Auxiliar XII

Coordonator prof. dr.
Boloș Natalia Manuela

Coordonator prof. Seicean Delia
prof. Dobos-Lazăr Liliana
prof. Suciu Florica
prof. dr. Petrovai Diana
Limba şi literatura română

Caiet auxiliar - clasa a XII-a
prof. dr. Boloș Natalia (coordonator)
prof. Seicean Delia (coordonator)
prof. Dobos-Lazăr Liliana
prof. Suciu Florica
prof. dr. Petrovai Diana
CAIET AUXILIAR
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA A XII-A
MODELE DE TESTE PENTRU

PREGĂTIREA EXAMENULUI DE
BACALAUREAT
Satu Mare
2017
Lucrarea este elaborată în conformitate cu programa școlară în vigoare.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Caiet auxiliar. Limba și literatura română. Clasa a XII-a/
Coordonator prof. dr. Boloş Natalia Manuela, Coordonator prof. Seicean Delia, prof. Doboş-Lazăr Liliana,
prof. Suciu Florica, prof. Petrovai Diana, – Satu Mare, 2017
ISBN 978-973-0-26109-7
I. Boloș Natalia
II. Seicean Delia
III. Doboş-Lazăr Liliana
IV. Suciu Florica
V. Petrovai Diana
Editura Tipocar Carei

ARGUMENT
Dragi elevi, stimaţi profesori,
Cu toţii am trăit în anul şcolar anterior, 2016-2017, momentul de surpriză

şi emoţie oferit de simularea pentru bacalaureat la disciplina Limba şi literatura
română. Pentru elevii clasei a XI-a, OMENCS nr. 3004/ 4.I.2017 a adus o
modificare a structurii subiectului pentru examenul scris. Chiar dacă programa
şcolară nu s-a modificat, am observat, elevi şi profesori deopotrivă, că e
necesară familiarizarea cu cerinţele noului tip de subiect, iar acest lucru nu se
poate face decât printr-o recapitulare a conţinuturilor şi o exersare perseverentă
a competenţelor vizate de acestea.
Așadar, pentru a veni în sprijinul vostru, dragi viitori absolvenți, vă

oferim 20 de modele de teste complete, structurate după noile cerinţe ale
examenului la Limba şi literatura română. Considerăm că rezolvarea acestora nu
doar vă va ajuta să depășiți teama de necunoscut, ci vă va permite și să obţineţi
încrederea în capacitatea voastră de a atinge punctul maxim de competenţă în
momentul bacalaureatului și, astfel, să treceți victorioși pragul examenului de
maturitate.
Auxiliarul vine și în întâmpinarea nevoilor profesorului de la clasă. Astfel

că, pentru a acoperi o paletă cât mai largă și diversă de cerințe, de tipuri de texte
și de autori, celor 20 de modele complete propuse li se adaugă alte propuneri
pentru SUBIECTUL II şi SUBIECTUL III, care pot fi lucrate separat sau
combinate cu oricare dintre textele de la SUBIECTUL I, astfel încât să se
obțină noi variante.
Cu speranţa că instrumentarul propus vă va fi tuturor de folos, vă dorim

mult succes la bacalaureat şi încredere că efortul susţinut va da roadele
aşteptate!
Autoarele
CUPRINS
I. Modele de teste pentru pregătirea examenului de bacalaureat .................................................... 1
Modelul nr. 1 ........................................................................................................................................... 2
Modelul nr. 2 ........................................................................................................................................... 6
Modelul nr. 3 ......................................................................................................................................... 10
Modelul nr. 4 ......................................................................................................................................... 14
Modelul nr. 5 ......................................................................................................................................... 18
Modelul nr. 6 ......................................................................................................................................... 22
Modelul nr. 7 ......................................................................................................................................... 26
Modelul nr. 8 ........................................................................................................................................ 30
Modelul nr. 9 ......................................................................................................................................... 34
Modelul nr. 10 ....................................................................................................................................... 38
Modelul nr. 11 ....................................................................................................................................... 42
Modelul nr. 12 ....................................................................................................................................... 46
Modelul nr. 13 ....................................................................................................................................... 50
Modelul nr. 14 ....................................................................................................................................... 54
Modelul nr. 15 ....................................................................................................................................... 58
Modelul nr. 16 ....................................................................................................................................... 62
Modelul nr. 17 ....................................................................................................................................... 66
Modelul nr. 18 ....................................................................................................................................... 70
Modelul nr. 19 ....................................................................................................................................... 74
Modelul nr. 20 ....................................................................................................................................... 78
II. Alte propuneri ................................................................................................................................ 82

