UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE

FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE
AN III DE STUDII, AN UNIVERSITAR 2022-2023
STUDENTĂ: BUCIUTA (RUS) ANDREEA

PROFIL PSIHOLOGIC

VLADIMIR PUTIN

Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a lansat un atac militar fără precedent împotriva
Ucrainei.

Despre Vladimir Putin

Vladimir Vladimirovici Putin este un politician rus, care in prezent ocupă pentru a treia
oară funcția de președinte al Rusiei.

Născut pe 7 octombrie 1952, la Leningrad (actualul St. Petersburg), Putin este căsătorit cu
Ludmila Putina din 1983 si are doua fiice: Ekaterina (n.1985) si Maria (n.1986).

Studii

In 1997, și-a luat doctoratul la Institutul de Mine din St. Petersburg.

In 1975 a absolvit Facultatea de Drept la Universitatea din Leningrad.

Activitatea politica

In 4 martie 2012 a devenit pentru alti 6 ani presedinte al Federatiei Ruse (in urma modificarii
Constitutiei).

Din 8 mai 2008 pana la data de 4 martie 2012 a ocupat functia de premier al Federatiei Ruse.

In perioada 2000-2008 a fost presedinte al Rusiei, servind doua mandate.

In august 1999 a fost numit premier si apoi in decembrie a indeplinit functia de presedinte
interimar dupa demisia lui Boris Eltin.

In iulie 1998, presedintele Eltin l-a numit la conducerea FSB (urmasul KGB).

In iunie 1996, este pus adjunct al sefului Administratiei Prezidentiale.

In 1994, Putin a devenit viceprimar.

In perioada 1991-1996, a ocupat functia de presedinte al Comitetului pentru relatii externe al

Primariei St. Petersburg.

In iunie 1991, lui Putin i s-a incredintat un post la Sectia Afaceri Internationale a Universitatii
Leningrad.

In perioada 1975-1991, a fost agent KGB.

Nasterea si copilaria

Al treilea copil al familiei, o „minune“

Vladimir a fost un „copil miracol”. Fraţii săi mai mari au murit de foame, iar naşterea
celui de-al treilea – viitorul preşedinte – a fost considerată „un miracol”. Şi-a petrecut copilăria
în Leningrad într-un complex de clădiri unde majoritatea familiilor stăteau înghesuite, fără
bucătărie sau toaletă.
 Copil plăpând, firav, Vladimir avea un temperament ieşit din comun. Dacă cineva făcea
glume sau se lua de el, sărea imediat la bătaie, „îl zgâria, îl muşca, îi rupea părul din cap, orice
încât să nu se lase umilit”. Câteva lucruri trebuie spuse despre „copiii miracol”, notează medicul
psihiatru: „În general, ei apar târziu în viaţa unui cuplu. Destinul lor „psihologic” este să învie
memoria morţilor, şi drept urmare li se mai spune şi „copii substitut”. Ei nu vor primi afecţiunea
părinţilor, care tind să fie de obicei rigizi, anxioşi, restrictivi. Drept urmare, frecvent, când
socializează, vor păstra o stângăcie relaţională teribilă, pe care o compensează fie prin
performanţă academică, fie prin comportament disruptiv în relaţiile cu egalii”.

Pe la 11 ani, Vladimir s-a apucat de judo şi s-a înscris la cursuri de germană. Prietenii
din copilărie îşi aduc aminte că avea, în camera lui, un poster cu Ian Berzin, fondatorul
serviciilor secrete ruse. La 16 ani s-a dus la sediul KGB din Leningrad să aplice pentru o poziţie
de agent pe care a şi obţinut-o. Student mediocru, Putin nu performa deloc la ştiinţele exacte, dar
era bun la istorie şi la germană.

Nasterea si copilaria lui Vladimir Putin sunt controversate. Oficial, el s-a nascut in
1952, la leningrad, mama si tatal sau traind fericiti pana in 1999 (exact anul in care Putin devine
premier al Rusie prima data).

Mai mult autori rusi sustin ca Putin s-a nascut, in realitate, in 1950, la Metekhi, in Georgia
sovietica si si-a „cosmetizat” biografia cand era in KGB.

