Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
12reguli de Viață
12reguli de Viață
PETERSON
12 R E G U L I
DE V I A T Ă V
UN A N T I D O T L A H A O S U L
DIN J U R U L N O S T R U
P R E F A Ţ Ă DE N O R M A N D O I D G E
PSIHO LO G IE
TRei PRACTICĂ
TRei
12 Reguli de viaţă
UN ANTIDOT LA HAOSUL DIN JURUL NOSTRU
JORDAN B. PETERSON
DIRECTOR EDITORIAL:
Magdalena Mărculescu
REDACTOR:
Victor Popescu
DESIGNUL COPERTEI:
lis a Jager
DIRECTOR PROOUCTIE:
Cristlan Claudiu Coban
DTP:
florin Paraschiv
CORECTURA:
Mădălina Geambaşu
Maria Muşuroiu
159.9
IW l.edilllratrei.ro
Cuprins
Prefaţă de Norman Doidge 7
Uvertură 25
Coda 391
Mulţumiri 405
Note de final 407
Pretată ♦
Am devenit prieteni. Ca p sih ia tru şi p sih a n a list care iubeşte literatu ra,
fireşte că am fost atras de u n clinician cu o bună form are culturală, care
nu doar că iubea romanele profunde ruseşti, filosofia şi mitologia antică,
d ar care părea că le consideră cea m ai m are com oară a sa. Peterson se
ocupa totodată şi cu cercetări statistice despre personalitate şi tem pe
ram ent, după ce se iniţiase în neuroştiinţe. Deşi specializat în ştiinţele
com portam entale, era fascinat de p sihanaliză, cu accentul acesteia pe
vise, pe arhetipuri, pe influenţa conflictelor din copilărie în viaţa adultă
şi pe rolul m ecanism elor de apărare şi al „raţionalizării" în viaţa de zi
cu zi. El era şi u n caz unic în sensul că era singurul m em bru al D epar
tam entului de Psihologie al Universităţii din Toronto o rien tat spre cer
cetare, d ar care deţinea în acelaşi tim p u n cabinet de psihologie clinică.
Cu p rile ju l vizitelo r mele, conversaţiile începeau cu ta c h in ă ri şi
râ se te — acesta era P eterso n u l de oraş m ic din stră fu n d u l s ta tu lu i
A lberta, a c ă ru i adolescenţă părea decupată d in film ul FUBAR —, în
tim p ce m ă poftea osp italier în casă. Casa a fost ren o v a tă de Tammy,
soţia lui, şi de el, devenind probabil cel m ai fascinant şi m ai su rp rin ză
to r căm in de clasă m ijlocie d in câte am văzut. Aveau a rtă , n işte m ăşti
sculptate şi câteva p o rtre te abstracte, d a r ceea ce te şoca era colecţia
lui u ria şă de p ic tu ră realist-socialistă înfăţişându-l pe Lenin şi p rim ii
com unişti, lucrări com andate de oficialităţile URSS. Nu m ult după p ră
buşirea U niunii Sovietice, când m are p arte din lum e a răsu flat uşurată,
Peterson a început să achiziţioneze de pe in te rn e t piese de propagandă
la p r e ţu r i m odice. P icturile idealizând s p iritu l rev o lu ţio n ar sovietic
um pleau to ţi pereţii, tavanul, ba chiar şi p e re ţii băilor. Tablourile n u se
aflau acolo p e n tru că Jordan a r fi avut cine ştie ce sim patii totalitare, ci
p e n tru că voia să-şi ream intească, lu i şi cu n o ştin ţelo r sale, ceva ce ştia
că şi el, şi restu l lu m ii a r fi p referat să uite: sute de m ilioane de oam eni
au fost u cişi în num ele utopiei.
Îţi lu a ceva să te o b işn u ieşti cu această casă b â n tu ită , „decorată"
de o idee d e lira n tă care p ra c tic a d istru s om enirea. D ar a d a p ta re a la
®
Scrierea c ă rţii Maps o f Meaning a fost stim ulată de m odul în care Jor
d an, adolescent în plin Război Rece, a conştientizat în tr-u n m od acut
fap tu l că m are p a rte d in om enire p are m ereu p re g ă tită să aru n ce în
a er p la n e ta d o a r p e n tru a-şi proteja diferitele id en tităţi. El a sim ţit că
trebuie să înţeleagă cum se face că oam enii su n t dispuşi să sacrifice
to tu l p e n tru a conserva o a n u m ită „identitate", orice a r însem na asta.
Şi credea că trebuie să înţeleagă ideologiile care au condus regim urile
to ta lita re la versiu n i ale aceluiaşi tip de com portam ent: m asacrarea
p ro p riilo r cetăţeni. în cartea de faţă, la fel ca în Maps of Meaning, u nul
d in tre lucrurile asupra cărora autorul atrage cel m ai in siste n t atenţia
este ideologia, avertizându-i pe cititori să fie precau ţi în preajm a ei,
in d ife re n t cine o propagă şi în ce scop.
Ideologiile su n t idei simple, deghizate în ştiin ţă sau filosofie, care-şi
p ro p u n să explice com plexitatea lum ii şi să ofere soluţii p e n tru per
fecţionarea ei. Ideologii su n t oam eni care p re tin d că ştiu cum „să facă
lum ea u n loc m ai b u n “, în a in te de a se fi ocupat de haosul d in ei înşişi
(rolul de lu p tă to ri cu care îi învesteşte ideologia lo r le ascunde acest
haos), ia r asta este un sem n de aroganţă, desigur, şi u n a d in tre cele m ai
im p o rtan te tem e ale c ă rţii de faţă este „fa-ţi o rd in e m ai în tâ i în p ro
p ria casă“, sugestie p e n tru care Jo rd an oferă o serie de sfatu ri practice.
®
dreapta; şi, m ai im p o rtan t, înveţi să-i recu n o şti pe cei ce d e ţin înţele
gerea, in strum entele, bunăvoinţa şi curajul de a-l combate, ia r Jo rd an
este tocm ai o astfel de persoană.
P ropriile m ele n em u lţu m iri legate de încercările ştiin ţelo r politice
m oderne de a înţelege dezvoltarea nazism ului, totalitarism ului şi a gân
dirii ideologizate au reprezentat u n factor m ajor în decizia de a adăuga
la studierea ştiinţelor politice şi cercetarea inconştientului, proiecţiilor,
psihanalizei, psihiatriei, creierului şi potenţialului de regresie la nive
lul psihologiei de grup. D in motive sim ilare a p ărăsit şi Jordan terenul
ştiin ţelo r politice. Pe acest teren comun, noi nu am fost m ereu de acord
în p riv in ţa „răspunsurilor" (slavă Dom nului!), d a r am fost aproape de
fiecare dată de acord în p riv in ţa în tre b ărilo r ce trebuie puse.
Prietenia noastră n u a fost m arcată doar de tem e sumbre. Mi-am făcut
u n obicei din a asista la cursurile colegilor mei, aşa că am mers şi la ale
sale, care aveau m ereu u n auditoriu foarte num eros, unde am văzut ceea
ce văd astăzi m ilioane de oam eni on-line: u n o rato r sclipitor, adesea
am eţitor, care în m om entele cele m ai bune im provizează ca u n a rtist
de jazz; în anum ite m om ente, îm i am intea de u n predicator din prerie
(nu p rin evanghelism , ci p rin pasiunea şi talentul lui de a spune poveşti
despre m izele din viaţă şi despre ideile corelative la care putem sau nu
adera). în plus, făcea la fel de lejer sinteze năucitoare ale u n o r serii de
stu d ii ştiinţifice. Era u n m aestru al g hidării studenţilor către u n nivel
de reflecţie şi aprofundare care să-i ajute să-şi ia viitorul m ai în serios.
I-a învăţat să respecte m ulte dintre m arile cărţi scrise de-a lungul isto
riei. Oferea exemple vii din practica clinică, vorbea (cât trebuie) despre
sine, ch iar despre vulnerabilităţile sale, creând legături fascinante între
evoluţie, creier şi poveştile religiei. într-o lum e în care stu d en ţii sunt
învăţaţi să perceapă evoluţia şi religia ca absolut opuse (de către gândi
to ri ca R ichard Dawkins), Jordan le arăta studenţilor că evoluţionism ul
poate de fapt ajuta la explicarea felului în care suntem atraşi (m ental şi
la nivel sapienţial) de m ulte d in tre vechile poveşti ale om enirii, de la
Ghilgameş la viaţa lui Buddha, de la mitologia egipteană la Biblie. Jordan
dem onstra, de pildă, că naraţiunile despre călătoria deliberată în necu
noscut — aventurarea ero u lu i—reflectă nişte sarcini universale care au
stim ulat evoluţia creierului. El respecta poveştile, n u era reducţionist
şi nu p retin d ea niciodată să le fi epuizat înţelepciunea. Când discuta u n
subiect, precum cel al prejudecăţilor sau pe cel în rudit, la nivel afectiv, al
fricii şi dezgustului, sau când vorbea despre diferenţele dintre sexe, era
capabil să explice cum au evoluat şi de ce au supravieţuit aceste trăsături.
Dar, m ai presus de toate, le p ro p u n ea stu d e n ţilo r subiecte rare o ri
discutate în u n iv ersită ţi, cum a r fi sim plul fapt că to ţi anticii, de la
Buddha la a u to rii biblici, ştiau că orice adult trecu t u n pic p rin viaţă
ştie că viaţa înseam nă suferinţă. Desigur, dacă tu suferi sau dacă cineva
drag ţie se află în suferinţă, este u n lucru trist. D ar nu la acest gen de
suferinţă se referea Peterson. Noi nu suferim doar d in cauza „politici
enilo r im becili", a „sistem ului corupt" sau din cauză că tu şi eu, la fel
ca aproape toţi ceilalţi oam eni, ne putem descrie în mod legitim, într-un
sens sau altul, ca victim e a ceva sau a cuiva. Pe lângă toate acestea, m ai
e ceva: sim plul fapt de a ne fi n ă scu t oam eni ne condam nă la o bu n ă
doză de suferinţă. Că suferi sau nu în prezent, există toate şansele, dacă
n u eşti foarte norocos, să suferi în u rm ă to rii cinci a n i — şi dacă nu tu ,
atunci cineva apropiat ţie . E g reu să c re şti copii, e greu să m unceşti, e
greu să îm bătrâneşti, să te îm bolnăveşti, să m ori, ia r Jo rd an subliniază
că toate acestea su n t cu atât m ai dificile în lipsa unei relaţii de iubire, a
înţelepciunii şi a explicaţiilor m arilo r psihologi. Jo rd an nu obişnuia să-i
sperie pe studenţi; de fapt, pe aceştia îi liniştea stilul lui direct, întrucât
în adâncul sufletu lu i lor, ei ştiau că li se spunea adevărul, deşi nu era
genul de lu c ru ri pe care să le discuţi în fam ilie sau cu p rie te n ii. Aceste
tem e erau poate evitate d in cauză că adulţii d in viaţa lo r fuseseră sufi
cient de naivi şi supraprotectori încât să creadă că, ev itând discuţiile
despre suferinţă, aceasta avea să disp ară ca p rin m agie.
P riv ito r la acest subiect, Jo rd a n ne spune povestea eroului — este
o tem ă in te rc u ltu ra lă e x p lo rată p sih a n a litic de către O tto R an k , cel
care observa, pe urm ele lui Freud, că m itu rile ero u lu i s u n t sim ilare în
m ulte cu ltu ri. Tema a fost abordată şi de Carl Jung, Joseph Campbell
şi E rich N eum ann, p rin tre alţii. Acolo unde Freud a adus c o n trib u ţii
substanţiale în explicarea nevrozei, pornind, p rin tre altele, de la înţe
legerea a ceea ce am putea num i povestea eroului ra ta t (Oedip), Jordan
s-a concentrat pe poveştile eroilor triu m făto ri. În poveştile învingăto
rilor, eroul trebuie să p ă tru n d ă în necunoscut, în te rito rii neexplorate,
să facă faţă un ei provocări noi şi dificile şi să-şi asum e risc u ri uriaşe.
P entru ca eroul să renască şi să accepte provocarea, ceva d in el trebuie
să m oară sau să fie abandonat în cadrul acestui proces. P en tru asta este
nevoie de curaj, u n subiect r a r discutat în m anualele sau cu rsu rile de
12 R eguli de via tă
JORDAN 8. PETERSON
psihologie. Recent, când Peterson s-a p o ziţio n at public faţă de lib e rta
tea de expresie şi îm potriva a ceea ce eu num esc „discursul constrâns"
(când guvernul îşi forţează c etăţen ii să exprim e anum ite op ţiu n i poli
tice), m izele au fost foarte m ari; avea m ulte de p ie rd u t şi ştia asta. Cu
toate acestea, l-am v ăzu t (şi pe Tammy la fel) nu d o ar afişând u n astfel
de curaj, ci şi tră in d după m ulte d intre regulile cărţii, d intre care unele
p o t fi foarte solicitante.
L-am văzut evoluând d in perso an a rem arcabilă care era în tr-u n om
şi m ai capabil, şi m ai convingător, tră in d după aceste reguli. De fapt,
to cm ai scrierea acestei c ă rţi şi dezvoltarea acestor reg u li l-au făcut să
ia poziţie îm potriva discu rsu lu i c o n strâ n s sau im pus. Acesta este şi
m otivul p e n tru care, în tim pul acelor evenim ente publice, a început să
posteze pe in te rn e t fragm ente din gândurile sale despre viaţă şi reguli.
Acum, după 100 de m ilioane de v izualizări, ştim că m esajul său a atins
o coardă sensibilă.
* Unii argumentează —în mod eronat —că Freud (pomenit adesea în paginile aces
tea) a contribuit la dorinţa noastră curentă de a avea o cni^tură, şcoli şi instituţii
eliberate de „judecăţile morale". Este adevărat că el le-a recomandat terapeuţi
lor să fie toleranţi şi empatici cu pacienţii lor şi să nu formuleze judecăţi critice,
moralizatoare. Dar scopul era crearea unei atmosfere în care pacienţii să poată
fi cât mal oneşti în abo^rdarea problemelor lor. Aceştia erau în^curajaţi la exerciţii
de autoreflecţie, care le pe^alteau să exploreze sentimente şi dorinţe as^uise, ba
chiar şi nevoi ruşinoase, antisociale. Dar le pe^altea —iar aceasta a fost o mişcare
de maestru —şi să descopere zona lor de moralitate inconştientă (cu tot cu jude
căţile ei de valoare) şi zona de autocritică severă pentru propriile „slăbiciuni”. De
asemenea, le pe^nite să-şi descopere culpa inconştientă, as^uisă adesea de sine,
de la care pleacă stima de sine sccăzută, depresia şi anxietatea. Putem fi si^tri că
Freud ne-a arătat că suntem deopotrivă mai imorali şi mai morali decât credeam.
ln terapie, acest tip de „atitudine noumoralizatoare" este o tehnică sau o strategie
eliberatoare şi de impact —este atitudinea ideală şi atimci când vrei să te înţelegi
mal bine. însă Freud nu a ^^m at niciodată (aşa (^m susţin cei care vor să ^ ^ -
forme cultura într-o imensă şedinţă de terapie de grup) că un om şi-ar putea
întreaga viaţă fără a face vreodată judecăţi morale sau fără să se bizulască pe un
set de valori morale. De fapt, Freud afirmă, în Disconfort în cultură, că civilizaţia
apare doar acolo unde există morală şi nişte re^ni constrângătoare.
1 2 Reguli de viată
JORDAN I. PETERSON
m orală, fără u n ideal către care să-şi îndrepte vieţile (relativiştii con
sideră că şi id ea lu rile su n t n iş te v alo ri, „relative" ca to ate valorile,
p e n tru care n u p re a e ren ta b il să faci sacrificii). A stfel, relativism ul
vine la p achet cu nih ilism u l şi disp erarea, d a r şi cu o p u su l relativ is
m ului m oral: sig u ra n ţa oarb ă oferită de ideologii care p re tin d că au
răsp u n s p e n tru orice.
Şi cu aceasta ajungem la cea de-a doua lecţie cu care au fost bom bar
daţi m ilenialii. S-au înscris la cu rsu ri um aniste ca să studieze cele m ai
im portante cărţi scrise vreodată. D ar nu li se dau propriu-zis cărţile, ci
sunt expuşi u n o r atacuri ideologice asupra lor, bazate pe sim plificări
groteşti. Acolo un d e relativistul este p lin de nesiguranţă, ideologul este
exact opusul. Ideologul este foarte critic şi d ispreţuitor, ştie m ereu ce
este în neregulă cu ceilalţi şi cum să îndrepte situaţia. U neori pare că
singurii oam eni dispuşi să dea sfa tu ri într-o societate relativistă su n t
cei care au cel m ai p u ţin de oferit.
1al e m ă rtu rii despre ororile suferite de priz o n ierii d in lagărele sovie
t Ice de m uncă sclavagistă, scria cândva că „ideologia jalnică" ce su sţi
nea că „omul e creat p e n tru fericire" s-a n ă ru it „sub p rim a lovitură de
par a şefului de lu crări"*• Suferinţa care ne copleşeşte în m om entele
de criză poate să tra n sfo rm e destul de repede într-o glum ă ideea că
fericirea trebuie să fie scopul vieţii u n u i om . Eu am sugerat, în cadrul
em isiunii radio, că avem nevoie de u n sens m ai p ro fu n d de-atât. Am
observat atunci că m arile poveşti ale trecu tu lu i co n ţin adesea u n sens
m ai în alt, care are de-a face m ai m ult cu edificarea caracterului decât
cu fericirea. Aici ajungem la lu n g a isto rie a n a şte rii c ă rţii de faţă.
În tre 1985 şi 1999, am lucrat câte tre i ore pe zi la cealaltă carte publi
cată de m ine: Maps o f Meaning: The Arhitecture o f Belief (C artografieri
ale sensului: arh itec tu ra credinţei). În aceeaşi perioadă, d a r şi în a n ii
ce-au urm at, am ţin u t un curs plecând de la m aterialul acestei că rţi, m ai
în tâ i la H arvard, ia r acum la U niversitatea din Toronto. în 2013, obser
vând ascensiunea platform ei YouTube, d ar şi d atorită popularităţii u nor
colaborări cu TVO, u n post canadian de televiziune publică, am decis să
filmez conferinţele mele universitare şau publice şi să le urc pe internet.
Acestea s-au bucurat de o audienţă incredibil de m are — peste u n m ilion
de vizualizări p ân ă în aprilie 2016. N um ărul lo r a crescut dram atic de
atunci p â n ă azi (m ai m ult de optsprezece m ilioane în m om entul acesta),
d a r aceasta se datorează p a rţia l im plicării m ele într-o controversă poli
tică ce a avut parte de o atenţie exagerat de m are.
Însă asta e altă poveste. Poate ch iar o altă carte.
în Maps of Meaning am p ro p u s ideea conform căreia m arile m itu ri
şi poveşti religioase ale trecu tu lu i, şi cu atât m ai m ult cele derivate din
tra d iţiile m ai tim p u rii, orale, su n t morale în in te n ţia lor, m ai cu rân d
decât descriptive. Ele n u sunt preocupate, aşadar, să descrie cum func
ţionează lum ea, aşa cum se în tâm p lă în cazul om ului de ştiin ţă , ci vor
besc despre cum trebuie să se com porte omul. Am sugerat în cartea mea
anterioară că străm oşii n o ş tri şi-au im aginat lum ea ca pe o scenă — o
piesă de te a tru —, şi n u ca pe u n depozit de obiecte. Am descris tot în
acea lucrare p a rc u rs u l in te le c tu al pe care eu l-am tra v e rsa t p â n ă la
concepţia că elem entele constitutive ale lu m ii ca te a tru su n t ordinea
şi haosul, şi nu nişte elem ente de o rd in m aterial.
O rdinea apare atunci când oam enii din ju ru l tău acţionează în con
form itate cu norm e sociale asumate, fiind previzibili şi cooperanţi. Este
12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON
lum ea stru c tu rii sociale, a terito riilo r explorate şi a fam iliarităţii. Sta
rea de Ordine este p o rtre tiza tă , simbolic - im aginativ - , ca fiind m as
culină. Regele Înţelept şi T iranul su n t u n iţi p en tru totdeauna, în tru cât
societatea este deopotrivă stru c tu ra re şi constrângere.
H aosul, pe de altă p a rte , survine acolo u n d e - sau când - se p ro
duce ceva neaşteptat. H aosul apare, într-o form ă banală, atu n ci când te
afli la o petrecere cu oam eni pe care crezi că-i cu noşti şi spui o poantă
la care antu raju l răsp u n d e cu o răceală m ută şi stânjenitoare. H aosul
apare, la u n nivel m ai am eninţător, atu n ci când te trezeşti brusc şom er
sau eşti tră d a t de persoana pe care o iubeşti. Im aginaţia l-a identificat
ca fiin d fem inin, în antiteză cu ordinea m asculină simbolică. Este apa
riţia bruscă, inedită şi im previzibilă în m iezul fam iliarităţii. Este Cre
aţie şi D istrugere, sursa lu cru rilo r n o i şi d estin aţia lu cru rilo r m oarte
(la fel ca n a tu ra şi diferit de cu ltu ră). H aosul este naştere şi m oarte în
acelaşi tim p.
O rdinea şi haosul su n t ju m ătăţile yang şi yin ale faim osului sim bol
taoist: doi şerpi încolăciţi, fiecare m uşcând d in coada c e lu ila lt: O rdi
nea este şarpele alb, p rincipiul m asculin; H aosul este c o n trap artea lu i
n eagră, p rin c ip iu l fem inin. P u n c tu l n eg ru d in zona albă, precum cel
alb d in zona neagră, indică posibilitatea tra n sfo rm ării: necunoscutul
poate să-şi facă sim ţită p rez e n ţa , în m od n e a şte p ta t şi copleşitor, toc
m a i cân d lucrurile p a r m ai aşezate. Invers, cân d to tul pare pierdut, din
catastrofă şi haos poate să ră sa ră o ordine nouă.
T aoiştii găseau sensul la g ra n iţa d in tre cele două elem ente m ereu
în tre ţe su te . A p ăşi pe această gran iţă în seam n ă a răm âne pe calea vie
ţii, Calea divină.
Ia r asta înseam nă ceva m ult m ai bun decât a u rm ă ri fericirea.
P erso an a de la agenţia lite ra ră despre care am p o m en it m ai sus a
ascultat la radio CBC em isiunile în care discutam aceste chestiuni. Ce
a a u z it a pus-o pe g â n d u ri. M i-a scris să m ă în tre b e dacă n-aş vrea să
sc riu o ca rte p e n tru publicul larg. Am în cercat, în trecu t, să com pun
o v a ria n tă m ai accesibilă a lu c ră rii Maps o f Meaning, o c a rte fo arte
d en să. Prilej' cu care am co n sta tat că nu -m i găseam su flu l p e n tr u a*
* Simbolul yin/yang este partea secundară a unui simbol mai cuprinzător, din
cinci p^ărţi tajitu, o diag^ramă ce reprezintă atât unitatea originară absolută, cât
şi divizarea acesteia in multiplicitatea lumii obsedate. Discut mai multe despre
acest subiect la Regula 2, mai jos, dar şi in alte locuri din carte.
®
• Folosesc termenul „Fiinţă" ( cu „F“ mare) parţial datorită influenţei ideilor filo
sofului german de secol XX Martin Heidegger. Heidegger a încercat să distingă
între realitatea concepută obiectiv şi totalitatea experienţei umane (pe care o
numea „Fiinţă"). Fiinţa (cu „F“ mare) este ceea ce trăieşte fiecare dintre noi la
modul subiectiv, personal şi individual, dar şi ceea ce trăim împreună cu cei
lalţi. Aici includem emoţiile, instinctele, visele, viziunile şi revelaţiile noastre,
gândurile şi percepţiile noastre intim e. Fiinţa este, în cele din urmă, şi acel
ceva care capătă contur prin acţiunile noastre, astfel încât natura Fiinţei este,
într-o oarecare măsură, şi o consecinţă a deciziilor şi opţiunilor noastre — ceva
modelat de ipoteticul nostru liber-arbitru. în această logică interpretativă, Fiinţa
este (1) ceva ce nu e lesne de redus la un nivel material şi obiectiv şi (2) ceva ce
solicită categoric un nume propriu, aşa cum Heidegger s-a străduit zeci de ani
să arate.
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON
Jo rd a n B. Peterson
Psiholog clinician, profesor univ ersitar şi doctor în psihologie
R e g u la 1
Stai drept
şi trage umerii înapoi
i a I I / v I
HOMARII ŞI TERITORIUL
Dacă sunteţi precum cei m ai m ulţi d in tre noi, n u vă g ândiţi prea des la
hom ari2 — în a fa ră de m om entele în care vă în fru p ta ţi d in carnea lor.
Totuşi, aceste crustacee m inunate şi delicioase m erită din p lin atenţia
noastră. Sistem ul lo r nervos este m ai sim plu decât al n o stru , ia r neu
ronii, celulele magice ale creierului, sunt m ari şi uşor de observat. Din
acest motiv, oam enii de ştiin ţă au reu şit să întocm ească în m od precis
h a rta circuitelor neuronale ale hom arului. Aceasta ne-a ajutat să în ţe
legem m ai bine stru c tu ra şi funcţia creierului. D ar şi com portam entul
unor anim ale m ai complexe, inclusiv al oam enilor. Căci aveţi în com un
cu hom arii m ulţ m ai m ulte decât credeţi (în special când vă enervaţi şi
vă faceţi roşii ca racii — ha, ha!).
H om arii trăiesc pe fundul oceanului. Acolo îş i au reşed in ţa, area
lul în care vânează şi în care scorm onesc după bucăţele com estibile şi
orice m ai cade din haosul continuu şi din carnajul de deasupra. Hom a
rii caută locuri sigure, unde p o t vâna şi scorm oni cu succes. îşi caută
o casă.
Şi cum n u m ăru l lor e m are, m ai a p a r şi problem e. Ce se întâm plă
dacă doi hom ari vor să ocupe concom itent acelaşi terito riu de pe fun
dul oceanului? Şi ce s-ar întâm pla dacă sute de hom ari a r încerca să-şi
facă o v iaţă şi o fam ilie pe acelaşi petec în g h esu it de nisip şi gunoi?
Şi alte creatu ri se lovesc de problem a asta. Păsările cântătoare care
em igrează prim ăvara în nord, de pildă, au p a rte de dispute terito riale
12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON
PĂSĂRILE ŞI TERITORIUL
Când aveam zece a n i, a m făcut îm p reu n ă c u ta tă l m eu‘o casă p e n tru
p itu lic i. Sem ăna cu o c ă ru ţă cu co viltir şi era p rev ăzu tă cu o in tra re
principală de m ărim ea u n e i m onede de douăzeci şi cinci de cenţi. Era
n u m ai b u n ă p e n tru p itu lic i, care su n t de d im e n siu n i m ai m ici, d a r
n epotrivită p e n tru alte specii m ai corpolente. I-am c o n stru it şi vecinei
noastre m ai vârstnice o asem enea căsuţă, dintr-o ciubotă veche din cau
ciuc. Avea o in tra re suficient de largă p e n tru u n stu rz. Vecina n o astră
abia aştepta ziua în care casa avea să-şi prim ească locatarii.
Căsuţa n o a s tră a fo st d esco p erită c u râ n d de o p itu lice, care s-a
in sta la t confortabil în ea. Era începutul prim ăverii şi-i auzeam tr ilu
rile lungi, repetate la nesfârşit. Însă im ediat ce şi-a am enajat căm inul
în căru ţa cu coviltir d in grădina noastră, a în cep u t să care b eţişoare
în ciubota d in grăd in a vecinei. A în g h esu it câte a fost nevoie p â n ă ce
in trarea a devenit im practicabilă p e n tru păsările de toate dim ensiunile.
Vecina n o a stră nu a fost în cân tată de această lovitură preventivă, d a r
n u avea ce să facă în p riv in ţa asta. „Dacă dăm jos căsuţa d in vecini“, a
spus ta ta , ,,o curăţăm şi o u rcăm înapoi, pitulicea o va astupa d in nou
cu beţe.“ Pitulicea este o p asăre m ică, sim patică şi n eîndurătoare.
în ia rn a an terio ară îm i rupsesem piciorul la schi — p rim a dată când
coboram o pantă — şi prim isem nişte bani dintr-o asigurare şcolară des
tin a tă copiilor neîndem ânatici şi lipsiţi de noroc. D in banii aceia mi-am
cum părat un reportofon cu casetă (o noutate tehnologică pe atunci). Tata
mi-a sugerat să mă în tin d pe spate în grădină, să înregistrez cântecul
pitulicii, după care să dau drum ul în reg istrării şi să observ ce se întâm
plă. Am ieşit din casă în lum ina soarelui de prim ăvară şi am înregistrat
câteva m inute pasărea care-şi afirm a categoric p rin cântecul său suve
ranitatea asu p ra teritoriului. Apoi am p o rn it în re g istra re a cu p ropria
sa voce. Pasărea aceea m icuţă, cam o treim e dintr-o vrabie, a început să
se năpustească asupra m ea şi a reportofonului meu, plonjând înainte şi
tnapoi, la n u m ai câţiva centim etri distan ţă. C om portam entul a persis
tat chiar şi după ce am închis reportofonul. Orice pasăre m ai mare, care
ar fi în d răzn it să se odihnească p uţin în apropierea cuibului, avea toate
şansele să fie doborâtă de asalturile acestei pitulici-kam ikaze.
Bun. Pitulicea şi h o m aru l s u n t foarte diferiţi. H om arii n u zboară,
nu cântă şi nu se cocoaţă în copaci. Pitulicea are pene, n u o cochilie
dură. Pitulicea n u poate re sp ira sub apă şi este rare o ri servită în un t.
Totuşi, pitulicea şi hom arul su n t asem ănători în p rivinţa u n o r aspecte
im portante. Ambele specii su n t obsedate de sta tu t şi de poziţia în ier
arhie, ca m ulte alte c re a tu ri. Zoolog şi specialist în psihologie com
p arată, norvegianul T h o rlief Schjelderup-Ebbe observa (în 1921) că
şi banalele găini de cu rte stabilesc o ierarh ie, aşa-num ita „ierarhie a
ciugulitului"^
Stabilirea o rd in ii ierarhice în lum ea găinilor are im plicaţii im por
tan te în ce priveşte su p ravieţuirea fiecărei păsări d in această specie,
în special în perioadele de pen u rie. Găinile care au p rio rita te la h ra n a
ce a te riz e a ză zilnic în c u rte a lo r su n t vedetele g ru p u lu i. D upă ele,
u rm ează secunzii, sicofanţii şi in d iv izii care a sp iră la u n loc în ier
arhie. Apoi vin păsările de pe tre a p ta a tre ia şi tot aşa, p â n ă la u ltim a
tre a p tă ie ra rh ic ă, o cu p ată de nişte g ă in i am ărâte, cu pene ră rite şi
ciocuri strâm be, cele care v in d in s tra tu l cel m ai p u ţin dezirabil al
ierarhiei găinilor,.
G ăinile, la fel ca lo cu ito rii d in oraşe, trăiesc în tr-u n stil com uni
tar. Păsările cân tăto are, cum este pitulicea, nu trăiesc în com unitate,
d ar respectă to tu şi o iera rh ie . D oar că m em brii acestei ie ra rh ii su n t
ră sp â n d iţi pe u n terito riu de d im ensiuni m ai m ari. Păsările cele m ai
răz b ă tă to a re , m ai p u tern ice, m ai sănătoase şi m ai norocoase ocupă
cele m ai bune te rito rii, pe care m ai apoi şi le apără. A stfel, vor atrage
p arten eri de calitate şi vor avea m ai m ulte şanse să asigure supravieţu
irea şi dezvoltarea puilor. P rotecţia faţă de vânt, ploaie şi prăd ăto ri, ca
şi accesul la o h ra n ă de calitate superioară facilitează o existenţă m ai
12 R eguli de via tă
JORDAN 8. PETERSON
CONFLICT ŞI TERITORIU
Anim alele care de-a lungul m ileniilor au avut de îm p ă rţit te rito riu l cu
alte vieţuitoare au învăţat, în consecinţă, m ulte tru c u ri p rin care să-şi
im pună dom inanţa cu cele m ai mici risc u ri posibile. L upul învins, de
exem plu, se rostogoleşte pe spate şi îşi expune beregata în faţa în v in
gătorului, care îl va cru ţa în acel m om ent. Lupul învingător s-ar putea
să aibă nevoie de u n p a rte n e r de v ânătoare în viitor, ch iar şi de u n u l
atât de p răp ăd it precum duşm anul pe care to cm ai l-a învins. D ragonii
bărboşi, o specie de reptile rem arcabil de sociale, îşi flu tu ră picioarele
frontale paşnic u n ii către ceilalţi, p e n tru a indica d orinţa de a conserva
®
arm onia socială. D elfinii em it sem nale sonore specifice în tim pul vână
torii şi al altor m om ente de entuziasm crescut, p e n tru a reduce poten
ţialele conflicte d in tre m em brii d o m in a n ţi şi subordonaţii din grup.
Este u n com portam ent ato tp rezen t în rân d u l vieţuitoarelor.
Nici hom arii, în goana lo r de pe fundul oceanului, nu fac e x cep ţiei
Dacă p rin z i câteva zeci şi-i m u ţi în tr-u n alt loc, le p oţi observa ritu a
lurile şi tehnicile de stabilire a iera rh ie i. M ai în tâ i, fiecare h o m ar va
purcede la explorarea noului terito riu , p a rţia l p e n tru a-l cartografia,
parţial p e n tru a identifica u n loc bun de adăpost. H om arii învaţă foarte
m ulte despre m ediul lo r de v iaţă, d a r şi re ţin ce învaţă. S urprins în
apropierea cuibului său, h o m aru l se va refugia repede în el. D ar când
este su rp rin s m ai departe de cuib, el va fugi către p rim a ascunzătoare
pe care o ţin e m inte din perioada explorării terito riu lu i.
Un hom ar are nevoie de u n loc ferit p e n tru odihnă, protejat de prădă
tori şi de forţele n a tu rii. Mai m ult, pe m ăsură ce cresc, hom arii năpâr
lesc, adică îşi leapădă carapacea, devenind fragili şi vulnerabili p e n tru
perioade îndelungate. Un adăpost ascuns sub o p iatră e o casă p o tri
vită p e n tru u n hom ar, în special în locurile în care se găsesc scoici şi
alte re stu ri vegetale (detritus) ce pot fi trase în faţa in tr ă rii, p e n tru a
o cam ufla, odată ce crustaceul s-a in stalat confortabil în in terio r. D oar
că într-un terito riu nou s-ar putea să existe u n n u m ă r lim ita t de adă
posturi sau ascu n zăto ri de calitate. Acestea su n t ra re şi preţioase. Vor
fi neîncetat vânate de către a lţi hom ari.
Aceasta înseam nă că h o m arii dau adesea nas în nas când pleacă în
explorare. C ercetătorii au d e m o n strat că p ân ă şi hom arii crescuţi în
condiţii de izolare ştiu ce au de făcut când se în tâ m p lă asta6^H om arul
dispune de o serie de com portam ente sofisticate, defensive şi agresive,
program ate d irect în sistem ul său nervos. El începe să danseze ca un
pugilist, deschide şi ridică cleştii, se m işcă în a in te şi înap o i, într-o
parte şi-n cealaltă, în oglindă cu m işcările adversarului, fluturându-şi
înainte şi înapoi cleştii. În acelaşi tim p, declanşează je tu r i speciale,
înm agazinate sub ochi, trim iţâ n d săgeţi lichide direct către oponent.
Lichidul conţine u n amestec de chim icale d in care d e stin a ta ru l află
dim ensiunea, sexul, starea s ă n ă tă ţii şi dispoziţia celuilalt.
Uneori, u n h o m ar îşi va da seam a, după afişarea cleştilor, că adversa
ru l său este m ai m are şi se va retrage înainte să înceapă lupta. Inform a
ţia chim ică schim bată p rin aceste je tu ri are acelaşi efect, convingându-i
@ 12 R e g u li de viată
JORDAN 8. PETERSON
Când un hom ar învins îşi adună curajul şi îndrăzneşte să lupte din nou,
ra ta eşecului e mai m are decât am putea anticipa, statistic, bazându-ne
d o ar pe palm aresul său anterior. Pe de altă parte, adversarul care l-a
învins are şanse sporite de succes. În lum ea hom arilor, se aplică princi
piul învingătorul-ia-totul, la fel ca în lum ea oam enilor, unde p rim ii 1%
deţin la fel de m ultă pradă ca ultim ii 50% din ierarh ie11 — şi unde cei
m ai în stă riţi optzeci şi cinci de oam eni deţin la fel de m ult precum cele
tre i m iliarde şi jum ătate de oam eni aflaţi la baza piram idei bogăţiei.
Acelaşi p rin c ip iu crud al d istrib u ţie i inegale se aplică şi în afara
dom eniului economic, de fapt oriunde vorbim despre o producţie crea
tivă. Astfel, m ajoritatea lu crărilo r ştiinţifice su n t publicate de u n n u m ăr
re s trâ n s de oam eni de ştiin ţă . Un n u m ăr in fim de m uzicieni produc
aproape toate piesele com erciale. D oar câţiva scriitori îşi v ân d toate
cărţile. În Statele Unite se com ercializează anual u n m ilion şi jum ătate
de titlu ri originale (!), d a r n u m ai cinci sute d in tre acestea depăşesc, ca
vânzare, suta de m ii de exem plare12• La fel, m ajoritatea lucrărilor inter
pretate de orchestrele m oderne au fost scrise de doar p a tru com pozitori
clasici (Bach, Beethoven, M ozart şi Ceaikovski). Bach, bunăoară, a fost
a tâ t de prolific, în cât a r fi nevoie de zeci de an i de m uncă d o ar p e n tru
a copia de m ână p a rtitu rile sale, d a r în m od c u re n t su n t in te rp re ta te
d o ar câteva lu cră ri din creaţia sa prodigioasă. Acelaşi lu cru este vala
b il şi în cazul celorlalţi tre i m em bri ai acestu i g ru p h ip e rd o m in a n t
de com pozitori: astăzi se m ai c ân tă d o a r u n pro cen t redus d in m unca
lor. P rin u rm a re, lum ea cunoaşte şi iubeşte u n eşan tio n m inuscul d in
lucrările muzicale com puse de un n u m ă r in fim de com pozitori clasici.
