12 asemenea acte constitutionale, majoritatea (8)
privitoare la materia ecleziastick "legAtura lui Mihai" este singura normA de drept
pozitiv cu caracter inovator, flinda i§i asumd misiunea de a institui o noud ordine
sociald". "LegAtura lui Mihai" este a§adar o exceptie in toate componentele sale.
Din moment ce administrarea justitiei are un caracter viager, cum este posibil ca o
"tocmeald" cum este cea a lui Mihai, pe care nici un document ulterior nu o

27 Modelul propus de Max Weber in Sociologie du droit, Paris, 1986, p. 191: administrarea patriarhala
a justitiei e o cAutare a unor principii materiale care sA regleze ordinea socialA, aceste principii putand
fi politice, utilitare i etice ; administratia si justitia sunt contopite, jurisdictia land forma justitiei;
cf. cu situatia administrArii justitiei in epoca postcarolingiana, cfind conflictele se reglau in Franta nu
in tribunale, cu criterii juridice obiective, ci prin arbitrii oficial alesi, al cAror scop nu era judecata
potrivit unei anume legi, ci o solutie care sA dezamorseze un conflict exploziv real sau potential,
v. Patrick J. Geary, Vivre en conga darts une France sans état: typologie des mécanismes de
regiments des conflits 1050-1200, "Annales ESC", t. 5, 1986, p. 1107-1133 ; F. Chette,
Suum Cuique Tribuere, "French Historical Studies", t. VI, 1970, p. 217-299.
28 Istoria dreptului romcinesc, vol. I, ed. Vladimir Hanga, Bucuresti, 1980, p. 253.
29 D. Barbu, Bizant cotra Bizant, Bucuresti, 2001, p. 48-70.
30
Ibidem, p. 40-41.
www.dacoromanica.ro
7 Legatura" lui Mihai Viteazul efecte juridice 105

situeaza intr-un act juridic precis care sa poata fi invocat, sa aparA ca norma de
drept, la 12 ani dupa moartea domnului si sä se mentina in vigoare aproape un
secol, adica pana in epoca lui Constantin Brancoveanu? Ce anume o face sa
intruneasca consensualitate i legitimitatea tuturor actorilor sociali, persoane fizice
si juridice (domni, boierime, manastiri, rumani)? Cum se constituie aceasta
consensualitate? Care a fost epoca ei de maxima eficienta juridica? Pentru a
raspunde la aceste intrebari, e necesar sa disociem intre punerea in act a enuntului
normativ de Care subiectul emitent (Mihai Viteazul) si practicile pe care le
genereaza si reglementeaza in timp, adica intr-o epoca cand norma cunoscuta sub
numele de "legatura lui Mihai" devine un enunt colectiv. Ca urmare a acestei
disocieri, am plecat de la premiza prezumtiei de coerenta a celor care au cautat sa
desluseasca misterul problemei, cautand in dosarul ei numai elementele (enunturi,
decizii) care puteau sa o confirme.
in randurile de fata ne vom opri numai asupra acestei perioade posterioare
domniei lui Mihai Viteazul, and tocmeala care decurgea dintr-o prerogativa a
dreptului domnesc se transforma in enunt colectiv.
6. in momentul aparitiei studiului sau, Constantin Giurescu identificase
80 de documente situate in intervalul 1613-1709 care mentioneaza legatura lui
Mihai, la care am putea adauga astazi, intr-un bilant tot provizoriu, un numar de
peste alte 20, majoritatea din vremea domniei lui Matei Basarab, depistate in
procesul de editare a documentelor interne ale acestei domnii31. Am supus aceasta .

unitate seriala relativ omogena de documente administrative la o analiza cantitativa

extinsa pe o perioada lunga, de aproximativ un secol, spre a face cu putinta
sesizarea eventualele rupturi si abateri semnificative32, ele insele semne ce indica
prezenta unui element nou fata de tentativele de pana acum de a fauri un model
explicativ. Acest factor se nume§te schimbare. Desi bazate pe documente din tot
veacul al XVII-lea, atat modelul liniar fiscal ori social (Giurescu-Panaitescu-
Filitti), de tip cauza-efect, cat i modelul conjunctural (Fl. Constantiniu) fuseserã
concepute ca niste modele statice pe baza unui nucleu de elemente acumulate din
perioade diferite.
Cum era de asteptat, din punctul de vedere formal al emitentilor, 91% din
documente sunt acte domnesti; celelalte sunt emise fie de marele ban al Craiovei
(4), fie sunt ravase de adeverire ale unor boieri juratori (5). Deindata ce proiectam
aceste date pe axa cronologica, se constata un fapt surprinzator: in prima perioada,

31 Ex. gr. 30 aprilie 1633, DRH, XXIV, p. 61; 25 aprilie 1634, XXIV, p. 325; 26 aprilie 1634,
XXXIV, p. 325-326; 12 iunie 1634, XXXIV, p. 396-397; 11 martie 1636, ANIC, Colectia Ionascu
1/48; 19 aprilie 1636, AN1C, M-rea Tismana XCVII/16; 30 decembrie 1645, XXX, p. 389-390;
31 mai 1646, ANIC, Doc. 1st. CCCLXXII/134; 15 ianuarie 1647, XXXII, p. 27-28; 12 iunie 1647,
XXXII, p. 184-185; 13 ianuarie 1650, ANIC, M-rea Campulung LX1/19; 18 martie 1650, ANIC,
ms. 127, f. 234; 2 februarie 1653, DJAN Dolj, Col. Doc. CCCXLI/10 etc.
32 G. Duby, Histoire quantitative ou histoire serielle, in Cahiers Vilfredo Pareto, Genua, 1968,
p. 125-130; Francois Furet, Le quantitatif dans l'histoire, in Faire de I 'histoire, ed. Jacques Le Goff si
Pierre Nora, Paris, 1974, vol. I, p. 69-92.

www.dacoromanica.ro
 106 Violeta Barbu 8

1613-1620, cuprinsd intre recunogterea de cdtre Radu Mihnea a normei "legaturii"

§i pand la prima atestare a acesteia in forma slava "svezanie" in domnia lui Gavril
Movild (8 iunie 1620), se afld plasate cele mai multe documente in care fie direct,
fie indirect, emitenti privati, altii deck domnia, invocd legdtura lui Mihai33.
Coroboratd cu indecizia terminologicd, aceastd observatie ne conduce spre
concluzia ca fazei de cristalizare ii este caracteristia o slabd asumare de cdtre
domnie a acestei norme de drept pozitiv, compensatd de consensul cu care ceilalti
actori sociali (boierimea, ruradnii, egumenii) invocd "legatura lui Mihai" pentru
a-si sustine drepturile; gadar de fapt, tara "pune legea" pe care domnul "o
spune 34.
Din acest punct al analizei, decuparea datelor in subsisteme vine aproape
de la sine §i nu e greu de vdzut cd o constantA strdbate intreaga serie §i ea este data
de rdspunsul la intrebarea "eine apeleazd la aceastd norma?": rumAnii sunt
principalul actor social pentru care "legAtura lui Mihai" reprezina una din
formuldrile normative ale statutului social de aservire, ei o invocd cel mai frecvent
(82%) in procese in care cer judecirea: tam "pune legea".
Pe de altd parte, distributia documentelor pe subserii corespunzatoare
domniilor scoate la iveald proportia covfir§itoare (43%) a actelor din epoca lui
Matei Basarab care mentioneazd "legatura lui Mihai". AceastA cre§tere
spectaculoasA este insotitd de cdteva elemente noi care o fac §i mai interesantA.
Unul din acestea este practica utilizArii sintagmei "rumfini de tra4ie §i de legaturd"
nu in litigii de proprietate sau in cereri de rascumparare, ci in acte de vfinzare i de
hotdrnicie35, ceea ce denotA relevanta sociald a gezdmantului. Un alt element de
noutate este intoarcerea "legaturii lui Mihai" in sfera dreptului pozitiv, domnesc, nu
numai sub aspect cantitativ, ci mai ales sub aspectul creativitätii procedurale. In
tentativa sa de a rationaliza administrarea justitiei, domnul recurge frecvent la
invocarea "legaturii" in procedura probatorie, chiar dacd partile aflate in litigiu
nu-si intemeiazd revendicdrile pe ea, cum se intfimplase cu regularitate pAnd atunci.
A§a este cazul cu pricina rumdnilor din Valea Matdului (judetul MuFel) din
28 aprilie §i 14 august <1646>36, actul din 20 septembrie 1649, privitor la rumdnii
mdndstirii Plumbuita, revendicati de Radu Mihalcea, mare comis", actul din
18 martie 165038. Cu alte cuvinte, domnul este, de data aceasta, cel care "pune
legea", altfel decdt o fkuse inaintgul sdu Radu Mihnea. Pentru a utiliza un termen
weberian, domnul Radu Mihnea "descoperise" legea: "domnia mea am autat §i am

33 Documentele din 12 mai 1614, 12 decembrie 1616, Giurescu, op. cit., p. 73-74 ; 14 august 1619,
22 aprilie 1620, DIR, Seria B, sec. XVII, vol. II, p. 404, 503-504.
34 Daniel Barbu, Bizant contra Bizant, p. 40-41.

35 4 iunie 1645, DRH, B, XXX, p. 229 ; 15 iunie 1647, DRH, B, XXXII, p. 197-203.

36 C. Giurescu, Vechirnea rumániei, p. 95-98.

37 lbidern, p. 102-103.

38 Marcel-Dumitru Chick Silvia Vatafu-Gaitan, Melentina Bazgan, Catalogul documentelor Teirii

Romeinesti din Arhivele Nationale, vol. VII, Bucuresti, 1999, p. 39; ANIC, ms. 127, f. 234.

www.dacoromanica.ro
9 Legeitura" lui Mihai Viteazul efecte juridice 107

adeverit foarte bine"39, spune el in hrisovul din 1613. Matei Basarab investeste
norma de drept pozitiv cu autoritatea constrfingerii juridice, chiar dacd ea imbracd
mai degrabA forma unei degraddri civile; rumânii care pierd procesul lor cu
mAnAstirea care-i stApaneste din mosi strdmosi si din legAtura lui Mihai sunt
amenintati cu pedeapsa infamantd ("cat am vrut domnia mea sä le raz bdrbi le si sA-i
dau prin targ")40.
7. in limitele pragmaticii discursului juridic, cea mai importanta constatare
ce trebuie fkutä este aceea cA in toate aceste acte tocmeala voievodului este
invocatä ca probd juridicA. Fapt ce nu poate sa surprindd, dacd admitem cd in
sistemul juridic al tdrilor române, proba nu este "o obligatie", ci un drept acordat
uneia dintre pärti i cã granita intre norma formald si proba juridicA este extrem de
fluctuantA41.
Desi toate aceste acte privesc exclusiv dreptul de stApfinire asupra unor
rumâni, din punctul de vedere al procedurii judiciare putem sa sesizam existenta a
trei situatii. In prima categorie de procese, intre boieri i mdnAstiri pe de-o parte si
rumâni, pe de altd parte, care reprezintd 80% din totalul documentelor examinate,
sintagma "legatura lui Mihai" este intotdeauna, adicd rara nici o exceptie, alAturatA
sintagmei "rumfin de mostenire sau de cumpärätoare". Cu alte cuvinte, procesele si
judeatile au ca scop stabilirea dreptului de proprietate asupra unor rumâni care au
fost "de mostenire si din legAtura lui Mihai", sau "nici de mostenire, nici din
legAtura lui Mihai". Ca probd juridica in aceste situatii "legatura lui Mihai"
intdreste cel dintfii drept probat sau contestat in instantA (de mostenire sau de
cumpArAtoare). Cu alte cuvinte, farA exceptie, ea nu este invocatd niciodatä singurA,
ceea ce inseamnA cA nu avea aria de a proba sau contesta statutul de aservire al
rumânilor, ci doar de a intäri, prin factorul continuitate, dreptul probat prin
mostenire si cumpAratoare. in afara unui singur document care priveste pe urmasii
unui ordsean din Arges42, asupra cAruia "legatura" are efectul schimbärii conditiei
sociale, in toate celelalte cazuri nu se pomeneste nicdieri ca o persoand liberA sO El
devenit rumân ca efect al aplicarii "legaturii".
in cea de-a doua categorie de litigii, mult mai putin numeroase, doi stApAni
Ii contestd reciproc dreptul de proprietate asupra unor rumAni, unii in temeiul
dreptului de mostenire si de cumparatoare, altii in temeiul "legaturii lui Mihai".
Este evident cd "legatura lui Mihai" desfiinteaza drepturile de mostenire sau
cumpArare anterioare ei.
De departe cea mai interesanta dintre categoriile de documente ale acestui
dosar este cea in care doi proprietari aflati in litigiu invock ca unicd probA, starea
de fapt la momentul "legaturii lui Mihai". 0 suitd de procese purtate in anul 1652 si

39 Max Weber, op. cit., p. 124; Weber face distinctia dintre crearea i descoperirea dreptului
(Rechtsfindung und Rechtserfindung).
40 AN1C, M-rea Glavacioc, XV1I/6 ; Catalogul documentelor, p. 48.
41 Max Weber, op. cit., p. 165.
42 P.P. Panaitescu, Dreptul de stramutare, p. 98.

www.dacoromanica.ro
 108 Violeta Barbu 10

care ni s-au pAstrat in 8 documente43, ne ajutd sä intelegem mai bine cum se

constituie in instantã (divanul lui Matei Basarab) efectele juridice ale "legaturii lui
Mihai" ca unica probd juridia. Un grup de rumfini sunt revendicati atat de
Mitropolie, ca fiind prinsi de legatura in satul ei, la Horeavita, cat i de urma§ii lui
CioanA comis, ca fiind fugiti din Horeavita 4i prinsi de legatura in satul lor,
Cocicodia. Pare destul de evident cA singura probA admisä in instantä este cea a
juatorilor, a aror memorie sd fie contemporanA cu evenimentele. De aceea, cel
putin cloud legi, una de 6 jurAtori §i alta de 12 jurãtori, au dificultati in a convinge;
caz fArA precedent, trei din jurAtori sunt contestati de unna0i lui CioanA comis §i
substituiti. In aceastã crizA de credibilitate, domnul insu§i instituie o inovatie
proceduralA, potrivit dreptului sAu nelimitat din modelul administratiei patriarhale a
justitiei de a interveni, inlAturfind formele §i mijloacele de proba considerate
irationale. Fiinda nu mai crede pe nimeni cu alte cuvinte domnul nuli mai aratä
acordul cu o procedurd judicial-A consacratA de uz trimite la un martor anume,
"unchea§ul Lepädat din Strehaia", ca el sd jure in bisericA pe Evanghelie "cu mare
afurisenie", in fata egumenului despre starea de fapt in vremea "legaturii lui
Mihai"44. Motivul rational invocat pentru aceastA rästurnare a procedurii este acela
al credibilitatii: "pre tine voi sA te crez, i te jur §i te leg cu numele lui Dumnezeu,
§tiindu-1 om barb §i cu oameni de suffer. Factorul constrfingator nu lipse§te din
aceastä procedurd de exceptie: de va umbla "cu fatArii ori cu cuvinte ale altora",
domnul va trimite un om domnesc, care-i "va umbla pe urmA §i va adeveri lucrul
tot", §i "rea scarbd va petrece" din partea domnului. Acest episod oglindqte nu o
criza a institutiei jurAtorilor, ci a legitimitatii invocdrii "legAturii lui Mihai" la o
jumAtate de secol de la emiterea ei, in conditiile in care ea ar trebui sa fie adeverita
cu martori contemporani ei. Constantin Serban repetä procedura in 1654; in fruntea
celor 24 de jurAtori desemnati pentru a depune märturie in favoarea mAndstirii
Argq i impotriva rumfinilor din Gropni, care contestau cã ar fi ai ei i a nu i-a
apucat "legatura lui Mihai" in Grosani, este gezat batranul Micud, "om de 90 de
ani". Rumânii contest& i acest jurdmânt, care trebuie astfel repetat in fata
domnului aflat "pre baltd la preumblare"45. In termenii pragmaticii, norma nu mai
este legitima atunci cfind nu mai intrune§te consens asupra practicii procedurale
care trebuie sd o aplice in justitie.
Pentru cd nu mai poate conta pe memoria vie, in 1653 Matei Basarab
recurge la o altd modalitate neobi§nuitA de a atesta prezenta unor rumâni intr-un
anumit loc la vremea "tocmelii lui Mihai". Vom aduce in discutie acest document
inedit, pentru Ca practica procedurala instituitA de instanta de judecatA, domnul
Matei Basarab, devine semnificativä pentru incapacitatea "legAturii" de a mai fi
eficientA in aceastA epoca, atunci and este invocatd ca unicd norma de drept.

43 24 aprilie, 27 aprilie, 11 mai, 31 mai, 26 iulie, 28 iulie, 6 august, 13 august 1652, regeste la
C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 104-107.
44 1. Chirita, Documente bremcovene i oltene, in " Arhivele Olteniei ", t. XVIII, 1939, p. 145-146.
45 C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 114.

www.dacoromanica.ro
 11 Legiitura" lui Mihai Viteazul efecte juridice 109

Apelul la ea obliga pe domn de fiecare datA sA "creeze" proceduri noi sau sd le

acomodeze pe cele consacrate de uz, iar realizarea acordului intre actorii sociali
trebuia obtinuta la fiecare caz in parte. AceastA "jurisprudentd" nu se putea
dezvolta insd fArd ca ea sd afecteze caracterul rational, atat cat era, al procedurii de
judecatd. Documentul din 2 februarie 1653 il abiliteazd pe mitropolitul Stefan sd
emitd o carte de blestem in care sd se decidd apartenenta rumanilor Dragdnesti, ori
la plasa Broscarilor ori la plasa Gogosi, dupd cum i-a apucat "legatura lui Mihai".
Cei 12 jurAtori convocati de domn n-au fost capabili sal jure in nici un fel, astfel
incat domnul decide ca ei sd mArturiseasca sub mare blestem "unde s-au ndscut,
unde au crescut i unde au locuit mai mult" acesti rumani si acolo sA-i dea46.
Recunoscand implicit imposibilitatea operArii cu o reguld de drept ce se numea
"legAtura lui Mihai", domnul o substiuie cu o alta: dreptul de proprietate decurge in
acest caz din cel de nastere, permanentd i locuire.
8. La intrebarea "ce este legatura lui Mihai" in epoca in care ea a devenit
un enunt colectiv s-ar putea rdspunde, in tennenii antropologiei juridice, a ea este
o normd de drept domnesc receptatd si sanctionatd in 1613 de domnul Radu Mihnea
prin expresia "n-am vrut domnia mea a strica a asezdmantul lui Mihail Voievod".
In logica aborddrii noastre, receptarea i cenzurarea unor reguli de drept emise de
un domn de cdtre un alt domn se inscriu nu numai intr-un sistem de politici sociale
sau financiare, ci au o relevantd pentru dinamica sistemului de drept. Cum modelul
justitiei viagere este construit pe regula cenzurii sau a ignordrii si nu pe cea a
continuitAtii in ceea ce priveste dreptul domnesc (nu si cel obicinuielnic), rezultd
cd, dupd 1613, "legAtura lui Mihai" ca norma de drept a pArdsit sfera dreptului
domnesc, devenind enunt colectiv incadrabil in sistemul dreptului cutumiar.
Caracterizatd de consensualitate si de legitimitate, find recunoscutd de toti actorii
sociali, ea si-a dovedit eficacitatea catd vreme era inseratd intr-o procedurd
probatorie in coroborare cu altA norm& de drept, cea a dreptului de mostenire sau de
cumpdrare. Cand a inceput sd fie invocatd ca normd unicd, "legdtura lui Mihai" nu
a putut produce efecte juridice reale dupd moartea lui Matei Basarab, din lipsa
mijloacelor rationale probatorii. Impunerea unor practici noi de aplicare a ei,
acomodate de la caz la caz, a dovedit pe deplin caracterul ei limitat de "reguld" de
drept. Spre deosebire de lege, ea nu putea absorbi fait sA dispard inovatiile venite
din practicd i, cu atat mai putin, nu putea sA supravietuiascd dacd nu se mai
investeau in ea mijloacele de presiune si de coercitie care asigurd respectul
normelor.

46 DJAN Dolj, Col. Doc. CCCXLI/10, regest in Catalogul documentelor, p. 303; cf. procedura
asemAnittoare din documentul emis de Alexandru Dias la 16 mai 1628, In problema conflictului dintre
marele logofAt Hrizea i rumanii din BAlteni: grupul de 24 de jurAtori fac anchetA la fata locului pentru
a vedea "temeliile caselor si sederea lor", DRI-1, B, XXII, p. 179.

www.dacoromanica.ro
110 Violeta Barbu 12

«LA LIAISON DE MICHEL LE BRAVE» DANS LA PREMIERE MOITIE

DU XVII' SIECLE. UNE NOUVELLE APPROCHE

Résumé

L'étude propose une nouvelle approche methodologique sur les effets

juridiques entrainés par l'usage de "la liaison de Michel le Brave" pendant la
premiere moitié du XVII' siècle. Le modèle explicatif repose sur la pragmatique du
discours, ainsi que sur le rapport entre la norme juridique et les pratiques qui en
découlent. L'examen en sdrialité d'une centaine de documents qui en font mention
vient de montrer la reception de "la liaison" par le droit princier (positif), le
glissement au niveau du droit coutumier, a travers le consensus des acteurs sociaux
et, finalement, la crise de juridiction mise en valeur par l'usage particulier qu'en
fait le prince Mathieu Bassarab.

www.dacoromanica.ro
 0 DESCRIERE PARODICA A CORTEGIULUI FUNERAR
AL LUI GABRIEL BETHLEN (SCRISOAREA DIN 1630
A FRANCISCANULUI ANDREA FRANCISCO*
16TH ISTVAN GYORGY

inmormfintarea unui monarh a reprezentat in toate perioadele istorice unul

dintre cele mai festive acte politice ale statului. Accesoriile 4i manifestarile publice
ale inmormântärii simbolizau in ochii tuturor importanta defunctului monarh,
puterea statului sau §i adesea dezvAluiau identitatea urmaplui la carmuire.
In aceastä privintA Transilvania nu Ikea exceptie de la reguld. Cu toate
acestea, detinem cele mai putine informatii despre inmormântarea celui mai
insemnat dintre principii ei, Gabriel Beth len. "La 25 ianuarie a avut loc
inmormfintarea cu mare pompd in prezenta solilor straini §i a dietei tärii. Din
nefericire, amänuntele ei nu le cunoa§tem" scria Sándor Szilagy in 1883. In 1996,
la distal-Ltd de mai bine de un veac, Klára Jakó ajungea la aceea§i concluzie intr-o
aprofundatä analiza a datelor referitoare la funeraliile principilor ardeleni: "nu prea
§tim cum a decurs inmormSntarea principelui Gabriel Bethlen"1.

Articol aparut in "Törtenelmi Szemle", t. XXXIX, 1997, nr. 1, p. 119-131. Traducerea ii apartine
Mariei Pakucs, Institutul de Istorie "N. forge.
' Erdélyi Orszciggyalesi Emlékek (in continuare EOE), ed. Sandor Szilágyi, vol. IX (1629-1637),
Budapest, 1883, p. 21; Klara Jak6, Adalek fejedelmeink temetkezésének tOrténetehez, in EmlekkOnyv
Jak6 Zsigmond nyolcvanadik szaletesnapjara, ed. Andras Kovacs, Gabor Sipos, Sandor Tonk, Cluj,
1996, p. 237. Sinteze privind obiceiurile funerare ale principilor ardeleni: Vencel Bird, Az erdélyi
fejedelmek temetkezese, in Erdelyi Irodalmi Szemle", 1929, nr. 6, p. 74-91 (nu are note de subsol, dar
este un eseu bogat in inforrnatii). Reeditarea abreviata in Odon Erdély. MavelódestOrtineti
tanulmányok, ed. Peter Sas, Budapest, 1986, vol. I, p. 194-203. Despre moarte in secolul al XVII-lea,
Michel Vovelle, Mourir autrefois: Attitudes collectives devant la mort aux XVII` et XVIII' siecle,
Paris, 1974; idem, Piéte baroque et déchristianisation, Paris, 1978, p. 75-107; Francois Lebrun, Les
hommes et la mort en Anjou aux XVHe et XVIlle siecles, Paris, 1975, p. 337-358. Despre funeraliile
regale si nobiliare, Peter Metcalf, Richard Huntington, Celebrations of Death. The anthropology of
mortuary ritual, Cambridge, 1991; Peter Szab6, A végtisztessig,, Budapest, 1989; idem, Uralkodói
temetéseink kerdéséhez, in Magyar reneszánsz udvari kultzira, ed. Agnes R. Varkonyi, Budapest, 1987,
p. 324-335; Aron Petneki, Az intrada. Az iinnepélyes bevonulds form6ja es szerepe a kozip-kelet-
eurOpai udvarokban, loc. cit., p. 281-290. Despre moartea lui Gabriel Bethlen, Elek Csetri, Bethlen
Gábor életétja, Bucuresti, 1992, p. 167; Gyula Szekfii, Bethlen Gábor, Budapest, 1929, p. 276, care
plaseaza gresit locul mortii lui Bethlen la Aiud in loc de Alba-lulia. Bibliografia literaturii de
specialitate asupra lui Gabriel Bethlen: Bethlen Gcibor és kora, ed. Kalman Kovacs, Budapest, 1980.
Evaluarea lui Bethlen in lucrarile de sinteza: Katalin Peter, A fejedelemseg viragkora, In Erdely
tOrténete, ed. Bela Kopeczi, vol. II, Budapest, p. 637-687; Magyarországtortinete 1526-1686, ed.
Zsigmond Pal Pach, Budapest, p. 812-864, (László Makkai), Ferenc Szakaly, Vircigkor és hanyatlás

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4,www.dacoromanica.ro

p. 111 125, 2002
 112 Tóth Istvan Gyorgy 2

Pe de altd parte, serviciile funerare ale marelui principe s-au desfd§urat lara
indoiald cu pompa cuvenitd unui principat aflat in plind ascensiune. PregAtirile
funerare au inceput chiar din timpul indelungatei agonii a lui Beth len, iar fratele
principelui, Stefan Beth len, a comandat la Cluj "o sutd de coti de atlas pentru
blazon" cu cloud sdptdmini inainte de moartea acestuia2. Acela§i Stefan Bethen le-a
poruncit sa§ilor la 28 noiembrie ca in ora§e §i in sate deopotrivd "dupd ce se incepe
baterea clopotelor, atata vreme cat trupul neinsufletit al Mdriei sale se va afla pe
fata pamfintului, sd se continue astfel de trei ori in fiecare zi", iar "scaunele de
predica din fiecare biseria sd fie invelite cu pfinzA sau cu bakatsin de culoare
neagra"3. De vreme ce Gabriel Beth len a fost inmormantat la 25 ianuarie, doliul a
tinut doud luni. Notarul sas din Sighi§oara, Georg Kraus, mentioneazA foarte concis
in cronica sa cd Beth len a fost inmormAntat "solenniter und fiirstlig", adicd "solemn
§i princiar"4.
Cronicarul din Tfirgu Murq, Francisc Nagy Szabó care la rdndu-i a notat
gre§it data mortii i a funeraliilor lui Beth len relata cd Gabriel Beth len a fost
inmormantat "in biserica din Alba-lulia cu mare solemnitate, cdruia gubernatorul a
pus sd i se aducd din Po Ionia un sicriu §i un monument de prins pe zid cum n-a mai
fost vazut in veci la nimeni, in Transilvania"5.
Principe le Transilvaniei de mai tdrziu, loan Keményi, care la vremea aceea
slujea la curtea din Alba Julia, oferd in autobiografia sa o descriere foarte concisd a
inmormAntdrii lui Beth len: "A§a cum §i de-a lungul vietii a fost un om martial, tot
astfel a Idsat i in testament ca sd se poarte doliu in ro§u dupd moartea lui, iar
funeraliile sd se celebreze cu aceea§i culoare. Dar executorii testamentari nu au
implinit porunca sa. A mai Idsat §i o mare sumd de bani pentru un monument
epitaf. Co§ciugul I-a comandat in viatd fiind §i ii contempla indelung"6.
Aceste cdteva date ne lasd intr-adevdr impresia cd principele a fost
inmormantat cu mare pompA, dar nu ne oferd prea multe amdnunte.
InmormAntdrile principilor de dinaintea lui Gabriel Beth len pot oferi putine
analogii in privinta liturghiei funerare a principelui. Stefan BAthori fusese
inmormAntat ca rege polonez la un an §i jurnAtate dupd moartea lui, in 1588, in

1440-1711, Budapest, 1990, P. 208-225. Pentru raporturile lui Beth len cu Roma: Istvan Gyorgy Toth,
Beth len Gabor es bujdosatársainak levele VIII. Kelemen papahoz, in Raday Gyajtemény Evkanyve,
t. VI, ed. Kalman Benda, Budapest, 1989, p. 189-192.
2 Beth len Gabor halcildhoz, in "Szazadok", 17, 1883, p. 693. Invitatia la funeraliile lui Beth len in Imre
Lukinich, Keresdi Beth len Ferencz levelezése, in "TOrténelmi Tar", 1907, p. 234-235. Pentru epitaful
lui Beth len, Sandor Szilágyi, Beth len Gabor fehérvari siremléke és alapitványai, Budapest, 1884,
p. 4-16.
EOE, vol IX, p. 61.
4 Georg Kraus, Siebenbargische Chronik, vol. I, V iena, 1862, p. 84.
5 Marosvásarhelyi Nagy Szabó Ferenc memorialeja, in Erdélyi Tortinelmi Adatok, vol. I, ed. Imre

Mike), Cluj, 1855, p. 142. Ferenc Nagy Szabd scria ca Gabriel Bethlen a murit la 26 noiembrie i ca a
fost inmormantat la 10 ianuarie.
6 Kemény limos és Bethlen Mildew milvei, ed. Eva V. Windisch, Budapest, 1980, p. 101.

www.dacoromanica.ro
3 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 113

catedrala din Cracovia, dupd ritul polonei. Mihai Viteazul, oponentul lui Andrei
Báthori, a organizat funeraliile cardinalului ucis, dar nu credem cd acestea puteau
servi ca model pentru inmormfintarea lui Bethlen, care a murit ca un principe cu
puteri depline. Sigismund Bdthori i Sigismund Rákóczi au renuntat la tron si nu au
murit ca principi.
Modelul inmormantdrii lui Gabriel Bethlen ar fi putut fi mai degrabd
funeraliile lui Stefan Bocskai. Bocskai lAsase prin testament sA fie inmormantat la
Alba-Iulia lard mare pompd, insd dorinta nu i-a fost respectata de ate executorii
testamentari. $tim din scrisorile contemporanilor a la Casovia "nu s-a cheltuit
putin cu inmormântarea", i cd asa cum i-au purtat trupul acolo, II vor duce cu
aceeasi ceremonie in Ardeal la Alba-lulia in bisericd". Un cortegiu urias a pornit de
la Casovia la Alba-Iulia: inaintea cosciugului au defilat cloud sute de pedestrasi si
tot atatia caldreti invesmAntati in negru si cu stindarde negre, urmati de toatA curtea
princiard purtfind tot vesminte negre. Inaintea cAldretilor mergeau "cinci cai
inaintasi imbracati in catifea neagrA", si tot in fruntea cortegiului era purtate trei
steaguri cu stemele familiei, a Transilvaniei si a Ungariei. De la hotarul
Transilvaniei, 3 000 de cAldreti si pedestrasi au insotit trupul neinsufletit pAnd la
Cluj, unde "trei zile s-au rugat deasupra capului lui", iar mai apoi cortegiul ce se
indrepta mai departe spre Alba-Iulia "a fost urmat pe trei ari intregi de ordsenimea
bocina"8.
Suntem de parere cä nici funeraliile predecesorului lui Gabriel Bethlen,
Gabriel Báthory nu au putut servi drept model pentru inmormAntarea marelui
principe. "Trupul mdceldrit" al lui Gabriel Báthory scrie Janos Szalardi in
Siralmas magyar krónika a fost pazit in biserica familiald din Nyirbdtor, in
sacristie. In cele din urmd, la 15 ani dupd moartea lui, Gabriel Bethlen 1-a
inmormAntat in 1628 "cu mare pompd i cu cinste" in biserica din Nyirbátor9. Un
gest umanitar din partea principelui, dar i un act politic, deoarece oricfit de
neglorioasd a fost moartea lui Gabriel Báthory si in ciuda dusmAniei de moarte
purtate lui Bethlen in ultimii ani ai vietii, dupä aatia ani nu mai conta dee& faptul
cä mortul fusese predecesorul sdu la tronul princiar. In ciuda fastului, serviciul
funerar de la Nyirbdtor nu putea reprezenta in nici un caz o inmormântare princiard
"tipicd": inhumarea atdt de tfirzie a predecesorului rdsturnat de pe tron nu se putea

7 K. Jak6, op. cit., p. 238-241 (cu publicarea a douA izvoare contemporane).

8 "SA fim inmormantati cum se cuvine, fArA pompA §i farA mare cheltuialk ap cum se cade in starea
noastrã de acum §i a vremurilor de acum." Testamentul lui Bocskai in Tazpróba, ed. Vence( Bir6,
Erdely orOksége, vol. III, Budapest, f. a., p. 119-120. Pentru Inmormantare, Sandor Szilagyi, Illishazy
Istvan és Inas fflurak levelezése I 605-1608-ban, in Torténelmi Tar", 1878, p. 872-873, (scrisoarea lui
Nicolaus Orlle catre Istvan Illéshazy din 5 februarie 1607); Arnold Ipolyi, Egykora level Bocskay
temetesérdl, loc. cit., p. 650-652; Egyed Berzeviczy, Parte 1607-MI, in "Szazadok", 1901, nr. 30,
p. 178-180.
Szalardi Janos Siralmas magyar krónilcaja, ed. Ferenc Szakály, Budapest, 1908, p. 90. Vence! Bird
scria grqit a Báthory a fost inmormantat la Ecsed, V. Bir6, Az erdélyi, p. 76.

www.dacoromanica.ro
 114 Tóth Istvan Gyorgy 4

compara in nici un caz cu funeraliile unui principe mort in plinA glorie si a cArui
vaduvd, Ecaterina de Brandenburg era si succesoarea
Existd o descriere amanuntita a fastuoasei inmormfintari a primei sotii a lui
Gabriel Beth len, Susana Karolyi: "curtea princiard a fost in chip mdiastru imbracatä
cu crengi inverzite [...], iar intreaga curte a fost invesmântata in mAtase neagra".
Cu toate acestea, funeraliile grandioase ale unei sotii preaiubite nu puteau fi
similare cu cele ale carmuitorului.
Am avut sansa sà descopar in arhivele de la Roma ale Sfintei Congregatii
de Propaganda Fide (consiliul cardinalilor care coordona misiunile catolice din
intreaga lume) o scrisoare datatd cu cateva zile inainte de funeraliile principelui, in
care un calugar paulin face o descriere detaliatA a cortegiului funerar al lui Gabriel
Beth len, a steagurilor purtate cu acea ocazie si redd cuvintele bufonului de la curtea
lui Beth len, ale vAduvei principelui, ale numeroasei asistente, precum i necrologul
rostit de pastorul reformat. Valoarea acestui document este "intrucatva" umbritA de
faptul cd nu trebuie sa credem nici un cuvânt din cuprinsul scrisorii: nimic nu s-a
petrecut ap cum relateazA autorul ei, care §i-a conceput misiva aproape simultan cu
evenimentele. Cu toate acestea, oricfit de strAmbd ar fi oglinda pe care autorul a
pus-o in fata funeraliilor lui Beth len, scrisoarea aceasta ne oferd o multime de
informatii interesante i nu trebuie trecutà cu vederea.
Scrisoarea ni s-a pAstrat intr-o copie rezumativA, care se aflA intr-o stare nu
tocmai bunk pe alocuri pdtata de umezeald, i in care nu apar destinatarul,
semnAtura, i probabil a au fost omise i unele aspecte care nu tin strict de
subiectul scrisorii. Primul secretar al Sfintei Congregatii, Francesco Ingo li (care a
indeplinit aceastä functie din 1622 Ora la moarte, in 1649), pregAtea adeseori
asemenea extrase §i rezumate, care contineau cele mai importante date referitoare la
o anume regiune12.
Ingo li a notat pe verso cd documentul se referea la "moartea lui Gabriel §i
la inmormantarea sa solemnd §i extravagantd" §i cd a fost pregafit pentru edinta
Congregatiei din 26 februarie 1630. Ingo li nu a dat documentului un punct pentru
ordinea de zi, ceea ce inseamnd cä scrisoarea nu a fost discutatA in congregatie, ci
era menitä doar pentru informarea cardinalilor. Era o practica des uzitatd ca
secretarul sa ataseze actelor importante care figurau pe ordinea de zi anumite
documente care serveau la luarea deciziilor, ca surse auxiliare de informare a

I° Stransa legatura dintre inmormantare i interesul de stat o demonstreazd de pilda si faptul cd lacob I,
rege al Angliei i Scotiei, a ridicat pietre funerare asemAnatoare in capela abatiei din Westminster atat
pentru predecesoarea si mama sa, Maria Stuart, cat si pentru Elisabeta I, cea care a poruncit
decapitarea Mariei Stuart, regele asumandu-si astfel mostenirea ambelor regine si considerandu-se
succesorul legitim al amandurora; Antonia Fraser, Maria, a skatok királynaje, vol. 11, Budapest, 1979,
p. 309-312; P. Metcalf, S. Huntington, op.cit., p. 176-177; S.T. Bindoff, Tudor England,
Harmondsworth, 1982, p. 245; John Guy, Tudor England, Oxford, 1988, p. 331-337; J.D. Mackie,
A History of Scotland, Harmondsworth, 1984, p. 164-173.
11 E. Csetri, op. cit., p. 115.
12 Josef Metzler, Francesco Ingoli, der erste Sekretdr der Kongregation,in Sacrae Congregationis de
Propaganda Fide Memoria rerum, ed. J. Metzler, vol. 1/1, Freiburg i.B., 1972, p. 197-243.

www.dacoromanica.ro
5 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 115

cardinalilor. Faptul cd o asemenea relatare despre o inmormAntare ajungea pe masa

de lucru a cardinalilor denotã interesul crescand al bisericii catolice §i mai ales al
Congregatiei fatà de Transilvania in saptamAnile imediat urmatoare mortii lui
Gabriel Bethlen13.
Scrisoarea despre funeraliile lui Bethlen a fost scrisit de calugArul paulin
Andras Francisci la 13 ianuarie 1630 la Cluj. Andras Francisci s-a nAscut la
Varagdin in 1600, utiliza forma latinizatA a numelui sAu, dar initial el se numise
Francsics (Franoló, Franczicz). A studiat la Collegium Germanicum Hungaricum
din Roma intre anii 1621 §i 1624, find deja calugar paulin14. Colegul sãu Gyorgy
Lippay, episcop de Veszprém, iar mai apoi de Eger, a rAmas protectorul lui
Francisci pfind la wk. In anii '30 acesta a trait la curtea lui Lippay, petrecand o
mare parte a timpului in tabere militare, dupd spusele dumanilor sai. A fost pe rand
vicar la Csaktornya §i consilier al provinciei, iar in 1638 a primit cele mai multe
voturi pentru functia de §ef al provinciei pauline, dar du§manii sai au regit sa
impiedice alegerea sa in aceastä functie15. (Gyorgy Lippay, care a devenit
arhiepiscop de Strigoniuin 1642, nu a uitat de colegul ski de studentie din Roma: in
1647, pe langa titlul de episcop de Zengg, 1-a luat alAturi de el ca episcop auxiliar.
Dupa 1652 Francisci a devenit episcop titular de Szerém, dar a murit curAnd dupA
aceea, in 165316.)
Copia scrisorii atestA faptul cA autorul ei a fost Francisci, din nefericire insa
nu contine date privind destinatarul ei §i nici despre modul in care a ajuns la
Congregatie. in textul scrisorii nu existd nici o referire la destinatarul ei, de§i s-ar
putea presupune cd Francisci a trimis scrisoarea lui Peter Pazmany, arhiepiscopul de
Strigoniu. Caput bisericii din Ungaria nu il avea la inimd pe Bethlen §i era farA nici
o indoialä foarte interesat de situatia din Transilvania. Deoarece Pazmany
coresponda foarte des cu Sfanta Congregatie, nu este exclus ca el sä fi fost

13 Relationes missionariorum de Hungaria et Transilvania (1627-1707), ed. Istvan Gyorgy Toth,

Budapest-Roma, 1994, p. 11-13, 237-246; Vence! BIrO, Bethlen Gábor es az erdélyi katholicizmus,
Cluj, 1929, p. 1-23; Ferenc Galla, Simdndi István wilasztott puspOk papal kinevezdsinek ugye, in
Notter Antal Emlékkonyv, ed. Pal Angyal, Jusztin Baranyay, Mihaly Mara, Budapest, 1941 (extras).
14 Endre Veress, A r6mai Collegium Germanicum et Hungaricum magyarorszdgi tanulóinak
anyakonyve es iratai, vol. I, Budapest, 1947, p. 26; Andreas Steinhuber, Geschichte des Collegium
Germanicum Hungaricum in Rom, vol. 1. Freiburg, 1906, p. 491-501; Istvan Bitskey, Hungdriadl
Rómdba. A rOmai Collegium Germanicum Hungaricum es a magyarorszdgi barokk mavelodes,
Budapest, 1996, p. 238 (cu forma Franczicz, iar anul mortii este desigur o gresea1A de tipar.); Ferenc
Kolldnyi, Esztergomi kanonokok 1100-1900, Esztergom, 1900, p. 268.
15 Emil Kisban, A magyar pdlosrend tOrtenete, vol. I, Budapest, 1938, p. 211-214; F. Galla, A
pdlosrend reformálása a XVII. században, in "Regnum", 1940-41, p. 141-143; Archivio Storico della
Sacra Congregazione de Propaganda Fide, Roma. Scritture Originali riferite nelle Congregazioni
Generali (in continuare APG SOCG), vol. 79, fol. 152. Editie in Ex tabulatorio Romano Sacrae
Congregationis de Propaganda Fide, ed. Janos Savai si Gabor Pinter, Szeged, 1993, p. 421-422.
Regestul traduce gresit fraza referitoare la Andras Francisci si Gyorgy Lippay, clfindu-i exact sensul
contrar. Ibidem, p. 421.
16 Patritius Gauchat, Hierarchia catholica medii et recentioris aevii. Monasterii, 1935, p. 317, 280;
F. Kollanyi, op. cit., p. 268.

www.dacoromanica.ro
 116 Tóth Istvan Gyorgy 6

destinatarul scrisorii, dar este foarte greu de conceput ca tandrul paulin sit i se fi
adresat arhiepiscopului pe un ton atAt de glumet". Exista. §i posibilitatea ca
Francisci sA fi scris aceasta parodie in latina catre colegul de studentie de odinioarA
si patronul sdu, Gyorgy Lippay. InsA cancelarul de mai tarziu se afla abia la
inceputul carierei sale pe atunci, era pleban in Szempc, iar mai apoi in Erseküjvár,
si e putin probabil ca el sd fi transmis scrisoarea la Romai8. Cel mai probabil este cA
destinatarul scrisorii a fost episcopul bosniac de mai tarziu, JAnos Marnavich
Tomk6 (Ivan Marnavié Tomko). Un argument in favoarea acestei ipoteze este acela
cA secretarul Congregatiei a copiat la o data apropiata, la 31 decembrie 1629 si
scrisoarea iezuitului Matyas Vernich din Nagyszombat cAtre Marnavich Tomk6.
Mityas Vernich era nAscut in Zagreb, find croat ca i András Francisci, ndscut la
Varasdin19. Cel care a copiat i rezumat scrisoarea lui Francisci a tinut sA sublinieze
cA expeditorul era un cAlugar paulin croat. La acea vreme, Marnavich, ndscut la
Sebenic, se afla la Roma cu titlul de canonic de Zagreb, find conducAtorul societAtii
religioase ilire ce functiona pe lânga biserica San Girolamo degli Schiavoni, §i
publica aproape anual diverse compilatii stintiifice i lucrari de istorie in limba
!Mine.
De aceea pare foarte probabil ca paulinul de origine croatd sa fi adresat
mArunta sa creatie acestui savant croat care trAia la Roma, avea contacte vii cu
maghiarii §i era vestit pentru operele §i epigramele sale in limba IatinA, i pe care
poate cA II cunNtea din vremea studentiei romane.
Chiar dacd scrisoarea publicatd aici ar aborda aspecte neinteresante sau ar
reprezenta un pur gest de curtoazie, ea ar fi un izvor extrem de pretios pentru istoria
ecleziasticd a Transilvaniei. Dupd stiinta mea, aceasta scrisoare contine singura
inforrnatie de pAnA acum despre faptul cd la sfArsitul domniei lui Gabriel Bethlen,
pe Ifingkiezuiti si franciscani, in Transilvania a ajuns cel putin un calugar paulin.
In acei ani, ordinul paulin din Ungaria, inainte de reformarea lui, se afla
intr-o situatie foarte grea: mandstirile pauline erau practic goale, disciplina in cadrul
ordinului decazuse drastic. Peter PazmAny se gandea chiar la posibilitatea
desfiintArii ordinului paulin. PAnA acum aveam date despre prezenta paulinilor in

17 Ferenc Hanuy, Pciztnány Peter osszegyajtott levelei, vol. II, Budapest, 1991, p. 71-91, in special
p. 81-82 pentru situatia din Transilvania si p. 88 despre inmormântarea lui Bethlen, la care a fost
invitat, din curtoazie, si Pazmany. Pentru legaturile dintre Pazmany i Sfânta Congregatie, F. Galla,
Harminckilenc kiadatlan PazmOny-levil,Vac, 1936, p. 6-76.
18 F. Kollányi, op. cit, p. 230-231; Ludovicus Némethy, Series parochiarum et parochorum archi-
dioecesis Strigoniensis, Strigonii, 1894, p. 266.
19 Ladislaus Lukács, Catalogi personarum et officiorum provinciae Austriae, S. I. II.. Romae, 1982,
p. 337, 779.
717 F. Galla, Marnavich Tomk6 János boszniai pitspOk magyar vonatkozásai, Budapest, 1940, p. 15-19,
52-57; Janos Karácsonyi, Vil6gbolondito Tomk6 János, in "S7A7adok", 1913, nr. 42, p. 1-11. Pentru
operele literare ale lui Marnavich, APF SOCG, vol. 384, fol. 186.
www.dacoromanica.ro
7 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 117

Transilvania doar de la sfar§itul secolului al XVII-Iea, dupa perioada principatului

autonom21.
Devreme ce prezenta paulinilor nu era permisa in Transilvania, este foarte
probabil ca Francisci a patruns "deghizat" &lied in ve§minte Iumeti in
principat, unde mai mult ca sigur ca dorea sa evalueze ansele religiei catolice dupa
moartea, foarte apropiata, a lui Gabriel Bethlen.
In scrisoarea publicata aici, Francisci relateaza ca a sosit in Transilvania din
Cawvia, i cä Bethlen era deja pe patul de moarte. Ultimul leac al principelui a fost
acela ca, la sfatul calaului, un soldat a fost jupuit de viu, iar Bethlen s-a alinat
imbracand pielea acestuia. Cu toatea acestea a murit la scurt timp, "platind pielea cu
piele", conform autorului iubitor de jocuri de cuvinte latinqti22. Inainte insa i-a
convocat pe mai-marii principatului §i le-a cerut sä predea principatul turcilor, caci,
a continuat Bethlen, el se indreapta deja spre acea Iinite spre care i-a trimis pe
multi dintre ai SI cu ajutorul sabiilor nemte§ti. Nu dore§te sa sufere in imaginarul
Purgatoriu al papista§ilor, acolo unde se curata cei pe care el insu§i i-a curatat din
Ungaria, continua calugarul paulin cu un alt joc de cuvinte relatarea ultimelor
cuvinte ale lui Bethlen.
La data scrierii epistolei lui Francisci, inmormantarea nu avusese loc Inca
(aceasta s-a petrecut dupa 12 zile de la redactarea scrisorii, la 25 ianuarie 1630), ci
doar transportarea trupului neinsufletit. Francisci nu ne dezvaluie traseul cortegiului
funerar, dar nu incape indoiala Ca acesta a dus de la palatul princiar la catedrala
episcopala din Alba-Iulia. Autorul ne ofera o descriere amanuntita a cortegiului:
sicriul impodobit cu aur §i pietre pretioase era tras de cloud catarite acoperite cu
purpura §i era insotit de o mie §apte calareti cu ve§minte de purpura §i cu steaguri.
In fata era,purtat un steag mare, atarnand pana la pamint, impreuna cu un alt steag
mai mic. In urma sicriului flutura un steag colorat pestrit. Francisci a notat 4i
inscriptiile latine§ti de pe fiecare steag. Steagurile erau urmate de intreaga suflare a
nobilimii principatului, cu o pompa uria§a. In randurile alaiului se afla i bufonul de
curte al mortului23, care, raspunzand la intrebarea unui nobil catolic, spunea ca
deplange cu intelepciune prostia principelui care a vrut sa fie cel mai intelept cat a
trait, dar §i acum in moarte se dovede§te mai prost decat nebunul lui, caci ce
legatura are purpura cu lacrimile, de§i se poate ca a§a e potrivit la inmormantarea
unui bärbat sangeros.

2) F. Galla, A pálosrend, p. 122-137; E. Kisban, Pdlosrend, p. 203-213. "La sarsituI secolului al

XVII-lea, paulinii au patruns si pe teritoriul Transilvaniei, unde pand atunci au activat doar iezuiti si
franciscani." Ibidem, p. 253.
22 Evident cd pielea tfindrului jupuit urma sd transmith putere de viata principelui muribund si, potrivit
conceptiilor acelor vremi, in varst.A. In Vechiul Testament, trupul rece al regelui David a fost incAlzit
de o fecioard, Abisag, cu care regele nu "a trait", ci doar i-a preluat caldura corpului. ImpArati, 1, 1-4.
23 Nu am reusit sa gdsesc informatii dacd Bethlen a avut intr-adevdr un bufon la curte. Pentru curtea lui
Bethlen, Antal Gindely, Ignac Acsady, Bethlen Gator és udvara, Budapest, 1890, P. 233-260; Bethlen
Gdbor ernlikezete, ed. Laszló Makkai, Budapest 1980, p. 437-470. $tim insd cd Sigismund Báthory a
avut bufon, Szamoskozy Istvan, Erdély torténete, ed. Istvan Sinkovics, Budapest 1977, p. 60.

www.dacoromanica.ro
118 Tóth Istvan Gy Orgy 8

Cortegiul era atit de vesel, incit, continua autorul scrisorii, parea mai
degrabd o nuntd decdt o inmormantare. Pand §i vdduva principelui era bucuroasd cã
a scdpat de moartea (cdsdtoria) aproape frã sfarit. Doar cel mai mare pastor
reformat si-a exprimat in necrolog tristetea cä principatul Transilvaniei va deveni
catol ic.
Astfel a descris Andrea Francisci cortegiul funerar la Cluj. Dacd am
dispune de o descriere credibild a funeraliilor lui Bethlen, am putea compara
realitatea cu aceastä descriere ironica i stabili unde au intervenit deformdrile
autorului catolic. Neavdnd o astfel de descriere, trebuie sã desprindem din relatarea
nu tocmai obiectivd a lui Francisci modul in care au decurs evenimentele.
Altminteri spus, trebuie sä deducem realitatea necunoscutd din parodie.
in opinia mea, scrisoarea lui Francisci redd de fapt vorbele, chiar barfele
care circulau printre nobilii catolici din Cluj despre moartea i inmormântarea lui
Beth len24.
Putem bdnui Ca sursa principald pentru autorul scrisorii a fost tocmai acel
nobil numit de copistul scrisorii Mesdesi (Mosdossy Imre25), care intors la Cluj de
la Alba-Iulia i-ar fi putut povesti lui Francisci despre cortegiul funerar al lui
Bethlen. 0 parte dintre nobilii catolici au primit cu nedisimulatd satisfactie moartea
principelui calvin.
Desigur Ca relatarea despre invelirea principelui muribund in pielea unui
soldat la sfatul caldului este purd calomnie. Totgi, 'Ada aceasta rdutdcioasd contine
§i un sdmbure de adevdr. loan Kemeny, care in autobiografia sa a descris cu multd
dragoste i admiratie ultimele saptamdni ale principelui, a notat Ca atunci cdnd
medicii au devenit neputincioi, consilierii principelui au recurs i la alte solutii: "in
Locse trdia un cdläu, care era §i medic, i 1-au chemat 9 i pe acesta §i 1-a ingrijit,
deschizandu-i rani pe picioare ca sd se scurgd umezeala din el, dar in zadar"26. Poate
cd despre acest cdldu au auzit clujenii din anturajul lui Francisci i in jurul lui au
tesut acea poveste.

24 V BirO scria: "In acele vremuri, in care din cauza posibilitatilor limitate de petrecere a timpului,
inmormantarile erau tot un fel de distractie, mai mult ca sigur cA se vorbea mult despre funeraliile
princiare, la care participa intreaga tara. Doar cA nu a§terneau aceste vorbe pe hartie." V. Bin5, Az
erdélyi, p. 77.
25 In Transilvania au existat mai multe familii nobile Medgyessy (Bela Kempelen, Magyar nemesi
csalcidok, vol. VII, Budapest, 1913, p. 143), dar mi se pare mult mai verosimilA ipoteza cA cel care a
copiat scrisoarea a citit grqit "o"-urile drept "e"-uri, o grewalA frecventA in epocA. In acest caz, e
vorba de nobilul din Satu Mare Imre Mosdossy. Familia a vandut in 1659 casa din Capvia episcopului
de Agria, Benedek Kisdy, pentru ca acesta sA o transforme in §coalti pentru preoti, ceea ce inseamnA cA
familia era catolica. In 1630 i 1638 Imre Mosdossy a beneficiat de donatii regale; in 1647 era
administratorul cAmarii din Szepes §i unul din comisarii insArcinati cu controlul impozitelor; in 1655
era numit de cAtre dieta tarii alAturi de episcopul transilvan Janos Palffalvay i Lasz16 Ralthczi la
refacerea granitei dintre comitatele Sams §i Szepes §i teritoriile poloneze. Corpus Juris Hungarici.
Magyar Torvényrcir, 1608-1657, ed. Sandor Kolozsvari, Kelemen Ovari, Budapest, 1900, 1647: p. 39,
1655: p. 82, art. 456, 634. Ivan Nagy, Magyarorszcig családai czimerekkel és nemzedékrendi
talcikkal, vol. VII, Pest, 1860, p. 569-570.
26 Kemeny, op. cit, p., 96.

www.dacoromanica.ro
9 Corregiul funerar al lui Gabriel Beth/en 119

Nu putem respinge total nici ideea Ca Bethlen le-ar fi sugerat mai-marilor

principatului sA inchine tara turcilor. E adevdrat cd in testamentul sdu principele ii
indemna pe nobilii ardeleni "sh tind pacea cu neamul turcilor", dar totodata prin
sfaturi foarte practice ii inväta cum trebuie sä mentind prin "amabilitate, peFhe§"
independenta relativd a Transilvaniei fata de turci27. Calugdrul paulin nu avea cum
sd aibd tire de continutul acestui testament considerat secret de stat cu atat mai
putin putea dispune de relatdri exacte privind sfaturile date pe patul de moarte de
cdtre Bethlen apropiatilor säi, dei afirmd cd a fost informat de cdtre cei prezenti
acolo ("ita ille [Bethlen] et multa alia, quae narrarunt praesentes qui fuere"). Cu
toatea acestea un fapt este sigur: opinia publica transilvand i mai ales nobilii
catolici erau foarte interesati de testamentul lui Bethlen. Multe §tiri au §i rdzbalut
dincolo de zidurile palatului princiar din Alba-Iulia, care mai apoi au fost deformate
prin transmiterea lor orald. Faptul cA Bethlen nu credea in focul purgator nu este
deloc surprinzdtor, iar vorbele puse in gura lui de cdtre autorul scrisorii ironizeazd
succesele militare ale lui Bethlen in stilul manifestelor epocii.
Cortegiul funerar al lui Bethlen nu a fost tras de catdri, dar data fiind
parodia lui Francisci, putem accepta ca un fapt cA trupul principelui a fost
transportat in catedrala episcopald cu mare fast, in prezenta a numero§i aldreti §i
nobili, cu multe sdptämdni inaintea inmormantArii. Deoarece principele a fost
inmormdritat in bisericd, nu a mai fost necesar un alt cortegiu funerar (care sa clued'
la mormant); astfel, acest cortegiu de la palat la catedrald a avut menirea prin
amploarea sa sã reprezinte maretia lui Bethlen §i puterea Transilvaniei.
In descrierea lui Francisci, aldretii care insoteau co§ciugul principelui erau
imbrdcati in purpurd, iar steagul cel mai mare avea aceea§i culoare (fapt ironizat 4i
de bufon). Faptul vine in contradictie cu relatarea concisd a lui Kemény, potrivit
cdreia rdzboinicul Bethlen a poruncit sd fie inmormdritat in ro§u, dar executorii sai
testamentari nu i-au indeplinit dorinta28.
Doliul in ro§u se purta dupd cei cAzuti in lupta: steagurile §i ve§mintele
cortegiului funerar al celor patru Eszterhazy cazuti in bAtdlia de la Vezekény
in 1652 straluceau in ro§u. Peter Apor scria cd un nobil ardelean din secolul al
XVII-lea "dacd murea pe cimpul de luptd, era inmormfintat cu o cdciuld ro§ie de
Pojon"29. Insd Francisci nu vorbe§te despre ro§u, ci despre rop purpuriu, care, chiar
dacd poate fi adusd §i ea in conexiune cu sdngele, este o culoare diferitd. CAlugdrul
paulin din Roma nu putea confunda culoarea purpurie a ve§mintelor cardinalilor cu
rovl aprins al straielor pentru sdrbatorirea martirilor.
Ve§mintele purpurii ale caldretilor §i cailor, precum i urigul steag
purpuriu dacd a§a au fost in realitate simbolizau de fapt titlul de principe
romano-german purtat de Bethlen. Astfel se dorea ca asistenta, transilvdnenii §i solii

22 A fejedelem, ed. Makkai László, Erclély oroksége, vol. IV, Bp, f.a., p. 125-137, mai cu seamã p. 128,
132.
28 Kemdny, op. cit, p. 101.
29 Peter Apor, Metamorphosis Transylvaniae, Bucurqti, 1978, p. 124.

www.dacoromanica.ro
 120 Tóth István Gyorgy 10

straini, sá afle cd nu era inmormântat un voivevod vasal turcilor, ci un domn

suveran, care se considera egalul monarhilor europeni.
Culoarea purpurie nu a fost folositd la celelalte inmormantäri cunoscute ale
principilor Transilvaniei; serviciile funerare ale lui loan Sigismund, Cristofor
Báthory, Stefan Bocskai, iar dupd Beth len cele ale lui Gheorghe Rákóczi al II-lea,
Francisc Rákóczi I, Mihai Apafi I au fost organizate cu calAreti inve§mantati in
negru, cu cai acoperiti cu catifea neagrd i cu steaguri negre". Exceptie a facut
inmormfintarea lui Andrei Báthory, dar principele ucis a fost inmormântat in
purpurd pentru cd a fost cardinal31.
Regele Matia Corvin, cel cu care Beth len era adesea comparat de catre
contemporanii sai32, a avut pleoapele acoperite cu cu purpurd, iar descrierea lui

" Pentru loan Sigismund, Istvcin Szamoskozy törtineti maradványai, vol. I, ed. SAndor Szilágyi,
Budapest, 1876, p. 118; Wolfgangus Beth len, Historia de rebus Transilvanicis, vol. II, Cibinii, 1782,
p. 227-229. Pentru Cristofor Báthory; ibidem, p. 458-460; Endre Veress, Báthory lstvcin levélvdltása
az erdélyi kormcinnyal, Budapest, 1948, p. 6-8, 274-276. Pentru piatra de mormânt a acestuia,
Jo lán Balogh, Kolozsvdri Waragó mahelyek XVI. szlizad Budapest, 1985, p. 307; K. JakO, op. cit.,
p. 235-236, 240-246; P. Szabo, Uralkoddi, p. 330; Monumenta Antiquae Hungariae, edidit Ladislaus
Lukács, vol. II, Romae, 1976, p. 611, 613. In nota 1 de la pagina 613 se afirmA CA descrierea
funeraliilor lui Cristofor Báthory se aflA in scrisoarea lui Ferrante Capeci din 31 decembrie 1583, insA
ea se gaseste in scrisoarea lui Jacobus Wujek. Pentru Gheorghe Rákóczi I, J. SzalArdi, op. cit., p. 305.
Szalárdi scria cä principele a fost ingropat cu "foarte mare multime" l cu "mare pompa solemnA", Para
sa ofere alte amanunte. Pentru Gheorghe RakOczi II, Frigyes SvAby, II. Rákóczi GyOrgy temetése, in
"TOrténelmi Tar", 1880, p. 582-584 (scrisoarea lui loan Kemeny cAtre Istvan Csdky, 29 mai 1660).
Pentru Francisc Rákóczi I, Kálmán Tha .1y, 1. Rdkóczi Ferenc halala és temetése, in "Szazadok", 1873,
nr. 7, p. 679-684. Cortegiul funerar al principelui ales era alcatuit din "o armatA de o sutA de calareti in
mantale negre cu steaguri i sulite". Pentru Mihail Apafi, Imre Lukinich, I. Ape Mihály temetése, in
"Szazadok", 1913, nr. 47, p. 30-33. Pentru inmormantarea sotiei lui Apafi, Ana Bornemissza, Lajos
Szadeczky, Az Apafiak sirboltja és hamvai, in "Szazadok", 1909, nr. 43, p. 273-280. Trupul
neinsufletit al lui Joan Kemény nu a fost gasit dupA Walla de la Nagyszollos, si nu astfel nu au avut
loc funeralii. "Nu i-au gasit corpul niciodata, [...] Domnul cel drept nu a ingaduit ca trupul sa ii fie pus
in sicriu." Mihaly Cserey, Erdély histdriaja, ed. Imre Bankfiti, Budapest, p. 53-54. Pentru moartea si
pentru cadavrul ciopArtit al acestuia vezi descrierea din arhivele Sfintei Congregatii De Propaganda
Fide, IstvAn Gyorgy TOth, Gabriele Thomasii levele Kemény János erdélyi fejedelem haldlciról, in A
Ráday gyiijtemény Evkonyve, ed. KAlman Benda, Budapest, 1994, t. VII, p. 194-198. Contemporanul
lui Bethen, nadorul GyOrgy Thurz6 a fost inmormAntat cu fast princiar in 1616, iar cortegiul era format
din o sutA de calareti in negru, cu sulite cu steaguri negre". Thurzó GyOrgy nádor temetése, ed.
Szeremi (=ArthOr Odescalchi), in "S7A7adok", 1876, nr. 10, p. 425. "0 suta de calareti in doliu" au
insotit i cortegiul funerar al nobilului Tamis Bosnyak in 1634: Bosnyók Tamcis és Fcinchy Gcispár és
Gyorgy temetési szertartásai, ed. Szeremi (=Anti& Odescalchi), in"SzAzadok", 1875, nr. 9, p. 414.
31 Marosvásárhelyi Nagy Szabó Ferenc Memoridleja, p. 53. "I-au cusut capul de trup i I-au imbrAcat
in straiele si cu mitra de cardinal" si astfel a fost inmormântat. Alte izvoare privind funeraliile lui
Andrei Bdthori, Szamoskozi István tOrténeti maradvdnyai, vol. II, p. 279-280, 369; Endre Veress,
Jizus Tdrsasciga évlainyveinek jelentései a Bdthoryak korabeli erdélyi agyekrol, Veszprém, 1921,
p. 71; Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tatrii Romclnesti, vol. V,
Bucuresti, 1932, P. 336; J. Balogh, op. cit., p. 306 cu alte trimiteri la izvoare.
32 Kemeny, op. cit., p. 99; Szalardi, op. ca, p. 95; AndrAs Pragai pastor din Szerencs, L. Makkai,
Beghlen emlékezete, p. 621; Cf. E. Csetri, op. cit., p. 55, 145, 147, 155; K. Peter, A fejedelemseg,
(Erdély törtinete, vol. II), p. 680.

www.dacoromanica.ro
11 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 121

Bonfini care de bund searnd era cunoscutd la curtea lui Bethlen aratd cA sicriul
era precedat de doisprezece caldreti in zale imbrdcati in purpurd §i purtand steaguri,
iar unul dintre ei purta sabia regelui33. Acesta a fost probabil modelul cortegiului
funerar al lui Bethlen. Nu dispunem de alte izvoare care A. confirme cd purpuriul a
fost culoarea dominantà a funeraliilor lui Bethlen, iar scrisoarea lui Francisci este
doar o parodie. Insd parodia i§i are propria logica: ea nu are sens cleat atunci and
alege, exagereazA §i ironizeaza situatii reale. Este gadar foarte probabil ca, de§i
ipoteza nu poate fi demonstratd farA echivoc, nobilii catolici din Cluj care au fost
prezenti la Alba-lulia sä fi discutat despre culoarea purpurie a cortegiului care
diferea foarte mult de negrul funeraliilor princiare anterioare (mai ales de cea a lui
Bocskai, care avusese loc cu 23 de ani in urma), §i pe care o considerau nepotrivitd
unei inmormfintAri.
Francisci mai scrie §i despre comportamentul neadecvat al vAduvei lui
Gabriel Bethlen, Ecaterina de Brandenburg. Deja devenise notoriu la vremea aceea
in Transilvania, §i este foarte posibil ca §i nobilii catolici de la Cluj sa fi discutat pe
aceastä temA, cä vA.duva, in care catolicii i§i puneau mari sperante, nu I-a jelit cum
s-ar ft cuvenit pe sotul cu mult mai in vfirstA dee& ea, de§i nu s-a manifestat in acest
sens la funeraliile lui Bethlen34. La trei decenii distantA, Kemény scria cu multA
indignare ea' dupA ce trupul defunctului principe a fost deschis, Ecaterina de
Brandenburg nu s-a sfiit "sa pipAie inima, stomacul §i alte organe din corpul
despicat, dar nu a arAtat nici un pic de tristete, ba nici macar o lacrimA nu a vArsat
acea muiere fArA de Dumnezeu, rea la inimä §i ph.catoasd."35
Inset-Wile latine de pe steaguri redate de Francisci in scrisoarea lui ar putea
pärea autentice, deoarece in inscriptia de pe steagul colorat Bethlen o ruga pe zeita
Fortuna ca ga cum I-a ajutat pe el, pe indraznet, in timpul vietii, tot ga sã Ii ajute §i
pe urma§ii acestuia. Iar pe steagul mai mic se putea citi cA Gabriel "cel Mare" i-a
acoperit in purpurA pe ai sai in timpul vietii, acum insA purpura Ii acoperd pe
principe, deoarece Fortuna i-a fost calAuzA cat a trait. Steagul de purpurA lung pAnd
la pdmânt purta de asemenea o inscriptie solemnd: Imperiul nAscut din sange se
cade sd fie decorat in purpurA, iar cel care §i-a dat sangele pentru patrie sä fie vestit
de sange. Oricat s-ar fi strAduit Francisci in stransA contradictie cu introducerea
catarilor sa fabrice ni§te inscriptii veridice, nu a regit sa i§i disimuleze intentia de
a-1 prezenta pe Bethlen atfit ca pe un mare iubitor de fast excesiv, dar §i ca pe un
principe "Angeros", atribuind aceste caracterizAri bufonului.
Dupd cum am vAzut, literatura de specialitate deplange lipsa izvoarelor
privind funeraliile lui Bethlen. Afirmatia ar fi adevArata doar dacA am nesocoti
memoriile lui Don Diego de Estrada, cavaler spaniol §i maestru de dans la curtea lui

33 Antonius de Bonfini, Rerum Ungaricarum decades, ed. I. FOgel, B. Iványi, L. Juhász, torn IV,
Fars 1, Budapest, 1941, p. 164-165: "duodeni precedebant equites cataphrati purpuratique".
4 EOE, vol. IX, p. 21. Judit Bánki, Brandenburgi Katalin az erdélyi fejedelemsegben, in "Thrtenelrni
Szemle", nr. 36, 1994, P. 316-319.
35 Kemeny, op. cit., p. 103.

www.dacoromanica.ro
 122 T6th Istvan Gyorgy 12

Beth len. Don Diego, descendent al unei familii aristocratice, era un adevarat
aventurier; dupd ce a fost alungat din armatd, a colindat intreaga Europa, iar in 1628
a fost angajat la curtea lui Beth len din Alba-Iulia ca maestru de dans36. A pdrAsit
Transilvania cu viteza fulgerului dupd moartea lui Beth len, iar principalul motiv nu
poate fi altul deat acela a a participat la complotul nobililor catolici. Spre
deosebire de Francisci, Don Diego scrie cu respect si cu aldurd despre
binefdatorul sdu. Stilul memoriilor sale care aduce cu romanele picaresti ale vremii
flu a atras increderea posteritAtii, mai ales cd Don Diego a exagerat cu mult propriul
sdu rol la curtea lui Beth len. Daa ar fi sã ii ddm crezare pe deplin, atunci el a fost
omul de incredere al lui Beth len si singurul sprijin al Ecaterinei de Brandenburg.
lea cum prezintd Don Diego pregdtirile funeraliilor lui Beth len: atunci
and principele a simtit a se apropie ora mortii, a poruncit "sd i se facd un urias
sicriu de argint, in care sd fie asezat un alt sicriu mai mic de plumb, in care sd fie
inmormantat dupd moarte. Sicriul de argint a fost gata, era sprijinit de patru lei, iar
deasupra lui se odihnea un vultur." Doamnele de onoare ale Ecaterinei de
Brandenburg au cusut pentru catafalc o cuverturd din brocat decoratd cu perle si
pietre pretioase, precum si "un strdlucitor steag impodobit". Steagurile mai mici
urmau sa fie asezate la picioarele mortului. Beth len s-a culcat in sicriu in prezenta
membrilor curtii, "dupd cum se va culca in el si dupd moarte". Cavalerul spaniol
mai spune cà dupd decesul principelui, funeraliile au decurs "cu un fast de
nedescris", "zece mii de soldati pdzeau zi si noapte trupul neinsufletit, care se afla
pe un trist dar strdlucitor catafalc in mijlocul bisericii, luminat de o multime fdclii",
cu nenumdrate epigrame in latind, rnaghiard, germand, italiand si spaniolA, dintre
care memorialistul mentioneazd epigrama lui ca fiind cea mai importantd37.
Dacd facem o comparatie intre descrierea lui Francisci si cea a lui Don
Diego, si dacd le acceptam pe amfindoud drept veridice, atunci reiese ce anume i-a
impresionat cel mai mult pe contemporani la funeraliile principelui. I-a impresionat
sicriul (despre care Ferenc Nagy Szab6 scria cd a fost adus din Po Ionia), i-au frapat
pietrele pretioase, steagurile impodobite si de diferite märimi, numdrul extraordinar
de mare al soldatilor insotitori, epigramele latinesti care il sldveau pe Beth len
Acestea sunt aspectele pe care le putem retine din ambele izvoare fiecare in parte
nedemn de incredere in privinta funeraliilor desfasurate "cu mare solemnitate".
Prezenta caläretilor invesmantati in purpurd si ducand steaguri pare de asemenea
foarte credibild.
La sfarsitul scrisorii lui Francisci, cel mai mare predicator calvin deplange
faptul cã Transilvania va deveni papistasd. Acest predicator nu poate Li altul decat
Janos Dajka Kesertii, episcop reformat al Transilvaniei si preotul de la curtea lui

36 Don Diego de Estrada visszaemlékezései, in L. Makkai, Beth len emlékezete, p. 450-451, 500-540. .

" Ibidem, p. 535-538. Profesorii colegiului din Alba Julia au publicat intr-un volum versurile
funerare scrise la moartea lui Beth len, Régi Magyar Nyomtatvcinyok Tim Budapest, 1983, nr. 1468.
Foaia de titlu: David Angyal, Magyarorszag története II. Mcityástiol IlL Ferdinandig, Budapest, 1989
(A magyar nemzet tOrldnete, VI), p. 409.

www.dacoromanica.ro
13 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 123

Bethlen38. Misionarii scriau des in epistolele trimise Sfintei Congregatii de

Propaganda Fide ca pâra §i "predicatorii eretici" recuno§teau cä biruinta religiei
catolice era aproape sigurd. Cuvintele preotului de curte se potrivesc cu propaganda
catolia a veacului al XVII-lea. Rapoartele trimise de calugarii ordinelor religioase
despre numeroasele §i miraculoasele convertiri serveau la insufletirea propriilor
confrati §i credincio§i, find in toh cu descrierile semnelor §i prezicerilor care, in
marele rdzboi de la sfArOtul secolului de pildit, dupa capturarea Budei, faceau
"inevitabild" intrarea Constantinapolei i a Ierusalimului in mAini catolice39.
Scrisoarea lui Francisci sugereaza in acela§i mod cA principatul transilvan trebuie sa
fie catolic.
Cardinalii au a§teptat in zadar ca acest lucru sa se intample, dar anul 1630,
bogat in evenimente, a adus totqi cel mai mare succes al Sfintei Congregatii
obtinut de-a lungul intregului secol al XVII-lea: cu ajutorul nobililor catolici a luat
fiintA prima misiune a franciscanilor bosniaci in Transilvania40. Francesco Ingoli,
secretarul Congregatiei, a avut astfel motive intemeiate sä adune §i sä pAstreze cele
mai interesante scrisori despre Transilvania.

Archivio Storico della Sacra Congregazione de Propaganda Fide, Roma.

Scritture Originali riferite nelle Congregazioni Generali.
Vol. 219. Fo. 405/r-v. + 412/v.
(copie rezumativA contemporand)

Ex litteris Andreae Francisci41 monachi Paulinani Croatae42,

Colosvari in Transiluania datis 1630. 13. Januarii.

Cassouia43 veni in Transiluaniam, ubi lectulo affixum inveni Gaborem, et

hoc 28. Novembris44, qui paulo post obiit, ultima ejus fuit medicina, humana pellis

38 Janos Dajka Keserui (episcop transilvan din 1618, moare la 1633) a scris o mica opera despre
"Neamul, caracterul i faptele lui Gabriel Bethlen", A fejedelem, p. 1-6.
39 Nicol?) Arnu, Presaggio dell imminente rovina e caduta dell' imperio Ottomano, Venezia 1686.
Cf. Istvan GyOrgy TOth, La reprise de Bude et 'opinion publique en Italie et en Europe, in L'Europa
nel XVIII secolo. Studi in onore din Paolo Alatri, vol. 1, Napoli, 1991, p. 493-502.
40 APF SOCG, vol. 219, fol. 424-425; vol. 82, fol. 216; vol. 85, fol. 403. Janos Karacsonyi, Sum
Ferencz rendjének tärténete Magyarországon 1711-ig, vol. II, Budapest, 1924, p. 217-225.
Evenimentele petrecute dupa moartea lui Bethlen din punctul de vedere al religiei catolice in
Transilvania au fost sintetizate de catre provincialul minorit al Ungariei, Fra Vincenzo Pinieri da
Montefiascone pentru Sranta Congregatie: APF SOCG, vol. 219, fol. 437-444, ed. Istvan Gyorgy
16th, Un missionario italiano in Ungheria ai tempi dei turchi, in Annuario dell 'Accademia
d'Ungheria a Roma, a cura di József Pal, Roma, 1997.
41 Scris: Fran.i cu semn de abreviere deasupra cuvantului.
42 In original: Croatiae.
43 Kosice, Casovia, Kassa
" Lectura primei cifre e nesigura, dar fie a este I sau 2, copistul s-a inselat in ambele cazuri, caci
Gabriel Bethlen a murit la 15 noiembrie 1629; Andras Francisci evident ca a scris 8 noiembrie.

www.dacoromanica.ro
 124 Tóth István Gyorgy 14

ex consilio carnificis detracta viva quodam ex milite, qua indutus meliuscule (se)45
habuit, sed nihilominus tandem pro pelle pellem46 dedit. Convocatis prius
principatus primoribus, quibus ut principatum traderent Turcis, serio mandavit, se
namque non posse amplius onera illius ferre, sed jam properare ad quietem illam, ad
quam multam copiam gladiis Germanicis praemiserat suorum, nec velle cum
papistis fictitium subire purgatorium, ubi purgarentur illi, quos ex Vngharia elapsis
annis purgavit42 pietas Gaborina, ita ille, et multa alia, quae narrarunt praesentes qui
fuere.
Longum48 esset miseriam ejus principis funebrem describere, dum adhuc
transportarentur, nondum enim est sepulutus, tria tamen insinuabo.
Auro et lapidibus praetiosa tumba a duabus mulis rubra contectis purpura
vehebatur, mille septem equitibus etiam purpuratis vexillum praeferebatur49 rubrum
terram5° extremitate tangens purpureum quoque tali inscriptione: Sanguine partum
imperium purpura debet decorari, sanguinem pro patria fundentem sanguis debet
proclamare, sicque purpureum purpura tegat principem52.
In alio minori vexillo hoc: Purpura suos, dum viveret, Gaborus magnus
tegebat, princeps sic post fata sua a suis purpura tegitur eo, quia fortunam habuit,
dum viveret, pro duce.
Post cadaver sequebatur aliud vexillum ex variis coloribus confectum tali
inscriptione insignitum:
Tu me sequere fortuna, sat praecessisti, dum audax viverem, audaces, qui
me sequentur, juva!
Sequebatur autem omnis totius Transiluaniae principatus cum maximo
apparatu et pompa nobilitas, inter quos lugubri ibat vestitu defuncti (Fol. 405/v.)
principis stultus, qui interrogatus a quodam domino catholico cognomine Mesdesi53,
cur id faceret? respondit facere simul et sapienter54 lugere se principis stultitiam, qui
dum viveret, sapientissimum esse voluit, et post mortem ostendit se insaniorem suo
stulto esse, quid enim habet purpura cum lacrymis?, nisi hoc fortassis ita esse debuit
in funere viri55 sanginei, ita stultus.
Dignum etiam fuit notatu, quod maxima fuerit hoc in funere laetitia, unde
nuptias potius putarem, quam funeralia lamenta. Ipsa conjux principis laetabatur se
tandem liberatam pondere ex5° continua mode etc. Minister quidam supremus inter

45Se este completarea mea.

46
Pro pelle pellem dedit se pare ca autorului Ii placeau jocurile de cuvinte latinesti.
42 Finalul cuvântului lipsk completarea mea.
48 In original: longam.
49 In original: praeferebat.
5° In original: terra.
51 Sique corectat.

52 Finalul cuvântului lipsA, completarea mea.

53 Astfel in original.
54 Cuvántul lipseste in mare mãsurk completarea mea.
" Vini sters inainte.
56 In original et in locul lui ex.

www.dacoromanica.ro
15 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 125

alios Caluinei nomine praedicantium maximus, cum concionem haberet in funere

super illo, (cum)" propheta Mane Techel, Phaues dixit valde se dolere principatum
Transiluanicum papisticum futurum.
(verso)
Fol. 412/v.

(cu scrisul lui Francesco Ingoli, secretarul Congregatiei de Propaganda Fide:)

Morte et esequie solleni e stravaganti di Gabor.
die 26 Februarii 1630. Congregatio 120.

A JOCULAR ACCOUNT OF GABOR BETHLEN'S FUNERAL MARCH

Abstract

The funeral of a ruler has always been one of the most important
celebration acts of the state. The trappings of the funeral ceremony demonstrate the
importance of the ruler and the power of his state and often indicate who was to
succeed the ruler.
This was also true in the case of the Principality of Transylvania.
Nevertheless, we know very little about the funeral of the principality's great ruler,
Gabriel Bethlen. A very detailed satirical desciption of Gabriel Bethlen's funeral
procession has been found in the archives of the Holy Congregation of the
Propagation of Faith (Sacra Congregatio de Propaganda Fide). The document,
written in Latin, was the work of Pal Francisci who was a Croatian monk belonging
to the order of St. Paul and who later became Bishop of Zengg. The document was
probably prepared for Ivan Marnavich Tomko, a Croatian humanist living in Rome.
Bringing together the contents of this pamphlet with those of the otherwise
unreliable memoirs of Bethlen's Spanish dance-master, the picture of Bethlen's
funeral becomes clear. The funeral, which in many respects resembled that of
Matthias I (Corvinus), was clearly designed to demonstrate that a prince was being
buried who regarded himself as being the equal of the European princes and not just
a Transylvanian vassal prince.
At the same time the sarcastic tone of the letter, a parody of the funeral
procession, also shows how public opinion was formed in the seventeenth century
and how news of Bethlen's funeral was spread and distorted, and offers insights
into the subject of gossip among the Catholic nobles of Cluj (Kolozsvár,
Clausenburg).

" Completarea mea.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 MIHAI VITEAZUL SI RESTAURAREA
IMPERIULUI BIZANTIN: MARTURIA AMBASADORILOR
VENETIENI LA CONSTANTINOPOL
STEFAN ANDREESCU

intr-un studiu publicat nu prea de multd vreme, Chryssa Maltezou ajungea

la concluzia cã Moscova, "apt-6s la prise de Constantinople par les Turcs en 1453,
avait focalisé tous les espoirs de l'hellénisme humilié pour la liberation et la
reconquête de l'empire dechu". Grecii au privit Rusia asa cum odinioard, pe vremea
ocupatiei latine a Constantinopolului (1204-1261), a fost privit Imperiul de la
Niceea. Adicd a fost "considerée comme un empire provisoire, un empire en exil,
en attendant que se concrétise le réve du retour a Constantinople". In chip
asemandtor, "Moscou fut, elle aussi, jugee digne d'accueillir en son sein, mais pour
un temps limité, l'idée byzantine".
Este, totusi, de.observat cã ideea bizantina a cunoscut i alte ipostaze, cel
putin in cursul secolului al XVI-lea. De una dintre acestea a pomenit chiar Chryssa
Maltezou. Astfel, in teritoriile grecesti aflate sub stdpanire venetiand oracolele si
profetiile cu privire la eliberarea lumii bizantine se raportau, in epoca bdtaliei de la
Lepanto, la ... Spania i nicidecum la tarul Rusiei: Filip al II-lea al Spaniei era cel
ce avea sd ocupe i tronurile Greciei i Trebizondei2!
In ultimii ani ai secolului al XVI-lea, pe fundalul izbucnirii unui nou
conflict major intre Imperiul otoman si o putere europeand crestind, de astA data
Imperiul romano-german, la Dundrea de Jos s-au rdsculat contra Portii statele
tributare Transilvania, Tara Romaneascd si Moldova (1594). La carma Tdrii
Romanesti se gäsea Mihai Viteazul care ulterior, prin douã expeditii succesive, din
octombrie 1599 si mai 1600, a adus sub autoritatea lui atat Transilvania, cat si
Moldova. Ce-i drept, pentru un foarte scurt interval, cdci in septembrie 1600, din
pricina unei rdscoale a nobilimii transilvdnene, dar mai ales a atacului concentric al
fortelor polono-otomane, a fost obligat sa pdrAseascd spatiul carpato-danubian si
sa-si gAseasca refugiu sub obldduirea imparatului Rudolf II.
Or, iatd ce scria in relatia lui concluzivd bailul Girolamo Cape llo, care si-a
incheiat misiunea la Constantinopol i s-a imbarcat spre a reveni in patrie la
I Chryssa Maltezou, Les Grecs devant Moscou -yule Impériale, in Studia slavico-byzantina et
medievalia Europensia, vol. I, Studies on the Slavo-Byzantine and West European Middle Ages. In
memoriam Ivan Dujeev, Sofia, 1988 [pe coperta 1989], p. 74. Evident, acest refugiu temporar al "ideii
bizantine" ar fi luat srarsit indatã dupa recucerirea capitalei imperiale de pe farmurile Bosforului,
intocmai cum se intamplase in anul 1261.
2 Ibidem, p. 70.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 3 - 4,www.dacoromanica.ro

p. 127 - 140, 2002
 128 Stefan Andreescu 2

14 octombrie 1600: "... Ma perché tra Cristiani sudditi del Gran Signore il numero
de'Greci e grandissimo e principale sara a proposito distinguere le condizioni loro,
le quali, come sono molti in Costantinopoli et altrove, cosi non sono tutti d'una
istessa volonta e pensiero, perché gl'abitanti in Costantinopoli, e quelli
principalmente che per pretensione di nobilta ritengono memoria della loro
grandezza, per un antico et ereditario odio che portano al norne de'Franchi, et al
pontefice romano, per l'estraordinaria emulazine che hanno conservato a tutti i
tempi i loro patriarchi con Sua Santita, intitolandosi essi papi della Chiesa orientale,
e quello d'Alessandria v'aggiunge «judex totius orbis terrarum». Sono cosi male
affetti verso i cattolici che al sicuro si contenteranno sempre di esser pia tosto
soggetti al Turco che a Christiani, eccetto per?) quando ii prencipe cristiano fosse
della loro religione, o scismatico, o in altra maniera contrario alla religione
cattolica, nel quale caso abbraccieranno facilmente ogni partito et occasione, come
si andavano disponendo per la speranza ch'avevano dell'esaltazione di Mica li
Valacco, ii cui nome era con gran devozione celebrato da Greci, e con tanto giubilo
ascoltate le sue azioni, che erano portati a gran concetto di rivedere per mezo suo
l'Imperio de'Greci rinovato, che se le cose di Mica li fossero passate con maggior
prosperita in quest'ultimo, al sicuro si sentivano gagliardi moti e s011evazioni in
tutti i Greci, e Vostra Serenita aveva anco occasione din pensarvi perché ii medemo
giubilo era sentito da'sudditi di lei nell'isole..."3.
laid deci ca, daca in preajrna bataliei de la Lepanto, grecii din insulele
venetiene din Mediterana orientala priveau spre Filip al II-lea al Spaniel ca la un
viitor imparat bizantin, acum, in ultimii ani ai secolului, acelea0 sperante i le legau
la unison cu grecii de sub dominatia otomana de principele roman Mihai
Viteazul! Dar sa amanam deocamdata discutia in jurul elementelor oferite de acest
pretios text pentru a infati§a mai intai alte doua marturii venetiene ce privesc
atmosfera din mediile grece§ti din Imperiul otoman in timpul razboiului "cel Lung"
(1593-1606).
Una dintre aceste marturii apartine ambasadorului Leonardo Donato, care
in decembrie 1595 a reinnoit, la Poarta, "capitulatia" Serenissimei. Indata dupa ce a
revenit la Venetia, in 2 martie 1596 el scria urmatoarele despre cele afiate la
Constantinopol: "... Dando molto da temere i successi dell'anno passato, che tanto
maggiormente vengono da'Turchi stimati e temuti, quanto che scuoprono che ii
nome glorioso del Transilvano ha commossi gli animi et inalzate le speranze di tutti
gli afflitti et oppressi cristiani, che habitano ne'paesi d'Europa sottoposti a'Turchi;
ch'essendo loro del rito greco, come credono che sia anco ii Transilvano, essendo
del medesimo, non solo i sudditi suoi, ma i popoli di tutte le provincie circonvicine,
pare che gli spiriti loro si siano motto piu accesi a levar la testa contra il Turco per
queste vittorie, che non s'avessero quando l'armata cristiana distrusse affatto, gia
alquanti anni, la turchesca, restando i Greci con gelosia, se con un'consequente
acquisto fossero stati astretti ad adherire al rito latino. Ne si deve tacere, essendosi

3 Vezi Relazioni di ambasciatori veneti al Senato, vol. XIV, Costantinopoll Relazioni inedite (1512-
1789), a cura di Maria Pedani-Fabris, Padova, 1996, p. 434-435.

www.dacoromanica.ro
3 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 129

sparsa la tema <sic!> fre quei popoli delli aiuti mandati dalla Sede Apostolica al
Transilvano, non solo resta ii nome di N. S. presso di loro glorioso, ma pare che si
mitighi in gran parte l'abhorrimento che havevano del rito latino. Le quali cose...
cosi commovono i Turchi grandemente; intanto ch'e sino andato loro in pensiero di
tagliare a pezzi tutti ii cristiani che sono in Costantinopoli, che possono ascendere
anco a maggior numero di 100m, dubitando di qualche sollevatione pericolosa,
quando i progressi del Transilvano riempivano tutti quei paesi di spavento e di
timore; volando per boca di tutti i Greci: questo Principe essere un nuovo
Costantino per ripiantare l'Impero greco in quelle parti. Ne temono i Turchi di altro,
se non che gli aiuti di cristiani non si uniscono insieme, et non si mandino pie tosto
in Transilvania che altrove a far la guerra..."4.
0 singurd precizare, inainte de a pd.5i mai departe si a infatisa si cea de-a
treia marturie venetiand. "Il Transilvano" din acest document este principele
Sigismund Báthory al Transilvaniei, care in 1595, in urma a doua tratate separate,
devenise "suzeranul" principilor Tarii Romanesti i Moldovei. Si, pe de alta parte, o
intensã propaganda tintea sä facd din el autorul exclusiv al victoriilor din prima fazd
a razboiului cu turcii de la Dunarea de Jos. Abia mai tarziu autoritatile imperiale,
asa cum s-a intamplat de pilda cu arhiducele Maximilian de Habsburg, fratele
imparatului Rudolf II, au realizat ca "in actiunile trecute multe au fost puse pe
seama transilväneanului <Sigismund Báthory>, care in realitate au fost infaptuite de
el, romanul <Mihai Viteazul>..."5. Nu este, insd, mai putin adevarat Ca ofensiva din
Tara Romaneascd, din toamna anului 1595, care a dus la evacuarea ostilor otomane
care o ocupaserd, a fost condusd, totusi, de Sigismund Báthory, ceea ce ar putea
explica ecourile favorabile din lumea sud-est europeand in legaturd cu figura 11116.
Sau poate, mai curand, in cazul izvorului din care am citat, sub numele de "il
Transilvano", au fost contopite doufi personaje, unul fi ind principele Sigismund
Báthory dar care era catolic! iar celälalt Mihai Viteazul, principe ortodox, la fel
precum supusii sai.
Sa nu mai zdbovim i sa semnaldm i cel de-al treilea izvor venetian, relatia
concluziva a bailului Simone Contarini, din decembrie 1611, din care vom extrage
fragmentul ce urmeazd: "L'essere stati i Greci, in Costantinopoli e nell'intorno per
grandissimo spazio, privati, se non del nido loro, delle comodite e degli onori
almeno, gli rende affittissimi e discontenti per estremo. La qual discontentezza ed
affizione si raffina e se inacerbisce pie sempre nei petti loro, per le oppressioni e
per gli estorquimenti de'Turchi. Tolti alcuni de'pie grandi, cui resta ancora qualche

4 Eudoxiu de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romdnilor, vol. XII, Bucuresti, 1903,
nr. CCCXLVIII, p. 236. Pentru prezenta lui Donato la Constantinopol incA din vara anului 1595,
N. BAnescu, Adaos la relajiile bailului Marco Venier. Cu privire la campania din 1595 a domnilor
noftri, Bucuresti, 1927, p. 132 (extras din "Anuarul Institutului de Istorie NationalA", IV).
5 Veal Mihai Viteazul in con.ytiinta europeand, vol. I, Bucuresti, 1982, nr. 67, p. 211-212 (act din
septembrie 1598).
6Vezi si observatiile lui Ovidiu Cristea, Cdteva consideralii privind ecoul bdtaliei de la Cálugdreni in
occidentul Europei (1595), in "Studii i materiale de istorie medie", t. XIV, 1996, p. 41-48 (in special
nota 3, p. 41).

www.dacoromanica.ro
 130 Stefan Andreescu 4

picciola facoltà sotenuta con il mercantare, vivon gli altri con il maneggiarsi nelle
arti piii basse, le quail sotto il bastone esercitano con molto travaglio e con poco
guadagno. 11 zelo loro della religion loro e l'odio che portano alla cattolica romana
gli cattivan per modo, che non sanno fra tante loro angustie desiderare mutazione di
governo, se per avventura non scontrasse loro qualche occasione, che non veggo
qual possi essere, che principe del rito loro tentasse di travagliare Turchi, nel qual
caso tengo per fermo che si alzerebbero tutti; e qualche favilla di questo lor
oppresso desiderio si pote vedere, quando Mica li Vaivoda della Valacchia si mosse
con gran principi a danno de'Turchi; tolta questa ombra piuttosto di vuota che di
indurata speranza, anziche vivere sotto a qualsisia principe cattolico, amano di
vivere sotto l'impero Ottomano, che nella credenza e nei riti loro punto non
s'intromette; ciô che, tengono per costante, in progresso di tempo almeno, non
soffrirebbe un principe cattolico, che alla sua medesima religione gli vorebbe
unire"7.
A§adar, dqi redactata la cativa ani dupa incheierea razboiului "cel Lung",
relatia lui Simone Contarini evoca Inca "episodul Mihai Viteazul", cand grecii din
Imperiul otoman erau pe punctul sa se rascoale §i sa-1 recunoasca drept
conducatorul lor legitim, caci era "del rito loro"...

