Alun

Daca iti plac alunele proaspete, direct din copac, precum si aspectul salbatic si bogat al
unui arbore ca alunul, dar ai si un petec de pamant disponibil, nu e nimic mai simplu decat sa-
ti imbogatesti gradina cu un alun.

Alunul nu este un arbore pretentios, de aceea il intalnim sub forma de tufa sau arbore, in foarte multe
zone ale tarii noastre, dar mai ales in spatii deschise si luminoase. Acest aspect trebuie respectat si
atuni cand vrei sa aduci un alun in gradina ta. Alunul nu are nevoie de un sol fertil sau de o ingrijire
pretentioasa, insa iti da in schimb fructe bogate in uleiuri, proteine, claciu, fier, vitamine, fosfor,
potasiu si alte saruri minerale.

Detalii importante

Alunul poarta denumirea de Corylus avellana, fiind un arbore care creste incet si produce alune abia
dupa 4-5 ani de dezvoltare. Florile alunului apar inaintea frunzelor si este verde circa 250 de zile pe
an, ceea ce il face sa fie dorit in gradini pentru efectul decorativ deosebit.

Lumina si aerisirea sunt absolut necesare atunci cand se alege locul de plantat pentru viitorul alun. In
mod natural, alunul se gaseste in vai deschise, unde solul este usor umed, din cauza acumularii apei
de ploaie.

Alunul rezista foarte bine la temperaturi scazute, de pana la -30 de grade, de aceea zonele de munte
de la noi din tara sunt bogate in aluni. Unii aluni ajung si pana la varsta de 80 - 100 de ani.

Ingrijirea alunului

Se recomanda ca plantarea alunului sa se faca toamna. Puietii trebuie plantati in gropi adanci de 50
cm si largi de 1 m, avandu-se in vedere ca radacinile alunului se dezvolta mai mult pe lateral.

Daca se doreste plantarea mai multor aluni sau plantarea unui alun alaturi de alti copaci, distanta
intre ei trebuie sa fie de circa 4 m. Pentru cele mai bune rezultate, este bine sa se adauge cateva
kilograme de pamant de padure la radacina alunului proaspat plantat.

In primii ani de viata, nu se va toaleta alunul si abia dupa trei ani se vor efectua scurtari ale ramurilor
si atunci se vor taia cu grija, doar cativa centimetri din varfuri.

Daca alunul prezinta semne de imbatranire, se poate taia mai mult pentru revigorarea vegetatiei si
facilitarea fructificarii.

Cele mai cunoscute soiuri de aluni

1. Alunul de padure are denumirea stiintifica de Corylluc avellana si se caracterizeaza prin tufe mari
de 2-6 m care se gasesc mai ales in paduri.
2. Alunul turcesc poarta denumirea stiintifica de Coryllus colurna. Creste sub forma de arbore inalt
care ajunge pana la 20 m si produce fructe grupate in mai multe bucati.

3. Alunele tubuloase apar sub denumirea de Coryllus maxima si produc fructe usor alungite.

4. Alunele uriase de Halle sunt un soi cu fructe mari, de forma sferica, iar coacerea lor completa se
produce abia la finalul lunii septembrie.

5. Alunele de Roma se disting prin fructele mari si lunguiete, cu forma sferica.

6. Alunele Landsberg se remarca prin fructele mari si lungi care au coaja subtire si tare si se coc in
totalitate abia la sfarsitul lunii august.