Acest principiu este cunoscut ca „Legea lui Price“, după Derek J. de
Solla Price13, cercetătorul care a descoperit în 1963 felul în care acest
principiu poate fi aplicat în ştiinţe. Legea lui Price poate fi m odelată
folosind u n grafic cu o form ă aproxim ativă de „ L“, un d e pe axa verticală
®
celui m a i bun m ascul, femelele a u delegat m unca aceasta so rtă rii m ate
m atice, m ecanice, a ierarhiei d o m in ării. Îi lasă pe m asculi să se bată
şi îşi pescuiesc ibovnicii d in vârful ierarhiei. Ceva sim ilar se întâm plă
cu p re ţu rile a cţiu n ilo r pe piaţă , unde valoarea oricărei com panii este
determ inată de dinam ica d in cadrul com petiţiei între toate companiile.
Femelele devin interesate de îm perechere când se liniştesc şi sunt
pregătite să ren u n ţe la carapace, să năpârlească. Încep să dea târcoale
b ârlo g u lu i hom aru lu i d o m in a n t şi în cearcă să-l seducă cu je tu r i de
se cre ţii îm bietoare şi m iro su ri afrodiziace. A gresivitatea i-a asigurat
succesul, aşa că este foarte probabil să reacţioneze, şi acum , irita t, la
fel de dom inator. În plus, e m are, sănătos şi putern ic. E destul de difi
cil să-i în d rep ţi atenţia dinspre luptă spre îm perechere. (Totuşi, atunci
când este fermecat cum trebuie, hom arul mascul îşi va schim ba compor
tam e n tu l faţă de femele. Avem aici echivalentul d in lum ea h om arilor
p e n tru Cincizeci de umbre ale lui Gray, cartea cu cele m ai rapide vânzări
d in toate tim p u rile — şi aici ne referim la sc en a riu l ro m a n tic a rh e ti
pal al Frum oasei şi Bestiei. Este u n tip a r com portam ental rep rezen tat
p e rm a n e n t în fanteziile litera re cu c o n ţin u t sexual explicit; p e n tru
fem ei, este u n scenariu la fel de p o p u lar cum s u n t im aginile cu femei
dezgolite care-i aţâţă pe bărbaţi.)
Trebuie să rem arcăm , cu toate acestea, că forţa fizică nu poate asi
g u ra de u n a singură o bază solidă p e n tru o dom inare îndelungată, aşa
cum s-a străd u it să dem onsfreze prim atologul olandez Frans de Waal15.
în grupurile de cim panzei stu d iaţi de el, m asculii care aveau succes pe
term en lung dem onstrau că-şi s u s ţin atractivitatea fizică şi cu alte abi
lită ţi m ai sofisticate. î n definitiv, şi cel m ai b ru ta l despot cim panzeu
poate fi doborât de doi adversari, fiecare având tre i sferturi d in răutatea
lui. P rin urm a re, în v ârfu l ierarhiei rezistă cei care reuşesc să creeze
coaliţii cu sem enii lo r de sta tu t inferior, cei care s u n t a te n ţi cu fem e
lele şi cu p u ii gru p u lu i. Stratagem a p o litică a s ă ru tă rii copiilor este,
la p ro p riu , veche de m ilio an e de ani. Însă h o m arii su n t încă prim itivi,
p rin com paraţie cu cim panzeii, aşa că se m ulţum esc cu elem entele de
bază din scenariul „Frum oasa şi Bestia“.
Odată ce Bestia este cucerită, femela victorioasă se va dezgoli, renun
ţâ n d la carapace şi devenind periculos de m oale şi v u ln erab ilă, deci
p reg ă tită de îm perechere. M asculul, tra n sfo rm a t acum în tr-u n iubit
g riju liu , va depozita la m om entul o p o rtu n o c a n titate de sperm ă în
®
NATURA NATURII
Un tru ism al biologiei spune că evoluţia este conservatoare. Ceva evolu
ează ducând m ai departe lucru ri deja produse de n a tu ră . Se pot adăuga
caracteristici noi, altele vechi pot su feri m odificări, d ar m ajoritatea
lu c ru rilo r ră m â n la fel. Acesta este m otivul p e n tru care aripile lilia
cului, degetele m â in ii um ane şi aripioarele d e lfin ilo r seam ănă atât
de izbitor în form a scheletului. C onţin c h ia r şi acelaşi n u m ă r de oase.
Evoluţia a p u s de m ult fu n d aţia fiziologiei de bază.
Evoluţia lucrează, în m are m ăsură, p rin variaţie şi selecţie naturală.
V ariaţia apare din m ai m ulte m otive, incluzând aici am estecul genelor
(ca să ne exprim ăm simplu) şi m utaţia aleatorie. Acestea su n t raţiunile
® !!!!!»
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON
şi cium ă neag ră. Desigur, despre aceste „frum useţi" ale n a tu rii n u ne
creăm fantezii, deşi s u n t la fel de reale, precum aspectele edenice ale
n a tu rii. Iar existenţa acestor lu cru ri n e d eterm in ă, desigur, să încer
căm să m odificăm m ediul, să ne protejăm copiii, să construim oraşe şi
sistem e de tra n sp o rt, să producem h ra n ă şi să generăm energie. Dacă
m am a n a tu ră nu a r fi a tâ t de ho tărâ tă să ne distrugă, a r fi m ai u şo r să
tră im p u r şi sim plu în arm onie cu legile sale.
Ajungem acum la cel de-al treilea concept eronat: cel potrivit căruia
n a tu ra este ceva strict delim itat de constructele culturale ce-au a p ăru t în
cadrul ei. O rdinea d in cadrul haosului şi ordinii Fiinţei este cu atât m ai
„naturală" cu cât e m ai îndelungată. Deoarece „natura" este „agentul de
selectare" şi deoarece cu cât o tră să tu ră este m ai longevivă, cu a tâ t ea va
fi avut m ai m ult tim p p e n tru a fi selectată — deci p e n tru a m odela viaţa.
Nu contează dacă această tră să tu ră este fizică, biologică, socială sau cul
tu rală. Tot ce contează, din perspectivă d arw inistă, sunt conservarea şi
ierarhia dom inării — indiferent cât de socială sau culturală a r putea să
pară aceasta, ea există de vreo jum ătate de m iliard de ani. Este perm a
n entă. Este reală. Ierarhia dom inării n u este produsul capitalismului. Nu
este produsul complexului industrial-m ilitar. Nu este produsul p a triar
hatului — acel artefact cultural înlăturabil, maleabil şi arbitrar. Nu este,
în sensul cel m ai profund, nici măcar u n produs al speciei um ane. Este,
de fapt, u n aspect aproape etern al m ediului şi m are p a rte d in ceea ce
se atribuie m anifestărilor sale m ai efemere este o consecinţă a existen
ţei sale neschim bate. Noi (acel noi p rin care regele face referire la sine;
acel noi care există încă de la începuturile vieţii) trăim de foarte, foarte
m u lt tim p în această ierarh ie a dom inării. Ne luptăm p e n tru sta tu t încă
dinainte de-a avea piele, m âini, plăm âni sau oase. Puţine lucruri sunt mai
naturale decât cultura. Ierarhiile dom inării sunt mai vechi decât copacii.
A şadar, zona cerebrală responsabilă cu u rm ă rire a propriei poziţii
în ierarhia dom inării este excepţional de veche şi de im portantă 17 Este
u n sistem superior de control ce m odelează percepţiile, valorile, emo
ţiile, gândurile şi acţiunile noastre. Este u n factor de in flu e n ţă m ajor
ce afectează toate aspectele Fiinţei, deopotrivă conştiente sau inconşti
ente. Acesta este m otivul p e n tru care sem ănăm atât de m ult cu hom arii
în în frângerile noastre. Ne cad um erii. Privim în p ăm ânt. Ne sim ţim
am eninţaţi, suferim , suntem anxioşi şi slabi. Dacă lucrurile nu se îm bu
nătăţesc, ajungem la depresie cronică. În aceste condiţii, nu m ai putem
®
11ocictăţii p rie ten ii sunt p u ţin i. P rin urm are, vei sacrifica m ereu ceea ce
AI fi putut altfel să depozitezi p e n tru viitor, consum ând resursele pen-
l ru a fi m ereu alert şi gata de a trece la acţiune (m ânat de panică). Când
nu ştii ce să faci, eşti p re g ă tit să faci orice şi totul, în caz că e nevoie de
acţiune. E şti la volan, cu m o to ru l p o rn it şi cu pedalele apăsate p ân ă
la podea. Când starea asta se prelungeşte, to tu l se n ă ru ie şte . Contorul
străvechi îţi va lăsa fără energie chiar şi sistem ul im u n itar, cheltuind
acum, în criza d in prezent, resursele rezervate v iitorului. Vei deveni
Impulsiv20 şi te vei arunca cu capul în ain te, de pildă, în orice o p o rtu
n itate rom antică pe term en sc u rt sau c ă tre orice posibilitate de-a sim ţi
plăcere, oricât de indecentă, de dizgraţioasă sau de ilegală a fi. Vei fi
expus la a avea o viaţă sau m oarte nechibzuită, căci vei căuta doar acele
rare o p o rtu n ită ţi de tră ire a plăcerii. Solicitările fiziologice specifice
stării de alertă te vor consum a în toate sensurile21^
Dacă te b u cu ri de u n s ta tu t ridicat, pe de altă p arte, m ecanism ele
calme, prereptiliene, ale contorului vor presupune că n işa în care tră
ieşti este sigură, creativă şi bine p ro te jată şi că te b u c u ri de sp rijin
social. Acesta va considera că şansele să te vatăm e ceva su n t reduse şi că
pot fi neglijate fără niciun risc. Schim barea poate fi o op o rtu n itate, nu
un dezastru. Serotonină va fi din belşug. Asta te face încrezător şi calm,
îţi asigură o p o stu ră sem eaţă şi reduce starea perm an en tă de alertă. Şi
p en tru că poziţia ta e sigură, viito ru l tău are m ari şanse să arate bine.
M erită să gândeşti lucrurile pe term en lung şi să-ţi faci p lan u ri p e n tru
o m ai bu n ă zi de m âine. Nu te crispezi d in reflex în faţa tu tu ro r nim i
curilo r care vin în calea ta, deoarece te p o ţi aştepta, realist, la lu cru ri
pozitive. Eşti capabil să am âni gratificarea, fără a o reporta la nesfârşit.
îţi perm iţi să fii u n cetăţean de încredere şi grijuliu.
DEFECŢIUNEA
i
rare-i ocupă m in tea de când a tre c u t p rin ex p e rien ţa n ep lăcu tă, ies
|l mai m ult la su p rafaţă. Acestea provoacă a n x ietate. Creşte p ulsul.
Femeia începe să re sp ire su p e rfic ial, în ritm a le rt. Sim te că in im a
A luat-o la goană şi se în tre a b ă dacă n u cum va u rm e a z ă u n in fa rct.
Gândul acesta generează şi m ai m ultă anxietate. Respiră şi m ai super
ficial, sp o rin d nivelul de bioxid de carbon d in sânge. Frica suplim en
t .1ră accelerează şi m ai ta re ritm u l cardiac. Ea sim te asta, ia r bătăile
Inim ii cresc d in nou.
Hopa! Avem din nou o buclă de feedback pozitiv. C urând, anxieta
tea se tra n sfo rm ă în panică, stare reglată de alte sistem e cerebrale, de
cele care răsp u n d la cele m ai periculoase a m e n in ţă ri, atu n ci când se
acum ulează p rea m ultă fric ă. Copleşită de sim ptom ele ei, fem eia fuge
l.1 U rgenţă, unde, după o aşteptare anxioasă, îi este verificată funcţi
onarea cardiacă. Nu e nim ic în neregulă. D ar ea n u se poate lin işti în
ii rm a controlului m edical.
P entru a transform a această ex p erienţă neplăcută în agorafobie e
nevoie de încă o buclă de feedback pozitiv. U rm ătoarea dată când va
dori să m eargă la c u m p ă ră tu ri, pre-agorafobica va deveni anxioasă,
am intindu-şi ce s-a întâm plat u ltim a d ată. Va m erge, to tu şi. Pe d ru m
tşi va sim ţi in im a b ă tâ n d cu p utere. A sta va declanşa u n nou ciclu de
anxietate şi îngrijorare. P e n tru a evita m om entul de panică, va h o tă rî
să evite stre su l m ag a z in e lo r şi să rev in ă acasă. D o a r că acum siste
mele cerebrale ale a n x ietăţii iau no tă de faptul că fem eia a fugit de la
cum părături, de unde vor trage concluzia că această călătorie este cu
adevărat periculoasă. Aceste sisteme su n t foarte pragm atice. Ele pre
supun că orice lucru de care fugi este neapărat periculos. Dovadă a r fi
însăşi fuga, desigur.
De-acum m ersul la m all este etichetat ca „prea periculos" (sau agora-
fobica în devenire s-a etichetat pe sine ca „prea fragilă p e n tru a merge
la cum părături"). Poate că, în p u n ctu l acesta, lucrurile nu au ajuns încă
atât de departe încât să-i creeze problem e. M ai există şi alte locuri în
care poate să-şi facă cu m p ărătu rile. D ar iată că u rm ă to ru l superm ar
ket seam ănă suficient cu fo stu l m all în cât să declanşeze u n răsp u n s
sim ilar. Femeia abandonează şi această in iţiativ ă, ia r n o u l superm ar
ket in tră de-acum în aceeaşi categorie. Apoi va încerca să m eargă la
m agazinul d in colţ. M ai departe, îi va fi la fel de greu şi cu autobuzele,
taxiurile şi m etroul. Apoi cu toate. Agorafobica va ajunge să se team ă
® - - 1 12 R eguli de viaţa
JORDAN B. PETERSON
prim ele faze ale ciclului opresiunii şi o spui răspicat (ceea ce înseam nă
că îţi exprim i clar refuzul şi eşti asertiv), atunci obiectivul opresoru
lui — acela de a asu p ri - va fi lim itat. Forţele tira n ie i nu p o t fi oprite
atunci când există un spaţiu în care ele să se extindă. Cei care îşi inhibă
reacţiile teritoriale autoprotective su n t expuşi m anipulării la fel de mult
p recu m cei care c h ia r n u p o t să-şi apere d re p tu rile din p ric in a unei
incapacităţi fundam entale sau a u n u i dezechilibru autentic de putere.
Oam enii naivi şi inofensivi îşi ghidează în general percepţiile şi acţi
unile după câteva principii simple: oam enii su n t buni; nim eni nu vrea
cu adevărat să facă rău altcuiva; am eninţarea (şi categoric uzul) forţei,
fie ea fizică sau de altă n a tu ră , este greşită. Aceste p rin cip ii se prăbu
şesc — sau mai rău — în prezenţa indivizilor cu adevărat rău-voitori2^
Mai rău înseam nă că aceste convingeri naive pot deveni o invitaţie la
abuz, deoarece indivizii care caută să rănească s-au specializat în „vâna-
rea“ oam enilor care gândesc exact aceste lucruri. În asem enea condiţii,
principiile pacifiste trebuie regândite şi nuanţate. În practica m ea cli
nică, le îndrept adesea atenţia clienţilor care cred că oam enii b u n i nu se
înfurie niciodată către realitatea dezolantă a propriilor lo r resentim ente.
N im ănui nu-i place să fie tra ta t rău, dar oam enii suportă adesea prea
m ultă vrem e astfel de com portam ente. Eu îi ajut să-şi perceapă resen
tim entele, m ai în tâ i ca pe o form ă de fu rie , apoi ca pe u n in d ic iu că
ceva trebuie spus sau ch iar făcut (nu în u ltim ul râ n d deoarece aşa cere
onestitatea). Apoi îi ajut să vadă o asem enea acţiu n e ca p a rte d in fo rţa
ce ţin e tira n ia la d istan ţă — la nivel social, d a r şi individuals M ulte sis
teme birocratice conţin în stru c tu ra lo r u n au to ritarism m eschin, care
generează reguli şi proceduri inutile doar p e n tru a exprim a şi conso
lida puterea. Astfel de b iro c raţi generează c u re n ţi subterani p u tern ici
de resentim ent în ju ru l lor, ia r exprim area acestor sentim ente a r putea
lim ita m anifestarea p u terii lor patologice. Astfel, voinţa individului de
a se ap ă ra pe sin e contribuie la protejarea fu tu ro r faţă de posibilităţile
de corupere a societăţii.
A tunci când o perso an ă naivă descoperă capacitatea de a se în fu ria
pe care o d eţine, adesea este şocată, u n e o ri c h ia r foarte p u tern ic. Un
exem plu profund îl oferă susceptibilitatea soldaţilor p ro asp ăt în reg i
m en ta ţi de a dezvolta o tu lb u ra re de stres p o sttra u m a tic , care s u r
vine adesea din cauza a ceva ce ştiu că au făcut, şi n u p e n tru că li s-ar
fi în tâm p lat ceva d in exterior. Contextul dificil al câm pului de luptă
®
veche, nu m ită „iahvistă", găsim altă isto risire despre originile lum ii,
un d e a p a r Adam şi Eva (şi unde detaliile creaţiei d iferă în tr u câtva),
d a r şi Cain şi Abel, Noe şi T urnul Babei. Aceasta e Facerea 2-11. P entru
a înţelege Facerea 1 (sursa sacerdotală), cu in sisten ţa sa asupra Cuvân
tu lu i ca forţă creatoare fundam entală, este necesar ca m ai în tâ i să reve
dem câteva d in tre asum pţiile despre lum e ale anticilor (considerabil
diferite, la nivel conceptual, d a r şi ca in te n ţie , de axiom ele ştiin ţe i,
care su n t destul de recente d in pu n ct de vedere istoric).
A devărurile ştiinţifice au fost explicate clar în u rm ă cu m ai p u ţin
de cinci secole, în lucrările u n o r Francis Bacon, Rene Descartes şi Isaac
N ew ton. Orice viziune despre lum e ar fi avut predecesorii n o ştri până
atunci, ea nu a fost filtrată p rin lentila ştiin ţe i (la fel cum observarea
lu nii şi stelelor nu a fost ajutată de lentilele telescopului). Azi, suntem
atât de ştiinţifici — şi atât de ho tărâţi în m aterialism ul n o stru —, încât
e foarte dificil să înţelegem fie şi ideea că pot exista şi că există şi alte
v iziu n i despre lum e. Cei ce au tr ă it în tim p u ri în d e p ă rta te , aflate la
o rig in ile civilizaţiei n o astre, erau m ult m ai p reocupaţi de acţiu n ile
necesare p en tru supravieţuire (şi de o in terp retare a lum ii în tr-o m ani
eră adecvată acestui scop) şi m ult prea p u ţin interesaţi de n o ţiu n e a de
adevăr obiectiv.
În a in te de zo rii ş tiin ţe i m oderne, rea lita te a era v ăzu tă d e stu l de
diferit. F iinţa era înţeleasă ca o scenă a a cţiu n ii, n u ca u n depozit de
obiecte3^ L ucrurile erau înţelese într-o cheie m u lt m ai narativ ă, m ult
m ai dram atică. Povestea sau d ram a era tră ită la nivelul u n e i ex p eri
enţe subiective care se deru la în c o n ştiin ţa fiecărei persoane vii. Ceva
sim ila r cu poveştile d espre viaţa n o a stră şi despre sensul acesteia pe
care n i le spunem u n ii alto ra; ceva s im ila r cu întâm p lările descrise de
ro m an cierii ce reuşesc să su rp rin d ă ex isten ţa în scrierile lor. Expe
rie n ţă subiectivă — şi includem aici atât lu cru rile fam iliare, cum a r
fi copacii şi n o rii, a c ă ro r existenţă este em inam ente obiectivă, cât şi
(ceea ce este şi m ai im portant) em oţiile n o astre, visele şi foamea, setea
şi durerea. D in perspectivă arh aică, dram atică, aceste lu c ru ri tră ite la
nivel personal rep rezin tă elem entele fundam entale ale vieţii om eneşti
şi n u pot fi reduse la u n nivel obiectiv şi detaşat — nici m ăcar de către
m intea m odernă, reducţionistă şi m aterialistă. Să ne gândim , de pildă,
la d u rere — la durerea obiectivă. Este ceva a tâ t de real, că n u poate fi
contestată p rin niciun argum ent. Toţi oam enii exprim ă în m od autentic
@
confuziei şi disperării. Acelaşi lucru se întâm plă când com pania p entru
care lucrezi începe să eşueze şi îţi este periclitat locul de m uncă. Când
eşti la zi cu taxele, te afli în ordine. Când îţi vine au d itu l pe cap, eşti
tn haos. Cei m ai m ulţi oam eni a r prefera să fie je fu iţi decât să treacă
printr-un audit. P ână la căderea T urnurilor Gemene a fost ordine. După,
Afost haos. Şi l-a sim ţit to ată lum ea. P ână şi aerul a devenit u n lucru
nesigur. Ce anum e s-a p ră b u şit atunci? Întrebarea e g reşit p u să. Ar
trebui s-o form ulăm aşa: ce anum e a răm as în picioare? Asta a contat,
de fapt.
O rdinea există atunci când gheaţa pe care patinezi este solidă. Dar
când se rupe gheaţa şi aluneci în apă, atu n ci e haos. O rdinea este comi
t ;itul hobbiţilor lui Tolkien: u n loc paşnic, productiv şi sigur, chiar şi
pentru cei naivi. H aosul este regatul subteran al gnom ilor, u z u rp a t de
Smaug, şarpele ahtiat după comori. Haosul este fundul adânc al oceanu
lui unde a călătorit Pinocchio ca să-l salveze pe ta tă l său de m on stru l
m arin, de balena-dragon ce scuipă flăcări. Călătoria în în tu n eric şi sal
varea reprezintă provocarea cea m ai dificilă p e n tru o m ario n etă care
vrea să fie reală, care vrea să se elibereze de ten taţiile am ăgirii, acţiu
nii pripite, v ictim izării, plăcerilor de m om ent şi subjugării totalitare;
care vrea să-şi revendice locul ca F iin ţă autentică în lum e.
O rdinea este stab ilitatea m ariaju lu i tă u . Se sp rijin ă pe tra d iţiile
trecutului şi pe a şte p tările tale — este în ră d ă cin a tă , adesea invizibil,
în aceleaşi tra d iţii. Haosul este stabilitatea care se n ă ru ie sub privirile
tale atunci când descoperi infidelitatea p arte n eru lu i tău. H aosul este
experienţa dansului neancorat şi fără sp rijin în spaţiu, im ediat după
prăbuşirea obiceiurilor şi trad iţiilor.
O rdinea este locul şi tim pul în care axiom ele adesea invizibile după
care îţi conduci viaţa îţi organizează experienţa şi acţiunile, astfel încât
ceea ce trebuie să se întâm ple chiar se întâm plă. H aosul este locul nou
şi tim pul nou care apar când loveşte brusc tragedia, când răutatea îşi
arată chipul paralizan t, poate c h ia r în intim itatea p ro p riu lu i căm in.
Când îţi faci u n p lan , oricând se poate în tâm p la ceva n e a şte p ta t sau
nedorit, indiferent de fam iliaritatea circum stanţelor. Când se întâm plă
aşa ceva, terito riu l se m odifică. Nu vă lăsaţi induşi în eroare: spaţiul,
sp aţiul ap arent, s-ar putea să fie acelaşi. D ar noi tră im şi în tim p, nu
doar în spaţiu. P rin u rm a re, c h ia r şi cele m ai vechi şi fam iliare locuri
deţin o capacitate de n e şte rs de a n e su rp rin d e . Să p resu p u n em că vă
12 R eguli de viata
® k P JORDAN I. PETERSON
HAOS ŞI
FEMELA ŞI MASCULUL
H aosul şi ordinea su n t două d in tre elem entele fundam entale ale expe
rie n ţe i tr ă ite — două d in tre subdiviziunile de bază ale Fiinţei înseşi.
D ar n u su n t nici lu cru ri, nici obiecte, deci n u pot fi percepute ca atare.
Lucrurile şi obiectele fac p a rte d in lum ea obiectivă. Sunt in an im ate,
lipsite de spirit. Sunt m oarte. Ceea ce nu p u tem spune şi despre haos şi
ordine. Acestea s u n t percepute, tră ite şi înţelese (atât cât p o t fi to tu şi
înţelese) ca n işte p e rso n a lităţi — u n adevăr la fel de valabil şi p e n tru
oam enii m oderni, şi p e n tru străm oşii lor. D oar că m o d ern ii nu-şi m ai
dau seam a de asta.
O rdinea şi h aosul nu su n t înţelese m ai în tâ i obiectiv (ca lu cru ri sau
obiecte) şi apoi personificate. Aceasta s-ar întâm pla în situaţia în care
am percepe mai intâi realitatea obiectivă şi abia apoi in te n ţia şi scopul
im plicite. D oar că, în ciuda id eilo r n o a stre preconcepute, p e rcep ţia
n u funcţionează aşa. Percepţia lu cru rilo r ca in stru m e n te , de pildă, se
produce în ain te sau sim ultan cu percepţia lucru rilo r ca obiecte. Înţele
gem ce su n t lucrurile şi, totodată, dacă nu ch iar m ai repede, înţelegem
11cmnificaţia loi-13. Percepţia lu cru rilo r ca e n tită ţi cu personalitate se
produce în a in te a percep erii lu c ru rilo r ca sim ple lu cru ri. Acesta este
un adevăr valabil cu atât m ai m ult în cazul a cţiu n ilo r celorlalţi 34, ale
celor în viaţă, însă noi percepem şi lum ea nevie „obiectivă" ca fiind an i
mată, încărcată cu sens şi intenţie. Responsabil de acest fenom en este
ceea ce psihologii num esc „detectorul hiperactiv al p u terii de acţiune",
detector ce există în n o i35^ Noi am evoluat, de-a lungul m ileniilor, în
circum stanţe p red o m in an t sociale. Ceea ce în seam n ă că cele m ai sem
nificative elem ente ale m ediului n o stru de origine su n t personalităţile,
nu lucrurile, obiectele sau situaţiile.
Am evoluat şi am învăţat să percepem p ersonalităţile din preajm a
noastră, care se m anifestau într-o form ă previzibilă şi în configura
ţii ierarhice tipice, indiferent de in te n ţii şi scopuri. Îm p ă rţire a d in tre
masculi şi femele există, de exemplu, de u n m iliard de ani. O perioadă
foarte m are de tim p. D iviziunea vieţii în tre cele două sexe a avut loc
Înainte de evoluţia anim alelor multicelulare. Apariţia m am iferelor care
Îşi îngrijesc perioade îndelungate puii,. a avut loc cu circa 2 0 0 de m ili
oane de an i în urm ă. De atunci există deci categoriile de „părinte" şi
,,copil“. S unt anterioare apariţiei păsărilor. Anterioare creşterii florilor.
Nu e u n m iliard de ani, dar este to tu şi o perioadă foarte lungă de tim p.
Suficient de lungă încât m asculinul şi fem ininul, p ă rin tele şi copilul
să funcţioneze ca elem ente vitale şi fundam entale ale m ediului la care
ne-am adaptat. Aceasta înseam nă că p e n tru noi m asculinul şi fem ini
nul, p ă rin te le şi copilul su n t n işte categorii n a tu ra le adânc în tip ărite
în stru ctu rile no astre perceptive, em oţionale şi m otivaţionale.
C reierul n o stru este profund social. Viaţa, reproducerea şi evoluţia
n oastră au depins cru cial de alte c re a tu ri (de ceilalţi oam eni, în spe
cial). Aceste alte c re a tu ri au rep rezen tat la pro p riu h a b ita tu l n o s tru —
mediul nostru natural. Din perspectivă darw inistă, n a tu ra — realitatea
însăşi, m ediul însuşi — este agentul selecţiei. Nu ex istă defin iţie m ai
fundam entală de-atât p e n tru m ediu. M ediul n u este m aterie in e rtă .
Realitatea în săşi este alcătuită d in lucrurile cu care am lu p ta t î n cursa
p e n tru su p rav ieţu ire şi reproducere. Şi m are p a rte d in tre lu cru rile
acestea s u n t celelalte fiinţe, opiniile lo r despre noi şi com unităţile lor.
Aceasta este realitatea.
® P 12 R eguli de viata
JORDAN 8. PETERSON
* Este foarte important să remarcăm că cele cinci părţi care compun taijitu (la care
ne-am referit în Capitolul 1 şi care este sursa simbolului mai simplu yin-yang)
exp^mă originile cosmosului ca izvorâre din nediferenţierea absolută, urmată
de divizarea în yin şi yang (haos/ordine, feminin/masculin), iar apoi în cele
cinci elemente (lemn, foc, pământ, metal şi apă) şi în fine în „cele zece mii de
luc^ruri". Steaua lui David (haos/ordine, fem ^în/m as^uin) deschide calea în
aceeaşi manieră celor patru elemente de bază: foc, aer, apă şi pământ (din care
sunt cons^uite toate celelalte lupani). Şi hinduşii folosesc o hexagramă similară.
Triunghiul cu v^ârful în jos o simbolizează pe Shakti, femininul; triunghiul cu
v^ral în sus îl simbolizează pe Shiva, masc^înul. In sanscrită, cele două compo
nente sunt cunoscute ca om şi hrim. Acestea sunt tot atâtea exemple remarcabile
de paralelisme conceptuale.
®
GRĂDINA PARADISULUI
Să ne am in tim ce discutam m a i devrem e, anum e că poveştile G enezei
su n t u n am algam de m ai m ulte surse. După povestea m ai n ouă, cea
„sacerdotală" (Facerea 1) şi care istoriseşte ivirea ordinii d in haos, apare
a doua poveste, va ria n ta „iahvistă", m ai veche, care începe practic cu
Facerea 2. Povestea iahvistă, care foloseşte num ele lu i YHW H sau Iahve
p e n tru a-L n u m i pe D um nezeu, conţine povestea lui A dam şi a Evei,
îm p reu n ă cu o explicaţie m ult m ai am plă a evenim entelor !lin ziua a
şasea, care în povestea a n te rio a ră, „sacerdotală", erau d o ar sugerate.
@
* Sau, în alte variante, a divizat individul androgin originar în două părţi, una
masculină şi alta feminină. Potrivit acestei logici narative, Cristos, „cel de-al doi
lea Adam“, este tot Omul originar, anterior diviziunii sexuale. Sensul simbolic
al acestui detaliu ar tiebul să le fie clar celor care au i^mărit argumentaţia până
acum.
1 2 R eguli de viată
JORDAN D. PETERSON
MAIMUŢA GOALĂ
i
Fiul m eu a început să-şi dea seam a că e gol în ain te de-a îm p lin i tre i
ani. Voia să se îm brace. Închidea ferm uşa când in tra la baie. Nu apărea
dezbrăcat în public. Nu văd cum a r fi p u tu t fi o influenţă a educaţiei. A
fost p ro p ria lui descoperire, p ropria co n ştien tizare, p ro p ria decizie.
Mie m i s-a p ă ru t ceva înnăscut.
Ce înseam nă să te ştii gol - sau, poate c h ia r m ai rău , să vezi că nu
doar tu , d a r şi p a rte n e ru l s u n te ţi dezbrăcaţi? Înseam nă tot felul de
lu cru ri extraordinare - exprim ate m ai degrabă în reg istru l grotescu
lui, ca de pildă în pictura renascentistului H ans B aldung Grien, a cărui
lucrare a in sp irat ilu stra ţia cu care debutează capitolul de faţă. Gol
înseam nă vulnerabil şi u şo r de vătăm at. Gol înseam nă că frum useţea
ta şi sănătatea ta p o t fi evaluate de oricine. Gol înseam nă neprotejat şi
n e în a rm a t în ju n g la n a tu rii şi a oam enilor. De asta s-au ru şin a t Adam
şi Eva im ediat ce au deschis ochii. Puteau să vadă - şi s-au văzut m ai
în tâ i pe ei. Şi-au văzut defectele. V ulnerabilitatea le-a fost expusă. Spre
deosebire de alte m am ifere, ale c ă ro r abdomene delicate su n t protejate
de a rm u ra spatelui a rc u it, ei erau c re a tu ri verticale şi a ră ta u lum ii
cele m ai vulnerabile p ă rţi ale corp u lu i lor. Şi ce e m ai ră u abia acum
u rm ează. Adam şi Eva şi-au făcut im ediat acoperăm inte d in fru n z e de
sm ochin, p e n tru a-şi ocroti corpurile fragile - şi p e n tru a-şi proteja
orgoliul. După care au fu g it şi s-au ascuns. Acum înţelegeau că erau
prea vulnerabili p e n tru a sta în faţa D om nului.
Dacă n u re u şiţi să vă identificaţi cu acest sen tim en t, în seam n ă că
refu zaţi să gândiţi. Frum useţea face u râ tu l să se ru şin eze. F orţa face
1 2 R eguli de viaţa
JORDAN 8. PETERSON
sine (să se ruşineze) şi să aibă resentim ente. Apoi p rim ul bărbat a dat
vina pe prim a femeie. După care p rim ul bărbat a dat vina şi pe D um ne
zeu. Exact aşa cum s-au sim ţit de-a lungul istoriei toţi b ărb aţii respinşi.
M ai în tâ i, aflat faţă în faţă cu obiectul p o ten ţia l al iu b irii sale, dacă
ea îi denigrează p o ten ţialu l reproductiv, bărb atu l se va sim ţi m ăru n t.
Apoi îl blestem ă pe D um nezeu p e n tru că a făcut-o atât de crudă pe ea
şi atât de inutil pe el (dacă o fi având v reu n sens existenţa lui), d a r şi
p e n tru că F iinţa lui este atât de im perfectă. Apoi are g ân d u ri de ră z
b u nare. Cât de jaln ic (şi cât de firesc, totuşi)! M ăcar fem eia a p u tu t da
vina pe şarpe, cel care m ai tâ rz iu s-a dovedit a fi Satana însuşi (oricât
de neverosim il pare). Pe Eva o putem înţelege şi putem em patiza cu ea.
A fost tra să pe sfoară de u n m aestru. D ar Adam? Lui nu i-a tra s nim eni
cuvintele cu cleştele d in gură.
D in păcate, p a rte a p ro astă a lu c ru rilo r nu se încheie aici — nici
p e n tru Om, nici p e n tru F iară. M ai în tâi, D um nezeu îl blestem ă pe
şarpe să-şi piardă picioarele şi să se târască veşnic pe faţa păm ântului,
m ereu în pericol de a fi strivit de oam enii furioşi. în al doilea rân d , o
a n u n ţă pe femeie că de-acum va tre b u i să nască în m ari ch in u ri şi că
va fi atrasă de u n bărb at nedem n, un eo ri ran ch iu n o s, care-i va im pune
p e n tru totdeauna destinul biologic. Ce să însem ne asta? Poate că p u r
şi sim plu D um nezeu este u n tir a n p a tria rh a l, aşa cum in sistă in ter
p retă rile colorate politic. Eu cred că este d o ar o p u ră descriere a unei
realităţi. Şi nim ic m ai m ult. Iată de ce: pe m ăsură ce fiinţele um ane au
evoluat, creierul care a în le sn it co n ştiin ţa de sine s-a dezvoltat vertigi
nos. Aşa a început o cursă a în a rm ă rii evoluţioniste în tre capul copiilor
şi pelvisul fem eii56. Aceasta şi-a lărg it cu graţie şoldurile, aproape până
în p unctul în care alergatul a devenit im posibil. Bebeluşul, pe de altă
p arte, şi-a perm is să vină pe lum e cu aproape u n a n m ai devrem e, în
com paraţie cu alte m am ifere de dim en siu n ea lui, dezvoltând u n cap
extrem de m aleabil57. O ajustare d u rero asă p e n tru am ândoi, atunci ca
şi acum . în prim ul an de viaţă, p ru n c u l n e a ju to ra t este aproape com
plet dependent de m am ă. Capacitatea de program are a creierului său
înseam nă că el va tre b u i educat până la optsprezece ani (sau treizeci)
în ain te de a fi îm pins afară din cuib. Ca să nu m ai vorbim despre dure
rile facerii şi riscul de m oarte la naştere, a tâ t p e n tru m am ă, cât şi pen
tru făt. Toate acestea înseam nă că fem eile plătesc u n p reţ rid icat p en tru
sarcină şi creşterea copiilor, cel p u ţin în stadiile tim p u rii, şi că u n a
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETEISON
BINELE ŞI RÂUL
Odată ce ochii le-au fost deschişi, Adam şi Eva înţeleg nu doar faptul că
sunt goi şi că tru d a a devenit o necesitate. Ei ajung, în plus, să cunoască
Binele şi Răul (referitor la fru ct, şarpele spune: „D ar D um nezeu ştie
că în ziua în care veţi m ânca din el [din pom ul cunoaşterii], vi se vor
deschide ochii şi veţi fi ca D um nezeu, cunoscând binele şi rău l“). Ce
să însem ne asta? Ce-ar m ai fi răm as de explorat şi de p ricep u t odată
ce lu cru rile esenţiale au fost înţelese? D in context s-ar putea înţelege'
că este ceva legat de grădini, şerpi, nesupunere, fructe, sexualitate şi
goliciune. Un in d iciu p e n tru m ine a fost ultim u l detaliu — goliciunea.
D ar mi-a luat ani p â n ă să-mi dau seam a la ce se referă.
C âinii su n t p ră d ă to ri. La fel şi pisicile. Ucid şi m ăn â n c ă ceea ce
ucid. Şi acesta n u e deloc u n lucru sim patic. D ar noi le creştem , to tuşi,
ca anim ale de com panie, avem grijă de ele şi le d ăm m edicam ente când
su n t bolnave. De ce? Ele su n t anim ale de pradă, aceasta e n a tu ra lor.
Ele nu sunt responsabile de acest lucru. Sunt flăm ânde, nu su n t „rele“.
Nu stau pe gânduri, nu su n t creative şi, m ai presus de toate, nu au con
ştiin ţă de sine — toate acestea su n t nişte aspecte necesare cru z im ii
deliberate a oam enilor.
De ce anim alele nu au c on ştiin ţă de sine? Este sim plu. Spre deose
b ire de noi, p ră d ă to rii n u au percep ţia slăbiciunii lo r fundam entale,
a v u ln e ra b ilită ţii lo r pro fu n d e şi a c a ra c te ru lu i inev itab il al d u re rii
12 R e g u li de viată
JORDAN I . PETERSON
O SCÂNTEIE DE DIVINITATE.
în Facerea 1, Dum nezeu creează lumea p rin Cuvântul divin şi adevărat,
generând din h ao su l precosm ogonic o o rdine locuibilă, paradiziacă.