In general, diplomatii venetieni au excelat, cum se tie, prin calitatea §i

precizia informatiilor culese pe durata misiunilor lor, din acest unghi de vedere
neputand fi comparati dec.& cu emisarii Sf. Scaun. In plus, ap cum observa pe buna
dreptate Oskar Halecki, bailul venetian de la Poarta "était toujours particulièrement
bien renseigné sur la situation a Constantinople et entretenait des relations étroites
avec le patriarcat, ne fOt-ce qu'à cause des nombreux Grecs orthodoxes dans les
possessions levantines de la Republique de Saint-Marc". Si el cita in chip special
chiar pe Girolamo Cape llo, care i-a inceput misiunea la sfaritul anului 15968.
Am vdzut ca Girolamo Cape llo, in relatia lui din 1600, asocia fall nici o
umbra de ezitare sperantele grecilor cu privire la rena§terea Imperiului bizantin de
numele domnului roman Mihai Viteazul. Or, sub acest aspect, marturia lui Cape llo
vine sa intareasca o alta, provenita tot din mediu catolic, dar care panä acum era
unica. Este vorba de un crampei din scrisoarea pe care un cAlugar dominican,
Andrea Bobbi, i-o adresa din Faenza, in 25 iunie 1600, lui Cinzio Aldobrandini,
cardinal San Giorgio. Iatd-1: "... nel mio secreto, fui sempre di parere, che
succedendo le cose di questa sua benedetta leuata d'armi come speramo nella
7 Nicole) Barozzi, Guglielmo Berchet, Le relazioni degli stall europei lette al Senato dagli
ambasciatori veneziani nel secolo decimosettimo Turchia, volume unico, parte I, Venetia, 1871 [pe
coperta 1873], p. 163-164.
8 Oskar Halecki, Rome. Constantinople et Moscou au temps de l'Union de Brest, in 1054-1954.
L'Eglise et les eglises. N e u f siecles d e douloureuse separation entre l'Orient et l'Occident. Etudes et
travaux ()flirts el Dom Lambert Beauduin, I, Chevetogne, 1954, p. 460. Pentru data plecarii lui din
Constantinopol (14 octombrie 1600), FIurmuzaki, Documente, XII, nr. MDXXXIV, p. 1065.
www.dacoromanica.ro
5 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 13 I

misericordia d'Iddio, prosperamente, che ii detto Sig-r Michele si debba, e in breue

impatronire di Costantinopoli e come greco, et applauso e seguito in particulari da
greci gia padroni di quel impero, debbasi far gridar lui non altro imperatore di
Costantinopol
0 nota comuna a celor trei texte venetiene reproduse prive§te ostilitatea
ireductibila a grecilor fata de catolicism. Ea mergea parka acolo Inc& gaseau
preferabil sa rarnana sub stapanire otomana cleat sa treaca sub autoritate catolica").
Iar Leonardo Donato adauga amanuntul ca acum, in conditiile razboiului "cel
Lung", spiritele grecilor s-au aprins mai mult dee& pe vremea bataliei de la
Lepanto, deoarece a§teptau sa fie eliberati de un principe ortodox, in vreme ce
atunci erau domoliti de perspectiva de a fi "obligati sa accepte ritul latin". Aceasta
ostilitate este verificata de altminteri i de alte izvoare. Astfel, in 1577, Stephan
Gerlach (1546-1612), predicatorul ambasadei imperiale la Constantinopol, nota ca
dacd o grecoaica "ia in casätorie pe un Franc sau Latin, e afurisita, caci ei blestema
pe ace§tia ca pe cei mai ticalo§i eretici" (Wann eine Griechin einen Welschen
(Lateiner) zur Ehe nimmet sie in den Bann gethan dann sie verdammen solche als
di verfluchteste Ketzer) 11.
Mena, insa, sa desprindem din textul lui Girolamo Cape llo i o altä
remarca deosebit de pretioasa: in mediile grece§ti constantinopolitane, cei ce
intretineau mai cu seama "flacara" anti-latina erau nobili care pastrau amintirea
"maretiei" de odinioara a familiilor lor, asociata de "o veche i ereditara ura pe care
o poarta numelui de Franc" §i, totodata, inrauritä §i de "extraordinara emulatie" a
patriarhilor ortodoc0 cu pontiful roman. Plecand de la aceasta marturie, gandul ni
se indreapta numaidecat catre originea materna a lui Mihai Viteazul, din familia
Cantacuzino, multa vreme contestata, dar care in ultima vreme a fost suficient
doveditä12. $i, de fapt, in tot cursul desfa§urarii evenimentelor de maxima

9 Anton Mesrobeanu, Contribufie la istoria catolicismului din Moldova, in "Cercetari Istorice", an IV-
2, 1928, doc. nr. II, p. 86. Comentarii la N. lorga, Byzance apres Byzance, Bucarest, 1971, p. 155;
Andrei Pippidi, Tradifia politica bizantina in farile romane in secolele XV1-XVIII, Bucuresti, 1983,
p. 187.
'° Sigur ca citind aceste marturii despre mentalitatea grecilor in problema confesionala, nu poti a nu
evoci celebra replica atribuita inaltului dregator bizantin Luca Notaras, din ajunul cuceririi
Constantinopolului de catre turci: "Mu lt mai bine e sa stie domnind in mijlocul orasului turbanul
turcesc decat tiara latina" (Ducas, lstoria turco-bizantina (1341-1462), ed. critica Vasile Grecu,
Bucuresti, 1958, p. 329; vezi si Steven Runciman, Caderea Constantinopolului 1453, ed. Alexandru
Elian, Bucuresti, 1971, p. 35 si 87).
31 Stephan Gerlach des Aeltern, Tagebuch, Frankfurt am Main, 1674, p. 357, col. 1. Textul citat a fost

folosit de N. lorga and a editat corespondenta Doamnei Ecaterina Salvaressa cu sora ei Maria
Adorno, aflata la Venetia, si anume in legatura cu scrisoarea din 1 mai 1577, and Ii cerea sa nu vina
in Tara Romaneasca (Hurmuzaki, Documente, XIV-1, Bucuresti, 1915, nr. CXXVI, p. 52). Mai de
curand, Cesare Alzati recunostea, la rfindul lui, in acest episod "una certa ostilita verso il mondo
cattolico" ce se manifesta in mediul românesc (Terra romena tra Oriente e Occidente. Chiese ed elnie
nel tardo '500, Milano, 1982, p. 154, n. 5).
12 George D. Florescu, Dan Plesia, Mihai Viteazul urmaq al imparafilor bizantini, in "Scripta
Valachica", Targoviste, 1972, p. 131-16; $tefan Andreescu, Michel le Brave, les Cantacuzene et le
grand Banat de Craiova, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XXIX, 1990. 1-2, p. 105-120.

www.dacoromanica.ro
 132 Stefan Andreescu 6

insemnatate ale domniei lui, Mihai a avut in preajma reprezentanti ai familiei

Cantacuzino, precum Andronic, fiul vestitului Mihail Saitanoglu Chatanoglou sau
Dionisie Rhally Paleologul, mitropolit de Tarnovo deci al Bulgariei - a carui
mama era o Cantacuzina. Iar in primavara anului 1599, un "capitano
costantinopolitano di casa Paleologa", in slujba domnului Tarii Romfinesti, a infant
un detasament otoman, care efectua o incursiune la nord de Dunare13. Inca din
1931, and staruiau indoieli cu privire la apartenenta Teodorei mama lui Mihai
Viteazul la familia Cantacuzino, Nicolae Iorga scria, cu intuitia care-I caracteriza:
"Si l'on admettrait, on verrait encore mieux comment les pays roumains étaient pris
dans ce cercle d'influence et de domination d'une grande famille byzantine, au
moment oil les descendants des «archontes» de l'Empire ddvoraient des yeux les
prophéties annonçant le rótablissement prochain de l'Empire"14. Marturia lui
Girolamo Cape llo, care leaga in chip !impede optiunile i sperantele politice si
confesionale ale descendentilor marilor familii nobile grecesti din Constantinopol
de numele lui Mihai Viteazul, numai de curand pusa in circulatie, confirma din plin
interpretarea lui lorga.

Esenta demonstratiei intreprinse de Chryssa Maltezou s-a bizuit pe trei

repere, care ilustreaza eforturile grecilor de a fixa o legatura de continuitate intre tar
si imparatul bizantin: inrudirea printului de la Moscova cu ultimii imparati
bizantini; legaturile care-I uneau cu Constantin cel Mare; comparatia intre printul de
la Moscova i Alexandru cel Mare". A sosit momentul sa vedem daca aceste repere
ideologice pot fi regasite si in cazul domnului roman Mihai Viteazul. Pentru ca,
daca vom ajunge la un rezultat pozitiv, atunci teza identificarii Moscovei drept
punct exclusiv spre care, in orizontul ortodox, s-ar fi indreptat privirile grecilor
pentru ajutor intru restaurarea imparatiei bizantine nu mai poate fi sustinutd.
Cat priveste primul reper, Chryssa Maltezou aminteste apelul lui Maxim
Grecul catre Vasile al III-lea pentru dezlantuirea unei cruciade contra turcilor, in

13 Alexandru Cioranescu, Documente privitoare la istoria romcinilor culese din arhiivele din
Simancas, Bucuresti, 1940, nr. CCXCVIII, p. 139; vezi i comentarii la Ion Sdrbu, Istoria lui Mihai
Vodel Viteazul domnul Tarii Ronuineiti, ed. Damaschin Mioc, Timisoara, 1976, p. 445, precum si, mai
nou, $tefan Andreescu, Comerful danubiano-pontic la sfarsitul secolului al XVI-Iea: Mihai Viteazul at
"drumul moldovenesc", in "Studii si materiale de istorie medie", t. XV, 1997, p. 47-48.
14 N. lorga, Les grandes familles byzantines et I 'idde byzantine en Roumanie, in "Bulletin de la Section
Historique de l'Academie Roumaine", t. XVIII, 1931, p. 14-15. Pentru problema legaturii genealogice
a Cantacuzinilor de la sfarsitul secolului al XVI-Iea cu cei din vremea Bizantului, Petre $. Nasturel, De
la Cantacuzinii Bizanfului la Cantacuzinii Turcocrafiei i ai feirilor románe, in "Arhiva Genealogica",
t. 1 (VI), 1994, 1-2, p. 171-175; Matei Cazacu, Strategies matrimoniales et politiques des Cantacuzene
de la Turcocratie (Xis xwe siecles), in "Revue des Etudes Roumaines", XIX-XX,
1995-1996, p. 157-181; Jean Michel Cantacuzene, Matei Cazacu, Généalogie et empire. Les
Cantacuzene de I 'époque byzantine el I 'époque ottomane, in vol. L'empereur hagiographe. Culte des
saints et monarchie byzantine et post-byzantine, ed. Petre Guran, Bucuresti, 2001, p. 294-308.
13 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 71.

www.dacoromanica.ro
7 Mihai Viteazul i restaurarea Imperiului bizantin 133

care acesta este deemnat sub forma "Basil Ivanovitch Paleologos", dovadd a
recunoa§terii originii sale imperiale bizantine, datoria casatoriei lui Zoe-Sofia
Paleolog cu marele cneaz Ivan al III-lea (1462-1505). In cazul lui Mihai Viteazul
nu vom insista prea mult, deoarece am vorbit mai sus despre originea sa materna'
din familia Cantacuzino. Nu vom adduga decat faptul cd ins4i obtinerea investiturii
la Poartd, in calitate de domn al Tarii Romaneti, in anul 1593, a datorat-o unui
Cantacuzin, Andronic, unchiul säu dupd mama, care i-a stat apoi aldturi !Dana la
moarte16.
Ideea succesiunii simbolice din Constantin cel Mare apare, pentru epoca ce
ne intereseazd, intr-o scrisoare din 1592 a lui Meletie Pigas, patriarh de Alexandria,
in care invocand ajutorul tarului Feodor 11 numqte "noul Constantin cel Mare,
salvarea noastrd dupd Dumnezeu, cdtre care noi ne intoarcem spre a dobandi ajutor
in caz de nevoie"17. Sub acest aspect, pentru Mihai Viteazul este suficient sa ne
referim la textul lui Leonardo Donato, reprodus mai sus, in care am vdzut cã "il
Transilvano" socotit de grecii din Imperiul otoman drept un principe ortodox!
nu era nici mai mult, nici mai putin cleat "un nou Constantin", ivit tocmai spre a
"rea§eza ImparAtia greceasca in acele parr. Este probabil cd, in tumultul creat de
sosirea prirnelor ve§ti despre biruintele cre§tine din zona Dundrii de Jos, grecii de
sub stdpanirea otomand au creat un personaj unic din suprapunerea personalitdtilor
principelui Transilvaniei §i a domnului Tarii Romane§ti. Asta pfind lucrurile s-au
famurit, iar eroul grecilor de rand a devenit exclusiv Mihai Viteazul'8.
In sfar§it, sa. trecem §i la ultimul reper luat in considerare de Chryssa
Maltezou: comparatia cu Alexandru cel Mare. De astd data dispunem de un studiu
intreg al lui Nicolae lorga, in care a demonstrat in chip strälucit inraurirea exercitatd
de faptele eroice relatate in romanul apocrif Alexandria asupra lui Mihai Viteazul,
precum i chipul in care, invers, cdrturarii greci din epocd, vistierul Stavrinos sau
Gheorghe Palamed, au resimtit nevoia sa scrie povestea lui Mihai avand in minte
imaginea lui Alexandru cel Mare'. Iatd, spre pildä, numai cloud versuri de la
inceputul cronicii rimate pe care Gheorghe Palamed a inchinat-o, in 1607,
voievodului roman: "Iard§i §i cu Alexandru de-1 voi asemui, nu voi gre§i, /dacd voi
privi vitejiile infaptuite de Mihai"20. Ar mai trebui doar adaugat cã celalalt autor
mentionat, vistierul Stavrinos care chiar s-a aflat in slujba lui Mihai Viteazul

16 $tefan Andreescu, Michel le Brave, ks Cantacuzene et le grand Banat de Crarova, p. 105-107,

119-120; Chryssa Maltezou, op. cit., loc. cit., CAsAtoria lui Ivan III cu Zoe Paleolog a avut loc in 1472.
17 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 71-72.
18 Vezi mai ales lulian $tefOnescu, Epopeea lui Mihai Viteazul in lumea greco-ruseascd in secolii 17 si
18, in "Revista IstoricA RomanA", t. IV, 1934, p. 140-174.
18 N. lorga, Faze sufletesti fi carfi reprezentantive la romdni cu speciald privire la legdturile
"Alexandriei" cu Mihai Viteazul, in "Analele Academiei Romane", Memoriile Secriunii 1storice.
Seriafl, t. XXXVII, 1915, p. 545-605.
78 Olga Cicanci, lzvoare grecesti privind istoria Romdniei: Gheorghe Palamed, in "Hrisovul".
Serie nouA, t. III, 1998, p. 101.

www.dacoromanica.ro
 134 Stefan Andreescu 8

dupd ce a consemnat chipul in care a fost asasinat, a asternut acest rand: Mihai "a
crezut cd va face liturghia in Sfanta Sofia"21.
Prin urmare, in cazul lui Mihai Viteazul sunt reunite toate cele trei elemente
despre care Chryssa Maltezou a sustinut cd pot fi raportate doar la tarii ru§i. Grecii
ortodocsi nu si-au concentrat deci sperantele si iluziile intr-o unicd directie.
Lucrul rezultd cu limpezime si dintr-un crampei al povetelor pe care un alt arturar
grec, mitropolitul Matei al Mire lor le scria in 1618 pentru uzul domnului Alexandru
Ilia§ al Tarii Romanesti: "... Din pricina nedreptatilor noastre si a desertaciunii, am
pierdut slava noastrd, sceptrul si impdratia. $i ne carmuiesc dusmanii, neam de
barbari. Ne-au luat coroana de nestemate si margAritare. Deoarece noi nu suntem
vrednici sa o puram, altii au luat-o si o poartd, iar noi o privim. 0 poarta cei care au
creieri in cap. Iar noi aveam incredere in preaindrdznetul Mihai, cd o va scoate cu
spada si ne-o va da noud. Vai de noi, Domnul meu, de noi cei cu minte putind, care
aveam incredere in Spania si in galerele lungi care sunt in Venetia, cd vor veni cu
spada, ca sd omoare pe turc, sd-i ia imparAtia si sa ne-o dea noud. Ne punem
radejdea si in neamuri bdlaie, cã ne vor scdpa, cd vor veni de la Moscova, ca sd ne
sloboadd. Nu punem nadejdea in preziceri, in profetiile mincinoase, si ne pierdem
timpul cu vorbe lard rost"22. Este vrednic de subliniat cd, in studiul sdu, Chryssa
Maltezou a citat, insd ... numai partial, acest text. Mai exact, a eliminat tocmai
fraza care il privea pe Mihai Viteazu123!

La sfarsitul editiei a II-a a prea frumoasei sale carti From Florence to Brest,
Oskar Halecki a reprodus, in anexe, si un studiu al sdu intitulat Isidor's Tradition.
Discutia din acest text s-a concentrat in jurul unei enigmatice "Relatione della
Rossia", al cdrei subiect era in realitate "come introdurre vi si possa la fede
Cristiana Catholica". Izvorul cu pricina, din 1595, fard autor, a fost atribuit de
Halecki celebrului iezuit Antonio Possevino. El 1-ar fi redactat ca urmare a intalnirii
si discutiilor de la Padova cu cei doi episcopi ruteni, Ipatie Pociej si Chiril
Terleckyj, care, prin aldtoria lor la Roma, au pregdtit evenimentul din toamna
anului urmdtor, cunoscut drept Unirea de la Brest2 .

Pasajul-cheie din acest memoriu anonim adresat papei Clement VIII este
urmdtorul: "Isidoro che uenne al Concilio di Fiorenza, et poi fil fatto Card. le fli

21 Idem, lzvoare grecevi privind istoria Romeiniei <cronica in versuri a lui Stavrinos>, in "Hrisovul",
Serie nouA, t. 11, 1996, p. 181.
22 Am folosit traducerea semnatA de Rita si Eugen Dobroiu, in Literatura romand veche (1402-1647),
ed. G. MihAild si Dan Zamfirescu, vol. II, Bucuresti, 1969, p. 247-248.
23 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 69. lattt, in talmacire francezA, pasajul pe care domnia sa a gisit cu
cale sA il reproducA: "Nous placons nos espoirs dans les actes de l'Espagne et les lourds vaisseaux de
la puissance vénitienne qui viendra frapper de son epée l'oppresseur turc, reconquerra notre royaume
et nous l'offrira. Nous placons également nos espoirs dans les nations blondes que nous croyons prêtes
a venir de Moscovie nous porter secours et nous libéres. Nous nous fions aux oracles, aux fausses
prophéties et nous perdons notre temps en futilités. Nous comptons sur le vent du Nord pour qu'il
fasse voler en &late la cage dans laquelle le Turc nous garde prisonniers".
24 0. Halecki, From Florence to Brest (1439-1596), second edition, Archon Books, 1968, p. 425-426.

www.dacoromanica.ro
9 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 135

Metropolita di Chiouia, ma ritornando non puoté persuadere la uerità alla gente

ingannata, perche non era anco gionto il tempo riseruato nell'eterna sapienza per
maturare un tanto negotio, al quale hora si uede dato un principio propriam<en>te
dal Cie lo, perche Ii Vladichi uenuti qua dicono, che due anni sono sendo ii Patriarca
di Costantinopoli uenuto a uisitare la Rossia, et piangendo con loro le miserie, che
pativano i Christiani sotto la tirannide Turchesca con le confusioni, et abusi che per
cia nasceuano, non potendosi attendere all'estirpazione di quelli con la debita
libertà Ecc<lesiasti>ca fti risposto da alcuni, che per rimediare A questo si doveva
tentare una vera unione con la Chiesa Latina per hauer poi aiuti da quella secondo ii
bisogno, al che ii Patriarca replica ii pensiero esser santiss<im>o, et che felici
doueuano reputarsi quelli, a chi non era uietato l'esseguirlo, ma che non era licito di
farlo A chi stava soggeto A Turchi per uarij pericoli, che si correuano, con che uenne
quasi ad insegnare alli Rutheni, che non lasciassero di prouedere alla loro salute, et
da queste raggionamento si cornincia maturare ii consiglio, che in fine ha partorito
la uenuta di costoro in Roma, et partorirà con la Diuina gratia la conuersione di tutte
quelle genti, et l'unione di quelle Chiese errante alla sus uera madre con uiue
speranze di frutti rnolte maggiori"25.
Patriarhul de Constantinopol la care se face aluzie in document este
leremia II Tranos, care a ocupat pentru ultima oard scaunul ecumenic in rdstimpul
1586-1595. Cum se §tie, cea mai insemnatä faptd a sa a fost inaltarea mitropoliei
ruse§ti la treapta de patriarhat. Iar acest eveniment s-a petrecut in anul 1589, and
insu§i Ieremia II se gdsea la Moscova. Or, in documentul analizat de Oskar Halecki
ni se spune cä patriarhul de Constantinopol a vizitat "la Rossia" cu "doi ani
inainte", adicd in 1593. Halecki a observat aceastd nepotrivire §i a rezolvat
problema astfel: gre§eala s-ar datora fie copistului (memoriul nu s-a pdstrat in
original), fie lui insu§i Possevino, care nu a fost uneori prea grijuliu cu cronologia26.
Oricum, dupd parerea lui Oskar Halecki, memoriul ar avea o importanta
ieitã din comun, deoarece nu numai cä atestd impulsul i dezlegarea formal& a
patriarhului de la Constantinopol pentru Unirea de la Brest, dar ar explica §i de ce
pregatirea acestei initiative a fost tinutd atata vreme secretd: dacd ierarhii ruteni ar fi
procedat la unirea cu Roma numaidecat dupd trecerea lui leremia II prin Po Ionia,
atunci patriarhul ar fi avut de suferit dupd inapoierea la Constantinopol27...
Vom incerca i noi sã formuldm o concluzie in legaturd cu documentul de
mai sus, dar pornind din nou de la mdrturiile venetiene de la Constantinopol. Am
vdzut, de pildd, din relatia bailului Girolamo Cape llo, din 1600, CA la räddcina
indoitei uri nutrite de descendeniii familiilor nobile grecqti constantinopolitane,
atat fata de "numele de Franc", cat §i fatd de "pontiful roman", stätea §i

25 Ibidem, p. 428, n. 1.
26 Ibidem, p. 427, n. 10. De fapt, patriarhul Ieremia II a mai traversat o singura data Dunarea, dar
numai pana In Tara Romaneasca, unde prezenta lui este atestata in martie 1592 (Hurmuzaki,
Documente, XIV-I, Bucuresti, 1915, nr. CLXIV, p. 93-94; Teodor Eta lase1, Trei car(i de blestem
patriarhicesti, in "Arhivele Olteniei" an XVI, 1937, p. 113 si 115, n. 1; Documente privind istoria
Romdniei, B, Tara Romeineascd, veac XVI-6, nr. 49, p. 41-42; Cesare Alzati, op. cit., p. 156).
27 0. Halecki, From Florence to Brest, p. 430.

www.dacoromanica.ro
 136 Stefan Andreescu 10

"extraordinara emulatie pastrata mereu de patriarhii lor cu Sanctitatea Sa". Nu

numai cã ace§ti patriarhi se intitulau "papi ai Bisericii orientale", dar cel de
Alexandria adauga in titlul sat, §i formula "judex totius orbis terrarum".
Trebuie observat indata ca, sub acest din urma aspect, Girolamo Cape llo
tia prea bine despre ce vorbe§te, deoarece, la inceputul perioadei cat a fost bail,
loctiitor al patriarhului de Constantinopol a fost Meletie Pigas, patriarh de
Alexandria. Or, Meletie Pigas a afirmat raspicat, chiar intr-o scrisoare catre
Mihai Viteazul din 29 august 1597 (st. v.), ca s-a opus Unirii de la Brest prin
intermediul mai multor epistole pe care le-a trimis in Po Ionia "fratilor crqtini
ortodoc§i"28. Iar, pe de alta parte, tot Meletie Pigas, la cererea turcilor, a inceput sa
medieze, in pragul anului 1597, "in chip secret §i nu ca din partea lor" (though
secretly and nott as from them), o pace cu Mihai Viteazul, ce avea sa fie urmata de
o alta, cu principele transilvänean i cu imparatul Rudolf 1129.
Dar intrebarea ramane: a existat oare, intr-adevar, un indemn tainic din
partea patriarhului leremia II Tranos premergator unirii rutenilor ortodoc§i din
Polonia cu Roma? Noi credem ca nu. $i nu numai din pricina inadvertentei, sesizate
§i de 0. Halecki, cu privire la plasarea cronologica a calatoriei lui leremia 113°. Ne
gandim aici mai ales la cele intamplate la Cracovia, in ajunul plecarii spre Roma a
celor doi episcopi, Pociej i Terleckyj. Astfel, o comisie de nobili §i prelati catolici
i-a audiat atunci, cerandu-le parerea asupra modului cum trebuie actionat mai
eficient. Iar ei au pledat pentru ca actul unirii sa fie indeplinit numaidecat, deoarece
o amfinare ar fi putut face ca, intre timp, ei §i mitropolitul de Kiev sa fie depu§i.
Graba in acest sens era justificata §i de faptul ca, ap cum era informata comisia
respectiva, rutenii ortodoc0 facusera deja apel la patriarhul din Constantinopol in
urma cu vreo §ase luni §i II indemnasera sa-i depuna atat pe mitropolitul de Kiev,
cat §i pe ceilalti episcopi unioni§ti. $i exista convingerea cã gestul acesta "el fail

28Ultima editie, Mihai Viteazul in conftiinta european6, I, Bucuresti, 1982, nr. 49, p. 165-166.
29E.D. Tape, Documents concerning Rumanian History (1427-1601), collected from British Archives,
London, The Hague, Paris, 1964, nr. 151, p. 118. Pentru pozitia ortodoxA intransigenta a lui Meletie
Pigas vezi si crâmpeiul din scrisoarea sa care tarul Feodor, in care sustinea cA traditia Sf. PArinti a fost
pAstrata neclintita numai in sanul Bisericii de RAsarit, in vreme ce Biserica catolica a fost supusA la tot
felul de innoiri (Gerhard Podskalsky S.J., Die Einstellung Okumenischen Patriarchen (Jeremias II.)
zur Erhebung des Moskauer Patriarchats (1589),in "Orientalia Christiana Periodica", t. LV-2. 1989,
p. 435).
. incurcAtura poate fi si de altA naturA, dacA ne gandim, de pilda, cã intr-un raport din Cracovia, din
14 decembrie 1595, dire Cinzio Aldobrandini cardinal San Giorgio, in care este vorba, in chip
evident, de Nichifor DascAlul, exarh patriarhal, ni se explicA peremptoriu: "... quel huomo che già fü
Patriarca di Costantinopoli" (!) (Claudiu Isopescu, Alcuni documenti inediti della fine del
Cinquecento, in "Diplomatarium Italicum", t. I, Roma, 1925, nr. LXXXVI, p. 490).

www.dacoromanica.ro
11 Mihai Viteazul i restaurarea Imperiului bizantin 137

indoiald 11 va face"31. Or, patriarhul de care era vorba nu era altul dee& Ieremia II
Tranos, care nu s-a sdvArOt din viata decdt cdtre sfar§itul anului 159532!
Tot patriarhul Ieremia II a reunit la Constantinopol, in 12 februarie 1593,
un Sinod care avea sä discute din nou legitimitatea indltdrii la rangul de patriarhat a
Bisericii moscovite, precum §i locul pe care patriarhatul rusesc avea sa-I ocupe in
ierarhia patriarhatelor Rdsdritului. Desigur, au fost luate cu aceastä ocazie i alte
decizii. Iar dintre ele, una ne intereseazd cu precadere: aveau sä fie excomunicati
toti acei oameni ai Bisericii sau mireni care se vor incdpAtana sd continue a
sdrbAtori Pa§tele dupd calendarul Gregorian". Un ecou al acestei hotardri ne
intampind in relatia bailului Matteo Zane, din anul 1594: "Di cristiani latini ne
soleano esser molti, ma ora in Pera ne sono pochissimi, e pochi altrove; ed 6
opinione appresso ai turchi che i greci siano naturalmente nemici dei latini, tanto
che inclinino piuttosto con loro turchi che con la chiesa latina; ed io teco <sic!>
veramente che non si ingannino, avendo sentito alcuni prelati greci di
Costantinopoli quasi arrabiati contro la sede apostolica; ed ha avuto gran forza per
la totale separazione la regolazione gregoriano dell'anno nuovo, non accettata dal
rito greco, come sa la Serenità Vestra"34 . Dacd, a§adar, mai trebuia sa se iveascd un
element care sd sporeascd ostilitatea inaltului cler grec §i sa conducd la "totala
despärtire" a confesiunii ortodoxe de cea catolick acesta a fost proaspata adoptare,
la Roma, a calendarului Gregorian... ConstatAm astfel, Inca odatd, acuratetea
observatiilor comunicate Senatului venetian de cdtre reprezentantii sdi la
Constantinopol. $i nu putem decal conch ide punind sub un mare semn de intrebare
afirmatiile din 1595 ale celor doi episcopi ruteni cu privire la un ap-zis indemn
primit de la patriarhul Ieremia II pentru unirea cu Biserica catolicd35...
Nu am discutat deloc, pand acum, cealaltd fatA a problemei planului
refacerii impdatiei bizantine: in ce masurd Mihai Viteazul a impart:4ft acest proiect
§i si-a orientat actiunile in functie de el? Se 5tie prea bine cd chemäri in ajutor de la

31 Athanasius G. Welykyj OSMB, Documenta Unionis Berestensis eiusque auctorium, Roma, 1970,
nr. 95, p. 149-150: "... poichè havendo Ii Rutheni espediti gia sei mesi sono al suditto Patriarca
dandogli conto di cie che passa et confortandolo a degradare ii Metropolita con il resto delli Vescovi,
egli senza dubio lo fara" (22 sept. 1595).
32 P.$. Nasturel, Lista patriarhilor ortodogi (Constantinopol, Alexandria, Antiohia ci lerusalim), in
"Hrisovul", t. VII, 1947, p. 154.
33 Constantine Tsirplanis, Church Relations between Moscow, Constantinople and Alexandria
Towards the End of the le Century, in Studio slavico-byzantina et medievalia Europensia, vol. I,
p. 83.
-"I Eugenio Alberi, Relazioni degli ambasciatori veneti al Senato, Serie III, vol. III, Venetia, 1855,
p. 388-389.
Exista, dupa stiinta noastra, un singur alt izvor care vorbeste despre aplecarea lui leremia 11 spre
catolicism, relatia solului englez la curtea Rusiei din 1588-1589, Gilles Fletcher. Dar, asa cum
observau Inii editorii acestui izvor, autorul lui era coplesit de sentimente anticatolice. $i, de aceea, el
vedea oriunde conspiratii menite sã intareasca. frontul puterilor antiprotestante. Asa se face ca, in
viziunea lui Fletcher, ridicarea Bisericii moscovite la treapta de patriarhat era menita sa pregateasca
nimic altceva decfit... convertirea Rusiei la catolicism! (Rude & Barbarous Kingdom. Russia in the
Accounts of Sixteenth-Century English Voyagers, ed. Lloyd E. Berry and Robert 0. Crummey,
Madison, Milwaukee and London, 1968, p. 90-91, 105, 207-209).

www.dacoromanica.ro
 138 $tefan Andreescu 12

sudul Dundrii, din partea populatiilor balcanice gata sa se rdscoale au existat. Dar
cum a reactionat voievodul roman fatd de ele?
WA* un singur exemplu: in 10 iulie 1597, la curtea lui Mihai s-au infdti§at
soli "trimi§i in ascuns" de cat-re sarbi, care-i cereau "sa treaca Dundrea in cea mai
mare graba", aci in luna precedenta ei se rdzvrätiserd §i au atacat §i ocupat "cetatea
intdrita Va§ita", precum §i "marele ora§ Cladova". Raspunsul capatat a fost, insa,
dezamagitor: voievodul gasea ca "trebuie sd se tind seamd de timpul <cel mai
potrivit>, and ivindu-se un prilej mai prielnic" o asemenea periculoasa expeditie
§i-ar fi putut, intr-adevdr, atinge scopul36 .
Ce intelegea atunci Mihai Viteazul printr-o imprejurare mai prielnia se
poate afla din cele ce Ii declara, in acela§i moment, solului transilvänean Martin
Benyai, care se inapoia de la Poarta, iar in luna august va ajunge la Praga. El era
gata sd pdtrundd "in Bulgaria §i alte provincii turce§ti, cu scopul de a le rascula sau
de a provoca pagube foarte insemnate", dar numai in conditiile reaprinderii
ostilitatilor pe frontul din Ungaria37.
Lucrurile s-au schimbat, insa, in toamna anului 1599, odatd cu biruinta de la
Selimbar (28 octombrie), care 1-a facut pe Mihai Viteazul sa devind stapan §i al
principatului de la miazdnoapte, Transilvania. Motivul expeditiei a fost lapidar
expus de voievod nuntiului Germanico Malaspina, in chiar ajunul batäliei pomenite:
"... tara lui §i aceastä tara sunt atat de unite §i legate una de alta inc.& cazand una,
cade §i cealaita §i pdstrandu-se una, se pdstreaza §i cealalta"38. Tar, intr-adevar, de
curand una din cele cloud tari "cazuse", caci in martie 1599 la cfirma Transilvaniei
ajunsese cardinalul Andrei Báthory, ceea ce insemna, din punct de vedere politic,
alipirea la "axa" polono-otomand.
Important este ca, de acum, in mentalitatea sfetnicilor lui Mihai îi face loc
o altd idee: ei nu se mai simt, ca in Tara Romfineascd, ocoliti din toate partile de
"vrajma§i", ci, cu domnul lor in fruntea "a doao tali", se simt capabili sa refuze
chiar cererea imparatului Rudolf II de a-i fi cedata. Transilvania39. Insd proiectul
politic al lui Mihai Viteazul nu se limita numai la Transilvania. Inca din 6 ianuarie
1600, un observator din Cluj, iezuitul Pietro Maggiore, nota Ca voievodul se
pregate§te din nou de rdzboi, dar nu se §tia Inca incotro se va indrepta40 ...

36 Dan Simonescu, Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul In raport cu cronicile interne
contemporane, in "Studii i materiale de istorie medie", t. III, 1959, p. 92.
37 La nunziatura di Praga di Cesare Speciano (1592-1598) nelle carte inedite vaticane e ambrosiane,
a cura din Natale Mosconi, Arcivescovo di Ferrara, t. IV, Brescia, 1966, nr. 50, p. 151: "Che d. to
Vaivoda di Valachia ha animo, accesa che sia la guerra in Ungaria, di uscire di casa sua et passare in
Bulgaria, el altre provincie Turchesche ad effetto di sollevarle, o di farci danno notabilissimi" (1 sept.
1597, Praga).
38 " sono cosi subordinate e concatenate insieme la sua provincia con questa, che cadendo l'una cade
l'altra, e conservandosi l'una si conserva l'altra"(MVCE, I, Bucuresti, 1982, nr. 104, p. 272).
39 Istoria Tarii Romeinesti, 1290-1690. Letopisoul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu si D. Simonescu,
Bucuresti, 1960, p. 76.
40 Ladislau Lukács S.J., Monumenta Antique flungariae, IV (1593-1600), Roma, 1987, nr. 429, p. 419.
www.dacoromanica.ro
13 Mihai Viteazul pi restaurarea Imperiului bizantin 139

Noua tintA era dezvaluitä, in 11 ianuarie 1600, la Viena, de un emisar al

sdu, Giurgiu Rat: dupd ce declara hotArat ca. "stdpanul sdu, voievodul, a luat
Transilvania cu sabia §i nici nu se gandqte sä se lase indepärtat de acolo", el ardta
cd, in continuare, acesta "vrea incerce norocul §i in Moldova", fie cd imparatul
incuviinta campania sau nu; numai "cand va fi adus in puterea sa cele trei tAri,
atunci cu adevdrat va apuca pe Turc de barbd i va aduce cu atat mai mult serviciu
crqtindtAtii"41. Mai explicit cu privire la necesitatea acestei noi expeditii este un alt
emisar al lui Mihai, Mina Zugravul, care se indrepta cdtre Venetia. El spunea, la
Satu Mare, in 20 ianuarie 1600, cà "inima §i gandul" lui Mihai Viteazul erau "acum
numai spre Moldova; el nu o poate Idsa astfel in spatele lui, caci atunci and ar trece
Dundrea impotriva Turcului, <voievodul> moldovean, cu ajutorul polonilor, ar
patrunde in Tara Romaneascd §i ar cuceri-o, astfel cd el nu s-ar mai putea intoarce
peste Dundre in Tara Romaneascd"42.
In fond, cele cloud märturii citate, dar §i demersurile diplomatice care le-au
urmat, atestd fard agadd cd domnul roman si-a orientat actiunile pe temeiul unui
precept ce-I atribuia el insu§i sultanului: "Nu pe alta cale imparatul turcesc a luat
toatd lumea cleat cd a facut tratat cu unul din dumanii sai, i a bdtut pe altul,
pentru ca, dupd biruinta, sA1i intoarcd arma la cel dintai"43. Cdci, intr-adevdr,
expeditia in Moldova a fost amanatd cad dupd momentul in care, in martie 1600,
Mihai Viteazul a obtinut un nou rdgaz de pace pe linia Dundrii, cu Imperiul
otoman44.
Ce ar fi urmat dupd campania victorioasa. din Moldova, din luna mai, tine
doar de domeniul ipotezelor. Potrivit propriilor afirmatii de mai tarziu, in august
1600, and a izbucnit rdscoala nobililor ardeleni, era pe punctul sa-i atace pe turci la
Timi§oara45. Cu alte cuvinte, ar fi vrut sà readucd hotarul Transilvaniei pe Dundre si
Tisa. Existd, insa, §i o altd variantä, sugeratd de mai multe informatii, de sorginte
diferitd. Anume cd, in vara anului 1600, domnul roman urma sa atace Po Ionia, in
intelegere cu cneazul Constantin Vasile de Ostrog §i cu Moscova. Aceastd ofensiva
ar fi concretizat reactia ortodoxd la Unirea de la Brest".

41 MVCE, I, nr. 130, p. 362; vezi si N. lorga, Istoria lui Mihai Viteazul, ed. N. Gheran si V. lova,
Bucuresti, 1968, p. 308.
42 MVCE, V, Bucuresti, 1990, nr. 143, p. 231.
43 Am folosit talmacirea lui N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, ed. cit., p. 300; originalul in
Hurmuzaki, Documente, vol. III-1, Bucuresti, 1880, nr. CCCXL, p. 433 (Non alia uia 1mperator
Turcarum totum fere orbem occupauit, quam quod cum uno hostium suorum foedus fecit, interea
alterum deuicit, eo deuicto iterum ad priorem arma Conner:O.
44 Pentru aceastA pace, care i-a adus lui Nicolae PAtrascu, fiul lui Mihai Viteazul, recunoasterea in
calitate de domn al Tarii RoinAriesti, ceea ce asigura, de fapt, linia DunArii, Aurel Decei, Michel le
Brave et la Pologne, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XIV, 1975, nr. 3, p. 476-477.
45 Vezi memoriul lui Mihai din februarie 1601 adresat marelui duce de Toscana, in Literatura romeind
veche (1402-1647), ed. cit., II, p. 52 (trad. româneascA de Aurel Decei).
46 Vezi $tefan Andreescu, Restitutio Daciae, III, Studii cu priivire la Mihai Viteazul (1593-1601),
Bucuresti, 1997, p. 109-112.

www.dacoromanica.ro
 140 $tefan Andreescu 14

Despre un plan al lui Mihai Viteazul de a restaura Imperiul bizantin, din

aceasta faza de apogeu a puterii sale (anii 1599-1600), nu avem cunostinte.
Politica lui din clipa in care si-a intins autoritatea peste toate cele trei state din
spatiul carpato-danubian pare a fi fost strict dominatA de gAndul consolidArii noului
organism politic creat, prin obtinerea recunoasterii din partea curtii imperiale
habsburgice". $i nimic mai mult

MICHAEL THE BRAVE AND THE RESTORATION OF THE BYZANTINE

EMPIRE: TESTIMONY OF THE VENETIAN AMBASSADORS TO
CONSTANTINOPLE

Abstract

In a recent study entitled Les Grecs devant Moscou ville imperiale,

Chryssa Maltezou strives to demonstrate that, after the fall of Constantinople in
1453, the "humiliated Hellenism" had placed its hopes on Moscow for the
restoration of the vanished empire.
However, there is solid evidence that in the period of the Long War
between the House of Austria and the Ottoman Empire (1593-1606), the eyes of the
Greeks were set not only on Moscow, but also on the Wallachian Prince Michael
the Brave. A recently discovered piece of evidence the account of Bailo Girolamo
Cappelo of 1600 proves that the name of the Romanian Prince was indeed
worshiped by the Greek subject of the Ottoman Empire, who saw in him a possible
reviver of the Byzantine Empire (erano portati a gran concetto di rivedere per
mezo suo l'Imperio de' Greci rinovato). On the other hand, based on the available
knowledge, the Romanian prince does not seem to have formed any "Byzantine
project" at the zenith of his power, that is in the years 1599-1600, when he had
managed to extend his authority over Transylvania and Moldavia.
Another question taken under consideration is that of an anonymous
memoir discovered by Oskar Halecki and attributed to Jesuit Antonio Possevino.
According to this document, the patriarch of Constantinople himself, Jeremy II
Tranos, when visiting "La Rassia" in 1593 (!), may have given his leave to the
union of the Ruthenian Orthodox Church to Rome. Other testimonies, some of them
coming from the very Catholic milieu, speak of an intransigent attitude of the
higher Orthodox clergy that can only rule out any such "opening". Additionally,
there is no real evidence of Jeremy II having travelled to the region north of the
Danube in 1593.

47 Andrei Pippidi este i mai categoric: "... un plan al lui Mihai Viteazul de a restaura Irnperiul
bizantin n-a existat niciodatd" (Traditia politicá bizantina' in ffirile románe in secolele XVI-XVIII,
Bucure§ti, 1983, p. 188).
48 $tefan Andreescu, op. cit., p. 283-325.

www.dacoromanica.ro
 RELATII INTERNATIONALE-POLITICA SI DIPLOMATIE
IN SECOLELE XIVXV

0 MISIUNE DIPLOMATICA OTOMANA fN UNGARIA

(1486)
NAGY PIENARU

in arhiva palatului Topkapi (Topkapi Sarayi Miizesi Arsivi) sub cota

E. 8568 s-a conservat raportul (arz) original emis de un ambasador otoman in cursul
unei misiuni diplomatice indeplinite in Ungaria. Raportul poartä semnatura
autorului relatarii: Haci Zaganos, dar nu are data redactArii i locul emiterii. Acest
text poate fi considerat, cel putin panA in prezent, drept cel mai vechi document
otoman care nareazA derularea soliei oficiale avand ca obiectiv parafarea tratatului
de pace intre Imperiul otoman si regatul Ungariei. Documentul TSMA E. 8568 nu
este un raport final, intocmit pe indelete la Istanbul, dupa terminarea calatoriei
diplomatice, ci o dare de seama intermediara scrisa in Ungaria pentru informarea
sultanului. Raportul a fost redactat la Seghedin (Szeged) cu putinA vreme inainte ca
solul otoman sa paraseasca teritoriul Ungariei i sa se indrepte spre capitala de pe
malurile Bosforului. Anterior acestui raport, Haci Zaganos, conformandu-se
ordinelor exprese ale sultanului, mai trimisese un altul, al cArui continut nu il
cunoastern.
Solia este descrisa concis, telegrafic, cu mentionarea tuturor evenimentelor
interne si internationale care puteau fi fructificate de partea otomana. Stilul de
redactare seamana cu cel intalnit in mesajele scrise de spionii otomani care activau
in aceeasi vreme la hotarele cu Ungaria.
Tipul de scriere utilizat de Haci Zaganos este nesih un model folosit in
general in corespondenta de la inferior la superior. Emitentul nu este expert in arta
scrisului si comite cateva erori gramaticale minore care nu impieteala descifrarea
documentului.
Lipsa hartiei, un material scump i rar, si-a pus amprenta asupra aspectului
fizic al raportului. Prime le douazecisidoua de randuri din mesaj sunt insiruite
ordonat, insa urmatoarele sunt grafiate pe aceeasi fata, pe partea stanga dupa
intoarcerea colii de scris. Randul douazecisitrei este in dreptul rAndului
douAzecisidoi. Spatiile dintre linii sunt mai mici, astfel Meat randului unu ii
corespunde randul inversat patruzecisisapte. Formula protocolara de incheiere
semndtura sunt sub rAndul douazecisidoi. Acest procedeu de a nu continua pe verso
sau pe altA coalA este frecvent intalnit in rapoartele intocmite de iscoadele otomane.
in opinia noastra documentul T.S.M.A. E. 8568 a fost redactat la sfarsitul
lunii iulie sau inceputul lunii august 1486, perioada care apartine in calendarul
musulman anului Hegirei 891 (7 ianuarie 27 decembrie 1486). Informatia inclusä

"Revista istoricr, torn XIII, nr. 3 -

4, www.dacoromanica.ro
p. 141 148, 2002
142 Nagy Pienaru 2

in raportul lui Haci Zaganos, pe care II publicarn in transliteratie latind §i traducere,

ii claseazA ca piesa de bud pentru cunoaterea relatiilor lui Bayezid II cu Matia
Corvin.
Transliteratia raportului lui Haci Zaganos T.S.M.A. E. 8568

1. Dergahi alaya ye barigahi alaya arzt bende ki budur ki cemazi fd-ahiran ikinci
giinunde
2. Budine gelduk ye Budinde on gun tevakkuf itdurdiler ye biz Budinde iken
3. pyle haber geldi ki Firence kiralinin dahi elgisi geliyorur deyu haber geldi
imdi
4. on giinden sonra kiraldan adam geldi bizi getciirtip ktrala aid, gitdi ye cemazt
5. id-ahiriin on sekizinci gunande Beg nam §'ehre iletdiler ki anda /oral
mutemekkim idi
6. ye laral bulupldi emr olunan maslahat sôyieiidi stiylenden maslahat ziyade
7 . niza eyledilet ye cevablart bu oldu ki ademiimfiz ile cemi maslahatimizt tezkire
idub
8. devletlii hfinkara gonderiibdUrfiz ye ademUmisiz iletdugi tezkirey0 cemisi kabul
eyle
9. m4ler sen ne niza eylersin deyu cevab eylediler ahir ademisi ile muvacehe
eylediler
10. ye seiyWdirdiler ye ademisine sorddar ki sana virdigiimiiz tezkireyu neylediin
cevab
11. virdi eyitdi ki bir suretini devlei asitasinde alikoddar ye bir sureti 4budur ki
elimdedfir
12. deyu cevab virdi ye bu tezkirede neki varsa devletlii hiinkar ye paxlar kabul
eylediler deyu
13. cevab virdi ekseri nizai mabeyinde olan kiPerlerinin olundt ye on yedi gun
14. tamam bu nizai olundt alur Firence ktraldamn elcisi yakm geldi cgikare
kafirler de
15. ulufeci dahi cagtrch imdi gorchim Id bunlarun niyeti hayre degul zaruri
musalaha
16. idub larala kendu mezhebince mfibarek receb aymun beVnci gUniinde yemin
itdirdum ye ahdnamei
17. aluchm ye bazi kaziyeye alti ay mevkuf konulch ye dahi Venedik iii kenarlart
harekat
18. azeredir .yoyle istamai olunur ki Firenceye muaveti içun iki yliz bin filuri &lung
19. adtyle virmi,sler ye yfiz otuz pare gemiyi iru ye ufak kirayle dutuverm4ler bu
haber bunda
20. tamam miinteOr olmuolur mezkur kiral dahi devlet gigine elci giinderdi ye elgi
dahi
21. istifsar olunursa devlet ile Arnavuda gitdtigiimuz vakit gelen elcinin ulu
karmdapchr
22. coporh Imirdir ye maslahat tamam olduktan sonra bra/ Istol Beligrade

www.dacoromanica.ro
3 0 misiune dtplomaticii otomand 143

23. dimek ile maruf kalaya gitdi

24. ki olen kirallilar anda
25. yaturlar imz.y ye Firenge elcisi
26. ile anda buluAlar
27. ye andan kalkub mfibarek
28. receb ayinun on yedinci
29. gfiniinde Budine yard:
30. laral ye Firence elcisini
31. bile alub yard: ye kafirin
32. paskaliyesinden sonra cemi
33. engurus banlari Budinde
34. derilseler gerek dirnek e
35. Firencenin elcisi dursa gerek
36. o dirnikte ana cevab
37. olur ye kiral Becclen
38. kallacak fakiri Sigedine
39. nam $ehire gonderdi ye bizin ile
40. gelicek elciiyii bile alub gitdi
41. ta kaydin gorub Sigedinde
42. bize gelub buliqa ye Sigedinide
43. iki yol akizdur Simendirenum
44. ye Ejlakun dahi yol akrzdur
45. elci gelicek kiral ne yerden
46. Ismarlachysa incallah
47. andan clic-11a fakire ne haber
48. olursa önfirdi bildiresin
49. deyu emr olunmuy idi imtisalen
50. lil emri itl-ali sabik herseki Lorens kaziyesin
51. bir defa bildirm4 iduk banlar ittifak idub
52. laral ile barqdurchlar ye ol dahi gelub
53. kiralun elin dpdi ve Hrrvati ilini Matia.y kiral
54. okluna virdiler ye Izvornik tuzlusina segirdin kafiri
55. kiral dutub cemi rizkan ye kalalartni aid: ye kenduyi habs itcliirdi
<sub rândul 22>
baki ferman Dergahi muallarnundir
<in stânga jos>
bende ul-fakir
Haci Zakanos

Traducere:
"Raportul robului catre Malta i Mareata Curte este acesta ca: in ziva de cinci
iunie <1486> am venit la Buda. Si rn-au facut sä stau la Buda zece zile §i and ne
aflarn la Buda a parvenit aceastä veste care spune ca vine si solul regelui Frantei; in

www.dacoromanica.ro
 144 Nagy Pienaru 4

aceastä situatie dupd zece zile a sosit un dregator de la rege <Matia Corvin> care
ne-a luat si ne-a transportat i ne-a dus la rege i la doudzecisiunu iunie ne-au
condus in orasul numit Pécs pentru cä acolo rezida regele; i ne-am intAlnit cu
regele si am discutat problema poruncia; pomenita chestiune a provocat si mai
multe dispute <intre ei> i rdspunsurile lor au fost acestea: ca toate problemele <in
litigiu> le-am transmis in scris i le-am trimis prin emisarul nostru <ungur> la
Padisahul cel Norocos <Bayezid II> si cã toate cererile formulate <in document>,
trimise cu emisarul nostru, au fost acceptate <de sultan>; si au rdspuns cd au
confruntat solicitdrile tale cu cele ale lor <prezentate sultanului> de ultimul <lor>
trimis; si s-au sfadit intre ei i I-au intrebat pe emisarul lor: ce ai facut cu
documentul pe care ti I-am incredintat? <acesta> a rdspuns cã o copie a fost retinutd
de Poarta Fericirii si cã altd copie este aceasta din maim mea; si a spus ea ceea ce se
aflä in acest document a fost acceptat de Padisahul cel Norocos si de cdtre pasale
<Divan>. In mare parte disputele verbale au fost provocate de oamenii implicati si
aceste sfadiri au durat in total saptesprezece zile; <and> pomenitul ambasador al
regelui Frantei a venit aproape, in mod public necredinciosii <ungurii> au mobilizat
chiar si trupele cu leaf& mAsurd din care am inteles Ca intentia lor nu ne era
favorabila; deoarece pacea <cu turcii> era indispensabild regelui pentru propria sa
sectd religioasa, in ziva de noud din sfanta kind iulie <1486> I-am facut sd jure si
am luat actul de legamfint i pentru rezolvarea cdtorva incidente s-a pus un termen
de sase luni; i deoarece chiar la hotarele Venetiei sunt miscdri s-a aflat cd
<venetienii> pentru ajutorarea Frantei au acordat un imprumut de cloud sute de mii
de florini si le-au arendat o sutd treizeci de unitati de cordbii mari si mici. Cfind
aceastd veste s-a rdspdndit aici in intregime, pomenitul rege <Matia Corvin> a
trimis sol chiar la pragul Impdatiei i intrebati chiar pe solul lor, pe Cioporli Imir
<Emeric/Imre Czobor>, care este fratele mai mare al solului <Martin Czobor> care
a sosit in vremea cdnd am mers cu noroc in Albania; si dupd rezolvarea
problemelor, regele s-a dus la cetatea cunoscutd cu numele de Istolni Belgrad
<Székesfehérvdr Alba Regia>, unde regii decedati sunt inmormântati si acolo s-a
intdInit cu ambasadorul francez; i plecdnd de acolo, in ziva a doudzecisiuna din
sfanta kind iulie s-a indreptat spre Buda; regele s-a dus ludndu-1 cu el pe solul
Frantei; si dacd banii unguri se vor intruni dupd Pastele necredinciosilor i dacd
ambasadorul Frantei va mai zdbovi <pind atunci>, in acea consfatuire Ii vor da un
rdspuns; si regele plecdnd din Pécs pe sdrmanul de mine ne-a trimis in orasul numit
Seghedin i <regele> 1-a luat i pe solul <ungar> care trebuia sä vind cu noi; si
<solul> dupd acordarea instructiunilor urma sa vind sã se intalneascd cu noi la
Seghedin; i Seghedin este <situat> la bifurcatia a doud drumuri, <aici> se intretaie
drumul spre Semendria cu cel spre Tara Romdneascd. Cdnd va veni solul <ungar>,
pe unde ne va permite regele, cu ajutorul lui Allah, pe acolo vom pleca <spre
Istanbul>. Mi se poruncise <de Bayezid II> ca orice stire primitä sa o fac cunoscutd
<Portii> si conformandu-md inaltului ordin v-am informat odata despre
evenimentul cu fostul herteg Lorens <LOrinc Ujlaki>; <acum> banii s-au coalizat si
s-au impdcat cu regele i chiar acesta venind a sdrutat mdna regelui ; si provincia

www.dacoromanica.ro
5 0 misiune diplomatic?'" otoman6 145

Croatia au acordat-o fiului regelui Matia§ <loan Corvin>; §i regele 1-a capturat pe
necredinciosul care a atacat särdria din Izvornik §i i-a luat toate avutiile §i cetAtile §i
pe el insu§i I-a inchis.
Porunca apartine inaltei Porti
SArmanul rob, Haci Zaganos".

Erori de lecturd sau de intelegere a conjuncturii relatate de raportul lui Haci

Zaganos au avut drept consecinta plasarea acestui document sub date inacceptabile
§i care nu sunt practic sustinute de surse complementare. Prin identificarea falsd a
lui Haci Zaganos cu Zaganos Pap unchiul §i o vreme chiar mare vizir al lui
Mehmed Cuceritorull, dar decedat in jurul anului 14622 §i prin echivalarea
incorectA a toponimului Bec/Pec (in turco-osmanA literele b §i p sunt identic grafiate
insA cu un numdr diferit de puncte sub Ikea) cu Viena, ora.5 pe care turcii
intr-adevdr I-au denumit Be9, s-a ajuns implicit la cloud inexactitAti consecutive.
Prima cd misiunea Zaganos a fost anterioard anului 1462 §i posibild chiar in vremea
lui Murad II (1421-1451); i a doua cã otomanii au incheiat o pace cu regele
german la Viena3. Mai aproape de realitate au fost istoricii care au investigat in mod
particular perioada sultanului Bayezid II. Gy6rgy Hazai a datat misiunea Haci
Zaganos in anul 14884, iar Gilmec Karamuk a stabilit-o in anul 14955.
Este evident cd intre Zaganos Pap §i Haci Zaganos nu existA nici o
legaturd, find de fapt cloud' personaje distincte. Acordarea atributului Ham
diplomatului Zaganos ne Inclinã sA credem cd acesta era un mare negustor care
practica comertul cu statele cre§tine din periferia europeand a Imperiului otoman 4i
cuno§tea evolutiile politice din zona. Negustorii, unii chiar de origine crqtind dar
trecuti la islamism, erau deseori utilizati in aparatul diplomatic al statelor
musulmane. Este suficient sd mentionAm cã un Hact a fost trimis in Europa
occidentalà de Timur Lenk §i un alt Haci a indeplinit din ordinul lui Murad II o
solie in nordul Mara Negre la hanul Ulug Mehmet.

I Singurul cronicar care 1-a semnalat pe Zaganos Pasa ca mare vizir, in anul 1456, este Ibn Kemal,
Tevdrih-i Al-i Osman. VII. Defier, ed. $erafettin Turan, Ankara, 1991, p. 121. $tirea cronicarului este
insa certificata de un Registru de recensämdnt in care apare mentiunea: Me lik Ul-vuzera Zaganos
Pa§a, Ha lil Inalcik, Fatih devri azerinde tetkikler ye vesikalar, Ankara, 1954, p. 135.
2 S-a conservat actul de fondare al vakuf-ului (fundatie de binefacere) lui Zaganos Pasa, cu data de
8 februarie 1462 (sekiz ctimazi ill-evvel 866 H.), v. Ali Himmet Berki, lslamda valcif Zaganos Pcqa ye
Zevcesi Nefise Hatun Vakfiyeleri, in "Vakitlar Dergisi", t. IV, 1960, p. 25-27. Actul nominalizeaza pe
fiii lui Zaganos Pasa: Mehmed celebi si Ali celebi care urmau sa indeplineascd, succesiv, sarcina de
administratori ai vakuf-ului.
3 Faik Resit Unat, Osmanli sefirleri ye sefaratnameleri, Ankara, 1968, p. 43. Aceste erori au primit

girul ingrijitorului acestei lucrdri, istoricul Bekir Sitki Baykal, care in introducere (ibidem, p. VI) a
confirmat supozitiile lui F. R. Unat.
4 Gyorgy Hazai, A Topkapu Szerdi Miizeum levéluirdnak magyar vonatkozásii tariik iratai, in
"Levdltdri KOzlemények", t. 26, 1955, doc. 10, p. 293-294, 1-a plasat cronologic in 1488, probabil
pentru a lega misiunea Haci Zaganos de reconfirmarea pacii turco-ungare produsd in acest an.
Gurnec Karamuk, Haci Zaganos 'un elgilik raporu, in "Belleten", t. 56, 1992, nr. 216, p. 391-403 a
fixat ambasada in anul 1495, dar argumentele documentare utilizate pentru a tonexa solia Haci
Zaganos de incheierea pacii turco-ungare din acest an sunt insuficiente.

www.dacoromanica.ro
 146 Nagy Pienaru 6

Cant-al-de in vederea descoperirii unor informatii suplimentare despre Haci

Zaganos au fost infructuoase6. 0 flied a lui Zaganos Pap, pe nume Hatice Hatun
trAia in anul 1480 §i beneficia, din veniturile cântarului din Bursa, de o rent& zilnicA
de 30 de ak9e1e7.
Formula neprotocolara de adresare cAtre Bayezid II, prin utilizarea in mesaj
a apelativului tu (sen), persoana a II-a singular, pare a-1 indica pe Haci Zaganos ca
persoand venerabilA §i apropiata sultanului.
Stabilirea datei emiterii documentului T.S.M.A. E. 8568 poate fi realizatä
prin anal iza informatiei politice §i diplomatice incluse. Numai in cursul anului 1486
intalnim conjunctura §i succesiunea diplomatic& descrisd in raportul lui Haci
Zaganos: un sol otoman sosit in Ungaria; trimiterea unui emisar ungar la sultan
chiar in cursul prezentei solului otoman pe teritoriul ungar; venirea unui ambasador
francez in perioada §ederii solului turc.
De§i misiunea Haci Zaganos nu este descrisA nici de izvoarele narative
ungare contemporane §i nici de cele similare otomane, surse documentare indica
pentru vara anului 1486 activitatea unei solii trimise de Bayezid II cdtre Matia
Corvin8. La 6 iulie 1486, din Zagreb, Cezar Valentino I-a informat pe ducele din
Ferrara despre misiunea oratorului turc, sosit cu o suitA de 25 de calareti, §i despre
intrevederea lui Matia Corvin cu emisarul sultanului otoman. Itinerariul deplasarilor
lui Matia Corvin din lunile iunie §i iulie 1486, intocmit pe baza actelor emise de
cancelaria regard, corespunde cronologic cu mi§cArile regelui pe ruta BudaPécs
Istolni BelgradBuda indicate de raportul otoman. Este confirmatä afirmatia din
relatie despre trimiterea recentd, anterioarA celei a lui Emeric/Imre Czobor, a
fratelui sAu cadet Martin Czobor la Istanbul. Precizarea temporard din raport: "in
vremea and am mers cu noroc in Albania" (rAndurile 21-22) se referA la campania
otomanA din anul 1483 in Hertegovina, expeditie succedatd de deschiderea
dialogului diplomatic intre Imperiul otoman §i regatul Ungariei. Aceastd perindare
§i debutul misiunilor diplomatice intreprinse de fratii Czobor sunt atestate intr-o
sursA germanA contemporand9. La 4 iulie 1486 regele Siciliei, Ferdinand, i§i sfatuia
din Napoli emisarul trimis in Ungaria sä intervinA pe rang Matia Corvin contra
adversarilor sAi, Papa §i Venetia, deoarece regele ungar poate actiona "per mezzo
dell' ambasciatore suo <Emeric Czobor>, quale tene appresso al Turco, che per

6 Desi nu cred sä existe o legatura cu solul Haci Zaganos din vrernea lui Bayezid II, trebuie precizat ca
numele Hact Zaganos apare in "Registrul sancakului Tirhala" (Trikala), din anul 1454-1455, printre
membrii robilor eliberati si al slujbasilor lui Omer beg Turahanoglu, sancakbegul provinciei, Hicri 859
tarihli setret-t defter-i sancak-t Tirha la, ed. M. Delilbast, Muzaffer Arikan, vol. I, Ankara, 2001, p. 4
(Hact Zakanos eizcide-t Turhan Bey; Tur Ali veled-i Hact Zaganos).
7 H. Ina !elk, Fatih devri, p. 135, n. 311.
8 Magyar diplomacziai emlekek Mátyás kiraly korából 1458-1490 Acta extera (in continuare Acta
extera), ed. Nagy Ivan, B. Nyary Albert, vol. VI, Budapest, 1877, doc. 90, p. 121-123.
9 intr-un Newtzeiten de la finele anului 1483, este inclusä stirea despre Czobor Martin (Zuber Martin):
"emisarul regelui Ungariei si al Boemiei, care a fost la Turc si care spune si poate fi crezut c turcii
sunt in numar de 260.000...", N. lorga, Notes et extraits pour servir a l'histoire des croisades au Xifi
siecles, t. V (1476-1500), Bucarest, 1915, doc. CXXXI, p. 133-134.

www.dacoromanica.ro
7 0 misiune diplomaticd otomand 147

dicto Turco se mandasse, dicendi a dicti venetiani per dare tanto maior favore alla
causa nostra"10 .
Sosirea in Ungaria a unui sol francez in perioada in care aici se afla deja tin
diplomat turc este certificatä de izvoare narative i documentare. A. Bonfini nareazA
pentru anul 1486 ceremonia prim irii de cAtre rege i regina a oratorului din Galia,
insotit de o suitd de cavaleri". Se pare cd emisarul francez, a§a cum a intuit I-lacr
Zaganos, a zAbovit in Ungaria un timp mai indelungat. Din Retz Matia Corvin I-a
intiintat la 22 octombrie 1486 pe Gian Galeazzo Maria Sforza, ducele Milanului,
despre intentia de a trimite un sol ungar ca insotitor al ambasadorului francez".
Peste o tuna, la 23 noiembrie, ducele Ferrarei era informat cä la curtea regelui ungar
inca mai rezida oratorul Frantei i cä impreuna cu acesta va pleca §i loan Filipec,
episcopul de Oradea".
Accentul din raport asupra tratativelor dintre Matia Corvin i solul francez,
a cAror confidentialitate regele ungar a cdutat sä o pdstreze prin indepartarea lui
Haci Zaganos spre hotarul sud-estic, nu ne mirã deoarece regele Frantei adapostea
pe printul Cern, fratele i contracandidatul lui Bayezid II. Cazul Cern, cuplat cu
eecurile diplomatiei otomane de a deschide un canal politic direct cu regele
Frantei, a inveninat relatiile turco-franceze, dei Franta nu facea parte din grupul
inamicilor naturali ai Imperiului otoman".
Informatiile din raport privitoare la negocierile diplomatice otomano-
ungare din vara anului 1486 i precizarea datei finalizarii for prin incheierea unui
acord bilateral sunt inedite. Tratativele purtate de Flaci Zaganos au provocat dispute
aprinse §i de duratd aproape trei saptamâni intre Matia Corvin §i marii magnati
unguri, in special cu cei care aveau interese in Croatia §i Serbia, printre care se afla
§i Lörinc Ujlaki, unul dintre cei mai influenti nobili din regat. Atitudinea concesivA
§i flexibila a lui Bayezid II care a acceptat integral solicitdrile partii ungare,
transmise prin curierul Emeric/Imre Czobor, s-a datorat deciziei sultanului de a
obtine revan§a militard asupra suveranului din Cairo otomanii fuseserd zdrobiti de
mameluci la inceputul anului §i de a captura fortdretele Adana i Tarsus de la
hotarele räsaritene. Realizarea obiectivelor orientale, conditionatä direct de
neutralizarea fortelor cre§tine din nordul Dundrii, a constituit i motivul incheierii,

1° Acta vitam Beatricis reginae Hungariae illustrantia, ed. Albert Berzeviczy, Budapest, 1914,
doc. LXI, p. 89-101.
I I A. Bonfini, Rerum Hungaricarum decades. Libres XL V, Lipsiae, 1771, p. 651.
12 Karl Nehring, Quellen zur ungarischen Aussenpolitik in der zweiten Hallie des 15. Jahrhunderts.
Regesten I, in "Levdltari KOzlembnyek", t. 46, 1975, doc. 178, p. 115.
13 Acta extera, vol. VI, doc. 134, p. 216-219.

14 N. V atin, A propos du voyage en France de Hiiseyn, ambassadeur de Bajazet II aupres de Louis XI

(1483), In "Osmanli Arastirmalart", t. IV, 1984, p. 35-44; idem, Une tentative manqué d'ouverture
diplomatique: la lettre de cridnce d'un envoye de Bajazet 11 aupres de Louis XI (1483), In
vol. L'Empire Ottoman, la Republique de Turquie el la France, ed. J. L. Bacqud-Grammont, H. Batu,
Istanbul, Paris, 1986, p. 1-13; V. Menage, The Mission of an Ottoman Secret Angent in France in
1486, in "Journal of Royal Asiatic Society", 1965, p. 112-113; Serafettin Turan, Barak Reis 'in g.hzade
Cem meselesiyle ilgili olarak Savoie'ya gonderilmesi, In "Belleten", t. 26, 1962, p. 539-555; Necdet
Sakaoglu, "Reis Barak Vardikt Maslahat Beyan Olunur",in "Tarih ve Toplum", 1986, p. 227-231.

www.dacoromanica.ro
148 Nagy Pienaru 8

in primavara aceluia§i an, a acordului de pace intre Bayezid II 4i Stefan cel Mare.
Conform raportului Zaganos, la Pécs, la 9 iulie 1486, Matia Corvin a depus
jurAmântul de credintd, de respectare a clauzelor incluse in tratatul (ahdname)
ungaro-otoman, in fata solului turc. Un ceremonial asemánAtor s-a derulat in
septembrie (sau octombrie) la curtea sultanului, in prezenta soliei ungare conduse
de Dimitrie Iakgié. Acordul din 1486, parafat in doi timpi, mai intfii de partea
crqtind §i ulterior de cea musulmand, rAstoarnd in totalitate asertiunea lansatá de
istoricii clasici ai Imperiului otoman (J. von Hammer, J. W. Zinkeisen, N. lorga),
conform cAreia Bayezid II a incheiat cu Matia Corvin in anul 1483 un tratat sau un
armistitiu pe o duratd de cinci ani. Aceastä conjecturd cu o bald documentarA
incera §i care prin repetare mimetic& a fAcut o lung& carierA in istoriografie trebuie
amendatA: prima intelegere intre Bayezid II i Matia Corvin a avut o valabilitate de
doi ani.
Intelegerea otomano-ungard din vara anului 1486 a asigurat partilor
contractante un hotar comun securizat, ceea ce a permis, pe de o parte, lui Bayezid
II sd se implice masiv in razboiul cu Egiptul mameluc pentru dominatia asupra
Ciliciei, iar pe de altA parte, lui Matia Corvin sä-§i concentreze toate fortele asupra
Imperiului romano-german.

AN OTTOMAN DIPLOMATIC MISSION TO HUNGARY (1486)

Abstract

The report written by Haci Zaganos during an embassy sent by Bayezid II

to Matthias Corvinus is published by the author of the present study (in translation
and transliteration). The document, housed by the Archives of Topkapi Museum of
Istanbul (T.S.M.A. E.8568) makes a description of the Ottoman-Hungarian
negotiations of 1486 which led to the signing of a peace treaty (musalaha) and
gives an insight into the developments in Hungary and the international relations in
Central Europe.
The report is all the more important as it documents the existence of an
Ottoman-Hungarian peace treaty in 1486, a fact unknown by historians in the field.
Although the clauses have remained obscure, one may assume that they were quite
convenient to both parties, knowing that Bayezid II was involved in a military
conflict with the Mame luke Egypt, and Matthias Corvinus in confrontation with the
Roman-German Empire.

www.dacoromanica.ro
 IMPLICAREA GIURGIULUI N RELATIILE
LUI MIRCEA CEL BATRAN CU POLONIA
CONSTANTIN REZACHEVICI

Subiectul acestui articol pare la prima vedere oarecum ciudat, Orland seama
de menirea cetatii insulare Giurgiu la hotarul dundrean al Tarii Românqtil, a§a
cum o concepuse ctitorul ei Mircea cel Batean (1386-1418). $i totu§i Giurgiu a fost
cu adevärat implicat in legaturile marelui voievod cu Coroana polona, ca loc de
concepere i emitere a unor importante documente fundamentand inceputul
relatiilor munteano-polone.
De§i re§edinta principald a marelui voievod a fost intreaga sa domnie la
Curtea de Arge§, este interesant de observat cd din cele trei tratate" politice
incheiate de Mircea cu Vladislav Jagiello, regele Poloniei i cneaz suprem al
Lituaniei, doar unul, cel din 1391, a fost conceput sub forma de conspect la Argq
§i redactat in forma finald in cancelaria polond la Liov2, in vreme ce celelalte dot*
din 1403 §i 1414 au fost redactate integral de cancelaria domneascd in crawl
Giurgiu. Mai mult chiar, data celui din 23 septembrie 1403 constituie prima
mentiune documentard a oraplui Giurgiu3, de la care se implinesc, a§adar, in 2003,
ase sute de ani de atestare certd.
Tot la Giurgiu, i faptul este cu totul firesc, cum vom vedea, Mircea
concepe i emite foarte probabil primul privilegiu" comercial pentru negustorii
lioveni, in realitate din intreaga Polonie i Lituanie, deschizand astfel o nou'd cale
comerciald prin §i pentru Tara Româneascd, §i numai intdrirea acestui privilegiu,
din 1409, o acord'a la Curtea de Argee.
In sfar§it, Giurgiu a fost implicat §i in interesantul incident" politico-
diplomatic turco-polono-ungar din 1415, in aceastä cetate dundreand Mircea cel
135tran elaborând la 10 august singura sa scrisoare diplomatical personald care s-a

I Paul Cernovodeanu, Cetatea Giurgiului. Studiu istorico-militar, in Studii si materiale de

muzeografie si istorie rnilitarA", t. 2-3, 1969-1970, P. 78; Pavel Chihaia, Cetedile lzd Mircea cel
Bátrdn, monumente ale independentei fi ale luptei de cruciadd, in Studii si cercetAri de istoria artei",
Seria arte plastice, t. XXIV, 1977, p. 62; Gheorghe I. Cantacuzino, Cetedi medievale din Tara
Romtineascd in secolele X111-X111, Bucuresti, 2001, p. 48-49.
2 D.R.H.,D, 1, Bucuresti, 1977, p. 125-126 ; Constantin Rezachevici, Despotia" lui Mircea cel
Bdtrdn o problenzd de titulaturii: intre realitate i ficfiune, in Revista arhivelor", t. LXII1, 1986, nr.
1, p. 16-17.
3 Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romdnilor, 12, Bucuresti, 1890, p. 824, nr. DCLII. Cf. si
Paul Cernovodeanu, op.cit., p. 78, nota 11.
4 P.P. Panaitescu, Mircea cel Beltrein, Bucuresti, 1944, P. 353, Anexa 11.

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 3 4, www.dacoromanica.ro

p. 149 159, 2002
 150 Constantin Rezachevici 2

pAstrat, adresata intr-un lirnbaj direct regelui Poloniei, totodatd singurul document
ajuns integral pand la noi care ne dezvaluie pe Mirceaomul, mai putin diplomatul,
intr-adevar simplu" la vorbA, cum II intuia poetul, de altfel singura afirmatie a lui
Eminescu referitoare la marele voievod care i se potriveste acestuia cu adevärat.
Desi acum ni se pare, cum aminteam, ciudatd aceastA implicare a orasului
Giurgiu in relatiile lui Mircea cu Vladislav Jagiello, datoria mai cu seamA distantei
mari pe care o percepem astazi intre localitatea dunareanA si Po Ionia, trebuie sa
precizez cA realitatea geopoliticd era cu totul alta in secolul al XIV-lea, si pe
aceasta trebuie sa o avem in vedere. Mai intai, Uniunea polono-lituand era
despArtita de Tara RomâneascA doar de Moldova, care indeosebi sub Petru II
(1375-1391) si Alexandru cel Bun (1400-1432) a constituit, in realitate, un
adevarat centru de legatura al relatiilor munteano-polone5. Chiar hotarul Uniunii,
care imbrätisa in intregime pe cel de nord si de rAsdrit al Moldovei, se apropia
foarte mult, invecinandu-se chiar, in segmentul sdu lituano-pontic, cu par-tile
tatArAsti" de la gurile Dundrii stdpanite de Mircea. Apoi trebuie sA tinem seama de
un alt aspect al realitatii secolului al XIV-lea. In fata ofensivei otomane, care in
vremea lui Mircea cel Baran Ii indrepta directia principalA de atac spre linia
DunArii6, domnul roman nu avea prea mult de ales in stabilirea legaturilor externe.
Practic optiunea sa se limita la stabilirea unei sau a unor aliante fie cu Sigismund
de Luxemburg, regele Ungariei, iar din 1414 si rege al romanilor", fie cu
Vladislav Jagiello, rege al Poloniei, mare cneaz i, din 1401, cneaz suprem al
Lituaniei, alte mari puteri crestine neexistind in vecindtate. Subliniez cA astfel de
aliante trebuie intelese, conform mentalitatii vremii respective, nu ca legaturi intre
state (asa cum avem tendinta sd le percepem astazi, dupd o altd opticA), ci ca relatii
personale intre conducAtorii acestora. Or, din acest punct de vedere, inclinarea
constantd a lui Mircea cdtre Vladislav Jagiello, chiar impotriva lui Sigismund de
Luxemburg, este perfect explicabila, desi aparent paradoxalA, in lumina realitAtii
geopolitice care ar fi indemnat la o aliantA cu regele Ungariei, amenintat si el de
ofensiva otomand.
In fapt, tanArul Sigismund de Luxemburg, impus cu greutate pe tronul
Ungariei la numai 19 ani, aproape sase luni dupd inceputul domniei lui Mircea, s-a
vddit o fire instabild, greu de luat in serios, in plus un ambitios care si-a afirmat
Inca din vremea and era capitan" (guvernator) al regatului intentia de a reface
imperiul angevin" al socrului sat', Ludovic I, socotind intotdeauna in lunga sa
domnie, in ciuda realitAtii, Moldova si Tara Romaneascd ca facand parte din acesta.
Suzeranitatea sa asupra Tarilor Romane extracarpatice o intelegea ca pe o
dominatie efectivd, i dacd fatA de Mircea n-a indraznit sA-si exprime deschis
dorintele, fatA de Moldova a pregatit in 1390 si a executat in 1395 campanii pentru

5 Cf. Constantin Rezachevici, Mircea cel Bátrein si Moldova, in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986,
nr. 8, p. 749 si urm.
6 1dem, Rolul romcinilor in apárarea Europei de expansiunea otomand. Secolele XIV-XVI Evolufia
unui concept in contextul vremii , Bucuresti, 2001, p. 159-160. Cf. si p. 78.

www.dacoromanica.ro
3 Giurgiul in relaiiile lui Mircea cel Biltrein cu Po Ionia 15 1

realizarea obiectivului salt, uneltind i ulterior in acest sens. Desigur, Mircea cel
Miran §i-a dat seama IncA de la inceputul domniei de intentiile lui Sigismund de
Luxemburg, i incA din 1389, tinInd seama de rivalitatea celor doi cumnati,
Sigismund i Vladislav Jagiello, legatA de dreptul de motenire al sotiilor in ambele
tail ale lor, s-a orientat spre regele Poloniei, cu care a mentinut alianta constant
intreaga sa domnie, in vreme ce cu Sigismund a incheiat doar un singur tratat, de
fapt o aliantd militant antiotomand, la 7 martie 1395 la Brasov, in conditii de
exceptie pentru ambii parteneri, Mircea aflfindu-se intr-o situatie speciald, prilejuitd
de luptele recente cu turcii, iar Sigismund abia intors dupã severa infrangere
suferitA in Moldova din partea lui Stefan I in ianuarie-februarie 13957.
Lituanul Iogailas (Jagiello in polone§te), crqtinat in rit catolic in ajunul
incoronArii, sub numele de Vladislav, dar provenind dintr-o mama ortodoxA, era,
spre deosebire de regele Ungariei, un bArbat matur de peste 40 de ani, modest si
tenace, exagerând, cum marturisqte J. Dlugosz, doar in pasiunea sa pentru
vândtoare (cainii §i oimii sculptati in chip neobipuit in jurul mormAntului sdu din
catedrala de la Wawel, Cracovia, marturisesc intr-adevar §i astAzi pentru aceasta).
DacA deviza sa preferata era Slujeste-1 pe Dumnezeu, dar nici pe dracu nu-1
supara"8, in politica externd a vAdit o calitate rail, de care desigur Mircea cel
13Afran n-a intfirziat sa-si dea seama: Fageicluielelespune acela0 cronicar polon
J. Dlugosz cuvcintul dat II finea cu stregnicie i nu schimba hoteircirile, decretele
§i tratatele"°.
Prima legatura politico-diplomatica munteano-polond a fost negociata cu
sprijinul activ al lui Petru II, domnul Moldovei, in mai multe runde", cum am
spune astAzi, intre 1389-1391 (nu este vorba, apdar, de mai multe tratate, cum se
afirma curent, ci de perfectarea unuia doar) la nivel de egalitate. De§i negocierea
lui a inceput indatd dupd puternicul atac din 1388 al vizirului Ali pap Candarli
spre Dundre, care a dus la supunerea taratului bulgar al lui Ivan $i§man, §i s-a
incheiat in 1391, anul marii nAvAliri (akin) in Tara RomâneascA a lui Firuz bei din
taratul de Vidin, recent §i el supus, tratatul lui Mircea cu Vladislav Jagieno (forma
care s-a pastrat) este conceput evident i explicit ca o aliantA militard impotriva
intentiilor agresive ale lui Sigismund de Luxemburg i ale vasalilor sAi fata de
Vladislav, respectiv fatA de Mircea cel BAtrfin. Impotriva altor inamici
nenominalizati, prin care trebuie sA intelegem pe turci, referitor la Mircea, i pe
cavalerii teutoni, in ceea ce-I privea pe regele Poloniei, cei doi aliati urmau sa-si
acorde ajutor dupei bunul plac al invoielii" lor, ca intre prieteni"°. Amenintarea
lui Sigismund Ii pArea, apdar, lui Mircea mai puternicA dec.& cea turceascd.
Doisprezece ani mai tfirziu, in alte conditii obiective, dar urmAnd aceeai
orientare politica externd spre alianta cu regele Poloniei, Mircea cel BAtrAn, aflat in

7 Ibidem, p. 168-171.
8 Gánduri nemuritoare. Proverbe i cugetari poloneze, Bucuresti, 1986, p. VII.
9 Cf. P.P. Panaitescu, op.cit., p. 27-28.
1° D.R.II., D. I., p. 125-126.

www.dacoromanica.ro
 152 Constantin Rezachevici 4

cetatea Giurgiului, redacteazd, la 23 septembrie 1403, un nou tratat cu Vlagislav

Jagiello. Intitulandu-se din mila lui Dumnezeu voievod, mare domn al Tarii
Basarabiei", Mircea face cunoscut prin acest act, jurand pe onoarea sa §i pe
credinta cre§tind, cd nesilit §i neasuprit de nimeni, ci dupd vointa sa, confirmd
conditiile cuprinse in scrisorile ci zapisele" sale anterioare, adicd in documentele
tratatului incheiat dupd negocierile din 1389-1391 cu regele Vladislav: marele ci
preaiubitul nostru prieten" (formula care se repetd in cuprinsul actului). Conditiile
respective insd nu se mai detaliazd in 1403, fiind cele continute in tratatul din 1391,
care am vdzut Ca statornicea alianta defensivd a lui Mircea i Vladislav impotriva
regelui Ungariei, al cdrui nume nici nu mai e pomenit ca atare in actul din
23 septembrie 1403".
Actul acesta destinat cunotintei publice, cdci contine formula
promulgafiei: Fac cunoscut §i Intiintez prin aceastd carte", care nu este intalnia
deck in foarte putine acte externe"12, a fost scris de un diac rutean (ucrainean),
presupus a fi din afara cancelariei domnului". Diacul, aflat la fata locului,
consemneazd: 111401111[91] AIICTrh ay lifullux[rh] ropoA6 mot336B6" (Am
scris scrisoarea [tratatul] in orwl nostru in Giurgiu"). Consemnarea este
interesantd, deoarece la prima sa mentiune documentard Giurgiul apare astfel ca
ora$" (ropoA), dovadd eh a§ezarea de langd cetate nu mai era un simplu sat. Cum
urmdtoarea mentiune pastrata a Giurgiului, intr-un act domnesc intern original, din
11 mai 1409, nu mai aminte§te oravl", ci cetatea Giurgiului" (TIOPTOBi
rPtwt), pe baza acestor mentiuni am putea presupune Ca cetatea a fost construitd
intre 23 septembrie 1403 §i 11 mai 1409. Este insd posibil ca cetatea sà fi fost
indltatd inaintea primei date, spre aceasta ne-ar indemna sa credem confruntarile lui
Mircea cu turcii din 1388-1403, iar numirea de ropo,a = or data Giurgiului la
1403 sd fie legatd de trecerea satului cu acela§i nume la stadiul de ora§, in legaturd
tocmai cu constructia cetatii insulare domnqti, lucrare de amploare, costisitoare
(Vlad Dracul afirma patru decenii mai tarziu cã fiecare 'Digit' a ei I-a costat pe tatd1
sdu Mircea cat un bolovan de sare14).
Dezvoltarea unui ora langd cetatea insulard pare foarte fireascd, deoarece
Mircea cel Baran nu s-a multumit sä inalte doar o cetate foarte puternicd pdtratd,
cu patru laturi lungi de zid, $i la colful fieceirei laturi cu cdte un turn foarte mare,
cu totul pdtrat ...", inconjuratd de §ant cu apd §i dispunand de pod, care, dupd
acela§i Vlad Dracul, era cea mai puternicei cetate care se afld pe Dundre"15, pi
este taria $i a voastrd (adresandu-se brapvenilor - n.a.) $i a noastrd $i a tuturor

Il Hurmuzaki, 12, p. 824, nr. DCLII.