Stejari
Încă din cele mai vechi timpuri, stejarul a fost considerat o forță de putere și forță. Acest
copac puternic are un trunchi gros și un sistem de rădăcină dezvoltat, iar într-o zi fierbinte
însorită, coroana sa răspândită oferă umbră excelentă. În plus, lemnul de stejar este foarte
apreciat pentru rezistența și durabilitatea sa.
Curiozitati despre stejar
1. Oak Acorn – sunt nuci. Cel puțin așa spun botanicii.
2. Florile femele de stejar sunt foarte ferm atașate de ramuri, pot rezista chiar și la
vânturi puternice, care sparg cu ușurință copacii masculini «amoni».
3. În total, există aproximativ șase sute de specii de stejari.
4. Măcinând ghindele unor specii de stejari, se poate obține făină destul de
comestibilă, însă nu de calitate foarte bună și puțin hrănitoare.
5. Nu toți stejarii își vărsează frunzele pentru iarnă – în SUA, de exemplu, crește o
specie veșnic verde a acestor copaci (curiozitati despre copaci).
6. Capacele de sticle sunt, de asemenea, făcute din coaja groasă a unui stejar de plută.
7. Pentru prepararea și depozitarea băuturilor alcoolice scumpe se folosesc butoaie
din lemn de stejar.
8. Dintre toată varietatea de stejari, doar câteva dintre speciile lor cresc în emisfera
sudică. Toate restul cresc exclusiv în nord.
9. Rădăcinile de stejar sunt legate simbiotic cu miceliul trufelor, cele mai scumpe
ciuperci din lume, astfel încât trufele se găsesc de obicei în plantațiile de stejari.
10. Stejarii cu șuncă cresc pe coasta Mediteranei, dând fructe dulci și gustoase
(curiozitati despre Marea Mediterană).
11. Scoarța multor tipuri de stejari conține mult acid.
12. Ghindele zdrobite ale unor specii de stejar sunt folosite pentru a face o băutură
asemănătoare cafelei.
 13. Stejarul de mlaștină este lemn de stejar care a stat în apă de cel puțin o sută de ani.
Costa bani pur si simplu fabulosi.
14. Mistreții și căprioarele stochează grăsime pentru iarnă, în toamnă, în mare parte
datorită consumului unui număr mare de ghinde (curiozitati despre căprioare).
15. În Franța crește un stejar vechi, care are peste două mii de ani. In interiorul acestui
stejar este utilata o intreaga camera.
16. Contrar credinței populare, stejarii nu cresc în pădurile de taiga.
17. Stejarul este mai comun decât orice alți copaci de pe diferite steme.
18. Pentru viata normala, un stejar are nevoie de multa apa, un copac adult il consuma
in volume de pana la doua sute de litri pe zi. Acest lucru nu este cu mult mai puțin
decât ceea ce necesită un sequoia adult (curiozitati despre sequoia).
19. Ghindele apar de obicei cand un stejar ajunge la varsta de 19-20 de ani.
20. Din 10 mii doar un muguri de ghindă – restul sunt mâncați de diferite animale din
pădure.

Molid
Molidul sau pur și simplu bradul de Crăciun, așa cum îl numim de obicei – un copac
foarte comun în întreaga lume. În multe țări, se obișnuiește să se împodobească molidul
pentru Crăciun, bine sau pentru Anul Nou – în funcție de care sărbătoare este sărbătorită
mai activ. Cu toate acestea, acest copac are multe alte utilizări, iar lemnul său este folosit
activ într-o varietate de industrii.
Curiozitati despre molid
1. Molidul este un copac legat de pin.
2. Rădăcina principală de molid moare după 10-15 ani de viață, iar rădăcinile
secundare încep să se răspândească sub suprafața pământului, fără a intra prea
adânc în ea. De aceea, molidul este slab capabil să reziste unui vânt de uragan
(curiozitati despre uragane).
3. În medie, un molid trăiește două până la trei sute de ani, dar unele exemplare
trăiesc până la șase sute.
4. Copacii tineri care cresc din rădăcinile unui molid mort sunt clone exacte ale
copacului mamă. Există un copac în Suedia care are peste 9500 de ani. Având în
vedere copacii clonați succesivi, acest molid poate fi considerat cel mai vechi
organism viu de pe Pământ.
5. Un molid bătrân poate atinge o sută de metri înălțime.
6. Conurile de pe molid încep să crească nu mai devreme de 10 ani, dar nu mai târziu
de 50-60. Depinde, în primul rând, de condițiile de creștere ale arborelui
(curiozitati despre copaci).
7. Fibrele din lemnul de molid sunt distribuite foarte uniform, astfel încât
instrumentele muzicale realizate integral sau parțial din molid au un sunet clar.
8. Coaja de molid a fost folosită pentru tăbăcirea pielii din cele mai vechi timpuri.
 9. Acele de molid, în special cele tinere, conțin mai multă vitamina C decât lămâile.
10. Molidul decorativ în înălțime nu depășește jumătate de metru.
11. În fiecare toamnă, molidul revarsă aproximativ 15 la sută din ace, care cresc
primăvara.
12. În pădurea de molid este mai rece. la căldură și mai cald iarna decât afară.
13. La diferite tipuri de molid, acele sunt fie tetraedrice, fie plate.
14. Vinul de conifere, făcut din ace de molid, a ajutat echipajele a navelor cu vele
luptă cu scorbutul.
15. Molidul este cel care alcătuiește cea mai mare parte a taiga.
16. În medie, un con de molid conține aproximativ o sută de semințe.