Biografia oficiala mentioneaza ca Vladimir Putin s-a nascut intr-o familie modesta.
Mama lui lucra ca muncitoare intr-o fabrica. Tatal si-a facut stagiul militar la inceputul anilor
'30, in Marina sovietica, pe un submarin. A fost apoi recrutat de NKVD si a facut parte dintr-o
unitate de pedepsire.
 Exista insa autori care sustin ca de fapt adevarata mama a lui Putin traia in Georgia
si fusese parasita de sot cand era insarcinata. La 9 ani, mama l-ar dus in Rusia, fiind educat in
continuare de catre Putini, rude pe linie materna.

In copilarie, Putin a trait intr-o casa saracacioasa si s-a apucat de judo pentru ca era bine sa stii sa
te bati in cartierul rau-famat in care locuia. Despre greutatile si cenusiul anilor copilariei si
adolescentei sale, Vladimir Putin vorbeste intr-un volum autobiografic, tradus in engleza sub
titlul "From the first person"("La persoana intai").

Inca de la 16 ani a decis ca vrea sa se faca spion. Pentru tineretul sovietic din acea
vreme, KGB-ul exercita o mare atractie. Toata presa prezenta aventurile spionilor rusi care
creasera printre tinerii de atunci un adevarat mit al serviciilor secrete sovietice. Aproape fiecare
tanar din URSS visa sa fie selectionat de redutabilul spionaj.

Familia

Vladimir Putin s-a casatorit in iulie 1983 cu Ludmila Skrebneva. Impreuna au doua
fete Ekaterina si Maria, ambele nascute in Germania. In familia Putin se vorbeste frecvent in
germana.

Cele doua fiice ale lui Putin au urmat cursurile liceului german din Moscova,
"Deutsche Schule Moskau". Ludmila Putina a urmat ulterior cursurile de spaniola si franceza la
Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii Leningrad.

Dupa efectuarea studiior a lucrat ca stewardeza in Kaliningrad si apoi ca profesoara

de limbi straine, vorbind curent limbile germana, franceza si spaniola.

Familia Putin are si un pudel alb, numit Tosca.

Spion in KGB

In 1975, a fost recrutat de KGB. In biografia sa, Putin sustine ca primele sale
misiuni au vizat cercurile de "disidenti" leningradeni din cadrul Primului Directorat al KGB din
Leningrad.
In 1979, Putin a urmat cursuri speciale organizate de KGB la Moscova.

A revenit apoi la Leningrad, unde a lucrat in cadrul Primului Directorat in probleme externe,
pana in 1983.

Intre 1983 si 1984, Vladimir Putin a urmat cursurile Scolii Superioare "Steagul Rosu" al KGB-
ului din Moscova, fiind promovat maior, cu specializare germana.

Din 1985 pana in 1990, a actionat sub acoperire la Dresda (RDG). Folosea numele "Adamov" si
era directorul "Casei de Prietenie Sovieto-Germana". Se spune fie ca avea misiunea de a recruta
spioni, fie ca se ocupa cu spionajul economic.

Vladimir Putin a demisionat din KGB, cu gradul de colonel.

Prim ministru razboinic

La 9 august 1999, Eltan l-a numit pe Putin prim-ministru si a anuntat ca doreste ca

acesta sa-i succeada la presedintia Rusiei.

In septembrie 1999, un sir de patru atentate au zguduit Moscova si alte orase ale
Rusiei, soldate cu 300 de morti si raniti. Autoritatile ruse le-au atribuit imediat "teroristilor
ceceni" si Vladimir Putin a ordonat reluarea ostilitatilor in Cecenia. Putin a triumfat in al doilea
razboi cecen in martie 2000.

Surse din interiorul serviciilor secrete ruse au declarat, insa, ca "atentatele cecene"
ar fi fost, in realitate, chiar opera FSB-ului. Putin incerca sa castige sprijinul moral al populatiei
ruse in vederea declansarii unei noi campanii militare in Cecenia. „Atentatele" ar fi fost doar un
pretext pentru razboiul care fusese pregatit din timp.

Versiunea aceasta a fost sustinuta de miliardarul rus Boris Berezovski de la Londra,

unde acesta se autoexilase. Berezovski, finantatorul din umbra al lui Eltan, era frustrat ca nu
fusese anuntat el in calitate de candidat la presedintia Rusiei, ci Putin.

Presedinte al Rusiei
 La 26 martie 2000, Putin a castigat alegerile prezidentiale din primul tur, cu 52,6%.
A fost un presedinte autoritar, dar pe care rusii il adora.

A luptat impotriva coruptiei si si-a redus adversarii la tacere – in exil sau in inchisoare.

In mandatele sale, Rusia a cunoscut o crestere economica fara precedent de la caderea URSS.