Apoi îi creează pe bărb at şi pe femeie după c hipul şi asem ăn area Sa,
garantându-le capacitatea de-a face la fel — de a crea ordine d in haos
şi de a continua m unca Lui. în fiecare etapă a creaţiei, inclusiv în cea
a fo rm ării p rim u lu i cuplu, D um nezeu a m editat la rezultatele m uncii
Sale, declarând că este Bună.
Juxtapunerea Facerii 1 cu Facerea 2 şi 3 (cele din u rm ă fiin d dedi
cate căderii om ului, în care se explică de ce soiul n o stru este atât de
lovit de tragedie şi atât de confuz din punct de vedere m oral), produce
o secvenţă narativă de o profunzim e ra ră . M orala d in Facerea 1 este că
F iinţa adusă la viaţă p r in cuvânt este B ună. Verdict ce se aplică şi omu
lui, înainte de ru p tu ra sa de D um nezeu. Această bunătate este curm ată
12 R eguli de viaţă
JORDAN D. PETERSON
• Eliot, T.S. (1971). ,,Little Gidding“, în Patru cvartete. Bucureşti: Univers (trad. de
Sorin Mărculescu), pp. 81-83. (N.red.)
1 2 R eguli de viata
JORDAN 8. PETERSON
ţin e lum ea dep arte de Iad, un d e resen tim en tu l şi u ra n o astră i-ar con
dam na pe to ţi pe vecie.
în zonele în care şi-a făcut apariţia creştinism ul acum două m ii de
an i, oam enii erau m u lt m ai b a rb a ri decât su n t astăzi. Conflictul era
generalizat. Sacrificiul um an, inclusiv je rtfire a copiilor, era ceva des
în tâln it, c h ia r şi în societăţile avansate din p u n c t de vedere tehnologic,
cum era C artagina59^La Roma, sporturile din aren ă erau n işte compe
tiţii ale m o rţii, ia r vărsarea de sânge era ceva obişnuit. Probabilitatea
ca o persoană m odernă, care trăieşte în tr-o dem ocraţie funcţională, să
ucidă sau să fie ucisă este m ult m ai m ică azi com parativ cu cea din soci
etăţile a n terio are (sau d in p ă rţile dezorganizate şi anarhice ale lum ii
contem porane60). Pe atunci, prin cip ala problem ă m orală a societăţii
era controlul egoism ului im pulsiv şi violent şi al lăcom iei şi b ru ta lităţii
fără judecată. Oam eni cu tendinţe agresive există şi azi. D ar în prezent
ei ştiu că acest com portam ent este de neacceptat, aşa că ori încearcă
să-l controleze, ori întâm pină în g ră d iri sociale m ajore.
D ar a stă z i ex istă şi o a ltă problem ă, probabil m ai p u ţin prezentă în
trecutul n o stru b ru ta l. E u şo r să crezi că oam enii su n t, p rin n a tu ra lor,
aroganţi, egoişti şi preocupaţi în to td eau n a doar de ei. Cinism ul care
a îm p in s la nivel global această idee este foarte ră s p â n d it şi foarte la
m odă. D ar această caracterizare este inadecvată p e n tru m u lţi oam eni.
Cei m ai m ulţi se confruntă cu problem a opusă: stau sub o povară in to
lerabilă de au to d isp reţ, de u ră de sine, de ru şin e şi n esig u ran ţă. Ast
fel că, în loc să se um fle în pene de p ro p ria im p o rta n ţă, aceştia n u se
p reţuiesc deloc şi nici nu-şi acordă grija şi aten ţia de care au nevoie.
Se pare că oam enii cred adesea (cu privire la p ro p ria persoană) că nu
m erită cu adevărat să fie bine îngrijiţi. Sunt groaznic de conştienţi de
p ro p riile defecte şi inadecvări, reale şi exagerate, se ru şin e a z ă şi se
îndoiesc de p ro p ria valoare. Consideră că ceilalţi nu a r tre b u i să sufere
şi ajută eficient şi a ltruist la eliberarea lo r de suferinţă. Şi su n t la fel de
aten ţi şi cu anim alele lo r de companie — d a r nici pe departe nu su n t la
fel de grijulii cu ei înşişi.
Este adevărat că ideea sacrificiului de sine (care este o virtute) este
adânc în tip ă rită în c u ltu ra vestică (cel p u ţin în m ăsu ra în care Occi
den tu l a fost in flu e n ţa t de creştinism , religie bazată pe im itarea acelei
persoane care a făcut suprem ul sacrificiu de sine). De aceea credem că
cea m ai b u n ă fo rm u lare p e n tru R egula de A ur a r fi: „Sacrifică-te pe
®
O R ĂŞELU L COPILĂRIEI
O răşelul în care m i crescut eu fusese ridicat cu doar cincizeci de ani în
urm ă, în platoul nesfârşit al p reriilo r canadiene. Fairview, din statu l
A lberta, făcea pa rte dintr-o regiune de g ran iţă, lucru d em onstrat de
b a ru rile de cowboys d in zonă. M agazinul The H udson’s Bay Co., situat
pe Strada Principală, încă mai cum păra b lăn u ri de castor, de lup şi coiot
direct de la vânătorii locali. Trei m ii de oam eni locuiau acolo, la şase
su te de kilom etri d ista n ţă de cea m ai apropiată m etropolă. Nu existau
cablu tv, jo cu ri video sau in te rn et. Nu era deloc sim plu să te distrezi la
modul inocent în Fairview, cu atât m ai m ult în tim pul celor cinci luni
de iarnă, cu zilele lor consecutive de m inus patruzeci de grade şi nop
ţile şi m ai reci.
Când e a tâ t de frig, lum ea e u n loc diferit. Beţivii o raşu lu i îşi înche-
iau vieţile triste d estu l de tim p u riu . Leşinau în m orm ane de zăpadă
la tre i dim ineaţa şi nu se m ai ridicau de acolo. Când afară su n t m inus
p a tru z ec i de grade, n u p rea ieşi la plim bare. A erul a rid de d e şert îţi
strângea p lăm ân ii de la p rim a resp ira ţie . Gheaţa acoperea genele şi
se lipea de ele. P ă ru l lung, u d de la duş, în g h eţa bocnă şi apoi, după ce
se dezgheţa în tr-o cam eră m ai caldă, începea să se electrizeze şi să îi
bage în sperieţi pe ceilalţi. Copiii îşi puneau lim ba pe barele d in parcul
de joacă doar o singură şi ultim ă dată. Fum ul ieşit d in coşurile caselor
nu apuca să se înalţe. Învins de frig, plutea în jos, adunându-se în n o ri
ca de ceaţă peste aco p erişu rile şi c u rţile acoperite de zăpadă. Peste
12 R eguli de viată
JORDAN I. PETERSON
* Joc de cuvinte ce-ar putea fi echivalat cu o formulă de tipul: „Fii atent la drum!
Altfel, te fad scrum". în traducere literală: „Fli alert - lumea are nevoie de mai
mulţi Ierţi". Po^rnind de la cuvântul inventat „lert", eexpresia .,Be alert" se poate
citi ori ca .Fli vigilent", ori ca .Fii un Iert" (.,Bea Iert"). (N.t.)
1 2 R eguli de viată
JORDAN D. PETERSON
PUSTIUL ADOLESCENTEI
Când n u n e p lim b a m cu m a ş in ile p r in oraş sau p e la ţa ră , era m la câte
o p etrecere. Se g ă se a m ereu câ te u n tâ n ă r (sau c in e v a m a i b ă trâ n ş i
m a i d u b io s) să -şi d esch id ă casa p e n tr u p r ie te n i. L o c u in ţa resp ectiv ă
d ev en e a o casă tem p o ra ră p e n tr u to t felu l de p e tr e c ă r eţi, d in tr e care
m u lţi s o s e a u ga ta b e ţi sa u se tr o tila u im e d ia t cu m aj u n g e a u . P etrece
r ile se p u tea u în tâ m p la ş i sp o n ta n , p r ile ju ite de p leca rea d in ora ş a
p ă r in ţilo r n e b ă n u ito r i a i v r e u n u i a d o lescen t. A tu n ci, ocu p a n ţii auto
v eh ic u le lo r ş i ca m io n etelo r care străb ăteau n e în ceta t o ra şu l observau
lu m in ile a p rin se, d ar fără m a şin a fa m ilie i în faţa casei. A sta n u era de
b in e. L u cru rile p u teau să sca p e s e r io s de su b co n trol.
N u m i-a u p lă c u t p etrecerile ad olescen ţilor. N u am n o sta lg ii leg a te de
ele. La aceste c h e fu r i, lu m in ile erau aproape stin se. A ceasta p ă stra con
ştientizarea de sin e la u n n ivel scăzu t. V olum ul p rea tare al m u z ic ii făcea
co n v ersa ţia im p o sib ilă . Iar de vorb it, oricu m se vorbea p u ţin . Printre
cei p rezen ţi se g ă sea u m ereu şi câţiva d in tre p sih o p a ţii o raşu lu i. Toată
lum ea bea şi fum a exagerat de m ult. Atm osfera era încărcată de o senzaţie
m ohorâtă şi apăsătoare a lip sei u n u i sens în viaţă; n u se în tâm p la n im ic
n icio d a tă (dacă nu p u n e m la socoteală ep iso a d e ca acela în care u n coleg
tim id şi beat a în cep u t să flu tu re p rin faţa noastră puşca lu i încărcată, de
calib ru 12, sau ca acela cân d fata care m ai tâ r z iu avea să-m i d evin ă so ţie
a in su lta t d isp reţu ito r u n tip care o a m en in ţa cu c u ţitu l sau ca acela în
care u n a lt a m ic s-a u rcat în tr-u n cop ac m are, s-a ră su cit p e-o cracă şi a
a teriza t p e sp in are, p e ju m ă ta te m o rt, lâ n g ă focu l de la baza cop acu lu i,
u rm a t la fix u n m in u t m ai tâ r z iu de a m ic u l lu i şi m ai tăn tălău ).
N im en i n u ştia ce căuta de fapt la a sem en ea ch efu ri. Speram la vreo
majoretă? ÎI aşteptam p e Godot? A m fi a les, desigur, p rim a variantă (deşi
erau p u ţin e tru p e de m ajorete în oraş), d ar m ai v e r o sim ilă ar fi fo st a
doua. Ar suna m ai in teresan t, su n t c o n v in s, dacă aş fi z is că, p lic tisiţi de
m oarte, eram oricând d isp u şi să n e im p lică m în ceva m ai productiv. D ar
n u este aşa. Eram cu to ţii n iş te c in ic i p rem atu ri, n iş te tip i p lic tisiţi de
viaţă ş i n işte sceptici în n ăscu ţi, p u ţin d ispuşi să-şi asum e responsabilităţi
legate de cluburile de dezbateri, de C adeţii A erului’ sau de con cu rsu rile
sportive de la şcoală p e care se ch in u iau să le o rg a n izeze a d u lţii d in ju ru l
n ostru. Să faci ceva, orice, n u era prea cool. H abar n-am cu m arăta viaţa
de ad olescen t în a in te ca reb elii de la fin e le a n ilo r 1960 să-i sfătu iască pe
to ţi să-şi activeze sim ţu rile şi c o n ştiin ţa , să in tre în a rm o n ie cu lu m ea
ş i să resp in gă orice con ven ţie. În 1955, era în regu lă ca u n ad olescen t să
facă parte tru p şi su fle t d intr-un club? D o u ă zeci de a n i m a i tâ rziu sig u r
nu m ai era. M ulţi d in tr e n o i şi-au d esch is m in te a şi s-au d ezb ărat de con
v en ţii. D ar nu la fel de m u lţi s-au arm on izat cu lu m ea din jur.
Eu îm i doream să fiu în altă parte. Şi nu eram sin g u ru l. T oţi cei care,
în cele din urm ă, au p leca t d in Fairview -ul co p ilă riei m ele erau sigu ri că
vor p leca de-acolo în că de la d o isp rezece an i. Ştiam că trebuia să fu gim .
O ştia şi so ţia m ea, care a c o p ilă r it p e a ceea şi strad ă cu m in e. O ştia u
ş i p r ie te n ii m ei — atât cei care au p leca t, cât şi cei care au răm as. Era o
aşteptare ta cită în fa m iliile tu tu r o r ce lo r d e stin a ţi să facă o facultate;
d eci era d oar o c h e stiu n e de tim p . P en tru c e i d in fa m ilii m a i sărace,
u n v iito r care să in clu d ă ş i stu d iile u n iv ersita re nu era c o n cep tib il. Şi *
* Asociaţie canadiană dedicată copiilor de 12-19 ani, al cărei scop este simularea
interesului adolescenţilor faţă de aviaţie şi activităţile ^matei canadiene. (N. red.)
12 R e g u li de vlat3
JORDAN 8. PETERSON
A trecut o zi, a mai trecut una, încă una şi Liza n-a venit. începusem a mă
linişti. Mă învioram mai ales după orele nouă seara; atunci o porneam
încoace şi-ncolo prin odaie, uneori apucându-mă să brodez nişte fantasma
gorii de vise cum nu se poate mai dulci: ,.Eu, po^ftim, tocmai pentru că Liza
vine şi-i vorbesc, o salvez ... O cultiv, o instruiesc. Observ, în sfârşit, că mă
iubeşte; mă iubeşte cu patimă. Mă prefac a nu înţelege ( de altfel, fără a şti
de ce mă prefac; poate n ^ a i aşa, pentru frumuseţea gestului). în sfârşit,
foarte tulburată, nespus de f^rumoasă, tremurând, plângând, mi se aruncă
la picioare spunându-mi că sunt salvatorul ei şi mă iubeşte mai presus de
orice pe lume.*
O ÎNŢELEGERE MUTUALĂ
i
CRITICUL INTERIOR
O am en ilo r le e r a m a i u şo r să fie „buni la ceva“ p e v rem ea cân d m ajo
ritatea tr ă ia m în co m u n ită ţi m ici, ru rale. C ineva era r eg in a b a lu lu i de
la liceu . A ltc in e v a era ca m p io n la e se u r ile litera re, a ltu l era vrăjitor la
m atem atică sa u era vedeta ech ip ei de basch et. E xistau d oar u n u l sau doi
m eca n ici şi câţiva p ro feso ri. în d o m e n iile lor, a c e şti eroi lo c a li aveau
şan sa de a se bucura de încrederea in d u să de seroton ina învin gătoru lu i.
Poate acesta să fie m o tiv u l p en tru care cei n ă scu ţi în o r a şe le m ici su n t
sta tistic d o m in a n ţi p rin tre p e r so n a lită ţile m arcante ale ş tiin ţe i68 P en
tru fiecare p e r so n a lita te im p o r ta n tă n ă scu tă în N ew Y orkul m o d ern ,
e x is tă alte d o u ă z e c i de m a r i n u m e p r o v e n ite d in o r a şe le m ic i, care
a cu m lo c u ie sc în m etro p o le. Şi m a i im p o r ta n t e că am aju n s con ecta ţi
d ig ita l cu to ţi cei şap te m ilia r d e de lo c u ito r i a i p la n etei. Iera rh iile în
fu n c ţie de r e a liz ă r i au d ev en it to t m a i stratifica te.
O ricât de b u n a i fi în ceva şi o ricu m ţi-a i ca lifica r e a liză rile, în tot
deauna se v a g ă si cin ev a în co m p a ra ţie c u care să te s im ţi in c o m p e
te n t. E şti u n c h ita r ist d e c e n t, dar n u e ş ti Jim m y P age sa u Jack W hite.
E aproape sigu r că n ic i m ăcar clubul lo c a l nu-l v e i revoluţiona cu m uzica
ta. E şti u n bucătar b u n , dar e x istă o m u lţim e de bucătari grozavi. Reţeta
m am ei tale de cap de p e şte cu orez, oricât de lăudată în satul ei, n u poate
1 2 Reguli de viată
JORDAN B. PETERSON
sta alături de spum a de grepfrut şi îngheţata din w hisky afum at. U n cap
m afiot are u n iaht mai ostentativ. Un CEO obsesiv are u n ceas complicat
care se întoarce singur m ulţum ită unui m ecanism din cutia sa scum pă
d in lem n de esenţă tare şi oţel. C hiar şi cea m ai ferm ecătoare actriţă de
la Hollywood se transform ă într-o Regină M alefică d in cauza eternei şi
paranoicei anticipări a apariţiei unei noi Albe-ca-Zăpada. D ar tu? Cari
era ta e plicticoasă şi absurdă, calităţile tale de gospodar su n t de m âna
a doua, g u stu rile tale s u n t odioase, eşti m ai gras decât p rie te n ii tă i şi
to ată lum ea evită petrecerile tale. Cui îi p a să că e şti p rim -m in istru l
Canadei când există un preşedinte al S tatelor Unite?
E x istă în noi o voce c ritică in te rio a ră şi u n sp irit care ştie toate
acestea. Şi care are te n d in ţa de a-şi a rg u m e n ta zgom otos p u n c tu l de
vedere. Acest critic d in noi condam nă efo rtu rile n oastre m ediocre.
Poate fi foarte greu de potolit. Şi ce, e ră u este că tip u l acesta de critică
este ch iar necesar. Nu ducem lipsă de a rtişti fără gust, de m uzicieni
afoni, de b u cătari care ne otrăvesc, de m anageri de ran g m ediu cu tu l
b u ră ri de personalitate birocratică, de rom ancieri am atori şi de profe
sori plicticoşi, m arcaţi ideologic. O am enii şi lucrurile diferă enorm în
ce priveşte calităţile lor. A scultătorii din toată lumea su n t tu lb u ra ţi de
m uzică p ro astă. Clădirile p ro st gândite se su rp ă la cutrem ure. Auto
mobilele fabricate sub stan d ard îşi ucid posesorii în accidente. Eşecul
este p re ţu l pe care-l plătim p e n tru a avea stan d ard e, ia r standardele
su n t necesare, p e n tru că m ediocritatea are consecinţe reale şi dure.
Nu suntem egali în aptitudini sau în rezultate şi n u vom fi niciodată.
Un n u m ăr infim de oam eni produc cam to t ce se poate. Învingătorii nu
iau to tu l, d a r iau aproape to tu l, aşa că tre a p ta cea m ai de jos n u e un
loc foarte vesel. Pe treptele inferioare oamenii su n t nefericiţi. Acolo se
îm bolnăvesc, răm ân necunoscuţi şi neiubiţi. Acolo îşi irosesc vieţile.
Acolo mor. în consecinţă, vocea autodenigratoare d in m intea oam eni
lor ţese o poveste devastatoare. V iaţa este u n joc cu m iz ă z e ro . Lipsa
de valoare devine p u n ctu l de plecare. Ce altceva în afară de ignoranţa
voluntară i-ar putea proteja pe oam eni de critica in terio ară nim icitoare?
Din cauza aceasta, o generaţie întreagă de psihologi sociali au recom an
dat „iluziile pozitive", ca singură cale practicabilă spre sănătatea m en
ta lă 69. Crezul lor? Fă-ţi um brelă dintr-o m inciună. Cu greu ne putem
im agina o filosofie m ai deprim antă, m ai deplorabilă şi m ai pesim istă:
lucrurile stau atât de p ro st, că n u m ai o iluzie te m ai poate salva.
Eu vă p ro p u n o abordare altern ativ ă (una care n u face apel la ilu
zii). Dacă zaru rile su n t întotdeauna aruncate în defavoarea ta, poate
că jocul e tru c a t (poate c h ia r de către tine, fă ră ştiin ţa ta). Dacă vocea
in te rn ă te face să te îndoieşti de valoarea s tră d a n iilo r tale — a vieţii
tale sau a vieţii în g e n e ra l—, poate că n -ar tre b u i s-o m ai asculţi. Dacă
vocea rosteşte aceleaşi lu c ru ri d en ig rato are despre to ată lum ea, indi
ferent de cât de îm p lin iţi su n t respectivii oam enii, atu n ci câtă în cre
dere poţi avea în ea? Poate că observaţiile ei su n t doar pălăvrăgeală,
şi n u înţelepciune. Vor exista mereu oameni mai buni ca tine — este u n
clişeu al n ih ilism u lu i, la fel ca fraza: Cui îi va mai păsa de asta peste un
milion de ani? R ăspunsul po triv it în faţa acestei a firm a ţii n u poate fi:
Păi, bine, atunci nimic nu are sens. Ci este: Orice idiot poate să aleagă un
cadru temporal în care nimic să nu aibă sens. A te convinge sin g u r de
nim icnicia ta n u rep rezin tă o critică profundă a Fiinţei. Este u n tru c
ieftin al m in ţii raţionale.
nivelul de la care te com pari cu cel ce-ai fost în tre c u t se în alţă câte u n
pic şi a sta e ceva magic. E ste ca u n fel de cont de econom ii cu dobândă
acum ulată. Fă asta tre i a n i de zile şi viaţa ta va fi com plet diferită. Vei
ţin ti apoi m ai sus. Vei ţin ti către stele. B ârna a d isp ă ru t d in ochiul tău
şi ai încep u t să vezi. Ţ inta pe care o alegi d e te rm in ă ceea ce vezi. Să
repetăm , căci m erită: ţinta pe care o alegi determină ceea ce vezi.
CE VREI SI CE VEZI
Dependenţa vederii de ţin tă (şi, im plicit, de valoare - deoarece luăm în
cătare lucrurile valoroase pentru noi) a fost dem onstrată rem arcabil de
psihologul cognitivist Daniel Simons acum m ai bine de cincisprezece
a n i72. Sim ons a stu d iat fenom enul n u m it „cecitate p r in neatenţie". A
folosit subiecţi pe care i-a aşezat în faţa u n o r m onitoare video pe care
le-a a ră ta t n işte câm puri cu grâu, de exemplu. D ar în tim p ce subiecţii
priveau im aginile, el le transform a încet, fără ştirea lor. Strecura discret
u n d ru m p rin lan u l de grâu. Nu o potecă u şo r de trecut cu vederea, ci
u n d ru m adevărat, pe o treim e d in im agine. Rem arcabil a fost că m ulţi
subiecţi n u observau m odificarea.
E xperim entul care l-a făcut faim os pe dr. Simons a fost d in aceeaşi
categorie, d a r şi m ai dram atic decât cel a n te rio r — c h ia r incredibil.
M ai în tâ i a re a liz a t o în re g istra re video în care a p a r două echipe de
câte tre i oam eni73• Una d in tre echipe era îm brăcată cu tric o u ri albe,
cealaltă cu tric o u ri negre. (Echipele erau film ate de aproape, deci nu
puteau fi trecu te cu vederea. Cei şase ocupau m are p a rte d in ecran şi
erau film aţi suficient de aproape, încât să le poată fi observate tră s ă tu
rile faciale.) Fiecare echipă avea o m inge pe care o bătea de p ă m â n t sau
o arunca în tre coechipieri, în tim p ce aceştia se m işcau şi făceau fente
în spaţiul restrâns d in faţa cam erei care îi în reg istra. D upă ce-a făcut
film ul, D an l-a a ră ta t p a rticip a n ţilo r la stu d iu . Le-a ceru t fiecăruia să
ţin ă socoteala n u m ăru lu i de pase schim bate de m em b rii echipei albe.
După câteva m in u te, subiecţilor li se cerea să raporteze n u m ă ru l în re
g istrat. Cei m ai m u lţi răsp u n d e a u „15“. Acesta era ră sp u n su l corect.
M ulţi se sim ţeau foarte bine cu ră s p u n s u l lor. Ha! T recuseră testul!
D ar apoi d r. Sim ons îi întreba: „Aţi v ăzu t gorila?"
Era o glum ă? Ce gorilă?
S im o n s le-a ex p lica t: „U rm ăriţi d in n o u în r e g istr a rea , d ar de data
asta n u m a i num ăraţi." Şi e ad evărat că după u n m in u t apare p e teren
u n bărbat îm b răcat într-o g o rilă , care u m b lă câteva s e c u n d e bu n e, se
o p reşte şi se bate în p iep t aşa cu m fac g o r ile le . C h iar în m ijlocu l ecra
n u lu i. Şi e cât se poate de m are. D ureros şi in c o n te sta b il de ev id en t. Şi
to tu şi, u n u l d in d o i su b ie c ţi n-a r e u şit să o vad ă la p r im a v iz io n a r e a
în r e g istr ă r ii. D ar lu cru rile stau c h ia r m ai grav de-atât. Dr. S im o n s a
făcu t u n alt stu d iu . D e data a sta, le-a arătat su b ie c ţilo r o în reg istra re
în care cin ev a e ste servit în faţa u n u i cân tar. V â n ză to ru l se apleacă în
spatele,cântarului ca să ia ceva şi se ridică im ed iat în ap oi. Şi ce-i cu asta?
M ajoritatea p a rticip a n ţilo r n u au observat n im ic în n ereg u lă . D ar per
.so ana care s-a ridicat de după tejgh ea n u m a i era aceeaşi! „Nu se poate",
ne gândim . ,,Eu aş fi observat." E şti sigur? E xistă o m a re prob ab ilitate
ca n ic i tu să n u f i o b se r v a t m o d ific a r e a , c h ia r şi când p e r so a n a ar fi
fo st d e a lt se x ori de altă rasă. Caz în care ai f i fo st, şi tu , la fe l d e orb.
A cest fen o m en se ex p lică p a rţia l p r in fap tu l că fu n c ţia v izu a lă este
ex trem de co stisito a r e — cere u n c o s t rid ica t d in p u n ct de ved ere p si-
h o fiz io lo g ic , n e u r o lo g ic . F ovea, o m ică d e p r e siu n e d e p e r e tin ă , e ste
lo c u l u n d e im a g in e a se fo rm ea ză c e l m a i cla r, la cea m a i b u n ă rezolu
ţie — de aceea este fo lo sită la sa r c in i p recu m id e n tific a rea ch ip u rilor.
Fiecare d in tre celu lele care alcătu iesc fovea are n evoie d e câte 10 OOO de
celu le în co r te x u l v iz u a l p en tru a a co p eri abia p rim a fa ză d in p ro cesu l
v ed erii74^Fiecare d in tre cele 10 OOO de c e lu le are n ev o ie d e a lte 10 OOO
p en tru a aj u n g e la etapa a doua. D acă retin a ar f i f o s t com p u să in teg ra l
d in celu le p r e c u m c e le d in fovea, a m f i a v u t n ev o ie de u n cap de extra
te restru , aşa cu m v ed em în film e le com ercia le. în c o n se c in ţă , triem şi
v ed em . M are p arte d in ved erea n o a stră e ste p eriferică şi cu o rezo lu
ţ ie m ică . Fovea o p ă str ă m p en tru lu c r u r ile im p o r ta n te . C ap acităţile
v e d e r ii la r e z o lu ţie în a ltă su n t fo lo site p en tru id en tifica rea lu cru rilo r
care servesc în d e p lin ir ii sc o p u lu i n o stru . În rest, lă să m to tu l — adică
aproape to t ce e x istă — să se p ia rd ă n eo b serv a t în fu n d a l.
Când u n lu cru căru ia n u -i a co rzi a te n ţie îş i iţe ş te ca p u l h id o s şi te
în cu r că în activitatea ta cu ren tă , fo c a liz a tă pe o zo n ă în g u s tă , atu n ci îl
v e z i foarte b in e. Altfel, parcă n ic i n u ar fi acolo. M in gea asupra căreia se
concentrau su b iecţii cercetării lu i Sim ons nu a fo st n ic io clip ă acoperită
de gorilă sau de cei şa se ju cători. D in ca u za asta — d in cau ză că g o rila
12 Reguli de viata
@ I - p JORDAN I . PETERSON
în Vechiul Testament ebraic, cartea justiţiei divine, se pot găsi oameni, lu^cruri
şi cuvinte de un stil într-atât de măreţ, încât sfintele scrieri ale grecilor şi
indienilor nici nu se pot compara cu el. în faţa acestor ^extraor^nare vesti
gii ale omului de odinioară te cuprind groaza şi respectul, având totodată
prilejul de a face reflecţii triste despre Asia antică şi despre Europa, micuţa
ei peninsulă ( ...) A reuni sub aceeaşi copertă acest Nou Testament, tri^umf al
gustului rococo din toate punctele de vedere, cu Vechiul Testament, în chip
de Biblie, de „carte a cărţilor" — iată poate cea mai mare imprudenţă, cel mal
mare „păcat faţă de spirit" pe care îl poartă pe conştiînţă Europa literară.
FII ATENT
B agă b in e d e se a m ă . C o n cen trea ză -te asu p ra îm p r e ju r im ilo r ta le
fiz ic e ş i p s ih ic e . O bservă ce e s te a cel ceva care te p reo cu p ă, care n u te
la să în p a ce, a cel ceva p e care a i pu tea ş i ai vrea să -l m o d ific i. P o ţi g ă si
lu cru ri de g e n u l acesta p u n â n d u -ţi (d a r c u sin cerita te) trei în treb ări:
„Ce an u m e m ă deranjează?", „Este c ev a ce p o t în d r e p ta c h ia r eu ? “ ş i
„S u n t o a re d isp u s să rem ed iez lucrurile?" D acă ră sp u n su l e s te „nu“ la
oricare din tre în treb ă ri sa u la to a te, a tu n ci caută în altă parte. Ţ in teşte
m a i jos. C ercetează p â n ă g ă se şti ceva care te d eran jează ş i p e care l-ai
p u tea rem ed ia dacă v r e i. Fă-o, n u m a i sta . P oate fi u n lu cru su fic ie n t
p en tru q z i în care v r e i să sc h im b i ceva.
12 Reguli de viaţa
JORDAN B. PETERSON
Poate că ţii pe birou u n tean c de foi pe care îl ignori. Nici m ăcar nu-i
arunci o privire când in tri pe uşă. Acolo colcăie lu c ru ri înfiorătoare:
form ulare de taxe, facturi şi scriso ri de la oam eni care aşteaptă de la
tin e lu c ru ri p e care n u eşti sig u r că le p o ţi face. O bservă-ţi frica şi ai
com pasiune p e n tru ea. Poate că su n t şi şerpi în tean cu l ăla de h â rtii.
Poate te vor m uşca. Poate că su n t şi h id re pe-acolo. La fiecare cap rete
z a t, va scoate alte şapte. Cum să te descurci cu aşa ceva?
Te poţi întreba: „E xistă ceva ce aş fi dispus să fac în leg ă tu ră cu
teancul de h â rtii? Pot să a ru n c u n ochi peste o p a rte d in ele? Douăzeci
de m inute?“ Poate că ră sp u n su l va fi: „Nu!" D ar p o ţi sacrifica zece sau
cinci m inute (ori m ăcar u n m inut). începe de acolo. Vei descoperi că
teancul îşi pierde din im p o rta n ţă, doar p e n tru că ai a ru n cat o privire
în el. Şi vei mai descoperi că ansam blul este co n stitu it d in p ă rţi. Ce-ar
fi dacă te-ai recom pensa cu u n p a h a r de v in la c in ă , cu o siestă de citit
stând întins pe canapea sau cu u n film idiot? Ce-ar fi dacă i-ai cere soţu
lui sau soţiei să-ţi spună „bravo“ de fiecare' dată când în d re p ţi ceva?
Te-ar m otiva în tr u câtva? Cei de la care aştepţi laude s-ar p u tea să nu
fie foarte eficienţi în acordarea lor, d a r asta nu trebuie să te oprească.
Oam enii pot învăţa, ch iar dacă la început su n t foarte neîndem ânatici.
Întreabă-te cu onestitate ce anum e te-ar m otiva să începi o sarcină şi
ascultă răspunsul. Nu-ţi spune: J n mod norm al, nu a r trebui să fac asta
ca să m ă motivez." Ce ştii tu despre tin e în suţi? E şti, pe de o p a rte , cel
m ai com plex lucru d in to t universul, iar pe de altă p a rte eşti o fiin ţă
care nu poate să potrivească nici ceasul cuptorului cu m icrounde. Nu-ţi
supraestim a cunoaşterea de sine.
Lasă sarcinile zilei să ţi se deruleze p r in faţă. P oţi face asta dim i
neaţa, aşezat pe m arginea patului. Sau o poţi face seara, înaintea zilei
cu p ricin a, cân d te p reg ăteşti p e n tru som n. Solicită-ţi o co n trib u ţie
caritabilă. Dacă o ceri politicos şi asculţi cu atenţie, f ă r ă să în cerci
vreo eschivă, s-ar p u te a c h ia r să p rim e şti u n ră sp u n s. Fă asta în fie
care zi p e n tr u o vrem e. Apoi fă-o to ată viaţa. C urând te vei tre z i într-o
situ aţie nouă. De-acum , te vei obişnui să te întrebi: „Ce aş p u tea face —
d in ce su n t d ispus să fac — p e n tru ca Viaţa să fie u n pic m ai b u n ă?“
N u trebuie să-ţi dictezi coordonatele „binelui" pe care îl doreşti. Nu ai
de ce să fii to ta lita r sau utopic cu tin e în su ţi, în tru c â t ai învăţat de la
nazişti, de la sovietici şi de la m aoişti (şi d in p ro p rie experienţă) cât de
rău e să te p o rţi la m odul to talitar. Ţ inteşte m ai sus. Concentrează-te
pe îm b u n ă tă ţire a Fiinţei. A liniază-te, în su fle tu l tău , A devărului şi
B inelui Suprem . E xistă o o rd in e locuibilă care m e rită in sta u ra tă şi o
frum useţe de adus în viaţa ta. Există rău l, care trebuie evitat, suferinţa,
care trebuie uşu ra tă , şi persoana ta , care trebuie ajutată să evolueze.
Acesta este, în op in ia m ea, p u n c tu l c u lm in a n t al eticii canonului
occidental. Mai m ult, avem aici de-a face cu m esajul com unicat de verse
tele lum inoase şi veşnic interpretabile ale predicii de pe m unte, esenţa,
în tr-u n sens, a în ţelep ciu n ii Noului Testament. Este în cercarea Spiri
tu lu i O m enirii de-a tra n sfo rm a concepţia m orală de la nivelul bazal
al lui „E in te rzis să faci asta“ (specific copilului şi corelat cu Cele Zece
Porunci) către o viziu n e pozitivă, pe deplin a rticu la tă , a su p ra indivi
dului autentic. Este nu doar expresia u n u i autocontrol adm irabil şi a
stă p â n irii de sine, ci a do rin ţei fundam entale de a rem edia lum ea. Nu
vorbim despre o anulare a păcatului, ci despre opusul acestuia, despre
binele propriu-zis. Predica de pe M unte subliniază adevărata n a tu ră a
om ului şi adevăratul scop al om enirii: concentrează-te asupra zilei de
azi, ca să trăieşti în prezent; şi preocupă-te d in to ată inim a de ceea ce
trebuie să schim bi în bine — d a r fă asta num ai după ce ai decis să laşi
lu cru rile d in in te rio r să strălucească la suprafaţă, p e n tru a confirm a
Fiinţa şi a ilum ina lum ea. Fă asta n u m ai după ce te-ai h o tărât să sacrifici
ceea ce trebuie je rtfit p e n tru a desţeleni cărarea în sp re binele suprem .
Priviţi la crini <^m cresc: nu torc, nici nu ţes. Şi vă zic vouă că nici Solomon,
în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se ^uncă în cuptor, Dum
nezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor!
Şivoi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.
Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi
nevoie de acestea.
Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Nu te teme, ^turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă
împărăţia. (Luca 12:27-32)
.
PIIESFNTF!l I\Y THE VIRCINIA STATE BAR MAY 17, I9M
Regula 5
Nu-ţi lăsa copiii să-ţi facă
lucruri care te vor enerva
/v w
* Voi vorbi aici, ca de multe alte ori în această carte, despre experienţa mea clinică
(aşa cum am vorbit, deja, şi despre istoria mea personală). Am încercat să păstrez
intactă morala poveştilor, ascunzând, totodată, detaliile, pentru a nu afecta inti
mitatea celor implicaţi. Sper să menţin echilibrul între aceste două deziderate.
1 2 R e g u li de viaţă
JORDAN I. PETERSON
m are p a rte din gândirea filosofului francez calvinist din secolul al opt
sprezecelea Jean-Jacques Rousseau. 82 R ousseau credea cu ardoare în
in flu en ţa corupătoare a societăţii, um ane, ca şi a p ro p rie tă ţii private.
El su sţin ea că nim ic nu era atât de blând şi de m in u n a t ca om ul în sta
d iu l său precivilizat. Exact în acelaşi tim p, observându-şi incapacitatea
paternă, el şi-a abandonat cinci dintre copii la m ila orfelinatelor acelor
vrem uri, unde dom neau durerea şi tragedia.
Totuşi, „bunul sălbatic" descris de Rousseau era u n ideal - o abs
tracţiu n e arhetipală şi religioasă —, şi nu realitatea în carne şi oase pe
care o presu p u n ea el. M itologicul şi perfectul Copil Divin ne bântuie
perm an en t im aginaţia. El este potenţialul tin e re ţii, eroul nou-născut,
nevinovatul năp ăstu it şi fiul de m ult pierdut al regelui de drept. El este
sim bolul n em u ririi pe care îl p u rtă m în noi începând cu experienţele
cele m ai tim p u rii. Este Adam, om ul perfect, lip sit de păcat, m ergând
a lă tu ri de D um nezeu, în G rădina E denului, în ain te de Cădere. D ar
fiinţele um ane, pe cât su n t de bune, pe a tâ t su n t de rele, ia r întunericul
ce-şi are p e rm a n e n t sălaşul în sufletele noastre se află, într-o m ăsu ră
considerabilă, şi în variantele n o astre m ai tin ere. în general, oam enii
devin m ai buni, n u m ai r ă i odată cu vârsta, m ai blânzi, m ai conştiin
cioşi, m ai stabili em oţional, pe m ăsură ce se m aturizează. 83 H ărţu irea
care are loc la o intensitate cru d ă şi adesea terib ilă în curtea şcolii84 —
ara re o ri se m anifestă în societatea adulţilor. Nu degeaba întu n ecatu l
şi an arh istu l rom an împă ratul muştelor al lui W illiam Golding a deve
n it o carte clasică.
în plus, există d in belşug dovezi directe că ororile com portam entu
lui um an n u p o t fi atribuite doar istoriei şi societăţii. Acest lucru a fost
descoperit, probabil, în m odul cel m ai dureros, când, în 1974, prim ato-
logul Jane Goodall a aflat că cim panzeii ei m ult iubiţi e rau în stare (şi
dornici) să se ucidă unul pe altul (p en tru a folosi term inologia adecvată
oam enilor). 85 D in cauza n a tu rii lo r şocante şi a im p o rta n ţei lor a n tro
pologice, ea a ţin u t aceste observaţii secrete an i de zile, tem ându-se că
anim alele au fost îm pinse să adopte u n com portam ent contra n a tu rii
lo r d in cauza contactului cu ea. C hiar şi după ce şi-a publicat relatarea,
m ulte persoane au refuzat să o creadă. Totuşi, cu râ n d a devenit clar că
ceea ce observase ea n u e ra deloc u n fenom en rar.