Pin
Pin — un copac care crește pe scară largă în multe țări. Lemnul de pin este foarte apreciat
pentru proprietățile sale și este folosit pentru a face o mare varietate de articole, de la
mobilier la scobitori. Trunchiurile de pin înalte și drepte au fost folosite pentru a face
catarge pentru nave.
Curiozitati despre pini
1. Pinii cresc doar în emisfera nordică. Cel puțin în sălbăticie.
2. Asemănarea externă cu molidul nu este înșelătoare — acești copaci sunt rude
(curiozitati despre molid).
3. În total, există aproape două sute de specii de pini în lume.
4. Numele latin al pinului este tradus ca „stâncă”. Acest titlu este primit pe merit —
pinul știe cu adevărat să se agațe de rădăcini chiar și pe pietrele goale.
5. Lemnul de pin este folosit pentru a face înlocuitori artificiali de mătase și piele.
6. Cel mai înalt dintre toți pinii — pin Lambert. În natură, crește în principal în
Statele Unite și Canada. Copacii bătrâni ating o înălțime de 70-80 de metri.
7. În Asia de Sud-Est, pinul Bunge crește, remarcat prin scoarța sa albă.
8. Pin de mlaștină — proprietarul celor mai lungi ace dintre toate coniferele. Acele
sale ajung la o lungime de 40-45 de centimetri.
9. Pinul purifică foarte bine aerul. Experimentele au arătat că aerul unei păduri de
pini conține de 60-70 de mii de ori mai puțini microbi decât în zonele urbane
(curiozitati despre copaci).
10. Acele de pin au fost folosite în medicina populară tradițională de mai bine de o
mie. ani.
11. Chihlimbarul este cel mai adesea rășina fosilizată a pinilor și nu a oricăror alți
copaci.
12. Lemnul de pin este foarte durabil. O casă construită din pin, cu îngrijirea
corespunzătoare, va rezista sute de ani.
Brazii
ne plac tuturor, insa stim prea putin despre ei. Stiati, de exemplu, ca acele de pin sunt aranjate
potrivit numerelor Fibonacci?

Brazii nu sunt doar simbolul Craciunului

Coniferele cresc peste tot in lume, de la Insulele Canare pana in Myanmar. Supravietuiesc si in
conditii meteo extreme - si in climatul rece al tundrelor, si in zona Marii Mediteraneene. Cel mai
simplu mod de a determina carei specii ii apartine un conifer este sa numaram cate ace ies dintr-un
manunchi. Iar varsta o stabilim uitandu-ne la coaja: un conifer tanar are un trunchi verde-maroniu,
neted, in timp ce brazii mai batrani au coaja mai inchisa la culoare si fragmentata.

Brazii cel mai...

Botanistii spun ca exista nu mai putin de 125 de specii de conifere. Dintre acestea, 90% cresc in
emisfera nordica. Un brad poate atinge 40 de metri inaltime. Cele mai scunde exemplare se gasesc in
Japonia si in nordul Asiei, unde nu cresc mai mari de un metru.