Prima criza cu care Putin s-a confruntat in calitate de presedinte al Rusiei a fost
tragedia submarinului nuclear Kursk, din august 2000, in care si-au pierdut viata 118 marinari.
Putin si-a intrerupt concediul si a preluat controlul asupra situatiei de criza. S-a speculat asupra
unei posibile coliziuni cu un submarin nuclear american, dar ulterior s-a renuntat la aceasta
ipoteza.

In mai 2000, Putin a emis un decret prin care Rusia era impartita in sapte districte
federale, conduse de cate un guvernator. Presedintele avea dreptul sa-i demita pe guvernatori.
Pana atunci, Rusia fusese divizata in nu mai putin de 89 de districte.

In 2001, Putin a promulgat o lege federala prin care se asigura imunitatea

presedintelui Rusiei si a familiei acestuia, dupa ce Eltin si familia sa fusesera pusi sub acuzare
pentru spalare de bani.

In octombrie 2003, Putin a inceput asaltul impotriva oligarhilor multimiliardari, ca

Mihail Hodorkovski, si Roman Abramovici. Putin a stabilit cu ei un pact. "Pactul cu oligarhii"
prevedea o distinctie clara intre politica si marile afaceri. Cine se ocupa cu "big business"-ul nu
avea ce cauta in politica.

Mihail Hodorkovski, a incalcat acest pact. El si-a anuntat decizia de a candida la

presedintia Rusiei, sustinut de la Londra de Boris Berezovski. Hodorkovski a fost arestat pe un
aeroport din Siberia, in timpul realimentarii avionului personal, find acuzat de "evaziune
fiscala".A fost condamnat si isi petrece zilele in celula de la inchisoarea "Maroskaia Tisina".

Nici al doilea mandat prezidential al lui Putin nu a fost lipsit de crize majore, cum ar
fi actiunea terorista de la scoala din Beslan si luarea de ostatici de la Teatrul "Dubrovka".
 In februarie 2007, Putin a criticat sever SUA pentru incercarea de a domina, in chip
monopolist, relatiile globale. "Nimeni nu se mai simte astazi in siguranta. Pentru ca nimeni nu
mai simte acel zid protector al legislatiei internationale, care sa-l apere. Desigur, aceasta tendinta
va antrena o noua cursa a inarmarilor."

Initial, Putin sustinuse SUA in "razboiul contra terorismului". Ulterior, insa, din
2003, Rusia nu a acceptat invazia din Irak, care nu se baza pe o rezolutie a Consiliului de
Securitate al ONU.

Vladimir Putin si-a exprimat nemultumirea in 2006 ca Rusia nu a fost consultata

referitor la aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana.

La incercarea SUA de a amplasa sistem anti-racheta in Polonia si Cehia, Putin a

raspuns prin retragerea din Tratatul de Non-Proliferare a Armelor Conventionale, care marca
sfarsitul razboiului rece.

Si-a reluat zborurile de patrulare a bombardierelor strategice, care fusesera

intrerupte din 1992.

La presiunile sale, Georgia si Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la summit-ul din
2008 de la Bucuresti.

Recunoasterea "independentei unilaterale" a provinciei sarbe Kosovo - contrar Rezolutiei ONU

1244/1999 - a gasit Rusia si Statele Unite nu doar pe o pozitie diferita, ci pe una contrara. Unii
analisti vorbesc despre un "al doilea razboi rece", provocat de "efectul Kosovo".

Din nou premier

Fostul presedinte Vladimir Putin a devenit in mai 2008 noul premier al Rusiei,
candidatura sa pentru acest post fiind aprobata de Duma de Stat, Camera inferioara a
Parlamentului, cu o majoritate zdrobitoare.

Investirea lui Putin in functia de premier era doar o formalitate, intrucat formatiunea
sa, Rusia Unita, controleaza doua treimi din Parlament.
Acuzatii

In 1992, era investigat de o comisie a Consiliului Legislativ St. Petersburg, sub

acuzatia ca ar fi emis licente care au permis exportul de metale neferoase, in valoare de totala de
93 de milioane de dolari, in schimbul unui ajutor alimentar care nu a sosit niciodata in oras.
Comisia a recomandat demiterea lui Putin, care insa a ramas in functie pana in 1996.

In 1996, Putin a mai fost investigat in "afacerea Spag", o filiala din St. Petersburg
a unei companii germane, cercetate pentru o spalare de bani de peste 10 milioane de lire sterline,
cu mafia rusa. Spag a negat toate acuzatiile. Iar Kremlinul a negat asocierea lui Putin la spalarea
de bani.

