Hrana și fondul

funciar
ELEV: BECHEANU BENIAMIN
CLASA A XI-A C
 Se estimează că populaţia lumii va creşte în deceniile
următoare până la nouă miliarde de oameni, cu o treime
mai mult față de prezent, și în special în ţările sărace, a
căror populație va ajunge la 7,9 miliarde în 2050. În
contextul creşterii demografice şi evoluţiei tehnologice,
se pune întrebarea de cât teren va avea nevoie pentru a
se hrăni şi ce implicaţii va avea acest fapt asupra
mediului înconjurător.
 Foametea rămâne o problemă gravă în 52 de ţări din întreaga
lume.
În Africa 70% din populație are venituri de 1 dolar/zi.
În lume trăiesc aproape un miliard de oameni care suferă de
foamete, subnutriție, din care ¼ sunt copii: în sud-estul Asiei
(295 milioane), estul Asiei (167 milioane), Afganistan,
Pakistan, Nepal, Bangladesh, Africa Subsahariana (223
milioane), Nigeria, Ciad, Etiopia.
La nivel mondial, un copil din șase este subponderal.
Malnutriția este responsabilă de aproximativ 45 % din decesele
copiilor cu vârsta sub cinci ani, ceea ce înseamnă pierderea
inutilă a aproximativ 3 milioane de tinere vieți pe an.
Subnutriția cronică afectează în jur de 161 de milioane de copii
în lume.
Resursele de sol și teren agricol
◦ Jumătate din suprafața uscatului planetar este constituită din
areale practic nesolificate (deșerturi, zone înghețate, zone cu
exces de umiditate, munți înalți etc.).
◦ Suprafața care poate fi cultivată în acest moment, fără
distrugerea ecosistemelor naturale, este de 10 milioane Km2.
Terenurile arabile reprezinta cca. 11% din suprafata uscatului.
,,Terenurile de rezervă” sunt marcate de secetă, îngheț, fertilitate
foarte slabă, presupun mari cheltuieli pentru a fi exploatate și se
află la mare distanță de zonele locuite.
◦ Media mondială de teren agricol este apreciata la 0,20 ha teren
arabil pe locuitor. Țările dens populate au valori foarte mici:
Japonia 0,05 ha/loc, Elvetia 0,06 ha/loc., Coreea de Sud,
Indonezia si China 0,07 ha/loc. Peste media modială, cele mai
mari suprafețe arabile au: Australia 2,85 ha/loc., Canada 1,75
ha/loc., Argentina 1,12 ha/loc., iar Romania 0,46 ha/loc.
Factorii care frânează creșterea producției
alimentare pe locuitor
◦ pierderea unei suprafețe tot mai mari din pământul arabil ca
urmare a folosirii lui pentru construcții industriale, locuințe,
drumuri, depunerea deșeurilor, precum și datorită fenomenelor de
eroziune care se produc;
◦ costul mediu al intrării terenurilor în folosința arabilă este mare
într-o serie de zone ale globului (Africa de Sud, în unele țări din
Asia de Răsărit, în Orientul Apropiat, Africa de Nord etc.);
◦ creșterea mai rapidă a populației decât producția agricolă într-o
serie de zone și state neindustrializate ale lumii;
◦ randamentele agricole foarte scăzute într-o serie de țări slab
dezvoltate;
◦ Disponibilul de apă dulce redus. Suprafața totală irigată pe glob
este în prezent de peste 300 mii ha, ceea ce reprezintă 1/5 din
suprafața arabilă. Pe această suprafață se obține cca. 40% din
totalul producției vegetale mondiale.
◦ Jumătate din populația Asiei este dependentă de apa care curge
din ghețarii himalayeni – nu doar ca sursă de apă potabilă, ci și
pentru agricultură. Acum, însă, gheața se topește mult prea
repede pentru a mai fi înlocuită.
◦ Conform avertismentelor de la NASA, secetele intense ar putea
transforma câmpia americană într-un imens deșert.
◦ În Orientul Mijlociu, seceta și deșertificarea vor lăsa regiuni
întregi infertile si incapabile de a mai produce hrană.
◦ Sudul Europei se va ofili si va deveni o extensie a Saharei.
◦ Eroziunea solurilor afecteaza aproape o treime din totalul
terenurilor arabile ale Terrei.
La orizontul anilor 2028-2030 omenirea va fi confruntată cu o
gravă criză alimentară (lipsa acută de alimente pentru o mare parte
a populaţiei globului, precum şi imposibilitatea populaţiei de a
achiziţiona necesarul de hrană din veniturile lunare).

Care sunt soluțiile?

◦ reducerea consumului de produse de origine animală;
◦ cumpătarea și reducerea risipei alimentare;
◦ finanțarea producției în ferme din țările sărace (Africa-produce o treime din cât
ar putea produce) ;
◦ Fair Trade (Comerţ Echitabil) desemnează o mişcare socială şi economică ce
apără drepturile producătorilor şi doreşte să echilibreze sumele ce le revin
acestora din vânzarea produselor, în comparaţie cu profiturile realizate de
distribuitori;
◦ Slow Food este o mişcare internaţională iniţiată în 1986, care luptă pentru
păstrarea bucătăriei tradiţionale şi regionale, încurajând cultivarea caracteristică
ecosistemului local.
◦ alimente locale și de sezon;
◦ Cumpărarea de produse locale păstrează capitalul în interiorul comunităţii
respective, ceea ce contribuie la sănătătea tuturor sectoarelor economiei locale şi
măreşte calitatea vieţii locale.
◦ Hrana transportată utilizează în medie de 17 ori mai mult petrol decât hrana
consumată local.
Ferme inteligente
plutitoare
O companie arhitecturală din Barcelona a propus
mutarea fermelor de pe pământ pe apă . Vor avea o
suprafață de 670.000 de metri pătrați de ferme
piscicole, o grădină hidroponică și panouri solare
pentru obținerea energiei, o uzină de desalinizare, o
unitate de ambalare, turbine eoliene și mașini care
convertesc valurile în energie.
• O singură fermă inteligentă va produce
aproximativ 8 tone de legume și 1,7 tone de pește în
fiecare an, iar cheltuielile de construcție se vor
amortiza în 10 ani. Fermele ar putea fi ancorate în
oceane, lacuri și râuri și la nevoie ar putea fi mutate
cu ajutorul vapoarelor.