Brazii traiesc in cele mai aspre conditii meteo

Acele de brad au o lungime cuprinsa intre 2,5 si 13 centimetri. Insa cea mai surprinzatoare
caracteristica a brazilor este durata lor de viata: coniferele traiesc intre 100 si 1000 de ani! Cel mai
batran conifer se gaseste in California de Est: botezat Matusalem si are o varsta estimata de
specialisti de 4.500 de ani. Avand in vedere aceste date, molizii pe care-i impodobim de Craciun sunt
niste puiuti, dar sa nu uitam ca si acestia au nevoie de 4 ani de soare si ploi ca sa atinga vreo doi
metri.

O alta particularitate a coniferilor: conurile de sex masculin si cele de sex feminin cresc pe acelasi
copac, facand posibila autopolenizarea. Misticismul arborelui vesnic-verde este dublat de o alta
caracteristica specifica: ramurile, acele de pin si conurile sunt aranjate intr-o spirala Fibonacci.

Din mugurii de brad se face un sirop de tuse excelent

Bradul nu e doar pom de Craciun

Coniferele nu indeplinesc doar functii decorative. Lemnul de brad este utilizat de mai multe ramuri
industriale. Se construiesc case din lemn de brad, piese mobiliere, dar si rasina este un element de
baza in fabricarea instrumentelor muzicale.

Bradul are si parti comestibile: samburii de pin dau o savoare speciala salatelor, dar se face si faine
din ele, iar din mugurii de brad se obtine un sirop de tuse excelent.

Castan
Primul din noiembrie se apropie și odată cu această dată, seara tradițională a
castanyadei din Catalonia, în care castanele și cartofii dulci sunt consumați în toate
casele. Dar obiceiul de a consuma castane este remarcabil și în vestul țării, unde el
magosto este un festival foarte popular în Galicia, el Bierzo, la nord de Extremadura
și la vest de Toledo, precum și în Asturias sub numele de amagüestu. În Navarra și
Euskadi, acest obicei este cunoscut sub numele de gaztain jana.

Smochine, smochine și cabrahígos: în ce fel sunt diferite?