12 Damian P. Bogdan, Cancelaria lui Mircea cel Mare (II), in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986,
nr. 8, p. 732.
13 lbidem (I), in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986, nr. 7, P. 665; P.P. Panaitescu, aped., p. 295.
14 Caleitori straini despre rarile Romeine, I, Bucure0, 1968, p. 108.
15 Ibidem, p. 102-103, 108.

www.dacoromanica.ro
5 Giurgiul in relatiile lui Mircea cel Batran cu Po Ionia 153

cregini1or"16, ci si-a instalat aici o adevdratd a doua resedintA domneascd, dupd cea
principald de la Curtea de Arges (cea de la Targoviste fiind construitd pentru fiul
sau asociat la domnie Mihail I).
Ca denumirea de ora§ data Giurgiului nu era un capriciu al diacului rutean
din 1403 o dovedeste repetarea acestui apelativ in tratatul din 17 mai 1411 incheiat
de Mircea tot cu regele Poloniei, redactat de data aceasta in latineste in civitate
nostra Yoriow", asadar in orapil nostru Giurgiu"I7 .
Spre statutul de oras I-a indreptat si rolul pe care Giurgiu II juca in
comertul de tranzit al brasovenilor cu sudul Dundrii, ca scheld si loc de vamd, dar
mai ales protectia pe care i-a acordat-o Mircea cel Miran si in acest domneiu. $tim
din confirmarea privilegiului comercial al lui Mircea acordatd de Dan II la
30 ianuarie 1431 conducerii Brasovului si intregii Tani a Birsei cd trecerea
brasovenilor ,peste Dundre cu marfei" se facea: sau la Dcirstor sau la Giurgiu sau
la Nicopole", locuri unde plateau si vamd18. La Ddrstor (Silistra) ca si la Nicopolul
Mic (Turnu) se aflau cetati mai vechi, ultima refacuta in bund parte de care
Mircea. Doar la Giurgiu cetatea era ctitoria in intregime de marele voievod, slujind
si ca loc de protectie pentru vama domneascd.
Se pune totusi intrebarea de ce pdnd la privilegiul lui Dan II din 1431, care
confirma o situatie de fapt din vremea lui Mircea cel Bdtrdn, Giurgiu nu e
mentionat ca atare in privilegiile pentru brasoveni ale lui Stibor voievodul
Transilvaniei din 7 septembrie 1412 sau in cele ale lui Mircea cel Bdtrdn din 6 si
25 august 1413 ori in cele ale lui Radu Praznaglava din 17 mai si 21 noiembrie
1421 si Dan II incepdnd din 23 octombrie 142219 ? Rdspunsul este legat de faptul ca
aceste documente confirma de fapt dupd scrisori vechi, drepturi privilegiale de
demult i libertati [..] din vechime" §i intaresc privilegiile ce le-au avut
(brasovenii si Tara Bdrsei n.a.) de la stramoii domniei mele (domnii anteriori ai
lui Mircea n.a.) pentru wind prin targurile din fara domniei mele i pe drumul
Brayovului pana la Braila". Dintre aceste vechi privilegii nu mai cunoastem astazi
decdt pe cel al lui Vlaicu pentru brasoveni din 20 ianuarie 136820, dar toate acordau
insemndtatea principald drumului Brailer, acest formular intrdnd astfel, doar cu
unele modificki de forma, si in privilegiile lui Mircea si ale urmasilor sai Radu
Praznaglava si Dan II 'gra in 1431, chiar dacd situatia se schimbase si drumurile
comerciale se indreptau acum si spre sudul Dundrii. Acest din urrnd fapt s-a
petrecut evident in vremea lui Mircea, iar in reglementarea statutului vdmilor dintre
Tara Romineascd si Tara Bdrsei acordatd de domn la 25 august 1413 apare ca

16 D.R.H., D, I, p. 387. Cf. §i Constantin Rezachevici, Rolul romdnllor in apeirarea Europei, p. 197.
17 D.R.H.,D, I, p. 186-187.
Midem, p. 276-277.
19
Ibidem, p. 191-195, 197-201, 217-224, 227-233.
20 Ibidem, p. 86-88.

www.dacoromanica.ro
 154 Constantin Rezachevici 6

element nou plata vAmii la Vadul Dunärii"21, numire generica prin care trebuie sEt
intelegem, desigur, cele trei locuri de trecere a Dundrii de la Silistra, Giurgiu si
Nicopolul Mic (Turnu).
Rolul Giurgiului a sporit in vremea lui Mircea nu numai in legatura cu
negottil brasovean, ci mai cu seamA odatA cu implicarea lui in noul drum comercial
polono-lituano-muntean deschis de domnul roman in 1403, reflectare a intaririi
relatiilor politice cu Po Ionia. in urma tratatului din 23 septembrie 1403, si desigur
tot la Giurgiu, Mircea acorda in acelasi an un privilegiu comercial negustorilor din
Liov, din toatA Po Ionia si din Lituania, asadar tuturor negulatorilor i pargarilor
(castelanilor) din tam parintelui fratelui domniei mele Vladislav, regele, de la
Leopole <Liov> ci pargarilor din fara fratelui domniei mele marele principe
Vitold cum sa aibd voie de a veni in tara domniei mele cu marfurile lor, fiindu-le
venirea slobodd, pe credinta ci sufletul domniei mele cu o avere cat de multa, fie
macar cu nenumdratele nenumaratelor ...", find scutiti de toate vAmile, cu
exceptia uneia singure la Targoviste. Deosebit de interesantA este prezicerea cä
negustorii polono-lituani dupA plata amintitei vdmi erau liberi sä cumpere si sA
vandA ,prin toate orwle, prin toate schelele de pe Dundre, incepdnd de la Portile
de Fier fi chiar pane: la Braila"22, aceasta marcand o evidentd deplasare a cAilor
comerciale i care vadurile nordice ale Dundrii, intre care se numära si Giurgiu,
locul de unde Mircea emite desigur documentul, prima consemnare in scris a
amintitei deplasari.
Noua cale comercialA deschisd de Mircea era de fapt o ramurA a drumului
moldovenesc", care la randul sAu reprezenta un segment important al drumului
comercial care unea bazinul baltic cu cel al Märii Negre, incrucisand i intr-un
anume sens punand in umbra drumul Brailei", vital pentru stäpanirile lui
Sigismund de Luxemburg din Europa Centrali Drumul comercial initiat de Mircea
in 1403 a deven it curând o realitate practicA, de vreme ce privilegiul comercial
acordat de Alexandru cel Bun liovenilor la 6 octombrie 1408, ii aratä pe acestia
fAcand comert cu Tara RomâneascA, trecand prin Moldova23. Un an mai tarziu cand
Mircea, la randul säu, acorda negustorilor lioveni un al doilea privilegiu, legAtura
comerciald a acestora cu Tara RomaneascA era mentionata in document ca un
obicei" 24.
Faptul cd Mircea se afla in 1403 la Giurgiu se explicA prin interesul cu care
urmärea evenimentele din Rumelia, dupa prAbusirea statului turc al lui Baiazid I in
batAlia cu Timur Lenk de langa Ankara (28 iulie 1402), si moartea emirului otoman

21 Ibidem, p. 199-200. Numirea Vadul Dunarii e reluata si in privilegiul lui Dan 11 pentru brasoveni
din 10 noiembrie 1424, ca si in privilegiul pentru aceiasi ai voievozilor Transilvaniei din 2 martie
1443 (ibidem, p. 228-229, 369-370).
22 Ion Ionascu, Petre BArbulescu, Gheorghe Gheorghe, Relapile internationale ale Romciniei in
documente (1368-1900), Bucuresti, 1971, p. 94.
23 Mihai Costächescu, Documentele moldovenevi Inainte de ,Ftefan cel Mare, II, Ia§i, 1932, p. 631,
634.
24 P.P. Panaitescu, op.cit., p. 353, Anexa

www.dacoromanica.ro
7 Giurgiul in relafiile lui Mircea cel Beitrein cu Po Ionia 155

la 9 martie 1403. Cum Rumelia nu fusese in mod intentionat, se pare, atacatd de

Timur, ca avanpost islamic impotriva Europei crestine, beii de aici pdstrandu-si
potentialul militar, iar Suleiman flu! lui Baiazid incheiase in 1403 tratatul de la
Galipoli cu impAratul bizantin Manuel II Paleologul, recunoscAndu-i suzeranitatea,
dar dobandind astfel putinta de a incepe reorganizarea puterii centrale otomane in
Balcani, Mircea cel Bdtrdn examina, desigur, cu atentie aceste evenimente din
cetatea dundreand. Emiterea celor doud acte amintite, din Giurgiu, tratatul cu regele
Vladislav Jagiello si privilegiul cdtre lioveni, se explicd, din punct de vedere
politic, prin necesitatea intäririi aliantei munteano-polone, indreptate nu impotriva
turcilor (regele Poloniei n-a putut fi determinat niciodatd sa participe la lupta
impotriva acestora), ci pentru prevenirea unor eventuale atacuri ale lui Sigismund
de Luxemburg. Regele Ungariei infruntase in 1403 o mare rdscoald a nobilimii din
Transilvania, cu participarea unor elemente venite din Moldova, i, cu toate cd
Mircea i Vladislav nu s-au implicat direct in aceasta, o reactie a lui Sigismund era
de asteptat. De altfel, regele Ungariei adapostea sub protectia sa pe Vlad I, rivalul
lui Mircea, impreund cu unii boieri ai acestuia, si relatiile sale cu Mircea cel Batrfin
s-au deteriorat, se pare, in anii urrndtori, fail a se ajunge la un conflict violent, ceea
ce 1-a facut insa pe Sigismund sa aminteascd in actul sdu din 12 iulie 1408
infrangerea sa din Tara Romdneascd in 1395, datoratd lui Mircea voievodul,
alunecat pe calea vechit necredinfe "25, aceasta din urrnd putand fi raportatd si la
perioada de dupd 1403.
Schimbarea echilibrului de forte in largul spatiu central-european cuprins
intre Marea Bahia' i cea Adriaticd, incepfind din 1409, a implicat i Tarile
Romfine. Mamie Rdzboi" al Uniunii polono-lituane cu cavalerii teutoni desfasutat
intre 1409-1411 si conflictul lui Sigismund de Luxemburg cu Venetia pentru
stdpanirea Dalmatiei au dus la crearea in 1410 in spatiul amintit a cloud' coalitii de
forte: pe de o parte cea teutono-ungaro-imperiald, pe de altd parte cea cuprinzAnd
Uniunea polono-lituand, Venetia, Austria, Tara Romdneascd si Moldova. Voievozii
romani, Mircea cel Bdtrdn i Alexandru cel Bun, au trecut, asadar, hotdrit de partea
celei din urmd, context in care Sigismund de Luxemburg a pregAtit o campanie,
nefinalizatd insd, pentru supunerea Tdrii Romfinesti in mai 1410, iar in anii 1411
1412 a depus stdruitoare eforturi diplomatice in tratativele cu Vladislav Jagiello
pentru dobandirea Chiliei moldovene si transformarea ei in poartd fluvial-maritimd
a Ungariei, ca urmare a blocdrii de care venetieni a legdturii cu litoralul dalmat.
In aceste conditii complexe, pe linia vechii aliante polono-muntene
indreptatd impotriva lui Sigismund de Luxemburg, s-a produs o noud apropiere,
Inca si mai steansA, intre Mircea i Vladislav Jagiello, desi nu avem nici o dovadd
cA domnul muntean i-ar fi trimis regelui Poloniei ajutoare militare in luptele cu
cavalerii teutoni de la Marea Balticd, ceea ce insd nu era imposibil. Cu toate cd la
30 martie 1411 delegatii lui Sigismund au negociat cu cei poloni un armistitiu,

25 D.R.H, D, I, p. 182-183; cf. i p. 354-356.

www.dacoromanica.ro
 156 Constantin Rezachevici 8

tratativele diplomatice lungi si complicate durand pänd la 15 martie 1412, cand s-a
incheiat pacea de la Lublau intre cele cloud regate, Vladislav Jagiello, neavfind
incredere in pretentiile pasnice ale lui Sigismund, a cdutat in paralel sä intAreascd
aliantele cu Mircea cel Bdtrfin si Alexandru cel Bun, purtand tratative cu acestia in
aprilie si prima jumAtate a lui mai 141126.
Principala expresie diplomaticd a intAririi aliantei lui Jagiello cu domnii
romani a constituit-o noul tratat de prietenie neclintikr, redactat de Mircea eel
Bdtran in orapil nostru Giurgiu", la 17 mai 1411, singura forma care s-a pdstrat in
arhivele polone, cea datoratd regelui pierzandu-se o datA cu arhiva cancelariei
domnesti. Mircea se afla, probabil, mai demult la Giurgiu, de unde asistase mai intai
la instalarea in sudul Dundrii a protejatului sdu Musa Celebi, noul padisah al
Rumeliei", in locul fratelui acestuia Suleiman Celebi, un alt fiu al lui Baiazid I, ucis
pe cand fugea spre Bizant, in satul Dogeciler, la 17 februarie 1411, mai apoi domnul
urmdrind tot de la Giurgiu consolidarea autoritatii lui Musa. Aici, in orasul dundrean,
1-au aflat, desigur, solii lui Jagiello, aici s-au desfasurat cel putin o parte din tratative,
si tot aici Mircea a redactat, cum aminteam, forma sa a tratatului munteano-polon.
Tratatul de la Giurgiu din 1411, alcAtuit dupa' sfatul tuturor boierilor
noon", intreaga curte find, asadar, de fatd, era prezentat, pe build dreptate, ca o
randuiald" (ordinacionem) altfel deccit mai inainte", adicd deosebit de celelalte
cloud tratate munteano-polone din 1391 si 1403. Deosebirea consta in primul rand
in aceea cd acum se prevedeau douA cazuri de ajutorare reciprocd a celor doi aliati
impotriva unei eventuale agresiuni a regelui Ungariei si a vasalilor sdi. Pe Fang cel
cuprins si in tratatele anterioare, referitor la ajutorarea reciprocd la cerere, acum se
mentiona si un al doilea caz, acela in care Sigismund de Luxemburg, regele
Ungariei, ar ataca in mod expres Polonia, respectiv Tara Romaneascd (ar incerca
cu dumanie sá ne supunii pe noi sau fara noastrii" afirma Mircea). Atunci,
fiecare parte respectiv, trebuia deindatd, si se intelege, fail a mai astepta cererea de
ajutor a partii lezate, sd rdspundd prin ajutorarea acesteia din urmd. Mircea se
angaja chiar, in chip radical, ca in cazul unui atac al lui Sigismund asupra lui
Vladislav Jagiello sei punem capdt vitejeve, cu ducmánie, regatului Ungariei prin
foc prin orke Mu", in timp ce dacd el insusi ar fi fost atacat, regele Poloniei va
trebui doar s6 ne ajute prin toatli puterea ci mijloacele". Tot spre deosebire de
tratatele anterioare munteano-polone, cel din mai 1411 de la Giurgiu era intdrit si
cu pecetea mica, personald, a domnului, reprezentand sterna sa, un leu rampant,
precum i cu sigiliile a noud boieri, desigur dregatorii de frunte din sfatul
domnese.

26 In legatura cu aceste evenimente, ca, de altfel, si cu altele cuprinse in acest articol, cu bibliografia
respectivA, cf. Constantin Rezachevici, Mircea cel &Unit: ci vremea sa in cadrul politic international
(in mss).
27 D.R.H., D., I, p.186-187; facsimil in Hurmuzaki, 12, pl. III. Tratatul n-a fost emis la Lvov" (!) cum
s-a afirmat [Damian P. Bogdan, Cancelaria lui Mircea cel Mare (I), in Revista de istorie", t. XXXIX,
1986, nr. 7, p. 663, ci in orasul nostru Giurgiu" (in civitate nostra Yoriow). Ignorand faptul CA
niciodata in lunga sa domnie Mircea cel BAtrAn nu a fost vasal cuiva, Ovidiu Cristea afirmA eronat, fie

www.dacoromanica.ro
9 Giurgiul in relatiile lui Mircea cel Batran cu Po Ionia 157

In vara anului 1415 Giurgiu a fost din nou implicat in relatiile lui Mircea
cel BAtrAn cu Po Ionia. De aici, de unde urrarea, Ara indoialA, evolutiile din
Balcani, din pacate necunoscute, din ultimul rAstimp de pace cu sultanul Mehmed I.
ocupat atunci in Anatolia cu indbusirea räscoalelor beilor de Izmir (Smirna) si
Karaman, Mircea a adresat o scrisoare de rdspuns lui Vladislav Jagiello, punAnd
cal:at unui incident diplomatic" cu implicatii internationale. Anume Jagiello Ii
acuzase CA rAspfindise in Ungaria prin scrisori stirea ajunsa. Oita. la Sigismund, cA
regele Poloniei ar fi incercat sA incheie prietenie cu turcii in vederea unui razboi
comun impotriva Ungariei. Mircea care se intituleazA mare voievod ui domn inswi
stapanitor a intregii fari a Basarabiei, al parfilor de peste munii si domn al multor
onge turcegi", datandu-si scrisoarea simplu din Giurgiu", la 10 august, respinge
acuzatia, arätind cd el a fost intotdeauna adevarat prieten al tau". Nu el a transmis
vreo stire in Ungaria, ci chiar solii regelui Poloniei care au trecut pe acolo28. Cu
aceasta incidentul s-a inchis, pentru cA dincolo de indiscretia solilor poloni, Jagiello
si Sigismund erau de fapt intelesi in secret, regele Ungariei acordindu-i depline
imputerniciri celui al Poloniei spre a trata pentru sine cu sultanul o pace perpetuA"
sau macar un armistitiu pe cinci sau mai multi ani29. S-a pAstrat astfel in arhivele
polone, cum aminteam si mai sus, singura relatare politico-diplomaticd directd
ramasA de la Mircea cel Batran.
Giurgiul cetatea insulard si orasul a fost asadar implicat dupa 1400 in
legaturile lui Mircea cu Polonia. Mai mult chiar, ca urmare a acestei implicari, si
faptului Ca documentele diplomatice insemnate emise aici de marele voievod s-au
pdstrat in arhivele polone, datordrn prima mentiune scrisä a sa din 1403 si alte date
din anii urmatori care ne permit sA reconstituim imaginea unei adevdrate a doua

§i ipotetic, ca sterna cu leu de pe sigiliul cu care acesta pecetluieste tratatul cu Polonia din 17 martie"
(sic corect mai") 1411 i-ar fi fost, chipurile, concedata" de Sigismund de Luxernburg, find
menitã sa sublinieze legatura de dependenta intre cei doi monarhi", ca urmare a tratatului incheiat
Intre cei doi la Brasov la 7 martie 1395 (Sterna cu leu a voievodului Tärii Romanelti. 0 ipotezci, In
Revista de istorie", S.N., t. V, 1994, nr. 3-4, p. 305-306). Dna Ovidiu Cristea ar fi cunoscut macar
textul tratatului lui Mircea cu regele Poloniei din 1411, pecetluit de domn cu sigiliul sat, personal (de
aceea nu mai apare dupa domnia sa!), ca sa nu mai vorbim de ansamblul relatiilor sale cu Sigismund
de Luxemburg, care au fost Intotdeauna Incordate tocmai datorita dorintei regelui Ungariei de a-i
impune (fart succes!) suzeranitatea, ar fi inteles ca ipoteza sa nu are nici cea mai mica sansa de
confirmare. De aceea nici nu a mai fost sustinuta anterior de altcineva! Tocmai pentru cä Mircea nu
era vasal cuiva, delegatia sa, condusa de boierul Dobromir, care are si el ca sterna un leu rampant
(acestuia cine i-o mai fi concedat-o?!), participa ca atare (independenta) la Conciliul de la Constanta
din 1414-1418, organizat chiar de Sigismund de Luxemburg, in timp ce delegatia lui Alexandru cel
Bun, vasal regelui Poloniei, era cuprinsa in cea polona si nu apare cu nici un fel de sterna (Constantin
Rezachevici, Stema cu capete de negri: intaturarea unei legende din heraldica romcineascil nord-
dundreanci, In Anuarul Institutului de lstorie si Arheologie A.D. Xenopol", 1ai, t. XXIV', 1987,
p. 77, 97)].
28 Hurmuzaki P, p. 825-826, nr. DCLIII.
29 Monumenta Medii Aevi Poloniae illustrantia, II, Cracovia, 1876, p. 42-43; Jan Dlugosz, Historiae
polonicae libri XII, I, Leipzig, 1711, col. 361-362 (Liber decimus); P.P. Panaitescu, op.ciL, p. 328-331.

www.dacoromanica.ro
 158 Constantin Rezachevici 10

rqedinte domne§ti, adapostind adesea curtea itinerant& a lui Mircea cel BAtran in
scurta perioad& liberd" dinaintea cuceririi turce§ti a cetatii in 1419/1420.

GIURGIU IN THE RELATIONS OF MIRCEA THE ELDER WITH POLAND

Abstract

Giurgiu, the insular fortress on the Danube, built by Mircea the Elder
(1386-1418) around 1403, and the town bearing the same name, documented as
early as 1403, became a genuine second residence to the Romanian prince, who
followed there the political developments in the region south of the Danube relating
to the fall of the Ottoman state of Bayezid after his defeat at the hands of Timur
Lenk near Ankara on 28 July 1402. As a result, it is in the town of Giurgiu that
Mircea the Elder drew up on 23 September 1403, and respectively on 17 May 1411,
two political treaties of alliance with Ladislas Jagellon, King of Poland and Grand
Cneaz of Lithuania, and granted the first commercial privilege to the Lwów
merchants, in fact to all merchants form Poland and Lithuania, who were thus
allowed to trade freely in Wallachia and across the Danube. It is in Giurgiu again
that Mircea the Elder wrote on 10 August 1415 his diplomatic letter to the King of
Poland, by which he was settling a diplomatic incident also involving the King of
Hungary, Sigismund of Luxembourg, the only such document by the Romanian
voivode preserved to our days.
Since at the beginning of the fifteenth century the political stage in Central
Europe was completely different from the present one, with Moldavia alone lying
between Wallachia and Poland and backing up the links ,between the two, and with
Wallachia neighbouring directly upon the Grand Cnezate of Lithuania at the
Danube Mouths, the political links between Mircea the Elder and Ladislas Jagellon
were settled in quite a natural way. The common platform of alliance on equal
grounds between the two was not as much the common struggle against the
Ottomans, for at that time the Polish-Lithuanian Union was not yet targeted by the
Turks, as the aggressive claims of Sigismund of Luxembourg, a threat rated far
more serious that the Ottoman peril by the Romanian prince who never accepted
any foreign sovereignty and the Polish king. As a result, all the three treates
signed by Mircea the Elder and Ladislas Jagellon in 1391, 1403 and 1411, the last
two in versions issued by the Romanian prince at Giurgiu, had as a major and
recurring object reciprocal support in case of aggression by the Hungarian king
against one of the two parties.
The town of Giurgiu. as a port, a princely customs point and a fording
place on the Danube, defended by the fortress with the same name, was destined to
play an important role on the new commercial road opened by Mircea the Elder
with the treaty signed with the Polish king on 23 September 1403, the privilege to

www.dacoromanica.ro
11 Giurgiul in relafiile lui Mircea cel Bi Itrein cu Po Ionia 159

the Lwów merchants and to other merchants in Poland and Lithuania, and a second
privilege granted in 1409. This route was a continuation to the "Moldavian Road",
in its turn an important segment of the commercial road linking the Baltic Sea to
the Black Sea. It allowed not only the Polish and Lithuanian merchants who had
been using it since before 6 October 1408 but also by the merchants of Brasov
and Tara Barsei endowed themselves with commercial privileges by Mircea the
Elder to trade throughout Wallachia and in all the Wallachian Danubian ports
from Braila to Porti le de Fier, and of course in the region south of the Danube. A
shadow was thus being cast on the "Braila Road" (Brasov Braila), privileged
since the fourteenth century by the Hungarian kings and vital to the trade on the
Black Sea of Sigismund of Luxembourg's possessions in Central Europe.
The political relations of Mircea the Elder to Ladislas Jagellon were
tightened after 1409 and a new treaty was signed between the two. In addition to
the treaties of 1391 and 1403, Mircea's version, issued in Giurgiu on 17 May 1411,
stipulated reciprocal assistance in case of an attack by Sigismund of Luxembourg,
without any formal request for help from the injured party. In the event that
Sigismund would attack Poland, Mircea even offered to put an end to "the
Hungarian Kingdom by fire and by any other violent means."
Finally, it is from Giurgiu that the Wallachian voivode wrote back to
Jagellon on 10 August 1411, clearing up a diplomatic incident and informing him
that the news heard by Sigismund of Luxembourg about a so-called alliance of the
Polish king with the Turks against Hungary were not put about by himself, but
were rather owed to the indiscretion of the Polish messengers to Buda; in reality, it
had been Sigismund's request that the King of Poland should mediate for him a
peace or an armistice with the Turks.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 RELATIILE TURCO-VENETIENE $1 ROmANII.
DE LA NICOPOLE LA CADEREA SALONICULUI
(1396-1430)
EUGEN DENIZE

Aparitia turcilor otomani in Europa, in jurul anului 1354, când, profitând de

un cutremur, au reusit sd cucereascd Gallipoli, a marcat inceputul unei noi si
insemnate epoci istorice pentru zonele de sud-est i centrale ale continentului
nostru. Turcii otomani au adus cu ei o culturd 4i o civilizatie cu totul diferite de cele
ale popoarelor balcanice i europene in general, ceea ce a provocat o permanentä
stare de conflict si tensiune. In acelasi timp, cu aparitia turcilor otomani in Europa
s-a deschis i o mare problemd istoricd, cunoscutd sub numele de "problema
orientald", care a avut cloud etape principale: o etapa defensivd pentru statele
crestine, care se confundd cu epoca cruciadei tdrzii, ce va dura pdnd la asediul
Vienei din 1683, si o etapd ofensivd pentru aceleasi state, care se va incheia cu
disparitia Imperiului otoman i aparitia Turciei moderne imediat dupd sfdrsitul
primului rdzboi mondial.
Dupd ce s-au stabilit temeinic in partea de sud-est a Peninsulei Balcanice,
otomanii si-au desfasurat ofensiva pe trei directii principal& spre centru, spre vest,
avansdnd pe drumul ce lega Constantinopolul cu Europa Centrald, Edirne
(Adrianopol)PlovdivSofia, spre stfinga, spre vest si sud-vest, pornind de la Ipsela
cdtre Seres si Albania, in sud cdtre Grecia, spre dreapta, spre nord i nord-vest, in
directia Stara Zagora KarnobatDobrogeaSilistra. Actiondnd in aceste directii,
ofensiva otomand a inregistrat succese, ajungand la sfdrsitul secolului al XIV-lea la
Dundre. Odatd ocupate fortaretele i treatorile din Muntii Balcani, Rodopi i Rdla,
otomanii au trecut la pregdtirea ofensivei in vederea cuceririi teritoriilor bulgare de
dincolo de munti, pdnd la Dundre. Dupd bdtdlia din 1371 de la Cirmen, spre dreapta,
in nord, se cuceresc in intervalul 1371-1375 Yambol, Karnobat si alte orase din
sudul taratului lui $isman. Spre centru, spre vest, ofensiva otomand a evoluat
impotriva taratului lui Stracimir, a Serbiei i Bosniei, iar cdtva ani mai tarziu se
inainteazd pe rdurile Morava si Nisava, unde se ocupd localitatea Nis, in anul 1386.
In 1387 turcii sunt infrdnti la Plocinik de catre cneazul Serbiei, Lazar, ajutat de
bosniaci, ceea ce va provoca intdrzierea cuceririi Serbiei si Bosniei. In 1388,

Hall Inalcik, L 'Empire ottoman, in Rapport au premiere Congres international des etudes
balkaniques et sud-est européennes, Sofia, 1966, p. 12; Anca Ghiap, Condifiile instaurãrii dominagei
otomane in Dobrogea, in Eugen StEtnescu (ed.), Studii istorice sud-est europene, vol. I, Bucure§ti,
1971, p. 59.

"Revista istoria", torn XIII, nr. 3 4, p.www.dacoromanica.ro

161 176, 2002
 162 Eugen Denize 2

ofensiva otomand s-a indreptat spre nordul i nord-estul Bulgariei. in acest an

Mircea cel adtrdri a intervenit in sudul Dundrii, contribuind la retragerea trupelor
otomane comandate de Ali Pa§a2.
in 1388-1389, turcii ocupd Albania de nord, o. parte din Epir, iar in 1392
cuceresc Skoplje, dupd ce 'in 1389 cuceriserd Kosovo ca urmare.a cunoscutei
victorii obtinute impotriva unei coalitii balcanice condusA de sarbi. In 1390 turcii
condui de Firuz bei atacd Vidinul §i fac o incursiune i in Tara Româneasce, ceea
ce a provocat reactia lui Mircea cel Batran, care a atacat la sud de Dundre, ajungdnd
dincolo de Muntii Balcani, la sfdt*tul lui 1390 sau inceputul lui 13914. In 1393
turcii cuceresc taratul bulgar al lui S4man cu capitala la Tirnovo8. Aceastd
impetuoasd inaintare otomand a fost favorizatk pe de o parte, de faramitarea
politica din Peninsula Balcanick de rivalitAtile permanente dintre diferitele state de
aici6, iar pe de altd parte de puterea milliarä deosebitd pe care o aveau la dispozitie
turcii, de arta lor milliard, care punea un accent deosebit pe rolul cavaleriei uware,
pe colaborarea dintre aceasta, trupele de infanterie regulate §i trupele de infanterie
neregulate formate din navrapi i acângii.
Cuceririle otomane din Peninsula Balcanied nu ingrijorau insa numai statele
din aceastA regiune, ci §i altele mai indepArtate, printre care la loc de frunte s-a aflat
Venetia, ai cdrei negustori aveau in aceastd zonA interese comerciale foarte
importante. Wand' in 1392 atitudinea Venetiei fata de sultanii otomani a limas
amicale, deoarece acqtia, prin politica lor de expansiune, slAbeau rezistenta
statelor balcanice fatd de ingerintele venetiene; cu toate acestea Venetia §i-a propus
si a reqit sa stabileased, intre 1381 i 1396, un adevArat cordon sanitar in jurul
Imperiului otoman, ce se profila cu tot mai multã claritate, cordon care pornea din
Albania, trecea prin Corfu i arhipelagul Sporadelor nordice, pentru a ajunge la
Tenedos8. La sfdr§itul secolului al XIV-lea §i la inceputul celui uriator, Venetia
§i-a extins posesiunile in Grecia, cucerind Ptelion in Tesalia, portul Bodonitza,
Atend, Teba, Argos §i Nauplia in Peloponez, Navarino, Patras i Lepanto9.
In cadrul proiectului care a condus la desfa§urarea cruciadei incheiate cu
dezastrul de la Nicopole, din 25 septembrie 139610, flotei venetiene ii era rezervat

2 A. GhiatA, art. cit., p. 60-61.

3 Ibidem, p. 63; Mihail Guboglu, Mustafa Mehmet, Cronici turcerti privind fdrile romeine, extrase,
vol. I, Sec. XY mijlocul sec XVII, Bucuresti, 1966, p. 48.
4 Nagy Pienaru, Relaf life lui Mircea cel Bátrdn cu emiratul pontic Candar-ogullari, in "Revista
istoricA", serie nouA, t. VII, 1996, nr. 7-8, p. 495.
5 A. GhiatA, art. cit., p. 64.
6 H. Inalcik, Ottoman Methods of Conquest, In "Studia Islamica", t. III, 1953, p. 403 si urm.
7 Freddy Thiriet, La Romanie venitienne au Moyen Age.Le développement et l'exploitation du domaine
colonial vénitien (XII-XV siecles), Paris, 1959, p. 356.
a Ibidem, p. 355-363; Anca Popescu, Cucerirea Constantinopolului i politica Porfii fafiz de strdmtori
(antecedente i urmárt), lucrare de plan aflatA in arhivele Institutului de Istorie "N. lorga", folositA cu
permisiunea autoarei, p. XIX.
Anca Popescu, op. cit., p. XXIII-XXIV.
i° Aziz Suryal Atyia, The crusade of Nicopolis, London, 1934.

www.dacoromanica.ro
3 Re latille turco-venefiene i romemii, 1396-1430 163

rolul de a tAia in doud Imperiul otoman, prin inchiderea stramtorii Dardanelel I. Desi
nu au reusit sä indeplineased acest obiectiv major, venetienii au trimis, totusi, pe
Dun Are, in fata cetAtii de la Nicopole, o flotd alcdtuità din 30 de corAbii midi" care,
evident, n-au jucat nici un rol in marea bAtAlie de aici, dar i-au salvat viata regelui
Ungariei, Sigismund de Luxemburg, scApat pe aceste cordbii i reintors in tail dupd
ce a inconjurat intreaga PeninsulA Balcanied. Pentru a ajunge pe DunAre in dreptul
localitAtii Nicopole, flota venetiand a avut insd nevoie de acordul Tarii Romanesti,
condusA in acel moment de Vlad Uzurpatorul, care, astfel, a participat si ea, chiar
dacA numai indirect, la marea expeditie cruciatA din 1396.
Dezastrul cruciatilor de la Nicopole a pus Imperiul bizantin si, mai ales,
capitala sa, Constantinopolul, intr-o situatie extrem de dificild. Imediat dupA
victorie, sultanul Bajazid I- a supus capitala imperiald la o adevAratd blocadA, cu
scopul de a o cuceri. in aceste imprejurAri, singura care putea sa facd ceva pentru
bizantini era Venetia". Ea a reusit sA asigure aprovizionarea marelui oras timp de
sapte ani, intre 1396 si 1403, impreund cu flotele genoveze a apArat libera circulatie
prin stramforile ce legau Marea NeagrA de Mediterana" si, inainte de 1402, a reusit
sa realizeze o coalitie antiotomand impreunA cu Genova, cu imparatul bizantin,
ducele de Naxos si cavalerii ospitalieri din Rodos".
Probabil cA aceastA coalitie nu ar fi putut sA-i impiedice pe turci sa
cucereascd Constantinopolul, dar in ajutorul ei a venit Tamerlan, care, la 28 iulie
1402, a zdrobit total armata condusd de sultanul Baiazid I la Angora (Ankara)16.
Prima consecintd a acestei infrangeri pentru otomani a fost separarea imperiului lor
in cloud*, teritoriile din Asia revenindu-i lui Mehmed I, iar cele din Europa lui
Solimani apoi lui Musa, pand in 1413, and se va realiza reunificarea.
In ceea ce priveste teritoriile europene intrate in stApanirea lui Soliman I,
ele erau supuse la o dublA amenintare. Pe de o parte era o coalitie, pe care am
putea-o numi maritimA, formatd in jurul Venetiei, despre care am amintit mai sus,
iar pe de altA parte se profila i o coalitie continentalk avand in centrul ei alianta
dintre Sigismund de Luxamburg si Mircea cel BAtran. 0 eventuald colaborare intre
cele doud coalitii ar fi insemnat un mare pericol pentru otomani".
Dacd Mircea cel Miran era hoar& sA facd tot ce-i stAtea in puteri pentru a-i
alunga pe turci cat mai departe de granitele tArii sale, Venetia insA era mult mai

11 J. Beckman, Der Kampf Kaiser Sigmunds gegen die werdende Weltmocht der Osmanen, Gotha,
1902, p. 6-8.
12 PP. Panaitescu, Mircea cel Batrcin, ed. a Il-a, Bucuresti, 2000, p. 329.
13 Nicolae lorga, Dardanelele, amintiri istorice, in "Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii
istorice", s. II, t. XXXVII, 1915, p. 8.
14 F. Thiriet, op. cit., p. 363.
15 J. W. Barker, Manuel II Paleologus (1391-1425). A Study in late Byzantine StatesmanshiP, New
Brunswick, 1969, p. 234.
16 Marie-Mathilde Alexandrescu-Dersca, La campagne de Timur en Anatolie (1402), Bucarest, 1942;
E. Werner, Die Geburt einer Grossmacht die Osmanen, Berlin, 1978.
17 Serban Papacostea, La Valachie et la crise de structure de l'Empire ottoman (1402-1413), in
"Revue Roumaine d'Histoire", t. XXV, 1986, no. 1-2, p. 24.

www.dacoromanica.ro
 164 Eugen Den ize 4

dispusa sa ajungd la un eventual compromis cu sultanul, prin intermediul cdruia

sd-si asigure interesele comerciale, politice i militare.
Astfel, incd din aprilie 1402, Mircea cel Bdtran, cu ajutorul lui Sigismund
de Luxemburg, regele Ungariei, a repurtat mai multe victorii la Dundrea inferioard,
unde a cucerit principalele vaduri". Aceastd ofensivä a grabit holdrarea sultanului
Soliman I de a deschide tratative cu Venetia in vederea incheierii unei paci.
Hot Ararea sultanului era cu atat mai fermd, cu cat domnul Tarii Romfinesti promova
un adevArat program de distrugere a stApanirii otomane din Europa, prin lovituri
decisive aplicate elementelor de balã ale constructiei politice otomane19. in anii
1403 si 1404, Mircea cel [Miran, mergand pe aceastA linie, a repurtat mai multe
victorii, a cucerit Silistra i toga. Dobrogean.
in acest context, cu adevArat catastrofal pentru turcii otomani, negocierile
dintre Soliman I si Venetia au inceput in septembrie 140221. Ceva mai tarziu, un sol
al sultanului a ajuns la Venetia, la 7 decembrie 1402, unde a primit asigurarea cã
aceasta acceptA propunerile otomane i ca. va interveni in acest sens i la Bizant.
Soliman I spera sA obtinA i o pace cu Bizantul, fapt pentru care a acceptat sA se
declare chiar fiu al imparatului Manuel al II-lea Paleologul22.
Ca rdspuns la solia otomand, Senatul venetian I-a trimis la sultan pe Pietro
Zeno, seniorul insulei Andros, care a incheiat pacea la inceputul anului 1403, iar la
25 martie acelasi an Giacomo Suriano a fost desemnat pentru o altd misiune la
sultan, de ratificare a tratatului23. Era un tratat multilateral, care acorda satisfactie
tuturor aiiatilor crestini ai Venetiei. in ceea ce priveste cetatea lagunelor, clauza
principald era aceea care interzicea turcilor sd-si scoatd corAbiile din stramtori fded
consimtAmantul Ligii sau aprobarea impAratului bizantin, cu sanctiunea drasticA a
scufunddrii vaselor surprinse in delict. Aceastd clauzA, cunoscutA si sub numele de
strictum, este, de fapt, solutia venetianA la problema aparitiei otomanilor in
nord-estul MArii Mediterane. Strictumul proteja domeniul bizantino-latin aflat la est

N. lorga, Documents concernant les Grecs et les affaires d 'Orient d'apres des registres des notaires
de Crete, Paris, 1937, p. 6, extras din "Revue Historique du Sud-Est européen", t. XIV, 1937.
19 Tahsin Gemil, Raporturile romdno-olomane in vremea lui Mircea cel Mare, in Ion PAtroiu (coord.),
Mare le Voievod Mircea, Bucuresti, 1987, p. 353.
29 Petre S. NAsturel, Phases et alternatives de la conguête ottomane de la Dobrudja au XV siècle, in
Actes du II Congres international des etudes du Sud-est europeen, t. III, Histoire, Athenes, 1978,
p. 50; D.R.H., B, Tara Romcineasca, I, 1247-1500, Bucuresti, 1966, p. 63-65; 5. Papacostea, art. cit.,
p. 26.
zi K. Motschike, Die Schlacht bei Ankara und das Schicksal von Byzanz Weimar, 1981, p. 41-42.
22 N. Iorga, Notes et extraits pour servir a I 'histoire des croisades, I, Paris, 1899, p. 125-126.
23 Atonio Fabris, From Adrianopole to Constantinopole: Venetian-Ottoman Diplomatic Missions.
1360-1453, in "Mediterranean Historical Review", t. VII, 1992, p. 166. Pentru acest tratat a se vedea si
G. M. Thomas, Diplomatarium Veneto-Levantinum, vol. II, Venezia, 1899, nr. 159, p. 202; N. Iorga,
Privilegiul lui Mohammed al II-lea pentru Pera (I iunie 1453), extras din "Analele Academiei
Române. Memoriile Sectiunii Istorice", s. 11, t. XXXVI, 1913, p. 17-20; idem, Notes et extraits, I,
p. 133-137, 139; G. T. Dennis, The Byzantine-Turkish Treaty of 1403, in "Orientalia Christiana .

Periodica", t. 33, 1967, nr. 1, p. 72-88; F. Thiriet, Régestes des deliberations du Sénat de Venise
concernant la Romanic, vol. II, Paris, La Haye, nr. 1104, 1107, 1111; Kenneth M. Setton, The Papacy
and the Levant (1204-1517), vol. I, Philadelphia, 1976, P. 378; A. Popescu, op. cit., p. 3.

www.dacoromanica.ro
5 Re latiile turco-venefiene i românii, 1396-1430 165

la vest de Dardanele, in raza de actiune a flotei otomane din Gallipoli, si asigura

circulatia liberd a cordbinor venetiene in Marea Marmara, spre Constantinopol, spre
regiunile pontice sau egeene24.
Prin aceeasi pace, Soliman I renunta in favoarea Bizanralui si a Venetiei la
cea mai mare parte a fatadei maritime a teritoriilor Sale europene, in Marea Egee, in
Hellespont si in Marea Neagh', renunta la tributul platit de Genova pentru coloniile
sale pontice si se recunostea vasal al impdratului bizantin.
Dar aceastd pace mai avea o setnnificatie, poate cea mai importanta, din
punctul nostru de vedere, in ceea ce priveste pozitia Tarn Romanesti in raporturile
cu Poarta otomand. Ea demonstra cat se poate de clar cd Venetia era hotdratã sä
lupte impotriva turcilor nurnai atunci and acestia Ii amenintau direct interesele.
Dacd erau facuti inofensivi din punctul de vedere al acestor interese, Venetia nu
numai cd nu era interesatd sA lupte impotriva lor, dar Ii privea ca pe un element de
stabilitate politica si militard, o contrapondere la eventualele amenintari venite din
partea unor state crestine. Aceastd conceptie politica, foarte pragmatica, a permis
turcilor sd-si revind dupd dezastrul de la Ankara, a impiedicat coagularea unor
coalitii crestine care sd-i indepdrteze definitiv din Europa, a contribuit, in mare
mAsurd, la esecul final al incerarilor lui Mircea cel adtran care, asa cum am ardtat,
era ferm hotdrat sd distrugd ceea ce mai rdmäsese din Imperiul otoman. Evolutiile
din anii urrratori nu vor face deaf sä confirme aceste constatdri.
Profitand de släbiciunea turcilor, Venetia si-a continuat cuceririle in Grecia
si Albania, unde a ocupat, intre 1406 si 1410, Lepanto, Patras, Navarino, obtinand §i
controlul asupra Golfului Corint25. In Italia, Venetia a cucerit in 1405 Padova26,
consolidandu-si astfel pozitiile in terraferma. Din aceastd cauzd, atunci cand
Sigismund de Luxemburg a incercat sa-i obtind concursul pentru o actiune comund
impotriva turcilor, flota venetiand trebuind sa transporte trupele de la Licostomo la
Gallipoli, rdspunsul a fost vag i evaziv, de fapt un refuz27. Mai mult cleat atat, in
1409, intre Venetia i Ungaria s-a declansat un conflict armat, care va dura pand in
1420 si se va incheia cu ocuparea Dalmatiei de cdtre venetieni28. In acelasi an 1409,
Mircea cel Bdtran incepe sd-1 sprijine, inclusiv militar, pe pretendentul otoman
Musa29, care avea de partea sa i pe regele Sigismund de Luxemburg si pe despotul

24
A. Popescu, op. cit., p. 10.
25 F. Thiriet, Régestes, II, nr. 1268.
26 Idem, La Romanie vénitienne, p. 363.
27 S. Liubid, Acta Ragusae, in Monumenta spectantia historiam Slavorum Meridionalium,
V, Zagrabiae, 1875, p. 136-138; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 370;"5. Papacostea, art. cit., p. 29.
28 F. Thiriet, La Romanie vénitienne, p. 363; loan Hategan, Banatul fi inceputurile luptei antiotomane

(1389-1426). Rolul lui Fillipo Scolari, in "Revista de istorie", t. 31, 1978, nr. 6, p. 1031-1032.
Räzboiul pentru Dalmatia dintre Venetia si Ungaria a fost cauzat de faptul ca Ladislau de Neapole a
renuntat la toate drepturile sale asupra Dalmatiei in favoarea Venetiei (Hie Minea, Principatele
romcine si politica orientalci a impetratului Sigismund, Bucuresti, 1919, p. 118), ceea ce a provocat
reactia Ungariei.
29 S.Papacostea, art. cit., p. 29.

www.dacoromanica.ro
 166 Eugen Denize 6

Serbiei, Stefan Lazarevici39. De partea sultanului Soliman I s-au situat Venetia si

Manuel al II-lea Paleologul31, dar and balanta victoriei va inclina spre Musa nu vor
ezita sa-1 paraseasca.
In 1410, Musa, cu ajutorul direct al lui Mircea cel Batran, a declansat in
Balcani campania de alungare a lui Soliman, dar, pentru moment, a fost infrant32.
Plecand sa cucereasca tronul sultanal din Edirne, Musa a stabilit legaturi i cu
Venetia, legaturi mijlocite de acelasi sustinator al sat', Mircea cel Batran, care in
mai 1410 avea un sol la Valona in drum spre cetatea lagunelor, primul sol roman
trimis in aceasta directie33. Devenit sultan la 17 februarie 1411, Musa a fost primul
protejat al unui domn al Tarii Romanesti care a ocupat o asemenea pozitie, succesul
sat, contribuind la adancirea divizarii statului otoman intre Rumelia i Anatolia34.
Prieten al crestinilor si al venetienilor35, Musa a reinnoit tratatul cu Venetia, la
12 august 1411, tratat ratificat de Senatul venetian la 3 septembrie acelasi a1136.
Noul tratat relua, practic, clauzele celui din 1403 si mentinea, astfel, toate
avantajele dobandite de Venetia.
Domnia lui Musa nu a durat insa mult, deoarece factorii de conducere ai
Imperiului otoman si-au dat seama ca divizarea in continuare a statului ar Ii dus,
negresit, la disparitia sa. Cauzele refacerii imperiului in anul 1413, and Mehmed I
infrange pe Musa la Ceamurlu, Ifinga Sofia'', au fost atat de natura interna, cat si
externa-3 8 .
in ceea ce priveste factorii de natura externd care au contribuit la grabirea
refacerii Imperiului otoman, ei pot fi grupati cu totii in formula de cruciada care
ameninta insasi existenta turcilor otomani pe pamantul Europei. in anul 1412,
conflictul dintre Sigismund de Luxemburg si Venetia pentru stapanirea Dalmatiei
s-a incheiat, practic, prin victoria ultimei, repurtata la Motta, la data de 24 august39.
In acelasi an, ceva mai devreme, la 15 martie, s-a incheiat tratatul de la Lublau, de

3° M.M. Alexandrscu-Dersca Bulgaru, Les relations de Suleyman Celebi avec Venise (1400-1410), in
"VIII Turk Tarih Kongresi", I, Ankara, 1981, p. 995-1006 apud A. Popescu, op. cit., p. 15.
31 lbidem.
32T. Gemil, art. cit., p. 357.
33 Monumenia Slavorum Meridionaliwn, VI, p. 105; I. Minea, op. cit., p. 121-122; P.P. Panaitescu,
op. cit., p. 377.
34 T. Gemil, art. cit., p. 357.
35 0 cronica venetianA spunea urmatoarele: "Acest Musa se intelegea mai bine (decal alti sultani)
cu crestinii si cu venetienii, care obisnuiau sa villa in ',agile lui". (N. lorga, Notes et extraits, I,
. 218-219; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 378).
F6 Diplomatarium Veneto-Levantinum, If, nr. 164, p. 302-304.

37 T. Gemil, art. cit., p. 359.

38 P. Wittek, De la defaite d'Ankara a la prise de Constantinople. (Un demi siecle d'histoire
ottomane), in "Revue des Etudes Islarniques", t. XII, 1939, p. 1-15; E. Werner, op. cit., p. 203-205;
Virgil Cioaltan, Competifia pentru controlul Dunarii inferioare (1412-1420),(1), in "Revista de
istorie", t. 35, 1982, nr. 10, p. 1099.
38 J. Beckman, op. cit., p. 82; P.P.Panaitescu, op. cit., p. 386.
www.dacoromanica.ro
7 Relafiile turco-venefiene $i romcinii, 1396-1430 167

luptd antiotomand, dintre Ungaria si Po Ionia°, tratat la care a aderat i marele cneaz
al Lituaniei, la 15 aprilie41. Moldova si Tara Romdneascd erau i ele integrate
acordurilor de la Lublau, ceea ce a dus la realizarea unitatii politice i strategice a
Dundrii inferioare in vederea confruntdrii cu turcii42. In fine, congresul de la Buda,
din august 1412, a adunat mai multe puteri crestine, hotArdte sd lupte impotriva
semilunei43. Cu toate acestea, contradictiile dintre diferitele state crestine, atentia
acordata de Sigismund de Luxemburg problemelor occidentale, imposibilitatea de a
antrena 9i Venetia, au fdcut ca alianta crestind antiotomand sa nu functioneze.
Dar simpla prefigurare a unei asemenea coalitii a provocat spaima factorilor
de putere otomani, mai ales a beilor de margine. Pima la mijlocul anului 1412
acestia beneficiaserd de o larga autonomie i, prin urmare, fuseserd interesati sa
mentina divizarea statului otoman si, implicit, slabiciunea puterii centrale44.
Congresul de la Buda a dus la schimbarea acestor interese. 0 prima consecinta a
fost refacerea unitatii Imperiului otoman sub conducerea lui Mehmed I care, asa
cum am mai ardtat, I-a infrdnt decisiv pe Musa in iulie 1413. 0 a doua consecinta a
fost agresivitatea sporita a imperiului astfel refacut.
Actiunile militare otomane din 1415 din nord-vestul Peninsulei Balcanice
aveau un caracter preventiv, anticruciat, in conditiile in care lucrarile conciliului de
la Constanta puteau duce la unificarea lumii crestine sub aspect religios45. Actiunile
preventive ale Portii erau indreptate cu precadere impotriva bazelor de pornire ale
unei eventuale cruciade, Ungaria, Dunarea inferioard si, uneori, Constantinopolul.
Aceste actiuni au fost justificate si de aparitia, in 1415, a unui nou pretendent la
tronul sultanilor, Diizme Mustafa, care ceruse ajutorul Venetiei in ianuarie46, dar
aceasta Ii recomandase sd se adreseze in acest sens lui Mircea cel Mean, domnul
Tarii Romdnesti47.
Sultanul Mehmed I se &idea sA atace el mai intfii pe pretendentul Mustafa
si pe protectorul sau, Mircea cel Bdtrin48. De aceea, el dorea sä treaca pe Marea
Neagra, sa intre pe Dundre, sA taie astfel posibilitatea traversarii fluviului de ate
pretendent si a ajutordrii lui de ate Mircea49. Se pare cd in acest an, dupa pdrerea

4° Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 484-487; V. ciocfiltan, art. cit., p. 1090; Florin Constantiniu, Serban
Papacostea, Tratatul de la Lublau (15 martie 1412) si situatia internationala a Moldovei la inceputul
veacului al XV-lea, in "Studi. RevistA de istorie", t. 17, 1964, nr. 5, p. 1129-1140.
41 Code.x epistolaris Vitoldi Magni Duds Lituaniae-I 376-1430, ed. A. Prochaska, Cracoviae, 1892, in
Monumenta Medii Aevi Historica Res Gestas Poloniae Illustrantia, V, p. 228-231.
42 V. Ciocaltan, art. cit., p. 1096.
43 lbidem, p. 1099; T. Gemil, art. cit., p. 359.
" H. Inalcik, L 'Empire ottoman, in vol. Les peuples de 1 'Europe du siid-est et leur role dans l'histoire,
Sofia, 1966, p. 13.
49 V. Ciocfiltan, art. cit.,(1l), in "Revista de istorie", t. 35, 1982, nr. 11, p. 1191-1192.
46 N. lorga, Acte i fragmente cu privire la istoria romdmlor, 111, Bucuresti, 1897, p. 6-7.
47 D.R.H., B, Tara RomeineascO, vol. 1, (1247-1500), Bucuresti, 1966, p. 82; T. Gemil, art. cit., p. 361.
48 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 394. Pretendentul Mustafa a ajuns in Tara RomaneascA inainte de
10 iunie 1415 (D.R.H., B, Tara RomOneascd, vol. I, p. 80-81; Nagy Pienaru, Relatide lui Mircea cel
Mare (1386-1418) cu Mehmed 1 Celebi (1413-1421), in "Revista de istorie", t. 39, 1986, nr. 8, p. 780).
49 N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei fi Ceteilii Albe, Bucuresti, 1899, p. 70.

www.dacoromanica.ro
 168 Eugen Denize 8

cercetAtoarei Anca Ghiata, Mehmed I a venit la Dundre §i a reu§it sa cucereascd

cetatea Giurgiu, pe care a reconstruit-e, dupd are a impus lui Mircea un tratat de
pace care cuprindea obligatii bilaterale'', iar domnul Tdrii Romfine§ti era silit sa
plAteascA, pentru prima data; tribut turcilor52. Cercetdri mai recente intreprinse de
turcologul Nagy Pienaru aratã insd cA Mircea cel adtrAn a implicat Tara
RomAneascd intr-o confruntare deschisd cu Imperiul otoman abia spre a doua
jumdtate a anului 141653. El a fAcut acest pas in conditiile in care Bedr ed-Din se
afla la gurile Dundrii i se pregAtea sa räscoale aceastA regiune impotria sultanului,
iar Mustafa, impreund cu fostul bei de Aydin, Ciineyd, se indrepta spre Tesaliam.
infrangerea pretendentului §i refugierea sa la Salonic, unde a fost primit de
guvernatorul bizantin Demetrios Lascaris", 4i unde va rdmâne sub paid' bizantinA
pAna la moarte sa56, i capturarea §i executarea, prin spanzurare, a lui Bedr ed-Din,
la Serres57, i-au permis sultanului Mehmed I sã atace Tara Romaneascd la sfdr§itul
lui 1416 sau inceputul lui 1417, dar fArd ca el sa treacd in persoand fluviu158. Dupa
pdrerea altui turcolog, Mihai Maxim, abia in 1417 sau 1418, in conditiile in care
rdmAsese singur in fata turcilor, Mircea a fost obligat sa incheie un acord, o "aliantA
inegald" cu Poarta, acceptind plata regulata a tributului, interpretat de el doar ca un
pret al pace. Aceastd solutie aducea Tarii RomAne§ti un statut international de
duratA, cel mai favorabil in conditiile date. Acest statut de alid50 consta in pdstratrea
tarii cu toate institutiile, pdminturile, clasa politica i militard, credinta, limba §i
legile sale nestingherite de Islam, in schimbul plaii unui tribut §i al aliantei
politico-militare61. Intelegerea, considerd Mihai Maxim, a avut loc in 1417 sau in
1418, fi ind realizatä fie de Mircea, fie de fiul §i fostul sdu asociat la tron, Mihail 162.
Indiferent insä de momentul in care s-a incheiat pacea dintre Mircea cel
Bdtran i turci, demn de remarcat este interesul pe care Venetia a inceput sd-I

acorde, in 1415, dar mai ales in 1416, inaintärii otomane, pericolului crescând
generat de agresivitatea otomanA din Balcani. In 1416, la 2 aprilie, dogele Venetiei,
Tommaso Mocenigo, dadea solului sau, Delfino Venier, instructiuni sã se ducd la
sultanul Mehmed I pentru a pune la cale pacea, dar dacd nu va izbuti acest lucru, sA
informeze cu grijd cum ar putea fi lovit sultanul, atat pe apä cat §i pe uscat, §i pus in

58 A. GhiatA, art. cit., p. 83.

51 Midem.
"Midem.
53 Nagy Pienaru, Relafiile lui Mircea cel Mare, p. 781.
54 Ibidem, p. 782.
55 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 395.
56 T. Gemil, art. cit., p. 362.
57 V. Ciocaltan, art. cit., 11, p. 1197.
58 Nagy Pienaru, Relafille lui Mircea cel Mare, p. 782-784.
59 Mihai Maxim, Cu privire la infelegerile de pace romcino-otomane din timpul domniei lui Mircea cel
Mare, in Ion Patroiu (coord.), Marele Mircea Voievod, p. 393-394.
60 Idem, Cu privire la statutul de ahd al riirilor Romeine fag: de Poartá. Considerafii pe marginea
unor izvoare otomane, in "Revista de istories, t. 39, 1986, nr. 6, p. 523-534.
61 Idem, Cu privire la infelegerile de pace, p. 394.
62 Ibidem, p. 395.
www.dacoromanica.ro
9 Relafiik turco-venefiene ci romdnii, 1396-1430 169

primejdie "(...) §i mai ales din partea Karamanului, a lui Mustafa §i a Valahului
(Mircea cel Bdtran n.n.) i dacd e potrivit ca noi sä trimitem soli tainici la dan4ii,
ca sd-i indemndm sd-1 atace pe sultan"63. Ajungand la concluzia cd flota otomand de
la Gallipoli era prea periculoasa pentru ei, venetienii au hotArat sä o distruga, ceea
ce a §i facut, la 29 mai 1416, amiralul Pietro Loredano64. Este posibil ca Venetia,
distrugand flota otomand la Gallipoli, sa fi actionat i in intelegere cu factorii de
sustinere ai pretendentului Mustafa, in primul rand cu Mircea cel Bdtran §i cu
impdratul bizantin Manuel al II-lea65. De asemenea, este posibil ca marea infrangere
de la Gallipoli sd-I fi obligat pe sultanul Mehmed I sd renunte la campania de la
Dundre impotriva Tarii Românesti i sa-si indrepte intreaga atentie impotriya
pretendentului Mustafa. Acesta a fost infrânt si obligat sa se refugieze in cetatea
Salonicului, asa curn am aratat ceva mai sus. in aceste conditii, scapat de Mustafa,
dar si de eicul Bedr ed-Din, Mehmed I a putut ataca Tara Romaneascd la sfar§itul
anului 1416 sau la inceputul anului 1417, dupd care, timp de doi ani, intre 1417 si
1419, la Dundrea de Jos a domnit lin4tea66, garantatd, probabil, §i de plata tributului
ate Poartd de Mircea cel Bdtran, precum *i de conflictul desfd§urat in acqti ani
intre sultan §i beii de Karaman §i Kastamonu67.
in acest context, la 25 august 1419, reintors la Buda, Sigismund de
Luxemburg a hotdrat sä declan§eze o ofensivd antiotomand". Probabil cd tot acum,
Mihail, noul domn al TArii Romanqti, a incetat sa mai plateascd tribut turcilor69.
Avertizat de amenintarea care se profila la Dundrea de Jos, sultanul Mehmed I a
trimis o armatd condusd de beiul de Vidin impotriva Severinului, dar dupa ce a
distrus aceastd cetate ea a fost respinsä peste Dundre de comitele de Timi§oara, Pipo
Spano de Ozora70. Izvoarele narative §i documentare care s-au pdstrat, precum §i
desfa§urarea ulterioard a evenimentelor, dovedesc cd in august 1419 domnul Tdrii
Romanqti, sprijinit §i de unitati militare trimise de regele Sigismund, a reu§it sa
respingd atacul turcesc indreptat impotriva tarii sale, in special asupra Banatului de
Severin, atac ce nu facea decal sa vesteascd expeditia sultanului din anul urmAtor71.
Dar ajutorul pe care Ungaria I-a dat lui Mihail nu a fost complet dezinteresat. In

63 Safarik, Acta archivi veneti spectantia ad historiam Serborum, I, Belgrad, 1860, p. 324-326;
Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 500-501.
64 Samuele Romanin, Storia documentata di Venezia, II ed., t. IV, Venezia, 1913, p. 71-74; N. lorga,

Geschichte des Osmanischen Reiches, vol. I, Gotha, 1908, p. 372; V. Ciocaltan, art. cit., II, p. 1195;
T. Gemil, art. cit., p. 361-362.
65 T. Gemil, art. cit., p. 362.
66
V. Clochltan, art. cit., II, p. 1197.
67 A. Ghiatä, art. cit., p. 86.

68 V. Cioaltan, art. cit., 11, p. 1198.

69 V. Pervain, Gupta antiotomand a *dor romdne in anii 1419-1420, in "Anuarul lnstitutului de

istorie si arheologie Cluj-Napoca", t. XIX, 1976, p. 61.
7 Ibidem, p. 63; V. Cioaltan, art, cit., p. 1199; N. lorga, Studii fi documente cu privire la istoria
romdnilor, vol. III, Bucuresti, 1901, p. IX.
71 V. Pervain, art. cit., p. 64.

www.dacoromanica.ro
 170 Eugen Denize 10

toamna lui 1419 Sigismund de Luxemburg a anexat la Ungaria, Severinu172 si

castelul Bran73, cu scopul de a intdri al:di-area Transilvaniei dinspre sud. Acest
comportament anexionist din partea Ungariei in dauna stratelor crestine mai mici,
cu care trebuia sd se alieze pentru a putea lupta cu succes impotriva turcilor, nu a
facut decat sä semene suspiciuni si neincredere in rândul acestora, sã fie o frdnd in
calea realizdrii unei adevdrate coalitii crestine antiotomane.
Mai mult cleat atdt, Sigismund de Luxemburg era interesat nu numai de
lupta antiotomand, dar si de problemele politicii occidentale. Astfel, el a refuzat sa
incheie un nou armistitiu cu Venetia, dupd ce expirase cel aflat in vigoare in
primävara anului 1418, iar in toamna anului 1419 a reluat ostilitatile cu aceasta
pentru Dalmatia'. Trupele trimise de Sigismund in Friul erau conduse de Dimitrie
de Marczal, banul Severinului, si de Henric, conte de Görcz75. In 1420 atentia lui
Sigismund a fost indreptatd i spre succesiunea la tronul Boemiei, dupd moartea
regelui Venceslav, fratele sax'.
Aceastd politicd a regelui Sigismund nu facea decdt sd favorizeze intentiile
sultanului Mehmed I in legAturd cu o mare expeditie indreptatd impotriva Tarii
Romdnesti. In plus, sultanul a reusit sa pacifice, in 1420, provinciile asiatice, de
care depindea unitatea Imperiului otoman", dui:a ce, la sfdrsitul anului 1419,
incheiase un tratat de pace cu Venetia'. Mai precis, tratatul cu Venetia a fost
incheiat de bailul acesteia din Constantinopol, Bertuccio Diedo, la 6 noiembrie
1419. El prevedea eliberarea reciprocd a prizonierilor de rdzboi, plata unui tribut de
cdtre Venetia pentru posesiunile sale albaneze, Scutari si Alessio, libertatea
comerciald pentru negustorii venetieni in teritoriile sapfinite de sultan; clauza
strâmtorilor sau strictumul reapare in mod explicit, dar se stipuleazd si libera
circulatie a navelor comerciale.
Astfel, sultanul Mehmed I avea libertatea deplina sa atace Tara
Romdneascä i intreg spatiul romfinesc, ceea ce nu a intdrziat sd facã in anul 1420.
Marea campanie a lui Mehmed I din acest an, care a lovit Tara Romfineascd,
Moldova si Transilvania, a urmarit scopuri strategice de prima importanta si a fost
realizatd prin cooperarea flotei cu armata de uscat. Prin aceastd campanie sultanul
inaugura seria asalturilor combinate desfasurate in secolul al XV-lea si la inceputul
celui urmdtor, care aveau sa aducd Dundrea Mijlocie i Inferioard sub controlul
Portii.

72 D. Onciul, Titlul lui Mircea cel Bdtrein si posesiunile sale, in idem, Scrieri istorice, vol. II,
Bucuresti, 1968, p. 136; A.A. Vasilescu, Urmasii lui Mircea cel Bdtroin Find la Pad Tepe,s. (1418-
1456), I, Bucuresti, 1915, p. 14; $tefan StefAnecu, Beinia in Tara Romdneascd, Bucuresti, 1965, p. 49.
73 V. CioOltan, art. cit., 11, p. 1199.
74 G. Fejér, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, X16, Buda, 1844, p. 953-954.
75 B. Homan, Gy. SzekftI, Magyar lOrtinet, vol. III, Budapesta, 1944, p. 243.
76 V. Ciocaltan, art. cit., II, p. 1199.
77 B. Câmpina, Lupta Tàrii Romdnesti impotriva expansiunii otornane (1335-1415), in idem, Scrieri
istorice, I, Bucuresti, 1973, p. 348, nota 285; V. Pervain, art. cit., p. 69.
78 Diplomatarium Veneto-evantinum, II, nr. 172; N. lorga, Notes et extraits, I, p. 295-299; idem,
Geschichte des Osmanischen Reiches, I, p. 373; F. Thiriet, Régestes..., 11, nr. 1750, p. 176-177.
www.dacoromanica.ro
 11 Re latiile turco-veneliMe ii romcinii, 1396-1430 171

insemnätatea si dificultatea campaniei din 1420 rezultd din importantele

forte militare concentrate de sultan pentru a ataca Tara Romaneascd, dar si din
faptul cd au fost conduse chiar de Mehmed I. Kodja Husein aratd in cronica sa a a
fost stransd "(...) oastea de Anatolia, cu ()stile principilor de Karaman si
Kostomonu, i oastea de Rumelia, cu toti conducdtorii i emirii lor si cu gazii si
acangii I cu toata curtea de pedestrasi"79. Aceastd oaste a trecut Dundrea "in partea
Tara Romanesti". Nu existd nici un indiciu dacd atacul s-a facut dintr-o singurd
directie sau din mai multe. Este posibil ca o parte a armatei otomane sa fi trecut pe
la Nicopole, iar alta sA fi atacat Dobrogea dinspre udj-ul Deliorman". Sigur este cd
atacul a fost indreptat impotriva celor mai importante cetati de la hotarele sudice ale
Tdrii Romanesti, Giurgiu si Turnu, si a cloud cetati din Dobrogea, Isaccea i Enisala.
In urma cuceririi celor patru cetAti, Dobrogea era, practic, pierdutd, linia de apdrare
a Tarii Romanesti dinspre sud sträpunsd i independenta tdrii serios amenintate.
Turcii au inceput campania impotriva Tdrii Romanesti in aprilie sau, cel
mai tarziu, la inceputul lunii mai, iar pand la inceputul lunii iulie 1420 victoria lor
era totalA82. La sfarsitul acestei luni sau la inceputul lui august, turcii au cucerit si
distrus cetatea Severinului si au prAdat Banatul", domnul Tdrii Romanesti, Mihail,
aflandu-si sfarsitul in cursul acestei campanii, turcii inlocuindu-1 din domnie cu
fratele sàu, Radu Prasnaglava84.
In ansamblu, campania lui Mehmed I din anul 1420 a insemnat pentru Tara
Romaneascd pierderea Dobrogei si prejudicierea gravd a independentei tdrii, atat
prin pierderea liniei de apArare a Dundrii, cat i prin impunerea unui domn favorabil
turcilor in lupta pentru influentd desfasuratd aici intre Ungaria i Imperiul otoman.
In acelasi timp, Tara Romaneascd pierdea fundamentul strategic al puternicei ei
afirmdri politice in sud-estul continentului85.
Dupd victoria impotriva Tdrii Romanetti, o parte a armatelor otomane s-a
indreptat spre Moldova, atacand [Agile ei sudice, printre care si cetatea Chilia86.
Dacd Cetatea Alba' a fost atacatd fdrd succes", in schimb Chilia a fost ocupatd
inainte de 25 august 142088, dar dupd scurt timp a revenit Moldovei in imprejurdri

79 Cronici turcesi vol. I, ed. Mihail Guboglu, Mustafa Mehrnet, Bucuresti, 1966, p. 447.
89 V. Pervain, art. cit., p. 70.
81 Ibidem, p. 70-71.

82 Ibidem, p. 71.
83 Ibidem, p. 72.

84 lbidem, p. 73; D.R.H, B, Tara Romcineascet, vol. I, p. 95-98.

85 V. Pervain, art. cit., p. 73; V. Ciocaltan, art. cit., II, p. 1201.
36 V. Pervain, art, cit,. p. 74-75.
87 N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei si cetatii Albe, p. 81; N. Grigoras, Tara Roma'neascci a
, Moldovei de la intemeierea statului pcinci la Stefan cel Mare (1359-1457), Iasi, 1978, p. 103; idem,
Relafiile Moldovei cu Imperiul otoman panci la domnia lui Stefan cel Mare, in "Revista de istorie",
t. 28, 1975, nr. 1, p. 37.
88 F. Constantiniu, $. Papacostea, art. cit., p. 1139; V. Cioatan, Chilia in primul sfert al veacului al
XV-lea, in "Revista de istorie", t. 34, 1981, nr. 11, p. 2093; N. Grigoras, op. cit., p. 105; idem, art.
cit., p. 38.

www.dacoromanica.ro
 172 Eugen Denize 12

rdmase neclare. Este posibil ca fie Dan al II-lea sä fi cucerit cetatea de la turci89,
dupd care Radu Prasnaglava sä o fi predat lui Alexandru cel Bun, fie turcii Inii sä
o Li cedat lui Radu Prasnaglava care, la randul sat', a cedat-o domnului Moldovei".
Sigur este insd faptul cd armatele otomane au pätruns si in Transilvania pe la Portile
de Fier. La 24 septembrie 1420 a avut loc bätdlia de land cetatea Hateg, in care
oastea transilvdneand condusd de voievodul Nicolae Csaki a fost zdrobitd91. Apoi
turcii au devastat scaunul Ordstie, dupd care s-au intors in Banat, de unde au trecut
Dual-ea in imperiu92.
Se poate aprecia cä ofensiva militard si succesele obtinute de turci in dauna
Tarii Romdnesti, dar si a Moldovei si a Transilvaniei, au fost un rezultat direct al
lipsei totale de ajutor din partea celorlalte puteri crestine. Principalele state crestine
capabile sd ajute cu ceva rezistenta Tarii Romdnesti, Ungaria i Venetia, au preferat
sã treacd pe un plan secundar lupta antiotomand, sä se impace cu sultanul, in cazul
Venetiei, si sa se incaiere intre ele pentru a cuceri un alt teritoriu crestin, Dalmatia.
Se poate observa din toate aceste evolutii faptul cä starea de pace sau de rdzboi intre
Venetia si Imperiul otoman era unul din factorii decisivi care putea influenta
situatia Tarii Romdnesti, a spatiului romdnesc in general. Atunci and cele cloud
puteri se aflau in conflict, rornânii puteau sd fie destul de linistiti in privinta unor
eventuale atacuri otomane de amploare. Dar când se instaura pacea, situatia se
schimba, sultanul cdpdta mand liberd sa actioneze acolo unde credea cd este
necesar, tarile romdne fiind una din directiile sale predilecte de atac.
Dupd campania sultanald din anul 1420, situatia politica a Tarii Romfinesti
a cunoscut o inrautatire, mai ales in ceea ce priveste raporturile cu Poarta otomand.
Mihail, mort in cursul luptelor, a fost inlocuit cu Radu Prasnaglava, alt fiu al lui
Mircea cel Bdtrdn, care se ardta dispus la concesii fatA de turci. Aceasta inscdunare
a insemnat insd i declansarea unui rdzboi civil, care a durat pfind in 1427. Prin
Radu Prasnaglava, o grupare boiereasca incerca sã preia puterea in Tara
Romfineascd i sa guverneze pe bazd de intelegere cu turcii. Astfel, noul domn a
incheiat o intelegere cu acestia, prin care a sacrificat conditiile obtinute prin luptd
de Mircea cel Bastrân, admitând nu numai sä pläteascd haraci, dar si sa permita
trecerea prin Tara Romdneascd a trupelor otomane care, in anul 1421, au prddat
sudul Transilvaniei93. Atitudinea sa era nefireascd pentru Tara Romdneascd, unde
existau forte capabile sa clued' o politica de rezistenta fatd de turci.
Impotriva acestei optiuni politice, care tindea sa transforme Tara
Romfineascd intr-un stat vasal turcilor, a avut loc reactia unei bune pärti a marii
boierimi, care, in toamna anului 1422, a reusit sä-1 aduca pe tron pe Dan al-II-lea.
Inscaunarea acestuia a insemnat reluarea luptei impotriva turcilor, in scopul
89 A se vedea scrisoarea lui Vladislav al II-lea al Poloniei care Sigismund de Luxemburg la J. Caro,
Liber Cancellariae Stanislas Ciolek, vol. II, Viena, 1874, P. 160-161, apud F. Constantiniu,
S. Papacostea, art. cit., p. 1140.
90 N. Grigoras, op. cit., p. 105.
91 V. Pervain. Art. cit., p. 75-76.
92 Ibidem, p. 77.
93 Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 515.

www.dacoromanica.ro
13 Re lagile turco-venefiene i romeinii, 1396-1430 173

restabilirii situatiei din vremea lui Mircea cel Batran. Turcii au inteles foarte bine
acest lucru §i nu au ezitat sal sprijine pe Radu Prasnaglava, ceea ce a provocat
un adevarat razboi civil, incheiat In cele din urma cu victoria definitiva a lui Dan al
II-lea, in primavara anului 1427.
In cadrul luptelor pentru domnie din Tara Romanesca situatia s-a schimbat,
pe rand, in favoarea unuia sau altuia dintre pretendenti §i in functie de evolutiile
cunoscute de relatiile internationale din jurul spatiului romanesc, de atitudinea
Ungariei sau a Venetiei fata de Imperiul otoman.
In ceea ce prive§te relatiile turco-venetiene, ele au evoluat in aceasta
perioada de la starea de tensiune la cea de razboi, pentru a ajunge !Ana la urma la
pace. Moartea sultanului care a refacut unitatea Imperiului otoman, Mehmed I,
survenita in 1421, nu a schimbat cu nimic politica expansionista initiata de acesta
§i continuata, cu aceea§i hotarare, de fiul sau, Murad al II-lea (1421-1444;
1444-1451). Noul sultan 4i-a indreptat pentru inceput armele impotriva
Constantinopolului, cea mai importanta pozitie pe care cre§tinii o detineau chiar in
mijlocul vastului sau imperiu. Intre 10 iunie §i 24 august 1422 el a atacat cu toate
fortele capitala bizantina, ceea ce a facut ca Venetia sa-§i ofere serviciile de
mediator, dar frã succes". In anul urmator Venetia a cucerit Navarino in Moreea95,
dar turcii, condu§i de Turahan bei, au distrus Hexamilionul §i au devastat Moreea cu
exceptia posesiunilor venetiene96. In 1423, in fata amenintarilor otomane tot mai
mari, Andronic, guvernatorul bizantin al Salonicului, a cedat acest important ora§
venetienilor97. Incercand sa explice sultanului de ce a ocupat Salonicul, Senatul
venetian I-a trimis in solie la acesta pe Niccolô Giorgio. Solul trebuia sa sustina cã
cetatea lagunelor a ocupat Salonicul numai pentru ca acesta sä nu cada in mainile
unei puteri ostile turcilor", iar daca nu ar fi reu§it sa-i convinga pe turci, trebuia sa-I
contacteze pe domnul Tarii Romane§ti, Dan al II-lea, ca acesta sa-i atace pe turci in
primavara anului 1424, ajutat, bineinteles, de forte navale venetiene". Evident,
Venetia, posesoarea unei diplomatii excelente, cuno§tea foarte bine pozitia politica
§i militara a domnului roman §i dorinta sa de a lupta impotriva turcilor. Din pacate,
Niccolè Giorgio, ajuns la Adrianopol, a fost arestat la 7 martie 1424100, astfel Inc&
nu a mai putut sa-I contacteze pe domnul Tarii Romane§ti.
Pentru a impiedica declan§area unui razboi cu turcii, Senatul I-a insarcinat
pe Pietro Loredano, invingatorul din 1416, sa negocieze o noud pace cu Murad al
II-lea, oferindu-i un tribut anual intre o mie §i cloud mii de ducatim. Loredano

94 F. Thiriet, La Romanie Vénitienne, p. 371; M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Venezia e la ripresa

dell 'espansione ottomana al tempo di Murad II, in "II Veltro. Rivista della civilta italiana", anno
XXIII, 1979, no. 2-4, p. 77.
" M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Venezia e la ripresa, p. 77.
96lbidem, p. 77-88.
00 Ibidem, p. 78; A. Popescu, art. cit., p. 49.
98 F. Thiriet, Régestes, II, nr. 1898, p. 207, din 27 iulie 1423.
" N. lorga, Notes et extraits, I. p. 346-347.
la° Midem, p. 362-363.
i°1 Ibidem, p. 363.

www.dacoromanica.ro
 174 Eugen Denize 14

trebuia, de asemenea, sd-si dud. flota in fata portului Gallipoli pentru a-1 presa pe
sultan si a-1 obliga sd-si divizeze fortele, trebuia nO incerce sa-i ridice contra
lui Murad al II-lea pe Ismail, nepotul sdu102, r emirul de Smirna, Gazi Djuneid
(1419-1424) si pe cel de Karamania, Ibrahim' 3. Si aceasta misiune a quat, astfel
Inc& in 1425 a inceput cel de-al doilea rdzboi turco-venetian, care va dura pfind in
1430104.
La 31 octombrie 1425 Venetia a rdspuns favorabil propunerii lui Sigismund
de Luxemburg privind realizarea unei ligi antiotomane. Inainte de 14 octombrie
1425 Filippo Scolari cucerise Vidinul, iar sultanul, concetrdndu-si trupele la
Gallipoli, pornise spre Dundre". Venetianii s-au angajat sa intercepteze liniile de
comunicatii ale turcilor, invitandu-1 in acelasi timp i pe Sigismund de Luxemburg
sa intre in Salonic sau in posesiunile venetiene din Levant". Rdzboiul
turco-venetian a avut insd o desfdsurare lentd, cu putine actiuni spectaculoase. In
mai 1425 turcii au inceput asediul Saloniculuim. In 1426 si 1427 Venetia a incercat
sa salveze orasul prin incheierea unei paci cu sultanul, dar acesta a refuzat". in
schimb insd, Sigismund de Luxemburg a reusit acest lucru in 1428109. In aceste
conditii, obligata sd continue rdzboiul, Venetia I-a trimis, in 1429, pe Andrea
Mocenigo sa atace Gallipoli, acesta obtindnd mai multe succese in apropiere de
acest oraslw. Dar, la 29 martie 1430 sultanul a cucerit Salonicul, cetatea lagunelor
fiind obligata sa incheie pacea la 4 septembrie 14301".
Pacea incheiatd in prezenta solului Silvestro Morosini prevedea ca Venetia
sa plateascd tribut sultanului pentru Lepanto si pentru teritoriile din Albania care
apartinuserd lui Balsza. Negustorii venetieini puteau sd facd comert liber in
posesiunile otomane, iar clauza strâmtorilor, strictumul, era reconfirmatd, din
acestea neputdnd sa iasd, rara aprobarea Venetiei, cleat navele comerciale
otomaneH 2 .

102 Ibidem, p. 349; idem, Geschichte des Osmanischen Reiches, I, p. 400.

103 Idem, Notes et extraits, I, p. 364; F. Thiriet, Regestes, II, p. 215, nr, 1931; Camillo Manfroni, La
marina veneziana alla difesa di Salonicca, In "Nuovo Archivio Veneto", nuova serie, t. XX, 1908,
p. 18-20.
104 Pentru acest räzboi al Salonicului a se vedea Camillo Manfroni, art. cit., p. 1-68; Franz Babinger,
Le vicende veneziane nella lotta contro 1 Turchi durante il XV secolo, in vol. La civilta veneziana del
Quattrocento, Firenze, 1957, p. 51-73; M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Venezi e la ripresa,
p. 75-94.
i°5 N. lorga, Notes et extraits, I, p. 435.
106 F. Thiriet, Regestes, II, nr. 2006.
107 Ibidem, p. 231. Nr. 2004; N. lorga, Notes et extraits, I, p. 408.
108 N. Iorga,Notes et extraits, I, p. 342. 363-365, 391-395, 417-418, 462, 480-481, 501; F. Thiriet,
Regestes, 11, nr. 1894, 1897-1898, 1931, 1843, 1980, 2006, 2018, 2051, 2066, 2073, 2105, 2111, 2127,
2157; A. Fabris, art. cit., p. 78.
109 A. Popescu, op. cit., p. 60.
II° F. Thiriet, La Romanie vinitienne, p. 371; P. Lemerle, La domination venitienne a Thessalonique,
in Miscellanea Gallioti, III, 1951, p. 219.
111 F. Thiriet, Regestes, II, nr. 2182; idem, La Romanie vénitienne, p. 372; Diplomatarium Veneto-
Levantinum, II, nr. 182; N. lorga, Notes et extraits, 1, p. 526-529.
112
Diplomatarium Veneto-Levantinum, II, p. 345.

www.dacoromanica.ro
15 Re latiile turco-venefiene qi romdnii, 1396-1430 175

Acest al doilea rdzboi turco-venetian §i pacea din 1430, prefigurarea unei

coalitii antiotomane la care sä participe i regele Ungeriei, Sigismund de
Luxemburg, au fost evenimente care au influentat direct situatia Tarii Romfine§ti.
Astfel, in 1427, profitand de faptul cA fortele principale ale sultanului Murad al
II-lea erau indreptate impotriva Salonicului i primind ajutor din partea lui
Sigismund de Luxemburg, Dan al II-lea a reuit sA-1 alunge definitiv din tronul Tarii
Române§ti pe Radu Prasnaglava. La 3 iunie 1428 el a incheiat o pace cu turcii, prin
care era consacratd pozitia de autonomie a tarii, fapt confirmat §i de tratatul din
februarie 1429 incheiat cu Sigismund de Luxemburg"3. Dar ie§irea regelui Ungariei
din rAzboiul antiotoman, in 1428, §i apoi incheierea pacii turco-venetiene din 1430
au §ubrezit pozitia lui Dan al II-lea §i a Tarii Romfine§ti. Dacd adaugam la aceste
evenimente §i reizbucnirea luptelor pentru domnie, intelegem de ce turcii, profitAnd
de situatia de haos, §i-au reluat expeditiile de jaf la nord de Dun Are, in cursul unei
astfel de expeditii gasinduli moartea chiar Dan al II-lea.
ConsiderAm ch., din toate cele spuse pand aici, se poate constata faptul cA,
incepand cu secolul al XV-Iea, situatia internationala a Tarii RomAnqti depindea
inr-o mäsurd destul de importantä §i de starea de pace sau de rizboi dintre Venetia
si Imperiul otoman. In general, pacea dentre cele cloud puteri avea consecinte
negative asupra spatiului românesc, in vreme ce declan§area rdzboiului aducea o
uwrare pentru tãrile romfine, le perrnitea sa profite de faptul Ca armatele otomane
erau prinse in luptã cu trupele venetiene pe teatre de operatiuni indepartate i nu
puteau sa mai ameninte teritoriul de la nord de Dunfire. Aceasta situatie va deveni si
mai clara in timpul lui Iancu de Hunedoara, ultimul mare cruciat pe care l-a dat
Europa.

