Ca parte integrată a prelucrării informațiilor cu ajutorul calculatorului,
codificarea urmărește transpunerea informației din forma ei primară într-o formă accesibilă calculatorului. Mecanismul codificării trebuie sa fie simplu,, astfel încât să poată fi automatizat eficient. Există mai multe coduri de codificare și decodificare utilizate frecvent, fie în scopuri de comunicare, criptografie sau stocare a datelor. Iată câteva exemple notabile: • Codul ASCII (American Standard Code for Information Interchange): • Istoric: Dezvoltat în anii 1960, ASCII a fost una dintre primele standarde de codificare a caracterelor utilizate în calculatoare. • Avantaje: Simplu, ușor de înțeles și implementat. Acoperă caracterele standard ale alfabetului englez, cifre, semne de punctuație și caractere de control. • Neajunsuri: Limitat la caracterele englezești și nu poate reprezenta caractere specifice altor limbi. • Unicode: • Istoric: Dezvoltat în anii 1990, Unicode a fost creat pentru a aborda limitările ASCII și pentru a permite reprezentarea caracterelor din toate limbile lumii. • Avantaje: Suportă o gamă largă de limbi și caractere, inclusiv emoji și simboluri matematice. A fost adoptat pe scară largă în domeniile internaționale și digitale. • Neajunsuri: Poate necesita mai mult spațiu de stocare pentru reprezentarea unor caractere și este mai complex decât ASCII. • UTF-8 (Unicode Transformation Format - 8-bit): • Istoric: Dezvoltat în 1992, UTF-8 este o variantă a Unicode care folosește 1, 2 sau 3 octeți pentru a reprezenta caractere. • Avantaje: Compatibil cu ASCII, economisind spațiu pentru texte care conțin în principal caractere ASCII. Suportă toate caracterele Unicode. • Neajunsuri: Poate necesita mai mult timp pentru procesarea caracterelor cu mai mulți octeți. • Base64: • Istoric: Folosit pentru a codifica și decodifica date binare într-un format text, Base64 a fost dezvoltat în 1977. • Avantaje: Ușor de utilizat pentru a reprezenta date binare într-un format text citibil, fără a fi afectate de encodarea limbii. • Neajunsuri: Crește dimensiunea datelor codificate și nu este potrivit pentru texte. Aceste coduri au diverse domenii de utilizare, de la comunicare pe internet, stocarea datelor în baze de date sau formate de fișiere, criptografie pentru securitatea datelor și multe altele, în funcție de nevoi. Unicode și UTF-8 sunt în special esențiale pentru a asigura reprezentarea corectă a textului în diferite limbi și scripturi.