Aflați mai multe
Adică castanul este un aliment adânc înrădăcinat în tradiția noastră culturală și
gastronomic de multe secole, în ciuda faptului că este un copac originar din Asia. Dacă
a fost menținut în dieta noastră, în ciuda faptului că nu este un fruct uscat abundent și
apare exclusiv în sezonul de toamnă, acest lucru se datorează faptului că unele dintre
caracteristicile sale sunt excepționale și calitățile sale pentru gătit sunt remarcabile.
Aici vă spunem zece curiozități ale castanelor pe care vei fi surprins să le cunoști .
1. În ciuda faptului că este un fruct uscat, arată mai mult ca o cereală
Compoziția sa este foarte șocantă dacă ții cont de faptul că este un fruct uscat, deoarece
acestea sunt mult mai asemănătoare cu cerealele. Motivul este că carnea sa este mizeră,
cu 44% carbohidrați și doar 1,25% grăsimi și 1,63% proteine.
2. Sunt în mare parte apă
52% din castane sunt apă, ceea ce le face de fapt o nucă cu foarte puține calorii. Pe de
altă parte, dacă le consumăm prăjite, trebuie să ținem cont de faptul că își vor pierde o
parte din apă, dar digestibilitatea lor scăzută - sunt foarte slabe - ne va face să le
consumăm cu măsură.
3. Sunt bogate în fibre
În plus, o bună parte a hidraților sunt atât fibre insolubile, cât și fibre solubile, ceea ce
le face să întârzie foarte mult absorbția zaharurilor libere. În ciuda gustului lor dulce,
acestea sunt potrivite cu moderatie pentru diabetici. Dacă adăugăm la faptul că indicele
glicemic nu crește puterea calorică redusă, ne vom confrunta cu una dintre cele mai
potrivite nuci pentru a însoți o dietă.
4. Pot fi consumate crude
Într-adevăr, deși este normal să le consumăm prăjite, ele pot fi consumate crude, deși
datorită conținutului ridicat de tanin și a fibrelor insolubile pot fi prea indigere. Dacă
este consumat crud, avantajul este că fructele păstrează întreaga gamă de vitamine: C și
o bună parte din cele catalogate în grupa B, precum și acidul folic. Este recomandat să
le păstrați depozitate timp de șapte până la zece zile după recoltare pentru a reduce
indicele tanic, precum și să le consumați cu moderație.
5. Este foarte important să le mesteci bine
Fiind bogat în amidon, structura sa este foarte minunată; Pentru ca amidonul să
elibereze zaharurile care îi conferă o aromă plăcută, este necesar ca enzimele din salivă
să o descompună încetul cu încetul. O mestecare lentă ajută acest lucru în cazul în care
mâncarea este bine amestecată.
6. Au un puternic efect laxativ
Atât datorită prezenței unui conținut ridicat de fibre insolubile și taninuri, cât și datorită
conținutului redus de grăsimi, prin stimularea producției de săruri biliare în vezica
biliară, acestea nu vor afecta absorbția de grăsimi, ci vor stimula în schimb mișcările de
tranzit intestinal, favorizând intestinul mișcări la persoanele cu probleme de constipație.
7. Sunt diuretice
Au o contribuție foarte importantă de potasiu - aproape o jumătate de gram la 100 de
grame -, un regulator al membranei celulare care stimulează scăderea tensiunii arteriale
și a diurezei.
8. Preveniți crampele
Deși nu este în proporțiile de lapte, contribuția castanelor de calciu este interesantă -120
mg la 100 de grame-, dar mai presus de toate se remarcă prin cele 30 mg de magneziu la
100 de grame care îl fac, împreună cu aportul de potasiu, un fruct uscat ideal pentru a
preveni contracția musculară involuntară care apare în crampe.
9. Pot fi folosite pentru a face pâine
De fapt, având o proporție mare de amidon, au o textură făinoasă care le permite să fie
uscate și apoi curățate cu căldură, dar fără a fi gătite, pentru a le măcina ulterior și a
obține așa-numita „făină de pilongas casstana”, tipică din zona Galiției. Cu această
făină, se fac de obicei pâine și produse de patiserie tradiționale. Pe insula Corsica,
terciul se face cu făina numită mămăligă și se mănâncă cu brânză.
10. Sunt perfecte pentru vegani
În plus față de toate contribuțiile menționate mai sus, conținutul ridicat de fibre,
grăsimea și puterea lor calorică scăzută, castanele se remarcă deoarece fracțiunea lor
proteică conține toți aminoacizii esențiali pentru oameni, fiind astfel clasificați drept
proteine de înaltă calitate. Acestea fiind spuse, trebuie remarcat faptul că proteina este
doar 1,63% din castan și, prin urmare, contribuția sa este redusă; dar sunt interesante ca
un complement pentru oamenii vegani
Dacă nu doriți să pierdeți niciunul dintre articolele noastre, abonați-vă la buletinele
noastre informative
Primul din noiembrie se apropie și odată cu această dată, seara tradițională a
castanyadei din Catalonia, în care castanele și cartofii dulci sunt consumați în toate
casele. Dar obiceiul de a consuma castane este remarcabil și în vestul țării, unde el
magosto este un festival foarte popular în Galicia, el Bierzo, la nord de Extremadura
și la vest de Toledo, precum și în Asturias sub numele de amagüestu. În Navarra și
Euskadi, acest obicei este cunoscut sub numele de gaztain jana.
Smochine, smochine și cabrahígos: în ce fel sunt diferite?
Aflați mai multe
Adică castanul este un aliment adânc înrădăcinat în tradiția noastră culturală și
gastronomic de multe secole, în ciuda faptului că este un copac originar din Asia. Dacă
a fost menținut în dieta noastră, în ciuda faptului că nu este un fruct uscat abundent și
apare exclusiv în sezonul de toamnă, acest lucru se datorează faptului că unele dintre
caracteristicile sale sunt excepționale și calitățile sale pentru gătit sunt remarcabile.