ADHD inseamna mult mai mult.

Este important de stiut ca

exista doua tipuri de ADHD:
• ADHD in care predomina neatentia - mai frecvent in cazul fetelor. Presupune
un sablon consistent si vizibil de dificultati de concentrare a atentiei, in special in
sarcinile care implica un efort mental sustinut (cum sunt sarcinile scolare),
dificultati de organizare si planificare a activitatilor simple de zi cu zi,
distractibilitate, superficialitate si neglijenta in privinta bunurilor personale si
activitatilor de realizat, dificultati in a intelege instructiuni verbale complexe, in a
ramane la subiect in timpul unei conversatii si dificultati in a povesti coerent o
intamplare.
• ADHD in care predomina hiperactivitatea si impulsivitatea - mai frecvent la
baieti. Implica o activitate motorie excesiva, o stare permanenta de agitatie, vorbit
excesiv, lipsa rabdarii si incapacitatea de a amana gratificarea, nevoia de a primi pe
loc ceea ce isi doreste, asumarea unor comportamente riscante fara o anticipare
corecta a consecintelor sau a pericolului.
De multe ori, copilul prezinta toate cele trei elemente descriptive ale acestei
tulburari: hiperactivitate, impulsivitate si neatentie, cu grade variabile de
severitate.
Simptomele ADHD

Din cauza imposibilităţii de a fi calm şi a neatenţiei, copilul cu ADHD poate

prezenta simptome din mai multe categorii:

 deficit de atenţie: se concentrează cu greu asupra unei sarcini, nu poate fi atent

mai mult de câteva minute, nu termină ceea a început, este uituc şi distrat, greşeşte
deseori din neglijenţă, pare că nu ascultă când cineva îi vorbeşte;

 hiperactivitate motrică: este agitat în permanenţă, îi este aproape imposibil să

stea câteva minute pe scaun, nu se angajează în jocuri sau activităţi liniştite, are
mai tot timpul semne de bună purtare: vânătăi, zgârieturi, cucuie;

 impulsivitate verbală şi motrică: acţionează înainte de a gândi, vorbeşte excesiv,

întrerupe alte persoane, este mereu nerăbdător, pare nepăsător faţă de consecinţele
faptelor sale, dar şi faţă de recompense.
Aparent, majoritatea copiilor se comportă în acest fel. Însă pentru copilul cu
ADHD, simptomele durează cel puţin 6 luni şi sunt prezente în orice mediu:
familial, şcolar, extra-şcolar. În general, ADHD debutează înaintea vârstei de 12
ani şi afectează de 3 ori mai frecvent băieţii decât fetele.
De ce este important diagnosticul ADHD şi riscurile lipsei de tratament

În aproximativ 60% din cazuri, această tulburare persistă şi la vârsta

adultă. Copilul cu ADHD nediagnosticat la timp şi netratat se va confrunta cu
mari probleme atât în familie, cât şi în societate. Va fi perceput ca fiind diferit,
motiv pentru care riscă să fie izolat, să fie respins de colegi, să rămână fără
prieteni.

Imposibilitatea de a se concentra şi deranjarea cursurilor vor duce la rezultate

şcolare slabe. Cercetările avertizează că până la 40% dintre copiii cu ADHD nu-şi
finalizează studiile.