Pe sc u rt: c im p an zeii p o a rtă răzb o aie in te rtrib a le . Ba m ai m ult,
m anifestă o brutalitate aproape de neim aginat. Cim panzeul m atur tipic
@
p ă rin ţii în seam n ă m ai m ult (nu m ai puţin) decât nişte prieten i. Auto
rita te a p rie te n ilo r în ceea ce priveşte corijarea p u r tă r ii inadecvate e
irelevantă. P rin u rm are, c h ia r şi p ă rin ţii trebuie să înveţe să tolereze
fu ri a sau c h ia r u ra de m o m en t v en ită d in sp re copiii lo r după ce au
fost în tre p rin s e acţiunile de corijare necesare, deoarece capacitatea
copiilor de a percepe consecinţele benefice pe term en lung este foarte
lim itată. P ă rin ţii su n t a rb itrii societăţii. Ei îşi învaţă copiii cum să se
com porte, astfel în c â t a lţi o am en i să p o a tă in te rac ţio n a cu ei în tr-u n
m od p roductiv şi semnificativ.
D isciplinarea unui copil este u n act de responsabilitate. Nu este o
reacţie de furie la u n co m portam ent n epotrivit. Nu este o răzb u n are
în urm a unei greşeli. În schim b, este o com binaţie atentă de compasi
une şi judecată pe term en lung. Disciplinarea adecvată necesită efort -
într-adevăr, este practic sinonim ă cu efortul. Este dificil să acorzi o
atenţie grijulie copiilor. E dificil să-ţi dai seam a ce este greşit şi ce este
bine, şi de ce. Este dificil de form ulat strategii de disciplinare ju ste şi
pline de com pasiune şi e greu de negociat aplicarea lo r cu cei coimpli-
caţi în educarea acelui copil. D in cauza acestei com binaţii de respon
sabilitate şi dificultate, orice sugestie, p o triv it căreia constrângerile
impuse copiilor sunt dăunătoare, poate fi, paradoxal, p rim ită cu braţele
deschise. O astfel de idee, odată acceptată, le p erm ite ad u lţilo r care a r
treb u i să aibă u n mai b u n d iscern ăm ân t să-şi abandoneze datoria de
agenţi ai civilizării, p re tin z â n d că o fac p e n tru binele copiilor. Este o
autoam ăgire profundă şi fatală. Este o dovadă de lene şi cruzim e şi nu
are nicio scuză. Iar predispoziţia n o a stră de a raţio n aliz a nu se sfâr
şeşte aici.
Noi p resu p u n em că regulile vor in h ib a irem ediabil creativitatea
in trin secă şi fără m argini a copiilor n o ştri, ch iar dacă litera tu ra ştiin
ţifică indică, în prim ul rân d , că o creativitate peste m edie e foarte ra ră 96
şi, în al doilea rân d , că lim itările stricte facilitează, m ai degrabă decât
să in h ib e, producţia creativă.97 C redinţa în caracterul p u r d istru ctiv
al reg u lilo r şi s tru c tu ră rii program ului este frecvent în so ţită de ideea
conform căreia copiii su n t îri stare să facă alegeri bune referitoare la
ora de culcare şi la conţinutul m esei dacă n a tu ra lo r perfectă este lăsată
să se m anifeste. Acestea su n t presupuneri nefundam entate. Copiii sunt
perfect capabili să supravieţuiască m âncând hot-dogs, aripioare de pui
şi je le u ri, dacă u n astfel de c o m p o rtam e n t va atrag e a te n ţia asupra
@
* Marioneta Elmo, personaj din serialul de televizi une pentru copiiSesame Street (N.t.).
.. Păpuşar american (1936-1990), creatorul păpuşilor Muppets (N.t.).
M â n ia este u n u l d in tre c e le m a i frecv en te m o tiv e a le p lâ n su lu i. A na
liz a atentă a tip a relo r m u sc u la tu r ii co p iilo r care p lâ n g a d oved it acest
lu cru .100 P lâ n su l d in cau za m â n ie i şi p lâ n su l de tea m ă sau tristeţe n u
arată la fel. N ici n u se aud la fel ş i p ot fi d istin se dacă eşti foarte atent.
P lânsul d in cau za m ân iei este ad esea u n act de d om in are şi ar treb u i tra
ta t ca atare. L-am lu a t în braţe ş i l-am a şeza t în tin s în p at. Cu b lân d eţe.
Cu răbdare. D ar ferm . S-a rid ica t. Eu l-am a şeza t la lo c . E l s-a rid icat.
Eu l-am a şeza t la lo c. S-a rid icat. D e data aceasta, l-am a şeza t şi m i-am
m en ţin u t m â n a p e sp atele lu i. S-a lu p ta t cu p u tere, d ar in e fic ie n t. Avea,
până la u rm ă, n u m a i o z e c im e d in m ă rim ea m ea. ÎI p u team rid ica cu
o sin g u ră m ân ă. A şa că l-am ţin u t acolo şi i-am vorb it p e u n to n calm ,
spunând u-i că e u n b ă ia t b u n şi că ar treb u i să se r e la x eze. L-am a tin s
u şo r pe spate, p e n tr u a-l lin iş t i. El a în c e p u t să se r e la x e z e . O ch ii au
în cep u t să i se în ch id ă . M i-am în d ep ă rta t m âna.
El s-a rid icat p rom pt. Eram im p resion at. P u ştiu l avea p erson alitate!
L-am luat în braţe ş i l-am în tin s la lo c în pat. „Stai jos, m onstrule", i-am
spus. Şi l-am m ai m ân g â ia t u şo r pe sp ate. Pe u n ii copii îi lin işte şte acest
gest. În cep ea să o b o se a sc ă . Era gata să c a p itu le z e . Şi-a în c h is o c h ii.
M -am r id ic a t în p ic io a r e ş i m -am în d r e p ta t r e p e d e ş i în tă cere sp re
u şă . A m p riv it în a p o i, p e n tr u a-i v e r ific a p o z iţ ia p e n tr u u ltim a dată.
Se rid icase d in n o u . M i-am în d rep ta t arătătoru l spre el. „Stai jo s, m o n
strule!", i-am sp u s, ş i vorb eam foarte serio s. S-a în t in s cât a i clip i. Am
în c h is u şa . N e-am p lă c u t u n u l p e a ltu l. N ici e u , n ic i so ţia m ea n u am
m a i au zit v r e u n s u n e t to a tă n oap tea.
— Cum s-a com p ortat p u ştiu l? m -a în treb a t ta tă l să u câ n d a ajuns
a ca să , n o a p tea tâ rziu .
— B ine, a m sp u s. N-au fo st deloc p rob lem e. A cum d oarm e.
— S-a trezit? a în treb a t ta tă l.
— N u, i-am r ă sp u n s. A d o rm it n eîn treru p t.
T atăl m -a p r iv it m irat. D o rea să ştie. D ar n u a în treb a t. Iar eu n u
i-am spus.
N u aru n ca m ă rg ă rita re în a in te a p o r c ilo r , sp u n e p ro v erb u l. Şi ai
p u tea f i de părere că am fo lo s it o abordare cam dură. D ar cu m g ă s e ş ti
că este abordarea în care îţ i în v e ţi co p ilu l să n u d o a rm ă ş i îl ră sp lă teşti
a p oi cu g lu m e le ră su fla te ale u n e i m a r io n e te resp in g ă toare? Şi asta e
la fe l de dură. Fiecare î ş i alege p ro p ria otravă.
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. P ETERSON
DISCIPLINĂ ŞI PEDEAPSĂ
P ă r in ţii m o d e r a i su n t d e se o r i în g r o z iţi d e d ou ă cu v in te frecven t ju x
tapuse: d isc ip lin ă şi p ed eap să. E le evocă im a g in i cu în c h iso r i, so ld a ţi
şi m ilita r ism . D ista n ţa d in tre d isc ip lin ă şi tir a n ie sa u d in tre p ed eap să
şi tortu ră este, într-adevăr, u şo r de străbătut. D isciplina şi pedeapsa tre
b u ie tratate cu grijă. E de în ţe le s că ţi-e tea m ă să le p u i în practică. D ar
am b ele su n t n ecesa re. P ot fi a p lica te in c o n ş tie n t sau co n ştien t, p ro st
sau b in e, d a r d e ele n u se p o a te scăpa.
N u sp u n că d iscip lin a rea p r in răsplată este im p o sib ilă . D e fapt, răs
p lă tirea u n u i co m p ortam en t adecvat p o a te fi fo a rte eficien tă . Cel m ai
cu n o scu t d in tre to ţi p sih o lo g ii com p o rta m en ta lişti, B.F. Skinner, a fost
u n m are su sţin ă to r a l acestei abordări. Era e x p e r t în această p riv in ţă .
A în v ă ţa t p o ru m b eii să joace p in g -p o n g , ch ia r dacă e i doar rostogoleau
m in g e a în a in te şi în a p o i, lo v in d -o c u c io c u r ile .101 D a r erau p oru m b ei.
A şa că, şi dacă ju c a u pro st, to t era b in e. S k in n e r şi-a în v ă ţa t p ă să r ile
in c lu siv c u m să g h id e z e r a c h e te le - era în tim p u l c e lu i d e-al D o ile a
R ăzb oi M on d ial, în cadrul p ro iectu lu i „Porum belul" (n u m it m a i târziu
„Orcon").102 E l a m e r s d e stu l de d ep a rte, p â n ă cân d e fo rtu rile sa le au
d e v e n it in u tile o d a tă cu in v en ta rea siste m e lo r de g h id a r e electron ică.
S k in n e r o b serv a cu m are grijă a n im a lele p e care le an tren a p en tru
a rea liza a stfel d e a cţiu n i. O rice a c ţiu n e care a p roxim a sco p u l lu i era
im ed ia t u rm ată d e o reco m p en să de m ă rim e adecvată: n u atât d e m ică
în c â t să fie n e s e m n ific a tiv ă , d a r n ic i atât d e m are în c â t să d e v a lo r i
z eze r e c o m p e n se le u lterio a re. O a stfe l de abordare p o a te fi fo lo sită cu
rezu lta te fo a rte b u n e şi în c a z u l co p iilo r. Im a g in ea ză -ţi că ai vrea ca
p u ştiu l tă u d e d o i-tr e i a n i să ajute la aşezarea m e se i. Este o ab ilitate
u tilă . L-ai ap recia m a i m u lt d acă a r în v ă ţa s-o facă. S tim a lu i de sin e
(fragilă) ar b e n e fic ia de p e u rm a a c e stu i fapt. A şadar, îm p a r ţi com por-
ta m en tu l-ţin tă în p ărţi com p on en te. U n u l d in tre elem en tele a şezatu lu i
m e se i c o n stă în a d u ce o fa rfu rie d e la dulap la m a să . C hiar şi acest pas
ar p u tea fi p rea co m p le x . Poate c o p ilu l tău m erge abia de câteva lu n i.
E ste în c ă n e sig u r şi n u te p o ţi b a za p e el. A şad ar, în c e p i a n tren a m en
tu l d ân d u -i o farfu rie şi p u n â n d u -l să ţi-o dea în a p o i. A cea stă secv en ţă
p o a te fi u rm a tă de o m â n g â ie r e p e cap. O p o ţi tr a n sfo rm a în tr-u n jo c .
Dă-i-o cu stânga. A poi cu dreapta. R oteşte-o p rin spatele tău. A p o i î i p o ţi
da o fa rfu rie, după care fa ci câţiva p a ş i în a p o i, a stfe l în c â t el treb u ie
s ă facă, la râ n d u l lu i, câţiva p a ş i în a in te p en tru a ţi-o în a p o ia . A ntre-
n ea ză -l să d ev in ă u n s p e c ia list în ţin e r e a farfu riei. N u-l lăsa să cadă în
capcana n e în d e m â n ă r ii lu i.
Cu o a stfel de ab ord are, p o ţi în v ă ţa , p r a c tic , o rice p e o r ic in e . M ai
în tâ i, gân d eşte-te ce vrei. A poi, u rm ă reşte ca u n şo im o a m en ii d in ju ru l
tău. În cele d in u rm ă , o ri de câte o ri v ezi ceva care se a m ă n ă câtuşi de
p u ţin cu ceea ce-ţi d o r e şti, înhaţă-1 (e şti şoim , n u u ita) şi oferă o răs
p la tă . F iica ta e fo a r te r e z e r v a tă de câ n d a d e v e n it a d o le sc e n tă . Ţ i-ai
d ori să vorb ească m a i m u lt. A ceasta e ţinta: o fiic ă m a i co m u n ica tiv ă .
Într-o d im in ea ţă , la m ic u l dejun, ea p o v esteşte o an ecd otă de la şcoală.
A cela e u n m o m e n t e x c e le n t p e n tr u a-i acorda aten ţie. A ceea este ră s
plata. Scoate-ţi n a su l d in telefo n u l m o b il şi ascultă. Fă asta dacă n u vrei
să am u ţească p e v e c ie .
In terv en ţiile p aren tale care î i fac fericiţi pe cop ii p o t ş i ch iar trebuie
să fie fo losite p en tru m od elarea com p ortam en tu lu i. A celaşi lu cru e vala
b il p en tru so ţi, s o ţii, c o le g i de se r v ic iu şi p ă r in ţi. T o tu şi, S k in n er era
u n tip realist. El a observat că u tiliz a r e a recom p en sei era foarte dificilă:
o b serv a to ru l tr e b u ia să a şte p te cu răbdare p â n ă c â n d su b iectu l-ţin tă
m a n ifesta sp on tan co m p ortam en tu l d orit ş i apoi să-l în tărească. Pentru
aceasta era n ev o ie de m u lt tim p , de m u ltă aşteptare, ceea ce rep rezen ta
o prob lem ă. D e a sem en ea , treb u ia să-şi în fo m e te z e a n im a lele p â n ă la
trei sferturi d in greutatea lo r n orm ală, în a in te ca ele să devin ă su ficien t
de in teresa te de răsp lata sub fo rm ă de h ran ă p e n tr u a se con cen tra p e
sa rcin a dorită. D ar acestea nu su n t sin g u r e le n e a ju n su ri ale abordării
e x clu siv p o zitiv e.
E m o ţiile n e g a tiv e , ca şi c o r e sp o n d e n te le lo r p o z itiv e , n e ajută să
în v ă ţă m . T rebuie să în v ă ţă m , p e n tr u c ă s u n te m ig n o r a n ţi ş i fr a g ili.
P u tem m u ri u şor. Şi asta n u e b in e şi n ic i n u n e face să n e sim ţim b in e.
D acă n e-am re se m n a , a m că u ta m o a rtea şi a tu n c i am m u ri. N u n e sim
ţim b in e n ic i m ăcar g â n d in d u -n e la p o sib ilita te a d e a m u ri. Ş i a şa se
în tâ m p lă m ereu . î n fe lu l acesta, e m o ţiile n egative, c u to a tă n ep lăcerea
p e care o aduc, n e p r o te je a z ă . N e s im ţim r ă n iţi, sp e r ia ţi, r u ş in a ţi şi
d ezg u sta ţi, a stfel în c â t p u tem evita d e z a str u l. Şi e probabil să sim ţim
d es a stfel de e m o ţii. D e fa p t, c â n tă r e şte m a i g reu o p ierd ere d ecât u n
câştig de acela şi calib ru . D urerea este m a i p u tern ică d ecât plăcerea, iar
a n x ieta tea e m a i p u te r n ic ă decât sp era n ţa .
12 Reguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSON
UN REZUMAT AL PRINCIPIILOR
P rin cip iu l d isc ip lin a r 1: redu num ărul de reguli. P r in cip iu l 2:foloseşte un
m inim um d e fo r ţă necesară. Iată-l p e al treilea: p ă r in ţii trebuie să lucreze
fn ta n d em .107 C reşterea cop iilo r m ici este so lic ita n tă ş i ep u iza n tă . D in
această cau ză, este u şo r ca u n p ă rin te să g reşea scă. In som n ia, foam ea,
ec o u r ile u n u i c o n flic t a n terio r, o m a h m u rea lă , o z i p ro a stă la se r v i
ciu — oricare d in tre aceste lu cru ri luate separat poate face ca o persoană
să fie n e r e z o n a b ilă . D ar când se co m b in ă m a i m u lţi astfel de fa cto ri,
avem deja u n personaj p e r ic u lo s. În asem en ea c o n d iţii, e ste n ecesa r să
ai p e a ltcin ev a p r in preajm ă, care să ob serve, să in te r v in ă , să d iscu te.
A şa scad p ro b a b ilită ţile ca u n c o p il d ific il şi p lâ n g ă c io s şi p ă r in te le lu i
ajuns la satu raţie să se stârnească u n u l p e altu l p ân ă la p u n ctu l de un d e
n u m ai e x istă în to a rcere. P ă r in ţii ar trebui să m u n cea scă în ta n d em ,
a stfel în c â t ta tă l u n u i n o u -n ă sc u t să v e g h e z e ca p ro asp ăta m ăm ică să
n u aju n gă la e p u iz a r e şi să n u facă v r e u n g e s t n ecu g eta t după ce-şi to t
aude b e b e lu şu l, p rad ă co lic ilo r , p lâ n g â n d de la ora u n sp rezece n o a p
tea p â n ă la ora c in c i d im in e a ţa , t r e iz e c i de z ile în şir. N u sp u n că a r
treb u i să fim n e în ţe le g ă to r i faţă d e m arnele sin g u r e , d in tre care m u lte
se lu p tă în tr-u n m od in c r e d ib il d e curajos — o p arte d in tre ele după
ce abia au scăp at d in tr-o r e la ţie b ru tală —, dar a sta n u în se a m n ă că ar
treb u i să p re tin d e m că toate form ele de fa m ilie su n t la fel de v ia b ile.
Căci n u su n t. P u n ct.
Iată u n al p atru lea p rin cip iu , u n u l care este în tr -o m a i m a re m ăsu ră
p sih o lo g ic: p ă rin ţii a r trebui să-şi înţeleagă propria capacitate de a f i duri,
ră zb u n ă to ri, a ro g a n ţi, ranchiunoşi, m â n io şi, d ar ş i n e p a ro lişti. F oarte
p u ţin i o a m e n i î ş i p r o p u n , la m o d u l c o n ştie n t, să a ib ă rezu lta te slabe
ca tată sau m am ă, dar parentajul de proastă ca lita te este frecvent. D eoa
rece o a m e n ii au o m a re ca p a cita te de a face ş i rău, n u doar b in e — şi
p en tru că îşi im p u n să nu vadă acest fapt. O am en ii su n t agresivi şi eg o
işti, la fel cum su n t b lâ n z i şi a ten ţi. D in a cest m otiv, n ic io fiin ţă u m an ă
adultă — n ic io g o rilă p ră d ă to a re, a p a rţin â n d u n e i ie r a r h ii — nu poate
to lera în m od s in c e r să fie d o m in a tă de u n co p il arogant. R ăzb u n area
v a so si. La ze c e m in u te după ce o p e r e c h e de p ă r in ţi m u lt p rea d ră g u ţi
şi răb d ători n u a r e u ş it să îm p ie d ic e m a n ife sta r e a u n e i c r iz e de fu rie
in fa n tilă la su p e r m a r k e tu l lo c a l, e i î ş i v o r lu a r e v a n şa asupra celu i
m ic, arătân d u -se in d ife r e n ţi a tu n c i câ n d e l aleargă în c â n ta t să le arate
p ă r in ţilo r no u a lu i rea liz a r e. Când u n p ă r in te e fă cu t d e r u şin e , n u e
a scu lta t sau e p rovocat p e te r e n u l lu p te lo r de d o m in a re, el va d even i
rev a n şard , oricât de a ltr u ist îş i im a g in ea ză că este. Iar a p o i va în cep e
p edeapsa. R e se n tim e n tu l a lim en tea ză d o rin ţa de răzb u n are. Vor fi ofe
r ite m a i p u ţin e dovezi sp o n ta n e de iubire, în m u lţin d u -se raţion alizările
(ju stific ă r ile ) p en tru ab sen ţa lor. V o r fi că u ta te m a i p u ţin e o p o r tu
n ită ţi p en tru d ezv o lta rea p e r so n a lă a c o p ilu lu i. V a în c e p e o în d ep ăr
ta re su b tilă . Iar acesta e ste n u m a i în c e p u tu l d ru m u lu i că tre u n ră zb oi
fa m ilia l to ta l, co n d u s m a i a les d in c u lise , d in sp a tele fa lse i faţade de
n o rm a lita te şi iu b ire.
E o cale bătătorită care ar fi m ai b in e să fie evitată. U n p ărin te cu ade
vărat c o n ştie n t de toleran ţa sa lim ita tă şi de cap acitatea sa de a în trece
m ă su ra atu n ci cân d e ste p r o v o ca t p o a te , a stfe l, să p lă n u ia scă în m od
se r io s o strateg ie d isc ip lin a r ă ad ecvată — m a i ales dacă e s te m o n ito r i
z a t de u n p a rten er la f e l de v ig ile n t —, fără a lă sa vreod ată ca lu cru rile
să d e g en erez e p â n ă la p u n c tu l în care apare u ra a u te n tic ă . A i grijă.
E x istă fa m ilii to x ic e p e s te to t. E le n u sta b ile sc n ic io r eg u lă ş i n u p u n
lim ite n iciu n u i co m p ortam en t n ep o triv it. P ă rin ţii izb u cn esc aleatoriu,
12 Reguli de viata
JORDAN B. PETERSON
Oam enii care gândesc astfel văd F iinţa însăşi ca fiin d nedreaptă şi
dură, coruptă chiar, ia r Fiinţa umană, în particular, o privesc ca fiind
dem nă de dispreţ. Ei se autointitulează judecători suprem i ai realităţii
şi îi găsesc toate neajunsurile. Ei su n t criticii suprem i. Acelaşi ucigaş
continuă cu un cinism profund:
Prefer să mor decât să-mi trădez propriile idei. Înainte de a părăsi acest loc
lipsit de valoare, voi ucide pe oricine consider că nu este potrivit pentru
ceva, mai ales pentru viaţă. Dacă m-ai enervat în trecut, vei muri dacă te
văd. Poate că i-ai mai enervat şi pe alţii şi apoi ei s-au calmat, dar nu e cazul
meu. Eu nu-i uit pe cei care mi-au greşit.
îl d istr u g e p e A b el în p r im u l r â n d p e n tr u a i se o p u n e lu i D u m n ezeu .
A ceasta e ste cea m a i reală v e r siu n e a ceea ce s e în tâ m p lă atu n ci cân d
o a m e n ii îş i duc ră zb u n a r e a p â n ă la extrem .
R eacţia lu i P anzram a fo st (ceea ce este cel m a i terib il) p erfect in te li
g ib ilă. D eta liile au tob iografiei sale arată că era u n u l d in tre acei oam en i
p u tern ici şi c o n se c v e n ţi a i lu i T olstoi. El a fost u n agen t p u tern ic, con
secvent, n e în fr ic a t. A avut curajul de a-şi urm a con vin gerile. Cum ne-am
fi p u tu t a şte p ta să ierte şi să u ite cin eva ca e l, având în vedere ce i s-a
în tâm p lat? O a m en ilo r li se în tâ m p lă lu cru ri cu ad evărat teribile. N u-i
de m irare că u r m ă r e sc ră z b u n a r e a . în astfel de c o n d iţii, ră zb u n area
p are a fi o n ecesita te m ora lă . Cum p o a te fi d eo seb ită de cererea p en tru
dreptate? D u p ă ce a i tr ă it a tro cită ţi te r ib ile , iertarea n u este oare doar
o la şita te sau o lip să de voin ţă ? M ă tortu rea ză a stfel de în treb ări. D ar
su n t o a m en i care la să în u rm ă trecu tu ri terib ile p en tru a face b in e, n u
rău, d e şi o a stfel de p erfo rm a n ţă poate p ărea su p raom en ească.
A m c u n o sc u t o a m e n i care au reu şit acest lucru. Ştiu u n om , u n m are
a rtist, care a ie ş it d in tr-o „ şc o a lă “ ca a ceea d e sc r isă de P a n zra m —
n u m a i că a cest o m fu sese aru n cat a co lo ca u n co p il in o c e n t de c in c i a n i,
im ed ia t după o lu n g ă şed ere în sp ita l, u n d e su fe rise d e ru b eolă, oreion
ş i varicelă sim u lta n . Incapabil să se adapteze la cod u l ş c o lii sa le, iz o la t
d elib era t de fa m ilie , ab u zat, în fo m e ta t ş i to rtu ra t în d iverse form e, el
a ie ş it de acolo u n tâ n ă r m â n io s , d is tr u s . Şi-a făcu t s ie ş i rău , c o n su
m â n d a lc o o l ş i d r o g u r i ş i recu rg â n d la alte fo rm e de co m p o r ta m e n t
a u to d istru ctiv . E l ura p e to a tă lu m e a — p e D u m n e z e u , p e e l în s u ş i şi
soarta oarbă. D ar a p u s capăt tu tu r o r acesto ra . A ren u n ţa t la băutură.
A re n u n ţa t la ură (d eşi a cea sta ap are în c ă în u n e le scu rte m om en te).
El a r e v ita liz a t cu ltu ra a r tistic ă a tr a d iţie i sa le a n cestra le ş i a in str u it
tin e r i p en tru a duce m e şte şu g u l m a i d ep arte. A creat u n stâlp to te m ic
în a lt de 15 m e tr i în m em oria ev en im en telo r v ie ţii sa le ş i o ca n o e, lu n g ă
de 12 m e tr i, d in tr -u n s in g u r tr u n c h i, după u n m o d el care n u se m a i
face a stă z i. Şi-a adunat fa m ilia ş i a o rg a n iza t o c e r e m o n ie tra d iţio n a lă ,
cu 16 ore de d a n s ş i su te de in v ita ţi, in te n ţio n â n d să -şi ex p rim e astfel
durerea ş i să facă p ace cu trecu tu l. E l a d ecis să fie o p erso a n ă b u n ă şi
apoi a fă cu t lu c r u r ile im p o sib ile n e c e sa r e p en tru a tr ă i aşa.
^ m avut o clien tă care n u avu sese n işte p ărin ţi b u n i. M am a e i m urise
cân d ea era foarte m ică. B unica ei, care o crescu se, era o fem eie acră şi
răutăcioasă, preocupată excesiv de aparenţe. Ea îş i trata nedrept nepoata,
p edepsind-o p en tu u v ir tu ţile ei: creativitate, sen sib ilita te, in telig en ţă —
nu putea rezista să nu-şi verse asupra n ep o a tei resentim entul p en tru viaţa
grea de care avusese parte. Clienta m ea avusese o relaţie m ai b u n ă cu tatăl
său, dar acesta, d ep en d en t fiin d , m u rise, d in n efericire, în tim p ce ea îl
în grijea. C lienta m ea avea u n fiu . Cu e l, ea avea grijă să n u p erp etu eze
ceea ce trăise în fa m ilia d e origine. El a fo s t crescut p en tru a d even i onest,
independent, m u n citor şi isteţ. În loc să lărgească gaura d in ţesătura cul
turală pe care a m oşten it-o şi să o tran sm ită mai departe, ea a cusut-o. Ea
a resp in s păcatele în a in ta şilo r săi. A stfel d e lu cru ri su n t p osib ile.
LUCRURILE SE DESTRAMĂ
Popoare în tre g i au refu z a t c u o b stin aţie s ă judece rea lita te a , s ă c ri
tice Fiinţa, să-l blam eze pe D um nezeu. în această p riv in ţă , e in te re
sa n t de privit la evreii veterotestam entari. E forturile lor au u rm a t u n
tip a r consecvent. Poveştile lui Adam şi Eva, ale lui Cain şi Abel, ale lui
Noe şi ale Turnului Babei su n t într-adevăr vechi. O riginile lo r se pierd
în negura tim pului. Abia după povestea potopului din Geneză începe
cu adevărat ceva de tip u l istoriei, aşa cum o înţelegem noi. Începe cu
Avraam. D escendenţii lui Avraam au devenit po p o ru l evreu al Vechiu
lui Testament, cunoscut şi drep t Biblia iudaică. Ei încheie u n legăm ânt
cu Yahweh — cu D um nezeu — şi îşi încep perip eţiile identificabile şi
în planul istoriei reale.
1 2 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON
Priveşte cu atenţie către cazul tău. Începe cu p aşi m ăru n ţi. Ai profitat
din p lin de oportunităţile care ţi-au fost oferite? M unceşti din greu pen
tru a-ţi construi cariera sau te laşi tra s în jos de am ărăciune şi resen
tim ent? Te-ai îm păcat cu fratele tău? Îţi tra tez i p a rte n e ru l de viaţă şi
copiii cu dem nitate şi respect? Ai obiceiuri care îţi d istru g sănătatea şi
starea de bine? îţi asum i cu adevărat responsabilităţile pe care le ai? Ai
spus ceea ce trebuia prieten ilo r şi fam iliei tale? Există lucruri pe care
ai putea să le faci, pe care ştii că ai putea să le faci, şi care a r îm bună
tă ţi m ediul d in ju ru l tău?
Ţi-ai făcut c u ra t în viaţă?
Dacă răsp u n su l este „nu“, iată ce p o ţi încerca: op reşte-te mai întâi
din acţiunile care ştii că sunt greşite. Spune „stop“ c h ia r de astăzi. Nu
pierde tim p u l în treb ân d u -te cum ştii că ceea ce faci este g reşit, dacă
e şti sigur că aşa e. î n tre b ă rile in o p o rtu n e p o t crea co nfuzie, fă ră să
aducă u n plus de claritate şi te p o t în d ep ă rta de la acţiune. Poţi şti că
ceya este g reşit sau corect fă ră să c u n o şti foarte exact m o tiv u l p e n
t r u care e aşa. În treag a ta F iin ţă îţi poate spune ceva ce n u p o ţi n ici
explica, n ici e x p rim a. Fiecare p e rso a n ă este prea com plexă p e n tru a
se cunoaşte com plet pe sine şi cu to ţii avem o înţelepciune pe care nu
o putem înţelege p ân ă la capăt.
1 2 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON
Iar femeii i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea
sarcinii tale; în dureri vei' naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te
va stăpâni."
Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat
din pomul din care ţi-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pămân
tul pentru tinei Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni ctl iarba câmpului!
în sudoarea ^frunţii tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în
pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce."
(Facerea 3:16-19)
D ar în a cest ca z, n o u ă ce n e m a i ră m â n e de făcut?
V reţi să v ă sp u n care este cel m a i sim p lu , m a i d irect şi m ai ev id en t
răsp u n s? îm p lin iţi-v ă p lă c e r ile . U rm a ţi-v ă im p u lsu r ile . T răiţi clip a.
P r in d e ţi m o m e n tu l o p o r tu n . M in ţ iţ i, în ş e la ţ i, fu r a ţi, m a n ip u la ţi,
12 R eguli de viaţă
JORDAN 0. PETERSON
trageţi-i p e a lţii p e sfoară — dar b ăgaţi de seam ă să n u fiţi p rin şi. Într-un
u n ivers lip sit d e orice fel de s e n s , p e cin e a r m ai deranja o a sem en ea
purtare? Ideea a c e a sta n u e d e lo c n o u ă . Căci n a tu ra tra g ică a v ie ţii şi
to a tă durerea cu p rin să în ea au fo s t a d esea in v o cate, p en tru a ju stific a
u rm ărirea sa tisfa c e r ii im ed ia te şi egoiste.
Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu poate scăpa de moarte, nici nu
cunoaşte cine l-ar izbăvi de Şeol.
Din întâmplare, am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom
fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre
şi cugetarea, o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre.
Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca
aerul cel uşor. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce
aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va
risipi ca negura, pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază.
Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fâră înapo
iere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi.
Veniţi deci şi să ne desfâtăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să
ne folosim cu toată căldura tinereţii.
Să avem din belşug vinuri scumpe şi miresme şi să nu lăsăm să treacă
florile de primăvară.
Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veştejesc.
Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretu
tindeni semnele veseliei noastre, căci aceasta este partea şi menirea noastră.
Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă, şi de cărun-
ţelile bătrânului încărcat de ani să nu ne ruşinăm.
Puterea noastră să fie legea dreptăţii noastre, că ce este slab nu este de
niciun folos. (Cartea înţelepciunii lui Solomon, 2:1-11)
GRATIFICARII
Când au în c e p u t să p ra ctice je r tfe le sacre, în a in ta ş ii n o ştr i au p u s în
scenă u n p rin cip iu p e care l-am p utea form ula aşa: dacă vrei să ai parte de
lucruri mai bune pe viitor, trebuie să renunţi în prezent la ceva care ţi-e drag.
A m in tiţi-v ă , de p ild ă , că n ecesita tea de a tru d i este u n a d in tre p e d e p
sele p e care D u m n e z e u i le-a d a t lu i A dam ş i u r m a şilo r s ă i, ca u rm are
a P ă ca tu lu i O rigin ar. P rin fap tu l că A dam c o n ş tie n tiz e a z ă c o n str â n
g e r ile fu n d a m e n ta le ale F iin ţe i sa le (v u ln era b ilita tea , m oartea in e v i
ta b ilă), e l d esco p eră în a cela şi tim p d im e n siu n e a v iito r u lu i. V iito ru l e
acel ceva sp re care m erg i p e n tr u a m u ri (dar n u prea d evrem e, sp erăm
n o i). Iar m o a rtea n u p o a te fi ign o ra tă d ecât p rin fu g a în m uncă — sacri-
ficân d u -l pe acum, v om avea de c â ştig a t mai târziu. A cesta este şi u n u l
d in tre m o tiv ele p e n tr u care tem a sa c r ific iu lu i este in tro d u să în B iblie
im e d ia t d u p ă c a p ito lu l p r iv in d că d erea d in ra i. Căci în tr e sa c r ific iu
şi m u n că n u e m a re d ife r e n ţă . A m b ele su n t d e fin ito r ii strict p e n tr u
fiin ţa o m en ea scă . U n e o r i p o ţi o b serva u n e le a n im a le ca re p a r să „tru
dească", în s ă ele n u fac d ecât să -şi u r m e z e p o r n ir ile n a tu ra le. C astorii
în a lţă baraje. Dar e i fac asta p en tru că su n t ca sto ri, ia r ca sto rii de cân d
se ştiu c o n s tr u ie s c baraje. E i nu sta u să cu g ete, în tim p ce asudă: „Ce
b in e m i-ar fi să sta u acu m p e plajă cu iubita m ea.“
La m o d u l p ro za ic, am p u tea sp u n e că a cest g en de sa c r ific iu — p rin
trudă — n u e ste d ecâ t o a m â n a re a g r a tific ă r ii, în s ă acest fe l m u n d a n
de-a p u n e p ro b lem a p ierd e d in ved ere s e m n ific a ţia m a i p r o fu n d ă a
je r tfir ii, D esco p erirea fa p tu lu i că p u tem am â n a g ratificarea a în s e m
n a t şi d esco p erirea tim p u lu i, r e sp e c tiv a c a u z a lită ţii (adică a fe lu lu i în
care acţiu n ea u m a n ă volu n tară p oate fu n c ţio n a ca o forţă cauzală). Cu
m u ltă vrem e în u rm ă , în n egu ra tim p u rilo r, noi am rea lizat că realitatea
este stru ctu rată de asem enea m anieră, încdt noi pu tem „negocia“ cu ea. A m
în v ă ţa t că dacă n e p u r tă m cu m se c u v in e în p r e z e n t (con trolân d u -n e
im p u lsu rile, având grijă d e c e ila lţi), vom p utea să n e b u cu răm de o ră s
p lată pe v iito r - în acel loc ş i în a cel tim p care în c ă n u e x istă . A şa se
face că am în cep u t să n e in h ib ă m , con tro lă m şi o rg a n iză m im p u lsu rile
de m om en t, p en tru ca acestea să n u n e m ai b ru ieze relaţia cu ceilalţi şi
să n u n e m a i o p rească de la a n e c o n s tr u i v iito r u l la care v isă m . A cest
au tocontrol a v e n it să su sţin ă o r g a n iza rea so cia lă : d escop erirea rela
ţ ie i cau zale d in tre e fo rtu rile n oastre de a z i şi ca litatea m a i b u n ă a z ile i
de m â in e a dus la apariţia c o n tra ctu lu i social - e ste vorba despre acea
in s titu ţie care p e r m ite ca m u n ca d in p rezen t să p o a te fi c o n serv a tă ,
în m agazin ată, în c o n d iţii sigure (m a i ales sub form a u n o r angajam ente
d in p artea celo rla lţi).
O rice cu n oaştere in telig ib ilă e ste m ai în tâ i p u să în scen ă - abia apoi
această „cunoaştere" tacită se la să a rticu la tă la n iv e l verb al (la fel cum
u n co p il p u n e in iţia l în scen ă ceea ce el ştie , jucându-se de-a „mama" şi
de-a „tata“, p e n tr u ca abia ap oi să p o a tă o fe r i o relatare verbală asupra
fe lu lu i în care în ţe le g e e l aceste ro lu ri)116^P racticarea u n u i sa crificiu
ritu a l dedicat lu i D u m n e z e u a fo st o p u n ere în scen ă tim p u rie şi so fisti
cată a a cestei id ei legate de u tilita tea a m â n ă r ii g r a tific ă rii. A treb u it ca
o m en irea să parcurgă n iş te im p o r ta n ţi p a ş i la n iv e l de co n cep tu alizare
p en tru a trece de la o h ră n ire ce u rm ărea strict în d estu larea de m om en t
la g e stu l de a p u n e d eop arte su rp lu su l de m âncare, afu m at cu ajutorul
focu lu i, p en tru a-l co n su m a la fin a l de z i sau p en tru a-l da cuiva care n u
e în că prezen t. A fo st n ev o ie de m u lt tim p p en tru a în văţa să p u n em ceva
d eoparte p en tr u n o i sau să p ă stră m ceva p e n tr u a-l îm p ă r ţi m a i tâ rziu
cu a ltcin eva (de fapt, ch ia r ş i cân d p u n ceva d eo p a rte p en tru m in e, to t
d esp re o „îm părtăşire" e ste vorba - o îm p ă rtă şire cu m in e cel d in v ii
tor). D esig u r, este m u lt m a i u şo r ş i m u lt m a i probabil să f ii ten tat să te
în fr u p ţi în m od e g o ist d in to t ce a i acum la în d em â n ă . D eci ş i în ca zu l
a m â n ă r ii g ra tifică rii a fo st n e v o ie de o s e r ie de p a şi, p e n tr u a a tin g e u n
n iv e l de so fistic a r e ş i d e co n c e p tu a liz a r e a a m ân ării: la în cep u t a fo st
p ăstrarea a ceva p e n tr u u n term en scurt; a p o i a in te r v e n it con servarea
u n o r bu n u ri p e n tr u u n v iito r m ai lu n g; au urm at n iş te form e de în r e
g istra re ş i m arcare a lu cru rilo r p u se la p ăstra re (m a i tâ r z iu , b u n u rile
în su rp lu s au fo s t ech iv a la te în bani); în cele d in u rm ă , am în cep u t să
1 2 R eguli de viata
JORDAN B. PETERSON
* Acest principiu este complet adevărat, indiferent dacă există — sau nu — în rea
litate acea figură atotputernică din ce^ruri. :)
ch iar şi m ai departe. El n u cere doar o simplă ofrandă, ci vrea să jertfeşti
ceea ce îţi este cel m ai drag pe lume. Acest lucru este ilu s tra t în tr-u n
m od grăitor (şi extrem de convingător) de povestea lui Avraam şi a lui
Isaac. Av raam , cel iubit de D um nezeu, îşi dorea de m ultă vrem e un fiu -
ia r D om nul îi dăruieşte, în cele d in u rm ă , u n băiat, în ciuda num eroa
selor am ân ări şi în pofida vârstei sale în ain ta te şi a soaţei sale sterpe.