La 27 iunie 1997, la Institutul de Mine din St. Petersburg, Putin si-a sustinut
lucrarea de doctorat cu tema "The Strategic Planning of Regional Resources under the Formation
of Market Relation" ("Planificarea strategica a resurselor regionale in cadrul economiei de
piata"). Clifford G. Gaddy, de la "The Broakings Institute", l-a acuzat pe Putin de plagiatul a 16
pagini dintr-o lucrare cu titlul "Strategic Planning and Policy" ("Planificarea strategica si
politica"), a profesorilor americani William King si David Cleland, tradusa in rusa la inceputul
anilor '90.

Artele martiale

Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul. La 14 ani, a inceput sa

invete sambo (o forma de arte martiale originara in URSS), iar apoi s-a axat pe judo, pe care il
practica si astazi.

Putin a castigat in tinerete diverse competitii de judo in orasul natal si este

presedinte al Yawara Dojo, locul unde a invatat judo. Este coautor la o carte despre acest sport,
intitulata „Judo cu Vladimir Putin”, care a fost tradusa si in engleza sub numele „Judo: Istorie,
Teorie, Practica”.
 Dupa o vizita in Japonia, Putin a fost invitat la Institutul Kodokan, unde le-a aratat
elevilor si oficialilor niponi mai multe tehnici de judo. In 2008, s-a oferit sa il invete judo si pe
presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy.

Vladimir Putin, portret psihologic: o personalitate sumbră, antisocială, un autocrat narcisist și

machiavelic

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a făcut un profil psihologic al preşedintelui

Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, consideraţiile sale bazându-se pe câteva cărţi scrise de autori
recunoscuţi în domeniile lor.

După un studiu riguros al biografiei lui Vladimir Putin, cunoscutul medic psihiatru
Gabriel Diaconu i-a făcut profilul psihologic preşedintelui rus, Vladimir Putin. Nu este o analiză
comportamentală, a precizat psihiatrul, specialistul axându-se în consideraţiile sale pe câteva
cărţi scrise de autori recunoscuţi în domeniile lor şi anume: „Kremlin Winter”, a lui Robert
Service; „The Invention of Russia”, a lui Arkadi Ostrovski; „The Man Without a Face”, a
Mashei Gessen, precum şi pe documentarul de peste patru ore de interviuri făcute de Oliver
Stone cu preşedintele rus pentru Showtime.

„Fiecare dintre aceşti autori observă perioadele din devenirea lui Vladimir
Vladimirovici, respectiv: copilăria în Leningrad, studiile la facultatea de Drept, trimiterea la post
în Dresda, în perioada URSS, apoi perioada de după căderea URSS, intrarea în graţiile «familiei»
lui Elţîn după o scurtă perioadă ca şef al FSB, apoi preluarea puterii, transferul dinspre Elţîn spre
Putin, şi – treptat – acapararea oligarhilor, trădarea foştilor aliaţi (Berezovski, Hodorkovski),
finalizată prin reformarea curţii «feudale», de inspiraţie ţaristă şi moştenire sovietică, pe care o
vedem astăzi”, comentează medicul psihiatru.
 Adâncirea Rusiei în represiune sub conducerea lui Vladimir Putin a atins un
punct critic cu decizia acestuia de a invada Ucraina. În timpul acestei invazii nelegitime și pe
scară largă, el a amenințat cu represalii dure orice țară dispusă să intervină, unii temându-se că
acestea ar putea include arme nucleare.

S-a sugerat că gândirea lui Putin ar fi deplin rațională – produsul unui realism
calculat și aspru despre politicile globale, sau o tentativă de a câștiga putere pe plan intern. Alții
cred că acțiunile sunt disperate, sălbatice și exagerate – dovezi ale unor defecte psihologice
profunde.

Dar care este cu adevărat psihologia din spatele modului de conducere al lui Putin
și ce se poate face pentru a-i combate efectele negative?

Psihologia lui Putin

Putin are o atitudine de „bărbat puternic”. El afișează o lipsă aparentă de regrete

sau remușcări pentru deciziile sale imorale și efectele lor negative asupra oamenilor nevinovați.
De asemenea, el nu acceptă responsabilitatea pentru rezultatele negative și în mod tipic îi
învinovățește pe alții când ceva nu reușește.