THE RELATIONS BETWEEN VENICE, THE TURKS AND THE

ROMANIANS. FROM NICOPOLIS TO THE FALL OF THESSALONIKI
(1396-1430)

Abstract

In this study, the author presents the problems of the threat outlined at the
south of Danube and coming from the young and strong Ottoman Empire mainly
against Wallachia, but also against the entire space inhabited by the Romanians. It
was a very serious threat, to which all the Wallachian voivodes tried to withstand by
a very subtle politicy of alliances, but also by remarkable courage on the battlefield.
The author emphasizes the fact that the threat coming from the south against the
Romanian space did not have a constant character, as it depended in this period, as
well as in subsequent others, on the peaceful or belligerent relations between the
Ottoman Empire and Venice. When the two powers were at peace, the Ottoman

113 Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 761.

www.dacoromanica.ro
176 Eugen Denize 16

danger was increasing, and when they were at war, the Ottoman danger decreased,
because the Turks could not call up all their armies at the Romanian Danube. Thus,
besides the direct relations established during the reign of Mircea the Elder, the
relations between the Wallachians and the Venetians were also indirect, as both
sides were able to support each other as long as they adopted a hostile position
against the Ottoman Empire.

www.dacoromanica.ro
 STIINTE AUXILIARE

PRIMELE PREOCUPARI DE GENEALOGIE

iN TARA ROMANEASCA (1727)
PAUL CERNOVODEANU

in mod paradoxal, primele preocupAri de genealogie se intalnesc in Tara

Romfineascd in 1727 la un boier moldovean, privind descendenta lui Nicolae Vodd
Mavrocordat din domnii Mmatini ai Moldovei.
Se cunoate interesul manifestat de cel dintdi domn fanariot din Wile
romfine pentru istoria Moldovei §i a Tarii Române§ti i dorinta sa de a fi recunoscut
ca succesor al dinastiei ce a cArmuit vreme de aproape trei veacuri destinele
Moldovei.
Intelept, cult §i fin diplomat, Nicolae Mavrocordat a fost un mare iubitor de
carte, el insqi autor de lucrAri parenetice sau filozofice, posesor al unei valoroase
biblioteci, mo§tenitd de la tatäl sau Alexandru Exaporitul §i sporia prin danii,
achizitii sau prelucrari din fondurile brâncovene§ti §i cantacuzine. Dornic sã
cunoascA temeinic trecutul tarilor peste care a domnit in cloud rAnduri, Nicolae
Mavrocordat a introdus in biblioteca sa vechile cronici ale lui Grigore Ureche,
Miron §i Nicolae Costin in copii executate de talentatii sai dieci §i caligrafi de la
Curtea din Bucure§ti, Constantin Vladulovici §i Radu Lupescu logofetel de Divan,
intre 1724-1729, dupA cele mai autorizate versiuni lAsate de cunoscutul diac §i
cronicar moldovean Axinte Uricariul. Tot initiativei domnului se datoreazA i istoria
domniilor sale in Moldova, cea dintdi (1709-1710) alcatuitä de marele logofAt
Nicolae Costin, iar cea de a doua (1711-1715) de Axinte Uricariul; cele douA
domnii din Tara RomaneascA (1715-1716 §i 1719 doar pfina la 1728) au fost scrise
de marele vornic muntean Radu Popescu, toatefiind copiate in manuscrise pentru
uzul personal al lui Nicolae Vodd Mavrocordat. In aceastd pleiada de lucrdri istorice
române§ti reunite de domn in biblioteca sa se integreaza §i Vita ineillatului domn lo
Nicolae Alexandra Voevod datoratà marelui logorat Nicolae Roset la 1727.
Inainte de a examina cominutul acestei lucrari cu caracter genealogic, se
cuvin a fi facute cfiteva precizari asupra autorului ei. Nicolae Roset, nascut pe la
1680, era fiul cel mai mare al atotputernicului boier, mare vistier apoi mare vornic
al Tarii de Jos, lordache Roset (c. 1645 c. 1720), "invrajbitoriu de domni" sau
"matca tuturor rautAtilor" dupd cum I-a poreclit Neculce, nAscut dintr-o a doua
cAsAtorie a sa cu o Zamfira, rAposatA la 1688. Tfinarul Nicolae a avut parte de o
educatie ingrijità, dispunAnd ca profesori de iezuitii de la biserica catolicd din Iasi,
invatand, pe lAnga greacd §i rornând, latina, italiana i germana. El a slujit
intereselor tatalui sau §i ca tank postelnic este insurat de acesta in 1705 cu Ancuta,
una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu, ca pret al impackii partidei
"Revista istoricr, torn XIII, nr. 3 4, p. 177 189, 2002
www.dacoromanica.ro
 178 Paul Cernovodeanu 2

"CupArestilor" cu domnul muntean, strdmutandu-se in Tara RomAneascd. Aici i s-au

ndscut cloud fiice, Maria si Safta, singurii sal copii. In 1714 Nicolae Roset a
impArtAsit trista soartã a familiei lui Brâncoveanu, find dus in surghiun cu ceilalti
gineri ai domnului mazilit (si executat impreund cu fiii la Istanbul) si rdindndnd mai
multe luni in temnitA a fost trimis cu soacra i cumnatii sal in Anatolia. El a fost
eliberat abia in 1717 si readus cu restul familiei fostului voievod in tard in convoiul
noului domn loan Mavrocordat, numit in scaunul Tdrii Romdnesti dupd prinderea
fratelui sdu Nicolae Vodd de Care austrieci in Bucuresti si a intemnitarii acestuia la
Sibiu. Roset a ardtat pe atunci fidelitate Mavrocordatilor si mai ales fatd de Nicolae,
reinscdunat la Bucuresti in 1719, dupd moartea fratelui sdu loan. A ocupat succesiv
dregatoriile de mare paharnic (1717-1723,1723-1724), mare clucer (1723,1724) si
mare logofdt (1725-1727). De altfel Nicolae Roset i Nicolae Von Mavrocordat se
si inrudeau, find yeti de al doilea dupd mama, iar insusi beizadeaua loan, fiul lui
Antonie Vodd Roset sau Ruset al Moldovei i unchiul de var primar al lui Nicolae
Roset, era insurat cu Ileana Mavrocordat, sora lui Nicolae Vodd. Vita strdmosilor lui
Mavrocordat este alcdtuitd i inchinatd domnului de Nicolae Roset la 1727. Totusi
comportamentul sdu devine ambiguu, poartd corespondent:a si cu generalii imperiali
din Transilvania, este suspectat de sprijinirea pretentiilor lui Mihail Racovita la
scaunul principatului muntean, iar raporturile sale cu domnia se rdcesc. Dupd o
scurtA peregrinare in Oltenia ocupatd de austrieci, se refugiazd la Brasov, unde Ii
moare sotia Ancuta, la 12 aprilie 1730, se converteste la catolicism i primeste titlul
de conte al Sf. Imperiu romano-german la 25 februarie 1733 de la impdratul
Carol al VI-lea, acceptand peste un an scrisorile de indigenat austriac si maghiar.
Rams vdduv Inca din 1730, Roset s-a recdsätorit la Brasov la 26 ianuarie 1738 cu
"ilustrissima" Herula Lucrezia de Caruga, cu care n-a avut copii. Vdduv pentru a
doua oard, särdcit i dezamagit, "contele" Roset se intoarce in Tara RomdneascA
inainte de 1742, trdind in mare modestie la mosia sa din Stefdnesti, fAcfindu-si diata
la 18 decembrie 1758; a murit curdnd dupd aceastA data'.
Ce motive 1-au indrituit pe Nicolae Roset sä scrie Vita ascendentilor lui
Nicolae Mavrocordat ? Faptul cA erau rude nu conta, totusi, prea mult, ci mai
degrabd ambitia I-a determinat pe acest boier sä incerce a intra in gratiile domnului
si a se bucura de anumite privilegii, menite a-i satisface orgoliul i dorinta de
parvenire, jucAnd in realitate "la cloud' capete". Faptul cã II adula pe Mavrocordat
nu-I impiedica sä intretind relatii cu generalii imperiali din Transilvania si cu
cercurile iezuite din Polonia, Ungaria i Transilvania. In orice caz, scrierea nu este
izvordtd din indemnul domnului, asa cum se poate constata in alte lucrdri dedicate
lui. Roset a dorit doar sa flateze amorul propriu al domnului i, cunoscAndu-i
sldbiciunea pentru onoruri i pasiunea pentru istorie, s-a integrat curentului
istoriografic general initiat de Mavrocordat ; avAnd la indemdnd, ca mare dregAtor
originar din Moldova, cronicile lui Grigore Ureche i Nicolae Costin i posibil una

I $tefan D. Grecianu, Contele Nicolae Rosetti, in "Revista pentru istorie, arheologie si filologie", t. IX
(1903), p. 213-245 ; General Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. 1, Bucur4ti, 1938, p. 53-56.

www.dacoromanica.ro
3 Preocupciri de genealogie in Tara Romeineascei 179

polona, folosita, poate, din biblioteca domnului sau a iezuitilor, a alcAtuit aceasta
scriere. Ea era precedata de stihuri asupra pecetii §i vita, insotind o splendida
miniatura infati§and armeriile reunite ale Moldovei §i Tarii Romfine§ti zugravite cu
mare indemfinare de un artist caligraf. Urma apoi dedicatia in stil retoric si
encomiastic, hiperbolizand personal itatea domnului apoi Vita prea sleivitului
neam..., adica genealogia liniarA a lui Nicolae Mavrocordat scoborator prin femei
din Alexandru cel Bun al Moldovei §i in sfar§it dezvoltarea Vi(ei prin infati§area
faptelor celor mai de seama ale inainta§ilor domnului din scaunul Moldovei. Textul
opusului s-a pastrat in cloud manuscrise din Biblioteca Academiei Române : a) sub
nr. 353, in f°, intre f. 342-357 v°, intr-o compilatie de cronici dupa o copie scrisa de
logofatul de Divan Radu Lupescu inainte de 1730, reunind Vifei textele din De
neamul moldovenilor a lui Miron Costin §i Letopiseful Teirii Moldovei de Nicolae
Costin; manuscrisul a apartinut bibliotecii lui Nicolae Vocla Mavrocordat, apoi
slugerului Nicolae Grecianu, publicistului Cesar Bolliac care a editat foarte
defectuos continutul Vifei in "Trompeta Carpatilor"2 i apoi eruditului
D.A. Sturdza, care a dAruit miscelaneul Academiei Române in 1885; b) sub
nr. 1354, in 8°, f. 6-34 v°, miscelaneu, copie din 1727 scrisa de Stanciu erei de la
biserica Tuturor Sfintilor din Bucuresti pentru Nicolae Mavrocordat. Contine §i
textul V4ei lui Mavrocordat alcatuit §i de vistierul Constantin Vacarescu.
Manuscrisul a apartinut familiei lui G. Dem. Teodorescu, care i-a analizat
continutul intr-un articol publicat in "Arhiva" din Ia03, intrAnd ulterior in Biblioteca
Academiei Romane.
Titlul opusului era urmatorul : Prea sleivita vifei a prea luminatului si prea
inalfatului domnu lo Nicolae Alexandru Voevod, marile, bunul $i prea infeleptul
stapeinitor a toata Tara Romeineascei dinpreunei si cu toate slávitele fapte a
fericifilor sal streimosi, carii cu mare laudii au inpodobit scaunele Dakiei, din
istoriile [ardor noastre si a celor striline pre scurt adunatei in Bucuresti intru al
optulea an din a doao domnie a Milriei Sale de dumnealui Nicolae Roset vel
log<ofa>t l<ea>t 7235" <=1727> (ms. 353, f. 342). Urmau apoi Stihuri asupra
pecefii si a vif ii (ms. 353, f. 342 v° 343 ; ms. 1354, f. 6-6 v°) alcatuite in stil
ditirambic :
"... Corbul §i cu zimbrul, arme minunate,
Suptà o stapanire de Dumnezeu date
Corbul iaste semnul Tarii Romanesti
Dupre cum §i Zimbrul ceii Moldovenqti
$i cu al tau vestit, biruitoriu nume
Sã impodobescu cu multA minune
$i toata Dachiia mult sa feric4te
Candu de a ta vita sa obladuia§te

2 Pré skivita vita a pré luminatului .yi pré inã4atului domnu lo Nicolae Alexandru Voevod, in
"Trompeta Carpatilor", an IV (1866), nr. 423-425 si an X (1872), nr. 963-964.
3 G. Dem. Theodorescu, Originea Mavrocordafilor, in "Arhiva...", t. V (1894), p. 294-300. Vezi
N. Iorga, Istoria literaturii romdne, ed. a II-a, vol. 11, Bucure§ti, 1925, p. 227-232.

www.dacoromanica.ro
 180 Paul Cernovodeanu 4

Care din despotii CrAiei SArbesti

$i din Jaghelonii a ceii Lesasti
To Soirrow fipcoow sange prea inAltat
Cu mult 'ape* foarte minunat
Odras lit prin $tefani si Alexandri'n vecie
Cu slava'npodobeste a ta semnitie
Danie dar sa fie, cununa-n pletéste
Cu slava si cinste l te'n podobéste"4.
in predoslovia Vitei prea slavitului neam (ms. 353, f. 343-344 v° ; ms. 1354,
f. 7-9 v°) in acelasi stil hiperbolic i exagerat retoric, impingand flateria pAna la
exces, Nicolae Roset tinea sa omagieze virtutiile stapAnului sau : "...1ncepandu darA
si eu, prea luminate i prea inaltate Doamne, a insemna slavitele fapte a marilor
Marii Tale stramosi si cunoscfindu-ma totusi cu totul slab si neputincios a putea pe
cum se cade a scrie curgerea laudatelor lucruri cu care fericitii strAmosii MAriei Tale
scaunile domnilor Dachiei au impodobit, nici de cum nu m-asi fi ispitit a lua
condeiul, frà numai dispre altd parte socotind cA precum diamanturilor celor
scumpe i mari nu le trebue alta podoaba, fiindu-si iale singure sie destulA podoaba,
ce Inca cu cat santu mai goale i fara de foae, cu atAta sunt si mai frumoase si mai
scumpe, asemene si slavitele fapte a celor mari, iale singure nu cu alte podoabe
ritoricesti, Idea numai cu singur adevarul impodobite, sunt si mai frumoase si mai
temeinice. Aciasta daru mai dupa urma socoteala, inpreund si cu al obstei folo;,
mi-au dat indrazneala a aduna din istoriile tarilor noastre si a celor strAine «Prea
luminata vita a prea slavitului Mariei Tale neam», care pe scurt insemnAnd-o,
bunatatii Mariei Tale o afierosescu i ca un lucru ce iaste al Mariei Tale si mai
vartos ca toate marile fapte a slavitilor domni care aicea santu coprinse, $a
aseamana foarte si Inca raman si intrecute de céste ce intru luminat sufletul Marii
Tale vedem stralucitoare, cu care tuturor acelora ai Mariei Tale slaviti stramosi, ru
numai te asémeni foarte, ci cu prea inalta intelepciune (care de filozofi ca o
impArateasä netvm tthv 'apathy se numeste) pre toti fara mAsura ii covArsästi, de
vréme ce nu numai a Rasaritului nostru si a prea invatatei oare când Eladei, stea
strAlucitoare intru ceata veacului de acum te vedem, ci Inca cu inaltimea si latimea
intelepciunii tale si cu prea buna otcarmuire spre folosul de obste a crestinevii
acestiia tan l cu prea mare evlavie Spre toate céle dumnezeesti, asemAnatu
intocma te privim cu cei mai mari si mai év dperti dintre monarhi ai crestinesdi
Evrope, adeverindu-sd pe deplin in tara noastra cuvantul inteleptului care zice cA,
atunci vor fi craiile fericite candu vor stdpani filosofii sau and cei ce vor sal:411i
vor fi filosofi. Ma rog daru bunatatii Wadi Tale cei mari sa priimesti cu ochi Manzi,
a ciasta a mea pe scurt adunatd insemnare, in care la céle ce (din lipsa puterii) nu
voiu fi putut ajunge unde s-ar fi cazut, voi munci a face destul cu fierbinte (dintre

4 Stihurile sunt reproduse in Intregime la Ion Bianu, Remus Caracas, Catalogul manuscriptelor
romcinef ti, vol. II, Bucuresti, 1913, p. 65-66, nr. 353. Dedesubtul stihurilor pe ms. 1354, f. 6 v° se AA
insemnarea : "AciastA carte domneascA iaste a lui lrineiu monah", trecutA in posesia sa din bibliottca
Mavrocordatilor.

www.dacoromanica.ro
5 Preocupliri de genealogie in Tara Romtineascá 181

plecata inimA) rugdciuni cdtre Proniia cea de sus pre carile neincetat rugand-o, ca sd
pdzeascd pre MAriia Ta, inpreund cu toatA luminata casa Wadi Tale, intru multi si
fericiti ani, rdmaiu pAnA ce abur voi avea cu gura §i cu inima, Al MAriei Tale mica si
prea plecatd slugd Nicolae Roset vel 1og<old>t"5.
DupA predoslovie urma materialul pur genealogic al opusului constfind din
prezentarea liniard a descendentei lui Nicolae Mavrocordat din Musatinii
moldoveni:
Vita prea slavitului neam
Alexandru VocIA, cel numit bun si mare, carile sA trage din neamul
domnilor Dachiei, incA de la discdlecarea cea dintfii de Traian inparat, avu fiiu pre
Ilia§ VocIA
Ili ias VodA au avut fiiu pre Alixandru VodA
Acesta Dias VodA au avut doamnA pre Sof ia, sora lui Vladislav Iaghello
crai u I lesescu
Alexandru Vodd au avut fliu pre Bogdan Vocra
Bogdan VodA au avut fliu pre Stefan Vodd cel bun
Stefan VocIA cel bun au avut fiu pre PAtru VodA Rare§
PAtru VocIA Rare§ au avut fi iu pre Ilia§ Vodd si doamnA pre doamna Elena,
din slAvitul neam al despotilor crailor sarbesti
Iliia Vodd au avut fiuu pre Alexandru VocIA
Alexandru Vodd au avut flied pre doamna Casandra
Doamna Casandra au avut flied pre doamna Sultana
Doamna Sultana are flu pre Maria Sa Prea luminatul si prea indltatul domnu
nostru lo Nicolae Alexandru Voevod carele din slAvit sdnge acestor mari si buni
domni sA trage, adecd din vita Iaghelonilor §i a Despotilor si a domnilor Dachiei"
(ms. 353, f. 345-345 ; ms. 1354, f. 10-11).
in sfArsit Vita se incheie cu o scurtA cronicd in care erau proslAvite faptele
inainta§ilor cei mai de seamd ai domnului Mavrocordat, in rAndul cArora erau trecuti
Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Petru Rares. Faptele sunt adunate dupd
cronicile lui Grigore Ureche vornicul (amintit in mod expres : "Iétopisetul lui
Uréche vornicul", ms. 353, f. 345 v° ; ms. 1354, f. 12 v°) si logofatul Nicolae
Costin. Se mentioneazA in mod singular si numele lui "Matei de Mihovia, istoric
lesesc" (ms. 353, f. 347 v° ; ms. 1354, f. 16), fiind vorba de istoricul si geograful din
,Cracovia, Maciej Miechowita (1453-1523)6, autor al lucrdrii scrisA in limba latind
Cronica Polonorum, publicatd la Cracovia in 1519. Acest autor este citat in
contextul domniei lui Alexandru cel Bun : "Marturiséste dar si Matei de Mihovia,
istoric le§esc de acest Alexandru VodA zicAnd : Alexandru VodA domnul Moldovei,
cu armele sale ale biruitoare, Tara Le§ascA o au cAlcat" (ms. 353, f. 347 v° ;
ms. 1354, f. 16), care in original sunA : "Sub eo te<m>pore Alexander Voeivoda

5 "Predoslavia" a fost reprodusA si in I. Bianu si R. Caracas, op.cit.,11, p. 66-67, nr. 353.

6 Slownik Historii Polski, ed. VI-a, Warszawa, 1973, p. 250.

www.dacoromanica.ro
 182 Paul Cernovodeanu 6

Valachiae, qui homagialis regis putabatur, castra terras Podoliae vastavit"7. Este
posibil ca aceastd lucrare sd fie cunoscutd de logofatul Roset de la iezuitii din
Po Ionia sau sA apartind chiar bibliotecii lui Nicolae Vodd Mavrocordat.
In ceea ce priveste analiza textului mai dezvoltat al Vitei, avand pe margini
sentinte in limba latind scrise de maim unui cititor ceva mai tardiv, el nu face
obiectul studiului de fata deoarece constituie o cronicd prescurtatd si nu o
genealogie. Sunt amintite doar trei precizari de ordin genealogic, dintre care una e
gresitd, atribuind ca doamnd a lui Ilia§ I, fiul lui Alexandru cel Bun pe "Sofia sora
(!) lui Vladislav laghelo craiul lesesc" (ms. 353, f. 348 v° ; ms. 1354, f. 18);
celelalte cloud' mentiuni se referd la flica lui Radu cel Frumos al Tdrii Romanesti,
sotie a lui Stefan cel Mare (ms. 353, f. 353 v° ; ms. 1354, f. 23 v°) si la doamna
Elena, sotia lui Petru Rares, care se trdgea din neamul despotilor Serbiei (ms. 353,
f. 354 v° ; ms. 1354, f. 28 v°).
Acum dacd examinAm textul scurt al Vitei, adicd genealogia liniard de la
Alexandru cel Bun la Nicolae Mavrocordat, descoperim strecurate dupd
cunostintele defectuoase ale epocii mai multe erori de filiatie i chiar alianta
dinasticA cu Jagelonii poloni este gresitd. Astfel Dias I, fail cel mai mare al lui
Alexandru cel Bun, a fost cdsätorit nu cu sora regelui polon Vladislav al II-lea
Jagello asa cum eronat s-a pornenit in letopisetul lui Nicolae Costin, sursa de
inspiratie a logofAtului Roset8 ci cu cumnata sa Maria sau Mafika Holszanska,
sora Sofiei (Sonka) sotia lui Jagello i arrifindoud fiicele kneazului lituano-rus
Andrei Olgimontovici si ale kneaghinei Alexandra Ivanova de Druck9. Acest Ilia I
a avut intr-adevdr ca flu pe Alexandru al II-lea, domn al Moldovei (cu intreruperi
intre 1442-1445), dar acesta n-a fost tatal parintelui lui Stefan cel Mare, Bogdan al
II-lea, domn intre 1449-1451 si care, in realitate, era bdiat din flori al lui Alexandru
cel Bun. In sfarsit unde Vita strdmosilor lui Mavrocordat greseste in mod
fundamental este acolo unde scoboard pe Alexandru VodA Ilias, domn in Tara
Romdneascd i apoi in Moldova, CU intreruperi intre 1615-1633, strAbunicul matem
al lui Nicolae Vodd Mavrocordat, din Ilia§ al II-lea Turcitul, domn al Moldovei
intre 1546-1551, fiul lui Petru Rares! Departe de a fi fiul domnului trecut la
Islamism, Alexandru Ilies a fost in realitate fiul unui pretendent Ilie (c. 1555
c. 1600), copil din flori al lui Alexandru Vodd Ldpusneanu, domn (1552-1561,
1564-1568), care era la rAndul sau fiul natural al lui Bogdan al III-lea, domn (1504
1517), feciorul lui Stefan cel Mare'°. Asa cd Mavrocordat n-avea cum sA scoboare

7
Mathias de Miechow, Cronica Polonorum, Cracovia, 1519, p. 289.
8 Nicolae Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii panel la 1601, ed. loan
$t. Petre,
Bucuresti, 1942, p. 213. Aceasta a preluat eronat informatia corectA din cronies lui Grigore
Ureche,
Letopisepil Tarii Moldovei, ed. a Il-a P.P. Panaitescu, Bucuresti, 1958,
p. 82, ce atestA câ "Iliiasu
VocIA au fost tinut o sorA a crdiasii, a Zofiei", referindu-se la sofia regelui polon
Jagello. Vladislav al II-lea
9 Constantin Rezachevici, Cine a fost sofia lui Ilie voievod, fiul lui Alexnadru cel Bun?
Un alt episod
dinastic moldo-polono-lituan, in "Arhiva genealogica", t. II (VII), 1995, nr. 3-4, p. 11-18 + tabela
genealogica.
i° Stefan S. Gorovei, Musatinii, Bucuresti, 1976, p. 153-160 si arborele
genealogic de la p. 170.
www.dacoromanica.ro
7 Preocupeiri de genealogie in Tara Romeineascä 183

pe linie materna din Petru Rare§, la rândul sAu fiu natural al marelui Stefan. in
sffir§it primul domn fanariot, fiul Exaporitului, a avut intr-adevAr ca mama pe
Sultana, fiica tarigradeanului Constantin Hrisoscoleu §i a domnitei Casandra, fiica
lui Alexandru Vodd that".
AceastA inchinatA aparent cu mult respect §i consideratie de marele
logoat Nicolae Roset lui Nicolae VodA Mavrocordat, pare a nu fi multumit pe cel
omagiat, poate §i din pricina existentei unor disensiuni de ordin politic intre cei doi,
fidelitatea boierului neinspirAnd incredere domnului din pricina legaturilor marelui
dregator cu Racovita, cercurile iezuite de peste hotare I cu imperialii, dar indiferent
de motive pe care nu putem sA le cunoa0em exact primul fanariot din Wile
noastre a insarcinat pe un alt boier, marele vistier Constantin VdcArescu, chiar in
anul 1727 and i-a dedicat Roset lucrarea sa, sa-i alcAtuiascA, la rândul sdu "vita"
strAmo0lor. Nu cunoa0em prea multe amAnunte biografice asupra acestui dregator,
fiu al marelui clucer Ianache VdcArescu, martirizat cu Brâncovenii la Istanbul in
1714, i al StancAi, sora marelui logofAt Bared Cojescu, slujind ca vAtaf de copii
in 1690 sub Constantin Brâncoveanu, mare pitar (1724-1726) §i mare vistier
(1726-1729) sub Nicolae Mavrocordat iar mai tarziu mare logofAt intre
1732-173312. A fost insurat cu Maria, fiica marelui logofAt Iordache Cretulescu §i a
domnitei Safta a lui Constantin Brâncoveanu, având o singurd fatA, Elena, sotia
marelui ban Mihai Cantacuzinou. Nu detinem nici o informatie asupra pregatirii
intelectuale a lui Constantin VdcArescu. Boierul, de altfel inrudit cu logofatul
Nicolae Roset, fratele sAu marele serdar Barbu VAcArescu tinfind in cAsAtorie pe sora
lui Roset, Ruxandra", a executat porunca domnului dupA cum dovede0e titlul
compilatiei sale intitulatä Luminata yip a neamului prea luminatului, prea
inaliatului i blagocestivului domn a toatei Tara Rumeineascei lo Nicolae Alexandru
Voevoda. Scoasei din létopisetele moldovenegi cu porunca Ineillimei Sale de prea
plecatul den slugile Meiriei Sale, Costandin Veiceirescul vel vist<ier> la leat 7235
<=1727>. (ms. 1354, f. 38).
Se constatã deci, in mod clar, cd Vdcdrescu a executat o lucrare comandatA.
Iar dacd analizAm continutul Vitii alcAtuita de acest boier pentru Nicolae Vodd
Mavrocordat, constatärn cu usurintd cd ea nu constituie decat un rezumat al lucrArii
alatuite de Nicolae Roset §i nu strA1uce0e de fel prin originalitate. Fara a constitui
un plagiat absolut, aceastA NO nu reprezintd in terminologia modernd dee& un
"digest" al Vitei lui Roset, urmatA fidel in forma i continut. Dupd o acuareld in

I I Mihail-Dmitri Sturdza. Dictionnaire historique et généalogique des grandes families de Grece,

d Albanie et de Constantinople, Paris, 1983, p. 320.
12 Theodora Radulescu, Sfatul domnesc si alti mari dregatori ai Tarn Romtinesti din secolul al
XVIII-lea. Liste cronologice ci cursus honorum, Bucuresti, 1972, partea 1, p. 127; partea II, p. 295,
297; partea III, p. 447, 464; partea IV, p. 668; Nicolae Stoicescu, Dictionar al mardor dregdtori din
Tara Romeineascd si Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucuresti, 1971, p. 252.
13 Dan Berindei, Urmasii lui Constantin Briincoveanu si locul kr in societatea romtineasca.
Genealogie ci istorie, in vol. Constantin Brancoveanu (coord. Paul Cernovodeanu, Florin
Constantiniu), Bucuresti, 1989, p. 277, 281, 284 si arborele genealogic D IV din Anexa.
14 N. Stoicescu, op.cit., p. 252 si 437.

www.dacoromanica.ro
 184 Paul Cernovodeanu 8

culori, executatä cu mare acuratete de un desenator caligraf iscusit, reprezentând

sterna reunitä a Moldovei si Tarii Românesti (ms. 1354, f. 38 v°) si Med a mai avea
nici o predoslovie sau epistolA dedicatorie inchinata domnului, Vita se prezintA, ca
si modelul sAu, sub cloud forme: cea de genealogie liniarA condensatA de la
Alexandru cel Bun la Nicolae Vodd Mavrocordat (ms. 1354, f. 39-40) si de scurtA
cronicA relevând faptele cele mai de searnä ale inaintasilor pe linie maternA ai
domnului fanariot, printre care erau socotiti Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si
Petru Rare§ (ms. 1354, f. 41-53). IatA cum aratd textul Vitei prescurtate cu caracter
genealogic :
"Vita Domnescului nearn al Mdriei Sale Io Nicolae Alexandru Voevod
domn Tardi Rumimesti, care se trage de la lAudatul Alexandru Vodd, domnul
Moldovei, carele cel bun si cel mare s-au numit.
Vestitul Alexandru Vodd, carele au trimis si sol la soborul de la Florental5,
avut-au fiiu pre Iliias Vodd.
Iliia Vodd, au avut fiiu pe Alexandru Vodd.
Alexandru Vodd, feciorul lui Iliias VocIA
au avut fiiu pre Bogdan Vodd.
Bogdan VodA au avut fiiu pe Stefan VodA cel bun.
Vestitul Stefan VodA doi fii au avut, pe Bogdan Vodd i pe Patru VodA Rares
Bogdan Vodd, feciori parte barbäteascAl6 n-au avut iar Pätru VodA Rares au
avut fiiu pe Ilia Vodd.
IIiia VodA avut-au fiiu pe Alexandru Vodä, mos despre mumd a MAriei Sale
Io Nicolae Voevod, pentru cd Alexandru VodA, au avut fiicA pe doamna Casandra
Doamna Casandra au avut flied pe doamna Sultana.
Doamna Sultana are fiiu pe Maria Sa 10 Nicolae Alexandru Voevod carele
s-au coronat de la Dumnezeu, de doao ori ca domnu TArdi Moldovei si de cloud ori
Taal Rumânesti".
AsemAnarea textelor variantelor genealogice i cronicaresti ale lui Roset si
VAcArescu se poate dovedi prin cea mai sumard comparatie. Efortul intelectual al lui
VdcArescu a fost minim si nu s-a ridicat la nici un standard acceptabil, copiind servil
pe predecesorul sAu. Textul Vitei lui VdcArescu in forma genealogica prescurtatd si
cea extinsä cronicareascd s-au consemnat in acelasi manuscris miscelaneu,
continfind i Vita lui Roset, astAzi la Biblioteca Academiei Române sub nr. 1354,
alcatuit de popa Stanciu de la biserica Tuturor Sfintilor pentru Nicolae Vodd
Mavrocordat si a facut obiectul studiului amintit al lui G. Dem. Theodorescu".
Prescurtarea genealogica a Vitei lui VAcArescu este insotita si de o traducere latinä
contemporand anonirnA intitulatä Origo Celsissimae Familiae extracta ex historiis
Moldaviae (ms. 1354, f. 53 v° 54) si de o altä tälmAcire in limba greacd atat a

15 Informatie luata de VAcArescu din textul cronicAresc al Vi(ei alcAtuitA de Nicolae Roset: "Trimis-au
sol si la soborul de la Florentiia" (ms. 1354, f. 246 v°; ms. 1354, f. 14 v°).
16 Eroare fundamentala, preluata tot de la Roset, deoarece tocrnai din acest Bogdan se trage Alexandru
Ilia§, strabunicul lui Nicolae Vodd Mavrocordat si ttu din Petru Rams.
17 G. Dem. Theodorescu, op.cie., p. 297-298.

www.dacoromanica.ro
9 Preocupciri de genealogie in Tara Románeascei 185

textului genealogic (f. 56-57), cat §i a celui cronicAresc (f. 58-72 v°) scris cu
caractere cursive §i purtand la sfaqit semnAtura autografa : "Egapety8a Sópa"
adicA "Smaragda domna", care a fost cea de a treia §i ultimA sotie a lui Nicolae
Voda Mavrocordat, fiica grecului tarigradean Panaiotache Stavropoleos, cu care s-a
insurat in 1719 la Constantinopol, inainte de a recApata scaunul de domnie al TArii
Romane§ti. Doamna Smaragda era o femeie deosebit de aleask inteligentA, cultivatA
§i energica, sustinanduli sotul §i copiii din casatoriile lui anterioare ca §i pe ai lor
proprii in perioada 1719-1730 *i chiar mai tarziu, in perioada vaduviei sale's.
Interesul aratat pentru spita inainta§ilor sotului ei a fost dovedit §i prin talmacirea in
limba greacA a Vitei lui Nicolae Mavrocordat alcatuitA de Constantin VAcarescu in
forma prescurtaa i extinsa, care nu §tim daca Ii apartine, dar oricum poartA la
sfar§it iscAlitura ei autografa, ceea ce presupune mAcar o lecturA a textului. Al doilea
manuscris in care s-a pastrat Vita apartinand lui VAcArescu, dar fara a mai fi
mentionat numele autorului, continand forma ei scurta (f. 3-4), cea extinsa (f. 5-16)
§i un fragment din tAlmAcirea greceasca (f. 17-17 v°) a fost cel miscelaneic copiat
tot de popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucure§ti, azi ms. 1299 din
Biblioteca Academiei Romane, continand §i cronicile domniilor lui Nicolae
Mavrocordat in Moldova alcatuite de Nicolae Costin §i Axinte Uricariul §i din Tara
RomaneascA datorate lui Radu Popescu. Este interesant de mentionat faptul cA
textul genealogic scurt al Vitei lui Mavrocordat alcatuitA de Constantin VAcArescu a
fost atribuit din inadvertenta vornicului Radu Popescu de ate compilatorii
cronicilor inchinate domnului Nicolae Mavrocordat, Radu Lupescu logofdtul de
Divan §i popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucurqtii9. De aceea
astAzi figureaza in mod eronat in cuprinsul cronicii lui Radu Popescu, in editia
consacratA a lui Constantin Grecescu', Vita prea luminatului neam al prea indllatului
domn Io Nicolae Alexandru Voevod care de fapt apartine vistierului Constantin
Vacdrescu, farA ca editorul sd fi avut curiozitatea sd compare cele cloud texte.
In finalul acestei analize inchinate celor dintai preocupari de genealogie in
Tara Romaneasca in al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea, intalnite la un
logofat originar din Moldova, la un vistier din Tara Romaneasca §i la o doamnd a
tarii de origine greacA, este cazul sA amintim ca prima lucrare documentatA de
genealogie din principatul muntean, Genealogia Cantacuzinilor de la 1787, se
datoreazA marelui ban Mihai Cantacuzino, care a fost de fapt ginerele pomenitului
vistier Constantin ValcArescu, tinand in casAtorie pe fiica acestuia, Elena, in acest fel
continuandu-se i ridicandu-se la un nivel superior cuno§tintele in domeniul acestei
insemnate discipline a istoriei.

18
C. Gane, Trecute vieti de doamne i dornnife, ed. V. Leahu, vol. II, Iasi, 1972, p. 164-166.
19
Vezi la Biblioteca Academiei Române ms. 100, 121, 327 si la Biblioteca Central& din Blaj ms 59
(compilatie de Radu logoatul de Divan) si tot la Biblioteca Academiei, ms. 58, 239, 241, 3532 si 4225
(compilatie de popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucuresti), cf. C. Grecescu,
Infroducere la Radu Popescu vornicul, Istoride domndor Tdrii Romlinefti, Bucuresti, 1963, p. XCV-C
si CIV-CV.
20
un clem, p. 215.

www.dacoromanica.ro
186 Paul Cernovodeanu 10

V4aprea luminatului domn lo Nicolae Alexandru Voevod

alcatuita de logontul Nicolae Roset (1727), insusitasi de vistierul Constantin Vacarescu (1727)

Alexandru cel Mare si Bun

domn al Moldovei 1400
domneste 32 de ani
2

lhas (I) $tefan (II)

domn al Moldovei domn al Moldovei
= Sofia sora (!) lui Vladislav
Jagello regale Poloniei
2
I

Roman (Ill) Alexandru (II)

domn al Moldovei domn al Moldovei

Bogdan (II)
domn al Moldovei

$tefan cel Bun 4i Mare

0 Putna domnie de 47 de ani
= fiica lui Radu cel Frumos
domn al Tfirii Românesti
1 2

Bogdan (Ill) Petru Rares

domn al Moldovei 0 Probota
- domneste 12 ani - dotiä domnii in Moldova
= Elena din despotii Serbiei
1 2

llias (II) $tefan

domn al Moldovei domn al Moldovei
domneste 2 ani

Alexandru
domneste de doua ori in Tara Romaneasca
si de doua ori in Moldova
2
1

Ilia (111) Casandra

domn al Moldovei
Sultana
= Alexandru Mavrocordat Exaporitul

Nicolae Voda Javrocordat

domneste de doua ori in Moldova si
de douA ori in Tara Romaneasca

www.dacoromanica.ro
 Skarlatos Beglitzi
t 5 III 1630 0 Bis. Haskioi/CP°'
sorgar al Seraiului sultanului
= N. N. Karadja

Roxana Asanina
(c. 1605- c. 1684) = Constantin Ruset
= 1. Tecuci 1623 Alexandru Cuconul c. 1600 - c. 1678) cupar in
domn al Tarn Romfinesti Tara Rom. 29 X 1627 apoi in Moldova
-
(1623 VIII 1627 XI) sub Vasile Lupu (1632-1653)
si al Moldovei (1629 VIII 1630 IV)
2. Constantinopol 1635
Nicolae Mavrocordat
din Chios (c. 1599 1653)
negustor de mAtAsuri in Fanar

Alexandru Mavrocordat (2) lordache Ruset lanache VAcarescu

-
Exaporitui (7 X1 1641 23 XII 1709) (c. 1645 - c. 1720) t CPw15 VII 1714
Mare dragoman al Portii otomane ,,matca tuturor rAutatilor" mare aga (1695-1706), mare paharnic (1707-1710)
(1673-1683, 1685-1699) mare vistier in Moldova si mare clucer (1711-1714) in Tara Rom.
secretar de tainA al sultanului (1685-1693, 1695-1700) = Stanca, sora lui BArcA Cojescu mare logofat.
Mustafa II (1699-1702) si mare vornic al Tarn de Jos
= 1670 Sultana fiica lui Constantin (1703-1705)
Hrisoscoleu si = 2. Zamfira +1688
a dotnnitei Casandra 3. Safta fiica lui
din Musatinii Moldovei Nicolae RacovitA mare log.

ROSET VACARESCU
1
Nicolae Mavrocordat Nicolae (2) Ruxandra (3) = Barbu Constantin
(3 V 1680 Bucuresti 3 IX 1730) (c. 1680 c. 1759) t 1756 t chip/ 1753
M' VAcAresti al doilea log. In Tara Rom. 1706-1707 mare serdar (1734-1735) mare vislier (1726-1729)
-
domn al Moldovei (6 Xl 1709 23 XI 1710, mare paharnic (1717-1722) mare clucer $1 alte ranguri pan5 la mare logofAt (1732-1733)
-
26 IX 1711 25 XII 1715) (1723 - 1724) mare logoRit (1725-1727) mare ban (1751-1752) mare spAtar (1753) in Tara Rom.
-
si aYjarii Romanesti (25 XII 1715 14 XI 1716, conte al Sf. lmperiu romano-german 25 II 1733 si mare vornic (1753-1754) = Maria Cretulesc
-
II 1719 3 IX 1730) = I. Ancuta fiica lui in Tara RomâneascA
= 3. Constantinopol 1719 Smaragda fiica Constantin VodA BrAncoveanu
lui Panaiotachi Stavropoleos 2. Brasov 26 I 1738
Herula Lucretia de Caruga
Elena
t 1763
= Mihai Cantacuzino (1723-1793)
www.dacoromanica.ro mare ban in T. Rom.
Genealogistzil" 1770-1771
13 Preocupari de genealogie in Tara Romdneascd 189

THE FIRST GENEALOGY WRITINGS IN WALLACHIA (1727)

Abstract

The first preoccupations with genealogy in Wallachia date to 1727 and are due
to a Moldavian boyar who reconstructed the descent of Prince Nicholae Mavrocordat
from the Musatin Princes of Moldavia.
The interest of the first Phanariote prince of the Romanian Principalities in the
history of Moldavia and Wallachia and his desire to be acknowledged as a successor to
a dynasty having ruled over Moldavia for almost three centuries are well known.
Between 1724-1729, Nicholas Mavrocordat acquired for his private library the old
chronicles of Grigore Ureche, Miron, and Nicolae Costin, in the most reliable versions
by the reputed Moldavian diacre and chronicler Axinte Uricariul. To the same interest is
also attributable the history of the prince's reigns in Moldavia : the account of his first
reign of 1709-1710, written by the grand logofat Nicolae Costin, and of his second
reign of 1711-1715, by Axinte Uricariul. His two reigns in Wallachia (1715-1716 and
1719 only up to 1729) were written by the Wallachian &and vornic Radu Popescu, and
copied in manuscripts for the personal use of Nicholas Mavrocordat. This collection of
Romanian historical writings gathered in the prince's library also included Vila
inaltatului domn Jo Nicolae Alexandru Voevod (The Descent of the Great Prince
Voivode Nicolae Alexandru" written by the grand logofdt Nicolae Roset in 1727.
What motivated Nicolae Roset to write down "The Descent" of Nicolae
Mavrocordat? Surely it is not as much the fact that they were related, as the ambition to
win over the Prince's favour and enjoy a number of privileges that made this boyar
"play at both ends." His flattery of Mavrocordat did not prevent him to maintain
contacts with the Imperial generals of Transylvania and the Jesuit circles in Poland,
Hungary and Transylvania. The writing was not commissioned by the prince, as it is
clearly evidenced by other works dedicated to Mavrocordat. Knowing the Prince's love
for honours and passion for history, Roset went with the general historiographical trend
initiated by Mavrocordat, with at hand the chronicles of Grigore Ureche and Nicolae
Costin, and possibly a Polish chronicle, all from the library of the Prince.
"The Descent" was preceded by poems inspired by a seal on a splendid
miniature by a skilled artist, showing the arms of Moldavia and Wallachia reunited. The
linear genealogy of Nicolae Mavrocordat followed, in rethorical style, hyperbolising the
personality of the prince, and showing the Prince as a descendant on maternal line from
Alexander the Good of Moldavia, together with its subsequent development by
inclusion of the most notable deeds of the Prince's foregoers.
A close look will reveal in "The Descent" several errors of affiliation and even
of dynastic alliance with the Jagellons, attributable to the scarce knowledge of the time.
Therefore, Ilias I, the eldest son of Alexander the Good, was married not to the sister of
the Polish King Ladislas II Jagellon such as erroneously mentioned in Nicolae
Cosmin's Letopiseb the source of inspiration of the logofat but to her sister-in-law,
Mary or Manka Holszanska, the sister of Sofia (Sonka), wife ofJagellon, both being the
daughters of the Lithuanian-Russian Cneaz Andrew Olgimontovici and of Cneazina

www.dacoromanica.ro
190 Paul Cernovodeanu 14

Alexandra Ivanova of Druck. This Ilias I had indeed had a son, Alexander II, prince of
Moldavia (with intermittence, between 1442-1445), but the latter was not the
grandfather of Stephen the Great, Bogdan II, prince between 1449-1451, who, in fact,
was an illegitimate son of Alexander the Good.
In addition, the affiliation of Alexandru Ilia§, prince in Wallachia and
subsequently in Moldavia, with interruptions, between 1615-1633, the maternal great
grandfather of Prince Nicolae Mavrocordat, from Ilia§ II the Turkified, prince of
Moldavia between 1546-1551, son of Petru Rams, is completely wrong ! Far from
being the son of the Turkified prince, Alexandru Ilias was in fact the son of pretender
Ilie (ca. 1555 ca. 1600), an illegitimate son of Prince Alexandru Lapusneanu
(1552-1564, 1564-1568), who in his turn was the natural son of Prince Bogdan III
(1504-1517), the son of Stephen the Great. Therefore, Mavrocordat could not descend
on maternal line from Petru Rues, who in his turn was the natural son of Stephen the
Great. Eventually, the mother of the first Phanariote prince, was indeed Sultana, the
daughter of Constantin Hrisoscoleu, born in Constantinople, and of Cassandra, the
daugther of Prince Alexander Ilia§.
"The Descent", apparently dedicated with all due respect and consideration by
the grand logofat Nicholas Roset to Prince Nicolae Mavrocordat, seems not to have
satisfied its object of flattery. This may have been due to some political discord between
the two, the prince fitiding the boyar's links to the former prince Mihai Racovita, the
Jesuit circles abroad, and the Imperials rather alarming. For reasons unknown, in 1727,
when Roset was dedicating his writing to Prince Nicolae Mavrocordat, the latter
commissioned a second boyar, the grand treasurer Constantin Vacarescu, to write the
history of his forefathers. In carrying out the orders, this boyar inspired himself from
"The Descent" of logofeit Nicolae Roset, as indicated in the title of his compilation.
Vdcarescu's writing does not stand out in terms of originality. Without being truly
copied after Roset, it nevertheless follows in form and substance "The Descent", and
could be easily described in modern terms as a digest. The resemblance between the
two writings becomes evident at first look, and enables the reader to rate VdcArescu's
effort as minimal.
A similar interest in the genealogy of Prince Nicolae Mavrocordat was also
shown by Smaranda Mavrocordat, the Prince's wife, who translated or had Vdarescu's
writing translated into Greek, in the short and extended variants. It is difficult to know if
the translation was indeed made by her. In any case, her signature at the end may prove
that she had as much as read the text.
One should mark that Vkärescu's short genealogical text was attributed
erroneously to vornic Radu Popescu by compilers of the chronicles devoted to prince
Nicolae Mavrocordat.
Also noteworthy is the fact that the first documented writing of genealogy in
the Wallachian Principality, "The Genealogy of the Cantacuzenes" of 1787 is owed to
the great ban Mihai Cantacuzino, the son-in-law of treasurer Constantin V5cdrescu,
married to his daughter Elena, who, in this way, continued and rose to a higher level the
knowledge in this important field of history.

www.dacoromanica.ro
 CARTOGRAFIA AUSTR1ACA IN SECOLUL AL XVIII-LEA
(1700-1775). CARACTERISTICI $1 REPREZENTANTI
ILEANA CAZAN

La sfdr§itul secolului al XVII-lea singurele harti ale Dundrii desenate de un

austriac erau cele datorate lui Georg Mathdus Vischer. Acesta, in cea de a doua
jumdtate a secolului XVII, elaborase primele harti bazate pe mdsurdtori exacte,
facute in teren, asupra cursului superior §i mijlociu al Dundrii, harti pe care le
inserase in chip firesc in cartografierea provinciilor austriece Oberösterreich (1669)
§i Niederösterreich (1670)1. De asemenea, cuno§tintele, chiar empirice, asupra
conditiilor de navigatie pe Dundre erau limitate la observatiile, acute timp de cloud
secole, de toti cdldtorii germani §i austrieci care intraserd in Imperiul otoman.
Ace§tia puteau naviga pe nave ware pfind la Be lgrad, apoi, in secolul al XVI-lea,
accesul flotilei imperiale a fost interzis in apele otomane §i toti emisarii Casei de
Austria veneau pdnd la Komaron pe uscat, unde se imbarcau pe nave otomane spre
Belgrad, de unde i§i urmau cdldtoria, pdnd la Istanbul, din nou pe uscat. Aceste
observatii erau insd ale unor neavizati, putini dintre ei avdnd cuno§tinte de navigatie
corespunzdtoare pentru a retine fluctuatiile cursului Dundrii, addncimea, coturile,
obstacolele etc. De la Belgrad drumul cel mai scurt spre Istanbul era cel pe uscat,
a§a Ca pand in secolul al XVIII-lea nici un cdldtor austriac sau explorator nu s-a
aventurat peste pragurile atdt de periculoase de la Portile de Fier.
Interesul pentru cursul Dundrii §i pentru teritoriul romdnesc nu a apdrut insä
in secolul al XVIII-lea. In articole anterioare ardtam cã frecventa hdrtilor asupra
cursului Dundrii, aflate in Biblioteca imperiald din Viena, cumparate sau comandate
direct in secolele XVI-XVII aratd, §i prin izvoarele cartografice, faptul, de
netagaduit, cd incepfind din anul 1526 Casa de Austria a urmarit, cu mai multd sau
mai putind tenacitate, o politicã ponticd. Planul maximal a fost de la inceput acela
de a controla Gurile Dundrii §i litoralul vestic al Marii Negre. Acest plan era menit
sa faciliteze recucerirea Constantinopolului, a Strdmtorilor §i alungarea turcilor din
Europa centrald §i din Balcani2. A fost nevoie de aproape cloud secole insä ca
politica rdsdriteand a Casei de Austria sd dea roade, iar in ceea ce prive§te
recucerirea Constantinopolului, acesta a ramas doar un vis al acelor nostalgici ce

Mircea Popescu-Spineni, Rumdnien in seiner geographischen und Kartographiechen Quellen.

Von Altertums bis an die Schwelle unseres Jahrhundert, Wiesbaden, 1987, p. 27.
2 Ileana Cazan, Habsburgi ci otomani la linia Dundrii: Tratate ci negocieri de pace 1526-1576,
Bucuresti, 2000, p. 68 si urm.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4,www.dacoromanica.ro

p. 191 206, 2002
 192 Ileana Cdzan 2

incercaserd sä readucd fervoarea cruciatd acolo unde se stinsese de mult focul

patim ilor religioase.
Interesele politice, strategice $i econornice au impus in cele din urmd
directiile politicii rdsdritene dusd de Habsburgi in secolul al XVIII-lea.
Confruntarea pentru hegemonie in Europa centrald si de sud-est cu Imperiul otoman
avea sd incline pentru prima data balanta in favoarea imperialilor prin pacea de la
Carlowitz (1699), ce aducea definitiv Ungaria $i Transilvania sub controlul
Habsburgilor. Din acel moment a reinviat cu toatd forta interesul strategic pentru
intregul spatiu românesc, pentru Dundre $i Marea Neagrd, numai cä in secolul al
XVIII-lea Casa de Austria nu a putut profita singurd de declinul lent al Imperiului
otoman, ci s-a vazut concurata de o noud putere rdsdriteand, Rusia.
in 1711, la Stdnilesti, tarul Petru I suferea o infrangere la care nu se
a$teptase, iar Poarta era incurajata sa reia ofensiva in Europa pentru a diminua
efectele infruntarii catastrofale de la Carlowitz. Primii infranti erau venetienii, care
pierdeau, in 1715, posesiunile din Peloponez, din Creta $i din unele insule ale
arhipelagului ionic. Succesul a ndscut la Istanbul planul utopic al recuceririi
Dalmatiei, Ungariei i chiar pe cel al unui nou asediu al Vienei3.
Visul otomanilor de a recupera pozitiile pierdute nu avea sd se implineascd.
Contextul international era favorabil in anul 1716 austriecilor: papa Clement al
XI-lea Ii sprijinea, iar Franta, rivala de secole, ie$ise secdtuitd din reizboiul pentru
succesiune la tronul Spaniei. in plus, armata imperiald beneficia de un general de
exceptie, in persoana lui Eugeniu de Savoia. Acesta reu$ea in cloud campanii
strdlucite sä cucereascd Banatul in 1716, apoi Belgradul in 1717, ajungand la
expansiunea maxima a Austriei in sud-estul Europei. Austria stdpfind pe Banat $i pe
Transilvania se putea gandi $i la incorporarea teritoriilor romdne$ti din afara arcului
carpatic. in conditiile concrete ale anului 1718, in ciuda atitudinii vddit binevoitoare
a boierimii muntene, ce invita practic trupele imperiale in Tara Romfineascd,
austriecii, dupd o scurtd ocupare a Bucurwilor, s-au ferit s'a infrunte actiunea
comund turco-tdtard ce se prefigura i s-au multumit doar cu incorporarea Olteniei,
ce avea sä devind pentru cloud decenii provincie imperiale. Pentru prima data era
integrat in posesiunile patrimoniale un teritoriu cunoscut doar din relatAri de
aldtorie si din descrieri geografice generale, fie ale anticilor, fie ale cartografilor
olandezi, flamanzi sau germani, care se ocupaserd in ultimele cloud secole de aceste
teritorii.
in acest context cartografia austriacd privind cursul Dundrii $i spatiul
romdnesc cunogte o evolutie ascendentd. Interesul pentru aceastd zond spore$te pe
mdsurd ce acvilele imperiale" (zgriptorii in textele romdrie$ti vechi) avanseald in
teritorii necunoscute pdnd in secolul al XVIII-lea. Formula folositd nu este o simpld
metaford, ci reprezina actiunea concretd de demarcare a noilor granite cu table pe

3 $erban Papcostea, Oltenia sub stapcinire austriacà (1718-1739), Bucuresti, 1998, p. 13-14.

4 1bidem, p. 17-20; vezi si 0. Lugosianu, Oltenia ,sub ocupatiunea austriaccl (1717-1739). Studiu
istoric, Bucuresti, 1889; Al. A. V asilescu, Oltenia sub austriaci 1716-1739, vol.!, Bucuresti, 1929.
www.dacoromanica.ro
3 Cartografia austriacd in secolul al XVIII-lea 193

care era desenatd acvila bicefald imperiala.. Aceste simboluri au aparut pe culmile
Carpatilor sau pe cursul Dundrii 5i sunt reprezentate ca atare in hartile epocii.
Acuratetea 5i numarul de IWO sunt direct proportionale cu interesul politic,
militar 5i strategic, de aceea putem sa deosebim clar cloud etape ale cartografiei
austriece asupra spatiului românesc 5i a cursului inferior al Dunärii: etapa de
inceput se inscrie intre debutul secolului al XVIII-lea 5i 1738 5i este caracterizatA de
primele incercdri de delimitare topografick pe baze 5tiintifice, a granitelor, precum
5i de ridicari de nivel relativ corecte, referitoare mai ales la Oltenia 5i la teritoriile
limitrofe; a doua etapA incepe odatä cu räzboiul ruso-turc din 1768-1774 5i dureazd
pAnA la srar5itu1 secolului, continuind in secolul al XIX-lea. Este o perioadd in care
cartografia austriack sau a5a numitele ridicciri iosefine, cA5tigd in precizie,
exactitate 5i acuratete, iar numärul hartilor este foarte mare. Caracterul lor era strict
secret, find hArti militare, destinate armatei 5i care s-au pastrat pAna la sfar5itul
secolului al XIX-lea in Arhiva Ministerului de RAzboi, nefiind, deci, accesibile
deck autoritAtilor austriece.
Intervalul de timp ce separd cele cloud momente se poate explica prin
deplasarea zonei de interes politic 5i militar al Imperiului atre occident, Casa de
Austria implicandu-se in räzboiul de 7 ani (1756-1763). Odatd incheiat acest rdzboi,
Habsburgii devin din ce in ce mai preocupati de ascendenta Rusiei, ce ameninta sA
preia controlul zonei extracarpatice, al Gurilor Dundrii 5i chiar al Märii Negre. A5a
se explica implicarea activä a austriecilor, care nu preged sà i5i rotunjeascd
teritoriile in 1775 prin ocuparea Bucovinei. Manevrele politico- diplomatice ale lui
von Kaunitz 5i ale baronului Thugut au dat roade, asigurand Habsburgilor zona de
securitate la granitA, ravnita de la inceputul secolului al XVHI-lea. Aceasta ar fi
trebuit sa cuprindà Oltenia la granita cu Tara RomâneascA 5i in Moldova regiunea
de la Ceremu5 la Milcov5. Planul nu a putut fi realizat cleat partial 5i in doud etape
distincte, ultima regiune incorporatä, Bucovina, fiind de durata. A5a se explica 5i
bogatia materialului pentru sfar5itu1 secolului al XVIII-lea.
Prime le ridicAri de nivel, executate dupd regulile 5tiintifice stabilite in secolul
al XVII-lea de cartografia olandezd, au fost Acute chiar in ultimul deceniu al
secolului al XVII-lea de care Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730). Bolognez de
origine, Marsigli a intrat in armata imperiald, participAnd in 1683 la despresurarea
Vienei. A inaintat rapid in grad, devenea cdpitan 5i era facut prizonier de turci.
Räminea in captivitate 9 luni 5i revenea acasä in 1684. Se inrola din nou, de aceastd
data in calitate de inginer, 5i in 1689 ajungea colonel. La pacea de la Carlowitz a
luat parte in calitate de delegat austriac, iar dupd semnarea 06 a fost numit 5eful
comisiei insärcinate cu fixarea pe teren a noilor granite intre cele doud imperii,
conform tratatului de la 26 ianuarie 1699.

5 Mihail KogAlniceanu, Rdpirea Bucovinei dupd documente autentice, Bucurqti, 1875; p. XXV §i
anexele de documente.

www.dacoromanica.ro
194 Ileana Cazan 4

intre martie 1699 si ianuarie 1701 comisia a marcat pe teren punctele de

frontierA, stabilind drept punct final muntele Murariu, unde se intAlneau hotarele
Banatului, Transilvanei si ale Tarii Romfinesti.
intre 1701 si 1704 Marsigli ajungea general. Era trimis cu armata pe Rin,
era infrant de francezi i ca urmare degradat si scos din armatd. Se retrAgea la
Bologna, unde murea in 1730. Ultimii ani i-a dedicat studiilor sale de geografie,
stiinte naturale, arheologie si a cede valoroasa sa bibliotecd orasului Bologna,
contribuind astfel la fondarea Academiei de Stiinte i Arte. In urma sa a rämas unul
dintre cele mai valoroase tratate militare dedicate sistemului militar al Imperiului
otoman (Stato militare dell Imperio Otornano, Amsterdam, 1732)6.
In timpul carierei sale militare in Ungaria i Transilvania a inceput
studierea arnanuntith a cursului Dundrii pornind de la muntele Kahlenberg, amonte
de Viena i para la värsarea raului Jantra in Dundre, la 40 km amonte de Giurgiu si
Ruse.
in anul 1691 a fost primit la curtea lui Constantin BrAncoveanu, unde I-a
cunoscut pe stolnicul Constantin Cantacuzino, cu care avea sd pastreze relatiile, prin
corespondent:A, para. in 1694. AvAnd in plan sd realizeze un atlas monumental
asupra DunArii, a cerut multe amAnunte referitoare la istoria, relieful, flora si fauna,
obiceiurile i asezdrile din Tara Româneascd7 si poate lui Marsigli i-a datorat
stolnicul ideea de a alcdtui el insusi o harta a Tara Romfinesti.
Ca urmare a acestui effort, a realizat pdnä in 1703 o ridicare topograficd a
portiunii amintite din cursul Dunärii, completata de descrierea geograficd,
arheologicA, hidrografica, zoologicd si mineralogicd a zonei. in 1703 Guillaume de
l'Isle desena prima hartd a Dundrii folosind schitele si mdsurdtorile lui Marsigli si
ale asistentului Johann Christian Muller'.
Impresionanta sa opera a fost insotia de 6 volume de text, care au vAzut
lumina tiparului mai devreme, editia princeps aparAnd la Viena in 1698'. Cazut in
dizgratie, Marsigli nu si-a putut publica monumentala opera decat in 1726
(Pannonico-Mysicus observationibus geographicis, a,stronornicis, hydrographicis,
historicis, physicis perlustratus et in sex Tomos digestus ab Aloysio Ferd. Com
Marsili, Socio Regiarum Societatuin Prisiensis, Londinensis, Monspeliensis, Hagae
Comitatum et Amstelodarm). Lucrarea are format in-folio i contine numeroase
planse: o hartd generald a Dundrii la scara 1: 850.000; o hartA a portiunii
Kahlenberg-Jantra; 18 planse frumos gravate cu harta aceleiasi portiuni la scara 1:
100.000 (pl. 1-14 portiunea KahlenbergOrsova, 14-18 portiunea OrsovaJantra).

6 N. Docan, Memoriu despre lucrárile cartografice privitoare la disboiul din 1787-1791, in "Analele
Academiei Romtine", Memoriile sectiunii istorice, seria 11, vol. XXXIV, 1912, extras p. 8.
7 N. lorga, Istoria literaturit romiine in secolul al XVIII-lea. 1688-1821, vol.I, Bucuresti, 1901, p. 405.
8 Heimold Heltzmanovski, Die Entwieklung der Darstellung des Donaulaufers bis yum Eisernen Tor
in der Kartographie 6sterreichs, manuscris (tezd de doctorat sustinutd la Universitatea din Viena,
1952), National Bibliothek Wien, Karten Sammlung, 809.802-c.
9 Aloysi Ferdinandi comit. Marsigli, Danubialis operis Prodomus, Viena, 1698.
www.dacoromanica.ro
5 Cartografia austriacei in secolul al XVIII-lea 195

Volumele ce insotesc harta aratd importanta misiunii lui Marsigli atat

pentru progresul cunostintelor geografico-istorice asupra zonei, cat si pentru
strategia Habsburgilor, ce doreau sa cunoascd cat mai temeinic un teritoriu in care
doreau sä patrunda, mai devreme sau mai tarziu. Volumul explicativ, cu un numdr
mai mic de pagini, este elocvent in acest sens. Foaia de titlul contine o vigneta cu
alegoria Dunarii, un bdrbat semiculcat, ce tine sub un brat un butoi din care curge
apa. Bratul celälalt, prins cu lanturi, se tidied spre un mdnunchi de stuf. 0 pasare de
apd pare sd rupd lanturile, dedesubtul alegoriei apare inscriptia Evadam Danubius.
Alegoria facea aluzie clara la stdpanirea otomand asupra cursului inferior al
Dundrii, ce urma a fi inldturatd fard efort. Dedicatia aratd Ca volumele au fost
publicate imediat dupd victoria de la Karlowitz, chiar la sfarsitul anului 1698 si
contine, cum era si firesc, o apologie a binefacerilor stdpfinirii habsburgice. Toate
neamurile trebuie sa se bucure de marea victorie a irnparatului nostru asupra
turcilor, prin care a adus inapoi libertatea crestinilor". In acele locuri aveau sa
renascä cultura, comertul, agricultura si se vor respecta ruinele romane"1.
Volumul I urma sã insoteascd o hartd generala a Dundrii la scara de 1:850.000 si
20 de hdrti mai detaliate (1:100.000) asupra regiunii amintite (KahlenbergJantra) si
trateazd aspectele geografice. Redd malurile Dundrii, cursul acestui fluviu, dupd
"busold", cataractele, vartejurile, afluentii i locul exact unde se varsd acestia. Sunt
notate cu atentie provinciile si loca1itAi1e scaldate de apele Dundrii, insulele
acesteia. Nu sunt uitati nici locuitorii, cu istoria i limba pe care o vorbesc. Cu
aceastd ocazie autorul noteazd cd in Transilvania populatia este formatd mai ales din
unguri, romani si sasi, care se deosebesc intre ei prin limba, port si credinta, ca si
prin statutul politic".
Partea a doua a volumului I este dedicatd observatiilor astronomice, pe baza
cdrora a stabilit latitudinea i longitudinea locurilor care aveau sd fie fixate pe hartd.
Volumul II descrie arheologia zonei, oprindu-se indelung asupra
antichitatilor romane, pe care le gasea in abundentd in zona Portilor de Fier.
Marsigli mentiona cd acest teritoriu a fost locuit de daci si de traci", la fel ca si
Tara Romaneascd i Transilvania, parti componente ale Daciei Antice. Descria
podul lui Apollodor din Damasc, dupd fragmente din Dio Cassius. Harta urma sd
marcheze cu exactitate locurile unde s-au descoperit ruine romane, inscriptii,
monede, incepand din Panonia pand la Portile de Fier, Orsova si Severin12.
Partea a doua a volumului H traseazd drumurile terestre ce legau odinioard
Italia de Grecia, de Tracia, de Moesia, de Panonia si de Dacia. Acestea erau dupd
cum urmeazd: de la Marea Adriaticd prin Iliria cdtre Panonia si Noricum; de la
Brundissi la Dyrrachium, pe mare, apoi pe uscat, prin Salonic cdtre Constantinopol;
al treilea drum pleca pe eau! Varvar prin Pristina, Care Ni, pe valea Timocului

10 Ibidem, f. A2.
II
Ibidem, f. B2.
12 Ibidem, vol.I1, p. 15-24.

www.dacoromanica.ro
 196 Deana Cazan 6

!And la podul lui Traian, de aici trecea in nordul Dundrii, cdtre Olt, spre Tara
Romfineascd sau, prin Orsova, spre CaransebesUlpia TraianaAlba Iulia13.
Volumul III se ocupd cu mineralogia zonei; volumul IV descrie pestii din
Dundre; volumul V descrie pdsdrile acvatice; volumul VI contine adaugiri ulterioare
elabordrii lucrdrii.
in 1741 Atlasul Dunarii a fost editat a doua oard de Bruzen de la
Martiniére14, iar in 1744 atlasul s-a tiparit din nou in editie francezd15.
Lucrarea este o opera superioard nivelului obisnuit al epocii, desi mai existd
inexactitAti in ceea ce priveste ridicArile la nivel. Cursul Dundrii de la Budapesta
este usor gresit, lAtimea fluviului este mult prea mare si probabil cd Marsigli nu a
cunoscut cursul Dundrii de la Jantra pand la vArsare. Inexactitatile sunt scuzabile
pentru cd Marsigli a lucrat in timp de rdzboi, in teritorii inamice, putin cunoscute
din perioada anterioard si a dispus de putine ajutoare. De altfel Dundrea si-a
schimbat de mult ori cursul de atunci. Marsigli a avut insd meritul de a determina
pentru prima data traseul a 431 km ai celei mai importante granite naturale a
spatiului romdnesc.
Valoarea observatiilor si a mdsurdtorilor sale au fost evidentiate de faptul cd
in anul 1709 asistentul sat', Johan Christian Muller, a desenat o hartd a Ungariei,
folosind materialul lui Marsigli, pe baza caruia intentiona sa alcdtuiascd i un Atlas
Austriacus. Dupd cum am ardtat deja, lucrdrile cartografice ale lui Marsigli nu au
vdzut lumina tiparului cleat in 1726, asadar harta lui Muller, publicatd in 1716 si
172416, a precedat opera monumentald a invatatului bolognez.
Dupd inglobarea Olteniei era firesc ca activitatea cartograficd legatd de nou
incorporata provincie sa cunoascd o intensificare. Cum harta lui Marsigli a fost
publicatd abia in 1726, putern considera cd prima lucrare cartografica austriacd
referitoare la spatiul romfinesc este cea care a fost intocmitd in urma pdcii de la
Passarowitz, prin care Oltenia trecea sub stapdnire austriacd.
Kaiserlicher Hof-Kriegs Rat a ordonat contelui Steinville, comandantul
trupelor imperiale din Transilvania, sA dispund ridicarea unei hArti detaliate a
Olteniei. Cel insdrcinat cu aceastd lucrarea a fost Friedrich Schwanz, bun militar si
geograf priceput. Ca urmare a meritelor sale in 1725 il regAsim locotenent-colonel,
cu numele primit dupd innobilare, von Springfels, o porecld transformatd intr-un
titlul de noblete.

13 Ibidem, p. 26
14 La Hongrie et le Danube par M-r le comte de Marsigli en XXXI Cartes tres fidelement gravies
d'apres les desseins origineaux et les plans !evez sur les lieux par l'Auteur meme... Avec une Preface
sur 1 'exellence et I 'usage de ces cartes Par M-r Bruzen dela Martiniere. A la Haye, 1741,1 volum in
folio
" Description de la Danube depuis la Montagne de Kalenberg en Autriche, jusqu 'au confluent de la
riviere Jantra dans la Bulgarie... Traduite de Latin. A la Haye, chez Jean Swart, 1744, 6 vol in- folio
mare.
16 Heimhold Heltzmanovski, op.cit., p. 47 §i urm.
www.dacoromanica.ro
7 Cartografia austriacd in secolul al XVIII-lea 197

Operatiunea de cartografiere a inceput probabil inainte de noiembrie 1720,

cdnd murea Steinville17. Harta a fost terminatd pdnd in 1722 si in aprilie 1723
Schwanz inainta harta Consiliului de rdzboi din Viena. Raportul ce o insotea era dat
din Sibiu. Introducerea raportului se numea Kurze Erkliihrung und Bericht iiber die
Diesseith des Alt-flusses gelegene fiinff Districte der Keyserlichen Valachey, sive
Valachiae cis Alutanae...
Raportul insotitor insistd asupra modului exemplar in care autorul si-a
indeplinit misiunea, desenând cu multi acuratete o zond despre care numai cei din
Antichitate au mai scris, dar despre care a notat la modul pretorian tot ceea ce
exista in teren, Inc& rard modestie, ca sä spunem adevdrul, nu se afld nimic
induntru <in interiorul hartii> care sd nu existe <in teren> i dupd modul pretorian
au fost Acute mdsurátori citt mai exacte i totul s-a desenat dupd pozitia i situatia
naturald <reald>". Raportul contine 21 de capitole, o descriere complea a
Olteniei, urmatä de un index alfabetic al localitätilor. Schwanz nota 878 de localitati
(196 Vdlcea, 113 Romanati, 195 Gorj, 230 Mehedinti, 9 Lovistea). In plus
harta contine i localitäti limitrofe Olteniei: 220 din Transilvania, 70 din Banat,
80 din Serbia, 37 din Bulgaria, 72 din Valahia Turceascd (Tara Romdneascd de
dincolo de Olt). Rezultd in total 1365 de localitati inserate pe hartd'8.
Harta are 4 foi cu dimensiunea 63x58,5 cm, lipite pe panza (rezultd
126x117 cm). Titlul in stdnga jos este: Tabula Valachiae Cisalutane per Frieder:
Schwanzium Regiminis Heisteriani Capitaneus Ao. 1722. In stdnga sus apare o
acvild ce tine in cioc un poem latin de 10 strofe, dedicat impdratului Carol al VI-lea;
in dreapta jos sunt desenate armele Tarii Romanesti i o imagine a drumului
construit de Carol al VI-lea de-a lungul Oltului (Via Carolina)". Imaginea este
completatd sugestiv de un pastor ce se sprijind in toiag. Versurile amintesc de
incercarea romanilor de a strdpunge clef leul Oltului. Ceea ce bravii inaintasi ai
Imperiului nu au reusit, a reusit Carol al VI-lea: cu mult curaj si multd
perseverenta sá strApungd trecdtoarea. El a inceput cu ajutorul lui Dumnezeu sd
construiascd acest drum, prin sdlbdticia muntilor Carpati, aceastd muncd grea
romanii nu au putut-o duce la capdt , dar ea a fost terminatd in doi ani, cu o muncd
herculeand i cu mari cheltuieli din partea fiscului"". Harta este desenatd la scara
1:195.000 si cuprinde regiunea dintre bazinul rdurilor Cerna, Bella Reca si Timis, la
nord de Caransebes pdnd in Transilvania, in zona dintre Hunedoara, Ordstie, Sibiu
si Fagdras, coboard la est spre Tara Româneascd de-a lungul Oltului, la sud
reprezinta Dundrea i regiunea din nordul Bulgariei pdnd la Nicopole i, in sarsit,
urea spre vest prin Serbia pdnd pe valea Timocului.

17 C. Giurescu si N. Dobrescu, Documente §i regeste priviloare la Constantin Bráncoveanu, Bucuresti,

1907, p. 314-324.
18 Raportul publicat in Cillätori straini despre Tarile Romerne, vol. IX, Bucuresti, 1997, p. 46 si unn.
19 Despre imprejurarile construirii acestui drum vezi F.J. Sulzer, Geschichte des Transalpinischen
Daciens, vol. I, Wien, 1781, p. 342-349
20
Mircea Popescu-Spineni, op. cit., p. 265.

www.dacoromanica.ro
 198 Ileana CAzan 8

Detalii le geografice sunt sugestiv completate de informatii militar-

strategice, economice 4i demografice de tipul: fortificafii, oraye, intdrituri, teirguri,
tdrguri turce.yti, sate, sate peircisite pe Valea Luncavatului §i a Cemi§orului
pàmcint roman (ruine), episcopii, mcindstiri mari, mcindstiri mici sau schituri (Skit
in limba latind in text), fier la Ocna, cupru la Baia de Arama, sare la Prigoria
§i Sorile§ti, izvoare calde. Chiar emanatiile de gaze §i fumul ce iewa din pamfint au
starnit interesul cartografului austriac. Toate aceste informatii amanuntit trasate pe
hartA aratd principalele puncte de interes ale noii administratii austriece. Intre
punctele de interes, izvoarele termale deveniserd deja o atractie nu numai pentru
protipendada vieneza, ci i pentru Ministerul de Razboi, care le gasea potrivite
pentru ingrijirea osta§ilor meritorii, raniti in numeroasele campanii militare.
Oltenia a fost impartita in 5 judete i fiecaruia i s-a rezervat o caseta pentru
inscrierea stemei. Schwanz nu a desenat insa decat alegoria intregii provincii, in
care Dundrea, reprezentata de un butoi din care curge apa, este sustinuta de un
personaj alegoric al carui picior se sprijina pe un pe§te. Acesta este inconjurat de oi,
porci i capre. Alaturi se vdd tarani purtand spice i copri cu fructe21. Aceasta era
viziunea austriaca asupra bogatiilor §i ocupatiilor locuitorilor provinciei.
Drumurile sunt un alt punct de interes strategic pe care insista Schwanz.
Drumul de-a lungul Oltului pand la Ramnicu Vdlcea de astdzi poarta, in hart&
numele de Via Trajani, continuat in chip firesc de denumirea triumfald, data noii cai
de acces, Via Carolina, ce se oprea in pasul Caineni, la cetatea austriaca Strassburg.
Aceasta cetate a fost construitd de catre autoritatile austriece la 3 ore de
mers de Turnu-Row, punctul unde Via Carolina intalnea §oseaua ce venea de la
Bucure§ti. In acel punct s-a pus inscriptia Strassburg nannte sie Steinville, ArxaVia
haben die Romer zu ihr gesagt. Verjage die feindlichen Pfeile von der Staatlichen
Chausse"".
In 1722 §oseaua s-a lungit pfind la Ramnic, unde s-a pus inca o inscriptie
Hake an Reisender! Wo die Natur Dir befiehl anzuhalten und der ewige Mut
angehalten hat. Hier unter den Auspizien Karls VI, des Kaisers, des
hochenwiirdigen als die Dacia Ripensis durch einen kurzen Krieg, aber mit viel
Mannesmut von Eugen, dem obersten Kommandaten und Stellvertreter des Kaisers
unterworfen wurde, urn durch gegenseitige Verbindungswege vereint zu werden, als
Land der Mitte mit dem Bergland, noch dem Felsen zersprengt und hinabgerollt
wurden, und nachdem die Karpathen augeglichen und durch eine Briicke vereint
wurden, hat sich ein Wagen-Weg von elf Stiinder Lange eroffixt"23. Dei lucrdrile

21 lbidem, p. 266.
22 "Steinville a numit-o Strassburg, iar romanii i-au spus Arxavia. PAzeste de sAgetile vrajmase soseaua
imperialA" ; ibidem.
23 "Avertismet CAlAtorilor! Acolo unde natura te imbie sä te opresti si curajul de veacuri s-a i oprit.
Aici sub auspiciile impAratului Carol al V1-lea, cel demn de maretie, Dacia Ripensis a fost cuceritA,
dup. un scurt razboi, prin curajul lui Eugeniu, comandantul suprem i loctiitorul Imparatului. Ca sA se
construiasa o cale de acces de =bele pArti, prin care campia sA fie legata de tinutul muntilor, au fost
sparte i prAvalite stAncile, dupA care au fost strapunsi Carpatii si uniti printr-un pod si s-a deschis un
drum de trAsuri de I I ore de mers". Ibidem.
www.dacoromanica.ro
9 Cartografia austriacli in secolul al XVIII-lea 199

au fost comandate i incepute sub supravegherea lui Stephan von Steinville (acesta
murea in 1720), ele au fost incheiat de inginerul-cartograf Fr. Schwanz, a carui
abilitate in aruncarea in aer a rocilor i-a adus porecla de von Springfels (SfArdind
piated), poreclA ce avea sä devind, dupä cum am amintit deja, numele sau dupà
innobilare. Revenind la luerarile din teren in perioada in care a definitivat Via
Carolina, Schwanz a reusit sa." facd toate mAsuratorile pentru harta ce Ii fusese
comandatd de Steinville.
Schwanz manifestä aceeasi obsesie pentru ruinele romane ca mai toti
predecesorii sai, incepand cu secolul al XVI-lea. Chiar dacä realizarile cartografice
ale acestora fuseserd mediocre in comparatie cu standardele moderne, aluzia
permanenta la ruinele romane revenea ca un leit-motiv, pentru a legitima
expansiunea Habsburgilor la Dun Area de Jos si in Europa de sud-est prin movenirea
romand, al cArei continuator de drept era Sfiintul Imperiu roman de natiune
germand24. insasi cucerirea Olteniei era acoperita de ideea continuitAtii imperiale
romane. Boierii, reuniti in Adrninistrafie25, au fost denumiti senatul dacic.
De-a lungul Dundrii, al Oltului, al Jiului, la Orsova, la Vodita, la Calafat
sau la Celei (si nu numai aici) sunt marcate urme de ruine romane26.
in 1723, se pare cä lucrarea cartografica a lui Schwanz a fost deja copiatA
de inginerul locotenent Johann Berndt, ea distingandu-se printr-o ornamentatie mai
bogata. in defileul Oltului sunt desenate mai multe tipuri de locuitori din Tara
Romdneascd, copiate poate dupA codicele Rosenfeld'''. De asemenea, Berndt
marcheaza toate cele 5 steme ale judetelor din Oltenia.
Copia lui Berndt, deci harta lui Schwanz, a fost micsoratä i gravata, fiind
introdusä in corpul hArtii Ungariei alcAtuita de Ignatz Milner, in 1769. Titlul acestei
1154 este Mappa geographica novissima Regni Hungariae divisi in suos comitatus
cum districtibus et Cumanorum Banatus Temesiensis ejusque Districtum nec non
Regnorum Croatiae Sclavoniae Dalmatiae Magni Principatus Transilvaniae partis
Bosniae Serviae Bulgariae et Walachiae... §i ea a fost dedicatä Mariei Theresa si
fiului ei Iosif al II-lea. Cuprindea 12 planse de 92x71 cm, gravate in negru si
imprimate pe hartie de calitate. Faptul cä aceasta hartA nu aduce nimic nou pentru
spatiul românesc fata de anul 1722 poate sd denote cA austriecii nu au mai fost
interesati de alte regiuni romdnesti, i, drept urmare, nu s-a mai desenat nici o hartA
demnd de a fi reprodusä in lucrarea lui
Cu toate acestea au existat incercari de cartografiere a intregii Tan
Romdnesti. in 1738, pornind de la harta lui Schwanz, Stefan Lutsch von
Luchsenstein a incercat sa alcAtuiascd o prima hartA austriaca. a Tarli Românesti. El

24 II. Cazan, Inceputurile politicii pantice a Casei de Austria in scrieri umaniste i izvoare cartografice
din sec. XV/, in "Revista istorica", t. V, 1994, nr. 11-12, p. 1187-1189.
25 Asa a fost numit de autoritatile imperiale organul de conducere al provinciei, vezi $. Papacostea,
op. cit., p. 27.
26
Originalul la Kriegsarchiv- Wien. B III a 199, adus la Cabinetul de harti al Academiei de catre
Nicolae Docan, cu cota 1-1.231- DV 35 i H.1002 DXXVII 5.
27
N. Docan, op. cit., p. 16, original ul adus de la Viena de autor.

www.dacoromanica.ro
200 Deana Cdzan 10

se baza pe experienta acumulatd la desenarea hartii Transilvaniei28. Din nefericire,

tentativa pentru spatiul extracapatic a fost un qec. Tabula Valachiae Austriacae
quidem seu Cis-Alutane, per Fredericum Schwanzium geometricae commesuratae,
Turcice vero seu transalutane ex vetusto quodam exemplar desumptu combinata
per Stephanum Lutsch de Luchsenstein29 se compune din 9 ',lame color, de diferite
mdrimi, desenate la scara 1:195.000. Aceastd lucrare este, dupA cum o aratA i titlul,
o incercare de recompunere in cabinetul de lucru al geografului a unor hdrti mai
vechi, din care sd rezulte o vedere de ansamblu asupra Tarii Române§ti. Folosind
cloud izvoare inegale ca .valoare cartograficd, harta riguroasd a lui Schwanz §i o
hartd medievald turceascd, era firesc sa apard numeroase inexactiati, datorate unor
sisteme de referintd deosebite §i lipsei mdsurdtorilor de teren, ceea ce duce la o
reprezentare cu desdvfir§ire inexactd.
Interesul pentru alte zone reapare la autoritAtile austriece in jurul anilor
1751-1754. Cel insdrcinat cu ridicarea la nivel a hartilor a fost tot cdpitanul von
Luchsenstein. De*i cartograful austriac a depus o straduinta reald, rezultatul nu a
fost pe mdsura eforturilor. GreeliIe numeroase se datoreazd mai ales dificultAtilor
obiective i inerente pentru secolul al XVIII-lea intAmpinate la trasarea unei linii de
granitd ce §erpuia, in cea mai mare parte, pe piscurile Carpatilor.
Dintre numeroasele harti pe care Lutsch le-a desenat, cfiteva atrag atentia
pentru cd au fost folosite pentru trasarea noii granite a Moldovei cu Imperiul
habsburgic, dupd 1775. Numele acestor harti este Princtpatum Transilvaniae et
Moldaviae confiniorum (...) geometrica delineatio per Stephanum Lutsch 1751
(cloud' foi de 119 x 48 cm la scara 1:96.000), Delineatio Alpium Transilvaniam a
Moldavia... (5 coli la scara 1:80.000), Siebenbiirgische Grenz Carte gegen der
Walachey... ( 6 coli 72,5 x 52 cm la scara 1:100.000 §i datatd 1753-1754)°.
Ulterior de pe aceastd ultimd hartd s-a scos o copie, folosità de inginerul topograf
Le Fevre pentru,sa trasa frontiera din 1775. In legenda hartii se mentioneazd cA a fost
facutd in 1769. In 1775 s-a stabilit noua linie de frontierd, in timp ce vechea linie a
fost marcata cu o linie galbend. Semnul conventional prin care se stabilea noua
granita este format dintr-o succesiune de acvile bicefale (zgriptori). Semnul era
intAlnit §i pe teren, unde se plasau la anumite distante table pe care era desenatd
sterna irnperiald.
Intre 1756-1763 Habsburgii au fost angrenati in reizboiul de 7 ani §i nu au
avut posibilitatea sA antreneze Imperiul otoman in alte confruntäri. Dupä 1763,
viitorul imparat Iosif al II-lea ia masuri menite sA relanseze cartografia austriacd.
Una dintre acestea se leaga de constatarea deficientelor cartografiei austriece,
evidentiata tocmai in timpul conflictului arnintit31. S-a dovedit cà slaba informare
topografica a putut decide pierderea unei bAtAlii §i de aceea s-au luat mAsuri prin

28 Nova et accurata geometrica Mappa Daciae Mediteraneae seu moderni Principatus

Transilvaniae..., Kriegsarchiv-Wien, B IX 2a 713.
29 Kriegsalthiv-Wien, Bill a 200.
39 Kriegsarchiv-Wien, B IX c 744-749 si B IX c 755.
N. Docan, op. cit., p. 15-17.

www.dacoromanica.ro
11 Cartografia azistriacer in secolul al XVIII-lea 201

care s-a urmarit sa se pund la dispozitia comandamentelor militare härti topografice

precise, bazate pe ridicAri la nivel exacte, deci pe masurAtori de teren sigure. Se
dorea inscrierea localitAtilor, dar si a retelei hidrografice, a reliefului, pfind la cele
mai mici deniveldri de teren, care fuseserd neglijate de toti cartografii, dar care se
arataserel foarte importante in confruntarile in camp liber, pentru plasarea
bateriilor de artilerie si pentru saparea tran.,seelor.
Se trece la o noud conceptie privind dimensiunile i rostul unei harti
militare, care devine mult mai detaliata pentru a putea contine toate amanuntele
dorite de comandarnentul militar (depresiuni, denivelari, distantele exacte dintre
aceste denivelari, apele curgatoare si cele statatoare, padurile, tufisurile, drumurile
sipotecile de picior).
In 1764 maresalul Lacy, protejatul lui losif al II-lea, s-a facut ecoul acestor
preocupari, alcatuind un amplu memoriu inaintat catre Hof-Kriegs-Rath. Demersul
a avut ecou i s-a hotdrat cartografierea i ridicarea la nivel a tuturor provinciilor
apartinand Casei de Austria. Pentru aceasta s-a infiintat un organism special,
General-Quartier-Meister-Staab, precursor al Statului Major modern.
In spiritul disciplinei austriece, s-au stabilit masuri care sa asigure
uniformizarea informatiilor cartografice i topografice, semne conventionale
comune i culori standard. De asemenea, s-a hoar& ca ridicarile sa se facd la o
scard destul de mare ca sa fie surprinse detaliile semnificative si sa se asigure citirea
ward a acestora. Proportia adoptatd a fost de I zoll vienez32 : 1000 de pasi, ceea ce
corespunde la o scard de 1:28.800. Adesea s-a folosit si o scar% injumatatitd,
1:57 000, pentru regiuni mai mari care urmau sd fie prezentate intr-un numar de
planse mai redus. AceastA scard a fost folosità in Imperiul habsburgic pentru ridicari
cadastrale pan& in 1918. Proportia dadea posibilitatea unei mari acurateti in redarea
detaliilor si in secolul al XX-lea pentru harti topografice regionale s-a folosit la noi
in Ord scara de 1:20.000 si intre 1:50.000 1:200.000 pentru hartile generale ale
Romaniei. De mentionat cd hArtile se compun dintr-un numAr mare de planse, care
surprind cele mai mici amanunte de detaliu. Pentru a putea fi asamblate, ele sunt
insemnate cu cifre si litere i sunt insotite de un schelet, adicd de reprezentarea
intregii harti la o scard mai mica, care sa cuprinda intreaga regiune intr-o singurA
plansa.
Pentru corectitudine i evitarea pierderilor de informatii s-a hotarat
executarea simultand a doud exemplare pentru aceeasi hartd, dup. care se faceau
copii de dimensiuni mai mici. Publicarea lor era insd interzisd, fi ind considerate
documente secrete ale armatei. De aceea nu s-au pastrat cleat originalele si, in
unele cazuri, i acestea s-au pierdut. Fiecare plansa a unei harti avea o descriere
amanuntitA, topografica sau topografica economicA (in functie de caz) a regiunii
desenate. Informatiile erau stranse chiar la fata locului, conform unor formulare
standard, iar aceste inforrnatii aduse la Viena erau pastrate in volume in-folio, care
insoteau harta.

32 I zoll vienez = 0,0263 m.

www.dacoromanica.ro
202 Ileana azan 12

Aceastd intreprindere a necesitat o muncd enorrnd, dar ea a fost dusä la

capdt intre anii 1764-1787. Din aceastd perioadd dateazd cartografierea, in mii de
planse, a intregii Austrii, a Ungariei, a Transilvaniei, a Tarilor de Jos austriece, o
parte a Italiei si a Germaniei de sud, a posesiunilor patrimoniale austriece. FAcute in
timpul lui Iosif al II-lea, hArtile poartd numele de ridicàri iosefine sau /Orli
iosefine33 Intre aceste hdrti ckeva intereseazd spatiul romfinese pentru cd prezintd
.

hotarele noastre cu statul austriac. Dar härtile austriece rezultate dui:4 ridiciirile
iosefine depà§esc perioada luatà de noi in discutie i sunt atdt de numeroase inck
fac singure obiectul unei prezentäri mai ample. Este vorba despre lucrdrile
topografice ridicate in preajma i dupd incorporarea Bucovinei, pentru a se delimita
granita si a se cunoaste mai bine provincia recent alipitd imperiului si de hdrtile
militare lucrate in timpul raz.boiului dintre 1788-1791.
In concluzie, am dorit sà demonstrdm o mai veche preocupare a noastrd,
aceea de a prezenta cum izvoarele cartografice sunt la fel de graitoare ca oricare alt
tip de izvoare privind contextul istoric si politic al unei epoci si cum ele
completeazd informatia.
Härtile actuale nu mai pot sd ne ajute sa refacem pe de-a intregul teatrul de
operatiuni ale unui rdzboi desfasurat cu ckeva secole mai devreme. Nu este vorba
doar de schimbdrile de toponime sau de necunoasterea exacta a configuratiei
terenului de acum 300 de ani, ci de schimbdri fizice propriu-zise, schimbdri pe care
le suferd scoarta terestrd in permanentd. Mai ales apele curgkoare Ii schimbd,
uneori, anual, albia, prin erodarea malurilor. Prutul periodic "traverseazd" granita
cu Republica Moldova, la marile coturi, and intrd in teritoriu românesc, and in cel
al Republicii Moldova. 0 hartd din 1788 ardta cä locul pe care se aflase tabdra lui
Petru cel Mare in 1711 (la Stänilesti) era in acel moment o baltd. Dundrea si-a
modificat si ea mereu cursul, ostroave si 13510, ba chiar brate de värsare, apar §i
d ispar.
Actiunea omului nu este nici ea de neglijat, suprafete impadurite sau
acoperite cu pdsuni sau läsate in voia naturii sunt trecute in circuitul agricol sau
populate cu aseldri. Localitdtile, la rândul lor, Ii modified numele. Pentru toate
aceste motive o hartd contemporand cu evenimentul pe care dorim sa II studiem este
mai mult deck necesard.
In plus, lard existenta unor harti contemporane austriece ar fi greu sã
localizdm evenimentele, pentru cd in documentele austriece numele romdnesti sunt
atk de corupte inck, in unele cazuri, nici nu se mai pot recunoaste. Astfel tabära de
Fang Focsani este plasatd la Gerliczeny, ceea ce nu are nici o legaturd cu numele
adevdrat Cárligele. Satele din judetul Botosani Mileanca, Necseni si Fldmânzi apar
ortografiate de-a dreptul fantezist Milenka, Negyshany sau Flamussen.

33 Primele mentiuni ale acestor harti si a imensului material documentar ce le insoteste publicate de
losif Paldus in revista "Die Vedette", 1904, nr. 1356, 1357.
www.dacoromanica.ro
13 Cartografia austriacii in secolul al XVIII-lea 203

AUSTRIAN CARTOGRAPHY IN THE EIGHTEENTH CENTURY (1700-1775).