în să la sc u rt tim p după aceea, când Isaac, cel n ăscu t ca p rin m iracol, e
încă u n copil, D um nezeu se întoarce la Av raam şi îi cere supusului Său
credincios, în tr-u n m od ap aren t b arb ar şi lipsit de noim ă, să-i ofere fiul
în chip de ofrandă. Povestea se term in ă cu bine: D um nezeu trim ite un
în g er care-l opreşte pe Av ra a m c h ia r în m om entul în care el voia să-şi
sacrifice fiul şi acceptă în schim b o ofrandă sub form a u n u i berbec.
Sigur, acest happy-end ne b u c u ră , d a r nu rezolvă adevărata problem ă:
de ce trebuie ca D um nezeu să m eargă a tâ t de d ep arte? De ce El - şi
viaţa p ân ă la urm ă - ne cere asem enea lucruri?
Am p o rn it an aliza n o a stră cu u n tru ism evident, d a r tre c u t adesea
cu vederea: Uneori, lucrurile nu m erg deloc bine. A ceasta vine d in cursul
n e c ru ţă to r al acestei lum i, p lin ă de foam ete şi boli, de tir a n ii şi t r ă
dări. Şi acum vine adevărata problem ă: uneori, cân d lucrurile nu m erg
bine, nu lum ea este de vină. De vină ni se p a re a f i to cm a i acel lucru pe care
îl preţuim cel m ai m u lt la nivel personal, subiectiv /. De ce se întâm plă aşa?
P e n tru că lum ea n i se relevă, în cea m ai m are m ăsură, p rin tr-u n filtru
com pus d in valorile noastre (mai m ulte despre acest aspect, la Regula
10). Lumea pe care o vezi n u este lum ea pe care ţi-o d o reşti, aşa că a
venit m om entul în care trebuie să-ţi exam inezi valorile. Este m om entul
în care trebuie să te dezbari de presupoziţiile tale cu rente. Să le aban
donezi p u r şi simplu. Ar putea fi m om entul în care trebuie să jertfe şti
ceea ce ai m ai scum p, p e n tru a deveni ceea ce potenţialul tă u îţi perm ite
să devii, în loc să răm â i doar la ceea ce eşti acum.
Aceste idei p o t fi ilu stra te de o poveste (discutabilă, poate) legată
de cum poţi să cap tu rezi o m aim uţă. M ai în tâ i, treb u ie să găseşti u n
b o rca n m ai m are, d a r cu o d e sc h iz ă tu ră în g u stă, a tâ t cât să în cap ă
p r in ea o m ân ă de m aim uţă. Apoi, va treb u i să um pli o p a rte d in acel
recip ien t cu n işte pietre, aşa în c â t borcanul să fie suficient de greu ca
să n u p o ată fi rid ic a t sau c ă ra t de către m aim uţă. D upă care, p re sa ri
pe lângă borcan câteva b u n ă tă ţi apetisante, d a r pe m ajoritatea le v âri
în recipient. O dată ce va fi ten tată, m aim u ţa îşi va stre c u ra m ân a p r in
12 R eguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSON
BĂTĂLIA CU RĂUL
Se sp u n e că, în a in te d e a fi cr u c ific a t, Isu s a aju n s în p u stiu „ca să fie
isp itit de către diavol“ (M atei 4:1). Este cam aceeaşi p oveste ca a lu i Cain,
d oar că acu m este r e isto r isită în tr -u n m o d m a i ab stract. A şa cum am
v ă zu t, C ain n u e ste n ic i sa tisfă c u t ş i n ic i fericit. E l tr u d e şte d in g reu
(sau aşa îi p lace să creadă), dar D u m n e z e u n u este m u lţu m it de m u n ca
lu i. În to t acest tim p , A b e l p a r e că d u ce o v ia ţă m u lt m a i lin ă ş i m a i p lă
cu tă. C erealele d au rod u l cel m a i bun. F em eile î l în d ră g esc. Şi, cel m ai
rău dintre to a te, e l este, prin- natura sa, u n om bun. T oţi recu n o sc asta.
El îş i m erită n o r o c u l de care are p a rte. Iată u n m o tiv în p lu s p en tru a-l
in v id ia şi p e n tr u a-i p u r ta p ică. Pe d e cea la ltă p a r te , lu i C ain lu cru rile
n u -i m erg d elo c bine: este p rin s în tr-o p la să de n e îm p lin ir i, ca o m uscă
în tr-o p â n z ă de p ăian jen . în n efericirea lu i, e l se stră d u ieşte să ducă la
b u n sfâ rşit u n p la n d ia b o lic şi, p ro ced â n d a şa , a ju n ge în p u stiu l sălb a
tic al m in ţii sa le. El d e v in e o b sed a t de n e n o r o c u l său, d e fe lu l în care
Cel de S us l-a tră d a t. E l îş i h r ă n e şte r e s e n tim e n te le c u to a tă a cea stă
n e fe r ic ir e . C ain u r z e ş te p la n u r i t o t m a i ela b o ra te d e ră z b u n a r e . Şi,
fă câ n d asta, arogan ţa lu i ia p r o p o r ţii lu c ife r ic e . „T alentele m ele su n t
ir o site , su n t oprim at", se g â n d eşte el. ,,Lum ea asta e ste de-a d rep tu l
s m in tită . D in p a rtea m ea , p o a te să m ea rg ă d ir e c t în Iad.“ Şi, g â n d in d
to ate acestea, C ain se în tâ ln e şte , şi el, cu Satana în p u stiu . U rzin d astfel
d e p la n u ri, e l cade pradă te n ta ţiilo r d iavolu lu i. Cain face to t ce p o a te
p e n tr u ca lu c r u r ile să ia o tu rn u ră câ t m a i p ro a stă c u p u tin ţă . El este
îm p in s de d ia v o l, care-i ş o p te ş te (ca să fo lo s im c u v in tele n ep ieritoare
a le lu i Joh n M ilton ):
sp re m ie z u l r ă u lu i, n u u ita că c e i m a i r ă i p a z n ic i ai la g ă relo r au fo s t
u m a n i, m u lt-p rea-u m an i. P erin d â n d u -n e p r in tre aceste c lip e de is to
rie recen tă , p u te m să g ă sim u n c o resp o n d en t p en tru „pustiul" biblic,
î n care C ristos e ste isp itit de către Satana. în fo n d , nu facem decât să
adaptăm o m eta fo ră , p e n tr u a f i m a i in te lig ib ilă p e n tr u m in tea om u
lu i m o d ern .
C ercetă to r a l a u to r ita r is m u lu i, T h e o d o r A d o r n o a sp u s: „D upă
A u sch w itz, n u ar m a i treb u i să sc r ie m p oezie." D ar el s-a în şe la t. Poe
z ia ar tr e b u i să fie , de fap t, to c m a i d esp re A u sc h w itz . D a că e să ne
u ită m la u ltim e le z e c e d e c e n ii ale m ile n iu lu i tr e c u t, d istr u c tiv ita te a
în g ro z ito a r e a o m u lu i a d ev en it o p rob lem ă m u lt m a i str in g e n tă d ecât
p ro b le m a n o a str ă a n terio a ră , aceea a su fe r in ţe i la care su n te m dam
n a ţi. M ai m u lt, n ic iu n a d in tre cele. d ou ă p rob lem e (răul ş i su ferin ţa)
nu va fi rezo lv a tă p â n ă ce n u v om g ă si o so lu ţie p e n tr u p ro b lem a com
p lem en ta ră . Şi a ici m ă g â n d esc la fe lu l în care id eea de C ristos (care ia
asupra Lui to a te p ăcatele o m e n ir ii) p o a te fi o c h e ie p e n tr u a d esch id e
p o r ţile u n e i în ţe le g e r i m a i p ro fu n d e a în tâ ln ir ii d in d eşert cu diavolul.
Homo sum, humani nihil a me alienum puto “, sp u n ea d ram aturgul rom an
T erenţiu — adică: n im ic d in ce e o m en esc n u m i-e str ă in .
„N iciu n co p a c n u creşte p â n ă în cer", adaugă su rp rin ză to ru l şi ex ce
le n tu l a n a lis t Carl G ustav Jung, „afară n u m a i dacă r ă d ă c in ile sale ar
a tin ge in fern u l." 134 A ceastă a firm a ţie ar treb u i să p u n ă p e gân d u ri p e
oricin e. î n o p in ia acestu i p ro fu n d p sih ia tru , p o sib ilita tea u n e i m işcări
ascen d en te n u p oate e x ista în lip sa u n e i m işcă ri d escen d en te sim etrice.
A cesta este şi m o tiv u l p en tru care m o m en tele de lu cid itate m a x im ă su n t
aşa de rare. Căci c in e este d isp u s să recu n oască asem enea lucruri? Chiar
vrei să ştii cin e este r e sp o n sa b il de c e le m ai rele g â n d u r i c e -ţi v in în
m in te? Ştii ce a scris E ric H arris, u c ig a şu l în m asă de la liceu l C olum
b in e , cu o z i în a in te d e a-şi m asacra c o le g ii d e şcoală? E interesant să
vezi, om fiind, că moartea ta este inevitabilă. în raport cu asta, totul devine
parcă mai banal.135 C ine ar în d r ă z n i să e x p lic e o a s tfe l de scrisoare —
sau, ch ia r m a i rău, c in e ar c u teza să-i g ă sea scă ju stifică ri?
în d e şe r t, C ristos s e în tâ ln e ş te c u S a tan a (v. Luca 4:1-13 şi M atei
4:1-11). A ceastă p o v e s te are u n se n s p sih o lo g ic ev id en t — o s e m n ific a
ţie sim b o lică , d eci —, pe lâ n g ă orice a lte p o sib ile se n su r i em p irice sau
m e ta fiz ic e . A cea stă în tâ ln ir e în se a m n ă : Cristos rămâne pevecie Cel care
s-a hotărât să ia asupra Sa profunda depravare morală a omenirii. A ceasta
presupune, mai d eparte, că Isus este, pe veci, Cel care este dispus să
în fru n te , cu toate risc u rile, acele te n ta ţii care vin d in sp re cele m ai
m alefice p ă rţi ale n a tu rii om eneşti. Adică el este dispus să se lupte, la
m odul conştient, deliberat şi până la capăt, cu rău l ce zace deopotrivă
în El şi în lume. Şi acestea nu sunt vorbe goale sau de faţadă (chiar dacă
m esajul este unul abstract). Este m ai m u lt decât o discuţie vagă, doar
de dragul teoriei.
Soldaţii care suferă de stres po sttrau m atic dezvoltă adesea această
tu lb u ra re nu din cauza a ceea ce au v ăzut, ci d in p ricin a a ceea ce au
făcut136^Există o m ulţim e de diavoli pe câm pul de bătălie. Participarea
la război va deschide p o rţile Iadului. Din când în când, ceva reuşeşte
să scape de acolo şi să in tre în inim a u n u i băiat naiv d in Iowa, care se
va tra n sfo rm a peste noapte în tr-u n m o n stru . El va ucide fem ei şi va
m asacra p runcii nevinovaţi d in sătucul vietnam ez My Lai. Desigur,
tâ n ă ru l n o stru vede foarte bine ce face. M ai târziu în să, nu va mai şti
cum să găsească o cale de îm păcare în tre sine şi ceea ce a aflat despre
realitatea sinelui său şi a lum ii. Şi de ce ne-am m ira oare?
în m arile m itu ri ale E giptului antic, zeul H orus - v ă z u t adesea,
la nivel conceptual şi istoric, ca u n p re c u rso r al lui C ristos137 — are
p a rte de o ex p erienţă sim ilară în clipa în care îl în fru n tă pe unchiul
său m alefic Set’, u z u rp a to ru l tro n u lu i lui O siris, ta tă l lui H orus. Zeul
H orus, cel cu cap de şoim şi cu ochi atoatevăzători, are curaju l de a
se c o n fru n ta într-o luptă faţă în faţă cu adevărata n a tu ră a lui Set. în
această bătălie cu în frico şăto ru l său u n ch i, H orus suferă o d im inuare
a conştiinţei sale. El îşi pierde u n ochi. Este o ra n ă pe care o suferă în
ciuda statutului său divin şi a vederii sale neîntrecute. Ce a r pierde oare
un sim plu om dacă i s-ar întâm pla aşa ceva? Probabil că el ar câştiga
o vedere in te rio a ră m ai profundă şi a r căpăta o înţelegere superioară,
care să com penseze pierderea acu ităţii în ce priveşte percepţia lum ii
exterioare.
Satana întrupează refuzul sacrificiului; diavolul este aroganţă în tru
pată; este rea-voinţă cru d ă şi deliberată, este rău tate şi înşelăciune.
Diavolul este u ra p u ră contra Om ului, D um nezeului şi F iinţei. El nu *
* Pentru cei care cred că această abordare este în parte nerealistă, ţinând cont de
realitatea materială concretă şi de suferinţa veritabilă asociată cu privaţiunile, aş
recomanda încă o dată Arhipelagul Gulag al lui Soljeniţîn, unde pot găsi o serie de
discuţii extrem de profunde despre ce înseamnă să te porţi moral mai cu seamă
în situaţii de lipsuri şi suferinţe acute.
în tru ad evăr şi în m o d d e fin itiv , p r o b le m a în fo m e tă r ii în c o n d iţiile
n e p r ie ln ic e d in p u stiu .
A ceastă so lu ţie e ste in d ic a tă în d iv erse lo c u r i d in E v a n g h elii, fiin d
p u să în scenă în m o d u ri cât se poate de g ră ito a re. C ristos e ste adesea
p o rtretiza t sub form a u n u i fu r n iz o r de h ra n ă in e p u iz a b ilă . El în m u l
ţe şte în m od m ir a c u lo s p âin ea şi p e ş t ii. El p resch im b ă apa în v in . Ce
sim b o lizea ză toate acestea? Că n i se oferă u n în d em n în sp re a căuta u n
sen s m ai în a lt, ca m od de v ieţu ire, u n m o d de tra i care este n u doar m ai
p ractic, dar şi su p erio r d in p u n c t de ved ere calitativ. E ste u n în d e m n
în fă ţişa t în ch ip litera r/teatra l: du-ţi v ia ţa u rm â n d m o d elu l M â n tu ito
ru lu i arhetipal, ia r cei d in ju r u l tău n u vor m a i fi în fo m eta ţi. B unătatea
acestei lu m i se revelează celor care ştiu să tră ia scă în m o d adecvat. Iar
o viaţă dreaptă e ste m a i b u n ă d ecât cea care se reduce la în d estu la rea
cu p â in e . Şi e ste m a i b u n ă c h ia r şi decât b a n ii cu care c u m p eri acea
p â in e . A cesta e s te m o d u l în care. C risto s, p e r so a n a care în tr u p e a z ă
p e r fe c ţiu n e a , r e u ş e ş te să treacă p este p r im a isp itir e . D ar m a i are de
în fr u n ta t încă două te n ta ţii.
„Aruncă-Te jo s de p e stâ n că “, îi z ic e d ia v o lu l, recu rgân d la o n ou ă
isp itire. ,,Dacă D u m n e z e u ex istă , El te v a salva cu sig u ran ţă. D acă e şti
într-adevăr Fiul lu i, D u m n e z e u are să te salveze.“ D e ce oare D u m n ezeu
nu s-ar revela, p en tru a-şi salva u n ic u l său Fiu de foam e, de izo la re şi de
p rezen ţa c elu i m a i m are rău? A ceastă cale n u p o a te fi, to tu şi, urm ată
în v ia ţă , n u poate slu ji ca m od el de tra i. N ici c h ia r ca fic ţiu n e n u prea
îş i are r o stu l. T ru cu l litera r a lu i deus ex m ach in a (ap ariţia u n e i forţe
d iv in e care, ca p r in farm ec, îl scoate de la a n a n g h ie p e erou l fic ţio n a l)
este u n u l d in tre c e le m a i ie ftin e d in tr u sa se cretă a sc r iito r u lu i. Este
u n in str u m e n t n e in sp ir a t, că ci ia p este p icio r in d e p e n d e n ţa şi curajul,
d e stin u l şi lib eru l-a rb itru , dar ş i asumarea: r e s p o n sa b ilită ţii. Cu alte
cu vin te, D u m n ezeu n u e ste o plasă de sig u r a n ţă p e n tr u cei o rb iţi. N u
este cin eva căru ia să-i p o r u n c e şti să facă to t felu l de tru cu ri m agice sau
să se arate o r ic u i care îl in v o că . N ic i c h ia r p rop riu l Său Fiu nu-l poate
p u n e să facă a stfel de g iu m b u şlu cu ri.
„Să n u is p ite ş ti p e D o m n u l D u m n e z e u l tău “ (M a tei 4:7) — a cesta
e s te ră sp u n su l su c c in t p e care C ristos îl dă celei de-a d o u a te n ta ţii dia
v oleşti. C ristos nu-i p o a te p o ru n ci T atălu i orice ş i oricâ n d şi n ic i m ăcar
nu cu tea ză să-i ceară să in te r v in ă în sp rijin u l său. Isus n u d o reşte în
n iciu n caz să la se în seam a altcuiva resp on sab ilitatea Lui p en tru faptele
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON
im aginaţia creştină (şi n u doar cea creştină) de-a lungul m ultor secole.
De ce acest sacrificiu special n u şi-a făcut efectul dorit? De ce n u sun
tem nici astăzi convinşi că cel m ai bun plan posibil este să ne ridicăm
privirea spre C eruri, să-l căutăm pe D um nezeu şi să sacrificăm to tu l
p e n tru a-l găsi? N-am reuşit oare să înţelegem cât de im p o rtan tă este
această m iză? Să ne fi rătă cit oare (cu bună ş tiin ţă sau altfel) de la
calea adevărată?
rea liz a ţi, î n lo c s ă fie d in a m iz a tă d e grija sin ceră faţă d e cei săraci. P e
lâ n g ă a sta, s o c ia liş tii erau d e fap t ch ia r ş i m ai ca p ita lişti decât capita
liş tii. Şi ei credeau la fel de ta re în p u terea b a n u lu i. Şi îş i im a g in a u că
dacă to ţi o a m e n ii vor avea s u fic ie n ţi bani, a tu n ci m arile p rob lem e ale
o m e n ir ii vor d isp ă rea ca p r in farm ec. Ceea ce este pur şi sim p lu fals.
Căci e x is tă o serie de prob lem e p e care b a n ii n u le p o t rezo lv a şi o serie
de alte d ific u ltă ţi care p o t fi ch ia r în rău tă ţite a tu n ci cân d aducem b a n ii
în ecu a ţie . O a m e n ii în s tă r iţi, în co n tin u a re, d iv o rţea ză ş i se în s tr ă i
n ea ză de c o p iii lo r şi su feră d e a n g o a se e x is te n ţia le şi se îm b o ln ă v esc
d e ca n cer ş i d e d e m e n ţă şi m or s in g u r i şi n e iu b iţi de n im e n i. La fel,
p erso a n e le care abia şi-au re v e n it d in tr-o a d icţie p o t f i date p este cap
dacă p r im e sc n iş te b a n i n ea ştep ta ţi — ele se vor în to a rce p u r şi sim p lu
la fren ezia d r o g u r ilo r şi a b e ţiilo r . Şi, to t aşa, p lic tise a la poate d ev en i
cop leşito a re p e n tr u o a m e n ii care n u au n im ic de făcut.
în a cela şi tim p , m ă p r e o c u p a şi s itu a ţia creată de R ăzb oiu l R ece.
M ă ob sed a c h ia r . Îm i d ăd ea co şm a ru ri. Înfrvun fel, a ju n sesem şi eu să
că lăto resc în d eşert, în acea lu n g ă n o a p te a s u fle tu lu i om en esc. Ce n u
reu şea m n ic ic u m să în ţe le g era c u m de c e le d o u ă fa c ţiu n i m ajore ale
lu m ii n o a str e v o ia u să se d istr u g ă u n a p e alta. O are am b ele sistem e să
fi fo st la f e l de sam a v o ln ice şi de corupte? Să f i fo st oare doar o c h e sti
u n e de d iferen ţe de o p in ii? Să f i fo s t oare v a lo rile d oar n iş te acceso rii
p en tru n iş t e str u c tu r i de forţă?
Oare ch ia r o lu a se to a tă lu m ea razna?
Şi p â n ă la u r m ă ce se în tâ m p la se de fa p t în seco lu l XX? Cum de a
fo st p o sib il ca m ilio a n e de o a m e n i să treb u ia scă să m oară, sa crifica ţi
p e altarele u n o r n o i dogm e şi id eo lo g ii? Cum se face că am ajuns să d es
coperim lu cru ri m u lt m ai rele decât b u rg h ezia sau cred in ţele religioase
coru p te, p e care co m u n ism u l ş i fa sc ism u l s-au sim ţit în d r e p tă ţite să
le în lo c u ia sc ă ? N im e n i n u g ă s is e r ă sp u n su r i p e n tr u aceste în treb ă ri
(cel p u ţin d in câ te ştia m eu). Şi, p recu m D esca rtes, eram b lestem a t să
su fă r d e b o a la în d o ie lii. A şa că am în cep u t, şi eu, să caut acel u n ic lucru
in d iscu ta b il — oricare va fi fo st el —, acel tem ei p e care n im e n i nu-l m ai
p u tea p u n e la în d o ia lă . A veam n ev o ie de o p iatră so lid ă ca s-o p u n la
tem elia ca se i m ele. Şi, cu aju toru l în d o ie lii, a m şi găsit-o.
A m citit la u n m om en t d at despre o practică p erfidă de la A uschw itz.
U n g a r d ia n a o b lig a t u n d e ţin u t să care u n sac de 50 de k ile de sare
u m ed ă d in tr-u n c o lţ în c e lă la lt c o lţ al d e p o z itu lu i — ia r ap oi l-a p u s să
ducă sacul în ap oi. Arbeit macht frei stă scris deasupra in tr ă r ii în la g ă r —
„M unca te va elibera"; ia r elib era rea era to tu n a c u m o a r te a . C ăratul
acelu i sa c de sare era u n c h in lip s it de o rice fel de n o im ă . Era doar u n
exem p lu al a rtei de a face rău. Iar asta m -a fă c u t să-m i d a u seam a că , în
m od cert, u n e le a c ţiu n i u m a n e su n t p u r ş i sim p lu g r e şite.
A le x a n d r S o lje n iţîn a s c r is , în tr -u n m o d p ro fu n d ş i co n v in g ă to r,
d esp re oro rile se c o lu lu i X X , d esp re zecile de m ilio a n e de o a m e n i care
au fost v ă d u v iţi de slujbă, de fa m ilie , de id en tita te şi de viaţă. în Arhi
pelagul Gulag, în p artea.a doua a v o lu m u lu i se c u n d , el d iscu tă despre
p rocesele de la NUrnberg, p e care le con sid eră d rep t cel m a i se m n ifi
ca tiv ev e n im e n t d in v e a c u l X X . Care a fo st c o n c lu z ia a celo r procese?
Există unele acţiuni care sunt fn mod intrinsec atât de groaznice, încât ele
se opun întru totul naturii specifice a Fiinţei umane. Iar a cest fapt este
adevărat la m o d u l c e l m a i p r o fu n d , in d ife r e n t de c u ltu ră , de lo c sa u de
tim p . Acestea sunt nişte acţiuni rele. Nu există nicio scuză pentru.faptul că
te-ai angajat în săvârşirea lor. Să-ţi d e z u m a n iz e z i se m e n u l, să-l reduci la
stad iu l de vierm e, să to r tu r e z i şi să m ă celă reşti o a m e n i fă ră să-ţi p e se
de in o cen ţa sa u cu lp a in d iv id u a le, să tra n sfo rm i în tr-o artă p ricin u irea
de dureri — to a te a ceste lu cru ri su n t greşite.
Care este a cel adevăr de care eu n u m ă m a i p o t în d o i? E ste vorba d es
pre realitatea su ferin ţei. A colo nu m ai e lo c de argum ente pro şi contra.
N ih iliş tii n u p o t dărâm a durerea p rin sc e p tic ism u l lor. T o ta lita riştii
nu p ot, n ic i e i, să a lu n ge su fe r in ţa . C in ic ii nu su n t în stare să sca p e de
realitatea ei. S u ferin ţa este r e a lă , ia r în cercarea de a-l face p e sem en u l
tă u să su fere, doar de d ra g u l de a-l c h in u i, e ste u n lu cru rău . A ceasta
e ste id eea d e b a ză p e care am aşezat-o la te m e lia c r e d in ţe i m ele. Abia
când am încep u t să caut printre cele m ai jo sn ice gân d u ri şi acţiu n i om e
n e şti, cân d a m în ţe le s că a m cap acitatea de a m ă p u r ta ca u n gard ian
n a z ist, ca u n o fiţer d in gulag sau ca u n a b u zator d e c o p ii, abia atu n ci
am priceput ce în se a m n ă „să ie i asupra ta p ăcatele în tr eg ii lu m i“. O rice
fiin ţă u m a n ă are puterea de a face u n rău im e n s. Şi o rice fiin ţă um an ă
va în ţeleg e, a priori, dacă nu ce e ste b in e să facă, a tu n ci c e l p u ţin ce nu
este b in e să facă. Ş i, dacă e x istă ceva care nu este bun, aceasta în sea m n ă
că ex istă şi ceva care este bun. D acă cel m a i greu păcat c o n stă în c h in u i
rea sem en ilo r n o ştri, doar de d ra g u l de a-i face să su fere, atu n ci b in ele
c o n stă în ceva d ia m etra l opus a cestei acţiu n i. B in ele va c o n sta în orice
p oate op ri ca a stfel d e lu cru ri să se m a i în tâm p le.
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON
să vin cu voi?“ Colega mea s-a întors spre m ine şi m-a în tre b at nesigură:
»Ce a r tre b u i să-i spun?“ Era su rp rin să , la fel ca m ine, de această soli
citare adusă de cineva a tâ t de izolat şi de ră n it. N iciunul d in tre noi nu
dorea să spună ceva ce a r fi p u tu t fi interp retat ca respingere sau critică.
Intrasem tem p o rar într-o ţa ră a n im ăn u i p e n tru care societatea nu
oferea niciun ghid, niciun fel de reguli de bază. E ram proaspeţi studenţi
la psihologie clinică, nepregătiţi p en tru confruntarea într-un spital de
boli psihice cu o pacientă care suferea de schizofrenie şi care tocm ai
ne-a pus o în tre b are naivă, p rietenoasă, vizând posibilitatea câtorva
m om ente de socializare. Aici nu era loc p e n tru conversaţii n a tu ra le de
tipul oferi-şi-prim eşti, aşa cum se întâm plă cu oam enii care vor să se
integreze în societate. Care anum e erau regulile într-o astfel de situaţie
aflată departe de graniţele in teracţiu n ii sociale norm ale? Care anum e
erau opţiunile noastre?
Nu erau decât două, din câte îm i puteam da seam a pe m om ent. Îi
pu team spune p acien tei o poveste care să salveze a p a re n ţe le sau îi
puteam ră sp u n d e sincer. „G rupul treb u ie să fie fo rm at d o a r d in o pt
oam eni“ a r fi in tr a t în p rim a categorie. La fel şi o m otivare de genul:
„Noi tocm ai plecăm de la spital.“ Niciunul d in tre aceste ră sp u n su ri nu
a r fi ră n it sentim entele nim ănui, cel p u ţin la suprafaţă, ia r existenţa
diferenţelor de statu t care ne separau de ea a r fi tre c u t neobservată. D ar
niciu n u l d in tre aceste răsp u n su ri nu a r fi fost tocm ai adevărat. Aşa că
n u i-am oferit u n astfel de răspuns.
I-am spus pacientei pe cât de sim plu şi direct am p u tu t că noi eram
stu d e n ţi care se pregătesc să devină psihologi şi că ea nu n i se pu tea
a lătu ra d in acest motiv. R ăspunsul accentua diferenţa d in tre situaţia
n oastră şi a ei, făcând d ista n ţa d in tre noi m ai m are şi m ai evidentă.
R ăspunsul a fost m ai du r decât o m inciună bine ticluită şi inofensivă.
Dar aveam deja bănuiala că neadevărul, oricât de bine intenţionat, poate
avea consecinţe neprevăzute. Ea a fost dezolată şi ră n ită , d a r n u m ai
p e n tru o clipă. Apoi a înţeles şi to tu l a fost în regulă. Aşa stăteau lucru
rile, aşa că ea s-a resem nat.
Avusesem o serie stranie de ex p erien ţe cu câţiva a n i în ain te de a
m ă urca în tre n u l form ării clinice.148 M-am tre z it afectat de nişte com-
pulsii destu l de violente (fără să le dau to tu şi curs) şi, în consecinţă,
am dezvoltat convingerea că de fapt ştiam destul de p u ţin cine eram
şi ce doream . Aşa că am în cep u t să fiu m u lt m ai a te n t la ce făceam — şi
la ce sp u n e a m . E x p e r ie n ţa a fo s t d e c o n c e r ta n tă , ca să n u sp u n m ai
m u lt. Curând m -am sep a ra t în dou ă părţi: u n a care vorbea şi u n a, m ai
d eta şa tă , care era a ten tă şi care ju d eca . A m aj u n s rep ed e să în ţe le g că
aproape n im ic d in ce sp u n ea m nu era adevărat. Şi aveam d estu le m otive
să m int: v oia m să câ ştig o rice d isp u tă ş i să am u n sta tu t m a i ridicat;
v o ia m să im p resion ez o a m e n ii ş i să o b ţin ce îm i doream . F o loseam lim
bajul in te lig e n t p e n tr u a ob liga lu m ea să îm i ofere ceea ce cred eam că
îm i tre b u ie . D ar era m fa ls. În ţeleg â n d a sta , a m în c e r c a t să sp u n d o a r
lu c r u r ile la care v o cea in te r io a r ă n u a r fi a v u t de o b iecta t. A m a fla t
curând că o a stfel de ab ilita te era foarte u tilă cân d n u ştia m ce să fac.
Ce ar treb u i să fa ci câ n d n u ş tii ce să faci? Să sp u i ad evărul. A şa că asta
am făcu t în p rim a m ea z i la S p italu l D o u g la s.
M ai tâ r z iu s-a în tâ m p la t să am u n c lie n t p aran oic ş i p e r ic u lo s. Este
p ericu lo s să lu c r e z i c u o a m e n i p a r a n o ic i. Ei cred că su n t ţin ta u n o r
forţe m iste r io a se ş i c o n s p ir a ţio n is te care p lă n u ie sc în cu lise lu cru ri
m a lefice. O a m en ii p a r a n o ic i s u n t h ip e r a le r ţi ş i h ip e r co n cen tra ţi. Se
co n cen trează p e in d ic iile n on verb ale cu o in te n sita te care n u se m a n i
festă n iciod ată în in te r a c ţiu n ile o b işn u ite d in tre o a m en i. Fac g r e şe li
de in terp reta r e (aceasta e p aran oia), d a r răm ân in c r e d ib il de p rice
p u ţi în a com b in a m o tiv a ţii, ju d e c ă ţi şi n ead evăru ri. T rebuie să a sc u lţi
foarte a te n t ş i să sp u i a d evăru l p e n tr u a face o p e r so a n ă p a ran oică să
fie d esch isă cu tin e .
A m a sc u lta t a ten t ş i am fo st s in c e r cu c lie n t u l m e u . C âteod ată
d e sc r ia n iş te fa n te z ii care îm i fă c e a u p ie le a de g ă in ă , d esp re c u m ar
ju p u i o a m e n i ca să se ră zb u n e. În a cela şi tim p eram a te n t la m o d u l în
care rea cţio n a m . E ram a ten t ş i la g â n d u rile ş i im a g in ile care se p e r in
d au p e scen a im a g in a ţie i m ele în tim p ce el vorb ea ş i îi m ă rtu risea m
ce an u m e îm i v en ea în m in te. N u în c e r c a m să c o n tr o le z sau să direcţi-
o n e z g â n d u r ile sau a c ţiu n ile lu i (sau p e a le m e le ). În cercam d oar să-i
arăt cât de tra n sp a ren t pu team m od u l în care el a fecta d ir e c t cel p u ţin
o p e r so a n ă — p e m in e . A te n ţia m ea con cen tra tă ş i r ă sp u n su r ile m ele
sin cere nu în sem n a u deloc că răm ân eam netulburat, n icid ecu m că l-aş fi
aprobat. l-am sp u s că m ă sp erie (ad esea), că vorb ele şi co m p ortam en tu l
lu i erau g reşit d irecţio n a te ş i că u rm a să aibă p arte de n eca zu ri grave.
Cu toate astea, vorbea cu m in e p en tru că ascultam şi răspundeam sin
cer, chiar dacă nu îl încurajam prin ră sp u n su rile m ele. Avea încredere în
m in e, în ciuda (sau, m ai corect, datorită) o b iecţiilor m ele. Era paranoic,
1 2 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON
nu prost. Ştia că purtarea lu i era in accep tab ilă so cia l. Ştia că orice per
soan ă decentă ar fi rea cţio n a t probabil cu groază la fa n teziile lu i neb u
n eşti. Avea în cred ere în m in e ş i vorbea cu m in e p e n tr u că reacţion am
aşa. N u ar fi e x ista t n ic io şa n să d e a-l în ţeleg e în lip sa a cestei în crederi.
P roblem ele lu i erau în gen eral stâ rn ite de birocraţie, de exem p lu la
b an că. Intra în tr-o in s titu ţie şi în cerca să r e a liz e z e o sa rcin ă sim p lă.
In ten ţio n a să d esch id ă u n con t sa u să plătească o factură sau să repare
vreo greşea lă . Câteodată, dădea p e ste g e n u l de p erso a n ă care nu ştie să
te ajute, aşa c u m în tâ ln im cu to ţii în tr-u n astfel de loc. A cea p ersoan ă îi
refuza actu l d e id en tita te sa u îi cerea o in form aţie n en ecesară sau greu
de obţin u t. U n eo ri, presupun, era in evitab ilă trim iterea birocratică de la
u n gh işeu la altu l — dar alteori era com plicată în m od in u til de folosirea
greşită şi m e sc h in ă a p u terii b irocratice. C lientul m eu era foarte recep
tiv la astfel de lu cru ri. Era obsedat de on oare. Era m u lt m ai im p ortan tă
p en tru e l decât sigu ran ţa, lib erta tea sau aparten enţa de grup. Conform
acestei lo g ic i (p en tru că o a m e n ii paran oici au o logică im pecabilă), el nu
perm itea niciodată să fie înjosit, in su lta t sau u m ilit— deloc şi de n im en i.
N u trecea ca g âsca p r in apă. D in cau za a cestei a titu d in i rigid e şi-in flexi
b ile, acţiu n ile c lie n tu lu i m eu fu seseră deja m otiv p en tru câteva ordine de
restricţie. În să ord in ele de restricţie fu n cţio n ea ză cel m a i b in e cu tip u l
de p ersoan ă care nu ar avea n icio d a tă n evoie de u n ord in de restricţie.
„O să fiu c e l m a i rău c o şm a r a l tă u “ era sin ta g m a lu i p refera tă în
astfel de situ a ţii. M i-am d o rit in te n s să fi p u tu t sp u n e ceva asem ăn ător
când am dat p este ob stacole b iro cra tice n en ecesare, d ar în gen eral este
m a i b in e să la şi lu cru rile astea să trea că . C lien tu l m eu vorbea serio s,
to tu şi, ş i u n e o r i c h ia r d e v e n e a c o şm a r u l cu iv a . Era tip u l c e l rău d in
No C ountry f o r O ld M en (Nu e x istă ţa ră p e n tru b ă trâ n i). Era p erso a n a
p e care o în t â ln e ş t i la lo c u l n e p o tr iv it, la tim p u l n e p o tr iv it. Dacă te
p u n ea i c u e l, fie ş i în tâ m p lă to r, te u rm ărea, îţ i a m in tea ce-a i fă cu t şi
te sp eria d e te lu a dracu‘. Nu era u n tip p e care să-l m in ţi. î i sp u n ea m
ad evăru l ş i a sta îl lin iş te a .
PROPRIETARUL MEU
în acea perioadă stăteam cu ch irie în tr-o casă al cărei proprietar fu sese
cap u l u n e i g ă ş ti lo ca le de m o to c ic lişti. Eu ş i so ţia m ea , Tam m y, eram
v e c in i cu e l în m icu ţa clă d ire de a p a rta m en te d eţin u tă de p ă r in ţii lu i.
P rieten a lu i p u r ta se m n e le r ă n ilo r a u to p ro v o ca te s p e c ific e tu lb u ră
r ii de p erso n a lita te b o r d e r lin e . S-a sin u c is p e c â n d n o i lo c u ia m acolo.