Ce ne spun acestea despre personalitatea lui? Fără posibilitatea de a „diagnostica”

lideri politici fără a le cere să se supună unui test de personalitate, psihologii îi pot evalua prin
observații comportamentale. Aceasta nu este în mod necesar o abordare greșită – oamenii pot
minți în testele de personalitate.

Putin este un lider autocrat și autoritar. Decenii de studii în domeniul psihologiei

organizaționale arată că astfel de lideri sunt mai înclinați să ia ei înșiși deciziile importante. Ei
tind și să fie mai atenți la obiective decât la bunăstarea generală a poporului lor. Un alt semn
grăitor este că mențin o distanță față de ceilalți – uneori prin recurgerea la pedepse și amenințări.

Un studiu recent al unui număr de 14 de lideri din state autoritare, inclusiv Putin și
președintele brazilian Bolsonaro, a constatat că ei sunt mai puțin agreabili (în termenii de
altruism și de a fi de încredere) și mai puțin stabili emoțional în comparație cu lideri mai puțin
autocratici. Ei punctează mai mult la trăsăturile de personalitate sumbră, antisocială, ca
machiavelismul (manipulare și înșelăciune), narcisismul (grandiozitate, superioritate și
îndreptățire) și psihopatie (empatie redusă, agresivitate și impulsivitate).

Cercetările sugerează că aceste trăsături îi fac mai puțin competenți și mai greu de înțeles de
către alții.

Din această perspectivă, multe dovezi duc spre concluzia că Putin are
îngrijorătoare tendințe antisociale. Sunt vizibile în comportamentul lui față de rivali politici și
lideri internaționali. Un exemplu evident este că, atunci când s-a întâlnit prima oară cu Angela
Merkel, a adus în mod deliberat un câine mare la întâlnire, deși știa că ea se teme de câini – sau
poate că tocmai de aceea.

Alte exemple sunt otrăvirea și încarcerarea liderului opoziției, Alexei Navalnîi.

Nepăsarea rece față de un proces corect și drepturile omului în raport cu Navalnîi sunt exemple
grăitoare de trăsături negative de personalitate.

Megaloman de cartier

În majoritatea interviurilor cu Oliver Stone, Putin reiese drept un megaloman de

cartier care-i arată regizorului faimos american, din nou şi din nou, opulenţa pe care a reuşit să o
redea „poporului rus”: „Mai exact sieşi şi curtierilor cu care s-a înconjurat. Totul este
supradimensionat, totul grandios, totul reminiscent vremurilor ţariste. La un moment dat, Stone
şi Putin merg la stadion, unde Putin joacă hochei. Îmbrăcat în costum, pe patine, Putin îi ajunge –
de această dată – în înălţime gigantului Stone care nu se poate, totuşi, împiedica să nu-i dea o
replică neregizată preşedintelui. „Mickey Mouse!”, exclamă Stone când îl vede pe Putin echipat.
Volodia nu doar că nu degustă gluma, dar poţi, pentru o fracţiune de secundă, să-i vezi oroarea în
ochi, trauma copilăriei, dar şi intenţia carnivoră să-l rupă pe Stone în bucăţi. Zâmbeşte, şi pleacă
să bată pucul. Astfel arată narcisismul malign, psihopatic, degenerativ”, punctează medicul
psihiatru.
Tactici psihologice

Cum pot fi utilizate aceste cunoștințe? În război este necesar un joc pe două niveluri.
Este necesar să fie abordat Putin, dar trebuie avuți în vedere și factori complicați creați de
păienjenișul lui de relații interne și internaționale. Ultimii implică întărirea solidarității cu
cetățenii ruși și respectarea normelor lor.

Metoda celor două niveluri este una testată de abordare a oamenilor cu trăsături
antisociale care lucrează în cadru corporativ. În cele din urmă, liderii răi trebuie abordați având
în vedere nevoile angajaților lor.

La Putin trebuie luate foarte serios semnele unor trăsături de personalitate negativă.
Nu trebuie presupus că vor da rezultate abordările convenționale prin diplomație sau negocieri.
Liderii autocratici cu personalități negative refuză adesea să creadă că au nevoie să-i asculte pe
alții sau să se angajeze în stingeri de conflicte. De aceea, demonstrațiile de forță pot da rezultate
mai bune.

Cercetări asupra modului de conducere narcisist mai arată că reacțiile deschise și

oneste – ca, de exemplu, cele la minciuni – pot contribui la ținerea sub control a unor asemenea
lideri. Dar nu trebuie să evolueze spre umilire în public, care poate cu ușurință înrăutăți lucrurile.