CHARACTERISTICS AND REPRESENTATIVE FIGURES

Abstract

The present paper resumes some older preoccupations linked to the

importance of cartography as a historical source. A map is not only an image of
geographical knowledge at a certain point in time but it also reflects the economic
or strategic interests of the commissioner of a cartographic work. The nearer we
draw to the modern times the more evident becomes the political and military
interest in a region or another, mirrored in the drawing of maps. The author
demonstrates that the advance of the House of Austria towards Central and
Southeast Europe was backed up by an ever more sustained effort to map a number
of regions which until then had mostly remained obscure.
The political, strategic and economic interests eventually gave direction to
the eastern policy of the Habsburgs in the eighteenth century. For the first time, the
clash with the Ottoman Empire for hegemony in Central and Southeast Europe
tilted the scales in favour of the Imperials, with the peace of Karlowitz bringing
Hungary and Transylvania under the firm control of the Habsburgs. This marked a
revival of the strategic interest in the entire Romanian space, the river Danube and
the Black Sea. However, the House of Austria did not profit alone from the slow
decline of the Ottoman Empire in the eighteenth century, but saw herself concurred
by a new eastern power Russia.
Throughout the eighteenth century, in order to profit as fully as possible
from a prospective disintegration of the Ottoman State, both the Russians and the
Austrians entered a series of wars with the Ottoman Empire, from which they
managed to round up their possessions to the detriment the Turks, who incurred
heavy territorial losses.
On this background, a soaring development of cartography focusing on the
Danube and the Romanian space was noted. The interest in this area only increased
with the advance the "Imperial Eagles" (zgriptorii, in the old Romanian texts) into
territories unknown until the eighteenth century. The formula employed is not a
metaphor. In fact, it relates to the concrete demarcation of the new borders with
plates bearing the image of the bicephal Imperial eagle. The symbol appears on the
peaks of the Carpathians and on the Danube, and it is represented as such on the
maps of the time.
As the accuracy and the number of maps were in direct proportion with the
political, military and strategic interest in the area, two distinct stages can be singled
out in the Austrian cartography of the Romanian space and the lower course of the
Danube.
A fist stage ranged from the beginning of the eighteenth century to 1738
and includes the first attempts to make a topographical delimitation, on scientific

www.dacoromanica.ro
 204 Ileana Cazan 14

bases, of the borders, as well as relatively accurate survey, especially of Oltenia and
the neighbouring territories.
The second stage began with the Russian-Turkish war of 1768-1774 and
lasted until the end of the century, being continued into the nineteenth century. It
was a time when Austrian cartography or the so-called Josephine surveys gained
precision, accuracy and exactness, and the number of maps became very high.
These were strictly secret military maps for the use of the army, kept in the
Archives of the War Ministry until the end of the nineteenth century, and only
accessible to the Austrian authorities.
The lapse of time between the two above-mentioned stages can be
explained by a shift of the political and military interest of the Empire towards the
West, with the House of Austria getting involved in the Seven Years War (1756-
1763). Upon the conclusion of this war, the Habsburgs became ever more
preoccupied with the rise of Russia, threatening to take control of the extra-
Carpathian area, the Danube Mouths, and even the Black Sea. This explains the
involvement of the Austrians, who did every effort to round up their territories in
1775 by the occupation of Bukovina. The political and diplomatic manoeuvres of
von Kaunitz and of Baron Thugut bore fruit and provided the Habsburgs with a
security zone at the border, coveted since the beginning of the eighteenth century.
This should have encompassed Oltenia at the border with Wallachia, and in
Moldavia, the region from Cerernu§ to the Milcov.
The plan could only be achieved partially, and in two distinct stages, the
incorporation of the last region, Bukovina, being of long duration. Which also
explains the richness of the material for the end of the eighteenth century.
The present paper dwells on the general features of Austrian cartography in
the eighteenth century and on the first representative figures until 1775, the last
quarter of the eighteenth century being a distinct period both in points of policy and
cartography.
The first surveys based on the scientific rules established by Dutch
cartography in the seventeenth century were made as early as the last decade of the
seventeenth century by Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730). Marsigli joined the
Austrian army in 1683, was one of the members of the Austrian delegation to the
peace of Karlowitz and, after the signing of the peace, became the head of the
commission appointed to mark the new borders of the two empires according to the
treaty of 26 January 1699.
In 1703 he concluded his mission and drew up a monumental atlas of the
Danube course which, very unfortunately, only came out in 1726. His impressive
work included 6 volumes of text, which came out of press at an earlier date, the
main edition being published in Vienna in 1698. Having fallen into disgrace,
Marsigli would only be able to publish his monumental work in 1726 (Pannonico-
Mysicus observationibus geographicis, asronomicis, hydrographicis, historicis,
physicis perlustratus et in sex Tomos digestus ab Aloysio Ferd. Coin Marsili, Socio
Regiarum Societatutn Prisiensis, Londiniensis, Monslepiensis, Hagae Comitatum et

www.dacoromanica.ro
15 Cartografia austriacii in secolul al XVIII-lea 205

Amstelodami). The work is an in-folio and contains an important number of

drawings: a. A general map of the Danube, at scale 1:850,000
b. A map of the Kahlenberg-Jantra section
c. Eighteen beautifully engraved drawings with the map of the
same section, at scale 1:100,000 (draw. 1-14 the Krhlenberg-
Orsova section, 14-18 the Or§ova-Jantra section.
After the war of 1716-1718, the Austrians managed to incorporate Oltenia
and, on this occasion, a map of the newly incorporated province was ordered by
Kaiserlicher Hof-Kriegs Rat to Count Steinville, commander of the Imperial troops
in Trasylvania. The work was commissioned to Friedrich Schwanz, a brilliant
military person and an excellent geographer. His merits earned him in 1725 a
promotion to the rank of Lieutenant Colonel and the title von Springfels, an
example of a nickname turned into a title of nobility.
The survey work began before November 1720, when Steinville died. The
map was completed before 1722 and was forwarded by Schwanz to the Ministry of
War in April 1723. The foreword to the accompanying report drawn up in Sibiu was
entitled Kurze Erkleirung und Bericht fiber die Diesseith des Alt-flusses gelegene
fiinff Districte der Keyserlichen Valachey, sive Valachiae cis Alutanae... The map
includes .three 63x58.5 crn sheets, glued to fabric (resulting dimensions, 126x117
cm). The down left title reads : Tabula Valachiae Cisalutane per Frieder :
Schwanzium Regiminis Heisteriani Capitaneus Ao. 1772
In 1738, starting out from Schwanz' map and drawing on the experience he
had gained in drawing the map of Tansylvania, Stefan Lutsch von Luchsenstein
tried to make a first Austrian map of the entire Wallachia. Unfortunately, his extra-
Carpathian attempt ended in failure. Tabula Valachiae Austriacae quidem seu Cis-
Alutane, per Fredericum Schwanzium geometricae commesuratae, Turcice vero seu
transalutane ex vetusto quodam exemplar desumptu combinata per Stephanum
Lutsch de Luchsenstein including 9 drawings in color of various dimensions, at the
scale 1:195,000, contains numerous flaws.
After 1763, the Court in Vienna became aware of the extreme importance
of correct maps, made after standardised topographic measurements. In the spirit of
the Austrian discipline, measures were applied to ensure the standardisation of
cartographic and topographic information, of common conventional signs, and
standard colours. It was additionally decided that surveys should be made at such a
scale as to include significant details and enable an easy reading of maps. The rate
adopted was 1 Viennese inch (0.0263 m): 100 steps, which corresponded to a
1:28,800 scale. Larger regions, to be presented in a smaller number of drawings,
were often drawn up at half scale, that is 1:57,000. This scale would be used for
topographic surveys in the Habsburg Empire until 1918. To this stage, also called
the stage of the Josephine surveys, date the maps drawn up after 1775, following
the annexation of Bukovina, a province formerly belonging to Moldavia, and in the
period of the war of 1775-1791. One should note that all these maps were for
military use and had a top-secret regime. As a result, they little contributed to the

www.dacoromanica.ro
206 Deana Cdzan 16

geographical knowledge of the Romanian space. On the other hand, these maps are
of an exceptional documentary interest to the present day researcher, given the
detailed descriptions of the surveyed regions and the host of demographic and
economic data they provide. As a result, they are an extremely useful tool in
reconstructing military operations and showing the evolution of the Austrian
topographic surveys of the extra-Carpathian Romanian territory.

www.dacoromanica.ro
 CERCETARI ISTORIOGRAFICE ISTORICI REPREZENTATIVI

DAVID PRODAN CENTENAR

CORNELIA BODEA

Festiviratile centenarului, David Prodan, care au avut loc la Cluj in 12 si

13 martie, au fost cloud zile de poveste; precum rdsplatei dupei fapta. DouA zile pline
inchinate aceluia care s-a identificat cu istoria neamului sdu, cu istoria tardnimii si a
pdmantului romanesc al Tramilvaniei. A fost evocat omul i profesorul, arhivistul si
bibliotecarul, editorul i istoricul. intr-un cuvant, a fost comemorat fenomenul
D. Prodan". I-a fost elogiata cu deosebire exceptionala sa autoritate stiintificA, cu
care a recuperat din uitarea de veacuri lumea i viata satelor transilvane, a realizat
capodopera inchinatA rdscoalei lui Horea si a urmdrit procesul afirmArii constiintei
de sine a poporului roman. I s-a dezvelit bustul sub bolta Arhivelor Statului. I s-a
oficiat parastasul, in Casa memoriald parastas slujit de cdtre preotii ortodocsi si
uniti impreund. S-a mers la mormantul sdu i i s-a depus o platformd intreagd de
coroane, cele mai multe cu panglici tricolore. S-au pastrat acolo minute intregi de
Deere...
Pe David Prodan, lumea stiintifica a Clujului istorici, discipoli, cadre
oficiale i admiratori I-au sarbdtorit si in 1991, la 89 de ani, cu fastul aniversdrilor
rotunde. Dar marele istoric nu s-a ardtat atunci. Intarziata pretuire nu I-a miscat.
Dimpotrivd, i-a adancit o rand veche. Profesorul i academicianul a rAmas
neinduplecat in schimnicia sa cdrturard, in care se obisnuise sd traiascd de trei
decenii; mai precis dupd indepartarea sa arbitrard de la catedrd, in 1962, si apoi,
treptat-treptat, ocolit in Academie de care ravnitori la preeminentA. Recunoasterea
academicd o primise, de fapt, pe merite stiintifice: la 46 de ani era membru
corespondent §i la 53 membru titular. Cdtd vreme a avut cu eine sd-si impArtAseascd
izolarea, profesorul", istoricul" i cdrturarul" a indurat-o cu stoicism, arborand
doar o detasare suverand fata de toate deseraciunile din juru-i. Singuratatea 1-a
coplesit numai and tovardsa vietii sale a plecat pe drumul fArd intoarcere. Un an si
patru luni solitarul Prodan a devenit si mai retras, Idsand sa pdtrundd in casa sa
numai lumea gandurilor proprii, lumea manuscriselor si a studiilor sale transilvane.
De aceea a refuzat cu obstinatie si la aniversarea nonagenard din 1992 sa. se
desprindd de ele i sa se lase sarbatorit.
A fost totusi atunci o vizitd oficiald pe care a primit-o. A si fost in fapt o
sa zicem, in care presedintele tArii a venit sä aducd omagiul tArii
insAsi, marelui istoric al Romaniei, iesit din tardnimea darzd a Apusenilor...
Din partea Academiei i-a sosit, pare-se, o telegramd de felicitare!
Iertatd-mi fie iesirea din tAcerea celor zece ani trecuti de la 1992,
destdinuind astdzi replica Academicianului octogenar, dupd citirea medalionului

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4, p. 207 219, 2002

www.dacoromanica.ro
208 Cornelia Bodea 2

aniversar pe care i-1 inchinasem atunci in Academica". M-ai fi impacat cu

Academia, dacd l-ai fi citit in Auld..."
ingaduiti-mi astfel sä-i talmacesc gandul ca fiind un legat testamentar, pe
care sa-I implinese in fata dumneavoasträ, sub cupola Academiei. SA ma simt eu
insAmi rdsplatitä academic de acest prilej centenar, pentru a-I evoca si a arata cã lui
David Prodan i-a fost hardzit supremul privilegiu de a ddrui poporului roman o
operii-triptic; o opera care in rezuhate a atins monumentaluL CA el, urmasul
iobagiilor de odinioark 1) a descris iobagia i problema iobeigiei, ca nimeni altul
cu torta aprinsd din aceleasi imbolduri ancestrale, 2) a cautat urmele lui Horea si
ale rAsculatilor sdi, din sat in sat, din domeniu in domeniu, din comitat in comitat,
document cu document, 3) a descifrat si a interpretat cu aceeasi meticuloasa
perseverenta i profundä intelegere ideile din Supplex Libellus Valachorum farul
menit sa strajuiasca de la capatul unui secol urcusul istoric romanesc pe treptele
emancipArii nationale din secolul urmator...
Uimeste de la inceput bogatia informatiei acumulatA in volume intregi
expuse astAzi drept märturie, cele mai multe aparute la Editura Stiintificd §i
Enciclopedica volume ordonate sistematic printr-o muncd solitard si anevoioasa.
Muncd in care David Prodan a investit mai multe zeci de ani din viata sa si a scrutat
mii de metri liniari de material documentar depistat i scos la lumina din marile
fonduri de arhive. Interesul predilect pentru istoria vazutd de jos, pentru taranimea
transilvand, a prevalat in fata tuturor greutatilor si a eforturilor impuse de
complexitatea tematicii, ca si de cantitatea materialului inedit in proportii
covarsitoare. El, fiul de tdran din Cioara (azi Säliste, judetul Alba) satul cu adanci
rezonante istorice de pe vremea razvratitului calugär Sofronie a studiat si a descris
raporturile dintre tärani i nobili asa cum s-au reflectat ele in scriptele vremii: in
urbarii sau conscriptii urbariale, in inventare de bunuri acumulate la curti i cetAti
feudale, in socoteli de venituri i cheltuieli, in registre de dijme si in alte multe acte
aferente. Pe baza lor, a urmärit viata materialà cotidiand a tarAnimii: felurile de
sarcini feudale (taxe, prestatii, daruri, dijme) cerute iobagilor; monopolurile
senioriale (mori, crasmärit, vami, macelarit, pescuit, vanat) i ate alte surse de
venit nobiliar; obligatiile publice ale iobagului (militare, fiscale, slujbe la cetati, la
poduri, cAräusii, gazduiri de persoane oficiale). intr-un cuvant, toate legiuirile
apasätoare care au institutionalizat serbia de dupd räscoala din 1514.
in aceastä cercetare a raporturilor feudale scria autorul in 1967 ne-am
propus sä urmärim nu lupta iobagimii impotriva stapanilor ei feudali, formele sau
izbucnirile ei violente (acestea sunt de acum destul de bine cunoscute si des tratate
de istoriografia curentd), ci cursul general al vietii cotidiene materiale, munca de
toate zilele, care vehiculeazA dezvoltarea istoricA, raporturile muncii care genereaza
lupta. Scopul primordial al investigatiei a fost astfel continua citatul sa stabilim
corect si in cifre cat mai bine faptele, cdci numai pe fapte bine stabilite se pot
intemeia interpretdri, judeati istorice valabile. Faptele, si cat mai multe, ansamblul
de fapte trebuie sA fie temeiul solid al oricdrei generalizAri" (Iobeigia in
Transilvania in sec. XVI).

www.dacoromanica.ro
3 David Prodan centenar 209

Wä cu alte cuvinte mobilul, conceptia, convingerile care i-au strajuit

alcdtuirea si prezentarea reald, autenticA, a unui larg capitol de istorie sociald si
economicd româneascd. La durarea unei astfel de opere au fost puse in joc atribute
si calitAti ce nu se pot gäsi inmAnuncheate dee& la mari distante de timp si la
indltimi de piscuri... in istoriografia romfineased ele au fost intrunite in autoritatea
stiintificA a lui David Prodan. S-a apreciat pe drept cuvAnt ca. ceea ce a realizat el in
anii '60, cu mijloace benedictine, pare sd-si fi aflat loc in preocupdrile Apusului
abia in anii '80, cu unelte si mijloace mai moderne.
RecuperatA din uitarea de veacuri, tema intdia, micro-istoria satelor iobage
transilvane vorbeste prin scrisul lui D. Prodan analitic si generalizator totodatA
la care se face apel cu egal folos atat in probleme speciale de istorie localA, de drept
international, cat si in lucrari largi de sintezA.
Din bogatia cuprinsului semnaldm doar cAteva repere pentru exemplificare:
Urbariul domeniului ceteitii $iria spune profesorul e deosebit de
important. Inainte de toate prin vechimea lui; se numard printre primele documente
de acest fel privind teritoriul tArii noastre. E important prin intinderea lui: inscrie pe
86 de pagini 121 de localitAti, targuri si sate; e important apoi prin cuprinsul lui: el
inscrie nominal pe toti supusii domeniului si le inregistreazd si indatoririle feudale.
$i, in sfarsit, e important pentru cA satele inscrise, cu cAteva exceptii doar, sunt in
mash' romAnesti satele din fostul comitat al Zarandului" (Iobeigia in Transilvania).
Pentru Domeniul ceteilii Ciceu, fost si domeniul lui $tefan cel Mare, al lui
Bogdan, Petru Rams, Alexandru Lapusneanu si al altor domni ai Moldovei,
D. Prodan a inventariat pe larg veniturile de la cele 63 de sate apartindtoare (printre
care 48-50 romiinesti, 13-15 unguresti sau cu amestec). Comentariile prodaniene
subliniazA cd stApdnirea domnilor Moldovei si-a lAsat urmele, se pastreazA
episcopia de Vad si mAnAstirea. $i astfel... in satele romfinesti sunt Ina vii
institutiile vechi românesti".
Exemplele pot fi sporite lard numAr din domeniile Chioarului, Cetatea de
Balta, Cehu-Silvaniei, Bihor, Baia Mare, Abrud, TAsnad, ZalAu, Seini, Tara
Oasului, Satu Mare, Cluj-MdnAstur, $imleu, salinele din Maramures, Beiusul si cite
altele.
Cele mai multe pagini de studiu si izvoare peste 2 000 de pagini! sunt
rezervate Tarii Rigaraplui (sau Tara Oltului); aceastd tail, at& de romdneascd,
asezatd drept in inima tarii, sub sira spindrii sale, cu rolul ski de temelie in
constituirea Tarii Românesti si a tarii noastre insAsi". Aici, fiinta si institutiile
românesti s-au perpetuat impreunA cu caracterul tArii atAt de românesc pAnd la
capdt" (Din istoria Transilvaniei, 1991).
Volume le sale de studii si documente cuprind largi mArturii si pentru
cronica internd a Domeniului ceteitii Hunedoara §i pentru fierdritul hunedorean
cultivat de secole de romanii padureni. Domeniul de bazA al lui lancu de
Hunedoara a fost unul din cele mai mari domenii ale Transilvaniei medievale".
Dupd moartea primului Corvin, domeniul a trecut prin mai multe stApdniri pdnA sA
ajungd proprietate a Fiscului (austriac). Suprafata lui a variat in decursul anilor. Pe

www.dacoromanica.ro
210 Cornelia Bodea 4

la 1480-1510 avea peste 150 de targuri si sate din Hunedoara si Caras-Severin; prin
1681/82 doar cloud targuri Hunedoara i Hateg si 31 de sate. Prin cercetdrile lui
D. Prodan se cunosc fazele productiei fierului in secolul al XVII-Iea: extragerea,
topirea, separarea fierului, prelucrarea, valorificarea lui (Anuarul Institutului de
Istorie" din Cluj, 1958/59; Din istoria Transilvaniei, 1991).
Pentru frdmantatul secol al XVIII-lea, D. Prodan deschide caldtorului
potential cloud' cdi de acces spre lumea chinuitd a iobágiei; cloud cal alese la distanta
de timp si de loc. Una infatiseazd munca iobageascd in comitatul Tfirnaver, la
1726; alta iobagia in domeniul Bali de Aries", asa cum arAta ea in 1770. Lang
acestea, si o privire de ansamblu, cu creionAri generale despre judele sau primarul
satului: cel mai insemnat demnitar al satului in trecutul iobagesc", dar ajuns sa fie
cel mai putin ravnit pentru poziOa sa! De ce? Reflectia amard a lui D. Prodan e cä
in servitute demnitdtile i ele se prefac in servituti; se pervertesc i ele, in
consecintA, nu numai in mijloace de asuprire, ci si in apdsätoare i nedorite sarcini"
(Jude le satului iobagesc in Transilvania in sec. XVII fi XVIII).
Documentar, märturia despre gradul de umilire la care ajunseserd sa fie
supusi juzii satelor provine dintr-o comund clujanA. Mai dedemult, birdu (primar,
jude) in sat, -lard mare fried nu se aseza nimeni", spune textul (FricA, de dregdtorii
cornitatului care pe jude pentru putind greseald 11 bateau, cu toiege, cu nuiele etc.").
Dar sa citdm in continuare: A-1 bate pe om de varsfa asa cu nuiele, peste trupul gol,
a se dezbrdca omul mare, bdtran, cu muiere si cu prunci, inaintea norodului, era cea
mai mare rusine; si a-I bate cu sbicele peste trupul gol. Totusi, birdul, care era capul
satului i purta nume de mai mare in sat, aceastã rusine i batjocurd auta, de fried,
sä o sufere; deci din pricina i frica aceasta, fall mare fried, fard mare sild nimeni
birdu nu se puné. Pentru aceasta face stalp in mijlocul satului, pe care dupd
indltimea omului, mai mare au mai rnic om, II sfredeleste stalpul acela i baga pArul
capului, chica celui ce nu vrea sd fie birdu, si bate cui in hudd §i-i strange acolo
pArul in hudd cu cui i astfel il tine o zi si cloud, si mai mult,.pand ce fAgdduia cd va
primi birairea..." (Ibidem, p. 312).
Ultimelor decenii ale secolului al XVIII-1ea, cu deosebire vremile cumplite
de la 1784/85, le-a inchinat eforturi aparte, indelung sustinute. Reiscoala lui Horea a
fost, de altfel, prima Wald' fundamentalA in preocuparile istoricului transilvan. Cu
Reisunetul lui Horea in comitatele Cluj 0 Turda s-a impus ca doctor in Litere si
Filosofie, in 1938; cu anul rdscoalei si-a inceput marile investigatii in evul mediu
romanesc.
Capodopera realizatA dupd patru decenii de la prima lucrare este o
rejudecare la scard mult mdritd a irnensei documentatii, ilustrand prima zguduire
puternia a oranduirii feudale din cuprinsul tarii" si prima afirmare violentA a
constiintei de sine a poporului roman din Transilvania". Versiunea publicata in
1978 repetatd pentru bicentenarul din 1984 si in 1998 filmeazA pe un lung
metraj istoric, de 1400 de pagini, cu maxim respect al adevdrului, ridicarea
iobagilor in toate fazele ei: geneza, premisele istorice i frdmantArile din Muntii
Apuseni; preludiul; desfAsurarea rdscoalei; reactia nobilimii si a oficialitatii;

www.dacoromanica.ro
5 David Prodan centenar 211

prinderea capilor; marea anchetd; consemnarea si executia lor; bilantul si

consecintele; rAsunetul in timp i spatiu.
Din Prefata in care istoricul vorbeste deopotrivA ca metodolog,
teoretician, ganditor si dascAl retinem Ca marea problemä a restituirii si recuperdrii
istorice in Rliscoala lui Horea a constituit-o nu lipsa de documentatie, ci dimpotriva
abundenta ei coplesitoare. Dificild e stapanirea unei asemenea mase de material,
ierarhizarea lui valorick audierea si confruntarea a cat mai multor marturii daed nu
a tuturor, deducerea adevärului din multiplicitatea i neconcordanta lor. Nu e deloc
comodA mfinuirea balantei", apreciaza autorul.
Ca lui, marelui David al Romaniei, i-a fost ward sau grea invingerea
colosului documentar, opinia cititorului sau a cercetatorului poate fi una sau alta,
dupd situatii. PArerea generala insA, care famane invariabil aceeasi, este cA in
rezultate D. Prodan a atins monumentalul.
Tot dintr-un rar intalnit spirit obiectiv, D. Prodan socoteste lectura lucrArii
sale a fi incomoda", neconfortabild". Dar o justified pe deplin prin acomodarea ei
cu desfasurarea insasi a räscoalei. Aceasta, ca orice izbucnire de masä e
tumultoasa., stufoasa; o aglomerare, o incAlecare in timp i spatiu de fapte mari sau
mici, individuale sau colective. Rupte odatd zagazurile, elementele se precipia ca
revArsdrile de ape tulbure, pe albii largi, nedefinite. Se precipitd elementar, intr-un
iures difuz, nestäpanit, greu de domesticit ca sa devind «agreabib) la citit". Scrisul
sau, o spune singur, nu a cautat efectul beletristic, ci sa facd simtite si prin
expunere, masele in miscare". Momentul atat de gray si in desfasurarea si in
finalitatea lui in viziunea prodaniana cere participare la suferinte, nu lecturd de
agrement, nu o lecturd care sa placd". N-am inteles II citez din nou sä
indulcesc sau sá ocolesc nimic din ceea ce s-a petrecut, nici lumini, nici umbre, nici
violente, nici atrocitAti. Am socotit sä prezint, cat mai veridic, imaginea intreagd in
toatd nuditatea ei. $i aceastA nuditate poate soca adesea simtamantul comun".
$i totusi nu e nici o exagerare in a spune Ca parcurgandu-i opera, pe
portiuni, pe capitole sau i la intamplare, cititorul, ca si cercetAtorul, se desprinde
greu de atractia continutului, ca si de vraja emotionala a modului de prezentare.
Inainte de a-si indrepta pasii spre drumurile de tail si de munte ale
rdscoalei, D. Prodan i-a indicat locul ce-i revine in cronologia majord a istoriei
generale; i-a marcat prezenta pe harta evenimentelor de rdsunet din Centrul i Estul
Europei; i-a cautat rädacinile adancite in zgura neagrA a serbiei, in agravatele
raporturi dintre stapani i iobagi; a urmärit mugurii notiunii de neam romanesc, de
natiune romand" in deplina lor crestere (Reiscoala... Premise istorice).
Urmasul iobagilor de odinioard a reconstituit mersul rdscoalei lor, pornind
cu ei alAturea din pArtile Zarandului, pe Mures in jos in comitatul Aradului; pe
Valea Streiului in Tara Hategului; pe Mures din nou, la Deva; in Munti pe Crisul
Negru, la Baia de Cris, la Brad; in comitatul Albei, la Abrud, la Bucium, la Mogos;
de-a lungul Ariesului, in crestetul Muntilor la Albac, la Cfimpeni, Lupsa, Baia de
Aries si mai departe prin SAlciva la Turda si in ate alte locuri Inca. Caracterul
intru totul tarAnesc al rAscoalei e personificat de Horea Insui. Intru totul taran, el

www.dacoromanica.ro
212 Cornelia Bodea 6

n-a depA§it cu nimic marginile tardnescului, nici ca stare, nici ca imbrdcdminte, nici
ca pregdtire, nici ca mentalitate". $i totu§i Inca in viatA find, a sältat pe treptele
legendei, e «craiul», «impdratul» chemat sa-i mantuiascA de robie. Horea realul e
potemat de Horea imaginarul, depd§it, construit, mdrit pand Ia... consecintele ultime
ale imaginatiei populare in plina explozie" (Din istoria Transilvaniei, p. 352, 353).
Pe aria intinsd a rAscoalei §i in momentele ei cumplite, D. Prodan a cantArit
amarul §i obida, i-a mdsurat deziantuirile, mania §i patima, tot dramatismul
individual §i colectiv.
A vAzut i s-a convins Ca räscoala lor s-a facut cu violent-a §i cruzime, nu cu
conveniente. Dar a vdzut §i 1-au iniFat atatea alte gesturi pornite dintr-un strdfund
uman, din generoasa omenie a acelora§i iobagi.
A vdzut §i a rdmas uluit in fata martiriului de la Alba Julia, a§a cum a rAmas
atunci multimea iobagilor adu§i acolo cu sila. A tresdrit, a§a cum vor fi tresdrit §i cei
ce vor fi auzit din gura lui Horea singurele cuvinte, rostite mesianic: Mor pentru
neamul meu" (Ich sterbe fiir die Nation, au consemnat martorii germani
momentul acela suprem).
A tresdrit §i atunci and el insu§i a citit in izvoarele §i stampele vremii
inscriptia Horea Rex Daciae ce a fost atribuita capului rdscoalei, in deradere,
dar care mai apoi a devenit simbol.
Cea de-a treia mare temd din tripticul istoriei sale transilvane e Supplex
Libel lus Valachorum. Ea s-a inchegat prin muncd paralela. Prima editie a aparut in
1948, la zece ani distantd de la prima carte despre Rdscoala lui Horea (apdrutA in
1938) §i in acela§i an cu prima carte despre Iobagie. $i tot ap le-a desAvar§it
monumental: Iobeigia in 1967 §i 1970, Supplex-ul in 1967 §i 1984, Reiscoala lui
Horea in 1978 si 1984.
Analiza i justificarea istoricd a monumentului de la 1791 le-a contopit cu
naterea §i evolutia notiunii de natiune romArca" §i a§a impreunA le-a adus in albia
Iarga a luptei de indoitd emancipare a poporului roman. Urmandu-i cursul de la
izvoare spre varsare, din afluent in afluent, din vad in vad; a trecut in drum pe la
vadul lui Mihai Viteazul din 1600; s-a oprit indelung cu vibrant respect in fata
episcopului Inochentie, deschizdtorul luptei politice romane§ti; a urmdrit miFarea
calugdrului Sofronie, cel din satul naterii §i copildriei sale; a p4it mai departe
mdsurand cu ochii mintii spectrul larg al reformismului iosefinist cu toate
consecintele sale §i pentru romani; a depAnat din nou firul rdscoalei lui Horea,
sensul ei social, sensul national; atitudinea intelectualitatii romane fata de masa
poporului propriu, fatd de lupta lui. A zdbovit in lungi meditatii despre ideile noi
social-politice ale timpului: luminism, I ibertate, egalitate, drepturile omului,
suveranitatea poporului, in Franta cu deosebire; difuzarea lor in Ungaria, in Polonia,
Rusia, la sarbi, la croati, la cehi, slovaci; receptarea lor la noi, in Tara Roinaneascd,
in Moldova, in Transilvania. Intrebdrile II främântä: e Supplex-ul indreptat numai cu
fata spre trecut? e Supplex-ul un act revolutionar?, ca sä ajungd la concluzia cd:
Supplex Libellus nu e nici o aparitie subita, nici un produs al unor influente venite
din gait. Dupa cum nu e nici un produs al Unirii [religioase], nici al luminismului

www.dacoromanica.ro
7 David Prodan centenar 213

si nici al Scolii Ardelene. E rezultatul firesc, logic, al unui indelung proces de

dezvoltare a poporului roman din Transilvania, a poporului roman insui. El
constituie doar un moment capital, definitoriu, intr-o lunga i surprinzator de
consecventA lupta nationala. E rezultatul lungului proces de formare a «natiunii
romane», in luptA cu cele trei natiuni politice i patru religii recepte care constituiau
sistemul politic al Transilvaniei, al procesului direct de coqtientizare a fiintei si
telurilor sale".
Supplex Libellus nu a fost dec.& o nouA etapd in lupta deschisa. Sub
regimul sever al reactiunii care a urmat, firul actiunii politice nu a atins proportiile
vijeliei de la 1784. Totu§i, spune tot invAtatul istoric,Supplex Libellus nu inceteaza
sa fie activ, e de acum farul cAlauzitor, care nu mai e pierdut din ochi". Se simte din
plin la 1848, se afirma integral in Memorand-ul de la 1892.

Am ajuns la sfai*tul acestor pagini. in 1991 §i 1992, la bicentenarul

Supplex-ului si la centenarul Memorand-ului nonagenarul D. Prodan s-a putut uita
inapoi cu mfindria misiunii de istoric slujitA cu har, pricepere i devotament. Dar
istoricul nu a putut inchide ochii pamanteni pana nu i-a mai rotit o data recapitulativ
peste intreg spatiul i timpul istoric transilvan, cuprins odinioara in volumul Teoria
imigratiei. Imboggtit in fapte §i argumente, 1-a lasat urma§ilor drept un vade mecum
pentru Transilvania cj iar Transilvania.

(Comunicare prezentatá la Sesiunea viintijica" organizatá de Academia

Romeind cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nagerea istoricului David Prodan)

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 PRINCIPATELE ROMANE $1 RUSIA - STUD!! DOCUMENTARE

'48-UL ROMANESC $1 ACTIUNEA REPRESIVA A RUSIEI.

COMPLETARI DOCUMENTARE
MARIAN STROIA

intr-o dimineatA de la srarsitul lunii octombrie 1848, pe biroul de lucru al lui

Alexandr Osipovici Duhamel, consilier de curte, general-maior i, mai presus de toate,
comisar-general al Rusiei in Principatele Rombe, era depusa o listA cu 206 pozitii. 150 de
ani dupa aceea, lista, pdstratA cu scrupulozitate in Arhiva Politicii Externe a Imperiului Rus
din Moscova, era descoperitd acolo de un tank si inimos cercetAtor din Republica Moldova,
Ion Varta, si introdusd in eircuitul stiintific prin includerea sa in volumul de documente
publicat in 1998 de amintitul istoric*.
Parafrazand titlul unui film american de succes din ultimii ani, lista lui Duhamel
cum o vom numi de acum inainte mi-a atras aterrtia atunci cAnd am parcus volumul
respectiv prin faptul la prima vedere nerelevant cd era printre putinele, dacd nu cumva
singurul, document transpus dupa original, din si in limba rusai.
In fapt, lista, fascinantd prin elementele de insolit si noutate informationald,
continea In cele 206 pozitii un numb. de 215 persoane, pe care autoritAtile ruse de ocupatie
le arestaserd, in intervalul 20 septembrie 30 octombrie 1848, in cadrul activitatii de
pedepsire necrutatoare a participarii lor la revolutie.
Asa cum rezultd din corespondenta ulterioard a inaltului demnitar rus cu
colaboratorii sai apropiati i cu superiorii sAi directi de la Sankt-Petersburg, numerosul grup
al celor arestati a fost intemnitat in celulele mAndstirii VAcdresti, devenitA loc de detentie
pentru delincventi i loc de incarcerare pentru participantii la revolutie.
De ce sptmeam cd lista lui Duhamel reprezintd pentru noi un mare grad de interes?
Aceasta datoritd faptului cd ea nu este numai o lista (aranjatd in chip aleatoriu si evident
nealfabetic) de nume de participanti. Cu exceptia a 43 de persoane, asupra cdrora ne vom
referi in final, la celelalte 172 este mentionat domiciliul stabil (hanul de resedintd sau
cartierul de provenientd) si, acum urmeazA lucrul cel mai semnificativ, motivalia arestdrii,
precum ci locul de muncd definut in momentul arestdrii.
Din acest punct de vedere, parcurgerea cu atentie a capetelor de acuzare care se
aduc fiecdruia dintre cei retinutti rn-a determinat a emite, Inca de la inceputul analizei de
fatA, presupunerea plauzibild, in opinia mea cd formularea acestor invinuiri de cdtre
anchetatori nu a putut fi rezultatul cleat a cloud posibilitati: fie acela al unei supravegheri
politienesti, fie acela al unor denunturi personale. izvordte din varii motive. De altfel,
semnalfind o situatie similard produsa in provincie la mijlocul lui septembrie 1848,
cunoscutul editor de izvoare i analist al evenimentelor C. Colescu-Vartic sublinia in 1898:
"La RAmnic ca si la Buzau, rusii aveau intr-adevAr lista aproape completa a celor care

Cf. Ion Varta, Revolufla de la 1848 din Prue Rom:Me. Documente inedite din arhivele ruseqti,
ChisinAu, 1998, doc. 214, p. 340-348.
I Ibidern, p. 345.

"Revista istoricA", tom XIII, nr. 3 p. 215 219, 2002

4,www.dacoromanica.ro
216 Marian Stroia 2

trebuiau prigi ca prieteni ai ideilor constitutionale. Le-o daduserd amicii lor reactionari,
care nu conteniserd un moment de a sta in relatiuni cu agentii muscale§ti"2.
Aceasta ne duce la ideea cd, de§i probabil organismul politienesc din acea vreme a
fost epurat in mare i inlocuit cu elemente provenite din randul fidelilor revolutiei, cei
licentiati si-au continuat, in virtutea reflexelor profesionale, meseria de bazd.
De aceea, credem cd numai asa se pot explica invinuirile foarte precise i minutios
nominalizate aduse majoritAtii celor intemnitati, care, prin compozitie i actiune practica,
reprezentau un veritabil eplon II al elitei revolutionare din Tara Romaneascd. Asa, spre
pita, la pozitia 100 apare invinuitul Petko Pico lo care, potrivit plasticei investigatii si
invinuiri, "a fost la Mitropolie dupd sf. Neofit; I-a intrebat cu indrAzneald pe Mitropolit
«unde-s ru§ii?» §i unde a jurat pe Campia Libertatii". "A fost §i deputat de Giurgiu"3, se
incheia microactul de acuzare
La loc de frunte sunt plasate acele persoane considerate de ocupanti cd ar fi jucat
un rol important in revolutie §i, ca atare, prezentand un grad mare de periculozitate. Acesta e
cazul serdarului Alecu Izescu (ce figura la pozitia 1 el deschide de fapt lista) §i al pitarului
Nicolae TAtdranu.
in ceea ce-I privqte pe Izescu, acesta era "din numarul acelora care au alcdtuit
Constitutia; iar pentru rdsplatirea sa, prin Jurnal al Guvernului nelegal constituit (aceasta e
titulatura folositd de ocupanti pentru guvernul revolutionar n.n.) a fost numit ispravnic in
judetul Buzdu"4. Aceegi culpd se retinea §i in sarcina lui Nicolae TAtdranu, care, potrivit
anchetatorilor, "a actionat pentru revolutie chiar inaintea declagdrii ei, drept care ca
rdsplata a fost numit de nelegalul guvern ispravnic al jud. Teleorman"5.
Dintre participantii la revolutie aflati in lista lui Duhamel trei sunt incriminati
pentru participarea la ga-numitul episod al "distrugerii caselor" din Bucure§ti. In fapt este
vorba de Costache Ceasornicaru, de la prAvAlia lui CAlifaru (poz. 125), de lacovache
Bogasieru (poz. 159) §i Bucur Precupetu (poz. 183). Din trio-ul mai sus mentionat, in opinia
anchetatorilor cel mai culpabil pare a fl Precupetu, in dreptul cdruia figureazd mentiunea:
"(...) in timpul revolutiei a fost numit ajutor pe langa §eful politiei §i a comandat distrugerea
caselor (... y'6.
latd cum descrie episodul mentionat mai sus C. Colescu-Vartic, relatare care ne
ajutd sd ne facem o idee despre cele intfimplate, dar i despre faptul cd, in mod cert, cei trei
nu aveau cum §i nu puteau fi singurii infdptuitori: "Mi§carea din ziva de 30 iunie nu mai
fusese insd asa de lini§titd cat cele din zilele de 11 §i 19. Excesele zbirilor Cdimdcdmiei
indarjesc pe multi §i, in timpul mi§cdrii casele cdpitanului Costache, ale lui Zosima,
secretarul lui Neofit, Em. Baleanu, Herescu §i ale protopopului din Bati§tea fu.ra stricate,
mobilele rupte i aruncate afard. De§i se trase asupra poporului cloud focuri de puKA din
casa Herescului, nici o persoand nu ft insa atinsd. De asemenea nimic nu fu jefuit, nici furat,
ci poporul se multumi cu stricarea lucrurilor"'.
Un important segment al celor arestati ii datora prezenta pe lista lui Duhamel
apartanentei la Garda Nationald, important organism civic de aparare a cuceririlor revolutiei.

2 C. Colescu-Vartic, 1848. Zile revolutionare, Bucure§ti, 1898, p. 436.

3 Ion Varta, op. cit., p. 346.
41bidem, p. 340.
5
Ibidem, p. 344.
6 Ibidem, p. 348.
7 C. Colescu-Vartic, op. cit., p. 223.

www.dacoromanica.ro
3 '48-ul ronuinesc i acfiunea represiva- a Rusiei 217

o evaluare sumara ne arata ca in aceasta categorie intrau 33 de persoane, dintre care

20 membri simpli ai Garzii Nationale, iar 13 erau ofiteri si subofiteri in amintitul organism.
Cu deosebit interes constatam prezenta in document a unor cunoscute personalitati
ale culturii i civilizatiei romanesti moderne. Astfel, la pozitia 85 este inregistrat "paharnicul
Grigore Alexandrescu, director de sectie la Secretariat", iar acuza "orator prin cluburi".
Retinerea cunoscutului poet alaturi de ceilalti arestati ne dovedeste astfel in chip
incontestabil inconsistenta evaluarii acute in 1979 de Aneta Stan, cand a sustinut Ca:
"Rezerva lui Alexandrescu fata de evenimentele revolutionare ale anului 1848 nu se
datoreste numai apropierii poetului de domnitor, cat mai ales firii sale moderate, usor
sceptice, inclinate mai mult spre reflectie deck spre actiune"8.
Deloc surprinzatoare, prin prisma datelor pe care le detinem in prezent, este si
prezenta pe lista, la pozitia 192, a doctorului Nicolae Kretulescu. Dupa cum este stiut, acesta
a participat la lucrarile pentru intocmirea noii Constitutii, iar la 4 august a fost numit,
printr-un decret al Locotenentei Domnesti, "revizor pentru administratia din Valahia Mare".
In aceasta calitate el a efectuat inspectii in unele judete, precum Prahova, Dambovita si
Mused, Pacand cu acest prilej propaganda pentru reforme, mai ales in problemele taranimii.
Dr. Kretulescu a facut parte si din delegatia de notabilitati care, impreund cu Locotenenta
Domneasca, s-a prezentat la 13 septembrie 1848 in fata comisarului otoman Fuad-efendi,
pentru a discuta despre situatia politica si a gasi o cale de compromis9 .
in fine, doua prezente insolite in lista sunt reprezentate de pozitiile 106 si 206. La
cea dintai figureaza loan Dumitriu din mahalaua Domnita Masa. Potrivit incriminarii
oficiale, acesta a fost "revolutionar inrait". in plus i se imputa ca a compus piesa de teatru cu
numele Douti sute de cervonefi sau cele trei corvezi zilnice, reprezentata la teatru in vremea
revolutiei'°. Acest episod ne indica ca Wile de spectacole din urbea damboviteana au fost
utilizate atunci pentru actiuni de propaganda revolutionara sau spectacole cu continut si
tenta patriotica. Tot ca o curiozitate, specificam la pozitia 206, prezenta unui alogen,
italianul Montrezari, in dreptul caruia 0am mentiunea incriminatoare "actor, tank
propagandist, a dirijat construirea de baricade"".
Nu-i mai putin adevarat ca revolutia victorioasä si-a rasplatit fiii credinciosi si
loiali. 54 de persoane de pe lista, drept recunoastere a meritelor in revolutie, sunt numiti de
"nelegalul guvern" in functii de mai mare sau mai mica raspundere in politie, in aparatul
administrativ i judecatoresc, in administratia judetelor limitrofe sau in schema ministerelor
nou infiintate.
Dar care sunt meritele concrete ale acestor personaje? Lista Jul Duhamel ajuta sa ne
edificarn i asupra acestui aspect. Sa luam, la intamplare, din enumerarile sale: Ionita 5i
Dimitrie Lipscanu (poz. 103, 104), tipau in trasuri pe ulita cu steaguri sa traiasca Constitutia
si sa fie distrusi aristocratii; Nae Berescu (poz. 11), a mers pe strazi in pantofi albi cu
catarame, a injurat pe aceia pe care-i considera aristocrati si a fluturat steagul; Ionita
Lacusteanu (poz. 116) de la Mihai Vocla, "propagandist si striga pe strazi sa se distruga toti
aristocratii".

8 Cf. Dicfionarul literaturii rotmine moderne, Bucure*ti, 1979, p. 25.

9 G. Barbu, Nicolae Krefulescu, Bucumti. 1964, p. 124-137.
10 Ion Varta, op. cit., p. 346.
II Ibidem, p. 348.

www.dacoromanica.ro
218 Marian Stroia 4

Interesantd este si conduita arestatului de la pozitia 51, Stefan VlAdescu. Potrivit

actului de acuzare, el si-a terorizat i speriat vecinii pentru ca acestia sd-i dea un atestat de
revolutionar, pentru a putea fi numit cornisar in Politie 12.
In fine, adaugam cd 43 de persoane de pe lista lui Duhamel (poz. 163-205) nu au in
dreptul numelui nici o mentiune, nici referitor la adresd, nici la faptele pentru care fuseserd
retinuti. Aceasta ne determind sd apreciem cd o parte din obiectille formulate de viitorul
domn al Tarii Romanesti, Barbu Stirbei, intr-un memoriu adresat la 31 decembrie 1848
comisarului general rus, erau intr-o anumitd mAsurd justificate. In acest sens, in
memoriul amintit mai sus, Barbu Stirbei mentiona: "In revansa, si in scopul de a se da
satisfactie justitiei, s-a procedat la arestarea a vreo doud sute de indivizi, adunati de pe
strdzi; majoritatea complet necunoscuti si care, pe cat posibil, nu pot nici sti nimic i nici
releva nimic anchetatorilor"13.
Aceastd reactie de protest a lui Barbu Stirbei nu va determina autoritatile ruse de
ocupatie sd-i pund imediat in libertate pe cei in cauzA.
De altminteri, pe Fang Comisia de cercetare a activitatilor revolutionare, instituitd
de cele cloud puteri ocupante la Bucuresti i legiferatd prin decretul nr. 1047 din
18 noiembrie 1848 de ate Caimacamie'4, au existat i incercari de a se crea institutii de
acelasi tip in provincie, la Craiova i Tdrgoviste, care insd nu au fost fmalizate.
Treptat, elanul vindicativ al ocupantilor incepe sd se domoleascd. De altminteri,
Inca de la revenirea in Bucuresti, fostul consul general al Rusiei, K.V. Kotzebue, declarase
intr-o conversatie cu consulul francez Segur cd: "Acestea sunt desigur, niste rigori salutare.
Trebuie mentinutd o anume teroare pentru a impiedica un numdr mare de oameni sa se mai
amestece. In rest, toatA chestia aceasta nu va dura mult timp"I5.
In plus, desi actionau intocmai ca intr-o tara ocupatd i supusd literalmente stdrii de
asediu, ocupantii taristi nu puteau face totusi abstractie de pozitia puterii suzerane, Poarta
otomand. Cum raporturile dintre cele cloud puteri reprimatoare erau in acel moment destul
de incordate si nu doreau sa impingd lucrurile pand la un conflict deschis, rusii erau
interesati in gasirea unor solutii de conciliere.
De aceea, spre marea sa dezamAgire, principalul satrap, A. 0. Duhamel, raporta la
30 noiembrie (s.v.) 1848 cancelarului K.V. Nesselrode, cu evidentd insatisfactie, faptul cd
fusese informat cd "asa cum am prevazut Poarta s-a grAbit sd adopte contraproiectul de
instructiuni adresat lui Fuad, redactat de d-I Titov prin care Guvernul otoman nu recunoaste
cleat cloud categorii de vinovati i anume cei care au ars Regulamentul organic, precum
cei care s-au opus cu mand armatd intrArii trupelor otomane in Bucuresti" 16.
Nemultumirea fata de aceastd state de lucruri a lui Duhamel era, dacd stdm sa ne
gandim, destul de fireascd. Din cei peste 200 de arestati, doar 2 (!) puteau fi efectiv incadrati
la aceastd culpd. Acestia erau, potrivit listei citate, Grigore Rudeanu (poz. 151), grefier la
Politie i Gutd Pantofaru din mahalaua Dudesti, care, potrivit informatorilor lui Duhamel,
"au tinut de frânghie cand s-au ars Regulamentul" 17.

12 Ibidem, p. 343.
13 Ibidern, p. 401.
14 Cf. Corneliu Lungu, M. TudoricA, Acliuni desAurate in timpul revolufiei de la 1848 in dezbaterile
insianfelorjudiciare, in "Revista arhivelor", anul L, 1973, t. XXXV, supliment, p. 100.
15 Barbara Jellavich, _The Russian Intervention in Wallachia and Transylvania (september 1848 to
March 1849), in "Romanian Studies", t. IV, 1973, p. 30.
15 Ion Varta, op. cit., p. 385.
17 lbidem, doe. 214, p. 347.

www.dacoromanica.ro
5 `48-ul romeinesc qi acfiunea represivá a Rusiei 219

Indirect, aceeasi acuzd putea fi adusA si lui Nicolae TAtdranu, mentionat de noi
anterior. 0 adresa din noiembrie 1848 a JudecAtoriei Teleroman cAtre Departamentul
DreptAtii releva foarte plastic: "in presuzvia JudecAtoriei, peste patruzeci de ordseni, avand
impreund pe d-1 prezident al magistratului si d-1 administrator al acestui district (acesta
era, evident, N. TAtAranu n.n.) au luat Regulamentul ce era pe masa presuzvii, editia I-a,
al 2-lea si cel numai judecAtoresc pe care punandu-le pe o masa, cu ceremonie funibrall I-au
dus pe o mAgurd in apropiere de oras si impreund cu ale celorlalte autoritAti 1-au ars,
ingropandu-1 acolo. JudecAtoria, dand aceasta in cunostinta domniei voastre, vd maga sä
binevoiti a da deslusire, cum trebuie sd se urmeze in unele din pricini" 18.
In cele din urind, pand la sfarsitul anului qvasitotalitatea celor arestati a fost pusd in
libertate. La sfarsitul lui mai 1849 inalta Curte Penald, instituitA la cererea autoritAtilor de
ocupatie, Ii pronunta sentintele: 12 persoane (clasate in cloud loturi de Cate 6) urmau sa
efectueze pedepse privative de libertate la mAndstirea Snagov si muncd fortatA la Giurgiu.
Ironie a soartei sau paradox al istoriei, din lista lui Duhamel, o singurd persoand, Constantin
Ciculescu (poz. 48, fost comisar de politie In timpul revolutiei), se aflase in grupul final
supus anchetei judiciare, dar si acesta fusese !And la urma achitat'9.
Aceasta era starea de lucruri la inceputul verii lui 1849, cand se parea cd lucrurile
au revenit la normal. Un nou domn fusese inscdunat pe tronul Tarii Romanesti. In Wile in
care in urmA cu un an se jucau piese revolutionare si se tineau adundri furtunoase,
repertoriul fusese schimbat: la Bossy Eugen Scribe, cu trupa sa de pe malurile Senei,
prezenta cele mai noi vodeviluri frantuzesti, iar la Momolo se canta uvertura "Egmont" de
Beethoven. Bucurestiul !Area a reveni o capitald central-europeand.
Nu era insa deck varful aisbergului. Asa cum Duhamel insusi era nevoit sl
recunoascA, in ianuarie 1849 "tdranii (...) au ImbrAtisat in mod cAlduros cauza revolutiei; 8i
cel mai probabil aproape noun zecimi din populatie simpatizeazd in prezent cu artizanii
tulburArilor si ai dezordinei"20 .
Dupd zece ani, aceeasi oameni aveau sä iasd din nou in stradd pentru a asigura
realegerea lui Cuza i pe malurile Dambovitei si a confirrna Unirea celor cloud cAn surori, iar
trei decenii mai tarziu, aceeasi aveau sd fie martori la istorie: noul stat îi proclama
independenta politica, o consfintea prin luptd si o vedea legiferatd printr-un conges
international.

18 Corneliu Lungu, M. Tudorica, art.cit., p. 101.

18 Ion Varta, op. cit., p. 478.
20 lbidem, p. 429.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 CONTELE IOANNIS CAPODISTRIA REPREZENTANT
AL UNOR CONCEPTII LIBERALE LA INCEPUTUL
SECOLULUI AL XIX-LEA
ANGELA COLIN

Conte le loannis Capodistria a ramas in istoria Europei ca una dintre figurile

marcante ale epocii in care a trait §i la care ne referim. Se poate spune ca n-a indreptat istoria
pe faga§ul dorit, dar a fost, fait indoiala, o Intruchipare vie a marilor evenimente in care a
fost implicat. Capodistria apartine acelor categorii de personalitati caracterizate prin
devotamentul fata de o anumita idee sau prin consecventa de care au dat dovada in activitate.
El a croit noi drumuri care duceau la o modificare a mecanismului de guvernare. Unii istorici
II plaseaza chiar pe acela§i plan cu Taleyrand'.
Gandirea sa politica s-a caracterizat prin conceptii liberale in organizarea interna (in
principal in Basarabia §i Po Ionia ca provincii ale Imperiului rus) §i promovarea principiului
nationalitatilor ca i criteriu al organizarii statu-quo-ului international.
Aprecierile pe care le vom face aici i§i propun sa dezvaluie rolul contelui
Capodistria in propagarea ideilor proprii §i, implicit, aplicarea lor in Basarabia, anexata
Imperiului rus conform tratatului de pace din 1812 de la Bucure§ti.
Nascut la 1 februarie 1776 in Grecia, pe insula Corfu,.intr-o familie aristocrata, el
si-a facut studiile la Universitatea din Padova (filosofia i medicina). Aici a fost influentat de
ideile revolutiei franceze, precum §i de curentele avansate care circulau in acea vreme in
Europa Occidentala.
Dupa incheierea pacii de la Tilsit (1807), se angajeaza in serviciul Rusiei, find
inclus in 1809 in componenta Ministerului Afacerilor Externe. Peste doi ani va fi trimis ca
secretar al ambasadei ruse din Viena, apoi II aflam §ef al cancelariei amiralului Pavel
Vasilievici Ciceagov (1765-1849), comandant al armatei ruse din principatele dunarene.
Dupa incheierea pacii de la Bucure§ti lui Capodistria i-a fost incredintata misiunea de a
elabora proiectul organizarii temporare a administratiei Basarabiei.
In 1813 Capodistria 11 insote§te pe imparatul Rusiei, Alexandru I (1801-1825) in
Europa, in calitate de §ef al cancelariei imperiale. in 1816 este numit secretar de stat la
Ministerul de Externe, ramanand in aceasta functie Oa in 1822.
in cazul nostru data fiind lipsa de spatiu este imposibil sa ne referim la toate
misiunile diplomatice ale lui Ioannis Capodistria in perioada care a urmat Congresului de la

I P. Kennedy Grirnsted, Capodistrias and a New order" for Restauration Europe, in The Journal
of Modern History", t. 40, 1968, nr. 2, p. 171; Ch. Webster, The Foreign Policy of Castelreagh,
1815-1822, ed. a 11-a, London, 1934, p. 31, apud V.G. Sirotkin, Borba v lagere conservativnogo
russkogo dvorianstva po voprosam vnesnej politiki posle vojny 1812 goda I otstavka I. Kapodistrii v
1822 g.,in Problemy mejdunarodnyh otnosenii i osvoboditelnyh dvigenij, Moskva, 1976, p. 6.

"Revista istoria", torn XIII, nr. 3 4,www.dacoromanica.ro

p. 221 227, 2002
222 Angela Colin 2

Viena (1814-1815) si pana la demiterea din functie. Ne vom limita sa prezentam, in linii
generale, conceptia sa liberala privind organizarea Europei in aceasta perioada.
Inca din timpul misiunii in Elvetia (1824), Capodistria a reusit sa aplice in practica
conceptia sa de diplomatie de factura liberala", reusind sa infranga tentativele Austriei de
dennembrare a cantoanelor elvetiene. A intocmit chiar un proiect de constitutie republicana
pentru Elvetia, publicat in august 1814 in ziarul Ministerului Afacerilor Externe al
lmperiului rus, Conservateur Impartial"2. Inainte de a pleca in Elvetia, intr-o discutie avuta
cu tarul Alexandru I, acesta din urma i-a declarat: Ideile si sentimentele Domniei Voastre
imi sunt cunoscute. lubiti republicile i eu le prettliesc de asemenea. Acum este momentul sa
salvam o republica"3. Pe and se afla la Zurich ca trimis al tarului, Capodistria Ii scria la un
moment dat contesei Ruxandra Ed ling*: Totul merge bine, insa incet. Elvetienii cred ca eu
le seman i ca sunt un bun republican (...) Dupa cum stiti, mie imi este foarte usor sa sustin
acest punct de vedere, deoarece el imi corespunde (.)4 Ulterior, pentru restabilirea
republicii elvetiene, contele Capodistria a primit titlul de cetatean de onoare" al Genevei §i
o diploma5.
Odata cu inceperea lucrarilor Congresului de la Viena, devine consilierul apropiat
al tarului Alexandru I, insa rolul hotarator in luarea deciziilor Ii apartinea lui Karl
Nesselrode Tinem sa mentionam a tot la Viena, Capodistria a reusit sa puna in discutie 4i
problema eliberarii Greciei6.
Merita a fi relevate de asemenea ideile liberale expuse in ajunul i In timpul
Congresului de la Aachen din 1818, intr-o perioada in care influenta sa a crescut. In preajma
desfasurarii acestui congres Capodistria a pregatit un proiect ce propunea si crearea unui
organ politic consultativ european care sa rezolve toate probleme internationale litigioase7.
Aceste idei au fost subliniate de insusi Capodistria in articolul Observant despre interesele
adevarate ale Europei, publicat In martie 1817 in unul dintre periodicele conservatorilor din
Sankt Petersburg. Ulterior acest articol a fost transformat intr-o nota oficiala, intitulata
Despre inttilnirea de la Aachen, care a fost contestata, din cauza ideilor sale, de
ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, vicontele Henri Robert Stuart Kastlereagh
(1769-1822), precum si de omologul sal din Imperiul habsburgic, printul Metternich-
Winneburg (1773-1859). Astfel, ideea lui Alexandru I de a transforma Sfanta Alianta intr-un
organism politic european a devenit nerealizabilä.
In timpul congresului de la Aachen, Capodistria a fost atacat de Metternich si
Kastlereagh. Ei II considerau un inamic redutabil i doreau sa-1 inlature, deoarece avea o

2 Conservateur Impartial", nr. 60, 28 iulie 1884.

3 Zapiska grafa 1. Kapodistrii o ego slujebnoj deiatelnosti, in Russkoe istoriceskoe obscestvo, Sankt
Petersburg, 1868, p. 178-180.
Ruxandra Ed ling, fiica primului guvernator civil al Basarabiei, Scar lat Sturdza, domnisoarA de
onoare a tarinei Elisabeta Alexeevna, sotia tarului Alexandru I.
4 A.F. Sidlovskij, Perepiska grafa Kapodistrii, in Vestnik vnesnej istorii, vol. 2, Petrograd, 1920,
p. 182.
5 Conservateur Impartial", nr. 6, 31 ianuarie 1817; Mémoires de la contesse Ed ling (née Stourdza),
.
Moscova, 1888, p. 146.
Karl Robert Nesse !rode (1780-1862), conte de origine germana, ministru de externe al Imperiului
rus intre 1816-1856.
6 Pavlos Petridis, Politica europeand a lui loannis Capodistria. Principii ci propuneri pentru o nouli
ordine in Europa intre 1814-1821, Atena, 1988, p. 46.
7 V.G. Sirotkin, op.cit., p. 8.

www.dacoromanica.ro
3 Conte le Ioannis Capodistria 223

influentd considerabild asupra tarului. Ne-O confirmd memoriile unui contemporan al lui
Capodistria, cneazul Nicolae Vasilievici Dolgorukij, din cadrul Ministerului de Externe al
Imperiului rus: Situatia in care se afla acest ministru (I. Capodistria n.n.) era foarte
stranie i neobisnuitA. Indiscutabil a el este inzestrat cu mari capacitati intelectuale i rolul
lui este foarte important, insA el nu doreste sa-si afiseze aceste calitati, preferand sd rdmand
in umbra. II poti compara cu un surub ascuns care pune in miscare un mecanism foarte
complicat"8.
Nu putem trece cu vederea nici pozitia lui I. Capodistria atunci ca.nd s-a pus in
discutie eliberarea nationald a coloniilor americane ale Spaniei. In comunicarea din
2 octombrie 1818 pregatita pentru tarul Alexandru I sublinia cd o eventuald interventie
armatd a statelor europene ar avea pentru Spania un rol negativ, pronuntandu-se numai
pentru sustinerea morald" a Spaniei i preintAmpinarea tentativelor radicale. Propunea
inthptuirea unor reforme i chiar reintroducerea constitutiei din 18129.
La Congresul de la Troppau (Opava), care si-a inceput lucrdrile la 20 octombrie
1820 si s-a incheiat la 12 noiembrie 1820 la Laybach (Liubliana) Capodistria a fdcut parte
din delegatia rusd. De data aceasta el a alcdtuit din porunca tarului proiectul de program al
delegatiei ruse. Se mentiona cd delegatia rusd va respecta hotarkile tratatelor internationale
anterioare de sustinere a bazelor Sfmtei Aliante. Mai mult decal atfit, Capodistria a sustinut
cd statele participante la congres trebuia sä exercite numai o influentd morald asupra
guvernelor revolutionare din epocA, acestea putAnd sA infdptuiascd reforme social-politice,
cu conditia ca ele sd nu submineze puterea monarhice. In acest sens delegatia rusd s-a
pronuntat pentru reglementarea politica a evenimentelor din Regatul celor cloud Sicilii si din
Spania. S-a avut in vedere invitarea la tratative a noului guvern al Neapolelui, pe lfinga cele
ale Austriei, Angliei i Frantei. Aceasta tentativã venea in contradictie cu programul lui
Metternich, care pleda pentru amestecul militar al Austriei in rezolvarea acestor conflicte.
La congres Metternich a reusit insa sA submineze influenta lui Capodistria. hi nota
in jurnal: Tarul Alexandru I nu mai doreste sA urmeze indicatiile lui Capodistria i evita sA-1
asculte". Si tot el mentiona cd Alexandru I il considerd pe propriul sau ministru ca pe un
conducAtor al carbonarilor"".
Conceptiile liberale ale lui Capodistria se pot regAsi si in viziunea si activitatea sa
politica din provincia Basarabia, pe care o coordona, din insarcinarea tarului, de la Sankt
Petersburg.
Revenind la activitatea contelui, retinem cd la Bucuresti, imediat dupd incheierea
pacii, amiralul Ciceagov, comandantul trupelor rusesti din Principate, 1-a insdrcinat sd
alcatuiasca proiectul administrarii provizorii a Basarabiei'. Alegerea nu a fost
intAmplatoare, deoarece ideile sale liberale erau binecunoscute, ca i implicarea lui in
chestiunea orientald. In acest caz, pentru noua provincie ruseascd era nevoie de o astfel de
organizare, care sa reprezinte un model pentru popoarele crestine din Balcani. Proiectul,

8 lz zapisok kneaza N.V. Dolgorukova, in Russkij Arhiv", 1892, nr. 11, p. 288.
9 Vnefnaja politika Rossii v XIX-nacale XX-ogo veka (in continuare V.P.R.),t. XI, doc. 159, p. 531.
io
V.P. R., t. XI, doc. 151.
Pavlos Petridis, op.cit., p. 47.
12 Russky konservatorizm v XX-om veke, Moskva, 2000, p. 93.
13 Casso Leon, Rossia na Dunaje i obrazovanie Bessarabskoj oblasti, Moskva, 1913, p. 198.

www.dacoromanica.ro
224 Angela Colin 4

infiintarea administratiei provizorii in Oblastea Basarabiei", a fost supus aprobarii tarului

la 2 august 1812. Faptul ca in Basarabia cea mai mare autoritate era cea a guvernatorului
provinciei, numit de care tar dintre boierii moldoveni, ca i participarea la conducere a
boierilor autohtoni reprezinta. Inca un argument in favoarea prezentei conceptiilor liberale in
intocmirea acestei legiuiri" pentru Basarabia.
Ca urmare, in 1813 s-a format in Basarabia guvemul condus de un guvernator civil
si compus din boieri autohtoni, function ari rusi si moldoveni. Vechile legi au ramas insa in
vigoare, iar treburile interne erau coordonate de guvernatorul civil. Acest guvern era format
dintr-o adunare comuna i doua departamente. S-a mentinut deci o structura asemanatoare
celei existente inainte: guvernul provinciei amintea Divanul moldovenesc, iar in judete
continua sa existe functia de ispravnic, reprezentand puterea judecatoreasca ai
administratival5. Chiar daca aceasta legiuire conform unor istorici era doar una
provizorie, vizand atragerea de partea tarului a boierimii locale, considerarn ea ea punea in
practica o serie de idei inaintate. Era clar ca un nou proiect de legi pentru organizarea si
administrarea Basarabiei urma sa fie intocmit.
La 28 februarie 1815 a fost alcatuit un comitet special la Sankt Petersburg, cu
scopul de a elabora noi legi pentru carmuirea regiunii Basarabiei16. La elaborarea acestui
proiect s-a implicat din nou contele Ioannis Capodistria, bun cunoscator al realitatilor din
Basarabia i aparator al mentinerii in sistemul ei de conducere a particularitatilor locale.
Fireste, nu a pregetat sa incerce aplicarea unora dintre conceptiile sale.
In raportul care tarul Alexandru I, contele ii exprima convingerea ca in Basarabia
ar fi absolut necesar sa fie introdusa functia de guvernator general. Ca urmare, Inca de la
inceputul anului 1816 a fost numit in aceasta functie generalul Alexei Nicolaievici
Bahmetievs. Intr-o scrisoare adresata acestuia, Capodistria Ii arata speranta ca lucrurile vor
merge mai bine in Basarabia, in conformitate cu administratia provinciala, mentinand si
legile din vechime. Numai astfel va fi posibila transformarea acestei regiuni, atat de bogata
si folositoare pentru Imperiul rus din punct de vedere al finantelor populatiei, comertului si
politicii'7, intr-o regiune pe care tarul Alexandru I a numit-o o tara de aur"18 in timpul
trecerii sale prin regiune (1818). in aceeasi scrisoare contele Capodistria mentiona: As fi
bucuros, D-le General, sa cunosc cu deosebire punctul D-voastra de vedere privind misiunea
care v-a fost incredintata si mijloacele de care aveti nevoie pentru a indeplini in mod expres
asteptarile Majestaii Sale Imperiale. Cu toate ca ma consider strain de afacerile interne si
ale administratiei, cele ale Basarabiei ma intereseaza totusi din punctul de vedere pe care am
avut onoarea sa-1 exprim Excelentei Voastre"I9.
Proiectul, cu unele indreptari i completari, a fost aprobat in 1817, iar la 29 aprilie
1818 a fost, dat publicitaii sub denumirea de 14ezeimcintul obrazovaniei oblastei
Basarabia20. Inaltul Sfat era fowl principal al provinciei, de care depindea autoritatea

14 Arhivele Republicii Moldova, fond 5, inv. I, dos. 3995, f. 3-4 ; apud Ia. S. Grosul, Trudy po istorii
Moldavii, Chisinau, 1982, p. 148.
15 Arhivele Republicii Moldova, fond 2, inv. 1, dosar 380, f 15.
16 Zapiska grafa 1. Kapodistrii, p. 208.
Alexei Nicolaievici Bahmetiev, guvemator general al Basarabiei In perioada 1818-1820.
17
L. Casso, op.cit., p. 315.
18 Ibidem, p. 321.
19 Istorija Moldavii. Dokumety i materialy, vol. II, ChisinAu, 1957, p. 206-208.
29 Arhivele Republicii Moldova, fond 17, inv. I, dos. 15, f. 7-7v.

www.dacoromanica.ro
5 Conte le Ioannis Capodistria 225

superioard administrativa i judecatoreascd. Procesele civile i cele de hotarnicie se judecau

pe baza legilor i obiceiurilor moldovenesti. HotdrArile erau considerate definitive si contra
acestor hotArdri se putea intenta actiune numai la Consiliul de Stat al Imperiului rus.
Guvernul provincial era compus din cloud sectiuni cu cate doi consilieri, dintre care
unul se alegea din rAndul nobilimii locale. Ispravnicii de judete i subalternii lor se alegeau
si ei dintre boieri. Functiile judecdtoresti au revenit vechilor judecAtorii judetene, al cdror
complet se intregea dintre boieri.
Particularitätile provinciei Basarabia au fost remarcate si de fostul viceguvernator al
Basarabiei intre 1825-1826, Filip Filipovici Vigel, care remarca in memoriile sale:
Regiunea Basarabiei, nu numai in virtutea asemandrii cu provinciile i guberniile sud-estice
anexate din nou Rusiei de la Polonia, are drepturi speciale, iar asemenea cu Regatul Poloniei
si Marele Ducat Finlandez, are o existentd politica speciald. Ea este situatd intre trei
impAratii, despartindu-se de Austria si Turcia, precum si de Rusia prin liniile de carantind si
de vamd, dar ceea ce o distinge fata de celelalte teritorii ale noastre este faptul cd ea are o
instanta suprema de judecatd cu splendida denumire «Sfatul Suprem». Acest Sfat trebuie sd
fie compus din bArbatii cei mai iscusiti ai provincier21. Inaltul Sfat s-a pdstrat si in timpul
guverndrii generalului Ivan Nikitici Inzov (septembrie 1820 martie 1823), care I-a
impresionat atdt de mult pe sus amintitul viceguvernator al Basarabiei, F.F. Vigeli, cunoscut
pentru ideile sale reactionare. De altfel el a si afirmat cd in timpul guvernarii generalului
Inzov Basarabia s-a transformat Intr-o adevaratd republica prezidatd de un foarte atent
presedinte"22.
in anul 1819 contele Ioannis Capodistria primeste o noud misiune din partea tarului
referitoare la Basarabia. intr-o scrisoare adresatd generalului Bahmetiev, guvernatorul
general al Basarabiei, Ii comunica faptul cd Regulamentul aprobat in 1818, supus Inca
verificarilor, nefiind confirmat, nu poate fi considerat decizie definitivd i neclintitd.
Referitor la cArmuirea Basarabiei, se stabileste cd generalul poate desfAsura o activitate
obisnuitd doar din momentul and organizarea provinciei va fi incheiatd. In acest sens
Majestatea Sa Imperiald a binevoit sA dispund ca toate institutiile i persoanele cdrora, in
baza regulamentului respectiv, le este dat sd intretind relatii cu Consiliul de Stat i cu unii
ministri, sd se adreseze pe viitor secretarului de stat, contelui I. Capodistria23.
In anul 1821, dupd izbucnirea rdzboiului de eliberare al grecilor i revolutiei in Tara
Romdneascd, continuarea activitatii lui Capodistria in cadrul Ministerului de Externe a
devenit problematicd. Pozitia belicoasd a contelui impotriva turcilor urma linia politicA
traditionald a Rusiei in Europa de sud-est. Insurectia greaca a reprezentat o bund
oportunitate pentru Rusia sa intervina in afacerile interne ale Imperiului otoman in favoarea
ortodocsilor de pe teritoriul acestuia. Insd lui Capodistria nu i s-a permis sd continue aceasta
atitudine rdzboinicd. Chiar dacd era sustinut de partida rdzboinicilor", cu reprezentanti in
randurile guvernului, ale diplomatiei si ale Bisericii Ortodoxe Ruse, toti sustinAnd o actiune
imediatd impotriva Portii, politica sa nu a fost acceptatd. Celdlalt grup politic, al
pacifistilor", avandu-1 in frunte pe Alexandru 1, sprijinit de Karl Nesselrode, considera cd
implicarea Rusiei in revolutia greacd ar fi putut avea consecinte negative. Nesselrode
incrimina liberalismul si nationalismul, spre deosebire de Capodistria care dorea schimbdri
politice rapide guvern constitutional i autodeterminare nationald pentru popoarele din

21 F.F. Vighel, Zamecanya na nynmee sostojanie Bessarabii, in Russkij arhiv", 1893, nr. 1, p. 6.
22 Idem, Zapiski, in ibidem, 1892, nr. 11, p. 112.
23 Polnoe sobranie zakonov Rossyskoj Imperii (1824), t. XXXIX, Sankt Petersburg, 1830, P. 256.

www.dacoromanica.ro
 226 Angela Colin 6

sud-estul Europei. El considera cä absenta reformelor a fost cauza revolutiilor din Europa
OccidentalA. in final partida pacifistilor" I-a convins pe Alexandru I sA abandoneze politica
traditionalA a Rusiei in Orientul Apropiat in favoarea pAstrArii pacii in Europa24.
in iulie 1822 a avut loc o IntAlnire privata a lui Capodistria cu Alexandru I. Tarul a
mentionat ca, dacA ar fi dupa el, ar actiona in acelasi mod in privinta conflictului greco-turc,
dar in calitatea sa oficialA nu putea reveni asupra deciziei de a preveni un rAzboi ruso-turc.
Capodistria a incercat ultima data sl expuna motivele pentru care nu putea impartasi
rationamentul imparatului. Replica tarului a fost cA dacA lucrurile stau asa, le lAsAm sA
mearga de la sine"25. in guvem a cazut ultimul bastion puternic al liberalismului" afirma
istoricul rus V.Ia. Grosul26.
La 8/20 august 1822 Capodistria a parasit Sankt Petersburgul i s-a indreptat spre
Mile de la Ems, cu destinatia finall Geneva. Ne vom mai intalni", a spus la despartire
Alexandru I, sau cel putin imi vei transmite stiri despre Dumneata. Poti fi sigur cã
sentimentele mele in ceea ce te priveste nu se vor schimba niciodatA"27.
in iulie acelasi an, apAratorului intereselor Basarabiei, contele I. Capodistria, i s-a
ordonat sA transmitA corespondenta referitoare la problemele provinciei ministrului de
interne, contele Cociubei28.
Desi locuind la Geneva, el nu a incetat sA urmareasca viata Basarabiei, la care a
tinut i s-a straduit sa-i pastreze autonomia, dreptul i particularitatile locale. Probabil cä
Basarabia Ii amintea de patria natala, pentru a cArei libertate a folosit intreaga sa capacitate
intelectuall in vreme ce era in serviciul Imperiului rus. De acolo, de la Geneva, Capodistria
remarca intr-o scrisoare adresatA cneazului Serghei Mihailovici Vorontov, guvernatorul de
atunci al Novorosiei si al Basarabiei, cA reusita acestei provincii ma intereseazA in mod
deosebit; se resimte responsabilitatea morala care a determinat si determinA activitatea
ministrului care a lucrat cu atAta pricepere la organizarea provinciei. Dar, desi sunt dispus sa
vA garantez principiile pe care se bazeazA aceastA organizare, nu pot raspunde asupra
modului de aplicare a acestor principii clespre care mi-ati vorbit"29.
Credem a este corect sa subliniem Inca o data meritele contelui Capodistria in
organizarea Basarabiei, sustinand in sensul convingerilor sale liberale autonomia i legile
locale. Probabil cA fAcea in permanentA o paralela intre Basarabia i Grecia sa natala.
Din documentele de care am dispus si care provin din arhivele de la Moscova di
ChisinAu, reiese cu claritate cA, spre deosebire de alti contemporani care au venit in contact
cu administrarea provinciei, el nu a profitat nici o clipa de pe urma acestui pAmânt, nici
pentru sine, nici pentru rudele sale, avarid in vedere cä toti cei care au fost In slujba tarului
au primit, in schimbul serviciilor aduse, intinse mosii. SA remarcam, de asemenea, cä ideile
liberale ale contelui Ioannis Capodistria nu au putut fi aplicate deck in mAsura in care a
reusit el s-o tack in calitate de secretar de stat al Ministerului de Externe al Rusiei. Aceste
idei mArturisesc, in totalitatea lor, dorinta eliberArii Greciei de sub dominatia otomanA, in
conflict cu punctul de vedere oficial al Imperiului rus.

24 G.L.
Ar I. Kapodistria i greceskoe nationalnoe dvijenie 1809-1822. Moskva, 1976, p. 213-216.
25
John Capodistrias, Letter to the Tsar Nicolas 1, LondonAthens, 1977, p. 122-123.
26
Russlaf conservatorizm, p. 94.
27 G.L. Ars, op.cit., p. 247.
28 A.V. Surilov, Verhovnyi Sovet Bessarabskoj oblasti po Ustavu obrazovanija"1818 goda, In
Ucen. zap. Kisinevskogo Universiteta", t. 52, 1960, p. 113.
29 Arhiv kniazja Vorontova, vol. XXXVII, Sankt Petersburg, 1892; apud L. Casso, op.cit., p. 372.

www.dacoromanica.ro
7 Conte le loannis Capodistria 227

Oscilatiile punctului de vedere oficial, de la conceptiile liberale din 1807, dar mai
ales dupa 1818, spre autoritarism si jocul politic al intereselor Rusiei legate de politica lui
Metternich, pe de o parte, si ideea eliberarii Greciei, pe de alta, reprezinta conflictul vietii lui
Capodistria, precum si motivul distantarii fata de tarul Alexandru I.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 MAREA NEAGRA, RELATIILE RUSO-OTOMANE SI
SITUATIA INTERNA A IMPERIULUI OTOMAN
IN ANUL 1703. TREI RAPOARTE ALE
AMBASADORULUI RUSIEI LA ISTANBUL
ADRIAN TERTECEL

Sub domnia tarului Petru cel Mare (1689-1725), Rusia se afla in plin proces de
intArire si dezvoltare pe toate planurile. Pe land intentiile de iesire la Marea Baltic& ea
dorea tä pund sapanire pe tarmul nordic al MArii Negre, iar apoi sl ajungd la Stramtori si la
Istanbul, asigurandu-si astfel iesirea la mdrile calde"I. Desigur, Imperiul otoman (care, din
1484, stdpanea aproape in intregime bazinul pontic, cucerind apoi, in 1579, si litoralul
caucazian) avea sA se opund cu toate fortele inaintdrii rusesti in aceastA directie, desi se afla
intr-un declin puternic, atfit pe plan intern, cat i pe plan internationa12.
Un rol foarte important in relatiile ruso-otomane 11 jucau, de asemenea, contextul
international si situatia internd a celor cloud imperii. Acesti factori influentau foarte mult
aplicarea in practica a planurilor rusesti de expansiune in detrimentul Portii si a planurilor
otomane de contracarare a expansiunii Rusiei.
Din motivele sus-amintite, anii 1686-1714 au reprezentat pentru relatiile ruso-
otomane (si pentru regiunile din apropierea tArmului nordic al MArii Negre) o perioadd
extrem de incordatd. In acest rdstimp au avut loc doud rAzboaie ruso-otomane (1686-1700;
1710-1711) si s-au inregistrat cloud intervale de pace tensionatA (1700-1710; 1711-1714)3.
RAzboiul dintre Imperiul otoman i Liga SfantA (1683-1699) a favorizat Rusia.
Aceasta s-a aldturat Ligii Sfinte (Imperiul,shabsburgic, Venetia si Polonia) in anul 1686,
intrand astfel in rAzboi impotriva Portie. In vara anului 1698, in relatiile ruso-otomane,
contextul international a incetat sA mai favorizeze Rusia si a devenit favorabil Imperiului

II.P. Tusin, Russkoe moreplavanie na Kaspiiskom, Azovskom i Cernorn moriah (XVII vek), Moskva,
1978, p. 86-158; Akdes Nimet Kurat, Tiirkiye ye Rusya, Ankara, 1970, p. 1-10; Cemal Tukin, Osmanli
Imparatorlugu Devrinde Bokazlar Meselesi, Istanbul, 1947, p. 15-31. De asemenea, pentru situatia
Mdrii Negre in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea (pana in 1774), Robert Mantran, Istanbul dans la
seconde moitié du XVII-e siecle, Paris, 1962; Paul Cemovodeanu, England and the Question of Free
Trade in the Black Sea in the 17th Century. General Survey, in Revue Roumaine d'Histoire", t. VI,
1967, nr. 1, p. 15-22; Faruk Bilici, La politique française en Mer Noire (1747-1789). Vicisitudes d'une
implantation, Istanbul, 1992, p. 21-94. Precizilm cA datele calendaristice mentionate in articolul de fatA
sunt pe stil nou, cu exceptia cazurilor in care au fost indicate ambele stiluri.
2 Despre situatia internd si internationald a Imperiului otoman la sfArsitul secolului al XV1I-lea si la
Inceputul secolului al XVIII-lea, precum si despre rezistenta opusd de acest imperiu in fata expansiunii
rusesti in acea vreme, A. N. Kurat, Prut Seferi ve Barisi, 2 vol., Ankara, 1951-1953; S. F. Oreskova,
Russko-turefkie otnopniia v naceale XVIII v., Moskva, 1971.
3 Vezi nota precedentd.
4 S.F. Oreskova, op. cit., p. 27; N.N. Molceanov, Diplomatiia Piotra Velikogo, Moskva, 1990, p. 33.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 3 4,www.dacoromanica.ro

p. 229 243, 2002
230 Adrian Tertecel 2

otoman. Aceastd noud situatie avea sA se mentind pand la sfärsitul anului 17145. Cauzele
modificdrii contextului international in favoarea Portii au fost incetarea rdzboiului dintre
Imperiul otoman i Liga Sfantd (pacea de la Karlowitz din 16/26 ianuarie 1699)6, Razboiul
nordic" din anii 1700-1721' si Rdzboiul pentru mostenirea spaniold" din anii 1701-17148.
Sus-mentionata modificare a contextului international a obligat Rusia sd incheie cu
Poarta pacea de la Istanbul (3/14 iulie 1700). In august 1700, Rusia a atacat Suedia, intrind
astfel in Rdzboiul nordic". Prin pacea de la Istanbul, Rusia a trebuit sd se multumeasca cu
pAstrarea Azovului (cucerit de la otomani in 1696) si a Taganrogului (construit de rusi in
1696-1699 la 60 km vest de Azov). Tarul obtinuse astfel doar accesul la Marea de Azov, nu
insd si la Marea Neagre.
A urmat o perioadd de pace tensionatd ruso-otomand (1700-1710)'0. Profit And de
prelungirea Rdzboiului nordic" i fiind speriatA de cresterea puterii Rusiei dupd victoria de
la Poltava (27 iunie/8 iulie 1709), Poarta a declansat i cAstigat rdzboiul ruso-otoman din
1710-1711. Prin pacea de la Vadul Husilor (11/22 iulie 1711), confirmatd apoi prin tratatele
ruso-otomane din 1712 si 1713, Poarta a recuperat Azovul i Taganrogul, izbutind astfel sd.
astupe bresa fAcutA de Rusia in 1696 si sd rAmând stdpana deplind a bazinului Mdrii Negre
pând la pacea de la Mica Kaynarca (1774)". De asemenea, ea si-a consolidat pentru câteVa
decenii dominatia (suzeranitatea efectiva i restrictivA) asupra Moldovei si Tarii Romfinesti.
In Moldova (1711) si Tara RomAneascd (1716) au fost instaurate domniile fanariote.
Imperiul otoman nu mai avea incredere in domnii romani (intrucat acestia sprijiniserd in
secret sau deschis Rusia)'2.
Asadar, acestea au fost in rezumat cauzele, evolutia si consecintele acerbei
rivalitati ruso-otomane pentru stdpanirea bazinului Mara Negre in distincta i exploziva
perioadd 1686-1714.
in continuare vom insista asupra unor probleme de amdnunt privind raporturile
ruso-otomane in perioada de pace tensionatd 1700-1710. Dintre aceste probleme, vom
analiza evolutia relatiilor dintre Rusia i Imperiul otoman in anal 1703.
Perioada de pace 1700-1710 se imparte in cloud subperioade: 1700-1709 si 1709
1710. Prima dintre acestea este cuprinsd intre pacea de la Istanbul (3/14 iulie 1700) si bdtAlia
de la Poltava. Cea de-a doua subperioadd incepe odatd cu bAtAlia de la Poltava si se incheie

5 S.F. Oreskova, op. cit., p. 31.

6 Mustafa Ali Mehmet, Istoria turcilor, Bucuresti, 1976, P. 241-245; Nicolae Ciachir, Gheorghe
Bercan, Diplomatia europeanei in epoca modernd, Bucuresti, 1984, P. 168-170.
7 N. Ciachir, Gh. Bercan, op. cit., p. 185-186.
g 1bidem, p. 142-150.
9 Pisma i bumaghi imperatora Piotra Velikogo, t. I, St. Petersburg, 1887, p. 368-378; A.N. Kurat, Prut
Seferi ye Bartst, vol. I, p. 45-48; Mehmed Rasid, Tarih, vol. II, Istanbul, 1282 H. (1865-1866),
re. 497-504.
I° S.F. Oreskova, op. cit., p. 33-92.
II A.N. Kurat, op. cit., vol. II, p. 728-731; S.F. Oreskova, op. cit., p. 93-187; Mihai Maxim, Culegere
de texte otomane, Bucuresti, 1974, p. 118-125; Paul Cernovodeanu, Anglo-Dutch Mediation in the
Russo-Turkish Peace Treaty of the Prut (1712-1713), in Southeastern Europe" (Arizona State
University U.S.A.), 5, Pt. 1, 1978, p. 88-101; Adrian Tertecel, Izbucnirea rifizboiului ruso-otoman
din 1710-1711 pentru stapdnirea bazinului Mcirii Negre (un izvor naratiy otoman), in Revista
istorich", t. V, 1994, nr. 11-12, P. 1197-1209.
12 Paul Cernovodeanu, In yeiltoarea primejdiilor. Politica externei fi dtplomatia promoyate de
Constantin Breincoveanu (1688-1714), Bucuresti, 1997, p. 35-36; Bogdan Murgescu, 1storie
romdneasth istorie universalei (600-1800), Bucuresti, 1994, p. 125-131.

www.dacoromanica.ro
3 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 231

la 9/20 noiembrie 1710, prin declansarea de catre Poarta a razboiului ruso-otoman din
1710-1711". Pentru intervalul 1709-1710, practic toti istoricii sunt de acord cä avem de-a
face cu o crestere maxima a tensiunii in relati i le dintre Rusia si Poarta, fapt care a condus, in
mod inevitabil, la izbucnirea razboiului ruso-otoman din 1710-1711'4. In schimb,
majoritatea istoricilor considera ca anii 1700-1709 reprezinta un interval de relativa Iinite
in raporturile ruso-otomane". Dupa cum am demonstrat insä anterior, aceasta aparenta
liniste este inselatoare".
In realitate, in intreg intervalul 1700-1709, intre Rusia i Imperiul otoman a existat
o permanenta stare de tensiune cauzata de accentuarea rivalitatii br in privinta bazinului
Marii Negre. Pe langa rapoartele ambasadorilor rusi i occidentali acreditati la Istanbul si
corespondenta dintre tarul Petru cel Mare si sultanii otomani Mustafa al 11-lea (1695-1703)
si Ahmed al III-lea (1703-1730), acest fapt este dovedit atat de consolidarea fortificatiilor
a fortelor terestre i navale rusesti din regiunile nord-pontice, cat si de contramasurile
otomane (inclusiv operatiunile intreprinse, in fiecare din anii apartinand intervalului
1700-1709, de ate flota militara otomana in apele Marii Negre)". Foarte putin a lipsit ca
Poarta sa inceapa un nou rdzboi contra Rusiei in decembrie 1702 ianuarie 1703 (sub
conducerea marelui vizir Daltaban Mustafa Pasa)". Inca si mai mare a fost pericolul ca
otomanii sa declanseze un nou razboi impotriva Rusiei in primavara anului 1709 (cu putin
inainte de batalia de la Poltava). In ultima clipa, sultanul Ahmed al III-lea a reusit sa
blocheze aplicarea in practica a planurilor de razboi antirus ale marelui vizir gorlulu Ali
Pasa (1706-1710) si ale hanului Mar Devlet Giray al II-lea (1708-1713). Acestia
intentionasera sa trimita in Ucraina ruseasca trupe tatare si otomane pentru a face jonctiunea
cu armata suedeza aflata langa Poltava°.
Doar angajarea principalelor forte ale Rusiei in directia Marii Baltice (in cadrul
Razboiului nordic") i nevoia unei pauze pentru refacerea fortelor resimtita de Poarta dupa
lungul i dezastruosul razboi cu Liga Sfanta (1683-1699) au facut ca pacea dintre cele doua
imperii sa dureze din iulie 1700 ;Ana in noiembrie 1710. in tot acest timp insa, ambele parti

13 Pentru perioada 1700-1709, vezi S.F. Oreskova, op. cit., p. 33-56. Pentru perioada 1709-1710,
ibidem, p. 57-92.
14 Ibidem, p. 57-92; A.N. Kurat, op. cit., vol. I, p. 115-174; Paul Cernovodeanu, op. cit., p. 30-31.
15 B.1-1. Sumner, Biiyuk Petro ye Osmanli Imparatorluku, Istanbul, 1993, p. 11-26; S.F. Oreskova,
op. cit., p. 32-56; T.K. KrAlova, Russkaia diplomatiia na Bosfore v naceale XVIII v. (1700-1709), in
Istoriceskie zapiski", t. 65, 1959, p. 252-271; Ludovic Demeny, Paul Cernovodeanu, Relafiile politice
ale Angliei cu Moldova, Tara Romdneascd fi Transilvania in secolele XVI-XVIII, Bucuresti, 1974,
p. 209-212; Veniamin Ciobanu, Les Pays Roumains au seuil du I 8-e siecle (Charles XII el les
Roumains), Bucarest, 1984, p. 87-94.
16 Adrian Tertecel, Rivalitatea ruso-otomand pentru steipdnirea bazinului Mdrii Negre la inceputul
secolului al XVIII-lea (un document otoman din anul 1703), in Studii i materiale de istorie medic",
vol. XIV, 1996, p. 145-152; idern, Construirea cetdfii otomane Yeni Kale (1703) pentru blocarea
accesului Rusiei la Marea Neagrd, in ibidem, vol. XV, 1997, p. 73-83.
" A.N. Kurat, op. cit., vol. I, p. 79-105; Cemal Tukin, op. cit., p. 34-38; S.F. Oreskova, op. cit.,
p. 34-40, 51-56; M.R. Arunova, S.F. Oreskova, Russkii posol v Stambule. Piotr Andreevici Tolstoi i
ego opisanie Osmanskoi imperil naceala XVIII v., Moskva, 1985, p. 105-114; A. Tertecel, Rivalitatea
ruso-otomana, p. 150-152.
Is Vezi, mai jos, rota 28.
19 Mehmed Rasid, op. cit., vol. III, p. 294-296; 1. H. Uzunçaqilt, Osmanli Tarihi, vol. IV, partea I,
Ankara, 1988 (ed. a IV-a), p. 60.

www.dacoromanica.ro
232 Adrian Tertecel 4

s-au pregatit intens pentru un nou razboi ruso-otoman. Acesta a fost declansat de Poarta la
9/20 noiembrie 171020 .
Anul 1703 este foarte important si plin de semnificatii pentru evolutia relatiilor
ruso-otwane in intreaga perioada de pace 1700-1710. Din pacate, in istoriografia
romfineasa (ca, de altfel, si in istoriografiile occidentale) evolutia raporturilor ruso-otomane
in anul 1703 a fost tratata doar tangential, sub forma unor scurte mentiuni (atunci cand s-a
scris despre istoria Imperiului otoman i despre relatiile dintre Rusia si Poarta in intervalul
1700-1710)21. In istoriografia rusa (S.F. Oreskova i M.R. Arunova) si in cea tura
(A.N. Kurat, Cemal Tukin i I.H. Uzuncarsili) problema sus-amintita a fost prezentata mai
amanuntit, fait insa sa se fi publicat un studiu sau un articol special dedicat acesteia22. De
asemenea, istoricii rusi au folosit insuficient izvoarele otomane, iar istoricii turci au utilizat
insuficient izvoarele rusesti (inclusiv izvoarele edite). Din motivele sus-pomenite, ca si din
cauza importantei lor pentru bazinul Márii Negre, precum si pentru Moldova si Tara
Romaneasa, ne-am hotarat sa dediam acest articol analizarii evolutiei relatiilor ruso-
otomane in anul 1703. Totodata, ne-am propus, cu acest prilej, sa punem la dispozitia
istoriografiei romanesti trei documente diplomatice rusesti ramase practic necunoscute si
nefolosite in tara noastra. Este vorba despre trei rapoarte adresate de catre ambasadorul rus
la Istanbul, Piotr Andreevici Tolstoi, cancelarului Rusiei, Fedor Alexeevici Golovin, in
cursul anului 1703 (30 ianuarie/10 februarie; 20/31 octombrie; 1/12 decembrie). Cele trei
documente au fost publicate partial in original, in limba rusa, cu litere chirilice, la Moscova,
in 1985, de catre M.R. Arunova si S.F. Oreskova23.
Luna ianuarie a anului 1703 a fost furtunoasä mat pentru relatiile ruso-otomane, cat
si pentru situatia interna a Imperiului otoman. La 28 ianuarie 1703, marele vizir Daltaban
Mustafa Pasa (4 septembrie 1702 28 ianuarie 1703) a fost mazilit i ucis24. In locul sat, a
fost numit Rami Mehmed Pasa (28 ianuarie 19 august 1703)25, care fusese principalul
negociator otoman (aläturi de Alexandru Mavrocordat Exaporitul) al tratatelor de pace de la
Karlowitz si Istanbul. Pentru a scoate mai bine in evidenta instabilitatea politica interna a
lmperiului otoman in acea vreme, mentionam 0, in cursul anului 1703, au mai avut loc
doua schimbari de marl viziri. Astfel, din cauza marii rascoale de la Istanbul din august
1703, marele vizir Rami Mehmed Pasa s-a retras din functie, iar in locul sau a fost numit
Kavanoz Ahmed Pasa (22 august 17 noiembrie 1703), propulsat de rasculati (care, tot la
22 august 1703, il inlocuisera pe sultanul Mustafa al II-lea cu fratele sau Ahmed al III-lea).
In sfarsit, la 17 noiembrie 1703, marele vizir Kavanoz Ahmed Pasa a fost mazilit i inlocuit
cu Damad Hasan Pasa (17 noiembrie 1703 28 septembrie 1704), ginere al sultanului
Ahmed al III-lea26.