D e n is, m a siv ş i p u tern ic, u n ca n a d ia n fra n cez c u o barbă su ră, era
u n ta len ta t e le c tr icia n am ator. Av ea ş i în z e str ă r i a r tistice şi se în treţi
n ea fă câ n d pe co m a n d ă p a n o u ri de le m n cu lu m in i de n eo n . în cerca se
să n u m ai bea după ce fu se se elib era t d in în c h iso a r e . T otu şi, cam o dată
p e lu n ă , d isp ărea p e n tr u o băută care dura z ile în tr e g i. Era u n u l d in tre
acei oam en i care au o capacitate m ira cu lo a să de a in g era alcool; bea 50
sau 6 0 de b eri în d o u ă z ile d e c o n su m co m p u lsiv ş i se ţin e a t o t tim p u l
p e p icio a re. P oate p ă rea greu de c r e z u t, dar e adevărat. Eu cerceta m
a tu n c i a lc o o lis m u l e r e d ita r şi se în tâ m p la a d esea ca s u b ie c ţii m e i să
vorb ească desp re c u m ta ţii lo r co n su m a u în m o d o b işn u it u n litr u de
vodcă p e z i. A ceşti p a tria rh i cu m p ărau o sticlă în fiecare după-am iază,
de lu n i p â n ă v in e r i, ş i d ou ă sâm b ăta, ca să le ajungă ş i în z iu a u rm ă
to a re, când m a g a z in u l de b ă u tu r i era în c h is .
D e n is avea u n c ă ţe lu ş . U n e o r i, eu ş i T am m y î i a u z e a m la p a tru
d im in ea ţa p e D e n is şi pe câ in ele lu i în g ră d in ă , în tr-u n a d in tre sesiu -
n ile-m araton de bău t a le lu i D e n is, am â n d o i u rlân d n e b u n e şte la lu n ă.
C âteodată, în a stfe l de o c a z ii, D en is bea p â n ă la u ltim u l b ă n u ţ eco n o
m is it. A poi v en ea la u şa n o a stră . A u zea m n oap tea u n c io c ă n it. D e n is
era la u şă , le g ă n â n d u -se p u te r n ic , d a r ră m â n â n d to tu ş i d rep t şi m ira
cu lo s de co n ştie n t.
Stătea acolo ţin â n d u n prăjitor sau u n cu p to r cu m icro u n d e. Voia să
m i le vândă ca să poată bea în con tin u a re. A m cum părat câteva astfel de
lu cruri, prefăcându-m ă caritabil. în cele d in u rm ă, T am m y m -a con vin s
că n u m a i p u tea m s-o fac. O n e lin iş te a ş i era rău p e n tr u D en is, pe care
îl sim p atiza. O ricât de rezo n a b ilă ş i c h ia r n ecesa ră ar fi fo st solicitarea
e i, to t m ă p u n e a într-o p o z iţie d ific ilă .
Ce-i sp u i u n u i fo s t ş e f de g a şcă de m o to c ic lişti. care, la d ou ă d im i
n eaţa, v in e la tin e la u ş a ta b eat-tu rtă şi, cu o en g le z ă stâ lcită , încearcă
să-ţi vân d ă c u p to r u l lu i cu m icro u n d e? A ceasta era o în treb a re ch ia r
m a i d ific ilă d ecât cea p u să de p acien ta in tern ată sau de ju p u ito ru l para
noic. D ar ră sp u n su l era acelaşi: ad evăru l. Dar, în c a z u l a cesta, e m usai
să ş tii care e a d evăru l.
D en is a bătut d in n o u la u şă după ce eu şi soţia m ea am vorbit p e tem a
asta. M-a privit în m aniera d irectă, scep tică şi cu o c h ii m ijiţi, sp ecifică
I 12 R eguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSON
bărbatului dur, care b e a m ult ş i care a trecu t p rin m ulte b elele. P rivirea
asta în sea m n ă : „D ovedeşte-ţi nevinovăţia." L egănându-se u şo r în a in te
şi în a p o i, a în treb a t - p o litic o s - dacă aş fi in teresa t să cum păr prăji-
toru l lu i. M -am d escotorosit, d in to a te u n g h erele su fle tu lu i, de m otiva
ţiile legate de d o m in a re (caracteristice p rim a telor) şi de su p erioritatea
m orală. I-am sp u s cât de direct şi de b lâ n d am p u tu t că n u m ă in teresa
oferta lu i. N u în c e r c a m să-l d u c cu p reşu l. î n a cel m om en t eu n u m ai
eram acel tâ n ă r ed u cat, a n g lo fo n , n o r o c o s, în a sc e n siu n e so c ia lă . Şi
n ic i e l n u m ai era u n m o to c ic list d in Q uebec care fu s e s e p u şcă ria ş şi
care avea o a lc o o le m ie de 2 ,4 . N u , a m â n d o i e r a m acu m d oi bărb aţi de
b u n ă -cred in ţă care în c e r c a u să se ajute recip roc în lu p ta co m u n ă de a
face lu c r u l corect. I-am a m in tit cu m îm i z ise se că în cerca să r en u n ţe la
băut. l-a m sp u s că nu ar fi b in e p en tru e l ca eu să-i m ai dau b a n i. I-am
sp u s că o n e lin iş te a p e Tam m y, p e care o resp ecta , cân d ven ea atât de
b ea t şi atât de tâ r z iu , în cercâ n d să-m i v â n d ă lu cru ri.
S-a h o lb a t la m in e s e r io s, fără să vorbească, p r e ţ de v reo 15 secu n d e.
A sta a fo st d e stu l de m ult. El cău ta, ştia m p rea b in e, orice m icroexp resie
care ar fi p u tu t d e z v ă lu i sarcasm , am ă g ire, d isp reţ sau in fa tu a re. D ar
m ă g â n d ise m b in e , aten t, şi n u am sp u s decât lu c r u r i în ca re credeam .
M i-am ales c u v in te le cu grijă, tr e c â n d p rin tr-o m la ştin ă p ericu lo a să ,
dar că lcâ n d p e u n d ru m de p ia tră p a r ţia l scu fu n d at. D e n is s-a în to r s
ş i a p leca t. N u n u m a i atât, dar şi-a a m in tit ap oi c o n v ersa ţia n o a stră , în
ciuda s tă r ii lu i d e in to x ica re acută. N u a m a i în cerca t n icio d a tă să-m i
v â n d ă ceva. R ela ţia n o a str ă , care era d e stu l de b u n ă p en tru d ista n ţa
cu ltu ra lă d in tr e n o i, a d ev en it şi m ai solid ă.
Să a leg i calea m a i u şo a r ă sa u să s p u i a d ev ă ru l — a cestea n u su n t
d oar d o u ă a leg eri d ife r ite . S u n t dou ă c ă i de v ia ţă d iferite. S u n t dou ă
m od u ri fu n d a m e n ta l d iferite de e x iste n ţă .
MANIPULAREA LUMII
P o ţi să fo lo se şti o iv in t e p e n tr u a m a n ip u la lu m ea ca să -ţi dea ceea ce
vrei. A sta în s e a m n ă „să te p o r ţi politicos". A sta în se a m n ă „vrăjeală".
E ste sp ecia lita tea o a m e n ilo r d in m a r k e tin g fără scru p u le, a a g en ţilo r
d e v â n z ă r i, a c e lo r d in pu b licita te, a sed u cătorilor, a c r e d in c io şilo r în
u to p ii p o se d a ţi de slo g a n u ri şi a p sih o p a ţilo r. E ste d isc u r su l pe care
o a m e n ii îl adoptă câ n d în cea rcă să-i in flu e n ţe z e ş i să-i m a n ip u le z e pe
a lţii. E ste ceea ce fac stu d e n ţii câ n d sc r iu u n e se u p e p la c u l p ro feso
r u lu i în lo c să -şi a r tic u le z e şi să -şi c la r ific e p ro p riile id ei. E ste ceea ce
face toată lu m ea câ n d d o reşte ceva ş i h o tă r ă şte să -şi fa lsific e id en tita
tea p en tru a f i p e p lac ş i a fla ta . A sta ţin e d e u r z e li, de slo g a n u ri şi de
propagandă.
Să-ţi duci v ia ţa aşa în sea m n ă să f ii p o se d a t de o d o rin ţă deform ată
şi să c r eezi a p oi u n d isc u r s şi n işte a c ţiu n i care să pară p lă cu te, ra ţio
n a le, a stfe l în câ t să-ţi a tin g i scop u l. S co p u rile c a lcu la te in clu d în gen e
ral: ,,să-m i im p u n p rop ria ideologie", „să doved esc că am (sa u am avut)
dreptate", ,,să par com petent", ,,să urc pe scara ierarhică", „să evit res
p on sab ilitatea" (sau g e a m ă n u l a cesteia: »să-m i a su m m eritu l p en tru
a cţiu n ile altora"), „să fiu prom ovat", ,,să-m i c â ştig şi eu partea m ea de
atenţie", ,,să m ă a sig u r că to a tă lu m ea m ă place," ,,să ob ţin b en eficiile
m artiriului", ,,să-m i ju s tific cinism ul", „să-m i r a ţio n a lizez p ersp ectiva
antisocială", »să m in im a liz e z c o n flic tu l im ediat", „să-m i m en ţin n aivi
tatea", „să-m i ca p ita liz e z prop ria vu ln erab ilitate" , „să p a r în to td ea u n a
u n sfânt" sau (şi asta e ch iar rea) „să m ă a sig u r că în to td e a u n a e v in a
co p ilu lu i m eu neiubit". Toate astea su n t exem p le a ceea ce com patrio
tu l lu i S igm u n d Freud, p s ih o lo g u l austriac m ai p u ţin c u n o sc u t A lfred
A d ler, n u m e a „ m in ţir e a v ieţii." 149
C ineva ca r e tr ă ie ş t e în m in c iu n ă în c e a r c ă să m a n ip u le z e rea lita
tea p r in p ercep ţie, g â n d şi a cţiu n e, a stfel în c â t să n u fie p erm isă decât
e x is te n ţa acelo r r e z u lta te în g u ste ,, d o r ite şi p r e d e fin ite . O v ia ţă tră
ită într-o a sem en ea m an ieră se b a z e a z ă , c o n ştie n t sau in c o n ştie n t, pe
două p rem ise. P rim a este că acea c u n o a ştere p e care o avem în p rezen t
e ste su ficien tă p en tru a d efin i, fără vreo în d o ia lă , ce e ste b in e p en tru
v iito r u l în d ep ă rta t. A d ou a e ste că realita tea ar fi in to lerab ilă dacă ar
f i lă sa tă de ca p u l ei. P r im a s u p o z iţie e s te n e ju stific a b ilă d in p u n c t de
vedere filo s o fic . E ste p o sib il ca sc o p u l tă u , aşa c u m î l v e z i în p rezen t,
să n u m erite să fie u rm ă rit, aşa cu m şi ceea ce fa ci acu m p o a te fi o gre
şeală. A doua su p o z iţie e şi m ai eron a tă . A r f i valid ă d oar dacă realitatea
ar f i in tr in se c in to le r a b ilă şi, sim u lta n , ar f i ceva u şor de m an ip u lat şi
m odificat. U n astfel de d iscu rs şi o astfel de gâ n d ire p resu p u n aroganţa
şi ce r titu d in e a p e care g e n iu l p o e tu lu i e n g le z J o h n M ilto n le-a id en ti
fica t cu Satana, în g e r u l d esă v â rşit a l lu i D u m n e z e u care a g reşit în cel
12 R eguli de viaţă
JORDAN 0. PETERSON
să u . D a r H o ru s, în cele d in u r m ă v ic to r io s, î ş i recapătă o ch iu l. A p o i se
în tâ m p lă ceva cu t o t u l n ea ştep ta t: călătoreşte voluntar în lumea de din
colo şi îi oferă ochiul tatălui său.
Ce în s e a m n ă asta? î n p r im u l r â n d , că lu p ta cu rea u a-voin ţă ş i cu
rău l e ste atât de g ro a z n ic ă , în c â t va tă m ă p â n ă şi p riv irea u n u i zeu ; în
al d o ile a r â n d , că fiu l cel atent poate reda privirea tatălui. C ultura este
în to td e a u n a în tr -o sta re ap ro p ia tă d e m o a rte, c h ia r dacă a fo st in sta
urată de sp ir itu l v iu al m a r ilo r o a m en i d in trecu t. D ar p r e z e n tu l n u e
la fel ca tr e c u tu l. în ţe le p c iu n e a tr e c u tu lu i se d eterio rea ză sau ajunge
în v ech ită , în fu n c ţie de d iferen ţele reale d in tre c o n d iţiile d in p rezen t
şi cele d in trecu t. A ceasta n u e ste decât o c o n se c in ţă a tr e c e rii tim p u
lu i şi a sc h im b ă r ii p e care tim p u l o aduce în m o d in ev ita b il. În să este
ad evărat, de a sem en ea , că în ţe le p c iu n e a c u ltu rii e ste v u ln era b ilă şi
la co ru p ţie — la orbirea v o lu n ta ră şi la in tr ig a m e fisto fe lic ă . A şadar,
d ec lin u l fu n c ţio n a l in ev ita b il al in s titu ţiilo r d ă ru ite de către stră m o şii
n o ştr i e ste gră b it de c o m p o r ta m e n tu l n o str u g r e şit d in p r e z e n t — de
fa p tu l că ra tă m ţin ta .
E ste r e sp o n sa b ilita te a n o a str ă să p riv im cu ra jo şi către ceea ce stă
d in a in tea o c h ilo r n o ş tr i şi să în v ă ţă m d in asta, c h ia r dacă p are orib il —
ch ia r dacă o roarea a ceea ce v ed em n e vată m ă c o n ş tiin ţa ş i aproape n e
orbeşte. Faptul de a vedea este im p ortan t m ai ales când pu n e la în d oială
lu cru rile p e care le ştim şi p e care n e b a ză m , p rovocân d u -n e su ferin ţă
şi d esta b ilizâ n d u -n e. A cţiu n ea d e a p r iv i este ceea ce s u s ţin e in d iv id u l
şi r e în n o ie şte sta tu l. A cesta a fo s t m o tiv u l p e n tr u care N ietzsch e a sp u s
că valo a rea o m u lu i e ste d e te r m in a tă de v o lu m u l ad ev ă ru lu i p e care îl
poate to lera . În n ic iu n ca z n u e ş ti doar ceea ce ş t ii deja. E şti şi ceea ce ai
p u tea şti d a că ai vrea . A şadar, n ic io d a tă n u treb u ie să sa c r ific i ceea ce
v e i pu tea f i p e n tr u ceea ce e ş t i acu m . N u ar treb u i să r e n u n ţi n icio d a tă
la ceea ce e ste m a i b u n în tin e de d ra g u l sig u r a n ţe i p e care o a i d eja —
nu ren u n ţa la d ev en ire a tu n ci câ n d a i în tr e v ă z u t, ch ia r dacă d e stu l de
v a g , cev a a fla t d in c o lo de aici şi acu m .
î n tr a d iţia c r e ş tin ă , Isu s e ste id e n tific a t cu L o g o su l. L o gosu l este
C uvântul lu i D u m n e z e u . A cest C uvânt a tra n sfo rm a t h a o s u l în ord in e
la în c e p u tu l tim p u lu i. î n form a Sa u m a n ă , Isu s s-a sa crifica t de b u n ă
v o ie p e n tr u ad evăr, p e n tr u b in e , p e n tr u D u m n e z e u . D rep t u rm a re,
E l a m u rit şi a ren ăscu t. C uvântul care creea ză ord in e d in H aos sacri
fic ă to tu l, p â n ă şi p e sin e, lu i D u m n e z e u . A ceastă u n ică fr a z ă , de o
în ţe le p c iu n e n e a s e m u ită , r e z u m ă c r e ş tin is m u l. F ieca re fă râ m ă de
cu n o a ştere este în tr u câtva m oartă. Fiecare fărâm ă de in fo rm a ţie n ou ă
p u n e la în d o ia lă o c o n c e p ţie v e c h e , o b lig â n d -o să .se d iz o lv e în h a o s
în a in te de a p u tea r en a şte d r e p t ceva m a i b u n . U n e o r i, a stfe l de m o rţi
aproape că n e a n e a n tiz e a z ă . în a stfe l d e c a z u r i, se p o a te să n u n e m a i
r e v e n im n icio d a tă , sau , dacă n e r ev en im , su n tem fo a r te sch im b a ţi. U n
b u n p rieten a d esco p erit că so ţia lu i cu care era că să to rit d e z e c i de an i
avea o aventură am oroasă. N u p rev ă zu se asta. L-a aru n cat într-o depre
sie p rofu n d ă . A cob o râ t în lu m ea de d in c o lo . La u n m o m en t dat, m i-a
spus: „ În totd ea u n a a m z is că o a m e n ii d e p r im a ţi ar tr e b u i să în cerce
m ai m u lt să se a d u n e. N u aveam n ic io id e e d esp re ce vorbeam." în cele
d in u rm ă, s-a în to r s d in ad ân cu ri. În m u lte p riv in ţe e ste u n n o u om —
şi, p o a te, u n om m a i în ţe le p t şi m ai b u n . A slă b it 2 0 k g. A alergat la u n
m ara ton . A c ă lă to r it în A frica şi a u rca t p e K ilim an jaro. A ales ren a ş
terea în locu l căd erii în iad.
S ta b ileşte-ţi a m b iţiile , c h ia r dacă e ş ti n e s ig u r care a r treb u i să fie
e le. A m b iţiile m ai în a lte s u n t leg a te m ai degrabă de d ezvoltarea carac
teru lu i şi a p titu d in ilo r, decât d e statu t şi putere. S tafutul î l p o ţi pierde.
C aracterul î l p o r ţi o r iu n d e te -a i d u ce şi te ajută să ie ş i v ic to r io s d in
în fr u n ta r e a cu n e c a z u r ile . Ş tiin d a sta , le a g ă o fu n ie de u n b o lo v a n .
P riv eşte b in e a cea b ucată de stâ n că , a şază-te d rep t în faţa ei şi trage-te
în sp r e ea. P riv eşte şi observă în tim p ce în a in te z i. A rticu lea ză această
e x p e r ie n ţă cât d e cla r şi a te n t p o ţi p e n tr u tin e şi p e n tru alţii. în acest
m od v ei în vă ţa să a v a n sezi m a i e fic ie n t spre sco p u l tă u . Ş i, în tim p ce
faci a sta , n u m in ţ i. M ai a le s n u te m in ţi p e tin e .
D acă e ş ti a ten t la ce fa ci şi la ce sp u i, o să în v e ţi să resim ţi în sin ea
ta o stare d e d eza co rd şi d e slă b iciu n e in te r io a r ă a tu n c i c â n d te com
p o rţi sau v o r b e şti in ad ecvat. E ste o se n z a ţie corp o ra lă , n u u n g â n d . Eu
resim t o sen z a ţie in te r n ă d e scu fu n d a re şi d ezacord , n u de so lid ita te şi
p u tere, atu n ci câ n d s u n t n e c h ib z u it în a c ţiu n ile ş i cu v in tele m e le . Pare
lo calizată în p le x u l solar, o z o n ă p u te r n ic in erv a tă . A m în v ă ţa t în fapt
să detectez m o m en tu l în care m in t o b serv â n d scu fu n d a rea şi dezacor
d u l d in m in e , d e u n d e d ed u ceam p r e z e n ţa u n e i am ăgiri. A desea m i-a
lu at m u lt tim p să dib u i m in ciu n a . U n e o r i, fo lo sea m cu v in te de d ragu l
aparenţelor. U n e o r i, în c e r c a m să -m i a sc u n d p r o p r ia ig n o r a n ţă reală
d espre u n a n u m it su b iect. U n e o r i, fo lo se a m c u v in te le a lto ra p e n tr u a
ev ita resp on sa b ilita tea de a g â n d i de u n u l sin g u r.
12 Reguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON
[. ..] din cea mai mare minciună totdeauna o anumită parte este crezută;
masele largi populare lasă într-adevăr să le fie corupte mai uşor fibrele cele
mai intime ale inimii decât să se arunce, voluntar şi conştient, în mijlocul
răului: de aceea, în simplicitatea p^rimitivă a sentimentelor lor, ele vor fi mai
uşor victima unei minciuni mari decât a uneia mid. Ele însele, în general,
nu comit decât minciuni mici, în acelaşi timp fiindu-le prea ruşine să comită
unele mari. Ele nu vor putea concepe o astfel de înşelătorie şi nu vor putea
crede, chiar la alţii, în posibilitatea unor false interpretări, de o neruşinare
nemaivăzută; chiar dacă sunt lămurite, masele se vor îndoi, vor ezita mult
^mp şi vor continua să creadă că poate există o altă explicaţie.
L a p to p u l tă u e s te o n o t ă d in tr -o s im fo n ie c â n ta tă în p r e z e n t d e
o o r c h e str ă de d im e n s iu n i in c a lc u la b ile . E o p a rte e x tr e m d e m ică
d in tr-u n to t d e m a ri d im e n siu n i. M u lt d in p u terea sa se g ă seşte d in co lo
de în v e lişu l său m aterial. F u n cţion ează doar p en tru că u n v a st sp ectru
de te h n o lo g ii fu n c ţio n e a z ă în m o d co n sta n t şi a rm o n io s. E ste a lim e n
tat, de p ild ă , de o reţea electrică ce fu n c ţio n e a z ă in v iz ib il atâta tim p
cât o m u lţim e d e s iste m e fiz ic e , b io lo g ic e , eco n o m ice şi in terp erso n a le
com plexe s u n t stabile. Fabricile care produc com ponentele fun cţion ează
şi ele. S iste m e le de op erare care î i fa c ilite a z ă fu n cţio n a rea d ep in d de
acele co m p o n en te, şi n u de altele, în c ă n ecreate. C om p on en tele v id eo
ru lea z ă acea te h n o lo g ie p e care şi-o d o r e sc p e r so a n e le creative ca re-şi
p o s te a z ă c r e a ţiile pe in te r n e t. L aptopul tă u co m u n ică cu u n e co sistem
sp ecific de d isp o z itiv e ş i servere.
Şi, în fin e , to a te acestea s u n t p o s ib ile d atorită u n u i elem en t şi m a i
p u ţin v iz ib il: co n tra ctu l so c ia l al în c r e d e r ii. P r in a c e st con tract, s is te
m ele p o litic e şi econ om ice in terco n ecta te şi fu n d a m en ta l tran sp aren te
a sigu ră u n sis te m electric fiab il. In terd ep en d en ţa p ărţilor faţă de tot,
in v izib ilă în siste m e le care fu n c ţio n e a z ă , d ev in e dureros de evid en tă
în cele care n u fu n c ţio n e a z ă . S istem ele de o rd in su p erior, ce fac p o si
b ilă d e ţin e r e a ş i fo lo sir e a u n u i com p u ter, abia dacă e x is tă în ţă r ile
corupte d in lu m ea a treia . A co lo , lin iile de te n s iu n e , în treru p ătoarele
electrice, p r iz e le şi toate celela lte o b iecte (in d ica to ri atât de clari şi de
în d r ă g iţi ai e x is te n ţe i u n u i a sem en ea sistem ) lip se sc sau su n t com p ro
m ise , n ep u tâ n d să ajute la livrarea de curent e lectric în casele şi fabricile
o a m en ilo r. E lectro n icele şi r e stu l d isp o z itiv e lo r anim ate, teo retic, de
e lectricita te su n t p ercep u te ca n iş t e u n ită ţi fu n cţio n a le fr u str a n te , în
cel m a i fericit ca z, sau im p o sib ile, în cel m ai rău caz. A ceastă situ a ţie
se datorează p a rţia l u n e i in su fic ie n ţe teh n ice: sistem ele p u r şi sim plu
n u fu n c ţio n e a z ă . D ar nu este de ign orat n ic i in flu e n ţa lip se i de în c r e
dere, ca ra cteristică so c ie tă ţilo r coru p te.
Ca să n e e x p r im ă m altfel: ce p ercep i ca fiin d com p u teru l „tău“ este
ca o fr u n z ă solitară de p e o crean gă, în tr-o p ăd u re — sau, m ai p recis,
este ca d eg etele trecâ n d p este acea fr u n z ă . D e p e o creangă p o ţi sm ulge
o sin gu ră fr u n z ă . Ea poate fi a p o i p ercep u tă , p e n tr u u n m o m en t, ca o
en tita te sin g u la ră , in d ep en d en tă — doar că e o p ercep ţie care m ai m u lt
in d u ce în eroare d ecât lă m u reşte. F ru n za se va veşteji ş i se va u sca în
câteva să p tă m â n i. Fără cop ac, e a n ic i n u ar fi avu t cu m să e x iste . î n
ab sen ţa cop acu lu i, ea n u -şi p oate co n tin u a ex isten ţa . A ceasta este p o zi
ţia la p to p u lu i p e r so n a l în rap ort cu lu m ea. D at fiin d că m u lt d in ceea
ce rep rezin tă a ceste d isp o zitiv e cu ecra n e trece de lim ite le lor, rezu ltă
că ele n u p o t p ă str a m ai m u lt de câţiva a n i ap aren ţa de com puter.
Aproape to t ce ved em şi to t ce ţin e m în m â in i e x istă în aceeaşi m a n i
eră, d e şi u n e o r i n u o b serv ă m a cest fapt.
m icrocosm ice, celu lele, orguliitele subcelulare, m olecu lele şi atom ii care
com p u n celu lele. Cum n u v ed em n ic i m a crocosm osu l care î i înconjoară:
m em b rii fa m ilie i lo r şi p r ie te n ii care com p u n cele m ai in tim e cercu ri
so c ia le , siste m u l eco n o m ic d in care fac p a rte sau m e d iu l care îi co n ţin e
p e toţi. în cele d in u rm ă , dar la fel de im p o rta n t, n o i n u -i p ercep em p e
c e ila lţi d in p ersp ectiv a e v o lu ţie i lo r în tim p . Îi p ercep em în p rezen tu l
im ed ia t, în g u s t şi co p leşitor, d ar nu v ed em z ile le lo r trecu te şi viitoare,
care p en tru e i s-ar p utea să fie m a i im p ortan te d ecât ceea ce se în tâm plă
acum şi decât ceea ce este m a n ife st în această clip ă. Şi, cu m va, n o i tr e
b u ie să n e în g u s tă m c â m p u l p ercep tiv, altfel am fi rea lm en te co p leşiţi.
Când p riv im lu m e a , p e r c e p e m d o a r ce n e e ste „îndeajuns" p en tru
p la n u r ile , a c ţiu n ile şi b u n ă sta r e a n o a s tr ă . P rin a sta , n o i lo c u im în
acest „îndeajuns". E o sim p lific a r e ra d ica lă , fu n c ţio n a lă ş i in c o n ş ti
en tă a lu m ii — şi e a p ro a p e im p o s ib il să nu o c o n fu n d ă m cu lu m ea
în s ă ş i. în s ă o b ie c te le p e care le v ed em n u s u n t a co lo p u r ş i sim p lu ,
în lu m e, o ferite p e r c e p ţie i n o a str e sim p le şi 'd irecte.’ E le e x istă în tr-o
r e la ţie co m p lex ă , m u ltid im e n sio n a lă u n e le cu c e le la lte , n ic id e c u m ca
obiecte separate in d ivid u al, d elim itate şi in d ep en d en te. N u le percepem
ca atare, ci p ercep em u tilita te a lo r fu n c ţio n a lă şi, p r in asta, le sim p li
ficăm în d e a ju n s cât să le în ţe le g e m în d e a ju n s. T ocm ai din cauza a s ta
trebuie să f i m p recişi în alegerea ţin te lo r noastre. F ără această p recizie
n e în e c ă m în c o m p le x ita te a lu m ii.
A cea stă c o n sta ta r e se a p lică şi p e r c e p ţie i p r o p r ie i p e r so a n e , p er
cep ţie i de sin e . M o d u l de a p ercep e n e face să p re su p u n e m că lim ite le
n o a stre c o in c id cu ep id erm a n o a stră . D ar dacă m ed ită m p u ţin , în ţe le
gem natura flu id ă a a cestei lim ite. Pe m ăsu ră ce c o n te x tu l e x is te n ţe i
n o a stre se sch im b ă , p ie le a n o a stră p o a te d ev en i m ai cu p rin ză to a re, ca
să sp u n e m aşa. C reierul n o str u a ju stează autom at to p o g ra fia co rp u lu i *
* Din cauza aceasta, de exemplu, ne-a luat mai mult decât ne aşteptam să con
struim nişte roboţi cu funcţionare autonomă. Problema percepţiei este mult
mai spinoasă decât ne-am putea închipui, pornind de la accesul nostru imediat
şi lipsit de efort la propriile percepţii. De fapt, problema percepţiei este atât de
complexă, că a întârziat aproape fatal progresul iniţial al inteligenţei ^artificiale
(unde existau aşteptări foarte mari la început), pe măsură ce am descoperit că
gândirea abstractă scoasă din context nu poate rezolva nici problemele cele mai
simple ale realităţii. Revoluţia inteligenţei artificiale şi-a recâştigat încrederea şi
avântul la finalul anilor 1980 şi la începutul anilor 1990, când pionieri p r e c ^
Rodney Brooks au sugerat că o precondiţie necesară a defalcării lumii în lucruri
manipulabile constă în dotarea celui ce percepe cu un corp aflat în acţiune.
p e n tr u a in clu d e u n e lte le c h ia r ş i câ n d fa cem ceva a p a ren t b a n a l, cu m
a r f i rid icarea u n e i ş u r u b e ln iţe 161^ C ând în tin d e m b r a ţu l cu şu r u b e l
n iţa în m â n ă , lu n g im e a b r a ţu lu i se v a m ă r i, in c lu z â n d ş i lu n g im e a
u n e lte i n o a str e . Cu ca p ă tu l a cesteia p u te m ex p lo ra m e d iu l ş i în ţe le g e
ce ex p lo ră m . M ai m u lt, şu ru b eln iţa d in m ân ă este c o n sid era tă im ed ia t
şu r u b e ln iţa „noastră", d e v e n in d p o se siu n e a n oastră. La fel p roced ăm
c u u n e lte m a i co m p lex e, în situ a ţii m a i com p lex e. M a şin ile p e care le
con d u cem d ev in in sta n ta n e u şi au tom at ale n o a stre. D e aceasta şi luăm
p e r so n a l g e stu l u n u i o m care d ă cu p u m n u l în cap o ta m a ş in ii n o a stre
în tra fic. Ceea ce n u e în to td e a u n a r e z o n a b il, dar fără această e x te n sie
a s in e lu i care in clu d e şi ca rca sa m a şin ii, ar f i im p o s ib il să co n d u cem .
G raniţele fle x ib ile ale s in e lu i se e x tin d ş i p e n tr u a-i în c o r p o r a pe
c e ila lţi - m em b rii fa m ilie i, iu b iţii şi p r ie te n ii. O m a m ă se va sa crifica
p en tru co p ilu l ei. D ar ta tă l, fiu l, so ţia sau so ţu l su n t oare p ă rţi d in n o i
la fel cu m su n t b raţu l şi p icio ru l? P u tem ră sp u n d e, p a r ţia l, cu o altă
întrebare: Ce aş prefera să pierd? P en tru care d in tre aceste p ă r ţi d in n o i
su n te m m a i d isp u şi să n e sa crifică m ca să n u le p ierd em ? Id en tificarea
c u p erso n a jele fic tiv e d in cărţi şi film e n e an tren ea ză p e n tr u a p u rta
a ceste e x te n s ii — a ceste a n g a ja m en te. T ra g ed iile ş i v ic to r iile a cesto r
p erson aje d e v in rep ed e ale n o a stre. S tăm lin iş t iţ i în fo to lii, dar în ace
la şi tim p d esfăşu răm o m u ltitu d in e de realităţi alternative, n e extin d em
lim itele exp erim en ta l şi te stă m m ai m ulte că i p o te n ţia le în a in te de a
o g ă si p e cea p o triv ită . C apturaţi d e lu m ea fic ţiu n ii, riscă m ch ia r să
n e p ierd em ex iste n ţa „reală". O clip ă , în sa la m a g ică a u n u i c in em a to
graf, p u tem d ev en i n iş te crea tu ri fan tastice. S tăm în în tu n e r ic în faţa
u n o r d esfă şu ră ri rap id e de im a g in i şi d ev en im vră jitoare, su p ereroi,
e x tr a te r e ştr i, v a m p ir i, le i, e lf i ş i m a r io n e te d in le m n . S im ţim to t ce
sim t aceştia şi su n tem d isp u şi să p lă tim p e n tr u acest p r iv ile g iu c h ia r
şi cân d avem p arte d e tr is te ţe , frică sa u oroare.
Ceva sim ila r, dar c u u n im p a ct m a i m are, se p etrece când n e id e n
tific ă m n u cu u n p erson aj d in tr-o p o v e ste fictiv ă , c i c u u n gru p în tr e g ,
u rm ă rin d n işte c o m p e tiţii sp o rtiv e. Să n e g â n d im ce se în tâ m p lă când
ech ip a favorită câ ştig ă u n m eci im p o rta n t îm p otriva p r in cip a lei rivale.
P u n c tu l c â ştig ă to r va rid ica î n p ic io a r e to a tă r e ţe a u a d e su p o r te r i,
în tr-u n u n is o n n e p la n ific a t, în a in te ca a ceştia să m a i ap u ce să se gân
dească la ce fac. Ca şi c u m toate sis te m e le n e r v o a se ar fi co n ecta te la
m eciu l în d esfă şu ra re d in faţa lor. F a n ii ia u foarte p e r so n a l v ic to r iile
12 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON
în m ie z u l m a sa cru lu i d in Rw anda? Ce an u m e v ed em câ n d nu m a i în ţe
le g e m ce n i se în tâ m p lă , câ n d n u ştim u n d e su n te m , n u m a i ştim c in e
su n te m ş i n u m a i în ţe le g e m c e e în ju r u l n o stru ? Ce nu v e d e m e ste
lu m e a b in e c u n o sc u tă ş i s e c u r iz a n tă a u n e lte lo r, a o b ie c te lo r u tile , a
p erso n a lită ţilo r. Nu v ed em n ic i m ăcar o b sta co lele fa m iliare, p este care
am p u tea să r i d e stu l d e u şor, dar care n e dau to tu şi m u ltă bătaie de cap
(d eşi în viaţa cotid ia n ă ştim c u m să le rezolvăm ).
Când lu crurile se destram ă, nu m ai percepem scen a şi decorul o rd in ii
lo cu ib ile . R ăm ân e doar u n tă râ m d e z o la n t, p recu m p ă m â n tu l în a in te
ca D u m n e z e u să facă lu m in ă . R ăm ân e d eci u n sp aţiu tohu va bohu —
„netocm it şi g o l“; răm ân e acel tehom , acel „adânc“ în tu n eca t, dacă e să
vorbim în te r m e n i b iblici (Facerea 1:2). E ste h a o su l care p â n d eşte în to t
d eaun a sub suprafaţa subţire a se n tim e n tu lu i de sigu ran ţă. D in h aosu l
acesta, C uvântul D iv in al lu i D u m n e z e u a e x tr a s o rd in ea la în cep u tu l
tim p u rilo r, co n fo rm celo r m ai v e c h i te o r ii form ulate de u m a n ita te (şi
to t aceste te o r ii s u s ţin că n o i, b ărb a ţi şi fem ei, su n te m fă cu ţi d upă im a
g in ea a c e lu ia şi Cuvânt). D in acest h a o s a ie şit orice fe l de stab ilitate am
avut n o r o c u l să cu n o a ştem — p e n tr u scu rtă v rem e — când am în cep u t
să în v ă ţă m să p ercep em . Ceea ce ved em cân d se d estram ă lu cru rile este
h a o su l (d e şi nu-l v ed em cu adevărat). Ce în se a m n ă toate acestea?
U rg en ţă — em erg en ţă . M a n ifesta rea b ru scă d in tr-u n lo c n e ştiu t a
u n u i fen o m en (de la g recescu l ph ain esth a i, a „străluci" ) p â n ă a tu n ci
n e c u n o sc u t. E reap ariţia e te r n u lu i balaur, ie ş it d in p eştera lu i etern ă ,
în trer u p t d in m o ţă ia la lu i. A cea sta e ste lu m e a su b tera n ă , cu m o n ştr ii
care se rid ică d in ad â n cu ri. Cum să n e p reg ă tim de o u r g e n ţă , câ n d n u
ştim ce şi de u n d e a răsă rit? Cum să n e p reg ă tim de ca ta stro fă , câ n d
n u ş tim n ic i ce să a şte p tă m , n ic i c u m să r e a cţio n ă m ? în acele clip e ,
n u m in te a n e co m a n d ă (căci e p r e a în cea tă şi g reoaie), c i c o r p u l preia
cârm a. C orpurile n oastre rea cţio n ea ză m a i rap id decât m in ţile noastre.
Când lu c r u r ile se d estram ă în ju r u l n o str u , p ercep ţia n o a stră d is
pare; a tu n ci d o a r a cţio n ă m . În m om en tele de u r g en ţă , câ n d n ici gâ n d i
rea, n ic i p er c e p ţia n u n e ajută, su n te m p rotejaţi de străvech ile rea cţii
in stin ctiv e, autom atizate şi eficien tiza te p e parcursul a sute de m ilioan e
d e ani. în a se m e n e a c ir c u m sta n ţe , c o r p u r ile n o a str e su n t p reg ă tite
p e n tr u o rice d e z n o d ă m â n t16^ M ai în tâ i, în g h e ţă m . R e fle x e le corp u
lu i se p ro p a g ă a p o i la n iv e lu l afectiv, u r m ă to r u l sta d iu al p ercep ţiei. E
ceva în sp ă im â n tă to r ? E ceva u til? E ceva cu care treb u ie să lupt? Sau
e ceva ce p o a te f i ig n o ra t? Cum v o m sta b ili asta — şi când? N u ştim .
S u n tem p r in şi în tr-o stare c o stisito a r e şi so lic ita n tă de alertă. Corpu
r ile n o a str e s u n t in u n d a te de c o r tiz o n şi a d r e n a lin ă . In im ile n e bcţt
m ai repede. R esp iraţia se a cc e n tu e a z ă . în ţe le g e m , cu d u rere, că sen ti
m e n tu l n o stru de a fi în tr e g i şi stă p â n i p e sin e a dispărut; a fo st doar
u n v is. N e b iz u im p e r e su rsele fiz ic e şi p sih ic e adu n ate cu grijă p en tru
astfel de m om en te (dacă avem bafta să f i e c o n o m isit d in ele). S u n tem
p reg ă tiţi p e n tr u ce e m a i rău - sa u ce e m a i b u n . A p ăsăm acceleraţia la
m a x im u m şi elib eră m în acela şi tim p frâna. Ţ ipăm sau râdem . Avem o
e x p r e sie de d e z g u st, dacă n u de sp a im ă . P lân gem . D u p ă care în cep em
să to p ografiem h a o su l.