Punctarea și blamarea acțiunilor negative pot la rândul lor să facă evident că Putin
va fi condamnat pe plan internațional pentru încălcarea în țară și în străinătate a drepturilor
oamenilor. Deși ar părea că un autocrat nu poate fi afectat, cercetările sugerează că liderii politici
din autocrații pure pot fi mai sensibili la asemenea critici decât lideri din democrații sau regimuri
hibride, deoarece în ultimă instanță țin mai mult la imaginea lor publică.

Eficacitatea sancțiunilor economice – precum cele aplicate în prezent lui Putin – este
dezbătută de oamenii de știință. Din pricină că asemenea sancțiuni pot provoca sărăcirea
oamenilor obișnuiți, ele pot duce la niveluri sporite de autoritarism întrucât atât liderii, cât și
oamenii, se simt victimizați de comunitatea internațională.

Trebuie avute însă în vedere efectele perturbatoare ale controlului psihologic pe care
Putin încearcă să-l impună asupra propriului popor. De exemplu, el controlează cu ferocitate
informațiile pentru a insufla nesiguranță și frică în rândurile populației. Acestea o pot face,
pentru propria protecție, să sprijine o conducere autoritară.

O altă opțiune este recunoașterea și validarea acelor ruși care caută o identitate de
grup dincolo de cea statală propusă de Putin. În vreme ce propaganda Kremlinului îi diferențiază
pe ruși de cei care sunt prezentați drept periculoși – occidentali, liberali, protestanți, catolici,
musulmani – cultura și istoria ruse au întărit adesea mesajul psihologic că ființele umane au mai
multe în comun decât cele care ne diferențiază.

Liderii politici autocratici reprezintă o amenințare la adresa stabilității internaționale.

Probabil că nu vom fi capabili să-i împiedicăm să apară – dar ne putem folosi cunoștințele despre
modul în care lucrează pentru a le limita puterile distructive.

Autori: Magnus Linden (profesor de psihologie, Lund University) și George R. Wilkes (director,
Proiectul Relwar, King's College London) în The Conversation

Ce îşi mai doreşte Putin acum

Ajuns la asfinţitul vieţii, se pune întrebarea ce îşi mai doreşte „ţarul” fără
moştenitori al Rusiei.

„Trecerea vieţii evidentiază anumite trăsături ale personalităţii, dar pe măsură ce orice dictator se
afundă în putere acelaşi fenomen se petrece. S-a petrecut şi cu Ceauşescu, s-a petrecut şi cu Mao
Tze Dong, s-a petrecut şi cu Hugo Chavez, şi cu Fidel Castro, iar lista poate să continue. Prins în
palatul de cleştar, stăpânul lumii află că nu e stăpânul timpului. Îl îngrozeşte caracterul perisabil
al vieţii. Deodată, succesul e nisip care-i curge printre mâini. Astăzi e puternic, mâine slab.
Astăzi controlează o lume, la vârful degetelor poate decide soarta muritorilor, dar mâine e la
rându-i muritor. Cotropirea Ucrainei n-are nimic a face nici cu pretenţiile Rusiei, nici cu istoria
ei, nici cu drepturile ori vătămarea pe care crede c-a suferit-o. Cotropirea Ucrainei e spectacolul
macabru pus în scenă de un om a cărui istorie proprie se confundă cu prezentul, sub ochii lumii.
O revărsare narcisică de furie, violenţă, infantilism, încât, deodată, boţul ăsta de carne care e
omul să se alăture «sfinţilor», «părinţilor». Fie de-a pieri lumea, piticul de la Kremlin, Mickey
Mouse-ul lui Oliver Stone, îşi proiectează acum fantasma pe marele ecran al lumii, sub privirile
înmărmurite ale ţărilor libere. Prea puţin îşi dă seama, acum, că se alătură galeriei de eroi trişti,
homicidari, pe care mai târziu rugul istoriei îi va consuma, dar şi consemna, pentru ceea ce au
fost: nimic mai mult decât ucigaşi de oameni, genocidari, nişte lunateci căzuţi în plasa propriilor
iluzii”, conchide Gabriel Diaconu.

BIBLIOGRAFIE:

1. https://ziare.com/vladimir-putin/biografie

2. https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25465212-vladimir-putin-portret-psihologic-
facut-oameni-stiinta-personalitate-sumbra-antisociala-autocr