20 Mehmed Rasid, op. cit., vol. III, p. 336-343; A. N. Kurat, op. cit., vol. 1, p. 165-174; idem, The
Despattches of Sir Robert Sutton, Ambassador in Constantinople (1710-1714), London, 1953,
p. 25-32; A. Tertecel, lzbucnirea reizboiului, p. 1207-1209.
21 Nicolae Iorga, Geschichte des Osmanischen Reiches, Band IV, Gotha, 1912, p. 292; M.A. Mehmet,
Cronica lui Mehmed Ran& ca izvor pentru campania de la Prut (1711), in Studii", 1961, nr. 4,
p. 922; idem, Istoria turcilor, p. 247-250; B.H. Sumner, op. cit., p. 18, 25.
22 S.F. Oreskova, op. cit., p. 51-53; M.R. Arunova, S.F. Orseskova, op. cit., p. 18-33; A.N. Kurat, Prut
Seferi ve Bartp, vol. I, p. 49-54, 84-89; Cemal Tukin, op. cit., p. 32-35; 1. H. Uzuncarsili, op. cit.,
p. 2-3, 65-75.
M.R. Arunova, S. F. Oreskova, op. cit., p. 105-107, I 1 1-114.
24 Vezi, mai jos, nota 28.
25 I.H. Uzuncarsill, op. cit., p. 19-38.
26 lbidem, p. 38-45; M.A. Mehmet, Istoria turcilor, p. 388.

www.dacoromanica.ro
5 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 233

Mazilirea §i uciderea marelui vizir Daltaban Mustafa Pap (la 28 ianuarie 1703)
sunt strans legate de relatiile ruso-otomane §i de rdscoalele antiotomane ale tAtarilor din
Hanatul Crimeii §i din Bugeac (1701-1703)27. Aceste rdscoale exprimau nemultumirea
tAtarilor fata de prevederile pacii ruso-otomane de la Istanbul (3/14 iulie 1700). Interdictia
ca tAtarii sd mai facd incursiuni de pradd pe teritoriul Rusiei, abolirea tributului anual (4) pe
care tarii ru§i 11 plAtiserd panA atunci hanilor Mari §i mai ales cA§tigurile teritoriale obtinute
de Rusia in zona Marii de Azov §i in stepa dintre Nipru §i Don afectau gray interesele
Hanatului Crimeii §i securitatea acestuia. Profitand de rdscoalele tAtArd§ti §i de mazilirea
(din aceastA cauzd) de ate Poarta a hanului Devlet Giray al 11-lea (prima domnie,
1699-1702) §i inlocuirea acestuia cu Selim Giray I (a patra domnie, 1702-1704), marele
vizir Daltaban Mustafa Pap i-a instigat in secret pe tAtari sd nu-1 accepte pe noul han §i sd
amplifice rdscoala antiotomand. Sub pretextul indbu§irii acestei rdscoale, marele vizir urma
sa porneasca spre Dobrogea §i Bugeac in fruntea armatei otomane. Odatd ajuns in Bugeac,
marele vizir urma insd sd facd jonctiunea cu tAtarii i, impreund cu toate trupele otomano-
Mare, sä atace Rusia, inaintând spre Azov sau spre Kiev. Sultanul Mustafa al 1I-lea a aflat
insd despre aceste planuri §i le-a dejucat, mazilindu-l§i ucigandu-1 pe marele vizir Daltaban
Mustafa Pap. Apoi rdscoala tAtarilor a fost cu uprintd.indbu§itA28.
Pând in primavara anului 1709 nu a mai existat un pericol iminent de declanpre a
unui nou rdzboi ruso-otoman. Rusia era ocupata cu Rdzboiul nordic", iar Poarta era incd
prea sldbitd dupd rdzboiul cu Liga Sfantd §i avea grave probleme economice, sociale §i
politice interne. Totu§i, tentativa quatd a lui Daltaban Mustafa Pap, precum §i confruntdrile
diplomatice ulterioare ruso-otomane §i consolidarea de cdtre fiecare din cele cloud imperii a
fortelor sale armate in regiunile nord-pontice in preajma granitei comune, demonstreazd clar
permanenta tensiune existenta. in relatiile ruso-otomane in anul 1703 §i in intreg intervalul
de aparentd linite 1700-170929.
in lunile ianuarieaugust 1703, când mare vizir era Rami Mehmed Pap, raporturile
ruso-otomane au continuat sd fie tensionate, accentul punându-se pe confruntdrile
diplomatice §i pe intdrirea fortelor armate terestre, a flotelor §i fortificatiilor in stepele
nord-pontice, in Marea de Azov §i in Marea Neagra. Atat Rusia, cat §i Poarta i§i luau astfel
mdsuri de precautie pentru a putea respinge un eventual atac din partea celeilalte §i pentru a
avea baze bune de atac atunci and contextul international §i situatia internd avea sd permita
uneia dintre ele sd declan§eze un nou rdzboi ruso-otoman. Cdci pacea ruso-otomand din
1700 era privitd de cele cloud parti ca un armistitiu. Dupd cum am ardtat mai sus, Poarta
dorea sd astupe brep creatd de Rusia in zona Marii de Azov §i sA redevind astfel unicul
stdpan al bazinului pontic. La rfindul ei, Rusia dorea largirea brepi, accesul direct la Marea
NeagrA (nu doar la Marea de Azov) §i, in final, ocuparea StrAmtorilor §i ie§irea la mArile
calde"".
De§i §tia cd Poarta nu era atunci in stare sA poarte un rdzboi cu Rusia §i, de aceea,
dorea cativa ani de pace ruso-otomand, Rami Mehmed Pap nu putea uita scopurile pe

27 Pentru rAscoalele tAtAresti din 1701-1703, 1.H. Uzuncarsili, op. cit., p. 11-15.
28 Despre mazilirea i uciderea lui Daltaban Mustafa Pasa i despre cauzele acestora, Public Record
Office (London), State Papers, Turkey, dos. 97/21, filele 96-124 (rapoarte ale ambasadorului Angliei
la Istanbul, Sir Robert Sutton); M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 105-107 (raport din
30 ianuarie/10 februarie 1703 al ambasadorului P.A. Tolstoi); I. H. Uzuncarsili, op.cit., p. 17-19.
29 Vezi, mai sus, notele 17 si 28.
78 A se vedea, mai sus, nota 1. De asemenea, M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 51 (afirmatii
acute de arnbasadorul P.A.Tolstoi in mai 1703, in lucrarea sa Descrierea Imperiului otoman).

www.dacoromanica.ro
234 Adrian Tertecel 6

termen mediu si lung ale politicii otomane in Europa: a) rAzboi cu Rusia, pentru recuperarea
Azovului si Taganrogului; b) rdzboi cu Venetia pentru recuperarea Moreei (Peninsula
Pelopones)31. De asemenea, marele vizir privea cu ingrijorare consolidarea prezentei
militare rusesti in zona MArii de Azov si in stepele nord-pontice, precum i activitatea de
spionaj si propaganda protaristA i antiotomand desflasuratd de primul ambasador permanent
al Rusiei la Istanbul, P.A. Tolstoi32. In anii 1701-1702 rusii construiseth pe Niprul inferior,
aproape de granita nordicd a Hanatului Crimeii, cetatea Kamenka. Peste cdtiva ani, la cAteva
zeci de kilometri nord de Kamenka, tarul avea sd construiascd o cetate numitd Samara. Tot
in anii sus-mentionati, rusii au inthrit fortificatiile si garnizoanele cetatilor-porturi Azov si
Taganrog si au dezvoltat flota pe care o aveau in Marea de Azov33.
Discutiile marelui vizir cu ambasadorul rus P.A. Tolstoi nu au dus la nici un
rezultat. Conform instructiunilor primite de la Moscova, P.A. Tolstoi tergiversa convorbirile
incerca sd-1 insele pe Rami Mehmed Pasa, pretinzand cà sus-amintitele actiuni rusesti din
regiunile nord-pontice erau de mica anvergurd si nu erau indreptate impotriva Portii34. De
altfel, aldturi de activitatea de spionaj si propaganda, principala misiune a lui P.A. Tolstoi
era inducerea in eroare a conducatorilor otomani asupra adevaratelor intentii ale tarului fata
de Poarta i impiedicarea cu orice pret a declansdrii de catre acestia a unui nou rdzboi contra
Rusiei inainte de incheierea Rdzboiului nordic"35.
In aceste conditii, cu acordul sultanului Mustafa al II-lea, Rami Mehmed Pasa a
intreprins o serie de actiuni atat pe plan diplomatic, cat i pe plan militar. Pe plan
diplomatic, in iunie 1703 I-a trimis la Moscova (prin Crimeea) pe solul otoman Nogayli
Mehmed Mustafa Aga. Acesta era purtAtorul unei scrisori imperiale" (natme-i &mayn't)
adresath de sultanul Mustafa al II-lea tarului Petru cel Mare. Scrisoare era datata 16-25 iunie
1703 (evail-i Safer, sene 1115)36.
Pe un ton reprezentand un amestec de fermitate i politete (amenintarea cu
razboiul, totusi prezentd, este voalatA), sultanul arata cd, desi nu trecuserd nici trei ani de la
semnarea tratatului de pace ruso-otoman de la Istanbul (incheiat in 1700 pe termen de
treizeci de ani), relatiile dintre cele cloud imperii deveniserd iarasi foarte tensionate. Cauzele
acestei sthri de tensiune constau in construirea de cave rusi (contrar prevederilor pacii
sus-amintite) a cetatii Kamenka land granitele Hanatului Crimeei si consolidarea si largirea
de catre acestia a cetatilor-porturi Azov (Azak) i Taganrog (Taygan). La acestea se adauga
si construirea din ordinul tarului, la Azov, Taganrog si Voronej, a unor cordbii destinate
Intäririi flotei rusesti din Marea de Azov.
Aceste actiuni rusesti (considerate fapte ostile Portii) provocaserd teamd si mdnie in
randurile tAtarilor crimeeni si ale ostasilor otomani stationati in teritoriile nord-pontice ale
imperiului. De aceea, exista pericolul izbucnirii unui nou razboi ruso-otoman.

31 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 51; Valeriu Papahagi, Informatii venehene relative la
razboiul ruso-turc din 1711, la Carol al XII-lea, regele Suediei, fi la intenha turcilor de a recuceri
Moreia, in Revista istoricl", an XVIII, 1932, nr. 4-6, P. 107-132.
32 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 18-33; A.N. Kurat, Isvec Kira!, XII. Karl'in Tiirkiye' de
kalLyi ye bu siralarda Osmanli Imparatorlukii, Istanbul, 1943, p. 52-54.
" A.N. Kurat, Prut Seferi ye Barifi, vol. I, p. 49-54.
34 Ibidem, p. 84-88; S.F. Oreskova, op. cit., p. 34-35.
35 A.N. Kurat, Isvec Kirah, p. 52-54.
36 Idem, Prut Seferi ye &my, vol. II, p. 709-710; A. Tertecel, Rivalitatea ruso-otomand, p. 150-152.

www.dacoromanica.ro
7 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 235

Este foarte important pasajul din aceastd scrisoare referitor la statutul international
al Mani Negre. Aceasta era considerad ca fund un lac interior otoman, unde nu era permis
accesul nici unei ambarcatiuni strAine.
in finalul scrisorii, sultanul cerea cu insistentd tarului sd ordone dAramarea cetAtii
Kamenka §i lichidarea flotei ruse§ti din Marea de Azov (prin autodistrugere sau retragere In
amonte pe fluviul Don). Sultanul considera cd numai a§a se putea pasta §i consolida pacea
ruso-otornand. El dddea de inteles tarului (chiar dacA in mod delicat) cd, in cazul in care
solul otoman trimis la Moscova cu aceastd scrisoare nu era expediat cat mai repede Inapoi la
Istanbul cu un rAspuns favorabil din partea suveranului rus, relatiile dintre Rusia §i PoartA
aveau sd se deterioreze §i mai mult, ajungandu-se chiar la un nou rAzboi ruso-otoman37.
RAscoala de la Istanbul din august 1703 avea sd determine amanarea plecArii solului
otoman sus-mentionat din Crimeea spre Moscova pand In luna noiembrie a aceluigi an.
Pe plan militar, marele vizir Rami Mehmed Pasa (ca i predecesorii i urma§ii sdi
din perioada de pace 1700-1710) a continuat repararea §i consolidarea cetAtilor otomane de
pe tArmul nordic al MArii Negre (Oceakov, Caffa, Kerci, Taman, Acu, Kulburun, Bender,
Chilia i Cetatea Alba), a trimis noi trupe in aceasta regiune §i a intensificat operatiunile
flotei militare otomane in apele Pontului Euxin. Trupele Hanatului Crimeii erau, de
asemenea, permanent In alerte.
Deoarece asigura legatura dintre Marea de Azov §i Marea Neagra, Stramtoarea
Kerci avea importantA strategicA atat pentru Rusia, cat §i pentru PoartA. Otomanii o apdrau
cu disperare, Intrucat pdtrunderea flotei ruse din Marea de Azov In Marea Neagrd ar f avut
consecinte catastrofale pentru Imperiul otoman39. Din aceste motive §i din cauza faptului cd
fortAretele otomane Kerci §i Taman nu inch ideau suficient de bine Stramtoarea Kerci, la
porunca marelui vizir a Inceput, In mai 1703, construirea ceetAtii otomane Yeni Kale (situatA
pe tArmul vestic al Stramtorii Kerci, In extremitatea esticA a Peninsulei Crimeea, la
aproximativ 15 km nord-est de fortdreata Kerci). in punctul unde s-a clAdit cetatea Yeni
Kale (Cetatea Noud"), Stramtoarea Kerci avea lAtimea cea mai mica. A fost ultima cetate
pe care otomanii au construit-o pe tArmul nordic al Marii Negre. DupA aceea, otomanii s-au
multumit doar sd repare cetatile din zond, WA a mai construi insd vreo cetate noue.
La construirea cetAtii Yeni Kale (finalizatA In anii 1706-1707) au participat atat
lucrAtori otomani, cat §i tAietori de lemne i salahori din Moldova i Tara Romaneascd
(vasale Portii). Un rol decisiv 1-a avut flota militard otomand centrald (ce actiona de reguld
in Marea Mediterand i Marea NeagrA) comandata de marele amiral (kapudan pa.ya) Açi
Mehmed Pap (dec. 1702 dec. 1703). AceastA flota a transportat materialele de constructie,
proviziile §i lucrAtorii pand in Stramtoarea Kerci, descurajand totodatA un eventual atac
efectuat de flota rusA din Marea de Azov°.

37 Vezi nota precedenta.

38 A.N. Kurat, Prut Seferi ye Barip, vol. I, p. 49-54; Hammer, Histoire de l'Empire ottoman, vol. 13.
Paris, 1839, p. 88-89; A. Tertecel, Construirea cetaf ii otomane, p. 77-83.
39 M.R. Arunova, S.F. Orqkova, op. cit., p. 97-98 (fragment din Descrierea lmperiului otoman, a
ambasadorului P.A. Tolstoi).
4° S.F. Ore§kova, op. cit., p. 51-52; A.N. Kurat, op. cit., p. 49-54; I.H. Uzuncamli, op. cit., p. 2-3;
A. Tertecel, op. cit., p. 80-81. A se vedea §i harta Math de Azov i a regiunilor inconjuratoare (de
exemplu, Atlas automobilndh dorog SSSR, Moskva, 1981, p. 30, 73).
41 A.N. Kurat, op. cit., p. 49-54; Mehmed Rgid, op. cit., vol. II, p. 549-565; A. Tertecel, op. cit.,
p. 82-83; I.H. Uzuncar§ili, Osmanli Deyletinin Merkez ye Bahriye Tefkileiti, Ankara, 1988 (reeditare),
p. 437-445, 497-500; Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale (DANIC), fond Microfilme
Turcia, rola 46, c. 97 (document otoman din 6-15 aprilie 1705); DANIC, fond Microfilme U.R.S.S.,
www.dacoromanica.ro
 236 Adrian Tertecel 8

Dupa incheierea construirii cetatii Yeni Kale, in aceasta fortareata a fost instalata o
garnizoana de peste 2 000 de ostasi otomani, dotata, printre altele, cu cateva zeci de tunuri
de calibru mare si mijlociu42. Prin construirea acestei cetati s-a consolidat in mod substantial
stapanirea otomana asupra Straintorii Kerci si asupra ansamblului Marii Negre. Se poate
afirma cä fortareata Yeni Kale a preluat, In mare parte, rolul cetatii Azov (OM la
recuperarea acesteia de catre otomani in anul 1712). Este vorba de rolul de lacat" al Marii
Negre impotriva unei patrunderi fortate din directia Marii de Azov43.
In august 1703, la Istanbul a avut loc o mare rascoala a trupelor de Poarta si a
populatiei civile. Cauzele ei au fost atat problemele economice i sociale din Imperiul
otoman, cat i foarte raspandita nemultumire impotriva geyhoilisldrn-ului Feyzullah Efendi, a
marelui vizir si a sultanului (ultimii doi fiind acuzati ca au acceptat sa incheie
dezavantajoasele tratate de pace de la Karlowitz si Istanbul). 0 parte din rasculati s-au
deplasat de la Istanbul la Edirne (unde se aflau atunci sultanul i principalii conducatori
otomani). La 22 august 1703, sultanul Mustafa al II-lea a fost inlocuit cu fratele sat Ahmed
al III-lea, iar marele vizir Rami Mehmed Pasa a fost inlocuit cu Kavanoz Ahmed Pasa. Noul
sultan a trebuit sa paraseasca imediat Edirne si sa-si stabileasca resedinta la Istanbul".
Construirea cetatii Yeni Kale si activitatea flotei militare otomane centrale in
Marea Neagra nu au fost afectate de marea rascoala din august 1703. Construirea cetatii
sus-amintite a continuat 'Ana la srarsitul lunii octombrie 1703. Atunci a fost intrerupta
pentru cateva luni, fiind reluata in primavara anului 1704. Escadra flotei militare otomane
centrale care actionase in acel an in Marea Neagra s-a intors la Istanbul la inceputul lunii
noiembrie 1703. In primavara anului 1704, aceasta escadra a patruns din nou in Marea
Neagra, contribuind la continuarea lucrarilor de construire a cetatii Yeni Kates.
Pe planul relatiilor politico-diplomatice ruso-otomane, rascoala sus-mentionata a
blocat pentru cateva luni atat convorbirile din capitala otomana dintre P.A. Tolstoi si
conducatorii Portii, cat si plecarea solului otoman Nogayli Mehmed Mustafa Aga din
Crimeea spre Moscova.
Prima discutie dintre P.A. Tolstoi si noul mare vizir Kavanoz Ahmed Pasa a avut
loc abia in luna octombrie 1703. Ea a esat lamentabil deoarece marele vizir nu avea atunci
un traducator de buna calitate pentru niciuna din limbile latina, greaca sau italiana
(Alexandru Mavrocordat Exaporitul i fiul säu Nicolae se ascunsesera in timpul rascoalei
din august 1703 si nu putusera Inca fi gasiti)46.
De abia in decembrie 1703 au putut incepe primele convorbiri serioase intre
P.A. Tolstoi si noul mare vizir otoman Damad Hasan Pasa. Ele aveau insa sa se
prelungeasca foarte mult si, in final, sa esueze. Mare le vizir nu a putut obtine nici

rola 96, c. 175-177 (scrisoare a clucerului Afenduli catre stolnicul Constantin Cantacuzino, scrisa la
Kerci la 7 iunie 1704, in timpul lucrarilor de construire a cetatii Yeni Kale).
42 I.H. Uzuncarsill, Osmanli Tarihi, p. 2-3; S.F. Oreskova, op. cit., p. 51-52; A.N. Kurat, op. cit.,
p. 49-54; A. Tertecel, op. cit., p. 80-81.
43 Vezi nota precedenta.
44 Despre marea rascoala de la Istanbul din august 1703, M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit.,
p. 107-111 (fragmente din trei rapoarte ale ambasadorului rus P.A. Tolstoi din iulie-august 1703);
I.H. Uzunearstli, op. cit., p. 22-46; Rifaat Ali Abou El-Haj, The 1703 Rebellion and the Structure of
Ottoman Politics, Istanbul, 1984; M.A. Mehmet, Istoria turcilor, p. 247-248.
45 A se vedea notele 41 si 42. De asemenea, Silahdar Findiklth Mehmed Aga, Nusretndme, in Mihail
Guboglu, Cronici turcesti privind Tdrile Romdne, vol. 11, Bucuresti, 1974, p. 510-512.
46 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 111-112 (fragment din raportul lui P.A. Tolstoi,
20/31 octombrie 1703).
www.dacoromanica.ro
9 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 237

demolarea cetatii rusesti Kamenka i nici lichidarea flotei rusesti din Marea de Azov. La
randul sau, P.A. Tolstoi nu a izbutit sa obtina nici oprirea construirii cetatii otomane Yeni
Kale si nici aprobarea ca navele comerciale rusesti sa poata naviga in Marea Neagra.
Otomanii nu au acceptat nici macar ca negustorii rusi sa navigheze in Marea Neava pe
corabii otomane. Navigatia i comertul Marii Negre ramaneau astfel monopol otoman41 .
Solul otoman Nogayli Mehmed Mustafa Aga a putut pleca din Crimeea spre
Moscova abia in noiembrie 1703. El asteptase instructiuni si documente diplomatice de la
noul sultan Ahmed al III-lea. So lul purta cu sine atat scrisoarea noului sultan catre tar, cat si
scrisoarea din 16-25 iunie 1703 a fostului sultan Mustafa al II-lea avand acelasi destinatar.
Diferentele de continut dintre cele doul scrisori erau infime48.
Pentru a usura misiunea solului otoman, conducatorii Portii i-au acordat
ambasadorului rus P.A. Tolstoi (aflat practic in arest la domiciliu Inca de la sosirea sa in
capitala otomana) o destul de larga libertate de miscare49. AceastA concesie otomana a fost
insa inutila. Solia lui Nogayli Mehmed Mustafa Aga in Rusia s-a incheiat in decembrie 1704
aproape Para nici un rezultat. Singura concesie facutA de Petru cel Mare a constat in
acceptarea trasarii pe teren a frontierei ruso-otomane stabilite in 1700 prin tratatul de pace
de la Istanbul50. in rest, nici negociatorii otomani i nici cei rusi nu au putut smulge partii
adverse vreo concesie. Doar razboiul sau amenintarea credibila cu razboiul ar fi putut face
acest lucru.
in concluzie, evenimentele anului 1703 sunt importante si pline de semnificatii
pentru evolutia relatiilor ruso-otomane in intreaga perioada de pace 1700-1710. Ele scot in
evidenta acerba rivalitate dintre Rusia i Poarta pentru stapanirea bazinului Marii Negre.
Tensiunea dintre cele dotia imperii vecine a fost mare atat in anul 1703, cat si in tot
intervalul 1700-1710. Ambele parti (nemultuinite de prevederile pacii de la Istanbul din
1700) se pregateau intens pentru razboi. Doar angajarea Rusiei in Razboiul nordic" si
slabiciunea interna a lmperiului otoman, accentuata de indelungatul razboi cu Liga Sfanta,
au amanat inceperea acestui razboi. Profitand de refacerea partiala a propriilor forte si de
prelungirea Razboiului nordic", Poarta a declansat (la 9/20 noiembrie 1710) razboiul ruso-
otoman din 1710-1711.
inainte de a publica traducerea din limba rusa a trei rapoarte din 1703 ale
ambasadorului rus P.A. Tolstoi catre cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, se cuvine sa
prezentAm pe scurt continutul i valoarea documentara ale acestora.
Precizam a P.A. Tolstoi (1645-1729) a fost ambasadorul Rusiei in Imperiul
otoman in anii 1702-1710. Era pentru prima oara cand Rusia avea un ambasador permanent
la Poarta. in intervalul august 1702 septembrie 1703, P.A. Tolstoi s-a aflat la Edirne
(fostul Adrianopol), unde se gasea atunci sultanul. Apoi, in perioada septembrie 1703
noiembrie 1710, ambasadorul rus a rezidat la Istanbul (in preajma noului sultan Ahmed al
III-lea). inchis de otomani in inchisoarea Yedikule in timpul razboiului ruso-otoman din
1710-1711 i, in mod intermitent, in anii de pace tensionata 1711-1713, P.A. Tolstoi a

47 S.F. Orqkova, op. cit., p. 34-38; A.N. Kurat, op. cit., p. 85-90; A. Tertecel, Rivalitatea ruso-
otomand, p. 150-152.
48 A.N. Kurat, op. cit., p. 85-86.
49 lbidem, p. 89.
5° Ibidem, p. 91; S.F. Ore§kova, op. cit., p. 36; Pisma i bumaghi, t. III, St. Petersburg, 1893,
p. 217-218, 469-472.

www.dacoromanica.ro
 238 Adrian Tertecel 10

parasit Imperiul otoman (impreuna cu ostaticii ru0 de rang Malt Piotr Safirov §i Mihail B.
Seremetev) in toamna anului 1714, intorcandu-se in Rusia51.
Rapoartele lui P.A. Tolstoi din anii 1702-1710 au fost citite atat de cancelarul
F.A. Golovin (§i de succesorul sAu G.I. Golovkin), cat §i de tarul Petru cel Mare. Acestor
rapoarte Ii s-a adaugat Descrierea Imperiului otoman (finalizatà de P.A. Tolstoi in mai
1703). Atat rapoartele, cat i Descrierea contin informatii foarte valoroase privind situatia
interna §i politica externa ale Imperiului otoman, Marea Neagra §i relatiile ruso-otomane in
acea vreme (inclusiv planurile ruse§ti de expansiune spre Marea Neagra §i Stramtori)52.
Textul original in limba rusa al Descrierii a fost publicat integral la Moscova, in
1985. in schimb, foarte putine dintre rapoartele lui P.A. Tolstoi din anii 1702-1710 au
vazut lumina tiparului (unele doar fragmentar)54. Nici unul dintre acestea nu a fost tradus §i
publicat in limba romana. Dintre rapoartele edite ale lui P.A. Tolstoi, cele mai multe (pse)
dateaza din anul 1703. Acestea au fost publicate la Moscova, in 1985 (patru rapoarte in mod
aproape integral, iar celelalte doua sub forma de scurte fragmente)55. Cele mai importante
dintre acestea sunt, dupa parerea noastra, cele din 30 ianuarie/10 februarie, 20/31 octombrie
§i 1/12 decembrie 1703. Aceste trei rapoarte sunt §i cele mai complexe din punct de vedere
al problematicii abordate. Celelalte trei rapoarte edite ale lui P.A. Tolstoi din anul 1703
(12/23 iulie, 25 iulie/5 august 4i 27 august17 septembrie) se retell aproape exclusiv la
declanprea i desfawarea marii rascoale de la Istanbul din vara acelui an. Ele dovedesc ca
P.A. Tolstoi era experimentat, inteligent §i foarte bine informat §i completeaza in mod fericit
izvoarele otomane privind respectivul eveniment56.
Raportul din 30 ianuarie/10 februarie 1703 se concentreaza mai ales asupra
mazilirii §i executArii marelui vizir Daltaban Mustafa Pap (la 28 ianuarie 1703) §i a
inlocuirii sale cu Rami Mehmed Pap. Sunt analizate cauzele i efectele acestei schimbari.
Dupa cum foarte bine a subliniat P.A. Tolstoi (ale carui aprecieri sunt confirmate de
izvoarele occidentale i otomane), a fost o lupta intre adversarii pacii ruso-otomane din 1700
(Daltaban Mustafa Pap, alti cativa demnitari otomani i tatarii din Crimeea §i Bugeac) §i
sustinatorii acestei paci (sultanul Mustafa al 11-lea, Rami Mehmed Pap §i majoritatea
demnitarilor otomani, care au inteles cà Poarta era atunci prea slaba pentru a-si putea
permite sa declanieze un razboi ruso-otoman in viitorul apropiat). Victoria celei de-a doua
tabere a amanat declanprea de care Poarta a unui nou razboi ruso-otoman pana in
noiembrie 1710.
In raportul sail din 20/31 octombrie 1703, P.A. Tolstoi furnizeaza informatii
privind situatia interna a lmperiului otoman, politica extema a acestuia §i relatiile ruso-
otomane.Este evidentiata saracia financiara a statului otoman, care nu numai ca impiedica
pornirea unui razboi contra Rusiei sau a Venetiei, dar periclita chiar plata lefurilor trupelor
de Poarta, ceea ce ar fi putut declanp o noua mare rascoala la Istanbul. De asemenea,
majoritatea demnitarilor adu§i la putere de rascoala din august 1703 erau nepriceputi. Prin
ascunderea lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul §i a fiului sau (in timpul sus-pomenitei

5I M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 18-33; S.F. Oreskova, op. cit., p. 33-187; A.N. Kurat.
Isvec Ktrah, p. 52-54.
52 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, ibidem; S.F. Oreskova, op. cit., p. 15-19.
53 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 37-105.
54 Vezi nota 52. De asemenea, A.N. Kurat, op. cit., p. 52.
55 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 105-114.
56 Ibidem, p. 107-111.
57 Ibidem, p. 105-107.

www.dacoromanica.ro
 11 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 239

rascoale), functia de mare dragoman (tercurnan) ramasese vacanta, iar conducatorii Portii
intampinau mari dificultati in relatiile cu ambasadorii i solii straini. Ura i teama

otomanilor fata de Rusia erau extrem de mari. Ambasadorul rus la Istanbul se afla practic in
arest la domiciliu. El se temea sa nu fie ucis de populatia Istanbulului, Intr-un moment de
anarhie. 0 mare escadra a flotei militare otomane se afla Inca in Marea Neagra, unde
contribuise din plin la inceperea construirii cetatii Yeni Kale, menita sa impiedice trecerea
flotei militare ruse din Marea de Azov in Pontul Euxin. Doar lipsa banilor i instabilitatea
politica $i sociala interna Ti impiedicau pe conducatorii Portii sa declan$eze un nou razboi
ruso-otoman 58.
in sfar$it, raportul lui P.A. Tolstoi din 1/12 decembrie 1703 analizeaza problemele
interne ale Imperiului otoman (care afectau gray $i indeplinirea planurilor otomane in
domeniul politicii externe). Situatia financiara a Portii ramanea dificila. Lefurile restante ale
trupelor de Poarta nu putusera fi platite pe un an, ci doar pe $ase luni. Mentionam ca, in
Imperiul otoman, lefurile bugetarilor" se plateau trimestrial. De asemenea, instabilitatea
politica a Imperiului otoman continua. La 17 noiembrie 1703, sultanul Ahmed al III-lea II
numise in functia de mare vizir pe ginerele sat' Damad Hasan Pap. Cu ajutorul acestuia,
sultanul declanpse o ampla actiune de reprimare a fo$tilor rasculati (din august 1703) $i in
special a capeteniilor acestora. Nu se putea prevedea insa dacà aceasta actiune va putea fi
dusa la bun srar$it. P.A. Tolstoi se temea totu$i cA fo$tii rasculati ar f putut triumfa cu
ajutorul populatiei lstanbulului. in acest caz, ei I-ar fi putut inlatura din functie pe marele
vizir, existand chiar pericolul detronarii sultanului59.
In incheiere, publicam traducerea din limba rusa a celor trei rapoarte sus-amintite
adresate in anul 1703 de catre ambasadorul rus la Istanbul, P.A. Tolstoi, cancelarului Rusiei,
F.A. Golovin (traducerea a fost efectuata de care noi A.T.) Precizam a am tradus doar
fragmentele din cele trei rapoarte care au fost publicate pana in prezent de care istoricii
60
ru$1 . Punem astfel la dispozitia istoriografiei romane$ti trei izvoare ruse$ti putin cunoscute
referitoare la relatiile ruso-otomane, Marea Neagra i situatia interna a Imperiului otoman in
perioada de pace tensionata 1700-1710. Speram cA aceste surse vor contribui la clarificarea,
in istoriografia noastra, atat a principalelor caracteristici $i a evolutiei relatiilor ruso-
otomane (inclusiv a rolului jucat de bazinul Marii Negre in cadrul acestora) in intervalul
sus-amintit, cat $i a cauzelor declan$arii razboiului ruso-otoman din 1710-1711.

ANEXE

I. Fragment din raportul din 30 ianuarie/10 februarie 1703 al ambasadorului rus la

Istanbul, P.A. Tolstoi, catre cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, cu privire la starea relatiilor
ruso-otomane, Marea Neagra $i situatia din Imperiul otoman. Se insista asupra tentativei
esuate a marelui vizir Daltaban Mustafa Pap de a declanp un nou razboi intre Rusia $i
Poarta, profitand de rascoala tatarilor din Crimeea, nemultumiti de prevederile tratatului de
pace ruso-otoman de la Istanbul din 3/14 iulie 1700. Acest fragment a fost publicat in
original, in limba rusa (cu litere chirilice), de cave M.R. Arunova $i S.F. Ore$kova, in

58
Ibidem, p. 111-113.
59Ibidem,p. 113-114.
" Pentru textul original al celor trei rapoarte (publicat de catre istoricii rusi partial), M.R. Arunova,
S.F. Ore*ova, op. cit., p. 105-107, 111-114.

www.dacoromanica.ro
240 Adrian Tertecel 12

lucrarea lor Russkii posol v Stambule. Piotr Andreevici Tolstoi i ego opisanie Osmanskoi
imperii naceala XVIII v., Moskva, 1985, p. 105-107.

Traducere

Mai inainte, dup. marele vizir Amca-zade Hilseyin Pap (Aleyan Gusein), a fost
fAcut mare vizir serascherul (beilerbeiul) de Bagdad (Daltaban Mustafa Pap). Acesta era
viteaz, insd era prea pupn intelept i necugetat. El intenfiona sä Inceapd rdzboiul impotriva
Mdriei sale farul. Si, vdzand cd sultanul nu ii ingaduie acest lucru, el a vrut sd Ii
indeplineascd intentia prin viclepg. Iar prin mesajele si scrisorile sale I-a indemnat pe hanul
Crimeii sá ceard Porfii invoire pentru a incepe rdzboiul impotriva Statului rus (s Rossiiskim
gosudarstvom). 5i toate acestea le-a fAcut in taind. Cand tAtarii au venit la sultan cu
respectiva rugaminte, el s-a preacut cd nu doreste acest lucru. Si, dupd ate am aflat din
multele mele discutii cu minitrii turci despre situatia tAtarilor, cAnd sultanul a respins
cererea tAtarilor, i-a mazilit pe han si pe kalgay sultan (kalgu saltana), osAndindu-i la
inchisoare, iar ca han in Crimeea I-a trimis pe fostul han (Haci Selim Giray I), a vazut acel
vizir (Daltaban Mustafa Pap) cd intentiile sale nu s-au indeplinit. Atunci, el s-a gAndit la un
alt viclesug. A scris in taind tatarilor, cerandu-le ca, deoarece au fost batjocoriti de ate
Poartd, sd se impotriveascd sultanului si sd se rdscoale. lar el, chipurile pentru a-i supune pe
aceVia, urma sd adune trupele turceyti, sd meargd cu ele pdnd la Dundre ci .0 se
intdIneascii cu teitarii yi, prefdcdndu-se a nu ii poate invinge pe aceytia, sä se uneascd cu ei
yi sei meargd cu ei impreund la rdzboi spre Azov sau Kiev, dupd cum se va dovedi cd este
mai avantajos. Din cauza scrisorilor sale, intr-adevdr, tAtarii s-au rdsculat. La rAndul sdu, si
el a inceput sd-si clued la indeplinire intentiile, trimitAnd multi ostgi la Dundre. De
asemenea, si la Adrianopol (Andrianopol) a inceput sd pregAteascA provizii pentru rdzboi,
proclamAnd cd face toate acestea pentru a-i supune din nou pe tAtari. Insd eu (P.A. Tolstoi)
am ghicit intentiile sale. Am vorbit apoi cu multi oameni din preajma sultanului pentru ca ei
sd Ii raporteze cuvMtele mele. $i multd vreme nu am izbfindit nimic. Apoi, and niste daruri
oamenilor de incredere ai mamei sultanului, am reusit s-o informez despre josnicele intentii
ale vizirului. L-am instiintat si pe muftiu (seyhtilislam). I-am declarat cd dacd vizirul ii va
indeplini gAndurile acestea, atunci nu va fi bine nici pentru Maria sa sultanul. Deoarece,
unindu-se cu tAtarii, el (vizirul) vrea sd dobAndeascd si un rang foarte mare, iar tatarii spun
deschis cd nu mai vor sd rdmAnd sub stapanirea turceascd. Aflând indatd acestea, mama
sultanului i le-a i spus fiului sdu (sultanul Mustafa al II-lea). $i, stdpane al meu, sd tii ed., la
1 ianuarie (stil vechi), sultanul 1-a chemat la sine pe vizir, cu onorurile obipuite, chipurile
pentru o consfAtuire. Cdnd vizirul a sosit la sultan, acesta i-a luat vizirului sigiliul de stat
(insemnul principal al functiei de mare vizir) si a poruncit ca averea vizirului sd fie luatd,
inventariatd i trecutA in proprietatea sa (a sultanului). lar In locul acestuia, in funclia de
mare vizir, l-a pus pe fostul reis efendi Mehmed Paya (Rami Mehmed Pap). Cdt despre
vizirul mazilit (Daltaban Mustafa Pap), sultanul a poruncit ca acesta M. fie finut sub pazd,
iar in noaptea urmdtoare sd fie sugrumat. In dimineata urmAtoare, cadavrul sdu a fost
azvarlit in piata publica (de la Edirne) spre a fi batjocorit de tot poporul ca o vita nenorocitd.
Iar noul vizir Mehmed Pap si-a inceput guvernarea find foarte binevoitor si plin de
consideratie fatA de toti, intruat este un om foarte intelept. StApane al meu, la 20 ianuarie
(stil vechi) am mers la acest nou vizir in vizitd particulard pentru a-1 felicita, dar mai ales
pentru a sta de vorbd cu el. M-a IntAmpinat cu onoruri i m-a primit cu mare dragoste. $i a
discutat cu mine pe indelete. $i mi-a spus, in particular, urmAtoarele: Cum se poate ca
tocmai eu sA incalc aceastd pace care a fost incheiatd prin atAt de multe strdclanii ale mete?
www.dacoromanica.ro
13 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 241

Eu ma voi strddui din rdsputeri ca aceastd pace sd nu fie Incalcatd din partea meiriei sale
sultanul. Insa cu condifia ca nici din partea mdriei sale farul sei nu se petreacii vreo
inctilcare. Daa vizirul a vorbit cinstit sau cu viclenie, asta numai Dumnezeu stie. Insd,
stApane al meu, in prezent se vede din semnele existente ca nu exista nici o primejdie. Dar
nu pot fi pe deplin sigur de asta peina cdnd nu se va incheia treaba cu tdtarii, iar osta$ii
turci, aflafi acum hingd Dundre, nu se vor imprdftia pe la casele lor. Pentru cd, la turci,
vizirii nu guverneazd multd vreme.

II. Fragment din raportul din 20/31 octombrie 1703 al ambasadorului rus la
Istanbul, P.A. Tolstoi, ate cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, privind situatia din Imperiul
otoman, starea relatiilor ruso-otomane i construirea de ate Poarta a cetatii Yeni Kale
(pentru a bloca accesul Rusiei la Marea NeagrA). Acest fragment a fost publicat in original,
in limba rusd (cu litere chirilice), de atre M.R. Arunova si S.F. Oreskova, in op. cit., p. 111-113.

Traducere

Pe and md aflam la Adrianopol, v-am scris, la 27 august (stil vechi), despre

inlAturarea din functie a sultanului (Mustafa al II-lea) si a celorlalti demnitari (ministri). lar
despre ceea ce s-a intamplat dupd sus-ppmenita datd de 27 august, NI informez prin
intermediul acestei scrisori.
La 20 septembrie (stil vechi), eu am sosit la Constantinopol (Konstantinopol). $i
am fost instalat in aceeasi clAdire in care au sezut (in anii 1699-1701) fostii ambasadori ai
MAriei sale tarul, Emelian Ignatievici (Ukraintev) i cneazul Dmitrii Mihailovici (Golitan).
La 25 septembrie (stil vechi), ca pedeapsd pentru pAcatele mele, rn-am ImbolnAvit de friguri.
in prezent, incep, incet, incet, sd md vindec.
La 30 septembrie (stil vechi), dupd mad eforturi, am fost in vizitd particulard la
vizir (marele vizir Kavanoz Ahmed Pasa). Discutia mea cu acesta a fost foarte scurtA,
deoarece ei nu aveau (atunci) tAlmaci de limba latind sau de limba greacd. Iar tAlmacii de
limba tura pe care Ii am eu (P. A. Tolstoi) nu sunt in stare sd poarte o discutie cu vizirul. In
timpul vizitei mele la vizir, a fost gds it un turc care stia doar putin si foarte prost greceste.
Pe langd acest fapt, mai era si tampit de la naturd. De aceea, a fost imposibil sa discut pe
indelete cu vizirul. Dar mai este un motiv pentru care nu am avut multe discutii cu vizirul.
Este vorba de faptul cd, Ina de la prima mea convorbire cu el, acesta s-a dovedit a fi
nepriceput. Iar ceilalti ministri (viziri) ai lor sunt Ina si mai prosti. $i, in prezent, Imperiul
turcesc a ajuns intr-o asemenea situatie, Mat se spune cA intr-un hal mai rdu deat acum nu
s-a aflat niciodatA de la inflintarea sa.
Dupd vizita mea la vizir, cu mare insistentd au trimis oameni sd-I caute pe
Alexandra Mavrocordat Exaporitul (Alexandru $karlat) §i, daa nu 11 vor putea gdsi pe
acesta, atunci au poruncit sd 11 gAseasa cel putin pe fiul sAu Nicolae. Deoarece, fard acestia,
(turcii) nu pot sd rezolve nici o problemd diplomatia. Acum, i-au gasit pe cei doi. Dar pe
Alexandru il tin la fereald si nu indrAznesc sd II arate poporului. Insd pe fiul sdu I-au facut
dragoman (perevodcik), ca §i mai 'Mainte. 5i, dupa obiceiul lor, 1-au imbrAcat cu caftan.
Sultanul (Ahmed al III-lea) nu a fdcut !And acum nimic intelept. El se distreazd,
dimpotrivd, ca un copil, cAldrind pe campuri i plimbându-se pe mare. Iar lucruri vrednice
necesare treburilor statului Ina nu face. $i nu se asteaptd ca el sd facd asemenea lucruri de
acum inainte.

www.dacoromanica.ro
242 Adrian Tertecel 14

Saracia lor baneasca este vizibila pentru toath lumea. Inca nu sunt in stare sa
stranga toti banii necesari pentru a acoperi cheltuielile necesitate de plata lefurilor
slujitorilor Portii (trupele de Poarta, precum i demnitarii i functionarii din aparatul de stat
otoman central). Ii jefuiesc i Ii chinuie pe supusii lor crestini si evrei, insa nu reusesc sa
strand nici macar banii necesari pentru plata lefurilor corpului ienicerilor, darmite pentru
plata lefurilor celorlalte corpuri de oaste. In octombrie va trebui sa se dea lefurile pentru toti
slujitorii Portii din toate categoriile, cum ar fi spahiii (de Poarta), ienicerii, tunarii etc. lar in
prezent, toti acestia s-au adunat la Constantinopol (Konstiantinopol) pentru a-si lua lefurile.
lar in Vistierie nu existh bani suficienti pentru a-i plati pe toti. Doar Dumnezeu stie ce se va
intampla. Se observa ea toti conducatorii (adusi la putere de rascoala din 1703) sunt fie
sugrumati, fie surghiuniti. Altii noi sunt alesi in locul lor.
Acum nu pare probabil ca ei (turcii) sa inceapa un razboi intr-o direcfie sau alta.
Deoarece conducerea statului Thr a devenit foarte tulburata yi inconstant& $1, pe deasupra,
existã i o imensa saracie baneascii. Prin popor umbla vorba ca, la primavara, ei vor sa
inceapa un razboi cu venetienii. Eu nu cred ca se va intampla asa ceva, din multe pricini, dar
mai ales din cea a lipsei de bani.
Se aude ca, hinge: Kerci, (turcii) au inceput sã construiasca o cetate (numita Yeni
Kale). lar in anul acesta au pus doar temeliile. Insa deocamdata flu se cunosc amanunte. In
curdnd, flota lor se va intoarce din Marea Neagra la Constantinopol. i atunci se va afla
totul. lar eu, pentru a informa pe Excelenta voasirci, voi scrie curdnd un raport amanunfil.
(Turcilor) le este foarte frica de Maria sa farul. De aceea yi ura falai de noi arde
mereu in inimile Mr. De asemenea, yi de mine se tern foarte mult. Ei nu lasii pe nimeni sii
intre in reyedinta mea. Parcd ay fi intr-o inchisoare. drept sa spun, puterea mea de a
rabda scade tot mai mult. De cdnd am venit in fara lor (adica in Imperiul otoman), viata
mea nu se deosebeyte cu nimic de cea a unui puycarial. Mai mull deceit aldt, niciodata nu
lipsesc spaimele mortale din toate párf lie. lar in prezent, ma aytept mereu la necazuri marl
din partea poporului anarhic. Deoarece (turcii) nu urdsc nici un popor atdt de mult Cdl ne
urdsc pe noi (adica pe rusi).
In curand, voi solicita sa am o discutie cu minitrii (vizirii) bor. Cu acest prilej,
doresc sa le vorbesc clar despre situa,tia pacii (ruso-otomane). Cad actualii lor ministri nu
stiu nimic despre situatia (aplicarii) tratatelor de pace.
Solul bor (Nogayli Mehrned Mustafa Aga) a fost trimis de mult spre Moscova, dar
a fost rejinut in Crimeea. Acurn a fost trimis de la Poarta spre acel sol un om numit Hasan
Aga. 5i, prin acest om, a fost trimisä o scrisoare solemna (gramota) cat-re Maria sa tarul, in
care se anunta urcarea pe tron a noului sultan (Ahmed al III-lea). 5i i s-a poruncit acestui om
sä inmaneze solului (turc) scrisoarea aceasta. far solului i s-a ordonat sa piece imediat la
Moscova, purtand aceasta scrisoare, precum i anterioarele scrisori solemne (gramoti). De
asemenea, ei (turcii) trimit, prin propriul lor sol, o scrisoare solemna catre Maria sa cezarul
(imparatul habsburgic Leopold I), pentru a-1 anunta despre inscaunarea noului sultan. bar
catre ceilalti monarhi aliati (probabil, conducatorii statelor care facusera parte din Liga
Sfanta), cave regele Frantei si regina Angliei, precum i catre altii, (turcii) scriu astfel de
scrisori solemne si le inmaneaza ambasadorilor acestor state (la Istanbul) pentru ca acestia
sa le trimita, prin proprii lor oameni, monarhilor bor. Au incercat sa discute i cu mine
despre aceasta problema. Dar eu nu am acceptat scrisorile lor solemne i i-am refuzat
categoric in aceasta privinta.
La Poarta s-a raspdndit o ytire potrivit careia ostayii Mariei sale farul ar fi fost
invin.yi de catre duymanii lor suedezi (in cadrul Razboiului nordic"). La auzul acestei veyti,
turcii s-au bucurat enorm. Insa, imediat ce am primit scrisoarea dumneavoastra, eu am si

www.dacoromanica.ro
15 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 243

trambitat in toate pArtile vestile despre strAlucitele victorii obtinute anul acesta de cAtre
trupele Mariei sale tarul asupra suedezilor. De asemenea, si ceila1ti ambasadori (aflati la
Istanbul) au difuzat stirea ca au primit scrisori din Europa continand informatii despre
marile victorii ale ostasilor Mdriei sale tarul impotriva suedezilor. Auzind acestea, turcii au
cazut adanc pe &dun.

III. Fragment din raportul din 1/12 decembrie 1703 al ambasadorului rus la
Istanbul, P.A. Tolstoi, cave cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, cu privire la situatia din
Imperiul otoman. Se mentioneaza marile dificultAti financiare cu care se confruntau
conducAtorii otomani, represiunea declansatA de noul sultan Ahmed al III-lea impotriva
conducAtorilor rascoalei din august 1703 si numirea unui nou mare vizir (Damad Hasan
Pasa). Acest fragment a fost publicat in original, in limba rusA (cu litere chirilice), de catty
M.R. Arunova si S.F. Oreskova, in op. cit., p. 113-114.

Traducere

Cu mare efort, ei (conducAtorii otomani) au strans bani pentru a putea plAti lefurile
militarilor pe un an. Dar totufi nu au putut aduna toil banii necesari. De aceea, au dat acum
lefurile doar pe qase luni. Si, folosindu-se de efectuarea acestei plAti, sultanul a dat dovadei
de curaj 4.i a Inceput sei-i execute pe conducdtorii ienicerilor rdsculati (in august 1703). La
inceput, i-a inchis pe aga ienicerilor si pe ajutorul acestuia. Iar ceilalti (fosti) rAsculati sunt
sugrumati sau, in multe cazuri, biecati. $i eu sper ca ei sa. izbuteascA in curand sd lichideze
din radacini aceastA chestiune (pe fostii rAsculati din august 1703). CAci, in caz contrar, ei
(conducAtorii otomani) vor determina poporul sA se rascoale impotriva lor. lar apoi, (poporul
rasculat) il va inlatura din functie pe vizir.
Noul vizir (marele vizir Damad Hasan Pasa) este ginerele sultanului. El este un om
bun si inteligent. insA nu stiu Inca. in ce fel se va purta cu mine.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 METODE DE CERCETARE

CERCETAREA PROSOPOGRAFICA
ASISTATA DE CALCULATOR
IRINA GAVRILA

1. Introducere
Prosopografia este una dintre cele mai vechi metode de cercetare in istorie.
Perioada urmatoare anilor '70 a adus o crestere constanta a interesului manifestat fata de
prosopogafie. Patrunderea calculatoarelor si in aria cercetarii istorice a insemnat
deschiderea de noi perspective in dezvoltarea acestei directii' si, chiar daca apar noi
probleme, este de necontestat faptul ca volumul mare de date poate fi procesat mult mai usor
si mai repede. Standardizarea datelor i stabilirea legaturilor dintre ele se dovedeste a fi, de
cele mai multe ori, o sarcina dificila. In acelasi timp exista dorinta de a dezvolta modele
prosopografice unitare, care sa satisfaca necesitatea unei mai bune coordonari a studiilor de
acest gen, in special in vederea schimbului de date si informatii. Nu credem ca exista solutii
defmitive pentru problemele generate de crearea unei baze de date prosopografice, dar este
esential sa stim, in primul rand, in ce consta cercetarea prosopografica asistata de calculator
gi, implicit, care sunt dificultatile pe care le genereaza prelucrarea computerizata a datelor
prosopografice. La fel de interesanta este si o trecere in revista a strategiilor care pot fi
utilizate, precum si cateva comentarii asupra modelelor prosopografice curente.
Standardizarea i corelarea inregistrarilor este un alt aspect major al cercetarii
prosopografice.
Prosopografia studiaza ciclul de viata al unui anumit grup de indivizi, ceea ce
presupune colectarea datelor demografice apartinand acelor indivizi si familiilor lor, precum
si a datelor despre profesiune, educatie, venit, avere etc. Date le stint, prin urmare, extrase
dintr-o multitudine de surse, in care nu toata informatia este relevanta, ceea ce afecteaza
modelarea datelor istorice.
Date le prosopografice sunt, prin excelenta, potrivite pentru a fi inmagazinate intr-o
baza de date din mai multe motive. in primul rand, de cele mai multe ori suntem pusi in fata
unui volum atat de mare de informatii care trebuie prelucrate, incat analiza lor, in absenta
calculatorului, este imposibila. In al doilea rand, datele trebuie sa fie de acelasi tip si
organizate dupa o structura sistematizata. Analiza cantitativa a datelor se face, de cele mai
multe ori, prin exportul lor, din baza de date prosopografice, catre pachete statistice
specializate.
In cele ce urmeaza, incercdm sa punctam cateva idei pentru o exploatare mai
eficienta a bazelor de date prosopografice.

3 D.I. Greenstein, Multisourced and Integrated Databases for the Prosopographer, in E. Mawdsley,
N. Morgan, L. Richmon d, R. Trainor ed., History and Computing III. Historians. Computers and
Data. Applications in Research and Teaching, Manchester, New York, 1990, p. 60-66.

"Revista istoria", tom XIII, nr. 3 www.dacoromanica.ro

4, p. 245 -- 260, 2002
246 Irina Gavrild 2

2. De ce este necesard utilizarea calculatorului in prosopografie

Intr-o cercetare prosopograficd calculatorul poate asigura cdutarea rapidd,
meticuloasd, precum i stocarea i regAsirea textului sursd original sau a unor pdrti din el.
Cel de-al doilea aspect este important, pentru cd identificarea unui anume individ §i
interpretarea unui anumit text nu este niciodatd definitivA i trebuie in mod continuu ajustatd
in timpul cercetdrii, potrivit descoperirii de noi date. De aceea este importantA alegerea unui
sistem de baze de date in care sd se poatil apela in orice moment textul sursd.
Analiza preliminard a datelor se realizeaza, de cele mai multe ori, independent de
sistemul ales pentru gestionarea bazei de date, ceea ce are ca rezultat o descriere a
procesului de analizA a datelor, in diversele lui stadii. Prima fazd constd din constituirea
fisierelor care nu contin nimic altceva deck transcrierea textelor. Cunostintele de
paleografie sau alte stiinte auxiliare sunt deosebit de importante pentru descifrarea
abrevierilor, de exemplu. A doua etapd constd din stocarea informatiei din documente intr-
un fisier de date astfel incat sd se pAstreze cat mai mult cu putintd din structura originala a
sursei, fdrA a se face interpretdri ale acesteia. In aceastA etapd, orice aparitie a unui anume
individ, intr-un anumit context este Inca privita ca o inregistrare separatd. Astfel se evitd
identificArile gresite sau identificarile bazate pe insuficientd informatie. Aceastd a doua
etapd implied standardizarea numelor. Atunci and identificarea numelor de localitati este
incertd, trebuie sd existe o posibilitate de clarificare, fie printr-un comentariu, fie prin
includerea unui extras din textul original. In cea de-a treia si ultima fazA se creeazd un fisier
care stabileste legaturile dintre toate locatiile din baza de date in care apare un anumit
personaj. Crearea acestui fisier este un proces complex. Este de fapt o forma specified a unui
pas mai general, intotdeauna prezent intr-o cercetare prosopograficd i anume identificarea
precisd a indivizilor folosind mentiunile disparate din diversele surse utilizate. Cum aceasta
este una din cele mai dificile faze, utilizarea calculatorului devine in acest moment esentiald.
Baza de date construitd in primele cloud etape trebuie sA poatd permite acum operatii
extensive de regAsire a informatiei. De multe ori, cele mai putin interesante sau disparate
informatii devin, in aceastd ultimd etapd, de mare ajutor in procesul de identificare. Sistemul
ales pentru gestionarea bazei de date trebuie sd regAseascd informatiile intr-un mod simplu §i
rapid, chiar dacd acestea sunt stocate intr-o structurd complicata.
Aceastd metodA de adunare a datelor diferd considerabil de cea uzuald din studiile
prosopografice computerizate2. In mod obisnuit, o populatie particulard este definitA in
prealabil si este apoi studiatA numai pentru un numAr limitat de caracteristici stabilite
dinainte. Calculatorul este atunci folosit pentru a analiza baza de date in momentul creArii
sale. Identificdrile, adica punerea laolaltd a informatiilor corelate, se fac, in acest caz, fard
ajutorul calculatorului.
Dupd studierea literaturii si testarea software-ului disponibil se constatd, de cele
mai multe ori, ca nu existA un program ideal, care sa ofere solutii tuturor problemelor. In
acest caz cercetAtorul poate reduce din interogdri, poate utiliza aplicatii diferite, in functie de
problemele care apar sau Ii poate scrie propriile aplicatii, adecvate cercetdrii sale. Prima
optiune presupune codificarea mai laxd a informatiei sau utilizarea unui numAr limitat de
caracteristici, eliminand astfel informatii care nu par a fi utile pentru faza finald a cercetArii,
simplificand sau standardizand informatii complicate sau incomplete. Nu este nici de dorit,
nici necesar sA se renunte la exigentele stabilite in faza de conturare a cercetdrii, iar

2 H. Millet, L'ordinateur et la biographie ou la recherche du singulier, in Problemes et methodes de la

biographie. Actes du colloque Sorbonne, Paris, 1985, p. 115-127.
www.dacoromanica.ro
3 Cercetarea prosopografica asistatä de calculator 247

dificultatile intampinate pe parcurs nu se datoreaza lipsei unor sisteme puternice de

rstionare a bazelor de date sau limitelor impuse de configuratia hardware-ului disponibil.
In consecinta, studiile prosopografice nu trebuie adaptate potrivit celor mentionate mai sus,
pentru ca exista de cele mai multe ori suport tehnic pentru stocarea si prelucrarea datelor
orientate spre sursa, evitându-se pierderea informatiei prin codificare, standardizare sau
selectarea datelor de intrare.
Scrierea propriilor programe sau aplicatii este din start evitata, fiind un proces
dificil, care ar consuma un mare volum din timpul destinat cercetarii propriu-zise,
bineinteles in ipoteza ca istoricii ar avea cunostintele de specialitate necesare pentru a scrie
astfel de aplicatii3.
In mod curent, sistemele de gestionare a bazelor de date prosopografice sunt sau
cele relationale sau sistemul ierarhic Clio4, dezvoltat special pentru cercetarea istorica.

3. Modelul relational
Experienta dovedeste ca cercetatorii subestimeaza de obicei problemele pe care le
implica utilizarea bazelor de date. Uneori exista doar o vaga idee asupra complexitatii
acestui proces §i se trece la construirea fizica a bazei de date, fara existenta unui design
conceptual al ei. In acest sens, Figura 1 reprezinta un exemplu de constructie fizica a unei
baze de date personale.
Câmpul Tipul Lungimea câmpului Exemplu
Nume Caracter 50 Ion Bartolomeu
Strada 1 Caracter 50 Mfintuleasa 23
Ora§ 1 Caracter 50 Bucuresti
Strada 2 Caracter 50 Smardan 15
Oras 2 Caracter 50 Bucuresti
Data nasterii Data 8 10-02-1900
Locul nasterii Caracter 50 Bucuresti
Profesia I Caracter 50 Dulgher
Profesia 2 Caracter 50 Tfimplar
Sotia Caracter 50 Eleonora
Copil 1 Caracter 50 Ana
Copil 2 Caracter 50 Teodor
Copil 3 Caracter 50 Petru
Figura 1. Baza de date cu un singur tablou
Definirea informatiei care urmeaza a fi prelucrata si anume tipul datelor si
lungimea campului este corecta, dar cu siguranta vor apare dificultati de exploatare. Daca o
persoana se muta dintr-o casa in alta de un numar de ori mai mare ca doi sau se casatoreste
de mai multe ori sau are mai mult de patru copii, structura acestui design nu mai este
adecvata. 0 solutie posibila ar fi aceea a adaugarii unui camp ori de eke ori apare o astfel de
situatie. Rezultatul va fi crearea unei baze de date imense, din care obtinerea informatiei este
extrem de dificila. Teoria modelelor relationale ne ofera ca solutie crearea mai multor tabele

3 S. Ross, The Historian and Software Engineering Considerations, in E. Mawdsley, N. Morgan,

L. Richmond, R. Traynor ed., op.cit., p. 141-150.
4 M. Thal ler, Automation on Parnasus. Clio A databank orientated system for historians, In
Historical Social Research", 1980, nr. 15, p. 40-65 ; M. Thal ler, Kleio 3.1.1. Ein Datenbanksystem,
St. Katherinen, 1991.

www.dacoromanica.ro
 248 Irina Gavri Id 4

diferite, cu legaturi intre ele. Legaturile se fac prin asa numitele chei. In exemplul din Figura
2, cheia este numarul identificator, alocat fiecarui individ.
Tab la "Indivizi"
Nume camp Tip Lungime camp Exemplu
Numar identificator Numeric 5 21
Prenume Caracter 25 Ion
Nume de familie Caracter 25 Bartolomeu
Data nasterii Data 8 10-02-1900
Locul nasterii Caracter 50 Bucuresti
Tabla "Adrese"
Nume camp Tip Lungime Exemplu 1 Exemplu 2
Nr.identifcator
Strada
Numeric
Caracter
5
50
_ 21
Mantuleasa 23
21
Smardan 15
Locul Caracter 50 Bucuresti Bucuresti
Data Data 8 10-02-1900 25-11-1910
Tab la "Profesii"
Nume camp Tip Lungime Exemplu 1 Exemplu 2
Nr.identificator Numeric 5 21 21
Profesia Caracter 50 Dulgher Tamplar
Data Data 8. 31-12-1915 31-12-1920
Tab la "Rela ii"
Nume camp Tip Lungime Exemplu 1 Exemplu 2
Persoana 1 Numeric 5 21 21
Persoana 2 Numeric 5 34 60
Tipul relatiei Caracter 10 Sotie Fiu
Figura 2. Baza de date normalizata cu mai multe table
Un asemenea model conceptual cere atat cunoasterea teoriei bazelor de date, cat si
experienta. Principiile de baza ale procesului au fost stabilite de E.F. Codd, in teoria
modelelor relationale5.
Cele mai mici unitati in cadrul modelului relational sunt caracteristicile individuate
sau datele. Aceste caracteristici trebuie sa fie atomice, adica sa nu poata fi divizate in
componente mai mici. Numele, de exemplu, nu este atomic pentru ca are in structura diferite
WO, cum ar fi prenumele, initiale, porecte. Intr-un sistem de gestionare a bazelor de date, o
caracteristica individuala se numeste camp, iar in modelul relational, atribut. Atributul,
impreuna cu domeniul si valorile sale alcatuiesc un rand sau o inregistrare. Un tabel, tabla
sau tablou este o colectie de randuri sau inregistrari. Fiecare inregistrare este in mod unic
identificata printr-o cheie primara.
Legatura dintre diferite tablouri se face printr-un sistem de chei. Un tabel se
adreseaza altuia printr-o cheie de referinta, care este cheia primara in acel tabel. Astfel, daca
cheia de referinta in tabloul "Adrese" este numarul personal, acesta ne va indrepta ate
tabelul "Indivizi".
Acum este mai usor de inteles de ce se folosesc mai multe tablouri. Dupa cum am
vazut in Figura 1, nu putem determina dinainte cati copii, domicilii sau profesiuni va avea

5 C.J. Date, An Introduction to Database Systems, vol. I, 1990 ; E.F. Codd, A Relational Model for
Large hared Data Banks, in Communications of the ACM", t. 13, 1970, nr. 6, p. 377-387.
www.dacoromanica.ro
5 Cercetarea prosopograficil asistatá de calculator 249

un anumit individ de-a lungul vietii. Pentru a defini un tablou personal cat mai eficient cu
putintd, sunt construite tablouri separate pentru datele care apar mai mult deck o datA, astfel
incat sA poatA fi suportate relatii de tipul 1:N (una sau mai multe). Astfel se evitA campurile
vide, precum i repetarea unor valori. In tabloul "Adrese", de exemplu, referirea la un
anume individ se face prin numdrul sail personal. Am fi putut trece in tabel chiar numele
individului, dar nu este necesar. In acest mod, numele vor fi inregistrate o singura datA, ceea
ce inseamnd economie de timp 4i evitarea erorilor.
Existd §i un model referential, dezvoltat de L. Breure, care poate fi utilizat intr-un
proiect de cercetare istoricd asistatd de calculator. Potrivit acestui model, existd un numAr de
faze, care urmeazd designului initial al bazei de date, dupd cum se observA din Figura 3.
Fiecare nivel reprezintA o altd fazd, executatd manual sau automat, care poate sA implice
modele diferite sau extensive ale datelor. Cu alte cuvinte, modelarea datelor nu este o fazd
separatd in modelul referential, ci precede fiecare fazd a acestuia.
RAPOARTE
ANALIZA
RELATII
STANDARDIZARE
SURSA COMPUTERIZATA
SURSA ORIGINALA
Figura 3. Schema modelului referential

Modelul are ca punct de inceput sursa originala, care este introdusd in calculator ca
text. Fiecare fazA care urmeazA in model reprezintd datele intr-o altd. formA §i chiar in baze
de date diferite. Sursa text este, pe cat posibil, o copie fideld a sursei originale. Fazele
urmAtoare sunt interpretdri ale sursei text, adicd ale sursei originale. Aceste faze pot fi
clasificate astfel :
- standardizarea: numele indivizilor §i ale localitAtilor, mAsurile i greutatile, monedele,
numele geografice sunt standardizate ca ortografie sau unitate de masurd;
- relatiile: relatiile dintre indivizi, de exemplu, sunt definite urmand identificarea pe baza
standardizArii sau a altor analogii. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, cu ajutorul
coreldrii nominale a inregistrArilor, in care legAtura se face intre doud informatii, pe baza
numelor identice sau similare. Alta posibilitate este corelarea prin mijloacele oferite de
sistemele de clasificare;
- analiza: dacd se fac analize statistice, harti sau alte examindri ale informatiei, este bine ca
acestea sd fie inregistrate in baza de date;
- rapoartele: acestea sunt rezultatele prelucrArii informatiei. De multe ori este bine ca ele sA
fie incluse in baza de date, pentru a putea fi folosite in studii ulterioare.
Este important sd considerAm modelul referential ca fiind un proces iterativ i este
recomandabil sd se porneascA cu un e§antion reprezentativ de date, cu care sa. se treacA prin
toate fazele cercetArii. Printr-un astfel de studiu pilot se pot preintampina eventualele
dificulati §i dacA totul merge bine, se poate trece la reiterarea procesului pentru intreaga
bazd de date.
4. Modelarea datelor din sursele istorice
Distingem cateva tipuri de modelare a surselor de date istorice §i anume:
- modelarea orientata spre sursA: sursa, in forma ei originald, este punctul de plecare. Se
poate face diferentd intre:

www.dacoromanica.ro
250 Irina Gavri Id 6

a. orientarea spre document: structura datelor din document este temelia structurii
bazei de date. ampurile contin toate informatiile originale din document. In acest fel pot fi
procesate sursele tabulare simple, cum ar fi registrele militare, registrele de nasteri, cdsdtorii
si decese.
b. orientarea spre date: structura datelor din document nu este reprodusa in baza de
date, ci datele sunt introduse intr-o manierd orientatd spre sursä. Pentru a se evita
redundanta6 i cdmpurile vide, datele siint incluse in tabele normalizate, potrivit principiilor
modelului relational. Structura sursei originale poate fi refAcutd.
- modelarea orientatd spre topicA: acest mod de abordare poate fi doar orientat spre date si
nu spre document. Modelul este subordonat temei de cercetare. Stmt incluse doar datele
relevante, ceea ce exclude orientarea spre sursd. Date le de intrare sunt codificate, fard a se
incorpora sursa originald. De asemenea, in faza de introducere a datelor, sunt folosite
standardizarea i corelarea acestora. Reconstituirea sursei originale nu este posibild.
in alegerea modelului, cercetAtorul poate fi influentat de aparitia redundantei sau a
cdmpurilor vide in date, probleme importante in procesul prelucrdrii automate si care au
determinat de fapt dezvoltarea modelului relational. Cum cercetarea istorica opereazd cu
entitati necunoscute, cum ar fi de exemplu populatia unui sat, redundanta este periculos de
evitat. Ea apare atunci and trebuie sd inregistrAm in mod repetat nume de persoane sau de
localitAti. Acestea pot fi inlocuite cu tin cod care indicA numele persoanei, respectiv al
localitatii, dar cum de multe ori nu dorim sã pierdem variatiile de ortografiere, tendinta este
de a reproduce originalul, ceea ce conduce cAtre o abordare orientatd spre sursd. In acest
mod, cream, voit, o redundantA aparenta a datelor, aparenta deoarece redundanta reald poate
fi descoperita numai dupd standardizarea i corelarea datelor. Este deci de preferat sä
utilizarn modele orientate spre document in faza de introducere a datelor i modele orientate
spre date in faza de analizA i extragere de rapoarte. Posibilitatea existentei cdmpurilor vide
trebuie acceptatd, dar asta nu este o problemd reald avand in vedere spatiul mare de
depozitare a datelor. Reconstituirea sursei originale este oricum mult mai ward pentru cä
structura sursei este reprodusa direct in tabloul de intrare.
Existd, cu siguranta i cercetdri istorice, in care este mult mai practic sd utilizAm
modelul orientat spre date, pentru faza de intrare a informatiei. In acest caz, punctul de
plecare este un grup de entitati, de exemplu de indivizi, pentru care se colecteazd diferite
informatii. Redundanta poate fi atunci evitata pentru cd pornim cu acelasi tip de date pentru
fiecare individ. Faza de corelare a datelor poate fi omisd i informatia este introdusa intr-o
manierd orientatd spre date.
Cercetarea prosopografica se plaseazd cumva intre orientarea spre date si orientarea
spre topica. Sursele sunt, de cele mai multe ori, prea numeroase ca toata informatia sä poata
fi stocatd, intr-o abordare orientatd spre document. Mai mult, nu toatA informatia continutd
de respectiva sursd este utild cercetarii. Date le cu adevdrat utile, pot fi introduse
respectandu-se intocmai sursa. Pentru o economie de timp se adopta de multe ori varianta
orientatd spre topicd, subliniindu-se totusi importanta unei cercetdri in care datele de intrare
sd reflecte sursa originald.
5. Standardizarea ci stabilirea legdturilor 'Mire date
Stabilirea legaturilor intre indivizii care apar in baze de date diferite este un
obstacol greu de depdsit in multe studii istorice. Intr-o prima fazd, legatura este cel mai des

6 Redundanta apare atunci and aceleasi date sunt stocate in diferite locuri ale bazei de date.
www.dacoromanica.ro
 7 Cercetarea prosopograficci asistatii de calculator 251

facuta prin intermediul numelui7. Aici se ridica, insa, trei probleme:

1. repetarea numelor uzuale, de exemplu care Ion Ionescu dintr-o sursa trebuie pus in
legatura cu un Ion lonescu dintr-o alta sursa;
2. variatiile de ortografiere: trebuie Ion loneseu pus in legatura cu loan Ionescu, de exemplu;
3. varietatea surselor: simpla comparare a cuvintelor nu este suficienta pentru ca un nume
poate consta dintr-o multime de cuvinte8. De exemplu, Ion Ionescu poate fi aceeasi persoana
cu Ion Ionescu cel Tank, Ion Petre lonescu, Ion P. lonescu sau Ion Petrisor lonescu.
0 metoda de stabilire a legaturilor este standardizarea prealabila a numelor9.
Problema generala aici este a determina care din variantele existente in sursa pot fi
considerate unul i acelasi nume. Acelasi nume difera de la o regiune la alta, de la o
perioada de timp la alta. Multi cercetatori Ii dezvolta propriul algoritm 1° de standardizare,
bazat pe cele deja existente. De exemplu, Nygaard" distinge cinci moduri in care numele
pot fi standardizate, in functie de scopul cercetarii. Formele standard trebuie adaugate
datelor existente, pentru ca legatura dintre informatiile cuprinse in diferite baze de date sa
fie posibilä. Forma originala nu trebuie niciodata inlocuita cu una standardizatal2. Cele cinci
tipuri de standardizare, concepute de Nygaard, sunt:
- Coduri fonetice. Aceste coduri sunt adesea utilizate in stabilirea automata a
legaturilor, pentru a elimina variatiile de ortografiere. Algoritmul lui Guth" poate fi folosit
pentru a deriva un astfel de cod. Doi termeni sunt comparati, dupa care este stabilit un rang
al similitudinii fonetice, astfel inat li se poate sau nu atribui un cod fonetic.
- Coduri etimologice. Alte metode de stabilire a legaturilor cer ca variatiile fonetice
si de ortografiere ale aceluiasi nume O. fie standardizate potrivit originilor lor etimologice.
- Forme condensate. Atunci and se compara variantele ortografice folosindu-se
algoritmul Guth pentru coduri fonetice, este util ca numele sa fie mai 'Mai grupate pentru a
exclude comparatiile inutile. Codul Russel Soundex si variantele sale sunt exemple in acest
sens. Dezavantajul lor este tendinta de supra-standardizare. Multe nume diferite primesc
acelasi cod, in timp ce nume similare primesc coduri diferite.
Coduri numerice. Folosindu-se experienta unor cercetatori din domeniul numelor,
se aloca coduri numerice. Gradul de similitudine se calculeaza prin operatii de scadere.

7 R. Schofield, Automatic Family Reconstrucaon. The Cambridge Experience, in "Historical

Methods", t. 25, 1992, nr. 2, p. 75-79.
8 A.D. Gross, Personal Name Pattern Matching, in J. Smets ed., Histoire et Informatique. Ve congres
"History and Computing", 4-7 septembre a Montpellier. Actes du congres, Montpellier 1992,
p. 19-28.
G. Bouchard, Current issues and new prospects for computerized record linkage in the province of
Quebec, in "Historical Methods", t. 25, 1992, nr. 2, p. 67-73.
10
Algoritmul constA dintr-un numar de reguli precis definite, folosite pentru a rezolva o problema
intr-un numAr limitat de pasi si care este utilizat ca strategic pas cu pas de scriere a unui program de
calculator.
II L. Nygaard, Name Standardization in Record Linkage : An Improved Algorithmic Strategy, "History
and Computing", t. 4, 1992, nr. 2, p. 63-74.
12 K. Schurer, The Historical Researchers and Codes : Master and Slave or Slave and Master, in
E. Mawdsley, N. Morgan, L. Richmond, R. Traynor ed., op.cit., 1990, p. 74-82.
13 Algoritmul dezvoltat de Gloria Guth nu are ca rezultat o versiune standardizatA a numelui. El este un
instrument computerizat pentru recunoasterea si masurarea similitudinii intre diferite forme ale
numelor, bazat pe pozitia relativA a literelor in interiorul numelor. Algoritmul este descris in
G.J.A. Guth, Surname Spelling and Computerized Record Linkage, in "Historical Methods
Newsletter", t. 11, 1976, nr. 1, p. 10-19.

www.dacoromanica.ro
252 Irina Gavri 8

- Forme autentice. Dacd datele intre care se stabilesc legaturi sunt utilizate nu numai
in prelucrdri computerizate, se alege ca standard varianta cu cea mai des intalnitd ortografiere.
Potrivit cercetArilor lui Nygaard, distingem doud strategii pentru alocarea formelor
standardizate". Prima si cea mai simpld, ar fi standardizarea pe baza unui tabel, ceea ce face
posibild si cdutarea altor coduri, de exemplu pentru profesie, religie, locul resedintei, etc. in
momentul in care datele de intrare sunt complete, numele sunt ordonate alfabetic ai
cercetAtorul decide care este forma standard. Toate celelalte forme ale numelui sunt aduse la
cea standard. Toate formele standard si variantele lor sunt pdstrate in acest tabel, pe baza
caruia se pot stabili legAturile intre informatii. Avantajul acestei strategii este flexibilitatea,
intrucat cercetAtorul este acela care determind forma standard ca si standardizarea fiecdrui
nume individual. Dezavantajul, dud operatia este facutd manual, ar fi volumul mare de timp
necesar. Mai mult, forma standard este dependentd de perioada de timp si de regiune, ceea
ce implicd de multe ori reluarea operatiei.
A doua strategie este standardizarea dupd transcrierea algoritmicd a numelor. Nu
exista, totusi, un algoritm universal valabil pentru standardizarea numelor. S-au facut multe
incercdri in acest sens, dar toate au esuat datoritA diferentelor regionale, lingvistice sau
datorate perioadelor diferite de timp. Rezultate semnificative s-au obtinut doar la nivelul
aceluiasi proiect de cercetare. Algoritmii constau dintr-o serie de reguli aplicate consecutiv,
in majoritatea cazurilor restrictive pentni loc, limbd si timp. Dezvoltarea unui software, care
sd permitd utilizatorului generarea unor reguli pentru fiecare studiu, deschide noi
perspective strategiilor de standardizare.
Aceste metode sunt doar indicii ale modului in care se pot compara, algoritmii find
un punct util de plecare in stabilirea legaturilor. Dacd pot fi determinate si anumite reguli de
identificare, gradul de certitudine creste. Regale se stocheaza, de obicei, in ap numita bazd
de date a regulilor, la care se apeleazd dacd. este nevoie sA se stabileascd o relatie intre doi
indivizi. 0 asemenea regula este, de exemplu, aceea cd data nasterii trebuie sd preceadd data
decesului sau cd mama unui copil trebuie sA aibA varsta intre 15 si 50 de ani15. Tehnicile de
stabilire a legAturilor intre inregistrAri, bazate pe reguli, s-au dezvoltat din 1980, ele find
judecAti formalizate bazate pe metodele traditionale ale cercetdrii istorice, care privesc
critica sursei, precum i evaluarea proceselor sociale, economice, administrative sau politice
ale perioadei de studiu.
Existd riscuri considerabile in stabilirea legaturilor dintre informatii I cu cat clasa
sociald a unui grup este mai inaltd, cu atat este mai ward identificarea datoritd informatiei
mai bogate care se pdstreazd, a numelor mai usor de urmarit. De asemenea, este mult mai
usor de stabilit legaturi intre indivizi de sex masculin, pentru cd femeile Ii schimbd numele
la casatorie.
In procesul stabilirii legaturilor intre date, trebuie sd folosim absolut toate
informatiile posibile. Din acest punct de vedere, existd trei tipuri de variabile16:
1. Variabile de identificare cum ar fi prenumele, numele de familie, sexul, locul nasterii,
cdsAtoria i decesul.
2. Variabile de control, de exemplu varsta la casatorie, varsta la deces, profesiile.

14 L. Nygaard, Name Standardization in Record Linkage : An Improved Algorithmic Strategy, in

"History and Computing", t. 4, 1992, nr. 2, p. 63-74.
15 0. Itzcovich, Masters and Apprentices in Genoese Society, 1450-1535, In P. Denley, S. Fogelvik,
C. Harvey ed., History and Computing IL Manchester-New York, 1989, p. 209-218.
16 G. Bouchard, op. cit., p. 69-71.

www.dacoromanica.ro
9 Cercetarea prosopograficat asistater de calculator 253

3. Variabile de analizA, adicd acele variabile care fac obiectul unui studiu aparte, in aceastd
categorie incadrandu-se profesii, locul de rqedintd, numdrul de na§teri, varsta, etc.
TotuA folosirea nejudicioasd a prea multor informatii pentru a stabili legaturi intre date
§i a identifica indivizi poate conduce la inconsistente §i, prin urrnare, la pierderea unor legaturi.
Stabilirea legaturilor intre diferite informatii este intotdeauna un proces anevoios §i
strategiile enumerate servesc doar ca ghid identificdrilor pe care doar istoricul le poate face,
pe baza experieMei proprii. Procesul este §i o colaborare omma§ind, in care este important
sd se utilizeze in mod optim facilitatile oferite de calculator.

6. Abordeiri in designul unui model al datelor prosopograjice

Pentru a ilustra modul In care poate fi creat un model al datelor prosopografice, sd
ne imagindm cd am fi interesati de dezvoltarea socio-culturald §i politica a nobilimii in
secolul al XVH-lea §i de strategiile pe care marile familii le adopta in vederea consoliddrii
statutului bor. Analiza va fi liniard, la nivelul familiei, intr-o prima fazd, interogdrile bazei de
date fiind legate de ierarhie, tipare de mariaj, educatie, statut. Datele vor fi extrase din
genealogii, care de§i contin informatii bogate, sunt de multe ori inconsistente §i vor trebui,
prin urmare, a fi completate cu date din alte surse edite sau de arhivd. Caracterul provizoriu
al interogarilor implied construirea unui model flexibil al datelor. Procesul de includere a
noi interogdri trebuie sd fie simplu. Acest caracter provizoriu este tipic majoritatii
cercetärilor istorice, care se extind pe mdsura descoperirii a noi surse. De obicei, doar dupa
despuierea tuturor surselor se poate stabili lista completd, definitivd, a interogdrilor.
Inainte de a alege o metodd pentru designul modelului, trebuie sä ne indreptdm
atentia cdtre structura de bazd a datelor, avand in vedere faptul cä modelul ia in consideratie
un numAr de entitati §i atributele acestora, atribute care sunt de fapt cardmizi in modelarea
datelor. In primul rand vom lua in consideratie structura de bud a modelului datelor
prosopografice, aceasta find numele indivizilor.
6.1. Structura numelor indivizilor
Datele personale constituie baza modelului datelor prosopografice. Elementul
primar al acestor date este numele. In mod uzual, astazi, numele consta din trei pArti:
prenumele (unul sau mai multe), prefixul i numele de familie. Prefixul §i numele de familie
sunt date atomice. Prenumele, de cele mai multe ori, constd din mai multe nume.
Pentru a face distinctie Intre elementele constitutive ale numelui, putem utiliza o
diagramd a term in ologiei antroponimice:
I. Prenumele i derivatele acestuia, prin care o persoand este apelatd i cunoscutd.
2. Numele de familie, inteles ca termen colectiv pentru toate numele addugate prenumelui, adica:
a. patronimul, un nume derivat din prenumele unui strAmo§, functionand ca indiciu
al inrudirii;
b. porecla propriu-zisd, individuald sau mo§tenitd §i care nu este un patronim sau
un nume de familie; putem distinge intre porecle care fac referire la origine sau
loc de repdintd, profesii, atribute ale profesiei;
c. numele de familie propriu-zis, adicd numele purtat de toti membrii unei familii,
ereditar §i permanent pentru toti membrii familiei.
3. Nume diferite de cele din sistemul oficial al numelor, cum ar fi substitute ale numelui sau
variante informale ale acestuia.
In functie de perioada de timp §i de regiunea geograficd, intalnim diverse
combinatii la modd de-a lungul tirnpului. Putem gdsi indivizi cu un singur nume, de
exemplu numai prenumele sau numai numele de familie. Astfel de nume incomplete apar
mai ales ca descriere, de exemplu pentru femei, nevasta lui X sau vdcluva lui Y, pentru copii,

www.dacoromanica.ro
 254 Irina Gavrila 10

care au primit nume de familie independente mult mai tarziu dee& bArbatii. Exist/ de
asemenea, nume constând din combinatii ale prenumelui cu un patronim, cu o porecld
independenta sau cu numele de familie. In fine, putem intAlni nume formate din trei parti, fie
prenume cu cloud patronime, cel de-al doilea poate fi numele bunicului, de exemplu, fie
prenume, patronim i nume de familie.
Clasele sociale inalte fac exceptie, numele fiind mult mai complicat, datorita
obiceiului de a introduce titlul dupd prenume sau dupd numele de familie. Astfel de nume
aristocratice sunt compuse din prenume, nume de familie plus un sufix care indicd spre o
proprietate a familiei sau spre locul de re5edintA.
Structura finald standard a numelui unui individ este urmAtoarea:
a. prenume, unul sau mai multe
b. patronime, unul sau mai multe
c. prefix 1
d. porecld a familiei
e. nume de familie
f. prefix 2
g. nume le proprietdtii
h. explicatii
CercetAtorul nu va inalni, de fapt, niciodatd un nume cu toate aceste componente.
Foarte putine nume vor avea in compunere o porecld a familiei sau o porecld independent/
Este util un inventar al componentelor care formeazd numele indivizilor, chiar inainte de
Inceperea propriu-zisd a cercetdrii, fazd In care priceperea 5i experienta cercetAtorului sunt
esentiale. Primul prefix este particula plasatd inaintea numelui de familie 5i care indicd
originea aristocratd (von, de exemplu), iar cel de-al doilea este particula care precede
numele proprietAtii 5i este introdus in campul cu ace1a5i nume. Explicatiile sunt necesare
mai ales in cazul femeilor i copiilor, atunci cAnd apare numai prenumele sau numai numele
de familie i informatia poate fi completatA cu descrieri suplimentare ale individului.
Explicatiile sunt stocate Intr-un camp aparte.
Aceastd structurd poate fi utilizatd cu orice sistem de gestionare a bazelor de date,
de cele mai multe ori fi ind necesar sd se indice lungimea ampului.
6.2. Modelarea relapilor dintre entitati
In designul modelelor sunt necesare tehnici care sd reprezinte relatiile dintre tabele.
0 metodd graficA des utilizatd este aceea a relatiilor dintre entitati (R-E), dezvoltatA de
Chen". Simbolurile principale utilizate intr-o diagramd a relatiilor dintre entitati sunt
dreptunghiurile i liniile drepte cu anumite variante.

Entitatea, comparabilA cu o tabeld

Relatia dintre entinti/tabele

Relatia poate apare ca find (1:0), (1:1), (1:n)

Figura 4. Simboluri In diagramele relatiilor dintre entitAti

17 P.P.S. Chen, The Entity-relationship Model Towards a Unified View of Data, in "ACM
Transaction s Datbase Systems", t. 1, 1976, nr. 1, p. 9-36.
www.dacoromanica.ro
 11 Cercetarea prosopografica asistatel de calculator 255

Relatia poate apare, dupa cum se observa din Figura 4, ca fiind (1:0), (1:1), (1:n).
De exemplu, o persoana poate sa nu alba copii, poate avea 1 copil sau un numar nelimitat
(n). Simbolurile ne dau posibilitatea de a ilustra toate aceste posibilitAti.
Diagrama modelului relatiilor dintre entitati poate indica si cardinalitatea. De
exemplu, casatoria consta din exact doi indivizi, un barbat i o femeie, care pot avea o
casatorie, mai multe sau niciuna. Cu ajutorul relatiilor dintre entitati se pot construi doua
tipuri de modele prosopografice, unul conventional, altul mai modern, dar ambele bazate pe
flexibilitate. Ambele modele trebuie sa functioneze in cat mai multe circumstante cu putinta.
Modelul are ca element central individul. Orice informatie relativ la un individ este
inclusa intr-o baza centrala de date, numita INDIVIZI. Referirile la OHO sunt de asemenea
incluse aici. Numele unei persoane este impartit in componente: prenume, prefix, nume de
familie, numele proprietatii, in cazul nobilimii. Alte date personale sunt data nasterii si a
mortii, locul nasterii si al decesului si sexul. Acest fisier poate fi usor extins prin adaugarea
altor date personale pentru fiecare individ.
Alte fisiere sunt cele privind diferite aspecte legate de indivizii din tabela
INDIVIZI. Acestea sunt legate de evenimente care pot apare de mai multe ori pentru fiecare
persoana, adica relatiile de tipul ( 1 : n ). Astfel, un anumit individ poate sa aiba una, mai multe
sau nici o profesie. Persoana care apare in tabela PROFESII trebuie sa apara neaparat si in
tabela INDIVIZ1. Informatii personale, dar care nu apar in toate cazurile, pot fi inregistrate
intr-un fisier aparte. in acest fel nu vor apare campuri vide in tablouri. De exemplu, daca nu
cunoastem data mortii pentru toti indivizii, din cauza mobilitatii lor, este inutil sa cream
tabela DECES, care sa contina numai date lacunare.
Legatura cu tabela centrala se face prin intermediul cheilor, primare si de referinta.
Dupa cum am aratat mai sus, cheia primara este cheia care identifica in mod unic o anumita
inregistrare dintr-un fisier.
Extinderea modelului este simpla in acest caz si se realizeaza prin crearea de noi
tabele, pentru fiecare nou subiect de studiu, legate prin chei de tabelul central, INDIVIZI.
De asemenea, modelul are un tabel numit ARHIVA, referitor la sursa informatiei. Orice alt
tabel este legat printr-o cheie de tabelul ARHIVA.
Avantajul acestui model este flexibilitatea. Pentru fiecare eveniment studiat se
creeaza un tabel cu referire la tabelul INDIVIZ1. Dezavantajul este numärul mare de tabele
care poate apare, ceea ce va crea dificultati in regasirea datelor. Cercetatorul va trebui sa
formuleze interogari complexe i, daca trebuie sa se regaseasca date din mai multe tabele in
acelasi timp, probabil va trebui sa recurga la programare.
6.3. Un model prosopografic general
Metoda prezentata mai sus poate conduce la un alt model al datelor prosopografice
in care regasim doua din tabelele prezente in modelul anterior, INDIVIZI i ARHIVA".
Toate celelalte evenimente vor fi continute in tabelele EVENIMENTE i INTEROGARI.
Tabelul EVENIMENTE contine i datele limita (de inceput i sfarsit) ale acestora, precum si
tipul lor. De asemenea tabelul mai contine un camp de 250 de caractere, destinat
observatiflor si este legat de tabelul ARHIVA. Toate elementele care intereseaza pot fi
stocate in tabelul INTEROGARI. Numele sunt stocate in tabelul NUME, cu o structura
complexa, care sa permia inregistrarea tuturor atributelor din compunerea numelui, in

IS J Martin, Recommended Diagramming Standards for Analysts and Programmers : A Basis for
Automation, Hertfordshire, 1987.

www.dacoromanica.ro
 256 Irina Gavri la 12

forma sa originald, chiar dacA numai o parte din ele contin toate elementele. Un alt tabel,
STANDARDIZARI, cid forma standardizatd a numelui.
Avantajul acestei metode este numdrul mai mic de tabele pe care 11 implied. Totusi,
progamarea poate ft necesard si in acest caz.