Şi aşa, so ţia în ş e la tă , to t m a i d e z e c h ilib r a tă , sim te m o tiv a ţia de a
d ezv ă lu i totul tu tu ro r - faţă de ea, faţă de sora e i, fa ţă de ce l m a i bun
p rieten , faţă de u n str ă in d in au tob u z — sau de a se retrage în lin işte ,
p e n tr u a r u m in a o b s e s iv şi a a ju n g e la a c e le a şi în tr e b ă r i. Ce a mers
prost? Ce anume din ce a făcut ea a fost de neiertat? Cine este omul acesta
cu care a trăit până acum? Cefel de lume este asta, în care se întâmplă ast
fel de lucruri? Cefel de Dumnezeu ar crea un asemenea loc? Ce con versa
ţie ar p u tea in iţia cu această p e r so a n ă n o u ă , ir ita b ilă , care lo c u ie şte
în carca sa fo s tu lu i ei soţ? Ce form e d e răzb u n are i-ar p o to li furia? Pe
c in e să sed u că d rep t r ă sp u n s la această in su ltă ? F em eia este p e rând
în fu r ia tă , te r ifia tă , îm p ie tr ită de d u rere şi e n tu z ia sm a tă de p o sib ili
tă ţile n o ii ei lib ertă ţi.
L ocu l p e care îl cred ea cel m a i s ig u r n u era, în rea lita te, prea sta
b il — n u era to c m a i o fu n d a ţie s o lid ă . Casa ei era r id ic a tă p e n isip .
G heaţa p e care p a tin a era p u r şi sim p lu p rea su b ţire. A că zu t în apa
de sub ea şi acu m se în ea că . A fo s t lo v ită atât d e rău, că e co n su m a tă
de fu r ie , tero a re şi su fe r in ţă . S e n tim e n tu l tr ă d ă r ii se e x tin d e p ân ă
în g h ite toată lu m ea . U n d e se află ea acum ? în subterane, împreună cu
toatefricile ei. Cum a a ju n s acolo? A ceastă e x p e r ie n ţă , a ceastă călătorie
în structura a sc u n să a lu cru rilo r — to a te acestea su n t to t p ercep ţie, în
form a sa incip ien tă; su n t o pregătire; su n t o cân tărire a ce-ar-fi-putut-fi
şi a ce-ar-m ai-putea-fi; su n t e m o ţie şi fa n te z ie . V orbim desp re o form ă
p ro fu n d ă de p ercep ţie d e care această fem eie are n e v o ie p â n ă cân d vor
reapărea ob iectele fa m ilia r e , aşa cu m le ştia ea , în form a lo r sim p lă şi
com od ă. E ste p e r c e p ţia care are lo c în a in te ca h a o s u l p o sib ilită ţilo r să
fie re-articu la t în n iş te re a lită ţi fu n c ţio n a le d ă tătoare d e ord in e.
® P IP 12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON
e doar o so lu ţie tem porară. T iranul se p lic tise şte d e sclavi. Este înconju
rat n u m a i de o a m e n i p r e v iz ib ili şi d ep rim a n t de o b ed ien ţi. Cine p oate
tr ă i la n e sfâ r şit cu aşa ceva? în n eg o c ie r e , în sch im b - am b ii ju că to ri
treb u ie să ad m ită d in c a p u l lo c u lu i că b a la u ru l e x istă . E ste o realitate
d ific il de în fr u n ta t, ch ia r şi a tu n ci cân d e în c ă p rea m ic ca să-l în g h ită
p e ca v a leru l care îi stă în ca le.
P o a te că p a r te n e r ii c u p lu lu i d istr u s ar fi treb u it să fie m a i p r e c işi
în fo rm u la rea m a n ie r e lo r d e z ir a b ile în care e i p o t c o e x ista . P oate că
a stfel ar fi r e u şit să p r e v in ă îm p r e u n ă n ă v a la in co n tro la b ilă a ap elor
fatale ale h a o su lu i. P oate ar fi p u tu t face asta în lo c să spună, p lic tisiţi,
co m o zi şi laşi: ,,Este OK. N u m erită să ne certă m p e n tr u asta.“ T otu şi,
în tr-u n m ariaj e x istă fo a r te p u ţin e lu cru ri p e n tr u care n u m erită să te
cerţi. P recu m două p isici obligate să lo cu ia scă în a cela şi butoi, şi cei doi
p a rten eri su n t o b lig a ţi să c o e x iste , căci şi-au ju rat (teoretic) cred in ţă
p ân ă cân d m o a rtea îi va d esp ărţi. J u ră m â n tu l are ro lu l de a te forţa să
iei în se r io s situ a ţia . C hiar îţ i d o reşti ca în fieca re z i a m ariajului tău,
z e c i de a n i de tra i îm p reu n ă , să fii tu lb u rat de a celeaşi ir ită r i m ărunte?
„Oh, dar e u p o t să to le r e z asta“, te gân d eşti. Şi p o a te că va treb u i să
su p o rţi. D a r n u e ş ti u n m o d el d e to lera n ţă a u te n tică . Şi p oate, dacă ai
vorbi d esp re felul în care râ su l p ro stesc al p e r e c h ii tale în c e p e să su n e ca
u n cu i ce zg â rie o tab lă de scris, el (sau ea) ţi-ar sp u n e, d estu l de cin stit,
să te duci n a ib ii. Şi p oate că v in a e a ta; t u ar treb u i să te m a tu rizezi, să
te aduni şi să-ţi ţ ii gura. D ar p oate că a urla ca m ăgarul în m ijlocu l u n e i
în tr u n ir i de so cia liza re nu -l va p u n e în tr-o lu m in ă p rea b u n ă p e p a rte
n e r u l tă u , în s ă tu n u treb u ie să te la şi b ătut. În a s tfe ld e circu m sta n ţe,
a d ev ă r u l va fi scos la iv e a lă d o a r p r in tr -o lu p tă - o lu p tă în sc o p u l
îm p ă că rii. D a r tu ră m â i tă cu tă şi te co n v in g i că o faci p e n tr u că e ş ti o
p ersoa n ă bună, p a cifistă şi răbdătoare (ceea ce e cât s e p oate de d eparte
de adevăr). Şi aşa m ai ia câteva k ilo g ra m e m o n str u l de sub covor.
P oate că o conversaţie d esch isă despre in sa tisfa cţia se x u a lă ar fi fo st
o prov erb ia lă p a z ă b u n ă - n u că ar fi fo s t uşo r. P oate că m adam e îş i
d orea in c o n ş tie n t m oartea in tim ită ţii, n u trin d o am b ivalen ţă secretă
legată d e se x u a lita te . N u m a i D u m n ezeu ştie câte m otive ar p u tea ex ista
p en tru a sta. P oate că m on sieu r a fo st u n iu b it g r o a z n ic şi eg o ist. P oate
că am â n d o i au fo s t eg o işti. E u n su b iect p e n tr u care m erită să te cerţi,
nu? E o p a r te în se m n a tă a v ie ţii, nu -i aşa? P oate că ab ord area a cestu i
su b iect (şi p o a te rezolvarea lu i, cin e ştie) m erită d ou ă lu n i de su ferin ţă
pură în care fieca re îi sp u n e c e lu ila lt ce gân d eşte (fără in te n ţia de a
d istru g e p e c in e v a sau de a c â ştig a b ă tă lia , d e o a rece acea sta n u m a i
în se a m n ă căutarea ad ev ă ru lu i, ci ră zb o i).
P oate că n u a fo s t vorba d e sp r e s e x . P oate că d is c u ţiile d in tr e ce i
d o i au alu n eca t în p lic tise a lă ş i ru tin ă , în lip sa îm p ă r tă şirii u n o r aven
t u r i care să a n im e c u p lu l. P oate că d e te r io r a r ea p a s cu p a s, z i după
z i, a fo st o va ria n tă m a i su p o rta b ilă d ecâ t a su m a rea r e sp o n sa b ilită ţii
m e n ţin e r ii r e la ţie i în v ia ţă . Fără a te n ţie , lu c r u r ile v ii m o r. V iaţa este
sin o n im ă cu e fo r tu l de reparare şi în tr e ţin e r e . N im e n i n u p o a te in d ica
o p erech e atât de p o tr iv ită , în câ t să n u m ai fie n e v o ie de a ten ţie ş i d e
e fo r t (oricu m , d a că ai g ă sit p e r so a n a p erfectă , e l sa u ea ar fu g i m ân
când p ă m â n tu l, ş i p e b u n ă d r e p ta te , de c in e v a atât d e im p e r fe c t ca
tin e ). În rea lita te, îţi treb u ie — ş i m e r iţi — o p e r so a n ă la fe l de im p er
fectă cu m e ş ti şi tu.
Poate ţă s o ţu l in fid e l e r a su r p r in z ă to r d e im a tu r ş i de e g o ist. Poate
că e g o ism u l lu i a în v in s . P oate că ea n u s-a op u s s u fic ie n t de v ig u ro s
a cestei te n d in ţe . P oate că ea n u a c ă z u t d e acord cu e l asupra ed u cării
co p iilo r şi a p referat să-l e lim in e d in viaţa celor m ic i. Iar lu i, aceasta i-a
p erm is să evite o resp on sab ilitate neplăcută. Poate că, a sistân d la aceste
b ă tă lii subteran e, p e d e p siţi de r esen tim en tele m am ei şi în str ă in a ţi to t
m a i m u lt de tatăl lor, c o p iii s-au u m p lu t de ură în in im a lor. P oate că
c in e le p e care ea i le-a p reg ă tit lu i — şi e l e i — au fo s t reci şi în g h iţite
cu am ărăciun e. Poate că evitarea d isc u ţiilo r n ep lă cu te i-a în v en in a t pe
a m â n d o i, ta c it, dar e v id e n t. P oate că to a te aceste p r o b lem e n e r o stite
au su b m in at reţelele in v iz ib ile care s u sţin m ariajul. Poate că respectul,
s-a tran sform a t trep ta t în d isp reţ şi n im e n i n u s-a deranjat să ob serve
asta. Poate că, p e n e sim ţite , iu b ir e a s-a tra n sfo r m a t în u ră.
O rice lu cru c la r ific a t şi fo rm u la t d ev in e v iz ib il; d ar p o a te că n ic i
so ţu l, n ic i so ţia n u au v r u t să vad ă sau să în ţe le a g ă .P o a te că au lă sa t
in te n ţio n a t lu c r u r ile în c e a ţă . P oate că e i au g e n e r a t cea ţa , p en tru a
ascu n d e ce n u voiau să vadă. Ce a câştig a t nevasta d even in d d in am antă
fem eie în casă sau m am ă? S-a s im ţit uşurată odată cu d isp a riţia v ie ţii
e i sex u a le? A cu m , că s o ţu l a p ărăsit-o, se va p u tea p lâ n g e cu m a i m u lt
fo los faţă de v e c in i şi faţă de m am a ei? Poate că, în se c r e t, acest lucru a
fo st m ai satisfăcător decât orice lu cru p o z itiv ce-ar p u tea f i adus de u n
m ariaj, fie el u n u l p erfect. î n d efin itiv , ce se p o a te com p ara cu plăcerile
sofisticate şi antrenate ale m artirajului? „E aşa o sfântă, m ăritată cu u n
12 R eguli de viată
JORDAN 8. PETERSON
D e c e să r e fu z i să p u i d e g e tu l p e r a n ă , d e v rem e ce sp e c ific a r e a
u n ei prob lem e d esch id e ca lea că tre solu ţion area ei? A n u m i o problem ă
în sea m n ă a ad m ite e x is te n ţa ei. Iar a sp ecifica o p rob lem ă în se a m n ă
să -ţi p e r m iţi să a fli ce v r e i, să z ic e m , de la u n p r ie te n sau de la u n
iu b it - ş i aşa v e i şti, p recis ş i c in s tit, câ n d n u v e i p r im i ceea ce d o reşti,
ia r aceasta va d u rea, la fel de p recis. În să v e i în v ă ţa ceva ce ţi-ar putea
fo lo si în v iito r - a ltern ativa la această du rere scu rtă ş i ascu ţită este
m â n că rim ea en erv a n tă a u n e i n e p u tin ţe c o n tin u e ş i a ratării d ifu z e -
este acea se n z a ţie că tim p u l tău p r e ţio s îţi a lu n ecă p rin tre degete.
D e ce să r e fu z i să n u m e ş ti p rob lem a? D e o a r e c e, aşa cum n u r e u
ş e ş t i să d e fin e ş ti su c c e su l (şi d in ca u za a cea sta n ic i n u te b u cu ri de
el), n u r e u ş e ş ti să d e fin e şti p e n tr u t in e în su ţi n ic i c h ia r ratarea, a stfel
în cât n u v e i ş ti câ n d ai e şu a t şi, p r in urm are, n ic i n u v ei re sim ţi d u re
rea e ş e c u lu i. D oar că n u va fu n cţio n a ! N u te p o ţi p ă că li ch ia r aşa - în
afara c a z u lu i în care c h ia r a i a ju n s jo s de tot! V ei p u rta, în sch im b ,
în to td e a u n a în F iin ţa ta u n s e n tim e n t al d e z a m ă g ir ii ş i o ură de sin e
co rela tiv ă , d ar ş i o u ră to t m a i m are faţă de lu m ea gen era tă (sa u d eg e
n erată) de to a te acestea.
P sih ic u l (s u fle tu l) şi lu m ea s u n t o r g a n iz a te , la ce l m a i în a lt n iv e l al
e x iste n ţe i u m a n e , p rin lim baj, p r in co m u n ica re. Când r ezu lta tu l n u a
fo st n ic i in te n ţio n a t, n ic i d o rit, lu cru rile n u su n t ceea ce par. Când n u
se co m p o rtă cu m treb u ie, F iin ţa n u poate fi a şeza tă în ca teg o riile ei.
C ând c ev a m erge p r o st, p â n ă şi p e r c e p ţia tr e b u ie c h estio n a tă , îm p re
u n ă cu evalu area, g ân d irea şi a cţiu n ea . Când eroarea îş i face an unţată
p rezen ţa , apare im ed ia t ş i h a o s u l n e d ife r e n ţia t. Form a sa r e p tilia n ă
p a ra lizea ză şi n ă u ceşte. în s ă b alau rilor, care în tr-ad evăr e x is tă (p oate
m ai m u lt decât orice altceva), le p la ce să-şi strân gă au ru l. Când lu cru
rile se p răb u şesc în d ez o r d in e a gro a zn ică a F iin ţei de n e în ţe le s, în tre
ruine se ascu n d e şi p o sib ilita tea u n e i o r d in i n oi, d elib erate. Claritatea
g â n d ir ii— claritatea curajoasă a g â n d ir ii— e ste o co n d iţie obligatorie.
P ro b lem a în s in e tr e b u ie r e c u n o sc u tă ; cu câ t m a i rep ed e, cu atât
m a i b in e. U n în c e p u t b u n este „sunt n efericit" (ş i n u „Am d rep tu l de
a fi nefericit", în tru câ t la în c e p u tu l p r o c e su lu i de rezo lv a re a p ro b le
m elor, a ceastă form u lare este in ad ecvată). P oate că în c o n d iţiile date,
n efe r ic ir ea ta e ste ju stific a tă . P o a te că o rice o m r e z o n a b il s-ar. sim ţi
n e m u lţu m it şi n efericit în lo c u l tă u . Sau e ş ti oare d o a r u n p lâ n g ă cio s
im atur? Cele două v a ria n te treb u ie con sid erate la fel de p o sib ile, oricât
de g r o a z n ic su n ă asta. Cât de im a tu r s-ar p u te a să fii, de fapt? P en tru
că e x is tă şi o im a tu r ita te fă ră lim ite . Pe care o p o ţi m ăcar corija, în
m ă su ra în care ţi-o a su m i.
A n alizăm cu a ten ţie h a o su l co m p lica t şi în câ lcit şi p recizăm n atu ra
lu c r u r ilo r (in c lu s iv n a tu r a n o a str ă ). N u m ai aşa e x p lo r a r e a n o a str ă
creativă ş i c o m u n ic a tiv ă g e n e r e a z ă şi r e g e n e r e a z ă c o n sta n t lu m ea.
S u n tem m o d e la ţi şi in flu e n ţa ţi de ceea ce în tâ ln im în m o d volu n tar,
dar m od elăm şi no i, la râ n d u l n o stru , starea în care n e a flă m în cadrul
a cestei în tâ ln ir i. E d ific il, d ar d ific u lta te a n u are n ic io im p o r ta n ţă ,
în tr u c â t a ltern a tiv a e m u lt m a i su m b ră.
P oate că s o ţu l in f id e l ig n o r a c o n v e r sa ţia cu so ţia d in tim p u l c in e i
d in ca u ză că îş i d e te sta lo c u l de m u n c ă , era o b o sit şi în v ră jb it. P oate
că îş i u ra lo c u l d e m u n c ă d e o a r e c e c a r ie r a i-a fo s t b ăgată p e g â t de
ta tă l său, faţă de care, fiin d p r e a slab sa u „loial“, n u a p r o te sta t. Iar ea
p o a te că a accep tat lip sa lu i d e a te n ţie p e n tr u că d acă l-a r fi a te n ţio n a t
că nu o b agă în se a m ă ar fi p u tu t f i p rea n e p o litic o a s ă şi n ed rea p tă .
P oate că fu ria ta tă lu i e i, p e care o d e te sta , a fă cu t-o să d ecid ă în tin e
r eţe că o rice fo rm ă de a g r e siv ita te ş i de a s e r tiv ita te e s te g r e şită d in
p u n c t d e v ed ere m o ra l. P o a te c red ea că s o ţu l n u o v a iu b i d acă va
v ed ea că are p r o p r iile e i o p in ii. E ste e x tr e m d e d if ic il să fa c i o r d in e
în lu c r u r ile d e fe lu l a c e sta — în s ă o m a ş in ă d e fe c tă v a c o n tin u a să
fu n c ţio n e z e p r o s t atâ ta v rem e câ t p ro b lem ele e i n u s u n t n ic i d ia g n o s
tic a te , n ic i r e z o lv a te .
SUCCES ŞI RESENTIMENT
Dacă-i c ite şti p e sp e c ia liştii în p sih o lo g ie a b isa lă — p e Freud şi Jung, de
ex em p lu , p recu m şi p e p recu rso ru l lor, F riedrich N ietzsch e —, a fli că
to tu l are o latură în tu n ecată. Freud a son d at adânc în co n ţin u tu l laten t,
im p lic it a l v iselo r, care, în o p in ia lu i, v iza u ex p rim a rea u n e i d o rin ţe
n e p o tr iv ite . Ju n g cred ea că orice a ct de b u n ă -creştere e ste în s o ţit de
geam ăn u l să u m alefic, um bra in co n ştien tă . N ie tzsch e a investigat rolul
jucat de ceea ce el a n u m it resentim ent în m otivarea u n o r acţiuni aparent
a ltru iste — şi, adesea, eta la te public în m od ex a g era t.166
Nu de mult, condiţiile din mine erau mai rele decât acum. încă mai trăiesc
câteva femei foarte bătrâne care în tinereţe au muncit în subteran, cu un
harnaşament la brâu şi un lanţ care le trecea printre picioare, şi s-au târât
acolo de-a buşilea, trăgând după ele vagonete de cărbune. Făceau asta până
şi când erau însărcinate.
lu i D a n v in şi b u n ic u l lu i A ld o u s H u x le y — in fo rm a P a rla m en tu l bri
ta n ic că era lite r a lm e n te im p o sib il ca o m e n ir e a să ep u iz e z e b o g ă ţiile
oceanelor. P uterea lo r de gen erare era p u r şi sim plu p rea m are, d in câte
p u tea e l să d e te r m in e , raportat ch ia r şi la cele m a i asid u e p ră d ă ciu n i
ale o a m e n ilo r . Şi abia au tr e c u t c in c iz e c i de a n i d e cân d cartea S ilen t
Spring a lu i R ach el Carson a in iţia t m işc a r e a e c o lo g istă .168 C in cizeci de
ani! N u în se a m n ă nim ic! N u e n ic i m ăcar ieri!
A bia am r e u ş it să d ezv o ltă m in str u m e n te le con cep tu a le şi te h n o lo
g iile care n e p e r m it să în ţe le g e m u r z e a la v ie ţii, c h ia r şi im p erfect. În
con secin ţă, m erităm u n pic d e com pasiune p en tru crim a ipotetică la care
ar putea conduce com p ortam en tu l n o stru distructiv. U neori, n u n e dăm
seam a ce facem . A lteori, n e dăm seam a, dar deocam dată n-am form ulat
n icio a ltern a tiv ă p ractică. La urm a u rm elor, n u e ca şi cu m viaţa ar fi
u şoară p en tru fiin ţele u m a n e — cu doar câteva d ecen ii în urm ă, m ajori
tatea o a m en ilo r în că erau în fo m eta ţi, bolnavi şi analfabeţi.169A şa bogaţi
cu m su n te m a stă z i (tot m ai m ult, p este tot), d e c e n iile p e care se în tin d e
viaţa m u lto r oam en i în c ă p ot f i num ărate pe degetele u n ei singure m â in i.
C hiar şi în z ile le n oastre, este o situ a ţie rară şi fericită când o fa m ilie nu
are m ăcar u n m em bru lo v it de o b o a lă gravă — şi toate se vor co n fru n ta
cu asta p â n ă la u rm ă. în v u ln era b ilita tea şi fra g ilitatea noastră, facem
ce pu tem ca să n e d escu rcăm cât m a i b in e, iar p la n eta e m ai dură cu n o i
d ecât su n tem n o i cu ea. A m p u tea să fim m ai în g ă d u ito r i cu n o i în ş in e .
La urm a u rm elo r, o a m e n ii c h ia r su n t n iş te c rea tu ri ab solu t rem ar
cab ile. N u avem p e r e c h e şi n u e clar dacă avem v reo lim ită rea lă . Se
în tâ m p lă a c u m lu cru ri care p ăreau o m e n e şte im p o sib ile c h ia r în v re
m u r ile d in tr e c u tu l apropiat câ n d am în c e p u t să n e c o n ş tie n tiz ă m r e s
p o n sa b ilită ţile p la n eta re. Cu câteva să p tă m â n i în a in te de a sc r ie acest
te x t, am d at p e ste d o u ă film u le ţe ju x ta p u s e p e YouTube. U n u l o arăta
p e m ed a lia ta cu aur la p ro b a d e s ă r itu r i (g im n a stic ă fe m in in ă ) d e la
O lim p iad a d in 1956; celă la lt, p e m ed a lia ta cu a r g in t la a ceea şi probă,
la O lim p ia d a d in 2 0 1 2 . N ic i m ă ca r n u p ă rea să fie a celaşi sp o rt — sau
a c e la şi a n im a l. S a ltu l r e u ş it de M cK ayla M a ro n ey î n 2 0 1 2 ar f i fo s t
co n sid era t su p ra o m en esc în a n ii c in c iz e c i. P arkour-ul, u n sp o rt deri
vat din tr-o cu rsă cu o b stacole co n cep u tă p e n tr u p reg ă tirea m ilita r ă
a arm a tei fr a n c e z e , e s te u lu ito r — la fel cu m e ste şifreeru n n in g -u l, o
form ă m a i co m p lex ă de parkour. U rm ăresc c o m p ila ţiile v id eo ale u n o r
a sem en ea p erfo rm a n ţe cu o ad m iraţie n ea scu n să . U n ii co p ii sar de pe
clă d iri cu tre i n iv e lu r i fără să se a ccid en teze. E ste p e r ic u lo s — şi u lu i
to r. C ăţărătorii p e m aca ra le su n t atât de cu rajoşi, în c â t te la să cu gura
căscată. A celaşi lu cru e valab il şi p e n tr u c ic lism u l m o n ta n , snow -boar-
d in g u l în s til lib er, su rferii care n a v ig h ea ză p e v a lu ri de cin cisp rezece
m etri şi skateb oard eri.
B ăieţii care au co m is m asacrul de la lic e u l d in Colum bine, desp re care
am discutat anterior, s-au autoproclam at judecători ai sp eciei u m an e, la
fel ca profesoru l de la TED x, d eşi în tr-o form ă extrem ă; şi la fel ca p r ie
te n u l m eu C hris. P en tru Eric H arris, cel m ai cu lt d in tre cei doi u cigaşi,
fiin ţe le u m a n e erau o sp ecie ratată şi coru p tă. D u p ă ce o a stfel de supo
z iţie este accep tată, e ste in e v ita b il ca lo g ica ei in te r n ă să se m an ifeste.
D acă ceva arată că o plagă, aşa cu m sp u n e D avid A tten b o ro u g h 170, sau
ca u n cancer, după cu m a a firm a t Clubul de la R om a171, p erso a n a care
va eradica această năp astă va fi u n erou - u n verita b il salvator al p lan e
tei, în acest caz. U n adevărat m esia ar p u tea să m eargă p ân ă la capăt cu
logica lu i m o ra lă rigu roasă şi să se e lim in e şi pe sin e . A sta fac de regulă
u cig a şii care co m it crim e în m a să , m â n a ţi de u n re s e n tim e n t aproape
in fin it. N ici m ă ca r p ro p ria lo r F iin ţă n u ju s tific ă e x is te n ţa o m en irii.
D e fapt, ei se sin u cid tocm ai p e n tr u a d em on stra p u ritatea an gajării lor
în a n ih ila r e . În lu m ea m o d ern ă , n im e n i n u ar p u tea să ex p rim e fără
o b ie c ţii o p in ia că e x iste n ţa n o a str ă ar fi m a i b u n ă în a b sen ţa evreilor,
negrilor, m u su lm a n ilo r sau en g lezilo r. D e ce, a tu n ci, am considera vir
tuoasă p rop u n erea că p la n eta ar d u ce-o m a i b in e dacă a r fi m a i p u ţin i
o a m e n i p e ea? N u m ă p ot ab ţin e să n u v ă d u n c h ip s c h e le tic rân jin d
b u cu ros la p o sib ilita te a a p o ca lip sei, a scu n zâ n d u -se n u foarte d eparte
în sp a tele u n o r a stfe l de a fir m a ţii. Ş i de ce se în tâ m p lă atât d e d es că
în ş iş i o a m e n ii care se p o z iţio n e a z ă atât de v iz ib il îm p o triv a prejudi
c iilo r ad u se m e d iu lu i p ar să se sim tă o b lig a ţi să d en u n ţe um anitatea?
A m v ă z u t stu d en ţi, m a i ales d intre cei de la facultăţile u m an iste, sufe
rin d realm ente u n d e c lin al să n ă tă ţii m en tale deoarece au fo st d ojen iţi
în p la n filo so fic de a se m e n e a apărători a i p la n etei p en tru ex isten ţa lo r
ca m em b ri ai sp eciei u m a n e. Şi cel m ai rău e ste, cred , p e n tr u bărb aţii
tin eri. Ca b en eficia ri p r iv ile g ia ţi ai p a tria rh a tu lu i, r e a liză rile lo r su n t
considerate nem eritate. Ca p o sib ili aderenţi la cultura v io lu lu i, su n t sus
p ecţi d in p u n ct de vedere sexu al. A m b iţiile lo r îi fac je fu ito ri ai planetei.
N u su n t b in e v e n iţi. La n iv el de g im n a z iu , lic e u şi u n iv ersita te, răm ân
în urm ă p e p la n ed u ca ţio n a l. Când fiu l m eu avea p aisp rezece a n i, am
12 R eguli de viată
JOROAI I . PETERSON
CARIERĂ ŞI MARIAJ
F em eile d in in s t it u ţ iile d e în v ă ţă m â n t su p e r io r d o m in a te de fem ei
în tâ m p in ă d ific u ltă ţi to t m a i m a ri în a sta b ili o rela ţie am oroasă, fie
ea ş i de d u ra tă m ed ie. în c o n se c in ţă , tr e b u ie să se m u lţu m e a sc ă , dacă
au astfel de în c lin a ţii, cu r e la ţii scu rte şi în tâ m p lă to a re. P oate că , d in
perspectiva e m a n cip ă rii se x u a le , este u n p a s în a in te , d ar m ă în d o iesc.
Cred că e g ro a z n ic p e n tr u fete.179 O rela ţie sta b ilă , bazată pe d ragoste,
1 2 Reguli de viaţă
JORDAN I. PETERSON
este fo a rte de d orit atât p e n tr u bărbaţi, cât şi p e n tr u fem ei. În o rice caz,
p en tru fem ei e ste ad esea lu c r u l cel m ai d orit. D in 1997 pân ă în 2 0 1 2 ,
p o triv it C entrului d e C ercetări Pew 180, n u m ă ru l fem eilor cu vârste în tre
18 ş i 34 de a n i care au spus că o că să to rie reu şită este u n u l d in tre cele
m a i im p ortan te lu cru ri d in v ia ţă a crescut de la 28% la 37% (o creştere
de p este 30% *) N u m ă ru l de b ărb aţi tin e r i care au sp u s a c e la şi lu cru a
scă zu t cu 15% în aceeaşi perioadă (de la 35% la 2 9 % 'j. în acea perioadă,
p ro p o rţia de o a m en i căsătoriţi cu vârsta de p e ste 18 a n i a c o n tin u a t să
sca d ă , de la trei s fe r tu r i în 1 9 6 0 la ju m ă ta te în p r e z e n t.181 în sfâ rşit,
p rin tre a d u lţii c u vârste în tr e 30 ş i 59 de a n i care n-au fost că să to riţi
n icio d a tă , b ă rb a ţii au o p rob ab ilita te de tr e i o r i m a i m are decât fem e
ile să s p u n ă că n u v o r să se căsă to rea scă v reod ată (27% faţă de 8% ).
Şi, p â n ă la u r m ă , c in e a s ta b ilit că o ca rieră ar fi m a i im p o rta n tă
d ecâ t d r a g o ste a şi fa m ilia ? M erită oare să te sa c r ific i lu crâ n d o p tz e c i
d e ore p e să p tă m â n ă la o fir m ă de a v o c a tu r ă d in e ş a lo n u l su p e r io r
p e n tr u a o b ţin e g e n u l acela de su c c e s? Şi, 'dacă m e r ită , d e ce m erită?
O m in o r ita te de o a m e n i ( în m a re p arte b ă rb a ţi, care au o agreab i-
lita te s c ă z u tă , aşa c u m a m sp u s) s u n t h ip e r c o m p e titiv i ş i d o resc să
în v in g ă cu o r ic e p re ţ. O m in o r ita te va g ă s i că m u n ca e ste in tr in s e c
fa sc in a n tă . D a r c e i m a i m u lţi o a m e n i n u s u n t a şa ş i n ic i n u v o r să fie
a şa, ia r b a n ii în p lu s nu p a r să fa că v ia ţa m a i b u n ă a tu n c i cân d câ ştig ă
deja s u f ic ie n t ca să n u -şi m a i facă' g r iji în p r iv in ţa p lă ţii fa c tu r ilo r .
în p lu s , m a jo rita tea fe m e ilo r cu p e r fo r m a n ţe ş i v e n itu r i m a ri au par
te n e r i cu p e r fo r m a n ţe ş i v e n itu r i m a r i — ia r a sta c o n te a z ă m a i m u lt
p e n tr u fe m e i. D a te le P e w m a i a ra tă ş i că u n s o ţ cu u n jo b fo a rte b u n
rep rezin tă o p rio rita te în a ltă p e n tr u aproape 8 0 % d in tre fem eile care
n -a u fo s t c ă să to r ite n ic io d a tă , d ar îş i d o r e sc să se m ă r ite (dar p e n tr u
m a i p u ţin de 50% d in tr e b ă rb a ţi).
D u p ă ce trec de treizeci de a n i, m ajoritatea avocatelor de top renunţă
la ca rierele lo r fo a rte so lic ita n te .182 D o a r 15% d in tr e p a r te n e r ii acţi
o n a r i a i c e lo r m a i p u tern ice 2 0 0 de fir m e de avocatu ră d in SUA su n t
fem ei. 183 A ceastă cifră nu s-a sch im b at prea m ult în u ltim ii cincisprezece
an i, cu toate că p r o p o r ţia de avocate angajate este m are. D e a sem en ea,
n u e vorba de fap tu l că fir m e le de avocatură n u vor ca fem eile să răm ână
BĂIEŢII CA FETELE
1
CO M PASIU N EA CA VICIU
M u lte d in tre c lie n te le (p oate ch ia r m ajoritatea) p e care le v ă d în cabi
n etu l m eu p sih o lo g ic au prob lem e Ia serv iciu şi în v ia ţa de fa m ilie nu
p entru că su n t prea agresive, c i p en tru că n u su n t su fic ien t d e agresive.
T erapeuţii co g n itiv -co m p o rta m en ta li d en u m esc terapia u n or astfel de
p erso a n e, ca ra cteriza te în g e n e r a l de tr ă s ă tu r i m a i fe m in in e de agre-
abilitate (p o lite ţe ş i com p asiu n e) şi n e v r o tism (a n x ie ta te şi su ferin ţă
e m o ţio n a lă ), p r in form ula: „antrenarea a sertivităţii" 197. F em eile in su
fic ie n t de ag resiv e — şi bărb aţii, d eşi m ai rar — fac p rea m u lte p en tru
alţii. Ele tin d să-i tra teze p e c e i d in ju r u l lo r ca şi cu m ar fi n işte co p ii
neajutoraţi. T in d să gân d ească sim p list şi să p resu p u n ă că la baza tu tu
ro r tr a n z a c ţiilo r so c ia le ar treb u i să se a fle co o p e r a r ea , fapt p en tru
ca re ev ită c o n flic te le (ceea c e în s e a m n ă că e v ită să se c o n fr u n te cu
p ro b lem ele d in r e la ţiile lo r, ca şi de la lo c u l d e m u n că ). Se sa crifică
n e în c e ta t p en tr u a lţii. A cest lu cru ar p u tea să pară u n act d e v ir tu te —
şi e ste categoric o a titu d in e care are a n u m ite avantaje so c ia le —, dar
p oate d even i, şi ad esea aşa se în tâ m p lă , co n trap rod u ctiv dacă este u n i
la teral. P entru că o a m e n ii prea a g rea b ili se dau p este cap p en tru a lţii
şi n u se p rotejează c u m se c u v in e. P r e su p u n â n d că ş i c e ila lţi gâ n d esc
ca ei, aşteaptă ca ş i ce ila lţi să fie la fel de g riju lii (în lo c să ceară ex p li
cit a cest lu cru ). Când n u au p a rte de recip ro cita te, a ceşti o a m en i n u -şi
sp u n p ă su l. N u cer sau n u p o t să ceară d ir e c t r e cu n o a şterea de care au
n ev o ie. Ca u rm a re a a cestei a titu d in i su p u se, ie se la iveală p artea în tu
n ecată a ca ra cteru lu i lo r şi d e v in p lin i de rese n tim e n te.
Eu le în v ă ţ p e p e r so a n e le e x c e s iv de „agreabile" să o b serv e ap ari
ţia u n u i a stfe l d e r e s e n tim e n t, care e s te o e m o ţie foarte im p o r ta n tă ,
d e şi fo a r te t o x ic ă . E x is tă d o a r d ou ă m o tiv e m a jo re p e n tr u iv ir e a
12 Reguli de viata
JORDAN D. PETERSON
a fo st de la b u n în c e p u t p la n u l in fa m a l U r su le i. A r ie i e s te elib era tă ,
dar T r ito n este acu m red u s la o um bră ja ln ic ă a fo stu lu i său sin e. M ai
im p o r ta n t, U r su la d e ţin e a cu m tr id e n tu l m a g ic al lu i T rito n , iz v o r u l
p u te r ii lu i z e ie ş ti.
D in fe ricire p e n tr u to ţi cei im p lic a ţi (c u e x c e p ţia U rsu lei), p r in ţu l
Eric se în to a r c e , d istră g â n d -o p e reg in a h a in ă a ad â n cu rilo r cu u n har-
p o n . Ceea ce îi oferă lu i A r ie i p r ile ju l s-o atace p e U r su la , care creşte,
în c o n s e c in ţă , la p r o p o r ţii m o n str u o a se - în a c e la şi fe l ca M a lefica ,
reg in a h a in ă d in Frumoasa din pădurea a d o rm ită . U rsu la stârn eşte o fur
tu n ă u r ia şă şi rid ică de p e fu n d u l o cea n u lu i o în tr e a g ă flo tă de corăb ii
scu fu n d a te. în tim p ce U r su la se p reg ă teşte s-o u cid ă p e A r ie l, E ric, la
cârm a u n e i co ră b ii n a u fragiate, o iz b e şte cu b o m p resu l avariat. T riton
şi celela lte su fle te cap tu rate su n t elib erate. A p oi, T riton cel readus la
viaţă o tra n sfo rm ă p e fiic a sa în tr-o fiin ţă u m a n ă , a stfel în câ t să p oată
să răm ân ă cu Eric. D u p ă cu m arată astfel de p o v eşti, p en tru ca o fem eie
să fie îm p lin ită , ea treb u ie să fo rm eze o relaţie cu c o n ştiin ţa m ascu lin ă
şi să se îm p o triv ea scă lu m ii g r o a z n ic e (care u n eo ri se m a n ife stă sub
form a m a m ei m u lt p rea p rezen te). U n bărbat adevărat o p oate ajuta să
facă asta, în tr -o a n u m ită m ă su ră , d ar e m ai b in e p e n tr u to ţi ce i im p li
caţi cân d n im e n i n u este prea d ep en d en t.
în tr-o z i, cân d era m co p il, era m afară şi ju c a m so ftb all cu câţiva p ri
eten i. E c h ip e le erau u n a m estec de b ăieţi şi fete. Eram d eja la vârsta la
care b ă ie ţii şi fe te le în c e p să fie in te r e sa ţi u n ii de a lţii în tr-u n alt m od.
S ta tu tu l d ev en ea m a i im p o r ta n t şi m a i relev a n t. Eu ş i p r ie te n u l m eu
Jake era câ t p e ce să n e lu ă m la b ă ta ie , îm b râ n cin d u -n e în ju r u l m o v i
le i d e a ru n ca re, câ n d m a m a m ea a tr e c u t p r in preajm ă. Era d e stu l de
d ep arte, cam la tr e iz e c i de m etri, dar m i-a m dat sea m a im ed ia t, după
cu m i s-a sch im b at lim bajul corporal, că ştia ce se întâm plă. B in eîn ţeles,
şi ceila lţi co p ii au văzut-o. D ar a trecu t p e lâ n g ă n o i fără să se oprească.
