Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cultivarea roșiilor fără udare, după metoda rusească Kazarin, devine tot mai populară. Secretul acestei tehnologii stă în plantare, după care nu mai este nevoie ca tomata să fie
irigată. Sigur, în condițiile unui an normal.
Metoda Kazarin de cultivare a roșiilor promite creșterea lor fără mare efort, fără plivire și fără udări frecvente. Se consideră că această tehnică a fost lansată de Aleksey Alekseevich
Kazarin, un cunoscut grădinar amator din Federația Rusă, cunoscut ca jurnalist și editor al unor publicații de grădinărit.
După o experiență de peste 50 de ani în cultivarea tomatelor, A. A. Kazarin a ajuns la concluzia că poate obține o recoltă bună de la an la an cu foarte puțin efort. În ceea ce privește
cultura de tomate, cea mai mare problemă o reprezintă necesarul de umiditate, iar el exact acest lucru a încercat să îl rezolve.
Înainte de a fi plantate, răsadurile vor suferi o defoliere la bază: se îndepărtează cu grijă toate frunzele din partea inferioară a tulpinii.
Pregătirea gropilor se va face în ziua plantării, când în fiecare groapă vom pune aproximativ o jumătate de găleată de compost, o mână de cenușă de lemn și o mână de superfosfat.
Acești fertilizanți trebuie amestecați cu pământ, iar apoi peste amestec se va turna apă – 5 litri de apă pentru fiecare groapă, având grijă ca în această apă să punem și câte 1 g de
permanganat de potasiu.
Schema de plantare a gropilor pentru cultura de roșii după metoda Kazarin este schema de 60 X 70, adică cu distanță de 60 cm între plante pe rând și cu o distanță de 70 cm între
rânduri. În acest fel, plantele vor beneficia fiecare de lumini și cultura va fi aerisită.
Răsadurile se așează orizontal în groapa de plantare cu vârful spre nord, iar apoi partea inferioară a tulpinii se presără cu un strat mic de pământ, la o grosime de aproximativ 5 cm.
Se face apoi o nouă udare abundentă – cu câte cinci litri de apă pe plantă, roșia se leagă de un spalier și se mulcește bine solul. Ulterior nu mai este nevoie de udare.
A. A. Kazarin consideră că o greșeală comună pe care o fac grădinarii este că plantează roșii la o adâncime mare, nu pe orizontală, ci pe verticală sau în unghi. În acest fel, sistemul
radicular al plantelor se dezvoltă inițial în sol la o adâncime mai mare de 15 cm, unde numărul de microorganisme utile din sol este mult mai mic decât în stratul superior. Prin
urmare, această plantare orizontală și superficială ar prezenta avantaje semnificative.
Cultivarea roșiilor după metoda Kazarin. Îngrijirea culturii
Îngrijirea culturii de roșii plantate după metoda Kazarin începe la o săptămână sau două după plantare, când pământul din gropi se usucă, iar roșiile încep să „sufere puțin”, după
cum notează Kazarin.
În toată această periodă, după plantare, răsadurile luptă pentru supraviețuire. În căutarea umidității, sistemul lor de rădăcini se dezvoltă intens și vei observa că după 7-10 zile,
plantele vor deveni vizibil mai puternice, vor prinde viață și, până la fructificare, vor avea rădăcini lungi cu care își pot trage din pământ propria apă și hrană. Cea mai mare tentație
la care trebuie să reziști acum este cea de a uda plantele, în ciuda aspectului lor care va indica stresul hidric al acestora.
În cazul răsadurilor plantate după metoda Kazarin, trebuie să știi că nu toate vor supraviețui. Doar că cele care vor rezista vor da plante puternice, cu un rod foarte bun. De
asemenea, datorită lipsei de apă, tomatele vor fi mai dulci decât cele dintr-o cultură care beneficiază de udări frecvente.
În îngrijirea roșiilor, Kazarin nu recomand defolierea, ci doar copilirea și îndepărtarea frunzelor care îngălbenesc și se usucă.
Fertilizarea culturii de roșii plantate după această metodă se face foliar. Dacă plantele sunt în solar, atunci se crește conținutul de dioxid de carbon prin plasarea în interior a unui
butoi în care se face un macerat din apă și iarbă – se pune iarbă peste care se toarnă apă și se amestecă periodic. O creștere a concentrației de dioxid de carbon din aer determină o
fotosinteză mai intensă, având ca rezultat dezvoltarea accelerată a plantelor și formarea fructelor.