7. Sistemul Clio
In cele ce urmeazd ne vor referi pe scurt la modul de abordare practicd a fazelor de
cercetare cu sistemul Clio, special creat pentru cercetarea istoricA. Prima faza, aceea a
introducerii informatiei text, se poate realiza utilizand un editor de text, de obicei o versiune
a softului Word, care posedd facilitati extensive pentru copierea blocurilor de text si pentru
utilizarea macrourilor. Ideal este ca introducerea textelor sl se faca direct, in biblioteci sau
arhive, folosind un calculator laptop. in plus, se apeleazd si la scanarea surselor tipArite,
scanerul find insotit de un software OCR19 pentru convertirea in fisiere text. Uneori,
cercetAtorii disAn si de fisiere text gata pregAtite pentru editii electronice ale surselor. Pentru
editarea acestora, in afara procesorului de text propriu-zis, se intrebuinteazA si aplicatii de
regasire a textelor, care permit crearea listelor de concordance si a indicilor, ajuta la
depistarea erorilor de dactilografiere, dar si a anumitor nume in fisiere teit marl.
Procesorul de text si aplicatiile de regAsire a textelor sunt insuficiente pentru cele
cloud faze ale cercetArii, care urmeazd, adica pentru stocarea informatiei intr-o forma
structuratd i pentru crearea unui fisier cu identificAri. Programele orientate spre text considerd
fisierele text ca fiind,_aproape in exclusivitate, o insiruire de caractere fdrd vreo structurd sau
semnificatie precisd. In consecinta, aceste programe pot cluta anumite forme ale cuvintelor,
tipare sau combinatii ale acestora, avand posibilitati limitate de cAutare. In aceastA fazA a
cercetArii este absolut necesar sA utilizam un sistem de gestionare a bazelor de date.
Dup. cum am arAtat in paragrafele anterioare, alegerea unui anume astfel de sistem
depinde de o multitudine de factori, procesul find chiar studiat de cercetAtorii interesati. 0
alta problemA majora intr-o cercetare prosopogafied este alegerea modelului datelor, pentru
cd se dovedeste a fi foarte dificild stocarea unui anumit tip de informatie sau a structurii
informatiei dintr-un document, astfel Inc& sA fim cat mai fideli sursei. Exemplele din
literatura de specialitate confirmA acest lucru. Majoritatea proiectelor in care informatia din
surse similare este prelucratd intr-o bazd de date, se multumesc doar cu stocarea unei parti a
informatiei, intr-un sistem de gestionare a datelor, ales dinainte. Ideal ar fi sa alegem un
sistem de gestionare a bazelor de date, in care datele de intrare sA poata fi cat mai complete
si mai fidele sursei cu putintd. De obicei implementarea si intretinerea unei astfel de baze de
date o face un specialist in domeniu.
DificultAtile care apar In proiectele de cercetare, care ii propun stocarea extensivA
a informatiei fail a apela la experti in tehnica de calcul, sunt legate de utilizarea sistemelor
de baze de date relationale. Modelul relational este simplu i eficient datorita structurii
tabelare a fisierelor de date. Pentru regAsirea informatiilor cu o structurd mai complexd, cum
ar fi actele de succesiune de exemplu, sunt totusi necesare multe elemente de programare.
Acelasi lucru este valabil si pentru stocarea documentelor medievale, a celor care contin

19
Optical Character Reader (OCR) este un instrument care recunoaste caracterele scrise de masina,
calculator sau chiar de om, daca respecta cat de cat niste trasaturi. Deci, problema este sa se scaneze o
pagina care contine fotografii si text si sa se obtina nu doar o copie ca un desen in memorie, care O.
poata ii apoi reprodus, ci si textul sa fie interpretat ca text. Scanerele simple transforma totul intr-o
poza, pe cand OCR, daca \tad un text, ii dau searna CA e text si-I transforma in sir de caractere, care
poate fi apoi editat in Word sau in alt editor de text.

www.dacoromanica.ro
 13 Cercetarea prosopografia asistatei de calculator 257

date incerte sau incomplete, texte de mare lungime, etc. in majoritatea sistemelor relationale
existd numai un numAr limitat de tipuri de date primare, cum ar fi datele numerice sau
campurile text de lungime data. Dacd se urmArqte inregistrarea unor date complexe, atunci
trebuie scrise aplicatii modulare separate, care nu mai pot fi apelate chiar de cdtre utilizator,
intr-un mod interactiv, ci necesitd interventia unui specialist In programare.
Pentru istoricii implicati in studii prosopografice este de dorit un sistem de
gestionare a bazelor de date, care sA-i permitd, lard a apela la elemente suplimentare de
programare, urmAtoarele: Inregistrarea §i cdutarea campurilor text de lungime nelimitatA,
descrierea structurii datelor de intrare fArd a opera multe schimbdri asupra lor, utilizarea
sistemelor complexe de datare, cum ar fi cele caracteristice documentelor medievale. Un
astfel de sistem este Clio, care oferd solutii pentru un mare nurndr dintre problemele
enumerate mai sus, este destul de simplu i cere mult mai putine cunotinte de programare
decal orice sistem de baze de date relationale. Cel care I-a dezvoltat, Manfred Thaller, si-a
pus adesea intrebarea dacA istoria are nevoie sau nu de un software anume creat, potrivit
particularitAtilor acestui gen de cercetare. In cele ce urmeazA vom incerca sd punctdm ceea
ce face din sistemul Clio o aplicatie intr-adevar utild istoricului.
Clio intrebuinteazd facilitAtile oferite de cea mai recenta tehnicd de calcul existentd,
dintre caracteristicile sale, patru fiind cu adevdrat importante pentru istorici §i anume:
- existenta unui set extensiv de tipuri elementare de date §i a operatorilor aferenti;
- posibilitatea de a reprezenta atat structurile ierarhice cat i pe cele de retea;
- posibilitatea de a utiliza tehnici de procesare orientate spre obiect;
- posibilitatea de a folosi, In anumite module, subsisteme guvernate de reguli precise.
7.1. Tipuri de date
Clio posedd un numAr mare de tipuri de date §i de operatori aferenti lor, care au fost
in mod special creati pentru cercetarea istoricd. In afar% de datele numerice, datele codificate
si datele text de lungime nelimitatd, existd in sistem tipuri de date care permit inregistrarea
datdrii documentelor potrivit sistemului de datare medieval, inregistrarea digitald a
imaginilor sau Inregistrarea digitald a hArtilor20. Desigur, multe dintre aceste facilitAti existd,
poate chiar Intr-o formA mai evoluatd i pe sisteme relationale de gestionare a bazelor de
date, dar implementarea lor cere, de obicei, cumvinte de programare, pe dud in Clio sunt
parte integrantA a sistemului. Aceasta inseamnd cA programul in sine asigurd urmArirea
corectd a etapelor, incepand cu un anumit tip de date, indicat de utilizator. Astfel existd un
risc mult mai mic ca datele sa fie incorect utilizate. De exemplu, in sistemul Clio, o hartd
digitala este intrare, ca in orice alt sistem de gestionare a bazelor de date, ca fi0er cu
coordonate reproduse numeric. Dacd utilizatorul lucreazA cu tipul de date "hartd digitald",
atunci Clio, In mod automat recunogte aceste date ca find coordonatele unei WO. In
continuare, se executd operatiile corecte, care sd producd harta respectivd, in formd graficA,
pe ecran §i nu coordonatele sale in forma numericA.
Un alt exemplu ar fi utilizarea sistemului de datare, specific istoriei. Clio cunogte
particulariatile datdrii in diferite perioade ale istoriei §i poate calcula sau transforma singur
anumite date, furnizate de cercetAtor.
0 caracteristicd aditionald a sistemului Clio, privind tipul datelor, este aceea cd
posedd facilitAti pentru prelucrarea datelor incerte sau incomplete. In consecintd, Clio poate

20 N.
Ryan, Dealing with Time and Uncertainty in Historical Databases, in J. Smets ed., Histoire et
Informatique. Ve congres "History and Computing", 4-7 septembre 1990 a Montpellier. Actes du
congres, Montpellier, 1992.

www.dacoromanica.ro
 14
258 Irina Gavrild

lucra cu date incomplete sau cu intervale de timp, fail a se scrie aplicatii suplimentare. Si in
cazul datelor de intrare ambigui, Clio utilizeazd intreaga informatie existentd pentru a real iza
o interpretare corectd.
7.2. Reproducerea structurii unei surse complexe
Sistemul Clio are bune perforrnante si in ceea ce priveste reproducerea structurii
surselor istorice complexe, structurd fie ierarhicA, fie de tip retea. De exemplu, datele
referitoare la actele de proprietate si de succesiune pot fi privite ca avdnd o structurd
ierarhicd, formata din grupuri de informatii. Primul nivel este ocupat de intregul document,
la acest nivel regasind date despre locul si data la care s-a incheiat documentul respectiv.
Date le despre persoanele implicate in respectiva tranzactie, precum i datele despre martori
tin tot de acest prim nivel. Tranzactia in sine poate fi descrisA folosind informatii cum ar fi
timpul, locul, tipul tranzactiei (dar, vfinzare, mostenire etc.). Informatiile despre pArtile
implicate in tranzactia legald, despre bunurile tranzactionate, despre cei care o garanteazd si
despre martori sunt dependente de respectiva tranzactie. La acelasi nivel cu cel al tranzactiei
legale se afld si informatiile asupra celor care au parafat-o cu sigiliul kr. Aceasta structurd
ierarhica poate fi in mod instantaneu reprodusA de Clio, dar sursa poate sd contind date in
plus, care nu se potrivesc acestei structuri. Ele pot fi legate de structura tip retea a legaturilor
de familie sau a legaturilor sociale de tip medieval, de exemplu. Clio poate stoca i acest gen
de informatii sub forma unei structuri tip retea, ceea ce permite stabilirea unor legAturi intre
diferitele nivele ale aceluiasi text sau intre mai multe texte individuale. De exemplu, intr-un
act de succesiune, informatiile asupra legAturilor de familie intre cel a cdrui succesiune se
deschide, beneficiari i martori sau cei care au parafat-o, pot fi cu usurinta stocate. Ambele
structuri pot fi utilizate atunci and se interogheazA baza de date pentru a se obtine
informatiile dorite. Astfel se pot gasi informatii asupra tuturor persoanelor din lista de
martori si care sunt dependenti de un anume individ implicat in actul respectiv. In plus, se
pot extrage informatii despre orice altd persoand, corelatd cu tin alt individ printr-o retea
definitA. Existd i un al treilea mod de regasire a informatiei prin utilizarea structurii
semantice a intregului sistem. Unii cercetAtori preferd ca structura datelor sA fie aceeasi
pentru toti indivizii, indiferent de pozitia pe care o ocupd in document, ceea ce face posibila
regasirea informatiei complete asupra unei anumite categorii de persoane, indiferent de
pozitia in baza de date.
In consecintA, metoda generala de lucru cu sistemul Clio este ac,eea de a reproduce
in baza de date structura sursei, cu cat mai multd acuratete, astfel inat aceasta sA poata fi
privitd, de ate utilizator, ca un intreg. Este un mod de abordare diametral opus fatA de cel
al bazelor de date relationale, in care informatia este impArtitd intr-un numAr de tabele, prin
asa numitul proces de normalizare. Cu at sunt mai multe nivele ierarhice in date, cu atat
mai multe seturi de informatie vor fi la fiecare nivel, iar iregularitatile in date implied un
numAr mare de tabele diferite. Aceste tabele, care diferd fizic si conceptual, pot fi corelate
intre ele, corelarea lor find posibild pentru cd un anume camp sau combinatie de ampuri
dintr-un tabel contine informatii care indica cu precizie cAtre ampuri ale altui tabel. Aceste
informatii, numite chei, pot fi numere identificatoare, nume de persoane, etc. Integritatea
bazei de date si de aici utilitatea ei, depinde in totalitate de corectitudinea acestor ampuri de
referintd i, de obicei, cercetAtorul este obligat sA scrie un numAr suplimentar de aplicatii
pentru ca procesul de corelare a tabelelor sd se facA fdrA erori. In cazul cercetArii
prosopografice, modelul relational implied crearea a zeci de tabele, intretinerea i regasirea
informatiei implicdnd serioase cunostinte de programare.

www.dacoromanica.ro
 15 Cercetarea prosopograficii asistatli de calculator 259

7.3. Tehnici orientate spre obiect

Un al treilea avantaj al sistemului Clio este acela cd permite utilizarea tehnicilor
orientate spre obiect, ceea ce reduce timpul afectat programarii i protejeazd mai bine datele
de o utilizare incorectd. Obiectele care se definesc sunt, de fapt, un tip de date imbundatit,
puternic corelat cu datele primare, complexe. Doud caracteristici le deosebesc de tipul
obi§nuit de date. In primul rand, un numar de operatii care pot sau trebuie a fi Acute cu
datele respective, sunt deja indeplinite chiar la definirea obiectului, ceea ce determind o
legaturd indisolubild lute operatii §i date. In al doilea rand, un obiect este vdzut ca find
defmitia generald a ceva ce poate apare, in realitate, sub diverse nume. De exemplu, atunci
cand este definit campul pentru datare, se poate indica inceputul anului ca find, potrivit
diferitelor stiluri, Pa§tele, 25 martie etc. Cand se introduce informatia, data se poate
introduce a§a cum apare in sursA dar, in procesul de regAsire a informatiei, fiecare data este
in mod automat examinatd pentru a se vedea clacd anul trebuie rectificat potrivit sistemului
modern de datare. Alt exemplu poate fi cel al sistemului de monedd ne-zecimal. Cand se
definesc campuri particulare pentru monedA, sistemul Clio are posibilitatea definirii relatiei
dintre diferitele monede i a convertirii lor la o unitate monetard standard. Dupd aceste
definitii, este posibila introducerea datelor numerice utilizand diferitele tipuri de monedd
intalnite in documentele sursd. Clio va folosi procedurile corecte de conversie pentru
operatiunile aritmetice necesare, Para o interventie suplimentard din partea utilizatorului.
Intr-un sistem neorientat spre obiect, utilizatorul trebuie sA fie acela care decide verificdrile
de %cut §i asupra cArei categorii de date se fac ele. Tot el este cel care trebuie sA programeze
anumite aplicatii care sA converteascA i sA incorporeze diverse sisteme de moue& Cu un
astfel de sistem, ansele utilizatorului, vis-a-vis de o incorectd folosire a datelor, sunt
limitate.
7.4. Subsisteme bazate pe reguli
0 caracteristicA finall a sistemului Clio este folosirea subsistemelor bazate pe
reguli in dezvoltarea unei baze de date complexe. Sistemele bazate pe reguli permit
calculatorului prelucrari complicate, fdrA a fi necesard scrierea unor aplicatii suplimentare,
dat find faptul cd procese complexe pot fi reduse la un set de reguli specifice §i generale. '

Sistemul decide apoi singur care dintre reguli trebuie aplicatA. Clio aplicd acest procedeu,
deocamdatd, doar la convertirea datdrii vechi potrivit sistemului modern de datare. Module
de program scrise pe baza unor reguli, pentru sistemele de datare, sunt deja dezvoltate, ceea
ce face ca utilizatorul sA nu fie nevoit a investi timp in programare.
7.5. Structura bazei de date
Cele patru caracteristici expuse mai sus ne dau posibilitatea de a crea o ban de
date prosopografice in care informatia sa poatA fi localizatA cu uprinta. Structura bazei de
date este ierarhica cu o serie de retele definite induntrul ei. Informatia este organizatA in mod
functional intr-un numar de grupuri, care corespund unitAtilor conceptuale din interiorul
sursei sau din informatia stocatA aditional. Unitatea de bazA in interiorul bazei de date este
documentul. Pentru fiecare document se disting trei man blocuri. Primul, acela al
documentArii, stocheaza informatia potrivit rnodului de transmitere a textului,_ localizArii
originalelor i a copiilor in arhive, diferitelor editii posibile §i a§a mai departe21. In cel de-al
doilea bloc, cel al textelor, textul original este stocat impreund cu informatia direct corelatA

21 I. Kropac, Medieval Documents, In D.I. Greenstein ed., Modelling Historical Data: Towards a
Standard for Encoding and Exchanging Machine-Readable Texts. Halbgraue Reihe zur Historischen
Fachinformatilc, Serie A, nr. 11, St. Katherinen, 1991, p. 117-127.

www.dacoromanica.ro
260 Irina Gavrild 16

cu el, cum ar fi limba versiunii respective §i tipul (original, copie, traducere, note, etc.). Cel
de-al treilea bloc, stocheazd datele deja structurate. Acest bloc contine toate datele
referitoare la persoane. Legaturile dintre aceste persoane sunt definite sub forma a doud
tipuri de retea: o retea a legAturilor de familie §i o retea a legaturilor profesionale. Atunci
cand se extrage informatie din baza de date, este posibil sd se combine datele din cele trei
blocuri. Cand se cer date despre persoane, poate fi apelat atat intregul grup, cat §i anumite
grupuri de persoane din interiorul unui nivel sau cu o anumitA functie in cadrul bazei de
date. DacA baza de date contine suficientd informatie, este posibil sa se creeze, ca fazA
finald, un fi§ier de identificare, in care datele referitoare la un anumit individ sunt puse
laolaltd.

8. Concluzii
Bazele de date joacA un rol important in cercetarea prosopografica asistatd de
calculator. Sistemele de gestionare a bazelor de date sunt instrumente adecvate pentru a
inlesni acest gen de cercetare, datoritd naturii lor bine structurate §i a volumului mare de
date pe care il suportd. Mode lul relational este, din multe puncte de vedere, cercetarii
prosopografice. Desigur, ar fi ideal sd avem un model standard al datelor, valabil pentru
orice tip de cercetare i pentru orice tip de sursd istorica. Acest deziderat nu poate fi realizat,
pentru cd existA o multime de modele ale datelor, adaptate surselor care variazd in functie de
loc §i de perioada istoricA. Varietatea potentiald a modelelor este subliniatA §i de diversitatea
interogdrilor. Putine sunt interogarile care se repeta §i fiecare interogare necesita alte
informatii din sursd, ceea ce are implicatii directe asupra modelului datelor. 0 bibliotecA de
modele ale datelor istorice nu-§i are rostul. Ar fi cu mult mai important sA se poata actiona
asupra pieselor de baza din modelare, adica asupra atributelor sau a colectiilor de atribute,
creandu-se o structurd de bazA, general valabild, a datelor, care sd stea la temelia proiectdrii
modelului. Oricum, va fi foarte dificil sa construim modele standard, dar este posibil sd
standardizam structuri de bazA ale datelor, cu conditia ca istoricii sA accepte aceste
standarde.
Clio, conceput anume pentru cercetarea istoricA, apare ca un program complicat, in
special datoritd faptului cd poate face operatii complexe, asupra unor date complexe.
Sistemele relationale sunt recomandate pentru baze de date prosopografice relativ simple,
constand numai din cateva tabele, fat% texte inregistrate integral. Crearea unei baze de date
prosopografice complexe cu ajutorul sistemelor relationale este cel putin la fel de dificild ca
i invdtarea principiilor sistemului Clio §i, de cele mai multe ori utilizatorul trebuie sd i
programeze, ceea ce pentru un istoric este dificil. De§i Clio este o bund alegere pentru
gestionarea unei baze de date prosopografice, totu5i unele dintre caracteristicile sale se cer a
fi imbundtatite. Astfel, programul trebuie sd devind mai accesibil utilizatorului §i, in acest
sens, lansarea unei versiuni in limba englezd a fost bine venitd. Sistemul are o flexibilitate
limitatA in etapa de introducere a datelor, iar intretinerea §i adaptarea bazei de date este
destul de dificild. In momentul de talk Clio are performante bune in ceea ce privqte
regdsirea §i prelucrarea datelor. PosibilitAtile de definire a obiectelor sunt §i ele !imitate.
Imbundtatiri in acest domeniu conduc la o considerabild cre§tere a capacitatii de definire a
tipurilor de date complexe, fArd a recurge la programare, ceea ce mArqte eficienta
sistemului.

www.dacoromanica.ro
 OPINII

UN TERMEN PUNITIV DIN PORUNCILE $1

SENTINTELE DE JUDECATA DOMNESTI: SCARBA"
OANA RIZESCU

Sentintele juridice i poruncile domnesti din Tara Romaneasca, in secolele

XVIXVII, foloseau in formula de incheiere diverse expresii a caror functie era de a marca
autoritatea emitentului i totodata de amenintare la adresa celor care ar fi nesocotit vointa
domneasca. Asa cum spune un astfel de document de la sfarsitul secolului al XVI-lea: $i
nimeni sa nu cuteze sa incerce sä tulbure inaintea acestei carti a domniei mele, cad acel om
räu va pati de la domnia mea"I. Sau, un alt exemplu: Iar care s-ar ispiti a sta impotriva,
acela om räu sa va pedepsi de la domnia mea. $i intr-alt chip sa nu fie, peste zisa domniei
mele, a singur am zis domnia mea"2. Amenintarile cu mare certare", rea urgie", rea
rusine" urmareau sa impiedice reluarea unor procese si contribuiau la impunerea hotararilor
domnesti. Folosite de toti domnitorii in exercitarea functiilor lor administrative si juridice,
ele pot fi intalnite atat in documentele slave cat si in cele romanesti, find insotite uneori de
amenintari concrete: cu bataia, pierderea capului, raderea brbii, expunerea rusinoasa prin
targ.
in timpul domniei lui Matei Basarab, formulele punitive de acest fel incep sa
utilizeze un termen nou: scarba". Precedate sau urmate de formula consacrata care
precizeaza ca actul a fost emis conform vointei domnului dupa insasi spusa domniei
mele" , aceste expresii apar intr-un context bine definit: cel al sanctiunii administrativ-
juridice decise de principe in plenitudinea dreptului sail de judecator suprem. insa, daca
ceilalti termeni utilizati in acest fel trimit la sanctiuni precise marea si reaua certare" la
pedepsele aflictive, prada" la amenzi, reaua rusine" la pedepsele infamante valoarda
semantica a acestei scarbe" domnesti si traducerea sa juridica ridica problem de
interpretare. Ce sens dadeau acestor pasaje rumanul sau slujbasul domnesc amenintat cu
scarba" domneasca? La ce consecirtte se expuneau ei in cazul punerii in aplicare a acestei
amenintari? Caci actul juridic era un act de comunicare stabilit intre domn unicul emitent
al deciziei juridice si supusii sai receptorii acesteia , in care enuntul" trebuie sa fi avut
o semnificatie lipsita de echivoc. Domnul i supusii sai impartaseau desigur acelasi sistem
de reprezentari iar sensul unui enunt emis de domnitor era articulat in cadrul unui ansamblu
de relatii sociale particulare3.
in cele ce urmeaza, ne propunem sa analizam contextele in care apare termenul
scarba", incercand sa degajam valoarea sa juridica precisa. in acest scop, vom cerceta

Documenta Romaniae Historica (DRH), B, Tara Romaneasca, vol. XI, (1593-1600), Bucuresti, 1975,
doc. nr. 13.
2 Ibidem, doc. nr. 108.
3 Pentru o analiza lexicala clasica a textelor istorice, Régine Robin, Histoire et linguistique, Paris,
1973, capitolul 2, Les pieges de l'absence d'une theorie de l'articulation, p. 35-53. Pentru necesitatea
studiilor semantice asupra termenilor istorici, Alain Guerreau, L 'avenir d'un passé incertain. Quelk
histoire du Moyen Oge au XXle siecle?, Paris, 2001, capitolul La semantique hislorique.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 4, p. 261 270, 2002

www.dacoromanica.ro
262 Oana Rizescu 2

cateva tipuri de documente de natura juridic-administrativa: poruncile domnesti, sentintele

de judecata ale domnitorului (cu precadere cartile de ramas"4) si cateva documente private
care reflecta felul in care termenul era utilizat de domnie i perceput de catre supusi.
Asa cum am spus mai sus, formule cu o semnificatie punitiva asernanatoare apar in
documente anterioare epocii lui Matei Basarab. Ele se regasesc atat in poruncile
domnitorului referitoare la confirmarea unor imunitati sau privilegii, la interdictia
accesului pe domeniile manastiresti, la urmarirea birnicilor fugari, etc. cat si in sentintele
pe care el le adopta in urma unor procese juridice, care au avut loc cu sau frA participarea
divanului. Rolul lor putea fi cel de a marca sanctiuni impuse unor functionari ai statului
pentru abuzuri (cum ar fi, de exemplu, impuneri abuzive la bir ale satelor ce beneficiau de
scutiri fiscale) sau cel de a preintampina impotrivirea la executarea deciziilor domnesti.
Uneori, ele erau insotite de indicarea sumara a procedurii prin care sanctiunea urma sa fie
dusa la indeplinire.
De exemplu, in documentele slavone de confirmare a imunitatii pentru satele
manastiresti, putem intalni atat amenintari la adresa slujitorilor domnesti cine s-ar incerca
sA tulbure sau sa schimbe cu ceva, acel om rau va pati" (A TONU1 tienoseKA BAG Ke KATIITH")5
Cat §i indicarea felului in care trebuie pedepsiti poslusnicii manastirii: iar cine nu va
asculta dintre voi, iar parintele egumen sa fie volnic sa-I mustre si sa-1 pedepseasca dupa
fapta sa, sa-I aduca legat la domnia mea"(ii turruoy erotrAteHoy M ecT COACH AOCAANTI1 H
neAenulivrii Ho LBOIG Aino")6; sau: daca nu veti asculta de egumenul si de soborul sfintei
manastiri, cum este porunca domniei mele, ci si de va veni egumenul Inca si a doua oarA sa
se planga de voi inaintea domniei mele, iar voi mai mult sa stiti cA voi trimite domnia mea in
acel ceas de va va spanzura inaintea portilor voastre"7. Alte amenintari sunt ca au va par
C,3A0 KET flATHTI, va avea rea urgie i scandal"(epe X0KeTe SAA wprmo H CHAHAAA4")9,
rea rusine"(ano cpAnnoT")m, rele cuvinte de la domnia mea"(BAH pim")", pentru motive
dintre cele mai diferite, toate presupunand neascultarea unei decizii domnesti: omul care se
va incumeta sa nu plateasca vania, iar acel om va primi mare rau si urgie de la domnia mea
[...] cu nimic nu va plati, cleat cu capul" (it Tor LI:101801A CL HWITMee He Ce 11AATHT, T10-110
ci rnasa")12. Sau: sa nu cuteze [slujitorii trimisi dupa dad in judet] sa tulbure [mAnastirea
scutita] pentru ea mare rusine va pati de la domnia mea" (BeAHKA cpamoTa")13.
Toti acesti termeni stint tradusi ulterior in romdna ex: BAG - rau", wpricly - urgie"
si inclusi in terminologia ,juridica" a secolului al XVII-lea. in aceasta perioada cei care se
vor ispiti a invalui sau a bantui" sau a purta de val" in mai multe judecati sunt amenintati

4 Ramanerea de judecata" inseamna pierderea unui proces. Cartea de ramas" este Insa actul domnesc
care inregistreza sentinta juridica a unui proces in care s-au folosit la obtinerea probelor anchetele
boierilor juratori.
5 DRH, vol. III, (1526-1535), Bucure§ti, 1975, doc. nr. 72; ibidem, doc. nr. 73, 79, 93.
6 Ibidem, doc. nr. 73.

7 Ibidem, vol. XI, doc. nr. 117.

8 Ibidem, doc. nr. 425.
9 Ibidem, vol. III, doc. nr. 94.
1° Ibidem, vol. XI, doc. nr. 80.
11 Ibidem, vol. III, doc. nr. 152.
12 lbidem, doc. nr. III.
13 Ibidem, vol. XI, doc. nr. 64.

www.dacoromanica.ro
3 Termeni punitivi in poruncile yi sentimele domne0i - sccirba" 263

cu mare certare"14, mare urgie"15, mare prada i gloaba"16, nevoe mare"", foarte o
suparare mare"18. Aceste amenintari se materializeaza uneori prin amenzi in boi", impunere
de treapadw sau pedepse capitale.
Cuvântul sarba" este de origine slava ClIfY666, H22 - 5i 15i precizeaza intelesul
Inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea, and este folosit in primele tiparituri datorate
diaconului Coresi, Mika Evangheliilor §i Molitevnic rumeinesc23. in dictionarele limbii
române apare sensul arhaic al cuvanitului de suparare, tristete, mahnire, durere, neplaceri24.
Ca acesta era sensul in epoca o dovedeste un zapis din 10 iulie 1642 al monahiei Eftimiia,
care vinde lui Ignatie, episcop de Râmnic, o tiganca, pentru a-si plati pacatele. Ea
marturiseste ca am cazut la un pacat in calugariia mea, de am Matt un copil" si relateaza.
cum episcopul a dus-o cu mare sal-ha" In Episcopie i i-a facut liturghie 40 de zile".
Cea rnai timpurie atestare pe care o cunoastem a termenului - cu sensul punitiv la
care ne referim - Intr-un document original românesc se gaseste intr-o porunca a lui Matei

14 Documente privind istoria Romdniei (DM), Veacul XVII, B, Tara RomineascA, vol. III,
(1616-1620), Bucuresti, 1951, doc. nr. 60; DRH, vol. XXI, (1626-1627), Bucuresti, 1965, doc. nr. 4;
ibidem, doc. nr. 21; ibidem, vol. XXII, (1628-1629), Bucuresti, 1969, doe. nr. 5, 24, 223, 352, 353,
357; ibidem, vol. XXIV, (1633-1634), Bucuresti, 1974, doc. nr. 22, 25, 27, 60, 156, 212, 230, 315;
ibidem, vol. XXV, (1635-1636), Bucuresti, 1985, doc. nr. 82, 94, 96, 100, 252.
15 DRH, vol. XXIV, doc. nr. 23, 314.
16 Ibidem, doc. nr. 213.
17 Ibidem, vol. XXV, doc. nr. 66.
la Ibidem, vol. XXIV, doc. nr. 129.
19 Ibidem, doc. nr. 140, 316.
29 Ibidem, doc. nr. 51.
21 Ibidem, doc. nr. 161, 206, 317, 341.
22 Fr. Miklosich, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinum, Viena, 1862-1865, sub voce; Pandele
Olteanu (coord.), Slava veche $i slavona romdneascd, Bucuresti, 1975, p. 446; D. P. Bogdan, Glosarul
cuvintelor romdnevi din documentele slavo-romdne, Bucuresti, 1946, unde este semnalat intr-un doc.
din 27 decembrie 1614, pentru care vezi DIR, vol. II, (1611-1615), Bucuresti, 1951, doc. nr. 308.
23 Coresi, Tdkul evangheIii1ori Molitevnic rumdnesc, ed. criticA Vladimir Drimba, studiul introductiv
Ion Ghetie, Bucuresti, 1998. Intelesul InvAtAturii - toti amu ce mA mArturisesc Inaintea oamenilor
marturisi-voiu el si eu inaintea TatAlui mieu ce a in ceriure" este dat astfel: FAtul mieu Timotei,
cuvant cu credintA, s-am muri cu el, cu el iar vain invia. sa noi rdbdam cu el, cu el yam si imparati. SA
ne vArn lepada de el, lepada-se-va si el de noi. [...] CA cu multA scArbA si dosadA cade-ne-se noao a
Intra In <im>parAtia lui Dumnezeu"(p. 65).
0 altA invatatura foloseste termenul osdrbit" pentru suparat, nemultumit: in vreamea
aceaia si adeacA unul nestine apropie-se cAtrA lisus i zise lui: Invatatoare bune ce bine sA fac sA aib
viiata de veac? El zise lui: Ce ma grAiesti 'bun'? Nimea nu e bun, numai Dumnezeu unul. SA veri sa
mergi In viiata, pA.zeaste porancitele! Grlii lui: Carele? lisus zise lui: Nu ucide, nu face curvie, nece
fura, nu minciuni mArturisi; cinsteaste tatA-tAu i muma-ta i iubeaste vecinul tau ca Ins tine. GrAi lui
tânArul: Toate acelea am pAzit den tinereatele meale; i ce Inca n-am srarsit? Zise lui lisus: SA vrei
desfarsit sA flu, du-te i vinde avutia ta i da mieilor, i avutie vei avea In vistiiariu In ceriure; si vino
dupA mine! Auzi anarul <acest> cuvant si se duse oscarbit; era amu de avea astig mult"(p. 89). Vezi
de asemenea si interpretarea prabolei talantilor (p. 100-101).
24 Dictionarul limbii romoine (DLR), Serie nouA, tomul, X, partea 1, litera S, Bucuresti, 1986, sub voce;
H. Tiktin, Rumlinisch-deutsches WOrterbuch, Dictionar romdno-gennan, vol. III, Bucuresti, 1925.
r. 1384, sub voce.
5 Catalogul documentelor Tani Romdnefti din Arhivele Statului (Catalogul documentelor), vol. V,
1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 763, 10 iulie 1642.

www.dacoromanica.ro
 264 Oana Rizescu 4

Basarab adresatA parcAlabilor din Tfirgu Jiu, datatd 30 iunie 163726. El este atestat si
anterior, intr-un document (redactat in slavond) din 3 octombrie 1634, in legAturd cu Oancea
logofAt rdmas de lege si de judecatd" i scos cu mare scdrbd de la judecatd". Documentul
respectiv s-a pAstrat insd intr-o traducere din a doua jumdtate a secolului al XVIH-lea si
utilizarea cuvfintului in cauzd in cuprinsul säu s-ar putea datora interventiei copistului, intr-o
perioadd in care el era intrat deja in uz2'. Este atestat, de asemenea, intr-un alt document, din
1636 (acesta in limba roma*, in care vamesii din Orasul de Floci sunt amenintati cd or
avea certare i scarbd" de la domnie in cazul in care ii vor opri pe oamenii manastirii Cozia
sd-si ridice veniturile pe balta CAbAlului. $i el este pastrat insd sub forma de copie28.
Cuvantul scdrbd" se aldturd asadar unui vocabular specific, constituit in secolele
precedente. De-a lungul secolului al XVII-lea el este folosit in paralel cu ceilalti termeni de
acest fel, fait a se substitui unuia dintre ei. intdlnim astfel certare i scfirbd"29 aldturi de
certare mare"30, rea nisine"31, de mare pradd i certare"32, de mare pradd i gloabd"33,
de gloaba si de mare rusine"34, sd fie de mare rusine"35, de rea urgie"36, de nevoe mare"
de la domnie37, de mare scandel"38, cu foarte mici variatii de la formula consacratA, cum ar
fi: cine-i va invAlui mai mare certare da acel om nu va lua altul"39. Acesti termeni punitivi
vor fi preluati in documentele emise de dregatori si de ierarhii bisericii, in acelasi fel in care
a fost preluatd i expresia si altfel sa nu fie, peste spusa domniei mele" din poruncile
domnesti 40 Contextul folosirii acestor expresii era cel mai adesea cel al sanctiondrii unor
mici hiclenii", privite ca incercdri de subminare a autoritatii domnesti: nimeni sd nu
indrazneasca a tulbura sau a opri inaintea acestei carti a domniei mele, pentru cd acel orn
care va incerca sä tulbure sau sd opreascd, iar acel om ràu i urgie va primi de la domnia
mea ca necredincios i calcator si batjocoritor al acestei porunci a domniei mele"41.
In porunca lui Matei Basarab adresata pArcAlabilor din Tdrgu Jiu, de a nu mai retine
in mod abuziv partea de vamd cuvenitd manastirii Tismana, este mentionatd o plangere
anterioara, in urma cdreia domnul intdrise vama pe din cloud" iar dacd vor mai jAlui"
calugarii, [pdralabii] vor fi de mare scdrbd"42. Este vorba despre o decizie administrativ-
juridicd i apartine deci categoriei poruncilor" domnesti, dupa cum indica formula sa de

26 Catalogul documentelor, vol. IV, 1633-1639, Bucuresti, 1981, nr. 1027.

27 DRH, vol. XXIV (1633-1634), Bucuresti, 1974, doc. nr. 387.
Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 792.
lbidem, nr. 792, 6 iulie 1636, copie rom.
317 Ibidem, nr. 30, 55, 57, 63, 85, 141, 142, 153, 256, 346, 373, 521, 531, 544, 545, 766, 783, 798 ;
lbidem, vol. V, 1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 72, 127.
31 Ibidem, vol. IV, nr. 212, 213, 228, 454.
32 Ibidem, nr. 218, 542.

33 Ibidem, nr. 237, 390.

34 Ibidem, nr. 289.
35 Ibidem, nr. 604.
36 Ibidem, nr. 308, nr. 451.
Ibidem, nr. 514.
38 Ibidem, nr. 363.
39 Ibidem, nr. 343.
4°Cartea marelui ban Dobromir din 28 iulie 1573, data Paiei din Calnicu, DRH, vol. VII, doc. nr. 146;
cartea mitropolitului Anania, dupa preluarea unei danii facute mitropoliei la 15 septembrie 1573, in
DRH, vol. VII, doc. nr. 152; ibidem, doc. nr. 158..
41 Midein, doc. nr. 187: H134111HHK H nplicrhmmic H HOCTpAMHTEA 4HEAVIal noseninfie rocnoAcrsa MH".
42 Catalogul docurnentelor, vol. IV, nr. 1027.

www.dacoromanica.ro
5 Termeni punitivi in poruncile ci sentinfele domne0i scarba" 265

Incheiere: Ispravnic, 'Masi spusa domnului". Miluirea cu vindrici a mAndstirii Cozia 5i

amenintarea celor care vor opri vindriciul cd vor avea rdutate i scArbd" de la domnie intrd
si ea in aceeasi categorie. La fel ca i porunca adresatA marelui ban al Craiovei, Theodosie,
sã vegheze ca in slobozia de la Segarcea a patriarhului Mitrofan sA nu mai intre nimeni sd
prade i sd globeascd cdci cine Ii va InvAlui va avea mare scarba" de la domnie". Cuvantul
e folosit din ce In ce mai frecvent In miluiri, Intdriri, confirmAri de drepturi cdstigate".
Domnul porunceste ca nici boier, nici slujitor, nici slug domneascA, aprod, armas,
postelnic sd nu se amestece In judecata orasului Arges", aceasta find rezervatd egumenului
mAndstirii Arges, singurul autorizat sA-i judece pe locuitori i s1 le scoatd datoriile", cdci
eine se va amesteca va avea mare scarbd" de la domnie". Stolnicii din Orasul de Floci au
interdictie sd se amestece In baltile mandstirii Cozia cd apoi, de va veni vreo gdlceavd, yeti
avea scarbd de la domnia mea"47; iar and satele nu vor sA dea zeciuiala pe baltd, vamesul
orasului, Preda sluger, este trimis sd impund cu forta strdngerea veniturilor: Deci sa cauti
dumneata sA-i apuci pre toti, sd-si dea adetul sfintei mAndstiri, mai mult sd nu mai vie cu
jalbA aici la domniia mea, cd nu le-au dat, cd apoi vor avea mare scfirbd de cAtrA domnia
mea"". Cu mare certare i scArbd" stint amenintati boierii, roii, cdldrasii, dardbanii,
spAtareii, paharniceii, postelniceii, flece slujitor, sau popd sau tdran" care vor sari" cartea
datA de domn egumenului mAndstirii Glavacioc IMputernicit in Cernatesti49; la fel si
locuitorii satului Cacaleti, pasibili de pedeapsa cu spanzurAtoarea In caz cd nu vor da dupd
cum este obiceiul"". La 31 martie 1646 Matei Basarab scrie marelui ban, Ghiorma, si-i
porunceste sd-si trimitd oamenii la Paul cdpitan de Strehaia pentru a-i lua rumAnii mAnAstirii
Tismana inscrisi la cAldrasi51; iar de se va impotrivi, cel din urmA este amenintat cd rea
sarbd va avea" de la domnitor.
Termenul este folosit In epocd si In alt fel de documente, sentintele de judecatd.
Am identificat cea mai timpurie utilizare de acest fel in documentul din 24 aprilie 1640, prin
care Matei Basarab o imputerniceste pe jupdneasa Anca din Budisteni sA o scoatA pe nora ei
Elina din casa ei i sA Imparta moiile, viile si rumanii intre ele, cAci dupd moartea fiului
Ana au tot avut parr. Dupd o prima judecatd cu 6 boieri luati pe rdvase dornnesti
urmeazd o a doua reclamatie facutd de tatAl Elinei, pentru aceeasi pricind (Impartirea averii
Intre nord si soacrd), iar domnul confirma. judecata celor 6 boieri dispunAnd sd tina cum au
judecat cei 6 boieri", cAci a rdmas el de lege si a iesit cu rea sarbA din divan". In ciuda
acestei rele sarbe" in urma judecatii, In fata aceluiasi domn i in aceeasi pricind se poartA
Ord pfind in al cincilea divan. Desi chestiunea se complied prin scoaterea in evident./ a unor
aspecte privitoare la gestionarea unor datorii, domnul va hotdrI ca si prima oard, precizand
cd la o altA reclamatie se sd vor mai scula cu Ord, [...] sd fie Elina de pradd. Inca si de

43 Ibidem, nr. 1251, 1638 iunie f. z.

44 lbidem, nr. 1456.
45 Ibidem, vol. VI, nr. 928, pentru manastirea Varbila: nr. 1242, 25 septembrie 1648, pentru manastirea
Sf. Troita; ibidem, vol. VII, 1650-1653, Bucuresti, 1999, nr. 77, 2 aprilie 1650.
46 Ibidem, vol. V, 1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 58.
47
lbidem, nr. 368.
48 DRH, vol. XXXII, Bucuresti, 2001, doc. nr. 218, 4 august 1647.
49 Catalogul documentelor, vol. V. nr. 595.
" Ibidem, vol. VI, 1645-1649, Bucuresti, 1993, nr. 1237, 7 septembrie 1648.
51 Ibidetn, nr. 426. Transcrierea dupa originalul aflat la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale
(DANIC), Manastirea Tismana, LXXXVII/13, se afla la Institutul de istorie Nicolae lorga".

www.dacoromanica.ro
 266 Oana Rizescu 6

mare scarba veri la ce divan"52. Documentul nu aduce precizari in ce a constat prima iesire
cu scarba din divan.
in urma unei alte judecati referitoare la o succesiune, Matei Basarab decide ca
Hamza din Ungurel sali tina partea maica-si" in defavoarea nepotilor sai, ramasi de lege"
in divan: Si de catra nimeni opreala sa n-aiba, ca cine se va ispiti a-i face vreun val, rea
sarba va petrece de catra domnia mea"53. Tot prin judecata, rumânii manastirii Cozia,
ramasi de lege in divan, sunt scosi cu rea sarba, ca niste oameni vicleni i rai" care au
umblat cu inselaciune i zapis mincinos sä scape de rumânie54. Asadar, si in cazul pierderii
procesului, scoaterea din divan se face cu mare scarba"55.
Excedat de frecventa proceselor de iesire din rutnânie si de scaderea eficientei unei
institutii altminteri utilizata cu folos cea a juratorilor Matei Basarab trimite un slujitor
domnesc la uncheasul Lepadat stiut ca om batran si cu oameni de suflet" pentru ca el
sä jure cu mâinile pe Evanghelie pentru niste rumâni, deoarece pre tine voiu sa te crez, si te
jur, si te leg cu numele lui Dumnezeu". De va umbla cu fatarii" sau cu cuvinte ale altora",
va trimite om domnesc care-i va umbla pe urma si va adeveri lucrul tot" si de va umbla cu
Nadi", bine nu-i va fi, ci rea scarba va petrece din partea domnului"56. Tot astfel, cei 24 de
boieri hotarnici luati de episcopul de Buzau sa puna pietre de hotar pe toate moiiIe
episcopiei, sunt amenintati pe ravasul de numire ca de vor umbla cu hiclenie" sau cu
fatarie", vor avea rea scarba si mare certare de la domn"57. Frecventa proceselor prin care
taranii contesta statutul de rumân ce le fusese atribuit prin legatura lui Mihai duce la
inmultirea cazurilor in care formula reaua sckba" este utilizata in judecata in divan. Astfel,
rumAnii manastirii Glavacioc din Cernatesti sunt scosi cu rea scfirba." din divan, cu
mentiunea ca am vrut domnia mea sa le rad barbi le si sa-i dau prin tirg"58.
Cdteva documente emise de alti dregatori confirma Ca termenul punitiv scarbr
marcheaza un atribut exclusiv al puterii princiare. Marele ban se refera la furia domnului, pe
care a trebuit sa o suporte din cauza unui anume Eftimie, ficior di curva", care ar fi lovit-o
pe stareta unei manastiri in timpul unei dispute pentru stapanirea unei rnoii. In document,
marele ban il atentioneaza pe Eftimie ca stareta a facut plângere au spus lui voda" si
domnitorul au vrut sa trimita sa te spânzure, di am avut i eu scârba di catra voi"59.
Spre sfarsitul secolului cuvfintul intra in limbajul curent asociat fenomenului
juridic. Dumitrasco Poienarul, pitar, Ii scrie lui Dumitrasco din Urdäreni despre hotarfirea pe
care a luat-o la scaun" privind litigiul celui din urma cu Barbul din Rdiosi, pentru
manastirea Stranba, avertizandu-I sa nu mai umble facdnd gálceava, ca apoi vom face tire
mariei sale lu voda si nici cu o cinsti nu-t va fi, ci-t va veni lucrul cu scArba"60. lar Radul
Caplii din Thrgoviste, care vinde o vie fall respectarea dreptului de preemtiune, marturiseste
ca un var al sau, prinzand de veaste, au venit i m-au apucat si am mersu de fata cu
Dumitru logofat naintea dumnealui Neagoe vornic Ratescul de ne-au facut judecata si mi-au

52 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 381. DANIC, Manastirea Cotroceni, V-7, transcriere existentã
la Institutul de istorie Nicolae lorga".
52 DRH, vol. XXX, Bucuresti, 1998, doc. nr. 141.

54 Catalogul documentelor, vol. VII, nr. 78, 2 aprilie 1650.

55 Ibidem, nr. 853, '15 decembrie 1652.
56 Ibidem, nr. 760, 28 iulie 1652.
57 lbidem, nr. 929, 15 aprilie 1653.
lbidem, nr. 90, 20 aprilie 1650.
59 DANIC, Doc. Ist. XC/61, 22 mai 1656, transcriere ex istent5. la Institutul de istorie Nicolae barge.
Ibidem, Doc. 1st. XC/I09, 16 octombrie 1693, transcriere existentã la Institutul de istorie Nicolae
lorga".
www.dacoromanica.ro
7 Termeni punitivi In poruncile qi sentinfele domneoi sccirba" 267

venit lucrul in scarbd pentru cdci am vandut viia fart de girea neamului mieu"61. Pentru o
impresurare de mo§ie fr dreptate Constantin Brancoveanu scoate cu chinovar numele
asupritorilor din cartea domneascd §i totodatd cu scarbd i cu mare ru§ine din divan [...]
pentru cd s-au fost pus intr-acea carte fait de lucru i fail de nici o treabd", th.rä precizarea
altei sanctiuni pentru falsificarea de document, altminteri aspru pedepsitd conform codului
Indreptarea legit.
Cunoagem un singur caz in care termenul este folosit, cu aceegi semnificatie
punitivd, intr-o poruncd emisA de o aka persoand decat domnitorul. Este vorba despre
mitropolitul Theodosie al Tarii Romane§ti, care judecd plangerea unei calugarite ale cArei
mo0 au fost impresurate". Documentul prezintd multe deteriordri care fac imposibil de
reconstituit numele persoanelor implicate, insA finalul sat, este urmAtorul: "Deci iatd cal
poruncescu vIddicia mea, de vreme ci vei vede aceastA carte a vlddici<i>i mete, iar tu [...]
de aici inainte, foarte sd te fere§ti de dansa §i de [...] sfintii mAndstiri, sd nu mai vie a doara
cu jalbd [...] bine sd §tii cd vei ave mare certare i scarbd di ate vIddicia me. Aceasta-ti
[...] vIddicia me §i intr-alt chip sd nu faci"62.
Documentul dateazd din 1669 i este posibil ca la acea vreme termenul sA fi fost
utilizat in acelni fel i de cdtre alti dregatori ai statului cu drepturi de judecatd63.
Incheiem aceastd succind prezentare a contextelor de utilizare a termenului hcarbA
printr-un document de la Radul Leon voievod ce se referd la repunerea in sapanire a Elinei
Cantacuzino asupra pAmanturilor pierclute dupd asasinarea sotului ei, postelnicul Constantin
Cantacuzino. Pe parcursul procesului, Elina mArturisise cd in timpul mai multor domnii
anterioare, renuntase sd-§i revendice drepturile, giind de la bun inceput cd judecata
domneascd nu i-ar fi fost dee& defavorabild: In vartejul vremilor *i den zavistia rdilor [...]
perk-au Constandin postelnicul in zilele lui Gligore vodd, fail de nici o judecatd. Atunce
s-au ridicat o seamd de rumani den Dobreni i den Vara§ti cu Ord [...] scotand ni§te cArti
ale lui Constandin vodd, zicand cd i-au ertat de rumanie. Deci atunce, fiind jupaneasa Elina
cu feciorii ei in mare scarba i nevoe, n-au putut s<t>ea cu ei la park ci le-au fAcut judecata
cum au fostu voia lor. lard dupd aceaia, candu au fostu acum in zilele domni<i>i mele. dupd
ce ne-au ddruit domnul Dumnezeu cu domnia §i cinstitul impdrat cu steagul [...] iard
jupaneasa Elina impreuna cu coconii ei ce scrie mai sus, venit-au inaintea domni<i>i mele
[Radul Leon vodA] de au spus de randul acestor rumani ce le-au facut in zilele lu G I igore
voievoet.
Mai mult decal celelalte cazuri pe care le-am examinat, acest ultim document ne
permite sA sugerdm un rdspuns la intrebarea pe care am formulat-o la inceputul articolului,
referitor la valoarea juridica a termenului scarbd". El pare sd indice faptul cd termenul nu
trimite la un set de sanctiuni determinate. Mai degrabd, el semnifica ideea de dizgratie" din
partea domnitorului. Persoana care suportd aceastd dizgratie este intimidatA, ea fi ind practic
obligata asemeni Elinei Cantacuzino sa se abtind chiar de la a-si revendica drepturi le ce i
se cuvin dupd legea §i obiceiul tarii. Investigatia noastrd este deci IncA o dovadd a faptului cA
procesul juridic din epocd era dependent in mai mare mdsurd de un set de atitudini ale

61 Ibidem, Doc. Ist. MDLXXXV/82, 5 martie 1686, transcriere existentA la Institutul de 'stork
Nicolae lorga".
62 Ibidem, Doc. 1st., CLXXXV/81, 27 iulie 1669, transcriere existentA la Institutul de istorie Nicolae
lorga".
63 Vezi supra, nota 40, pentru preluarea de cdtre alti emitenti a formulelor de incheiere domnesti.
64 DANIC, Ms. 5152, f. 121v-124r, 28 februarie 1665, transcriere existentA la Institutul de istorie
Nicolae Iorga".

www.dacoromanica.ro
 268 Oana Rizescu 8

participantilor, fie ei judecAtori, martori sau irnpricinati, dee& de normele scrise sau
practicile cutumiare. Arbitrariul domnesc este doar un aspect al acestui fenomen. Numite"
de cdtre singura persoand autorizata sd decidd in ultimd instantd, poruncile domnesti impun
vointa domnului ca regulator al conflictelor sociale si-i atestA legitimitatea sa de garant al
ordinii. Vointa domnului, In calitate de sursd a deciziilor, este cheia de bola a unui
mecanism juridic din secolul al XVH-Iea, care combind cutuma i dreptul domnesc65.
Si alte fenomene din epocd ne indica procesul general de intdrire a autoritAtii
domnesti. Astfel, feudalizarea institutiei jurAtorilor, Incheiata in secolul al XVII-lea prin
integrarea ei in aparatul de stat, se datoreazd desigur scAderii progresive a omogenitätii
obstilor sAtesti, ca urmare a cresterii inegalitatilor de avere, dar in egald mdsurd 5i
ascendentului de putere obtinut de domnie66.
In general, fenomenele de crizA socio-economicA67 i cresterea presiunilor fiscale
au accelerat transformArile de structurd interne68, iar spiritul de revoltd 5i de insubordonare,'
reflectat de fugile numeroase de pe mosii69, a impus, Intr-o perioadd de patriarhalism
boieresc", un nou echilibru Intre domnie i boierime. In aceastA noud configuratie de putere
domnia se foloseste de atributele sale judecAtoresti pentru aji asigura preeminenta asupra
celorlalti actori sociali. De exemplu, folosirea restrictivd a institutiei legii peste lege" a dat
posibilitatea domniei de a sprijini mica boierime. Numirile pe rdvase domnesti au mentinut
o institutie altminteri amenintata de disolutie. Folosind institutia juratorilor, domnia a
manevrat intre marea boierime i boierii mici", marindu-si astfel gradul de autonomie in
procesul juridic70. Utilizarea din ce In ce mai scazutA a blestemelor in documentele de
cancelarie, Inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea, ne indica o tendintd generala de
laicizare a practicilor juridice71. Spre aceeasi concluzie ne conduce 5i frecventa tot mai
accentuatA a sperjurului in cazurile de lege peste lege". Folosirea expresiilor cu functie de
intimidare face parte deci din dispozitivul de putere al domniei, In aceasta epoca de
transformAri. Transferul limbajului de acest tip din sfera poruncilor domnesti in cea a
sentintelor juridice reflectd un fenomen general de juridizare"" a practicilor de guvernare.
Desi nu implied o sanctiune precisd, termenul scArbd" contribuie, prin insAsi indeterminarea
sa, ca i prin dependenta sa de factorul uman din desfdsurarea proceselor, la configurarea
unui habitus" juridic." pe care actorii sociali sunt capabili sä II recunoascd.

65 Val. Al. Georgescu, La place de la coutume dans le droit des Etats fiodaux roumains de Valachie et
de Moldavie jusq 'au milieu du XVIle siecle, in Revue Roumaine d'Histoire", t. VI, 1967, nr. 4,
p. 553-586.
66 Gheorghe Cront, Institufii medievale romanegi. Infreifirea de mofie. Juratorii, Bucure§ti, 1969,
p. 220-221.
67 Constantin Rezachevici, Fenomene de criza social-politica in Tara Románeasca in veacul al
XVII-lea, in Studii §i materiale de istorie medie", t. IX, 1978, p. 59-84; t. XIV, 1996, p. 85-118.
68 Damaschin Mioc, Reforma fiscala din vremea domniei lui Matei Basarab, in Studii", t. XII, 1959,
nr. 2, p. 53-83.
Nicolae Stoicescu, Matei Basarab, Bucure§ti, 1988, p. 53-80.
" Gheorghe Cront, op. cit., p. 221.
71 Cristina Codarcea, La malediction dans les anciens documents de la Valachie XIV-XVI sicIes. in

Revue des Etudes Sud-Est EuropOennes", t. XXXII, 1994, nr. 1-2, p. 56; Florenta Ivaniuc,
Jureimantul/blestem-cutuma qi procedure' in jurisdicfia Tara Romanelti (sec. al XIV-lea al
XVIII-lea), in Revista istoricA", t. VII, nr. 11-12, 1996, p. 867-887.
72 Pierre Bourdieu, La Force du droit. Elements pour une sociologie du champ juridique, in Actes de

la recherche en siences sociales", t. 64, 1986, p. 13.

73 Idem, Habitus, code, codification, in Actes de la recherche en siences sociales", t.. 64, 1986, p. 40.

www.dacoromanica.ro
9 Terrneni punitivi in poruncile ci sentintele domneVi sccirba" 269

Practica tot mai rdspanditA a limbajului cu functie de intimidare poate fi ilustratd si

de alte exemple. Cum ar fi cel al documentului in care Matei Basarab II amenintd cu
pedeapsd aspra pe Vasile vames ce porcu de chine esti tu" , "fecior de curvd" care
nescocoteste cartile domniei date mAndstirii Snagov74; sau pe Cocoriu armas, de care se
plansese Ion din Ionesti cd i-ar fi luat niste oi si 3 vaci si care nu voia sA respecte decizia
marelui spdtar, purtându-1 de val" pe part si prAdandu-1 in toate zilele, cd bine sd. tii cd
acolo intre usi voi sd trimitu domnia mea sA te spanzure, in ce chip nu aseulti de judecata
de cArtile domni<i>i meler75; sau pe tiganii din Românesti ai mAndstirii Sf. Troitd care de
vor mai umbla de capetele lor, cu semetie, sd-i ia sluga sa fdrd de voia lor si sd-i batA
mult"76. Afland domnul cd rumânii din satul VArdsti ai mAndstirii VArbila au injurat inaintea
boerilor sai, el ii amenintd cd, dacA vor mai face asa si nu vor asculta, sd stiti cd voi tdia
domniia mea limbile tocma de unde se tin, sd nu vA parA nimic de glumd"77.
Desigur, inmultirea expresitior news românesti in limbajul juridic este facilitatA si
de insAsi sporirea numarului de documente oficiale in limba romfind. Cataloagele
documentelor InregistreazA 251 de documente originate scrise in limba romand, fatd de 521
in slava, pentru perioada 1601-162078. Acest raport se modified in anii urmAtori: inregistram
377 documente slave dintr-un total de 949 intre 1621 si 163279; 885 documente originate
romanesti si 286 originate slave intre 1633 si 163980; 930 originate romdnesti fatA de 169 in
slava. intre 1640-164481; 1038 documente românesti fatA de 133 in slavd intre 1645-164982;
in fine, 661 de documente originate romdnesti fata de 74 slave intre 1650-165383.
0 altd explicatie a proliferdrii limbajului punitiv de care ne ocupam poate fi chiar
caracterul domniei lui Matei Basarab, un domn de tail, cu origine i rosturi diferite" de
cele ale bizantinului" Vasile Lupu. Stim cd el a fost sprijinit de boierimea pdmânteand,
ajungand la tron in urma unei revoke a acesteia84. El urmeazd un model de monarhie
româneascd", intemeiatd prin inceata dezvoltare a imprejurdrilor, iar nu printr-un act
constitutional"85. Legaturile sale cu tara trebuie sd fi fost mult mai intense cleat cele
practicate de domnitorii impusi de PoartA, cu sederi indelungate la Istanbul si supusi
inevitabil unui proces de aculturatie86. Exprimând vocabularul unui domn implicat mai
strans in relatiile cu supusii sAi, cuvfintul sarbd" din poruncile domnesti si din cdrtile de
judecatd este o inovatie a lui Matei Basarab.
Inovatie ce se poate explica, in fine, si prin originea olteneascA a domnitorului. Ca
o ipotezA ce ramane sd fie supusd probelor, aceastd. interpretare ne este sugerata. de prezenta
cuvântului scarbd" in vocabularul utilizat de cdtre Coresi in traducerile Molitvenicului §i
Talcului evangheliilor. Textul lor cuprinde cuvinte provenite din suprapunerea a cloud

74 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 1145, 24 ociombrie 1643.

75 Ibidem, nr. 464, 10 august 1641.
76 lbidem, nr. 837, 2 octombrie 1642.
77 Ibidem, nr. 1054, 4 iunie 1643.

78 lbidem, vol. II, Bucuresti, 1974, p. 5.

79 Ibidem, vol. III, Bucuresti, 1978, p. 3.

" Ibidem, vol. IV, Bucuresti, 1981, p. 3.

81 Ibidem, vol. V, Bucuresti, 1985, p. 3.

82 Ibidem, vol. VI, Bucuresti 1993. p. 3.

83 Ibidem, vol. VII, Bucuresti, 1999, p. 3.

84 Constantin Serban, Matei Basarab inainte de domnie, in Revista istoricr, t. I, nr. 5, 1990,
p. 481-507; Constantin Rezachievici, op. cit.; Nicolae Stoicescu, op. cit.
85 Nicoale lorga, Istoria Romani/or, ed. a 11-a, vol. VI, Monarhii, Bucuresti, 2000, p. 3.

86 Idem, Bizance apres Bizance, Bucarest, 1971, p. 130-158.

www.dacoromanica.ro
 270 Oana Rizescu 10

graiuri: unul nordic, bdnatean-hunedorean, datorat traducatorului i un al doilea de

coloratura sudicd, munteneascd, contributie a lui Coresi insusi in calitate de tipograf
revizor al textului87. Cum tabloul distributiei teritoriale a graiurilor de la sfarsitul secolului
al XV1-lea inregistreazd Oltenia ca un teritoriu nordic" ce va fi cucerit in secolul urmAtor
de graiurile sudice88, cuvantul scarba" ar putea apartine vocabularului regional din zona
BanatHunedoaraOltenia. Relatiile dintre nordul Olteniei si sudul Hunedoarei au fost
apropiate de-a lungul istoriei medievale. Pribegia agai Matei din Brdricoveni in Transilvania
este si ea bine cunoscutd. Remaram cd cloud documente invocate mai sus, care nu sunt
emise de domnitor, par a avea i ele conexiuni cu regiunea Olteniei. Astfel, documentul ce
provine de la calugarita Eftimiia, adusd cu mare scArbd la Episcopia de Minnie pentru
ispdsirea pdcatului de a fi nascut un cOpil in calugariia er, il are ca unul dintre martori pe
Meletie, fost egumen la Govora. Ceea ce ne sugereazd cd persoanele implicate ar putea
proveni din zond89. De asemenea, este cunoscutd activitatea ctitoriceascd din regiunea
olteand a mitropolitului Theodosie, strans legatA de Rfimnic, unde si alte rude ale sale apar in
acte de proprietate. Biografii lui considerd de altfel a el provenea dintr-o familie de
romani transilvdneni, stabilitd in Rdmnicu Vdlcea in colonia strAveche de ungurenr".

87 Ion Ghetie, Studiu introductiv la Coresi, Tel lcul Evangheliilor ci Molllevnic runuinesc, ed. critic&
Vladimir Drâmba, Bucuresti, 1998, p. 12-13.
88 Idem, Introducere in dialectologia istoricd romcineasa, Bucuresti, 1994, p. 153-154; si capitolul
IV, Graiurile dacoromâne in secolek al XVII-lea - al XIX-lea", p. 155-161.
89 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 763, 10 iulie 1642.
Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ed. a I1-a, vol. II, Bucuresti, 1994, p. 126.

www.dacoromanica.ro
 VIATA STIINTIFICA

SESIUNEA ANUALA DE COMUNICARI $TIINTIFICE

A INSTITUTULUI DE ISTORIE N. IORGA"
5 6 iunie 2002

in zilele de 5-6 iunie 2002 ja sediul Institutului de Istorie Nicolae lorga" a avut loc
sesiunea anuala de comunicari. In prima zi s-a desfaprat sesiunea plenara dedicata
aniversarii a 125 de ani de la proclamarea Independentei. Cuvântul de deschidere a fost
rostit de prof. dr. loan Scurtu, directorul institutului.
S-au prezentat urmatoarele comunicari: Alexandru Mamina, Opfiuni de politica
externd in dezbaterile Parlamentului Romaniei (decembrie 1876 - mai 1877); Lucia Taft&
Relafii romano-franceze in ajunul proclamdrii independenlei; Daniela Bud, Independenfa
nationald, premise': pentru modernizarea economiei Romciniei; Adrian-Silvan lonescu,
Fotografia ca document al rdzboiului de independenfa; Constantin Serban, Valoarea
istoricd a amintirilor aparfinand unor combatanfi in rdzboiul pentru independenfa
Romciniei din anii 1877-1878.
A doua zi lucrarile s-au desfa§urat in cadrul programelor §tiintifice. in programul
Studii medievale, moderatori dr. 5tefan Andreescu §i Violeta Barbu, au prezentat
comunicari: Virgil Ciociltan, Cuman" denumire etnica sau sociald?; Alexandru
Madgearu, Au fost jupanii conducdtori ai unor formafiuni prestatale romeineVi?; Ovidiu
Cristea, Supremalla ncrvald in secolele XVIII-XIV. Un punct de vedere venetian; Constantin
Rezachevici, Cum a ajuns 1359 anul descdlecatului" Moldovei? Lamurirea unei enigme
duper izvoare polone; Viorel Achim, Problema dijmelor bisericegi in strategia de atragere
a romanilor la catolicism (secolele XIV-XV); Nagy Pienaru, Un document woman
necunoscut din 1476; Maria Pakucs, Registrele vamale ale Sibiului: metodologie yi
interpretare; Cristian Bobicescu, Caracterul legaturilor lui Luca Stroici cu Jan Zamoyski;
Tticlos S. Kinga, Praxis moriendi in testamentele secuiesti din secolul al XVII-lea; Stefan
Andreescu, Despre lin fragment din Letopiseful Cantacuzinesc.
In programul Istoria Prernoderna yi Modernd, moderator dr. Daniela Bud,
comunicarile au fost sustinute de: Ileana Cazan, Cartografia austriaca privind spafiul
romanesc in secolul XVIII; Adrian Tertecel, lzbucnirea reizboiului ruso-austro-otoman din
-
1735-1739; Angela Colin, loannis Capodistria reprezentant al unor concepfii liberale la
inceputul secolului al XIX-lea; Marian Stroia, '48-ul romanesc yi actiunea represivd a
Rusiei. Noi completari documentare; Raluca Tomi, Europa si recunoayterea prinfului
CaroL Era posibild o intervenfie milliard otomana in nordul Dundrii in vara lui I 866?.
In programul Istoria Secolului XX, moderator dr. loan Chiper, comunicarile au fost
sustinute de: Joan Chiper, Cu privire la semnarea armistifiului dintre Nafiunile Unite si
Bulgaria; Cezar MâtA, Un atayat militar roman (it. col. Thick) despre situalia Germaniei in
rdzboi (ianuarie august 1944); Eugen Denize, Situafia Romaniei in preajma alegerilor din
28 martie 1948; Mioara Anton, Anatomia puterii: problema cadrelor din ierarhia
superioard a P.MR. (1948-1950); Cristian Vasile, Clerul din Romania si iluzia venirii
americanilor in primii ani de democrafie populara"; Florin Muller, Reconsiructia
ideologicd a trecutului in Romania anilor '50-'60; Cosmin Popa, Cultul personalitafii la

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 3 - 4,www.dacoromanica.ro

p. 271 277. 2002
272 Viata tiintifica 2

apogeu: U.R.S.S. 1949; Dan Manus, Departe de Moscova. aiteva considerafii cu privire
la politica externd a Romdniei in perioada 1956-1965; Mihai Iliescu, Contribufia heraldicii
la studiul totalitarismului in Europa de Est; Mariana Mihailescu, 0, sfintele mele aril..."
Biblioteca lui Nicolae lorga in anii comunismului.
Comunicarile pe sectiuni au fost urmate de dezbateri. La sesiune au participat
studenti, profesori i cercetatori din institute de profil.

Nagy Pienaru

MANIFESTARE STIINTIFICA DEDICATA ALBANIEI

Bucure§ti, 21 mai 2002

In organizarea Academiei Române, Institutul de Studii Sud-Est Europene si

Universitatea Bucuresti Facultatea de Istorie, in ziva de 21 mai 2002, sub genericul
Conferintele de marti "Europa de sud-est", in sala de consiliu a Facultatii de Istorie a avut
loc o interesanta manifestare stiintifica dedicata istoriei Albaniei. 0 coincidenta fericita a
facut ca aceasta actiune sa se desfasoare in preajma zilei de 24 mai, and se implinesc 12 ani
de la reconstituirea comunitatii albaneze din Romania (1990), prin infiintarea organizatiei
Uniunea Culturala a Albanezilor din Romania in calitate de continuatoare a traditiilor
societatilor culturale albaneze ce au activat pe 'clamant romanesc intre anii 1880-1953.
Inainte de inceperea lucrarilor a avut loc o prezentare de noutati editoriale, carti si
albume publicate in tarA si strainatate privitoare la istoria i cultura poporului albanez.
Au sustinut comunicari: prof. dr. Paul H. Stahl, Rapoartele franciscanilor despre
societatea albanezd Sec. XDC-XX; dr. Catalina Vatasescu, Termeni creftini in albanezd si
dialectele romeinevi; Viorel Stanila, Ambiguitatea eroului. Secvenfe ale conviefuirii albano-
romdne la sfdr,Fitul secolului al XV111-lea.
La dezbaterile conduse de prof. dr. Alexandru Barnea, decanul Facultatii de Istorie,
au luat cuvantul cu diferite interventii cercetatori ai Institutului de Studii Sud-Est Europene
si dr. Gelcu Maksutovici, presedinte de onoare al Uniunii Culturale a Albanezilor din
Romania. Istoricul roman de origine albaneza a subliniat rolul tezei "albanismul deasupra
apartenentei religioase" in participarea comuna a albanezilor, indiferent de apartenenta
religioasa, la renasterea nationala albaneza i proclamarea independentei de stat a Albaniei
de la 28 noiembrie 1912, realizata cu contributia albanezilor din Romania, dar mai ales
1

pentru buna convietuire a tuturor cetatenilor Albaniei, indeosebi a albanezilor cu aromanii,

asa cum se intampla si azi in toate teritoriile locuite de albanezi.

Baki Ymeri

SESIUNEA DE COMUNICARI
HOLOCAUSTUL I IMPLICATIILE LUI IN ROMANIA,
Academia Romand, Bucure§ti, 28 iunie 2002
in ziva de 28 iunie 2002 a avut loc in aula Academiei Romane sesiunea de
comunicari cu tema Holocaustul ci implicafille lui in Romdnia. In Cuwintul de deschidere
rostit de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, s-a subliniat importanta
temei abordate, o problema controversata care intereseaza Europa conternporana.
Acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, in Nevoia unei ldmuriri a pus in
www.dacoromanica.ro
3 V iata §ti intifica 273

evidenta necesitatea abordarii problemei Holocaustului cu nuante i lamuriri suplimentare,

deoarece romanii, in nutriar limitat, au fost complici la tragedie, dar §i salvatori ai evreilor.
Partea a doua a edintei a fost condusa de acad. Dan Berindei, pre§edintele Sectiei
de Stiinte Istorice §i Arheologice a Academiei Române. S-au prezentat urmatoarele
comunicari: dr. Loan Scurtu, directorul Institutului de Istorie N. lorga", Evreii din Romdnia
in perioada interbelicd; Lya Benjamin, Imaginea evreului in goindirea antonesciand; dr.
Florin Constantiniu, Politica regimului Antonescu fag': de evrei; Theodor Wexler, A fost
Holocaust in Romania?; dr. Gheorghe Buzatu, Holocaustul Consideratii istorice ci
istoriografice.
Acad. N. Cajal a transmis participantilor un mesaj.

Nagy Pienaru

CONFERINTA PROFESORULUI PAUL MICHELSON,

ORTODOXIA &SY SOCIETATEA ROMANEASCA POSTCOMUNISTA
Institutul Roman de Istorie Recenta, Bucure§ti, 11 iulie 2002
In contextul unei tranzitii complicate spre democratie §i economie de piata,
Biserica Ortodoxa Romana (BOR) s-a confruntat dupa 1989 cu provocarea pluralismului, a
concurentei confesionale inclusiv la nivelul simbolic, pe tat-Amul meritelor nationale, dupa
rena§terea Biserii Unite. Dupa aproape 13 ani de tranzitie, Paul Michelson, profesor la
Universitatea Huntington, Indiana, §i cunoscator al realitatilor romanesti, a enuntat la
Institutul Roman de Istorie Recenta (IRIR) mai multe ipoteze privitoare la inadecvarea
ortodoxiei in fata realitatilor liberalisrnului i democratiei.
Opinia lui Paul Michelson este aceea ca slabiciunea principala a BOR este lipsa
unei vocatii profetice consecinta a intruziunii, in secolul al XIX-lea, a statului in
problemele ecleziastice, fapt care a impus ortodoxiei romanesti o viziune nationalist&
Biserica Ortodoxa a primit, in schimb, un fel de monopol asupra vietii religioase, dar statul a
acaparat simbolurile credintei, deturnand ortodoxia de la statutul profetic. Statul i Biserica
Ortodoxa au devenit un soi de frati siamezi": critica la adresa ortodoxiei era interpretata ca
o critica a statului §i invers crede Paul Michelson. S-a ajuns, astfel, la o accentuare a
pasivitatii clerului §i a arhiereilor, pasivitate promovata §i in trecut de ortodoxie datorita
traditiei isihaste. Preluand o grila occidental& Paul Michelson apreciaza ca dezvoltarea ideii
de libertate cuprinde cateva puncte de reper esentiale: pluralism politic i social, proprietate
consolidata §i suprematia legii valori asumate doar la nivel declarativ de ortodoxie in
ultimele doua secole §i aceasta uneori la presiunile statului liberal. In plus, traditia ortodoxa
nu vorbe§te foarte mult despre modalitatile de atingere a libertatii individuale sau a
autonomiei spirituale §i morale. Din moment ce Biserica Ortodoxa nu incurajeaza initiativa
§i inovatia §i este vulnerabila in fata unor conduceri autoritare, Paul Michelson este tentat sa
puna la indoiala compatibilitatea ortodoxiei cu democratia, o problema defeat& abordata
recent §i de cercetatorul belgian Olivier Gillet. Istoricul american este pesimist i constata
impasul, considerand ca ortodoxia nu s-a schimbat nici in perioada postcomunista.
Andrei Pippidi, moderatorul intrunirii, a tinut sa aprofundeze sugestiile lansate de
Paul Michelson, dar a facut i cateva nuantari. Profesorul Pippidi a sustinut ca in istoria
ecleziastica romaneasca vocatia profetica nu a lipsit, find prezenta chiar i in secolul al
XIX-lea, and ierarhi ortodoqi au intrat in conflict cu autoritatea temporal& Traditia
isihasta fusese uitata §i a fost redescoperita abia in anii '7 0 ai secolului al XX-lea, dar nu de

www.dacoromanica.ro
 274 Viata §tiintified 4

Bisericd, ci de Dan Zamfirescu, care nu o scotea in evidentd intamplAtor. in plus, ortodoxia

nu a respins responsabilitatea individuald, ci, cel mult, a contribuit la paralizia initiativei.
Andrei Pippidi a identificat un anumit exceptionalism al BOR, care a reusit uneori sd fie stat
in stat, in special in chestiuni patrimoniale, iar alteori a incercat sA desparta in mod abuziv
ceea ce este al lui Dumnezeu de ceea ce este al Cezarului (cererea adresatd CNSAS de a
excepta fetele bisericesti de la procesul de verificare a eventualei colabordri cu Securitatea,
ca politie politica, de exemplu).
Maria Somesan a ridicat problema posibilei hipertrofieri a rolului ortodoxiei in
cristalizarea unor concepte si in asumarea unor atitudini sau desprinderi. Obiectii de fond a
formulat Mihai Sorin Radulescu, care a ardtat pericolul de a se proiecta asupra ortodoxiei
din trecut realitAti neplAcute din prezent, subliniind cd, cel putin pand la finele secolului al
XIX-lea, BOR nu a refuzat modernitatea si a tinut pasul cu procesul de modernizare a
societAtii romanesti.
FArd sa renunte la pesimism, Paul Michelson a insistat cd nu are pretentia detinerii
adevdrului absolut si cd ipotezele sale sunt, de fapt, simple intrebdri adresate publicului si
lumii academice.

Cristian Vasile

CONTRIBUTII MARAMURESENE LA
RAZBOIUL DE INDEPENDENTA
Cand in memorabila zi de 9 mai 1877 Parlamentul Romaniei, prin glasul lui Mihail
Kogälniceanu, a proclamat independenta de stat a tdrii, evenimentul a fost salutat cu bucurie
de romanii de pretutindeni. Pentru romanii din Maramures, ca si pentru toti romanii aflati
atunci sub stdpanire strdind, proclamarea independentei de stat reprezenta un ideal scump,
pas pentru poporul roman spre acel moment in care sd se poatd serba si marea sarbdtoare a
reconstituirei, a unitAtii sale".
Rdzboiul de independenta nationala din 1877-1878 a reprezentat o pilduitoare
inmdnunchere a fortelor romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor, cum sublinia in
anul 1877 primul ministru al Romaniei, I.C. Bratianu : poporul roman, in intregul sat', i-a
facut datoria si nici un alt popor n-a Mut ceea ce a fAcut poporul roman, fiindcd de a se bate
cu curaj si bravura sunt si alte natiuni care au armate brave; dar ceea ce a PAcut poporul
roman, in intregimea lui, n-a facut nici un alt popor"2.
Solidaritatea maramuresenilor cu patria-mama in rdzboiul de neatamare s-a
manifestat in conditii grele, din cauza mdsurilor represive ale stapanirii austro-ungare.
Sprijinirea materiald a armatei care dadea piept cu dusmanul a reprezentat forma
cea mai largd, de masa, a integrarii maramuresenilor in ridicarea generald a poporului roman
pentru consolidarea independentei cu arma in rand. Intr-un document datat 27 iunie 1877,
intocmit la Targu Laps, in care stint mentionate rezultatele campaniei largi pentru
sprijinirea ostirii, se da expresie simtdmintelor patriotice ale maramuresenilor: lubim ca
adevdrati frati pe fratii nostri [de] dincolo de Carpati, bucuria se poate citi in fata fiecdrui

I Gazeta Transilvaniei", nr. 24, 8 aprilie/27 martie 1877.

2 I.C Brätianu, Acte fi cuvdntári, vol. 3 (I mai 1877-30 aprilie 1878), Bucuresti, 1933, p. 155.
www.dacoromanica.ro
5 V iata tiintificA 275

roman and aude despre brava o§tire romana §i spiritul ce o animeaza. 0 iubesc fiecare §i-i
dore§te succesul cel mai favoritoriu §i o stralucita izbanda contra inamicului secular..."3
La campania de sprijinire a razboiului a luat parte activa cunoscutul patriot George
Pop de Basevi, precurn i fiica sa Elena, care a strans bani in comunele §i satele Asuaju de
Jos, Mita, Base§ti, Oarta de Sus, Salsig, Stremt §i in alte localitati4. Ulterior, Elena Pop de
Base§ti a primit o decoratie româneasca drept recunoqtere a meritelor sale in actiunea de
sustinere a osta.5ilor romani5. Potrivit informatiilor provenite din Sighet i reproduse in presa
vremii, asemenea colecte au fost organizate in randurile locuitorilor din Valeni de catre
invatatorul Teodor Margineanu6. Actiuni similare au fost organizate §i la Rozavlea7.
0 rodnica activitate a desfaptat in fruntea centrului de colectare din Baia Mare
Ghizela Cresta Drumariu, sotia avocatului loan Drumariu. Listele de subscriptie lansate au
gasit o larga adeziune atat in Baia Mare, cat §i in localitatile apropiate: Berchez, Bu§ag,
Ferneziu, Mocira, Remetea, SAcAlAeni, Sasar, Satu Nou, Seinr. Dr. Sandianu, medic in
Baia Sprie, a initiat subscriptii bane§ti in ora§, precum §i in alte localitati invecinate:
Chiuzbaia, Gro§i, Sisqti §i altele9.
0 sustinuta activitate a depus centrul de colectare din Somcuta Mare, care avea in
frunte pe studentul Victor Colceriu, flul dr. Colceriu din aceea.5i localitate'°. Invatatorul Elia
Pop din $orncuta Mare a strabatut satul din apropiere, adunand insemnate ajutoare". Intr-o
scrisoare a acestuia publicata in Gazeta Transilvaniei" din 25 decembrie 1877 se sublinia
ca rarul eroism al bravilor descendenti ai lui Traian, Stefan i Mihai a reimprospatat la
Grivita gloria strabuna, toate acestea ni-au obligat la implinirea uneia din cele mai sfinte
datorii de a contribui dupa putinta la alinarea durerilor scumpilor no§tri frati din Romania
libera, care sangereaza in lupta...". Autorul arata cA razboiul dus de romani are deviza-i
libertate i scopul e prea sfant", astfel cä luptele osta0or romani trebuiau sprijinite sub toate
formele. Dascalul patriot 1§i exprima mandria ca numele de roman, ce-1 port cu fala ...
atrage asuprali atentiunea Europei intregi".
Actiuni similare au fost organizate la Bor§a, Chechi§, Dobricu Lapusului, Ilba,
Ortita, Posta, Suciu de Sus §i in alte localitati ale judetului de ate bunicii parintilor no§tri.
Ve§tile despre marile victorii obtinute de osta.5ii romani la Plevna, Grivita,
Smardan, Rahova (Bulgaria) au incalzit inirna intregului nostru popor. Fiecare succes al
armatei romane a fost intampinat ca o adevarata sarbatoare de catre maramure§eni.
Scriitorul Petre Dulfu din Tohat (jud. Maramure§), pe atunci elev de liceu la Cluj, a
publicat in revista Familia" (Oradea) din 18/30 decembrie 1877 poezia Cununa de lauri",
pe care a dedicat-o osta§ilor romani, ale caror fapte glorioase de arnne au starnit admiratia
popoarelor europene. Tanarul maramure§an elogia darzenia §i vitejia eroilor romani cazuti
pe campul de lupta, demni urma§i ai bravei gintei mele, Mihai, $tefan cel Mare §i altii din
vechime". Sensul pe care poetul II atribuia razboiului de independenta nationala si
devotamentului celor care 4i-au dat viata pe front se desprinde in mod graitor, vibrant:

3 Gazeta Transilvaniei", nr. 50, 30 iunie/12 iulie 1877 ; Almanahul Tribuna", 1876, Cluj-Napoca,
p. 74.
4 Gazeta Transilvaniei", nr. 86, 3/15 noiembrie 1877.
5 Valeriu Achim, Elena Pop Hassu-Longin (I). Schi41 monografica, Marmatia",1977, nr. 3, p. 301.
6 Gazeta Transilvanier, nr. 89, 13/25 noiembrie 1877.
7 Inscriptie pe o carte de rugAciuni din colectia particularA (Sighet).
8 Gazeta Transilvaniei", nr. 95, 4/16 decembrie 1877.
9 Idem; Inscriptie pe o carte de rugAciuni aflatA in biserica din Chiuzbaia.
1° Gazeta Transilvaniei", nr. 86, 3/15 noiembrie 1877.
11 Idem, nr. 101, 25 decembrie 1877; Almanahul Tribuna'76", Cluj-Napoca, p. 76.

www.dacoromanica.ro
276 Viata §tiintificd 6

Cdci sus colo prin stele trdi-vor dânii iard,

Cu a gloriei cunund etern incoronati
Iar din a lor cenusd va sd rdsard
Cereasca libertate unind pe frati cu frati" 12.
Rdzboiul de independenth nationald din 1877-1878 a inflAcdrat cu o mare ardoare
tandra generatie din Mararnures. Unii dintre tineri s-au decis sd treacd frontiera pentru a
contribui nemijlocit la obtinerea victoriei. Cdtre Crucea Rosie din Iasi s-a indreptat, in
noiembrie 1877, cererea ajutorului de farmacist Mihalca Filip din Viseul de Sus de a fi
primit voluntar pe toatA perioada rAzboiului pentru a se ingriji de starea bravilor ostasi
rdniti in luptd"13.
Independenta Romaniei n-a fost un dar sau un rezultat al negocierilor purtate in
cancelariile diplomatice europene, ci opera intregului popor roman; Maramuresul a
contribuit si el la scrierea acestei file de de istorie.
Lupta romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor pentru unitate nationala a
continuat si a fost incununatd de succes la 1 Decembrie 1918, prin Unirea cea Mare de la
Alba lulia.

loan Babici

CALATORIE DE DOCUMENTARE iN UNGARIA

Beneficiind de o bursa SOROS, am efectuat in perioada 14.03.2001 13.04.2001 o
calatorie de documentare la Budapesta. Scopul era completarea bibliogratiei teoretice cu
privire la administratia otomand in posesiunile din nordul si sudul Dundrii (cum ar fi de
exemplu locul dreptului otoman in cadrul dreptului islamic, specificul institutiilor otomane
din partea europeand a imperiului Bineinteles urmAream sA mai aflu, in arhive sau
biblioteci, documente care sd serveascd la intelegerea sistemului otoman al Dundrii de Jos.
In consecintd, mi-am impArtit timpul intre biblioteci i arhive. In prima parte a
programului am lucrat in urmatoarele institutii: Institutul de Istorie al Academiei Ungare
(unde am vorbit cu domnii Fodor Pal, turcolog, i Szasz Zoltan, directorul institutului);
Arhivele Istorice (unde am stat de vorbd cu domnii Gecsényi Lajos, directorul general al
Arhivelor, si turcologul Vass Elod); Biblioteca Academiei i Biblioteca Szechenyi. In aceste
biblioteci am putut consulta o serie de studii fundamentale consacrate institutiilor
administrative si comerciale din orasele Dunarii in perioada stdpanirii otomane. In mod
special rn-au interesat cercetdrile, mai vechi sau recente, ale turcologilor maghiari in
legAturd cu regimul otoman pe segmentul mijlociu al Dundrii. Am trecut in revistd cele mai
importante lucrdri in aceasth privinth datorate lui Fekete Lajos, Kaldy-Nagy, Pach
Zsigmond, Halasi-Kun, Klara Hegyi, Szekfil Gyula, Székely Gyorgy, Horvath Anna, Vass
Elod, Zimanyi Vera, Fodor Pal, David Géza, Lajos Gécsényi, Agoston Gabor, Pap Ferenc,
Molnar Antal, Bél Mayas si altii.
Totodatd am putut consulta marile periodice de specialitate din Ungaria (Acta
Orientalia", Szazadok", Thrténelmi Sem le", Studia Turco-Hungarica" etc.) sau din alte
taxi: Anna li" (Napoli), Archiv Orientalni" (Praha), Archivum Ottomanicum" (The
Hague), Belgeler" i Belleten" (Ankara), Bulletin of the School of Oriental and African

12 Familia", nr. 51, 18/30 decembrie 1877.

13 Biblioteca Acaderniei Romine, dos. nr. 3269, fila 117; Documente privind istoria Romóniei.
Rdzboiul pentru independenpl", vol. VII, Bucuresti, 1954, p. 771.
www.dacoromanica.ro
7 Viata stiintificA 277

Studies" (London), International Journal of Middle East Studies" (Cambridge),

International Journal of Turkish Studies" (Wisconsin), Der Islam" (Berlin), Journal of
the Economic and Social History of the Orient" (Leiden), Revue des Etudes Islamiques"
(Paris), Rocznik Orientalistyczny" (Warsovia), Turcica" (Paris-Strasbourg) etc. Chiar
daca nici la Budapesta nu am aflat colectia completa a acestor publicatii, am putut totusi
trece in revista un numar mare din aceste periodice de prima importanta pentru cercetarile in
domeniul turcologiei.
La Arhivele Istorice, in ultima saptamfina, am facut doar ateva sondaje in
fondurile de documente economice medievale din sectiunea Tricessimalia si Vegessimalia.
Pe Ifinga satisfactia de a-mi fi intregit documentatia din domeniul propriu de
cercetare, am avut placerea sa constat, in discutiile avute cu cativa medievisti din Budapesta,
preocuparea serioasa pentru viitorul bun al relatiilor romano-maghiare. Era vorba de gasirea
unor forme de colaborare in care tinerii doctoranzi In istorie din Ungaria si Romania
viitori istorici sau politicieni sa se poata cunoaste nemijlocit.

Anca Popescu

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 NOTE SI RECENZII

NICOLAE CIACHIR, Un isioric roman ancorat in lumea contemporand, vol. I-II,

Bucuresti, Edit. Oscar Print, 2001-2002, 196+192 p.

Cu o bogata si fructuoasa activitate universitara si de cercetare stiintifica de peste o

jumatate de veac, profesorul Nicolae Ciachir a Inceput sa-si publice memoriile. Ele vin sa
completeze o reala opera Inchinata istoriei universale, cu deosebire in domeniile balcanisticii §i
slavisticii, scrisa cu sinceritate, intr-un stil alert, bazata pe o vasta documentare arhivistica, dar
§i a trairii personale a unor evenimente semnificative ale secolului al XX-lea.
Multora dintre actualii profesori 0 cercetatori, unii dintre ei §i istorici de prestigiu,
Nicolae Ciachir le-a fost profesor sau mentor spiritual ca slujitor al catedrelor de istorie
universala de la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucure§ti, dar §i la Universitatea
Valahia" din Targovi§te sau Universitatea Cre§tina Dimitrie Cantemir" din Bucure§ti. Dupa
1990 a fost initiatorul §i este pre§edinte al Asociatiei de Balcanistica §i Slavistica din Romania,
organizand cu propriile forte unele manifestari §tiintifice de prestigiu.
Cartea de fata cuprinde insemnari incepute cu anul na§terii autorului (1927) OM in
anul 1949, al intrarii sale in calitate de cadru didactic in Invatamantul universitar romanesc, in
care sunt descrise situatii §i evenimente petrecute in Basarabia natala, recland starea de spirit a
romanilor din aceasta provincie in anii 1940 §i apoi 1941 §i 1944, drama taita de ace§tia sub
teroare stalinista §i ocupatie sovietica, a refugiului sau exterminarii in Siberia, modul de
receptare a acesteia de conationalii no§trii sau regimul instaurat in Romania dupa 23 august
1944. Cartea pe care incercam sa o prezentarn este una de istorie contemporana traita §i
completata cu surse documentare de prima mana, unele inedite. Inca din Cuwintul inainte
gasim enumerate nume dintr-o pleiada de exceptie", intre care un loc aparte il ocupa
Florin Constantiniu, cel mai mare istoric al nostru in viatr.
Cartea incita la reflectii §i dezbateri chiar din titlurile unor capitole, dintre care vom
cita: Rusia sovieticd incearcd sd destabilizeze Romania, Carol revine in fard yi ocupd tronul
fiului; Mecanismele puterii sovietice in Basarabia; Maresalul Antonescu .yi Picki Vasiliu s-au
oprit la noi acasd; Ruptd linia Nistrului (august 1944). Scdparea in Regat. Zvonuri despre o
linie de demarcatie intre nisi si anglo-americani; La Odorhei in inima secuimii. Ura mocnea
intre romdni si unguri. Valaliii erau porniti sa uite. Puntea de legaturd: femeile; Excrusia
stiiificd din vara anului 1947 cu C. C. Giurescu yi Constantin Daicoviciu etc. In capitolul
XVII, referitor la o clauza a armistitiului cu U.R.S.S. privind trimiterea unor nemti din
Romania, profesorul Ciachir i§i exprima parerea ca: Poporul roman trebuie sali ceara scuze,
deoarece au fost luati din Ardeal §i Banat tineri, femei 0 barbati care n-au fost angrenati in
activitati politice §i militare. Gheorghe Tatarescu voia sa-i dea §i pe toti legionarii sa
munceasca la reconstructia Uniunii Sovietice" (p. 134), iar in capitolul XVIII, este un
interesant episod, putin cunoscut, in care se arata a sub pretextul sarbatoririi zilei de 9 mai
(ziva Victoriei) §i 10 mai (ziva Regatului Romaniei), ungurii din zona Odorheiului au patruns
in ora§ cu circa 150 de cantle, au inconjurat cladirea comandamentului sovietic, obligandu-1
pe maiorul rus sa transmita la Moscova, personal lui Stalin, Ca cer unirea zonei celor Trei
Scaune la Moscova" (p. 145). In capitolul XX, referitor la abdicarea regelui Mihai, autorul ne
marturise§te: Dar nu cred nici o iota ca regele a abdicat la sfmitul anului 1947 pentru a Ii
era frica de Groza 0 Gheorghiu Dej, care au spus Ca vor impu§ca 1000 de studenti arestati cu
ocazia evenbimentelor de la 8 noiembrie 1945... Le trec la categoria gogo§i regale" (p. 150-160).