Ştiam că o doare. O p a rte d in ea era în grijorată că o să m ă în to r c acasă
cu n a su l p lin de sâ n g e şi cu u n o ch i în v in e ţit. l-ar fi fo s t cât se p o a te de
sim p lu să str ig e : „H ei, c o p ii, în cetaţi!" sa u c h ia r să se apropie şi să se
b age în tr e n o i. D a r n-a făcut-o. C âţiva a n i m a i tâ rziu , cân d aveam p ro
blem e tip ic a d o le sc e n tin e c u ta tă l m eu , m a m a m i-a sp u s: „Dacă ţi-a r fi
prea b in e aca să , n -a i m ai p le c a niciodată."
M am a m ea e o p e r so a n ă b u n ă la su fle t. E ste em p a tică , coop eran tă
şi agreab ilă. U n eo ri îi la să p e cei d in j'ur să-şi im p u n ă autoritatea. Când
s-a în to r s la m u n că du p ă c e a sta t acasă p en tru creşterea co p iilo r, i s-a
p ă ru t d ific il să îi în fr u n te p e bărbaţi. U n e o r i, asta o u m p lea de resen ti
m en te — o stare p e care o m ai sim te u n e o r i în relaţia c u ta tă l m eu, care
are o în clin a ţie p u tern ică de a face ceea ce îş i doreşte ş i cân d îş i doreşte.
Cu toate acestea, n u e ste o m am ă o ed ip ia n ă . I-a în cu rajat p e cop iii e i să
fie in d ep e n d e n ţi, ch ia r dacă de m u lte o r i n u i-a fo s t u şor. A făcu t ceea
ce se cu v en ea , cu to a te că aceasta i-a p ro v o ca t o su fe r in ţă em o ţio n a lă .
’ Marionetă dintr-o emisiune pentru copii ^fezată în Statele Unite. (N. red.)
12 Reguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON
DEZINTEGRARE ŞI DURERE
M ik h a ila a fă c u t m u lte n o p ţi alb e c â n d d u r e r ile o c h in u ia u . Când a
v e n it în v iz ită b u n ic u l e i, i-a d at câteva p a stile de T ylenol 3, care co n
ţin e a u c o d e in ă . A p o i a p u tu t să d o a rm ă . D ar n u p e n tr u m u lt tim p .
12 R eguli de viaţă
JORDAN B. PETERSON
După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini
sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul
1 2 R eguli de viata
JORDAN I . PETERSON
rău face roade rele. Nu poate pom bun să fa c ă roade rele, nici pom rău să
bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se amncă
fa c ă r o a d e
m foc. De aceea, după roadele lor ti ve£ c^oaşte. (Matei 7 :1 6 -1 .2 0 ).
n işte cam ere d e z i p rim ito a re, cald e ş i co m od e, î n care să stăm adunaţi
în faţa şe m in e u lu i, departe d e fu r tu n ile fu rio a se ale ie r n ii de-afară.
C u n oaşterea ap rofu n d ată a fra g ilită ţii şi m o r ta lită ţii p o a te în sp ă i
m ânta, otrăvi şi separa. D ar p oate şi trezi. Le p o ate rea m in ti celor în d o
lia ţi să n u m a i con sid ere că c e ila lţi su n t n iş te b u n u ri care li se cu v in de
la sin e . O dată am făcu t n iş te ca lcu le care m i-au dat fio r i în leg ă tu ră cu
p ă r in ţii m e i, a m â n d o i tr e c u ţi d e o p tz e c i de a n i. U n ex em p lu de arit
m etică d etestată d esp re care am vorbit la R eg u la 5 („N u-ţi lă sa c o p iii
să-ţi facă lu cru ri care te v o r enerva") — şi m -am forţat să duc p â n ă la
capăt ca lc u le le p e n tr u a c o n ştie n tiz a cu adevărat în ce stad iu eram . Îi
văd p e p ă r in ţii m ei ca m de d ou ă o ri pe an . D e regu lă p etrecem câteva
săp tăm â n i îm preună. în p erio a d ele d intre v iz ite , vorb im la telefo n . în să
ex p ecta n ţa de v ia ţă a p erso a n elo r trecu te d e o p tz e c i de an i este de sub
zece an i. Ceea ce în se a m n ă că, dacă su n t n o r o c o s, îi v o i m a i vedea pe
p ă r in ţii m e i de m a x im u m d o u ă zeci de ori. O in fo rm a ţie cru n tă . D ar
c o n ştie n tiz â n d -o , n u m a i c o n sid e r că r e în tâ ln ir ea cu p ă r in ţii m ei ar fi
ceva ce o ricu m m i se c u v in e .
U rm ă to a r e a p e r e c h e în tr e b a r e -r ă sp u n s s e referă la d e z v o lta r e a
ca racteru lu i. Ce sd fac cu un frate lipsit de credinţă? Regele Blestemaţilor
nu este cel mai bun judecător al Fiinţei. Cred cu tărie în id eea co n fo rm
că reia cea m a i b u n ă cale de a rem ed ia lu m e a — v is u l m e şte r u lu i id ea l,
dacă a e x is ta t v reo d a tă u n u l — e ste p r in a te rep ara p e tin e în s u ţi, aşa
cu m am d isc u ta t la R eg u la 6 . O rice altceva e s te aroganţă. O rice altceva
riscă să d e v in ă o p agu b ă ca u za tă de ig n o r a n ţa şi de lip sa ta de tact. D ar
este în r e g u lă aşa. S u n t m u lte de fă cu t e x a c t a co lo u n d e te a fli. în d efi
nitiv, lu m ea deja su p o rtă d e fectele tale sp e c ific e. P ăcatele (p e n tr u că
a lt cu v â n t m a i b u n n u avem ) ta le v o lu n ta re şi c o n ş tie n te în r ă u tă ţe sc
şi a şa lu c r u r ile . In a c ţiu n e a , in e r ţia şi c in is m u l tă u sc o t d in p e isa ju l
lu m ii acea p a r te d in t in e care ar f i cap ab ilă să în v e ţe să îm b lâ n zea scă
su fe r in ţa ş i să aducă p acea. Ş i asta n u e b in e . Căci e x is tî n en u m ă ra te
m otive d e a aju n ge la d isp era re d in ca u za lu m ii, de a te în fu r ia , de a
u rî şi d e a-ţi d o ri răzb u n area.
F ap tu l d e a n u reu şi să fa ci s a c r ific iile p o tr iv ite , de a n u reu şi să
te d e z v ă lu i p e t in e în s u ţ i, d e a n u r e u şi să t r ă ie ş ti a u ten tic ş i să sp u i
a d e v ă r u l — to a te a c e ste a te ş u b r e z e s c . A ju n s în tr -o sta r e de s lă b i
c iu n e , v e i f i in c a p a b il să p r o s p e r i în lu m e , n e f iin d d e n ic iu n fo lo s
ţie sa u c e lo r la lţi. V ei e şu a şi v e i s u fe r i, la m o d u l p r o ste sc . Ceea ce îţ i
v a co ru p e s u f le t u l. Şi cu m ar p u tea fi a ltfel? V iaţa e d estu l de grea şi
cân d lu c r u r ile m e r g b in e . D a r ă m ite câ n d m erg p r o s t. Eu am în v ă ţa t,
p e p rop ria p ie le , că n im ic n u m erg e atât de rău în câ t să n u p o a tă să
m eargă ş i m a i rău. D e a ceea Iadul e s te o g ro a p ă fără fu n d . D e aceea
Iad u l e ste a s o c ia t cu p ă c a tu l m e n ţio n a t m a i s u s . î n c e le m a i cu m p lite
în tâ m p lă r i, s u fe r in ţa g r o a z n ic ă a u n o r s u fle te n e n o r o c ite va fi a tri
b u ită , ch ia r d e că tre a ceşti o a m e n i, u n o r g r e ş e li să v â rşite c o n ş tie n t
în trecu t: acte d e tr ă d a r e , de în ş e la r e , d e c r u z im e , de n e p ă sa r e , de
la şita te şi, cele m a i fr e c v e n te d in tr e to a te , a cte de o rb ire v o lu n ta r ă .
Iată Iadul: să su fe r i în fio ră to r, ş tiin d că tu e şti s u r s a s u fe r in ţe i. O dată
a ju n s în Iad, e fo a r te u ş o r să b le s te m i F iin ţa în s ă ş i. Ş i, cu m v a , e de
în ţe le s . D ar n u e ju stific a b il. Iată de ce Regele Blestemaţilor nu este cel
mai bun judecător al Fiinţei.
Cum faci d in tin e p e rso a n a p e care te p o ţi b a za , la b in e şi la ră u -
p e tim p de p ace sau răzb oi? Cum să c o n s tr u ie ş ti u n cara cter care, în
su fe r in ţa şi d u rerea sa , n u se va a lia cu crea tu rile Iadului? În treb ările
ş i r ă sp u n su r ile au c o n tin u a t, cu a ceeaşi p e r tin e n ţă , v e n in d în c o n ti
n u a rea r e g u lilo r e x p lic a te în a ceastă carte:
Ce să fac pentru a-mi întări spiritul? — Nu spune minciuni şi nu face
lucruri care nu-ţi sunt pe plac.
Ce să fac pentru a-mi înnobila corpul? — Foloseşte-l numai în serviciul
sufletului.
Ce să fac cu cele mai grele dintre întrebări? — Consideră-le ca pe nişte
porţi către calea vieţii.
Ce să fac cu necazul omului sărac?—încearcă să-i alini inima prin pur
tarea ta.
Ce să fac când sunt atras de strălucirea mulţimii care mă ascultă? —
Stai drept şi rosteşte-ţi adevărurile tale incomplete.
Şi asta a fost to t. Încă m ai am stilo u l m eu lu m in o s . N u am m a i scris
n im ic cu e l d e-atu n ci. Poate o v o i face d in n o u când v o i avea d isp o z i
ţia p o tr iv ită şi cân d v o i sim ţi că iz b u c n e şte ceva d in ad ân cu ri. D ar şi
dacă n u se va în tâ m p la asta , îi s u n t r e c u n o sc ă to r p e n tr u că m -a ajutat
să găsesc cu v in tele cu care să te r m in cartea de faţă.
Sper că c e le s c r is e de m in e îţ i su n t u tile . S p er că rân d u rile, m ele
ţi-au revelat lu c r u r i p e care le ş tia i, dar p e care n u ştia i că le ş tii. Sper
că în ţelep ciu n e a stră v ech e p e care a m in tro d u s-o a ici să -ţi d ea p u tere.
Să aprindă scâ n teia d in tin e . Sper să p o ţi sta d in n o u cu sp atele drept,
12 R eguli de viaţă
JORDAN 8. PETERSDN
11. Credit Suisse (oct. 2015). Global Wealth Report 2015, p. 11. Accesat la
adresa: h ttps://publications.credit-suisse.com /tasks/render/file/?fileID =
F2425415-DCA7-80B8-EAD989AF9341D47E
12. Fenner, T., Levene, M. & Loizou, G. (2010) . „Predicting the long tail ofbook
sales: Unearthing the power-law exponent". Physica A: Statistical Mechanics and Its
Applications, 389, 2416-2421.
13. de Solia Price, D.J. (1963). Little science, big science. New York: Columbia
University Press.
14. Vezi teoretizările din Wolff, J.O. & Peterson, J.A. (1998) . ,,An offspring-defense
hypothesis for territoriality in female mammals". Ethology, Ecology & Evolution, 10,
227-239; pentru generalizarea teoriei pentru crustacee, vezi Figler, M.H., Blank,
G.S. & Peek, H.V.S (2001) . „Maternal territoriality as an offspring defense strategy in
red swamp crayfish (Procambarus clarkii, Girard)“. Aggressive Behavior, 27, 391-403.
15. Waal, F.B.M. de (2007). Chimpanzee politics: Power and sex among apes.
Baltimore, MD: Johns Hopkins University Press; Waal, F.B.M. de (1996). Good
natured: The origins of right and wrong in humans and other animals. Cambridge, MA:
Harrrvard University Press.
16. Bracken-Grissom, H.D., Ahyong, S.T., Wilkinson, R.D., Feldmann, R.M.,
Schweitzer, C.E., Breinholt, J.W., Crandall, K.A. (2014) . „The emergence of lobsters:
Phylogenetic relationships, morphological evolution and divergence time compa
risons of an ancient group". Systematic Biology, 63, 457-479.
17. Pentru un rezumat asupra acestei teme, vezi Ziomkiewicz-Wichary, A.
(2016) . „Serotonin and do^niance". în T.K. Shackelforil & V.A. Weekes-Shackelford
(coord.). Encyclopedia o f evolutionary psychological science. Consultat la adresa:
https://^wwwreseamhgate.net/publication/310586509_ Serotonin_and_Dominance
18. Janicke, T., Hăderer, I.K., Lajeunesse, ,-U . & Anthes, N. (2016) • „D^^mian
sex roles confirm ed across the animal kingdom". Sdence Advances, 2: http://advan-
ces.sciencemag.org/content/2/2/e1500983
19. Steeniand, K., Hu, S. & Walker, J. (2004) . ^al-cause and cause-specific mor
tality by socioeconomic status among employed persons in 27 US states, 1984-1997".
American Journal of Public Health, 94, 1037-1042.
20. Crockett, M.J., Clark, L., Tabibnia, G., Lieberman, M.D. & Robbins, T.W.
(2008) . „Serotonin modniates behavioral reactions to unf^mess". Sdence 320, 1739.
21. McEwen, B. (2000). ,,Allostasis and allostatic load implications for
neuro-psychopharmacology“. Nennpsychopharmacology, 22, 108-124.
22. Salzer, H.M. (1966) . „Relative hypoglycemia as a cause ofneuropsychiarric
illness". Journal of the National Medical Association, 58, 12-17.
23. Peterson J.B., Pihl, R.O., Gianoulakis, C., Conrod, P., Finn, P.R., Stewart,
S.H., LeMarquand, D.G. Bruce, K.R. (1996) . „Ethanol-induced change in cardiac
and endogenous opiate function and risk fur alcoholism". Alcoholism: Qinical &
^rperimental Research, 20, 1542-1552.
24. Pynoos, R.S., Steinberg, AM. & Piacentini, J.C. (1999). ,.A developmental
psychopathology model of childhood traumatic stress and intersection with anxiety
disorders". Biological Psychiatry, 46, 1542-1554.
25. Olweus, D. (1993). Bullying a t school: What we know and what we can do. New
York: Wiley-Blackwell.
26. Jbidem.
27. Janoff-Bulman, R. (1992). Shattered assumptions: Towards a new psychology
of trauma. New York: The Free Press.
28. Weisfeld, G.E. & Beresford, J.M. (1982). „Erectness of posture as an indi
cator of dominance or success in h ^ a n s" . Motivation and Emotion, 6, 113-131.
29. Kleinke, C.L., Peterson, T.R. & Rutledge, T.R. (1998). „Effects of self-gene
rated facial expressions on mood“. Journal of Personality and Social Psychology, 74,
272-279.
30. Tamblyn, R., Tewodros, E., Huang, A., Winslade, N. & Doran, P. (2014).
,,The incidence and determinants of primary nonadherence with prescribed medi
cation in primary care: a cohort study". Annals of Internal Medicine, 160, 441-450.
31. .Am explicat acest lucru în detaliu în Peterson, J.B. (1999). Maps of meaning:
The architecture of belief New York: Routledge.
32. Van Strien, J.W., F ^ k e n , I.H.A. & Huijding, J. (2014). „Testing the snake
detection hypothesis: Larger early posterior negativity in humans to pictures of
snakes than to pictures of other reptiles, spiders and slugs". Frontiers in Human
Neuroscience, 8, 691-697. Pentru o discuţie generală, vezi Ledoux, J. (1998). The
emotional brain: The mysterious underpinnings of emotional life. New York: Simon &
Schuster.
33. Pentru abordarea clasică a acestui subiect, vezi Gibson, J.J. (1986). An eco
logical approach to ^visual pemrption. New York: Psychology Press. Pentru o discuţie
asupra relaţiei dintre vorbire şi acţiime, vezi şi F1oel, A , Ellger, T., Breitenstein, C. &
Knecht, S. (2003). „Language perception activates the hand motor cortex: implica
tions for motor theories of speech perception". European Journal of Neuroscience, 18,
704-708. Pentru o analiză a relaţiei dintre acţiune şi percepţie, vezi Pulvermuller,
F., Moseley, R.L., Egorova, N., Shebani, Z. & Boulenger, V. (2014). „Motor cogni
tion-motor semantics: Action perception theory of cognition and communication".
Neuropsychologia, 55, 71-84.
34. FlOel, A., Ellger, T., Breitenstein, C. & Knecht, S. (2003). „Language per
ception activates the hand motor cortex: Implications for motor theories of speech
perception". European Journal of Neuroscience, 18, 704-708; Fadiga, L., Craighero,
L. & Olivier, E. (2005). „Human motor cortex excitability during the perception
12 R eguli de viaţă
® :0 } |' 1 JORDAN B. PETERSON
56. Wittman, AB., & Wall, L.L. (2007). „The evolutionary origins of obstructed
labor: bipedalism, encephalization, and the human obstetric dilemma". Obstetrical
& Gynecological Survey, 62, 739-748.
57. Există şi alte explicaţii: Dunsworth, H.M., Warrener, A.G., Deacon, T.,
Ellison, P.T. & Pontzer, H. (2012). „Metabolic hypothesis for human altricialiry".
Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, 109,
15212-15216.
58. Heidel, A (1963). The Babylonian Genesis: The story of the creation. Chicago:
University of Chicago Press.
59. Salisbury, J.E. (1997). Perpetua’s passion: The death and memory ofayoung
Roman woman. New York: Routledge.
60. Pinker, S. (2011). The better angels of our nature: Why violence has declined.
New York: Viking Books.
61. Nietzsche, F. (1993), Amurgul idolilor. Cluj-Napoca: ETA, secţiunea „Maxime
şi săgeţi", par. 12.
62. Peterson, J.B. (1999). Maps of meaning: 1Jie architecture of belief. New York:
Routledge, p. 264.
63. Miller, G. (3 nov. 2016). Could pot help solve the U.S. opioid epidemic?
Science. Accesat la adresa: http://^^.sciencem ag.org/news/2016/11/could-pot-
help-solve-us-opioid-epidemic
64. Barrick, M.R., Stewart, G.L., Neubert, M.J. şi Mount, M.K. (1998). „Relating
member ability and personality to work-team processes and team effectiveness".
Journal of Applied Psychology, 83, 377-391. Pentru date similare din cercetările cu
subiecţi copii, vezi Dishion, T.J., McCord, J. & Poulin, F. (1999). „When interventi
ons harm: Peer groups and problem behavior". American Psychologist, 54, 755-764.
65. McCord, J. & McCord, W. (1959). ,,A follow -up report on the
Cambridge-Some^rville youth study". Annals of the American Academy of Political and
Social Science, 32, 89-96.
66. Vezi https://^^.youthbe.com/watch?v=jQ^vvmT3ab80 (din MoneyBART:
seria 23, episodul 3, The Simpsons).
67. Rogers a descris şase condi^ pentru producerea unei modificări pozitive a
personalităţii. A doua dintre aceste condiţii este „starea de incongruenţă" pe care
o resimte clientul. Aceasta poate fi descrisă, in mare, drept conştientizarea faptului
că ceva e în neregulă şi că trebuie să aibă loc o schimbare. Vezi Rogers, C. R. (1957).
„The necessary and sufficient conditions of therapeutic personality change". Journal
of Consulting Psychology, 21, 95-103.
68. Poffenberger, A.T. (1930). „The development ofm en of science". Journal of
Social Psychology, 1, 31-47.
@
69. Taylor, S.E. & Brown., J. (1988). „Illusion and well-being: A social psycholo
gical perspective on mental health". Psychological Bulletin, 103, 193-210.
70. Echivalentul grecesc pentru „păcat" este âpaprâvEiv (hamartânein), care
î n ş e a l ă „a tata ţinta". Mai poate însemna: „eroare de judecată"; „greşeală fatală".
Vezi: http://biblehub.com/greek/264.htm
71. Vezi Gibson, J. J. (1979). The ecological approach to visual perception. Boston:
Houghton Mif^im
72. Simons, D. J. & Chabris, C. F. (1999). „Gorillas in our midst: Sustained inat-
tentional blindness for dynamic events". Perception, 28, 1059-1074.
73. Cf. http://^^w.dansimons.com/videos.h^al
74. Azzopardi, P. & Cowey, A. (1993). „Preferential representation of the fovea
in the primary visual cortex". Nature, 361, 719-721.
75. Evanghelia după Toma. Traducere din limba coptă. Iaşi: Polirom, 2013, ver
setul 113.
76. Nietzsche, F. (1991). Dincolo de bine şi de rău. Bucureşti: Humanitas, pp.
62-63.
77. Cf. http://^^w.nytimes.com/2010/02/21/nyregion/21yitta.h^al
78. Balaresque, P., Poulet, N., Cussat-Blanc, S., Gerard, P., Quintana-Murci, L.,
Heyer, E. şi Jobling, M.A. (2015). „Y-chromosome descent clusters and male diffe
rential reproductive success: young lineage expansions dominate Asian pastoral
nomadic populations". European Journal of Human Genetics, 23, 1413-1422.
79. Moore, L.T., McEvoy, B., Cape, E., Simms, K. şi Bradley D.G. (2006). ,,A
Y-chromosome signa^re of hegemony in Gaelic Ireland". American Journal cf Human
Genetics, 78, 334-338.
80. Zerjal, T., Xue, Y., Bertorelle, G., Wells et al. (2003). „The genetic legacy of
the Mongols".American Journal of Human Genetics, 72, 717-721.
81. Jones, E. (1953). The life and work of Sigmund ^Freud (voi. I). New York: Basic
Books, p. 5.
82. Un scurt şi util rezumat al acestor idei poate fi găsit aici: h t t p s : / / ^ ^ .
brit^rnica.com/art/noble-savage.
83. O analiză de calitate poate fi găsită în Roberts, B.W. şi Mroczek, D. (2008).
„Personality trait change in adulthood". Curent Directions in Psychological Science,
17, 31-35.
84. Pentru o discuţie amănunţită, fundamentată empiric, asupra unor asemenea
chestiuni, vezi Olweus, D. (1993). Bullying at school: What we know and what we can
do. Malden, MA: Blackwell Publishing.
85. Goodall, J. (1990). Through a window: My thirty years with the chimpanzees of
Gombe. Boston: Houghton Mtfflhi Harcourt.
12 R eguli de viata
JORDAN I . PETERSON
despre r elaţia (dintre vorbire şi acţiune, vezi Hoel, A., Ellger, T., Breitenstein, C. &
Knecht, S. (2003). „Language perception activates the hand motor cortex: implica
tions for motor theories of speech perception." European Journal ofNeurosdence, 18,
704-708. Iar pentru o trecere în revistă a studiilor privind relaţia acţiune-percep-
ţie, vezi Pulv ermuller, F., Moseley, R.L., Egorova, N., Shebani, Z. & Boulenger, V.
(2014). „Motor cognition-motor semantics: Action perception theory of cognition
and communication." Neuropsychologia, 55, 71-84.
161. Cardinali, L., Frassinetti, F., Brozzoli, C., Urquizar, C., Roy, A.C. & Fame,
A. (2009). nTool-use induces morphological updating of the body schema." Curent
Biology, 12, 478-479.
162. Bernhardt, P.C., Dabbs, J.M. Jr., Fielden, J.A. & Lutter, C.D. (1998).
„Testosterone changes during vicarious experiences of winning and losing among
fans at sporting events." Physiology & Behavior, 65, 59--,62.
163. O parte din informaţii se găsesc detaliate în Gray, J. & McNaughton, N.
(2003). The neuropsychology of anxiety: An enquiry into thefunctions of the septal-hippo
campal system. Oxford: Oxford University Press. Vezi şi Peterson, J.B. (2013). „Three
forms of meaning and the management of complexity." În T. Proulx, K.D. Markman
& M.J. Lindberg (coord.). The psychology o f meaning (pp. 17-48). Washington,
D.C.: American Psychological Association; Peterson, J.B. & Handers, J.L. (2002).
„Complexity management theory: Motivation for ideological rigidity and social con
flict." Cortex, 38, 429-458.
164. Yeats, W.B. (1933) „The Second Coming". în R.J. F^neran (ed.). The poems
of W.B. Yeats: A new edition. New York: MacMillan, p. 158 (trad. in lb. rom. de
Ruxandia Vişan).
165. Cf. Vrolix, K. (2006). „Behavioral adaptation, risk compensation, risk
homeostasis and moral hazard in traffic safety." Steunpunt Verkeersveiligheid,
RA-2006-95. Accesat la: https://doclib.uhasseItdie/dspacejbitstreare/1942/4002/l/
behavioraladaptation. pdf
166. Nietzsche, F. (1996), Aşa grăit-a Zarathmtira, Bucureşti: H ^ a n ita s, ed. a
II-a, pp. 162-163.
167. Orwell, G. (2018). Drnmulspre Mgan Pier. Iaşi: Polirom, p. 112.
168. Carson, R. (1962). Silent spring. Boston: Houghton Mifflin.
169. Vezi http://reason.com/archives/2016/12/13/the-most-important-graph-
in-the-world.
170. Cf. http://^^.teIegraph.co.uk/news/e^th/e^^mew:s/9815862/Humans-
are-plague-on-Earth-Attenborough.html.
171. „Lumea are cancer, iar acest cancer este omul" —Mesarevid, M.D. şi Pestei, E.
(1975). Omenirea la i^spântie. Bucureşti: Editura Politică, p. 11. Ideea a fost formulată
pentru p^ma dată în Gregg, A. (1955) . „A medical aspect of the population problem."
Science, 121, 681-682, p. 681 (de aici a şi fost preluat citatul). Mai departe, gândul a
fost dezvoltat de Hem, W.M. (199 3). „Has the human species become a cancer on the
planet? A theoretical view of population growth as a sign of pathology." Curent Worfd
Leaders, 36, 1089-1124. Cităm pe aceeaşi temă din publicaţia Clubului de la Roma,
King, A. şi Schneider, B. (1993). Prima revoluţieglobală. O strategi. pentru sup^neţu-
irea lumii. Bucureşti: Edi^tura Tehnică, pp. 88-89: „Duşmanul comun al ome^rii este
omul. Căutând un nou inamic care să ne unească, am sugerat că poluarea, încălzirea
globală, penuria de apă, foametea etc. ar putea juca acest rol. ( ...) Toate aceste peri
cole sunt cauzate de inteivenţia umană şi nu pot fi învinse decât prin modificarea
atitudinilor şi com po^^entelor. Adevăratul duşman este deci însăşi omenirea."
172. Costa, P.T., Terracciano, A. & McCrae, R.R. (2001). „Gender differences
in personality traits across cultures: robust and surprising findings." Journal of
Personality and Social Psychology, 81, 322-31; Weisberg, Y.J., DeYoung, C.G. & Hirsh,
J,.B. (2011). „Gender differences in personality across the ten aspects of the Big Five."
Frontiers in Psychology, 2, 178; Schmitt, D.P., Realo, A., Voracek, M. & ^Allik, J. (2008).
„Why can’t a man be more like a woman? Sex differences in Big Five personality
traits across 55 cultures." Journal of Personality and Social Psychology,, 94, 168-182.
173. De Bolle, M., De Fruyt, F., McCrae, R. R. et al. (2015). „The emergence of sex
differences in personality traits in early adolescence: A cross-sectional, cross-cultu
ral study." Journal of Personality and Social Psychology, 108, 171-85.
174. Su, R., Rounds, J. & ^Armstrong, P.I. (2009). ,,Men and things, women
and people: A meta-analysis of sex differences in interests." Psychological Bulletin,
135, 859-884. Pentru o perspectivă neuro-dezvoltaţională asupra acestor diferenţe,
vezi Beltz, A.M., Swanson, J.L. & Berenbaum, S .A. (2011). „Gendered occupational
interests: prenatal androgen effects on psychological orientation to things versus
people." Hormones and Behavior, 60, 313-7.
175. Bihagen, E. & Katz-Gerro, T. (2000). „Culture consumption in Sweden:
the stability of gender differences." Poetics, 27, 327-3409; Costa, P„ Terracciano,
A & McCrae, R.R. (2001). „Gender differences in personality traits across cultu
res: robust and surprising findings." Journal of Personality and Social Psychology, 8,
322-331; Schmitt, D., Realo, A., Voracek, M. & Alli, J. (2008). „Whiycan’t a man b e
more lil<e a woman? Sex differences în Big Five personality traits across 55 cultu
res." Journal of Personality and Social Psychology 94, 168-182; Lippa, R.A. (2010).
„Sex differences in personality traits and gender-related occupational preferences
across 53 nations: Testing evolutionary and social-environmental theories." Archives
of Sexual Behavior, 39, 619-636.
176. Gatto, J N. (2000). The underground history of American education: A school
teacher’s intimate investigation of the problem of modern schooling. New York: Odysseus
Group.
12 R eguli de viată
JORDAN B. PETERSON
177. Vezi Why are the majority of university students women? — articol de
pe site-ul Institutului de Statistică din Canada: h ttp ://^ w .sta tca n .g c.c a /
pub/81-004-x/2008001/arricle/10561-engthmi
178. Vezi, de exemplu, Hango. D. (2015). „Gender differences in science, techno
logy, engineering, mathematics and computer science (STEM) programs at univer
sity." Statistics Canada, 75-006-X: Preluat de la adresa: h t t p : //^ ^ . statcan.gc.ca/
access_acces/altemative_alternatif.action?I=eng&loc=/pub/75-006-x/2013001/
article/11874-engpdf
179. Nu sunt singurul care crede aceasta. Vezi, de exemplu, Hymowitz, K.S.
(2012). Manning up: How the rise of women has turned men into boys. New York:
Basic Books.
180. Vezi http://^^pe^researcinorg/fact-tank/2012/04/26/young-men-and-
women-dif fer-on-the-importance-of-a-successful-marriage/.
181. Vezi http:/'/^^pewresearcinorg/data-trend/society-and-demographics/
marriage/.
182. Acest aspect a fost discutat pe larg în presa generalistă. Vezi https://
^^.thestar.com /life/2011/02/25/wom en_lawy,ers_leaving_in_drovesthtm l;
h t t p : / / ^ ^ .cbc.ca/news/canada/women-criminal-law-1.3476637; h t t p : / / ^ ^ .
huf fingtonpost.ca/and r ea-lekushof f/female-lawyers-canada_ b_5000415.html
183. Jaffe, A., Chediak, G., Douglas, E., Tudor, M., Gordon, R.W., Ricca, L.
& Robinson, S. (2016) „Retaining and advancing women in national law firms."
Stanford Law and Policy Lab, White Paper: Preluat din h ttp s:// ^ ^ -c d n .la w .
stanford.edu/wp-content/uploads/2016/05/Women-in-Law-White-Paper-FINAL-
May-31-2016.pdf
184. Conroy-Beam, D., Buss, D.M., Pham, M.N. & Shackelford, T.K. (2015).
„How sexually dimorphic are human mate preferences?" Personality and Social
Psychology Bulletin, 41, 1082-1093. Pentru o discuţie legată de felul în care prefe
rinţele femeilor pentru un partener sau altul sunt determinate de factori pur biolo
gici, care ţin de ovulaţie, vezi Gildersleeve, K., Haselton, M.G. & Fales, M.R. (2014).
„Do women’s mate preferences change across the ovulatory cycle? A meta-analytic
review." Psychological Bulletin, 140, 1205-1259.
185. Vezi Greenwood, J., Nezih, G., Kocharov, G. & Santos, C. (2014). „Marry
your like: Assortative mating and income inequality." IZAIZAdis^ cion paper No. 7895.
Preluat din httpyjhdlthandle.net/10419/93282
186. O bună analiză a acestor chestiuni triste se poate găsi în Suh, G.W.,
Fabricious, W.V., Parke, R.D., Cookston, J.T., Braver, S.L. & Saenz, D.S. „Effects
of the interparental relationship on adolescents’ emotional security and adjustment:
The important role of fathers." Developmental Psychology, 52, 1666-1678.
@
196. Cf. Tremblay, R.E., Nagin, D.S., Săguin, J.R., et al. (2004). „Physical aggres
sion during early childhood: trajectories and predictors." Pediatrics, 114, 43-50.
197. Heimberg, R.G., Montgomery, D., Madsen, C.H. & Heimberg, J.S. (1977).
„Assertion training: A review of the literature." Behavior Therapy, 8, 953- 971;
Boisvert, J.-M., Beaudry, M., & Bittar, J. (1985). „Assertiveness training and human
communication processes." Journal o f Contemporasy Psychotherapy, 15, 58-73.
198. T^rull, TJ. & Widiger, T. A (2013). „Dimensional models ofpersonality: The
five-factor model and the DSM-5." Dialogues in Qinical Nrnrasdence, 15, 135-46;
Vickers, K.E., Peterson, J.B., Homig, C.D., Pihl, R.O., Seguin, J. & Tremblay, R.E.
(1996). „Fighting as a function of personality and neuropsychological measures."
Annals of the New York Academy of Sciences. 794, 411-412.
199. Bachofen, J.J. (1861). Das Mutterrecht: Eine Unte rsuchung Uber die
Gynaikokratie der alten Welt nach ihrer religiosen und rechtlichen Natur. Stuttgart:
Krais & Hoffmann.
200. Gimbutas, M. (1991). The dvilization of the goddess. San Francisco: Harper.
201. Stone, M. (1978). When God was a woman. New York: Harcourt Brace
Jovanovich.
202. Eller, C. (2000). The myth of matriarchal prehistocy: Why an invented past
won’t give womeQ a future. Beacon Press.
203. Neumann, E. (1954). The origins and histosy of consciousness. Princeton,
NJ: Princeton University Press.
204. Neumann, E. (1955). The Great Mother: An analysis of the archetype. New
York: Routiedge & Kegan Paul.
205. Vezi, de exemplu, Adler, A. (2017), Caracterul n^ratic. Bucureşti: Trei,
pp. 75 şi urm.
206. Moffitt, T.E., Caspi, A., Rutter, M. & Silva, P.A. (2001). Sex differences
in antisocial behavior: Conduct disorder, delinquency, and violence in the Dunedin
Longitudinal Study. Londra: Cambridge University Press.
207. Buunk, B.P., Dijkstra, P., Fetchenhauer, D. & Kenrick, D.T. (2002). „Age
and gender differences in mate selection criteria for various involvement levels."
Personal Relationships, 9, 271-278.
208. Lorenz, K. (1943). „Die angeborenen Formen moeglicher Erfahrung."
Ethology, 5, 235-409.
209. Tajfel, H. (1970). „Experiments in intergroup discrimination." Nature,
223, 96-102.
210. Dostoievski, F.M. (1997). Fraţii Karamazov, Bucureşti: RAO, pp. 365,
pp. 375-376, pp. 381-382.
211. Oricum, vorbind despre limitările divinităţii, nu e nicidecum vorba despre
faptul că am putea încălzi un burrito în cuptorul cu microunde atât de tare, încât nici
El însuşi să nu-l poată mânca (după cum sugerează Homer în W eekend a t B w rnsie’s
[ episodul 16, sezonul 13, F a m ilia S im p so n ] ).
212. Lao zi, C a rtea d e sp re Tao şi v ir tu ţile sa le , trad. din limba chineză veche
de Şerban Toader, preluat de la adresa: h ttp s://^ ^ .d ao ism .ro /w p -co n ten t/
uploads/2012/01/IAO-ZI-DAO-DAO-DE-JING-DAOISM-RO.pdf
213. Dostoievki, F. (1966), R o m a n e , nuvele şi povestiri (1 8 6 2 -1 8 6 9 ) (Opere în 11
v o l ^ e , vol. IV). Bucureşti: Editura pentru Literatură Universală, p. 150.
214. Goethe, J.W. (1955). F a u st. Bucureşti: Editura de Stat pentru Literatură şi
Artă, p. 525.
215. Dikotter, F. (2010). M a o ’s g r e a tfa m in e . Londra: Bloomsbury.
216. Vezi Peterson, J.B. (2006). „Peacemaking among higher-order pri
mates". în Fitzduff, M. şi Stout, C.E. (coord.). The p sy c h o lo g y o f resolving g lo b a l
co n flicts: F rom w a r to p eace. In V o lu m e III, In te r v e n tio n s (p p . 3 3 - 4 0 ) . New York:
Praeger. Articol ce poate fi accesat la adresa https://^^w .researchgate.net/
_pubIication/235 336060_Peacemaking_among_higher-order_primates.
217. Vezi Allen, L. (2011). „Trust versus mistrust (Erikson’s infant stages)". În
S. Goldstein & J.A. Naglieri (coord.). E ncyclopedia o f child behavior a n d d evelo p m en t
(pp. 1509-1510). Boston, MA: Springer US.
218. Lao zi (1995), C artea despre D ao şi Putere. Bucureşti: Humanitas, versetul
33, p. 156.
219. Să ne gândim, de exemplu, la marele şi curajosul Boyan Slaat. Acest tânăr
olandez a dezvoltat, la douăzeci de ani, o tehnologie capabilă să facă asta, profitabil
şi cu aplicabilitate în toate oceanele lumii. Vezi https://^^.theoceancleanup.com /.
220. Yeats, W.B. (1933) „Sailing to Byzantium". în R.J. Finneran (ed.). The
p o e m s o f W .B. Yeats: A n ew e d itio n . New York: MacMilian, p. 158 (trad. în lb. rom.
de Ruxandra Vişan).
I O R D A N B. P E T E R S O N, profesor canadian
de psihologie, predă la Universitatea din
Toronto, susţinând totodată conferinţe
publice cu o audienţă rem arcabilă. Este
apreciat nu doar pentru criticile sale
cultural-politice - cum a r fl obiecţiile la
adresa „corectitudinii politice" -, dar
şi pentru deschiderea sa către religie,
filosofie, literatură şi studii politice. în
calitate de psiholog clinician, Peterson
lucrează cu clienţi afectaţi de depresie,
amd.etate sau schizofrenie, fiind şi
consfiier al unor m anageri de top
firme din domeniul juridic. A fost
consultant la Secretariatul General al ONU
şi a m ai predat la Harvard. A scris m ai
bine de o sută de articole ştiinţifice pe
tem e diverse (de la terapia dependenţelor
la psihologia personalităţii) şi este
autorul unul revoluţionar tom dedicat
psihologiei religiei, Maps of Meaning:
Thee Architecture of Belief (1999), în curs
de traducere la Editura Trei. Mai multe
detalii pot fl găsite pe construe autorului
de pe Facebook şi YouTube, dar şi pe site-ul
său personal, ^^w .jordanbpetersoncom .