"Revista istoria", torn XIII, nr. 3 www.dacoromanica.ro

4, p. 279 299, 2002
280 Note si recenzii 2

Am dat doar cateva exemple incitante, dar ele sunt multe, uncle argumentate prin
citarea de documente, altele prin observatiile sale trdite si reproduse ca opinii proprii.
Volumul H, aparut in 2002, poartA si el garantia autenticitatii prin relevarea unor
importante aspecte ale istoriei contemporane analizate de un specialist in ceea ce priveste nu
numai trAirea dar si interpretarea, cu date si nume concrete de oameni pe care i-a cunoscut
indeaproape in diferite imprejurdri semnificative. IncA din primul capitol, Anii de carierti
universitard, ne aduce in prim plan- oameni dintr-o perioadd frdmântatd, cu destine
imprevizibile, cele mai multe extern de dureroase chiar si pentru readucerea in memoria celor
de azi. Unii dintre cititori vor retrdi in cunostintA de cauzA unele momente, altii vor afla acum
dedesubtul altora prin marturiile autorului acestor volume memorialistice. Profesori,
cercetAtori, muzeografi, generatii de absolventi ai FacultAtii de Istorie de la Universitatea
Bucuresti vor avea surpriza cunoasterii adevdrului asupra evolutiei evenimentelor politice
romanesti, indeosebi a vietii universitare. Gdsim aici consideratii pertinente despre unii
profesori excelenti. Un capitol intreg este dedicat profesoarei Valeria CostAchel.
Ni se pare util si interesant capitolul Arhivd # document. Agentul secret numdrul 25
despre Nicolae lorga, savantul fiind unndrit permanent, chiar si in timpul orelor de curs. 0
temd tratatd si in primul volum referitoare la cererea unor secui in anul 1945 ca zona
Odorheiului sd fie unitd cu Moscova", este reluatd, mai pe larg, si In volumul II sub titlul Din
nou despre cererea secuimii de-a se uni cu URSS, in care se aduc alte informatii traite direct de
autor la Odorheiul Secuiesc, unde isi fAcea liceul. Interesant este si episodul de alipire fortatd
a Maramuresului la Ucraina Sovieticd", din ianuarie-martie 1945.
Nu putem incheia scurta prezentare fall a semnala capitolul incercdri de refacere a
Micii Antante de cdtre generalul Antonescu cu Slovacia 41 Croatia (p. 94-111), cu citarea unor
importante surse de arhivd. in acest sens am recomanda si lecturarea atentd a capitolului
Istoria contemporand a Romdniei oglinditd in arhivele iugoslave (1937-1939). Rapoartele
dtplomatului Jovan Ducici (p. 117-127), precum si cel intitulat Model de conviefuire etnicd
bucovineand. Aspecte din istoria polonezilor din Bucovina oglindite in arhive romdneVi
(p. 172-180), de actualitate pentru relatiile interetnice si istoria minoritatilor nationale din tara
noastra.
Ancorat permanent si in realitatea cotidiand, istoricul Nicolae Ciachir, fin analist al
evenimentelor, ne ispiteste si prin intocmirea unor medalioane-portret, ca de exemplu cele
dedicate Patriarhului Justinian Marina, lui John F. Kennedy sau lui Mihail Gorbaciov, socotit
un mare lider al istoriei mondiale".
Sub pana criticd, dar inspiratd, a autorului sunt relevate evenimente care ne scapd sau
pe care nu le-am cunoscut, personalitAti ale stiintei si culturii sau oameni politici si destdinuiri
surprinzAtoare, cu reflectii de ordin personal. Stilul alert si usurinta exprimdrii dau cititorului
impresia unei conversatii directe cu autorul, fiind tentat sd-i pund intrebdri sau sd-i completeze
informatia.

Gelcu Maksutovici

VASILE CRISTIAN, Istoriografia pa,Foptisa Iasi, Edit. Universitatii AR Cuza",

1996, 226 pagini.

Locul reflectiei pasoptismului in cadrul bibliografiei istoricului Vasile Cristian este

unul central, autorul dovedind un interes constant in aceastA directie de cercetare. Premiata de
care Academia Romdnd (premiul Nicolae BAlcescu"), Contributia istoriografiei la
www.dacoromanica.ro
3 Note i recenzii 281

pregatirea ideological a revolufiei romine de la 1848 (Bucure§ti, Ed. Academiei, 1985)

reprezinta cu siguranta un reper important in geneza prezentei lucrari, al carei continut ne-am
incumetat a-I analiza.
Deschizandu-se cu Originile sentimentului istoric de la 1848, sinteza consista in
zugravirea unor serii portretistice a caror reflectare umple de sens formula generala a istoriografiei
payoptiste, expresie tutelara de altfel, ce patroneaza, ca spirit al epocii, creatia autorului.
Discret cronologic, demersul autorului se opmte mai intai la stabilirea legaturilor dintre
Scoala ardeleardi yi istoriografia payoptistai, legaturi inventariate, de altfel, pe tot parcursul
lucrArii. in calea" influentelor celor doua mari curente, autorul ii identifica pe Damaschin
Bojinca, a carui activitate de confluenta" semnifica nu o ruptura in planul ideilor celor douA
varste ale trairii istorice romane§ti", ci o continuitate in planul gandirii generale a epocii.
indrumatorii culturali fi istoria: Gheorghe Asachi, loan Heliade Raidulescu,
Gheorghe Barifiu, cea de-a treia parte a lucrarii, are pentru cititori o dubla semnificatie. in
primul rand, este vorba despre individualizarea rolului istoriei in perimetrul culturii romane§ti
a vremii, iar in al doilea rand, avem de-a face cu o actiune de restituire pe care Vasile Cristian
o face activistului cultural" Asachi in privino contributiei personale la succesul paradigmei
istorice in epoch. Este important sa precizam faptul, meritoriu pentru autorul volumului, ca
numele lui Gheorghe Asachi, ca de alfel i ale altora, dupa cum vom observa mai jos, nu
figura, ca istoric, in Enciclopedia istoriografiei romeineyti.
Urmatoarele doua sectiuni, Profesori transilváneni in Principate: Aaron Florian,
loan Maiorescu, August Treboniu Laurian §i Doi dascaili moldoveni: Gheorghe Niulescu,
Ion Albinef, surprind in mod elocvent atat preocuparile, evident modeste in epoca oamenilor
inceputului de drum, pentru consoliclarea istoriei ca disciplina §tiintifica, cat i lenta, dar
notabila deplasare de accent ideologic a discursului legitimant, de la antichitatea greco-romana
la avatarurile evului mediu romanesc. in plus, in cazul istoricilor loan Maiorescu, Gheorghe
Saulescu i Ion Albinet autorul, prin completa documentatie de care face dovadd, restituie
istoriografiei romane§ti contributia celor mai sus amintiti, stabilindu-le in mod onest rolul §i
locul pe care il merita in trairea istorica romaneasca".
Apogeul istoriografiei payoptiste: Mihail Kogailniceanu, Nicolae Beilcescu imbina rolul
personalitatilor intre a scrie i a face istorie, cu dezideratele istoricilor de inceput, fart ale caror
contributii, naive chiar, nu s-ar fi marcat o diferenta in studiul canonicilor istorici pa§optisti.
Ultima secventa, Sugestiile anului 1843 pentru imelegerea istoriografiei payoptiste, are
in constructia lucrarii un caracter aparte. Completata de Considerafii generale yi finale, aceasta
pune in evidenta intentia autorului de a evalua fenomenul pa§optist inteles atat pentru realizarile
sale de varf, cat i pentru activitatea de la bazA, de preluare, prelucrare §i difuziune" (p.152).
Ne-au atras atentia o serie de elemente ce privesc constructia generala a lucrarii.
Remarcabila este detaprea binevoitoare cu care autorul comenteaza textul de epoca;
omniprezent, el reu§e§te sa-§i ascuncla simpatia pentru una sau alta dintre ideile ce inraureaza
perioada tratata. Faptul nu este lipsit de importanta, avand in vedere dificultatea cu care unii
dintre istoricii de astazi, mai varstnici ori mai tineri, reqesc sa-§i cenzureze propriile optiuni
politice §i sa creeze un discurs istoric pertinent.
De asemenea, in constructia textului observam dispunerea evolutivA a ideilor, de la
autorii marunti la marile spirite, fapt menit a sugera, intr-un mod discret, o cristalizare treptata
a mesajului papptist in epoca.
in linia individualizarii constantelor istoriografice ale timpului, autorul reuseste sa
stabileasca cu talent raportul dintre istorie ca disciplina §i activitatea oamenilor inceputului de
drum". Meritorie ramane pentru periegheza" autorului §i identificarea primelor preocupari de
metodologie istorica in spatiul romanesc. Emblematica ne apare sublinierea necesitatii unui

www.dacoromanica.ro
282 Note si recenzii 4

inceput, oricare i-ar fi lipsurile [...] in manifestdrile culturale in general, in cele istoriografice in
particular" (p.I45).
Demnd de a fi comentatd ni se pare a fi aprecierea autorului privind
contemporaneitatea" lui Bojincd (dar si a altora, cum ar fi Asachi si Heliade RAdulescu) cu
cronicarii (Costin, Neculce). in ciuda faptului cd literatura cronicareasca circula in manuscris,
iar stilul cronicAresc, cel putin in cazul lui Damaschin Bojincd, domina Inca spectrul creativ al
epocii, ideea contemporaneitatir demersului militant cronicaresc (in sensul unitAtii mesajului
regenerativ al istoriei) cu cel al deschizatorilor de drum pare mai degrabd a demonstra o
instigare comisd de protagonistii subiectului asupra autorului, cleat o precizare de ordin
metodologic asupra realitatilor investigate. Cu toate acestea, autorul stabileste cu rigurozitate
raportul dintre literatura cronicareasca si germenii" istoriografiei moderne, intre continuitate
si individualizare a curentelor de idei.
De asemenea, bine redatd este curba ascendentd pe care modelele evului mediu
romanesc s-au plasat fatd de imperialisrnul" moral izator al antichitatii greco-romane in cadrul
general al universului tematic al inceputurilor istoriografiei românesti moderne.
Un alt fapt important, credem, din punctul de vedere al stilului autorului este bogatia
de idei care iriga textul, il face placut cititorului si indirect lanseazd posibile demersuri de
cercetare pe probleme legate de istoriografia primei jumdtati de secol XIX. La fel de
importante sunt si pretioasele sugestii legate de limbajul epocii. Relatia dintre stiinta i religie,
cu trimitere expresd la limbajul liturgic, este un bun exemplu in acest sens.
Excelent cunoscAtor al epocii, autorul a ldrgit intr-un mod personal unghiul de
reflectie la care aspira tema. Contextualizad activitatea varthrilor" pasoptismului, Vasile
Cristian reuseste sd ne prezinte un tablou a cdrui imagine face reconfortanta lectura cartii.
Bundoard, referindu-se la atmosfera generald in care debuta anul academic 1843-1844, in
privinta tinerilor putandu-se spune cd nimic din ceea ce este omenesc nu le e strain" (p.196),
dupd care urmeazA un lung sir de activitati ale timpului liber ale unora sau altora, uitati peste
timp ori, dupd merite, inaltati pe soclu: unii cu trecerea timpului iernii", altii cu cAlAtoriile, ori
altii cu Mile reci in Dunare", sau cei mai multi in asteptarea carnavalului (p.197-198). Dacd
textul lui Vasile Cristian se adaugd reperelor istoriografice ale studiului perioadei pasoptiste,
acest fapt se datoreazA nu doar performanolor stiintifice pe care le atinge lucrarea ci, am spune
chiar in aceeasi masurd, i stilului autorului, un stil, credem, la rdspantia dintre sobrietatea
scientistd i literaturd.
Asa cum am amintit anterior, cartea se remarcA i prin valentele sale restitutive,
valente fructificate in sensul evidentierii unor contributii mai mult sau mai putin cunoscute
astAzi, legate de inceputurile invdtdmantului istoric in Principate. Tezele autorului, rodul
muncii de arhivA surprind, de exemplu, activitatea de istoric pe care un indrumator cultural,
asa cum era Gheorghe Asachi, o desfasurase fie prin presa (toti istoricii generatiei au fost Ai
ziaristi i toti ziaristii au fost i istorici" p. 36), fie prin initiativa litografierii de tablouri
istorice, traduceri in dorneniu sau prin insAsi numirea arturarului ca prim director al Arhivelor
Statului din Moldova. in cazul lui Joan Maiorescu, mentionat in istoriografie mai ales in
calitatea de tatA al lui Titu Maiorescu" (p. 94), surpriza pentru cititor o reprezinta cursul de
lstoria Moldovii, pdstrat i neobservat in mutt cercetatul fond de manuscrise al Academiei
Române" (p. 95). Dacd preocuparile lui Gheorghe Saulescu, legate mai ales de inceputurile
(romantice) ale arheologiei pe parnânt romanesc erau cunoscute, desi nici numele sat, nu-1
gasim in Enciclopedia istoriografiel romdne.yti, personalitatea dascdlului moldovean
Ion Albinet rAmdsese cu totul uitatd. Ca unul dintre intelectualii vremii care umpleau spatiul
dintre vdrful si baza piramidei culturale" (p. 142), dascalul Ion Albinet, chiar dacd prefera ca
material stiintific nuvela lui Negruzzi in locul informatiilor cronicdresti, este prezentat, pentru

www.dacoromanica.ro
5 Note i recenzii 283

epoca investigata de autor, atat ca receptor, cat 4i ca propagator. Vasile Cristian ne previne ca
fenomenul cultural nu poate fi urmarit §i inteles numai prin realizarile sale de exceptie, ci
trebuie avute in vedere §.1 manifestarile relativ comune" (p.153).
Profesand, in privinta lui Nicolae Balcescu, aceea.0 tentatie restitutiva de care face
dovada pe tot parcursul lucrarii, Vasile Cristian considera ca istoricul Balcescu a fost privit ca
un fel de auxiliar.sal revolutionarului Balcescu, abdicandu-se de la o fireasca logica a
lucrurilor" (p.171). In plus, autorul recurge §i la o mai stransa raportare a operei lui Balcescu
la climatul intelectual al epocii" (p.171), fapt cu consecinte fecunde asupra textului. De
asemenea, subliniind evidenta legatura intre militantismul istoriografiei i necesitatea largirii
sferei ei de cunoa§tere" (p.173), Vasile Cristian este totu§i de parere ca, in epoca, reflectarea
trecutului nu este atat sä dea o definitie §tiintifica a istoriei, a obiectului §i metodelor sale, cat
sa formuleze marea utilitate sociala a disciplinei" (p.15'7).
Finalmente, autorul este de parere ca preocuparile pentru trecut ale generatiei de la
1848 nu apar ca actiuni izolate, juxtapuse, ale unor cercetatori care actioneaza individual 0 pe
care Ii intereseaza doar rezultatele muncii lor in sine. 0 asemenea maniera era imposibila in
imprejurarile in care cel ce se ocupa de trecut trebuia sa o faca intr-un spirit militant" (p. 201).
Bine documentata, riguros construita, lucrarea profesorului Vasile Cristian reprezinta
cu siguranta o contributie importanta in cercetarea istoriografiei papptiste, stilul scriiturii, cat
§i maniera de abordare profesata de are autor fiind marturie in acest sens.

Gabriel Leanca

GHEORGHE E. COJOCARU, Politica externel a Republicii Moldova. Studii,

Chisinau, Edit. Civitas, 2001, 206 p.

La putina vrerne dupa aparitia exceptionalei analize privind diferendul

politico-militar referitor la Transnistria (Separatismul in slujba Imperiului, Chilinau, 2000,
192 p.), istoricul basarabean Gheorghe E. Cojocaru recidiveaza" cu un alt volum, la fel de
amanuntit §i legat de actualitate, dedicat relatiilor diplomatice, economice §i militare ale
Republicii Moldova cu Rusia, Ucraina, Romania, S.U.A., Uniunea Europeana.
Integrarea Moldovei in comunitatea internationala este prezentata functie de
problemele cu care tanara diplomatie de la Chi0nau s-a confruntat din chiar primele zile dupa
proclamarea independentei (27 august 1991): problema recunoa§terii internationale a acestui
act; raporturile cu Comunitatea Statelor Independente; relatiile speciale cu Romania, Rusia §i
Ucraina (si analiza tratatelor bilaterale); eforturile sistematice pentru depasirea 4i rezolvarea
conflictului militar i politic din Transnistria.
Unul dintre capitolele care, credem, dau substanta volurnului, se intituleaza.
Consacrarea internafionald a Independenfei (p. 23-45). Autorul reu§e§te in mod limpede sa
releveze, printr-o ingenioasa analiza, izolarea in care s-a aflat Republica Moldova intre
momentul proclamarii independentei §i dizolvarea oficiala a U.R.S.S. (decembrie 1991),
reliefand i cele trei strategii majore posibile pentru Chi0nau, imediat dupa august 1991:
1) independenta i integrarea cu Estul (U.R.S.S., apoi C.S.I.), 2) independenta §i integrarea cu
Romania i Occidentul §i 3) reintregirea cu Romania (p. 42). Daca Romania i Georgia au fost
primele state care au recunoscut noul stat, ele au ramas i printre foarte putinele care §i-au
asumat provocarea de a intra in contradictie cu strategiile Kremlinului. Gh. Cojocaru aduce in
discutie atitudinea lipsita de mice echivoc a Ucrainei, celalalt vecin al Moldovei, care a refuzat
categoric recunowerea Chi§inaului pana la sfar§itul anului 1991, odata cu dezmembrarea
oficiala a U.R.S.S. La fel, pentru a obtine relatii calme cu Moscova, au actionat i statele

www.dacoromanica.ro
284 Note $i recenzii 6

occidentale; acestea din urma au dat dovada de mare circumspectie (demna de o cauza mai
buna), in conditiile in care atitudinea Kremlinului nu se dovedea clar conturata Inca. Sugestiva
ni s-a parut, in aceasta problema, remarca naiva a ambasadorului Suediei la 0.N.U.:
recunoa$terea independentei Moldovei de catre Suedia depinde de modul cum vor evolua
evenimentele din U.R.S.S." (p. 27). Din nefericire, tocmai opozitia fati$A a Moscovei i reactia
echivoca a occidentalilor au permis demararea procesului destramarii teritoriale a Moldovei
(Transnistria, Gagauzia) $i a scindarii thrã vreo $ansa de compromis a elitelor $i a intregii
societati civile dintre Prut i Nistru (capacitatea categorica $i separata a atitudinilor, actiunilor
$i impulsurilor favorabile Romaniei, Rusiei sau pastrarii statalitatii moldovene$ti). Abia in
decembrie 1991 Rusia si-a aratat disponibilitatea de a stabili relatii diplomatice cu Moldova $i
aceasta numai dupa ce, la 17 decembrie, Romania a recunoscut oficial independenta noii
Federatii Ruse iar Moldova, la randul ei, a acceptat sä participe la crearea Comunitatii Statelor
Independente. In mod absolut corect, Gh. Cojocaru formuleaza aceasta concluzie categorica:
recunoqterea independentei Republicii Moldova de catre Rusia in conjunctura de la srar$itul
anului 1991 $i aici iese in evidenta importanta politica in sine a acestui gest al Moscovei
a dat semnalul spargerii zidului unei izolari internationale a Moldovei" (p. 42).
Unirea cu Romania considera mai departe autorul nu ar fi avut destule sanse in a
doua parte a anului 1991 datorita unor factori precum dezbinarea elitelor politice chi$inauiene
pi inceputul dennembrarii teritoriale a Moldovei (diferendul transnistrean); imaginea
deformata a unei Românii lipsite de atractivitate; stationarea trupelor ruse pe malurile Nistrului
(p. 42); nu in cele din urma, evenimentele de forta de la Bucure$ti, precum invazia minerilor $i
demisia guvernului reformist al lui Petre Roman.
0 analiza chirurgicala" se releva din capitolele dedicate relatiilor Republicii
Moldova cu Rusia i Ucraina. Este, nu avem Indoiala, cea mai buna perspectiva de acest fel
(implicata fiind $i Romania) scrisa in ultimul deceniu, un exemplu ce ar trebui urmat $i de
catre putinii cercetatori ai problemei de la Bucure$ti sau din alte mari centre romanelti.
Gh.E. Cojocaru ofera o explicatie inedita, dar pertinenta, asupra permanentelor pertractari ale
Chi$inaului cu C.S.I. i Uniunea Europeana $i, la fel, asupra infrangerii lamentabile, in izolare,
a tinerei diplomatii moldovenesti: dorinta de a impaca i capra i varza, quata in
neprofesionalism, ascunde hatrenia unor lideri veniti in politica preponderent din agricultura,
cu increderea ca preceptele «diplomatiei» tarane$ti, devenite cu timpul colhoznice, de a-i
menaja pe toti acei de care depinde sau ar putea depinde candva rezolvarea vreunei chestiuni,
sunt general aplicabile, inclusiv in domeniul modelarii relatiilor interstatale ale Republicii
Moldova, la acest sfar$it de secol «internetizat»" (p. 117).
Autorul se refera, In expunerea diferitelor programe (adesea nerealiste) de politica
externa ale Moldovei, la gravele dezechilibre dintre discursurile i proiectele diplomatiei de la
Chi$inau, pe de o parte, $i actiunile intreprinse in realitate, pe de alta. Astfel, cu greu s-ar gasi
momente in care vreun membru al guvernului ar afirma.,ceva contrar integrarii in structurile
institutionale europene (inclusiv in Uniunea Europeana). In acelasi timp, insa, s-a promovat in
permanenta (cu foarte putine exceptii) o strategie general valabila, de integrare in Comunitatea
Statelor Independente $i in sfera de influenta a Federatiei Ruse. Gheorghe E. Cojocaru gase$te,
credem, una dintre explicatiile posibile cele mai elocvente: Amplitudinea proiectului
european scoate in evidenta complexele clasei politice moldovene, care, de$i Ii afiseaza cu
prea multa staruinta vocatia europeana, se simte o provinciala u o straina intre elitele Europei
pi atunci, pentru a-si compensa aceste frustari, se arunca in atmosfera familialä a Comunitatii
Statelor Independente" (p. 121).
In ceea ce prive$te raporturile dintre Republica Moldova $i S.U.A., foarte atenta
analiza a lui Gh. Cojocaru demonstreaza ca ele se situeaza in planurile strategice ale Casei
www.dacoromanica.ro
7 Note si recenzii 285

Albe, intre Ucraina, declaratA de Washington drept zonA de interes national american, si
Romania care construieste o relatie de parteneriat strategic cu S.U.A. Suntem de acord cu
autorul in ceea ce priveste interesele americane in Moldova (polivalente", p. 184), dar credem
cä abia o integrare a Romaniei in N.A.T.O. i o prezentA politicA i economicA mult mai
dinamicA a Americii in Ucraina vor trasa definitive i raporturile cu guvernul de la ChisinAu.
Simpla implicare in rezolvarea diplomaticA a diferendului transnistriean nu relevA atat
importanta regiunii pentru Casa Alba, cat incercarea de a controla/democratiza regiunile rebele
din spatiul exsovietic si de a le scoate de sub influenta directA a Moscovei. Iar deciziile
Administatiflor de la Washington de a ajuta economic si politic Moldova, impreunA cu
eforturile de a o integra in institutii euroatlantice importante, pot da speranta cA frontierele
spatiului economic, politic si de securitate european nu se vor opri la Prut.
In ceea ce priveste premisele unei posibi le integrari a Republicii Moldova in Uniunea
EuropeanA, Gheorghe E. Cojocaru se dovedeste de o luciditate care, la prima vedere, loveste.
$i aceasta pentru cl autorul nu evitA nici una dintre problemele directe care trebuie abordate:
Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999, nu a amintit mAcar guvernul de la
ChisinAu; Republica Moldova nu a inaintat o cerere oficialA de aderare la U.E. (cand primul
ministru reformist, Ion Sturza, a dorit sA facA acest lucru, a fost demis); 2/3 din comertul
moldovean se indreaptA spre Rusia, Ucraina i Belarus (p. 199-200). In plus, autorul scoate in
evidentA IncA un aspect inedit, dacA nu de-a dreptul stupefiant pentru a caracteriza naivitatea
sau reaua credintA a elitei politice moldovenesti: In mediile politice de la ChisinAu continua sA
se creadA cA perspectiva aderarii Republicii Moldova la structurile europene, i in primul rand
la Uniunea EuropeanA, este pe deplin compatibilA cu aflarea in cadrul ComunitAtii State lor
Independente" (p. 202).
Conform concluziilor conturate de cAtre autor insui, Republica Moldova, in mai bine
de un deceniu de existenta de sine-stAtAtoare, a intarziat in formarea unui mesaj coerent" in
sfera politicii externe, lAsandu-se atrasA in captivitatea unui conglomerat de state euroasiatice
si IndepArtandu-se si mai mult de orizonturile lumii libere". In acelasi timp, statul moldovean
are nevoie stringente de redefmirea strategiilor sale diplomatice.
Credem cA volumul de studii al lui Gheorghe E. Cojocaru reprezintA cea mai bunA
analizA a problematicii, apArutA panA in present. Cu atat mai mult ne sporeste regretul cA,
datoritA incapacitAtii structurilor de difuzare din cele doul pArti ale Prutului, ea rAmane
aproape necunoscutA publicului larg din Romania, un public incA neavizat cu actualitatea de la
ChisinAu. RAmâne, InsA, speranta cA autorul va gasi resursele necesare pentru a completa
aceste neajunsuri, fie prin reeditAri, fie printr-un nou tiraj, ceva mai consistent.

Florin Anghel

ADRIAN-SILVAN IONESCU, Cruce 41 Semi luta Relzboiul ruso-turc din 1853

1854 in chipurili imagini, Bucuresti, Edit. Biblioteca Bucurestilor, 2001, 236 p.

Reputat specialist al istoriei artei si mentalitAtilor din epoca moderd,

Adrian-Silvan Ionescu consacrA lucrarea de fatA unui subiect inedit: activitatea artistilor
documentaristi si a corespondentilor de front in timpul razboiului ruso-turc din 1853-1854.

I Din bogata bibliografie a autorului amintim titlurile: Trista istorie a preeriei, Sucure§-ti, 1998, 240 p.;
Artifti documentarifti corespondenti de front in spaliul ronidnesc 1828-1878, Bucure5ti, 1997, 483
p; Invdfa-mdntul artistic romeinesc 1830-1892, Bucure§ti, 1999, 431 p.; Portrete in istoria artei

www.dacoromanica.ro
 286 Note si recenzii 8

Cartea este alcatuita din sase capitole, precedate de un Cuveint inainte semnat de
Dinu C. Giurescu si de o lamuritoare Introducere, in care autorul subliniaza faptul ca
rãzboiul Crimeei nu a constituit obiect de studiu" al cercetatorilor romani in ultima
jumatate de secol, prea putine fiind contributiile dedicate acestui eveniment militar cu
importante consecinte politico-diplomatice pentru spatiul Europei centro-orientale. De la
inceput se precizeaza ca In timpul acestui conflict ia nastere reportajul de razboi,
protagonisti ai acestuia fi ind initial amatori inzestrati cu talent literar sau artistic, iar apoi
profesionisti. Astfel apar noi meserii: de corespondent de razboi si de artist special" .
Ziarele i revistele ilustrate isi trimit pe front angajatii spre a fi martori ai confruntarilor
militare i folosesc fotografia ca mijloc eficace, rapid si veridic de redare a realitatii.
In primul capitol, Reporteri i cronicari francezi ai reizboiului ruso-otoman
(p. 11-87), se prezinta contributiile consistente ale desenatorilor, pictorilor, gravorilor
francezi, multi dintre ei cunoscatori directi ai spatiului romanesc. Primul dintre cei evocati
este Jules-Joseph-Augustin Laurens, cel care I-a insotit pe inginerul de mine Xavier
Hommaire de Bell in calatoria sa prin Dobrogea si Moldova si care ii va ilustra cele cloud
articole dedicate acestor locuri. Stampe in care apar portretele comandantilor militari vor fi
semnate de Marie Alexandre Alophe, Johann Friedrich Hesse (ultimul reproducand
portretele printului Grigore Sturdza si al lui Constantin Obedeanu). Cele mai multe schite
sunt gazduite in paginile celebrei revisle pariziene L'Illustration" i apar sub semnaturile
Charles Daussault, Jean Baptiste-Hanri Durand Brager, Henry Valentin, doctorul
F. Quesnay, doctorul Camille Allard. Autorul se opreste cu deosebire asupra lui Theodore
Valerio, care in albumul din 1854 intitulat Les populations des Provinces Danubiennes en
1854 a imortalizat i doua figuri romanesti in desenele Femeie valahei din satul Tunar §i
Dorobanf de sat valah. Dintre corespondentii de presa considerati reprezentantii
documentarismului artistic pur sunt amintiti Isidore Alexandre Auguste Pils si Jean Louis
Ernst Meissonier. Personalitatea fascinanta a lui Constantin Guys de Saint-Héléne, unul
dintre fondatorii periodicelor ilustrate britanice Punch" si The Illustrated London News",
este redata prin intermediul articolelor dedicate de Baudelaire acestui bizar- artist, care s-a
complacut intr-un misterios anonimat. Autorul a studiat volumele revistei londoneze The
Illusttrated London News" si a identificat numeroase desene ale lui Guys grupate sub titlul
Sketches from Kalafat and Widdin.
Militarilor i specialistilor britanici le este dedicat urmatorul capitol (p. 87-96).
Desenele unor anonimi ofiteri de marina au aparut in The Illustrated London News", iar
Edward Alfred Goodall si William Simpson sunt autorii acuarelelor apreciate de regina
Victoria.
Al treilea capitol este inchinat reporterilor de limba germana (p. 96-109), ale caror
desene au aparut in Illustrite Zeitung" din Leipzig. Deoarece schitele erau anonime,
Adrian-Silvan lonescu identifica doi virtuali autori: Willibald Richter, acuarelist vienez, si
Adolf Schreyer. Pe baza unor studii amanuntite, istoricul de arta stabileste paternitatea
lucrarii Intoarcerea prinfului .Ftirbei de la Viena, atribuind-o lui Carol Wahlstein.
Gravurile ce au avut drept sursa de inspiratie razboiul Crimeei sunt subiectul
capitolului IV (p. 109-128). Sunt analizate lucrarile semnate de Matthias Trentsensky,
Albrecht Adam, celebru pictor bavarez, Max Beeger si Albert Adam ultimii doi autorii
unui album Episodes de la Guerre d'Orient ,
Francois Constant Més, Joseph-Louis-

romdnerti, Danemarca, 2001, 149 p.; Moda romdneascti 1790-1850: 'Imre Stambul si Paris, Bucure*ti,
2000, 154 p. etc.

www.dacoromanica.ro
9 Note §i recenzii 287

Hippolyte Bellangé, Carl Lanzandelli. Ca reprezentanti ai scolii rusesti, autorul Ii evoca pe

Wilhelm Georg Timm, Nikolai Berg, Alexei Petrovici Bogoliubov.
Ultimele doua capitole sunt consacrate activitatii lui Theodor Aman si Carol
Szathmari. Af lat la Paris in momentul declansarii razboiului, Theodor Aman II roaga pe
prietenul säu Barbu Iscovescu, apreciat in cercurile constantinopolitane, sa-i trimita
documentatia pentru a reda inclestarea ruso-otomana de la Oltenita. Tabloul &Italia de la
Oltenycz este foarte apreciat de presa de specialitate din capitala Frantei, iar pictorul II ofera
sultanului. In prezent pictura se afla expusä la Dolmabahce Sarayi, fiind identificata de
Adrian-Silvan lonescu. In 1854 Aman viziteaza campurile de bane din Crimeea i reuseste
sa-si surprinda contemporanii prin cele doua panze, Bátalia de la Alma i Lupta de la
Sevastopol.
Carol Szathmari este primul reporter fotograf de razboi cunoscut din lume. 5i-a
expus fotografrile din timpul razboiului Crimeei in cadrul Expozitiei Universale de la Paris
din 1855 sub forma unui album, care Oita de curand pareayierdut. Cautarile neobosite ale
lui Adrian-Silvan lonescu au fost incununate de succes. In septembrie 1993 in Muzeul
International de Fotografie de la Casa George Eastman din Rochester, New York, a
identificat trei fotografii din albumul lui Szathmari, iar alte 13 au fost descoperite la sugestia
sa in colectiile coroanei britanice.
Alti fotografi care au imortalizat evenimentele i personalitatile razboiului au fost
englezii Roger Fenton si James Robertson si farmacistul militar austriac Ludwig Angeron.
Lucrarea se incheie cu un capitol de concluzii, rezumatul in limba engleza, o
bibliografie selectiva, un indice de nume de artisti si ilustratii.
Incursiunile in istoria tumultoasa a acelor ani, intretaiate de informatii biografice si
analize minutioase ale stampelor sau fotografiilor prezentate, fac din lectura cartii semnate
de Adrian-Silvan Ionescu o delectare atat pentru omul de stiinta, cat i pentru oricare suflet
impatimit de frumps.

Raluca Tomi

VIORICA MOISUC, Istoria relatiilor internationale pand la mylocul secolului al XX-lea,

Bucuresti, Edit. FundatieiRomania de Maine, 2002, 320 p.

Programata a fi o culegere de lectii predate la Universitatea Spiru Haret" din

Bucuresti, un curs universitar, distinsa profesoara Viorica Moisuc a realizat o lucrare
stiintifica referitoare la relatiile internationale, cu deosebire cele din perioada contemporana,
in care, asa cum era si normal, ponderea cea mai mare a documentelor se refera la pozitia
Romaniei in diferite conjuncturi internationale. Cartea este scrisa sub inraurirea conceptiilor
de politica externa ale lui Nicolae Titulescu: Nu de revizuirea tratatelor are nevoie
omenirea, ci de revizuirea propriilor judecati. $i cand viata internationala va incepe sa
devina ceea ce trebuie sa fie, cand ea va asigura omului, oriunde s-ar gasi, drepturile sacre
care deriva pur i simplu din fiinta lui de om, and noi generatiuni, care nu cunosc nimic din
urile i prejudecatile nostre, ne vor lua locul, fruntaria nu va mai avea irnportanta exagerata
ce o are azi". Acest citat, care ar fi putut fi pus ca motto al cartii, defineste cum nu se poate
mai clar si personalitatea autoarei. Putem spune ca este vorba de o carte de actualitate, cu
invataminte ce se adreseaza studentilor, dar ar fi deosebit de utile si oamenilor politici, celor
responsabili de destinul tarii.
De aici si dificultatea recenzarii unei astfel de lucrari, ea putand fi doar semnalata.

www.dacoromanica.ro
 288 Note si recenzii 10

Daca in primele capitole gasim consideratii generale asupra statului i teritoriului

sdu, a notiunilor despre pace si justitie internationale, pace si securitate, sau un capitol intreg
(al treilea) dedicat istoriei tratatelor, acordurilor, conventiilor, incepand cu capitolul al
IV-lea, intitulat Principii de organizare politica a lumii in secolul nationalitettilor", intrdm
in lumea concretà a istoriei universale moderne de la Revolutia francezd din 1789 la
Congresul de pace de la Paris din 1856, oprindu-ne la analiza succintä a problemelor din
centrul i sud-estul Europei, ca zond a confruntärii marilor puteri, si desigur, Romania in
cadrul acestora pand la izbucnirea primului rdzboi mondial.
Capitolele V 5i VI sintetizeazd situatia Europei dupd incheierea primului rdzboi
mondial cu triumful principiului nationalitätilor 5i aparitia de noi state, cu referire speciald la
statul national unitar roman, dar i la organizarea pacii 5i securitätii generale, incluzand
principiile fundamentale ale Societatii Natiunilor asa cum au fost formulate in unanimitate
in plenul Conferintei de Pace la 25 ianuarie 1919.
Problematica securitatii regionale in centrul i sud-estul Europei, cu detalierea
prevederilor Micii intelegeri, ale intelegerii Balcanice, a pozitiilor Marilor Puteri, precum 5i
chestiunea securitätii regionale in Europa de nord 5i de räsarit, sunt cuprinse in capitolele
VII 5i VIII (p. 147-188), capitolul al IX-lea find dedicat in intregime organizdrii regionale
pe continentul american, de la analizarea unor doctrine din secolul al XIX-lea pand la Pactul
de neagresiune 5i de conciliatiune semnat la Rio de Janeiro (1933), Conferintele
Panamericane (Montevideo, decembrie 1933, Buenos-Aires, decembrie 1936). Autoarea
analizeaza cu discernämant i interpreteazd cu obiectivitate documentele elaborate de
diferite foruri internationale, semnaland unele diferente de mentalitate in ceea ce priveste
aparitia in Europa a revizionismului i revansismului, tratate cu atentie in capitolul al X-lea,
ca 5i politica de appeasement" a marilor puteri 5i subminarea securitatii statelor mici si
mijlocii, din capitolul al XI-lea.
in a doua parte a cartii, capitolele X1I-XV, se referd la drumul spre rdzboi":
agresiunea Japoniei contra Chinei (1931), caderea Etiopiei sub ocupatia Italiei In urma
invaziei din octombrie 1935, actul agresiv german din 7 martie 1936 de ocupare a zonei
demilitarizate rhenane, rdzboiul civil din Spania i internationalizarea lui, caderea Austriei 5i
a Cehoslovaciei sub ocupatie germand 5i ungard, desträmarea Cehoslovaciei, cotropirea
Ucrainei subcarpatice, teme grave, dureroase, tratate cu obiectivitate, fiecare actiune find
comentata pe baza de documente. Nu ne este clar de ce autoarea a omis agresiunea liei
asupra Albaniei de la 7 aprilie 1939. Tot in aceasta parte, in capitolul al XIII-lea, sunt
inserate date 5i fapte despre intelegerile secrete germano-sovietice, ocuparea Poloniei si
declansarea celui de-al doilea rdzboi mondial.
Vorbind despre dezmembrarea Românier, autoarea incepe cu un verdict clar:
Prdbusirea Romaniei Mari in vara anului 1940 a fost rezultatul intelegerii sovieto-germane
din august 1939, manifestata in contextul politicii conciliatoriste franco-britanice timp de
cloud decenii" (p. 277). Acest capitol este cel mai dens ca informatie, dar 5i cel mai
interesant pentru intelegerea evenimentelor din timpul celui de-al doilea rdzboi mondial 5i a
consecintelor acestora.
Urmdtoarele cloud capitole sunt intitulate Organizarea postbelicd a lumii pe baza
intelegerilor secrete interaliate din anii rdzboiului §i Situatia internationald a Romdniei
1944-1947: Conventia de armistitiu i Tratatul de Pace cu Natiunile Unite consfintesc
ocupatia sovieticd.
Textul cartii este insotit de o bogatd Bibliografie generald utild pentru specialisti,
precum 5i de harti ce intregesc imaginea unor situatii geopolitice provocate de acorduri sau
tratate internationale.
www.dacoromanica.ro
1I Note si recenzii 289

Am arAtat Inca de la inceput cA avern de a face cu o lucrare stiintificA de amploare,

cu multe evenimente, date si interpretari de specialitate, unele proprii autoarei, cercetatoare
de inaltd tinuta si probietate profesionala, dar i &seal devotat pregatirii tinerei generatii in
spiritul obiectivitatii (sine ira et studio), fapt ce ne indrituieste sa recomandam cu cAldurd si
aleasa pretuire aceastA carte fundamentala in cercetarea istoriei relatiilor internationale. De
remarcat eforturile editurii de a edita o lucrare atat de pretentioasa, mai ales din punct de
vedere al culegerii si corecturii.

Cristia Maksutovici

PAUL PALTANEA, Neamul logofatului Costache Conachi, Bucuresti,

Edit. Albatros, 2001,368 p.

Cartea dedicata de Paul PaltAnea familiei logofatului Costache Conachi depaseste

limitele demersului genealogic pe care si-I propune autorul, oferind cititorului schita unei
fresce de familie cuprinzdnd opt generatii, a cArei piesa centrala este personalitatea poetului
si dregatorului domnesc Alexandru (Costache) Conachi.
Primul capitol trateaza originile familiei, trectind in revistA diversele teorii
vehiculate incepAnd din secolul al XIX-lea in aceasta privinta, care ii vedeau pe boierii
Conachi fie fanarioti, fie descendenti dintr-un boier al lui Ion Voda cel Cumplit. Plecand de
la genealogia publicatA de Emanuel Conachi-Vogoride, care afirma obarsia moldoveneasca
a familiei, Paul Paltanea aratA cA boierii Conachi se trageau din neamul razesilor Goescu
(p. 8). Autorul Ii urmareste pe toti membrii acestui neam mentionati in documente Inca din
ultimii ani ai secolului al XVI-lea, ajungand in cele din urtna la vdtaful Golae, care a trait in
a doua parte a secolului al XVH-lea, tatal lui Angheluta din Galati, din care se pare ca au
descins Conachestii. Acest Angheluta nu a avut rang boieresc, fiind insa negustor de succes
in Galati.
Urmeaza un capitol dedicat boierilor Conachesti, incepand cu Constantin, care a
ajuns mare comis si a murit in 1742, primul membru al familiei care a purtat numele de
Conache, mentionat pentru prima oara in 1729 (p. 17). Dintre cei doi fii ai lui Constantin
Conachi, loan a murit de tank, probabil ucis de negustori turci din Trapezunt (p. 25-26). Cel
de-al doilea fiu, Costache, postelnicel, comis, ispravnic, apoi in timpul domniei lui Grigore
Callimachi (1761-1764) membru al Divanului domnesc, mare paharnic, devenit ulterior
spatar, avea sA se numere printre boierii semnatari ai arzului din 1774. Mare vornic in timpul
celei de-a doua domnii a lui Grigore III Ghica (1774-1777), Costache Conachi a murit in
1779. Proprietar de mosii pe care nu obisnuia sA le arendeze (p. 35), de dughene i crAsme,
camatar, a fost insa interesat de cultura, find un pasionat cumparator de carti. A avut 3 fii,
Constantin, mort tank i fra urmasi, Manolache i Gavril. Manolache a urmat tatalui sau,
devenind mare armas, stolnic, ispravnic, apoi in 1783 ban. Dupd schimbarea domniei, in
1786, Manolache Ii mentinea slujbele, fi ind ispravnic al tinutului Tutova. Deplangand
lacunele documentare cu privire la cariera acestui membru al familiei Conachi, autorul arata
a in anii urrnAtori acesta pare sa fi detinut in continuare functii importante, ca cele de
ispravnic de Tecuci, parcalab de Covurlui, vornic al 'Fara de Jos. De asemenea, arata Paul
PAltanea, calitatile sale, destoinicia cu care si-a indeplinit functiile i inrudirile cu familii
influente ca Sturdza si Cantacuzino au asigurat boierului Manolache Conachi prestigiu in
societatea moldoveneasca a vremii (p. 45). Aceasta i averile de care dispunea explica
inclinatia sa catre fastul oriental. Continufind ceea ce pare sä fi fost deja o traditie in familia
sa, Manolache s-a ingrijit de biblioteca personala, in care a adunat i cArti rare. A fost

www.dacoromanica.ro
290 Note si recenzii 12

casatorit de cloud ori si a avut patru copii, trei fiice i un fiu, Alexandru, zis Costache,
logoatul i poetul moldovean.
Gavril, fratele lui Manolache, a urmat la randul ski cariera publica, ajungand
postelnic, mare pitar, stolnic, ispravnic de Tutova, mare vornic al Tarii de Sus. In
numeroasele misiuni de delimitdri de mosii si-a cfistigat prestigiul de bun geometru"
(p. 55). In 1803 domnitorul Alexandru Moruzi, aflat in a doua sa domnie (1802-1806), il
numea printre epitropii scold de limbd greaca si romand pe care o infiinta la Barlad (p. 57),
slujbA de care pare O. se fi achitat foarte bine, ceea ce Paul Pdltanea explica prin nivelul sdu
de culturd si prin experienta pe care o dobandise in evaluarea dascAlilor din anii and
avusese in grija educatia propriilor copii. In perioada ocupatiei rusesti din timpul rAzboiului
ruso-turc din 1806-1812 a sprijinit autoritAtile rusesti. Autorul considerd cd participarea lui
Gavril Conachi la viata politica si culturald a tarii nu reiese in intregime din documentele
cunoscute (p. 62). Cult, detinand o bibliotecA bogata mostenitA de la OW ski i completata
cu carti cumpArate, printre altele, si de la Viena, influentat de iluminismul european, a tinut
sA ti educe copiii in spiritul vremii, angajand dascAli francezi i germani, care sA Ii invete
nu numai greaca, dar i franceza, latina i germana (p. 62). $i-a trimis fiii la studii la Viena,
Budapesta si Jena (p. 300). $i-a permis sd facd toate aceste cheltuieli datoritA averii pe care a
stiut sä o agoniseascA i atentiei cu care si-a administrat-o (p.68).
Prima flied a lui Manolache Conachi a fost Catrina, nascuta inainte de 1775.
Casatorita inainte de 1803 cu IonitA Sturdza de la Oboroceni, i-a supravietuit acestuia timp
de mai bine 16 ani, murind in 1827. S-a strAduit sä ii administreze cat mai bine averile si
neavfind copii a fAcut numeroase danii Bisericii. La moartea sa a cerut prin testament
eliberarea tuturor robilor sdi tigani (p. 72). Sora sa, Ileana, a fost casatbrita cu poetul Alecu
Beldiman si a avut un fiu Vasile. A murit Canard, inainte de 1803, cand sotul sail era deja
recasAtorit. Cel de-al treilea i ultimul copil nAscut lui Manolache Conachi st primei sale
sotii, Ileana Cantacuzino, a fost Alexandru, numit Costache.
Capitolul al treilea i cel mai cuprinzator este rezervat logofatului Costache
Conachi. Autorul incepe prin a-i prezenta cariera dregatoreascd, desfasuratd de-a lungul
primei jumatati a secolului al XIX-lea, intr-o perioadd atat de importanta pentru istoria
Principatelor. Dupd studii desfasurate se pare exclusiv in Moldova, tandrul Conachi Ii
incepea cariera publica, devenind comis in 1802; in 1806 era ispravnic de Tecuci, iar in
1816 vornic al Iasilor. In 1821 s-a declarat impotriva eteristilor, flind semnatarul unui
memoriu adresat tarului Rusiei. Retras in Basarabia, existd indicii eà ar fi facut parte din loja
masonicd infiintata de fostul domnitor Mihail Sutu. In 1822 I-a sustinut pe noul domn
pamantean, lonita Sandu Sturdza (1822-1828), exprimandu-si sperano cd aceastd noud
domnie avea sa reprezinte inceputul unei noi etape in dezvoltarea Moldovei. A fost mare
postelnic si apoi vistiernic la inceputul domniei lui Sturdza. In timpul razboiului ruso-turc
din 1828-1829 a colaborat cu autoritatile rusesti. Este bine cunoscutA activitatea sa din
timpul redactdrii Regulamentelor organice. Dupd 1832 a facut parte din Sfatul Administrativ
si a participat la intensa activitate legislativd din acea perioada. Nemultumit de evolutia
situatiei din tara, avea sä intre In cele din urma in opozitie deschisa fata de domnie.
Sanatatea sa s-a deteriorat treptat §i a murit in 1849.
AlAturi de cariera publica, boierul Costache Conachi a §tiut sa I§i administreze
averile. Mare proprietar de mo§ii, interesat de agricultura, Conachi supraveghea Indeaproape
cultivarea pamanturilor sale. In plus, cre§tea animale, avea livezi §i vii, gradini §i mori. A
dat §i a luat mo§ii in arenda. Dincolo de agricultura §i valorificarea produselor acesteia,
Costache Conachi s-a interesat §i de Intreprinderi moderne, organizand pe mo§iile sale o
fabrica", in realitate un mic atelier de farfurii, iar la Negri§oara a inceput exploatarea
www.dacoromanica.ro
 13 Note i recenzii 291

zacamintelor de fier (p. 230). Banii obtinuti din activitatile sale i-au permis sa faca si
carnatarie. Citându-1 pe lorga, autorul 11 considera pe Conachi un bun gospodar" i un
excelent cultivator" (p. 244).
Poetul Costache Conachi a ramas in istoria literaturii române drept unul dintre
precursorii literaturii romantice autohtone. Prin poeziile, piesele de teatru in versuri si
traducerile sale din franceza i engleza a contribuit la dezvoltarea limbii române literare
moderne. Asemeni oricarui boier al vremii, a fost ctitor i binef'acator de biserici, in ciuda
zgarceniei pentru care era renumit in viata de zi cu zi. Casatorit din dragoste in a doua
tinerete cu vaduva prietenului sau Petrache Negre, a avut o flick Ecaterina.
Capitolul final al lucrarii este dedicat celorlalti boieri Conacheiti. Marghioala
Conachi a fost ultimul copil al lui Manolache Conachi, sora vitrega a Catrinei, a Ilenei i a
lui Costache Conachi. Casatorita Bali, a fost mama caimacamului Moldovei Teodor Bals,
din timpul unirii. Vaduva s-a recasatorit cu Iordache Catargiu, de care s-a despanit.
lonita-loanichie Conachi s-a näscut in 1778 i a fost primul fiu al lui Gavril
Conachi. A primit o educatie moderna, studiind latina si germana. I n preajma anului 1800 se
afla la studii, la Viena. S-a calugarit. A fost cel mai longeviv dintre fratii sai, cu moartea lui
in 1860 stingdndu-se ramura descendentilor lui Gavril Conachi. Costache Conachi a fost
fratele lui Ionita-loanichie Conachi. Si-a inceput educatia acasa cu dascali straini angajati de
tatal säu, studiind germana, latina, franceza, filozofia. S-a inscris apoi la Academia
Domneasca de la Iasi. 5i-a constituit o biblioteca personala i si-a continuat studiile la
Viena. Paul Paltanea ofera multe detalii despre perioada studiilor sale in strainatate. Dupa o
scurta oprire la Budapesta, s-a inscris in 1803 la Universitatea din Jena. Din pacate,
constitutia sa bolnavicioasa 1-a impiedicat sa Ii valorifice potentialul intelectual i educatia.
Revenit in tara, dupa 1810 starea sanatatii sale pare sä se fi deteriorat constant ii a murit la o
data necunoscuta, dupa 10 iulie 1813. Autorul aminteite lipsa numelui sau dintr-un
pomelnic din 1836, dar nu interpreteaza informatia. Nastasia Conachi a fost sora celor doi
de mai sus. Casatoritä de foarte timpuriu cu caminarul Toader Bali, se pare ca au avut o
casatorie fericita. A murit foarte tanara, candva in iarna 1801/1802. Nici unul din copiii sai
nu a trait. Vasile, fratele lui lonita, al lui Costache i al Nastasiei, pare sa fi suferit din
pricina aceleiai constitutii bolnavicioase a tuturor copiilor lui Gavril Conachi i ai Mariutei
Costache. Starea sanatatii lui Vasile 1-a determinat pe mai säu sa II trimita la medici la
Viena, frä rezultate insa. In ciuda sfaturilor medicilor, s-a casatorit inainte de 1810 cu
Elena Manu. A murit in 1811, iar singurul sat' fiu i-a supraviewit pentru foarte scurt timp.
Familia Conachi a intrat imediat dupa aceea intr-un conflict de durata cu vaduva sa, Elena
Manu-Conachi. Ileana Conachi a fost ultima nascuta in familia lui Gavril Conachi.
Casatorita in 1802 cu Alecu Callimachi, au avut doi copii, pe Ruxandra i Xenofon. A murit
in 1811. Ruxandra a fost casatorita de douà ori, cu Stefan Catargiu i apoi cu Alecu Rosetti-
Rosnovanu, murind in 1892. Xenofon a murit insa tank i frä descendenti, in 1824.
Ecaterina (Cocuta) a fost unicul copil al logofatului Costache Conachi. Si-a inceput
educatia in casa parinteasca. Din ratiuni politice a fost casatorita de tatal sau cu Nicolae
Vogoride, cu care s-a aflat in conflict Inca din primii ani de convietuire. Inca de la jumatatea
anilor '50 a inceput sa traiasca din ce in ce mai mult in strainatate, in Franta i Italia. Duna
moartea primului sau sot, s-a recasatorit cu Emanuele Ruspoli. A avut noua copii, din care
i-au supravietuit opt. Pe linia Vogoride, singurul sat' fiu, Emanuel, nu a avut urmaii. Restul
familiei s-a stabilit treptat in strainatate.
In prezentarea fiecarui boier in parte, autorul urmeaza acelaii model, pornind de la
cariera publica, trecând prin averile i mosiile stapanite i incheind cu informatii despre
familia acestuia: casatoriile i copiii. De remarcat ca nu se limiteaza la a-i prezenta pe

www.dacoromanica.ro
292 Note $i. recenzii 14

boierii Conache$ti, ci $i pe surorile $i fiicele acestora. In cazul acestora din urma, atentia
autorului se orienteaza in doua directii: pe de o parte sunt mentionate aliantele matrimoniale
ale acestora, iar pe de alta este urmarita activitatea !or in prezervarea $i sporirea averilor pe
care le detineau, creionandu-se astfel portretele unor membre dinamice ale boierimii
moldovene$ti a vremii. Este urmaritA cu interes evolutia unei familii boiere$ti, de la
negustorii galateni ridicati din randul raze$ilor in secolul al XVII-lea, pana la reprezentantul
sat' cel mai de seama, logofatul Costache Conachi (1778-1849).
Acordând mare atentie detaliilor, Paul Paltanea consemneaza toate datele
disponibile referitoare la boierii Conache$ti, aducand in plus date noi, in completarea sau
corectarea celor deja cunoscute. Cartea domniei sale constituie un excelent instrument de
lucru.
In plus, este de remarcat, dupa cum anticipam in introducere, cA dincolo de
informatiile genealogice referitoare la boierii Conache$ti, autorul aduce o serie de informatii
valoroase cu privire la viata acestora $i a familiei lor, schitand traditia preocuparilor pentru
cultura de-a lungul a mai multor generatii de boieri cumparatori de carte, care s-au interesat
de educatia copiilor lor, atat baieti cat $i fete, care au fost printre primii romani care si-au
trimis fiii la studii la universitati occidentale, dar care au sprijinit in acela$i timp si
dezvoltarea invatAmantului local. Istoria familiei Conachi, ap cum este ea punctatA in
aceastA carte: il sugereaza pe Costache Conachi fAra a-i contesta meritele personale drept
produsul firesc, mai inzestrat $i poate mai norocos, al unui mediu familial educat $i rafinat.
Poate ca aceasta lucrare a lui Paul Paltanea, alaturi de celelalte contributii ale domniei sale $i
ale altor cercetatori români $i straini, va constitui baza documentara pentru o lucrare care sa
analizeze intr-o perspectiva cel putin regionala mediile educate ale societatii Principatelor
Romane in a doua jumatate a secolului al XVIH-lea $i relatia acestora nu numai cu cultura
greaca sau franceza, ci $i cu cea central-europeana, ga-numita cultura germana, adesea
subevaluata de istoriografia romana.

Adriana Gheorghe

VIRGILIU Z. TEODORESCU, Cronied bucureVeanei 1877-1878, Bucure$ti,

Edit. Ministerului de Interne, 1997,254 p.

Pe land istorie evenimentiala, pe langa momentele de glorie ale cAmpurilor de

lupta sau frazele memorabile pronuntate de oamenii politici in confruntarile parlamentare, o
epoca trebuie abordata $i prin analizarea cotidianului, prin studiul mentalitatilor, al modelor
$i comportamentului oamenilor comuni, participanti directi sau martori pasivi la faurirea
unei noi epoci. Razboiului de independentA i-au fost dedicate tomuri impresionante
incepand chiar din perioada imediat urmatoare incheierii sale $i pana in zilele noastre.
Majoritatea se ocupau de aspectele militare, diplomatice $i politice, de cele tehnice $i
strategice $i, eventual, de reflectarea evenimentelor in literatura $i arta contemporana sau
ulterioara.
Lucrarea lui Virgiliu Z. Teodorescu vine sa cornpleteze o zona alba a acelei epoci
de mare entuziasm $i efervescenta patriotica. Autorul se apropie de tumultuo$ii ani
1877-1878 cu detaprea pietonului intelectual care $tie O. vada $i sa descopere in case $i
strazi o istorie vie, pe care trecatorul obipuit o ignora. Cartea se constituie intr-un ghid de
turism cultural $i o invitatie la plimbare istorica $i sentimentala prin Capita la. Ea i$i poarta
lectorul pe arterele principale ale ora$ului, din Piata Palatului pe Ca lea Mogo$oaiei (devenita
de atunci Ca lea Victoriei) in sus $i in jos, la Teatrul National in fata caruia a fost primita
www.dacoromanica.ro
15 Note si recenzii 293

defilarea trupelor victorioase in ziva de 8 octombrie 1878 , pe strdzile Brezoianu, Sarindar,

Academiei, Doamnei, Eforie, Lipscani, Pitar Mos, spre *oseaua Kiseleff si pe arterele
marginase. Peste tot face prezentAri aproape monografice asupra fiecarei case si a locatarilor
succesivi, a contributiei lor la epopeea Independentei, fiecare dupa puterile sale: unii donau
jumdtate din salariu pe toatA perioada rdzboiului pentru dotarea armatei, altii ofereau tutun si
paine pentru indestularea soldatilor, orz pentru cai, scamA pentru raniti, cojoace, flanele si
ciorapi de land pentru combatanti. Serate caritabile, concerte si conferinte erau menite sA
strangA fonduri pentru raniti, vdcluve si orfani de razboi. Un aport esemial a avut in acest
sens Ateneul Roman si membrii sAi aflAm astfel cd sedintele acestuia se tineau in casele lui
Costache Ghica din preajma Cimigiului, unde institutia a functionat timp de 23 de ani, pand
la construirea propriei clAdiri, in 1888.
Rolul plasticienilor la imortalizarea unor imagini intrate de mult in constiinta
nationald este bine prezentat prin evocarea operelor lui Nicolae Grigorescu, Sava Hentia,
G.D. Mirea si Carol Szathmari. Magazinul Gebauer, specializat in instrumente muzicale si
partituri, oferea adesea vitrinele sale pentru expunerea acestor lucrari, mult admirate de
public. Gazetarul Frederic Dame cel ce, in mod eronat, a anuntat cAderea Plevnei inainte
de vreme, producand un mare scandal a consacrat un amplu studiu activitAtii de reporter
de front a lui Grigorescu, intitulat Arta in timpul rãzboiului. &bite pentru schite.
Ajungand pe str. Clementei (astAzi C.A. Rosetti), autorul descrie casa pictorului
Theodor Aman si subliniazd contributia acestuia la crearea insemnelor regalitAtii sceptrul,
coroana de otel, modelul ordinului Coroana Romanier addugand cd (...) a mai realizat
si o suitA de alte schite, oferindu-ne prilejul sd cunoastem uniformele ofiterilor si ale trupei"
(p. 55). Fatd de multi alti confrati fascinati de strAlucirea uniformei si de tipurile martiale,
Aman nu a fost deloc interesat de armata vremii sale. Cu exceptia crochiurilor cu uniforme
turcesti, necesare marilor sale panze inspirate de rAzboiul Crimeei, portretele sau
compozitiile militare nu au fost predilectia maestrului: cu exceptia chipurilor principelui
domnitor Carol I, al generalului dr. Carol Davila, al viitorului general Manu, a unei mici
picturi pe lemn cu Oliva dorobanti intitulatA Scenet de luptc1 i a unei acvaforte cu un
cazac cAlare si a cloud alte desene in penita cu ofiteri rusi, alti militari nu apar in opera sa.
Asa cd, fata de Szathmari sau Hentia, care au pictat sau desenat cu precadere soldati si
ofiteri, contributia lui Aman la cunoasterea unifonnelor" este minima.
Vorbind despre impozanta clAdire a Cercului Militar de pe a cdrui fatadd dinspre
Bulevardul Elisabeta au dispdrut cele cloud basoreliefuri de Constantin Baraschi cu scene de
luptd din 1877 (care, ani de zile, oferiserd prilejul celor ce asteptau la coadd la bilete de
cinema sd. ia in deradere aceastA meritorie opera de sculptura prin plasarea de tigari in gura
soldatilor figurati morti in compozitie!) autorul prezintA si lucrArile de artA care decoreazA
interiorul. Aici se strecoard o inadvertenta: pictura din 1888 a lui Oscar V. Obedeanu si nu
Obedenaru", cunt apare in text, probabil dintr-o greseald de tipar se intituleazA Ultimele
cartu.Fe §i nu Lupta de la Grivita" (p. 84). Apoi, vorbind despre marea copie dupd Gornistul
lui Grigorescu, executatd de Adalbert Bella Kromer si plasata. in medalionul de deasupra
scarii de onoare, nu este mentionat faptul cd aceasta ascunde, la dorinta capilor Armatei
Noastre Populare" din anii 50, un portret monumental al Regelui Carol I.
Intrand pe Calea Targovistei (rebotezatA Calea Grivitei), autorul nu 11 uitA pe
sculptorul Karl Storck, care i§i avea atelierul la nr. 16; el fusese primul artist local care
realizase cloud monumente de mare anvergurd dedicate independentei si amplasate pe
vechile campuri de lupta, la Rahova si Smardan. Intitulate Romdnia eliberatoare, cele cloud
sculpturi gemene au ddinuit pe locurile unde ostasii nostri si-au dat jertfa suprema pand
aproape in primul rdzboi mondial, and cel de la Smardan a fost dinamitat de bulgari ca

www.dacoromanica.ro
 294 Note §i recenzii 16

represalii pentru interventia româneascd in al doilea rdzboi balcanic din 1913, iar celdlalt a
fost lAsat in totald paragin i uitare, intr-o periferie sordidd de unde, in 1997, a fost mutat in
centrul orasului Rahova.
Spitalele in care au fost ingrijiti ranitii, medicii care i-au tratat, ziarele care le-au
cântat faptele de bravura - in special Resboiul" si Dorobantul" care îi asumaserd statutul
de foi ilustrate panoramele care ofereau curiosilor situatia de pe front, hotelurile in care
erau gazduiti ofiterii in trecere spre teatrul rdzboiului sau reporterii de front, toate acestea
sunt descrise, cu nerv i imediatete, de Virgiliu Z. Teodorescu, plin de impartialitate, cu
simpatie pentru o epocd glorioasd i invdluitd intr-un inconfundabil parfum de epocA. Lui
Osman Pasa, fiind cazat la Hotel Brofft si aflându-se odatd in balcon la trecerea unei trupe,
i se dä onorul militar ca unui oponent demn de stima celor cu care s-a confruntat pana de
curând. Aceeasi consideratie Ii s-a ardtat i altor generali otomani facuti prizonieri, Sadik
Pasa i Edhem Pasa care, dupd ce sunt primiti de principele Carol I - care le oferd sdbii
românesti cu cifrul domnesc pe garda, ca semn de pretuire pentru felul cum luptaserd sunt -
eliberati, nu inainte de a II indemnati sd Ii facd portretul la fotograful Franz Duschek,
purtfindu-si arma cu care fuseserd onorati. Cele doud fotografii au fost descoperite de
subsemnatul in patrimonial Bibliotecii Nationale. Fotografii bucuresteni sunt mentionati,
fard exceMie, in lucrarea aceasta: Szathmari, Duschek, Theodorovici si lhalsky, Berta
Engels, Meyer si Gerstl etc. Gazetari precum Gr. H. Grandea, Al. Ciurcu, Ulysse de
Marsillac, Fr. Dame, pictori precum Anton Chladek, Henri Trenk, litografi ca Wonneberg si
Is ler sau editori si compuitori" ca Dimitrie Pappasoglu, librari ca 1.V. Socec, muzicieni ca
Ludovic Wiest, Eduard Wachmann, Alexandru Flechtenmacher i capelmaestrul Eduard
Hubsch prind viatA in paginile evocatoare ale unor timpuri trecute, dar descrise cu atata
vitalitate de pared autorul ar fi fost martor ocular. Nu este omisA nici schimbdtoarea modd
prin paldriile dorobantul" sau vanAtorul" create de modista Aneta Engels si purtate cu
mare placere i mândrie de toate doamnele elegante i patriote.
Toate aceste amAnunte, figuri uitate de personalitAti culturale, politice, militare sau
mondene, strdzi si case Inca existente sau dispArute sub tdvalugul demoldrilor menite a face
loc orasului socialist", se intfilnesc in cartea semnatA de Virgiliu Z. Teodorescu. 0 bogatd
bibliografie i elocventa descrierilor dau greutate acestei studiu ce se constituie intr-un apel
la pdstrarea mArturiilor trecutului, fie ele ziduri vechi, fie figuri cu aurd de legenda, fie
memorii si imagini cu valoaye de document.

Adrian-Silvan lonescu

ISMAIL TORK06LU, Rusya Turkleri arasindaki yenileme hareketinin

oncitlerinden Rtzaeddin Fahreddin (1858-1936), Istanbul, Otiken Nesriyat A. S.
2000, 368 p.

Aceastd carte a istoricului turc Ismail Turkoglu prezintA, in mod amanuntit, viata si
opera lui Rizaeddin Fahreddin, unul dintre cei mai importanti intelectuali si oameni politici
ai tAtarilor de pe Volga (aflati sub stApanirea Rusiei incd din anul 1552).
Lucrarea este structuratd astfel. Dupd Sumar (p. 7-10), urmeazA un Cuvcint inainte
(p. 11-14), Abrevierile (p. 15) si Introducerea (p. 17-20). Capitolul I (p. 21-72) se intituleazd
Formarea unui profesor. Se prezinta copildria, studiile i activitatea didacticA ale lui
Rizaeddin Fahreddin. Capitolul II poartd titlul Centrul administrativ religios al
musulmanilor din Rusia pristd (p. 73-125). Sunt infdtisate organizarea i rolul istoric al
Mufhatului de la Orenburg (oras aflat pe malul fluviului Ural), precum si activitatea de
www.dacoromanica.ro
 17 Note si recenzii 295

cadiu desfasuratA de Rizaeddin Fahreddin in cadrul acestei institutii. UrmeazA capitolul III
(p. 127-196) intitulat Eforturile de reformare a Muftiatului i Rizaeddin Fahreddin.
Capitolul IV (p. 197-246) poarta titlul Anii de gazetdrie ai lui Rizaeddin Fahreddin. Se
prezintA rodnica activitate desfasurata de acesta in cadrul ziarului Vakit" (Timpul) si al
revistelor Sura" (Consiliul) si El Asru'l-Cedid" (Secolul nou). Capitolul V (p. 247-266) se
intituleaza Reintoarcerea lui Rizaeddin Fahreddin in orapl Ufa (aflat actualmente pe
teritoriul Republicii Autonome Baschire din cadrul Federatiei Ruse). Se pune accentul pe
activitatea sa religioasa si sociala in timpul foametei care a lovit regiunea VolgaUral in anii
1921-1922, precum i pe alegerea sa in functia de muftiu al tAtarilor de pe Volga (pe care a
indeplinit-o in anii 1923-1936). Capitolul VI (p. 267-288) este intitulat Cdteva aclivitclfi ale
Mujiiatului in perioada comunistd. Se relateazA stricta supraveghere la care a fost supus de
catre organele sovietice de securitate, saracia in care si-a trait ultimii ani de viata, moartea
(12 aprilie 1936), ecourile acesteia in presa din ladle musulmane i represaliile (mergand
pana la executii) la care au fost supusi membrii familiei dupa incetarea sa din viatA.
Capitolul VII (p. 289-316) poarta titlul Lucrdrile lui Rizaeddin Fahreddin. Acest capitol
contine o lista completA a titlurilor celor 66 de cArti (publicate sau ramase in manuscris)
scrise de sus-amintitul intelectual Mar, care a ldsat in urma si cateva sute de articole tipArite
in ziarele si revistele de epoca ale tatarilor de pe Volga. Cele mai importante 16 carti ale sale
(belestricA, istorie, pedagogie, teologie musulmana etc.) sunt prezentate pe scurt in acest
capitol.
Concluziile (p. 317-322), Bibliografia (p. 323-340), Anexele (p. 341-360) si
Indicele (p. 361-368) intregesc in mod foarte util aceastA monografie elaboratA de istoricul
turc Ismail Tarkoglu.
Solutia propusA de Rizaeddin Fahreddin pentru salvarea existentei nationale a
tAtarilor si a celorlalte popoare turcice aflate sub stApanirea Rusiei (iar, mai tarziu, a Uniunii
Sovietice) consta in dezvoltarea a trei directii de activitate: a) economia; b) invdtamantul
stiinta; c) activitatea editoriald. Rolul femeilor urma sA creasca foarte mult, atat pe plan
economico-social, cat si pe plan cultural-stiintific. Cunostintele de teologie musulmand
trebuiau sA fie imbinate cu o solidA pregatire economicA i tehnico-stiintificA. Se considera
imperios necesar ca, alAturi de limba materna, tatarii si celelalte popoare turcice din Imperiul
rus sA cunoascA foarte bine limba rusA si limbile occidentale.
impreunA cu Rizaeddin Fahreddin, numerosi alti intelectuali tAtari din acea vreme
(de pe Volga si din Crimeea) au depus mari eforturi pentru emanciparea national& a
popoarelor turcice din Imperiul rus si pentru modernizarea vietii economico-sociale ai
cultural-stiintifice a acestora. Dintre acestia ii mentionam aici pe Ismail Gaspirali, Fatih
Kerimi, $emsettin Kültesi, Abdtirresid Ibrahim, Kayyum Nasirl, Ataullah Bayezidov
Galimcan Ibrahimov etc. Multi tineri intelectuali tAtari au emigrat in Turcia la scurt timp
dupA revolutia bolsevicA din octombrie 1917. Ei au contribuit la progresul cultural-stiintific
al Republicii Turcia. Din randul acestora se cuvin amintiti Akdes Nimet Kurat, Zeki Velidi
Togan, Yusuf Akcura, Abdullah Battal Taymas, Musa Carullah Bigi, Ayaz Ishaki Idilli etc.
Activitatea culturalA, socialA si politica destasuratA (la sfarsitul secolului al XIX-lea
si in primele decenii ale secolului al XX-lea) de cAtre intelectualii sus-amintiti si de cAtre
numerosi alti intelectuali tAtari a contribuit la salvgardarea existentei nationale a popoarelor
turcice din Imperiul rus, la progresul lor pe plan economico-social si pe plan cultural-
stiintific. Pe aceste baze s-a organizat lupta politica si militard de eliberare nationalA din anii
1917-1921. Desi, atunci, aceastA lupta a fost inabusitA in sange de armata sovieticA, ea avea
sa triumfe in anul 1991 prin formarea statului independent Azerbaigean si a celor patru state
turcice independente din fosta Asie CentralA sovieticA. Pozitia geografica (insulA in mijlocul

www.dacoromanica.ro
296 Note si recenzii 18

Rusiei) a permis tatarilor de pe Volga doar obtinerea unei autonomii largite. In sfarsit, o
mare parte din tatarii crimeeni (expulzati din regiunea natala, la ordinul lui Stalin, in anul
1944) s-au putut intoarce, in ultimii ani, in Crimeea (care, in prezent, face parte din statul
independent Ucraina).
Lucrarea istoricului turc Ismail Ttirkoglu se remarca prin obiectivitatea,
corectitudinea i buna credinta cu care a fost scrisa. Este o lucrare meticuloasa si bine
documentata. Alaturi de lucrarile publicate in Turcia, Uniunea Sovietica si (mai tfirziu) in
tarile desprinse din aceasta din urma, autorul a folosit numeroase documente inedite aflate in
arhivele i bibliotecile din Istanbul, Ankara, Kazan, Ufa si Orenburg. El a dovedit o mare
capacitate de selectie i sinteza.
Fara indoialä, lucrarea are si unele minusuri. Ele sunt legate de insuficienta
utilizare a unor lucrari publicate in limba rusk precum si de prezentarea destul de sumara a
istoriei regiunilor tatare de pe Volga in anii 1917-1936 si a raporturilor existente intre
autoritatile sovietice i intelectualii tatari in acea vreme.
in concluzie, consideram ca aceasta carte, in pofida catorva minusuri mentionate
mai sus, reprezinta o lucrare istorica valoroasa i utila. Ea imbogateste bibliografia sflintifica
privitoare la istoria tatarilor de pe Volga i, in general, a popoarelor turcice aflate pe
teritoriul fostei Uniuni Sovetice, in secolele XIX-XX.

Adrian Tertecel

VITALIE VARATIC, Sase zile din istoria Bucovinei (28 iunie 3 iulie 1940).
Invazia qi anexarea nordului Bucovinei de ceitre UR.S.S., Radauti, Edit. Institutului
BucovinaBasarabia, 2001,556 p.

Marturisesc faptul Ca, bucata buna de timp dupa 1990, in conditiile in care as fi
putut sa parasesc tara pentru diverse calatorii sau stagii de cercetare, am avut o mare
greutate in a ma decide sa trec frontierele de est si de nord-est ale tarii: sa fiu bine inteles,
era ceva ce nu tinea deloc de vreun castig material sau de lasitate. Abia patina vreme in
urma, intr-o toamna intarziata, dupa o plimbare prin Cernauti, mi-a fost limpede ca, la fel si
pentru altii, orice proiect stiintific istoric romanesc referitor la Bucovina trebuie sa fie mai
presus de orice indoieli privind veridicitatea surselor ceva in genul sotiei lui Cezar i, la
fel de important, sa accepte in discutie toate opiniile privitoare la un fenomen istoric.
In acest fel a procedat, cu siguranta, Vital ie Varatic, istoric ce a dat de mult dovada
maturiffitii, onestitätii i acribiei profesionale. La cateva luni distanta dupa o alta aparitie
editoriala de exceptie, Prelirninarii ale raptului Basarabiei i nordului Bucovinei, 1938-
1940, Bucuresti, 2000, autotul recidiveaza cu Ufi masiv volum cuprinzand 160 de
documente, un substantial studiu introductiv de 164 pagini (in limbile romana si germana),
note cuprinzatoare si extrem de bine documentate, de cele mai multe ori reprezentand textul
unei surse arhivistice, ele insele putand lesne constitui un volum aparte.
Vita lie Varatic a dat dovada intelegerii ca pentru Bucovina, la fel ca i in cazul
Basarabiei inainte de a elabora sinteze sau analize pe diverse teme este mai mult cleat
necesara publicarea si comentarea documentelor referitoare la cele mai importante momente
istorice; aceasta, in primul rand, pentru eliminarea politicului din disputele stiintifice. Cartea
de fata in sobre coperti negre reuseste sa-si realizeze in mod exceptional obiectivele
propuse; pe langa sursele romanesti, de valoare incontestabila, autorul a facut apel la
documente (edite sau nu) din fondurile sovietice/rusesti si germane. Pozitia istoricului este
una fara echivoc: este obligatorie cunoasterea obiectivelor si strategiilor tuturor
www.dacoromanica.ro
 19 Note si recenzii 297

participantilor la evenimente. 0 build cunoastere a surselor, abia, va da posibilitatea unei

analize rationale, ceea ce, dacd judecam corect, nu pare a fi frecventd in monografiile sau
studiile dedicate evolutiilor din Basarabia si nordul Bucovinei in timpul administratiei
romanesti interbelice.
Cele 160 de documente provin, in cea mai mare parte, din fondurile Arhivei
Militare Romane, Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Arhivei Nationale Istorice
Centrale i Arhivei Serviciului Roman de Informatii.
Fiecare document, asa cum aminteam, este insotit de ample note explicative,
extrem de laborioase, cu multe date si informatii inedite. Textele in limbile rusd, germand si
englezd sunt publicate in paralel cu traducerea in limba romand: putinii specialisti romani in
problernele sovietice si ale raporturilor rornano-sovietice ar putea, in felul acesta, sd
confrunte frA dificultate atat acuratetea mesajului cat i valabilitatea tAlmacirii (un exemplu
de rigoare i onestitate stiintifica).
Vita lie Varatic reia, cu rdbdare, drumul notelor ultimative sovietice si al
rdspunsurilor diplomatiei romanesti din 26-28 iunie 1940, al consecintelor politico-
diplomatice ale acestora atat in context bilateral, cat si al relatiilor internationale. Astfel, si
din surse romanesti, autorul intdreste supozitia cd, in cadrul Axei, nu doar Germania era la
curent cu intentiile sovietice de a ocupa teritorii romanesti intr-un context geopolitic-militar
favorabil prdbusirea i capitularea fArd conditii a Frantei. Documentul 20 (p. 223), emis la
28 iunie 1940 de cdtre Gheorghe Davidescu, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al
Romaniei la Moscova, informa Ministerul roman al Afacerilor Straine cä i Italia era
incunostiintatd de aceastA actiune i cd, in dimineata zilei de 26 iunie 1940, ambasadorul
fascist in capitala Sovietelor a intentionat sd informeze partea romand despre pregatirile de
anexare a Basarabiei si a nordului Bucovinei. Prdbusirea morald si profesionald,
incalificabild, a clasei politice romariesti (sau a celei mai mad parti a ei), in vara anului
1940, este surprinsa de un alt elocvent document nr. 33 (p. 237). In conditiile prabusirii
sistemului de aliante interbelice f.rA sd se fi pregAtit o solutie viabild, ale inalcdrii
frontierelor de stat, ale amenintArilor Ungariei i chiar ale trupelor sovietice, guvernul de la
Bucuresti mai avea puterea sd i fabuleze referitor la sansele de salvare a situatiei. La
30 iunie 1940, Ministerul Afacerilor Straine al Romaniei credea cd detine informatii potrivit
cdrora Berlinul s-ar fi putut situa in defavoarea unor cereri teritoriale sovietice; delegatii
romani erau sfatuiti sd continue negocierile cu cei sovietici pentru obtinerea unor rezultate
favorabile! in plus, la inceputul lunii iulie 1940, trupele sovietice au trecut frontiera si in
Maramures, indreptandu-se spre Borsa (doc. 48, p. 246).
Un alt aspect, o mai veche preocupare a autorului, priveste modalitatea lipsitd de
orice scrupule cu care s-a procedat la trasarea noii frontiere romano-sovietice. Nota de
subsol a documentului nr. 55 (p. 250-253) prezintd continutul unor instructiuni elaborate la
1 august 1940 de ate ministrul roman al Afacerilor Strdine, Mihail Manoilescu. Potrivit
textului, Molotov i-a prezentat lui Gh. Davidescu o hartd pe care se lucrase" cu un creion
rosu, a cdrui linie acoperea, in teritoriu, peste 10 km lAtime. FArd a accepta vreo discutie
referitoare la stabilirea exacta a liniei de dernarcatie, Molotov a reusit, in felul acesta, sã
incorporeze la U.R.S.S. chiar i teritorii ale Vechiului Regat (Herta).
Mai putin cunoscute si, din multe puncte de vedere, mai interesante par a fi cele
mai mult de 100 de documente referitoare la aspectele militare si de frontierd, provenind
in cea mai mare parte din fondurile Arhivei Militare Romane. Cele mai multe dintre
aceste documente sunt jurnale militare de operatii de la sfarsitul lunii iunie inceputul lunii
iulie 1940, relatand refugiul Armatei Romfine din Basarabia i nordul Bucovinei. Alaturi de
acest tip de documente, extrem de interesante si de sugestive sunt cele din categoria

www.dacoromanica.ro
298 Note si recenzii 20

declaratiilor tip proces-verbal apartinand unor simpli functionari (civili sau militari) sau
comandanti implicati direct in procesul retragerii. Dincolo de aspecte de ordin strategic,
tehnic extrem de bogate si de bine sustinute de note , o impresie covksitoare produc
relatiile personale ale celor care nu fac deck sd redea evenimentele din punctul de vedere al
unui martor ocular. Un cutremurAtor pasaj se regaseste la documentul 63, p. 336-341. In
Jurnalul de operatii al Detasamentului de sigurantd Bkbesti (Bata lion 11/14 Dorobanti), din
29-30 iunie 1940, se scrie: Soldatii sovietici ce ne escortau erau armati parte cu pusti cu
lunetd, parte cu pusti mitralierd, iar parte cu revolvere. Trenurile devastate urmau coloana.
Ajunsi aproape de Storojinet, au oprit coloana i, separand ofiterii de trupd, ne-au indreptat
spre o padurice de brazi i ne-a fdcut semn sä ne asezdm. Un soldat sovietic s-a dus cu o
pusca mitralierd la circa 30 metri de grupul nostru, a pus-o in bdtaie, a pus un incArckor, a
facut semn soldatilor ce erau langA noi sd se indepArteze si a luat linia de ochire spre noi.
Vdzand cd stdm neclintiti i nici nu ne uitdm la el, s-a sculat si a rdinas acolo in picioare. La
ora 13, a venit un general sovietic care mi-a spus cd md pune in libertate cu toti ofiterii,
subofiterii i trupa...".
Autorul nu ezitd sà prezinte i documente care fac necesard o regandire a intregii
evolutii interbelice din Basarabia si Bucovina, in special in ceea ce priveste raportul etnic si
implicatiile politice ale acestuia (de exemplu, marota majoritarilor potrivit cAreia minoritarii
etnici ar fi, fArd exceptie, membri sau simpatizanti comunisti sau sprijinitori ai trupelor §i
autoritAtilor sovietice). Ideea participdrii evreiesti la dezordinile din timpul evacudrii
trupelor si administratiei romanesti este regAsita in loate textele volumului, fie cd este vorba
despre documente militare oficiale, elaborate la inalt nivel, fie cd reprezinta declaratii ale
unor simpli martori oculari, militari sau civili. Astfel, Jurnalul de operatii al Regimentului
16 Artilerie noteazd in dreptul datei de 3 iulie 1940: din informatiile cdpdtate de la lumea
refugiata, reiese cA lumea civild din regiunile cedate se dedau la debandadd, insultand
armata romand, ofiterii i jefuind pe cine le cad in mand. Din acestia fac parte numai evreii
comunisti, ucrainienii i rusii..." (doc. 62, p. 333). Documentul 90 (p. 425) relateazA cd
aceiasi minoritari, impreund cu patrule sovietice, au eliberat detinutii din penitenciarul
Storojinet, la 28 iunie 1940, au blocat gara, duo& care au atacat i jefuit vagoanele cu
refugiatii romani. In aceeasi zi, la CernAuti, primarul N. Flondor era huiduit in fata primariei
iar refugiatii romani erau fluierati (p. 79). Foarte interesant este faptul cd, la documentele
156 si 157 (p. 513-520), sunt redate listele continand numele persoanelor acuzate cd au
atacat institutiile de stat romanesti din Cernauti. Contrar multor declaratii, nu etnia a fost cea
care a unit pe cei care au insultat, maltratat sau rdnit (chiar ucis) civili l militari romani.
Suspectii erau, numeric, majoritar de origine romand (din lista de 12 persoane prezentata de
V. Vdratic in cele cloud documente amintite), vechi clienti ai politiei; sunt, desigur, si nume
ucrainiene i evreiesti, dar, in ansamblu, nu se respecta decat componenta etnicd a
provinciei. De altfel, in studiul introductiv autorul explicd participarea minoritarilor la
atacurile asupra romanilor in timpul retragerii astfel: atat problema cetateniei, cat si
schimbarea atitudinii guvernelor Romaniei din perioada 1937-1940 fatA de categoria de
evrei intratd in lard dupd 1918 au contribuit la inclinarea simpatiilor unei insemnate parti a
etnicilor evrei din Romania spre stanga" (p. 81).
Documentele puse in circulatie de cdtre V. Vkatic contin, in acelasi timp, surse
mai putin cunoscute pand acum i demonstrarea ideii cd Bucovina (ca i Basarabia) a
reprezentat atat o problema in cadrul raporturilor regionale, cat si a celor dintre Mari le
Puteri totalitare ale timpului. In plus, drama poporului roman, in iunie 1940, se desfasura
concomitent cu o tragedie, poate mai mare chiar, i anume disparitia republicilor
independente Lituania, Letonia si Estonia (iunieiulie 1940) si anexarea acestora la U.R.S.S.

www.dacoromanica.ro
21 Note i recenzii 299

(august 1940), ultima etapa a aplicarii Protocolului aditional secret din Pactul sovieto-
german de la 23 august 1939. In acelgi timp, echilibrul pe care autorul volumului I-a
dovedit in selectarea documentelor ajuta la elaborarea unei analize rationale, fara prejudecati
si resentimente, privind cauzele (si nu efectele!) actiunilor antisemite declagate in Romania
Inca din vara anului 1940, continuate cu brutalitate in timpul dictaturii legionare i, mai
apoi, in timpul regimului maresalului Antonescu. Ne referim, totodata, la explicatiile privind
comportamentul trupelor romane fata de minoritari odata cu eliberarea Basarabiei si
nordului Bucovinei, in vara anului 1941, si la crearea taberelor de munca si domiciliu
obligatoriu in Transilvania.
Volumul ,5'ase zile din istoria Bucovinei (28 iunie 3 iulie 1940). lnvazia 4i
anexarea nordului Bucovinei de dare U.R.S.S. poate impartit, din perspectiva
fi
documentatiei oferite (si ga cum sugereaza i autorul), in cel putin trei parti: 1) confruntarea
diplomatica romano-sovietica pentru Bucovina; 2) evacuarea unitatilor armatei, trupelor de
graniceri si jandarmi romani din nordul Bucovinei; 3) implicarea populatiei din Bucovina in
evenimentele din zilele raptului.
Nu trebuie ocolite minutioasele si pertinentele analize ale evolutiei raporturilor
diplomatice romano-sovietice, In perioada 1938-1940, dintr-o perspectiva aproape deloc
uzitata 'Ana acum, dar extrem de sugestiva: miscarea personalului diplomatic romanesc
acreditat la Moscova. Fisele personale ale ministrilor Romaniei in capitala sovietica, precum
si ale altor functionari ai statului ce ar fi avut obligatia de a cunoaste, obtine si transmite
informatii la Bucuresti, sunt deosebit de elocvente i explica dezavantajele i putinele
castiguri, incapacitatea de reactie a autoritatilor romanesti in momentul prezentarii notelor
ultimative sovietice (p. 42-47). Este greu de crezut dar, chiar i la ani buni dupa consumarea
dramei din 1940, un fost ministru la Moscova, Nicolae Dianu, II acuza pe colegul sat],
Gheorghe Davidescu, de pierderea Hertei: potrivit primului, Davidescu nu a consultat harta
prezentata de Molotov si nici nu a solicitat precizari privind traseul exact al noii frontiere (p.
40). Este inutil de adaugat, cred, ca, i dupa un asemenea cataclism, si mai ales la distanta in
timp, o parte din elita politica si diplomatica romaneasca nu era dumirita: reactia sau tacerea
lui Davidescu nu aveau nici un fel de importanta i nici nu au contat, de altfel, in cursul
evenimentelor.
Orice fel de analiza a raporturilor diplomatice romano-sovietice, ca si a spatiului
bucovinean contemporan in particular, nu va mai putea ocoli realizarea de 'Malta tinuta a lui
Vita lie Varatic. Este, probabil, o datorie de onoare a autorului, constiincios i profesionist
indeplinita; de asemenea, cu siguranta avem In fata una dintre cele mai competente si mai
complete carti de istorie scrise In ultimii ani. Este volumul de fata ceea ce, in esenta,
subliniaza i prefatatorul sau, acad. Florin Constantiniu: opera de istoric, fapta de bun roman
si o invitatie la reflectie asupra conditiilor in care s-a prabusit Romania Mare.

Florin Anghel

www.dacoromanica.ro
 "REVISTA ISTORICA" publicd in prima parte studii, note i
comunicdri originale, de nivel §tiintific superior, in domeniul istoriei vechi,
medii, moderne §i contemporane a României i universale. In partea a doua
a revistei, de informare tiintificd, sumarul este completat cu rubricile:
Surse inedite, Probleme ale istoriografiei contemporane, Opinii, Viata
§tiintificd, Recenzii, Note, Buletin bibliografic, Revista revistelor, in care se
publicd materiale privitoare la manifestdri tiintifice din tail i strdindtate §i
sunt prezentate cele mai recente lucrdri i reviste de specialitate apärute In
tail §i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sd trimitä studiile, notele i comunicdrile, precum

§i materialele ce se incadreazd in celelalte rubrici, culese pe computer in
programul WORD for WINDOWS sau intr-unul compatibil. Note le din text
vor fi numerotate in continuare. Textul imprimat va fi insotit de discheta
aferentd. Ilustratiile vor fi plasate la sfdritul textului. Rezumatele vor fi
traduse in limbi de circulatie internationald. Responsabilitatea pentru
continutul materialelor revine in exclusivitate autorilor. Corespondenta
privind manuscrisele §i schimbul de publicatii se va trimite pe adresa
redactiei, B-dul Aviatorilor nr. 1, Sector 1, 71247 Bucure§ti, tel. 212.88.90.

Editura MICA VALAHIE BUCURESTI

Tel: 327.25.82 / 0722.33.99.84

www.dacoromanica.ro
 fl'

..

44.1

ISSN 118 0443

www.dacoromanica.ro