II. 1. Modele pentru subiectul al II-lea ............................................................................................. 82
Modelul nr. 1 ......................................................................................................................................... 83
Modelul nr. 2 ......................................................................................................................................... 84
Modelul nr. 3 ......................................................................................................................................... 85
Modelul nr. 4 ......................................................................................................................................... 86
Modelul nr. 5 ......................................................................................................................................... 87
Modelul nr. 6 ......................................................................................................................................... 88
Modelul nr. 7 ......................................................................................................................................... 89
Modelul nr. 8 ........................................................................................................................................ 90
Modelul nr. 9 ......................................................................................................................................... 91
Modelul nr. 10 ....................................................................................................................................... 93
Modelul nr. 11 ....................................................................................................................................... 94
Modelul nr. 12 ....................................................................................................................................... 95
Modelul nr. 13 ....................................................................................................................................... 96
Modelul nr. 14 ....................................................................................................................................... 98
Modelul nr. 15 ....................................................................................................................................... 99
Modelul nr. 16 ..................................................................................................................................... 100
Modelul nr. 17 ..................................................................................................................................... 101
Modelul nr. 18 ..................................................................................................................................... 102
Modelul nr. 19 ..................................................................................................................................... 103
Modelul nr. 20 ..................................................................................................................................... 104
Modelul nr. 21 ..................................................................................................................................... 106
Modelul nr. 22 ..................................................................................................................................... 107
Modelul nr. 23 ..................................................................................................................................... 108
Modelul nr. 24 ..................................................................................................................................... 110
II. 2. Modele pentru subiectul al III-lea .......................................................................................... 111

Modele 1-29 ........................................................................................................................................ 112
I. MODELE DE TESTE PENTRU PREGĂTIREA
EXAMENULUI DE BACALAUREAT
Caiet auxiliar. Limba și literatura română. Clasa a XII-a.
MODELUL NR 1
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timpul de lucru efectiv este de trei ore.
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citeşte următorul fragment:
Sire,
Domnilor colegi,
Onorat auditoriu,
Am fost învrednicit de înalta cinste de a fi ales membru al acestei ilustre instituţii într-un
moment când s-a procedat la o lărgire a cadrelor academice, lărgire cerută, dacă nu mă înşel, de
sporul spiritual al ţării. Ales fără înaintaş, ivirea mea aici între Domniile Voastre are oarecum
aspectul unei generări spontane.
Trebuie să recunosc că împrejurarea această mă stânjeneşte puţin, deoarece îmi răpeşte
posibilitatea şi norocul, date până acum în chip de la sine înţeles, de a face, intrând sub această
cupolă, elogiul unui nemuritor dispărut trupeşte, dar care n-a încetat să fie prezent, graţie
înfăptuirilor de o viaţă. Vă rog să-mi acordaţi totuşi potrivit obiceiului statornicit, dreptul nescăzut de
a face astăzi, aici, elogiul unei alte nemuritoare prezențe care n-a ocupat nici un scaun în această
nobilă incintă. Prezenţa nemuritoare la care mă refer nu e legată de nici un nume, nu râvneşte la nici
o laudă, şi e răspândită în spaţiul din preajma noastră, cât ţine întinderea împărătească a ţării. Vreau
să vorbesc despre singură prezenţa încă vie, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de terestră,
despre unanimul nostru înaintaş fără de nume, despre satul românesc. […]
Voi vorbi despre satul românesc din amintire trăită şi făcând oarecum parte din fenomen. Voi
încerca în puţine cuvinte să actualizez mai ales ceea ce copilul ştie despre sat şi despre orizonturile
acestuia. Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie. Cine nu priveşte în urma sa
peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un condamnat al vieţii (cer scuze tuturor citadinilor
de faţă, pentru această afirmaţie!). Copilăria şi satul se întregesc reciproc alcătuind un întreg
inseparabil. S-ar putea vorbi chiar despre o simbioză între copilărie şi sat, o simbioză datorită căreia
fiecare din părţi se alege cu un câştig. Căci, pe cât de adevărat e că mediul cel mai potrivit şi cel mai
fecund al copilăriei e satul, pe atât de adevărat e că şi satul, la rândul lui, îşi găseşte supremă
înflorire în sufletul copilului.
(Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, Discurs de recepţie în Academia Română)
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
1. Explică sensul din text al sintagmei înaintaş fără nume. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică motivul pentru care Lucian Blaga alege să facă în discursul său elogiul lumii satului.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2
3. Menţionează două elemente specifice discursului/ stilului oratoric, prezente în textul dat.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează care este izvorul/ sursa legăturii dintre autor şi lumea satului, evidenţiată în cel
de-al doilea paragraf al textului. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, perspectiva lui L. Blaga asupra lumii satului, utilizând
informaţii din fragmentul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Notă! Răspunsurile vor fi formulate în enunţuri.
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi afirmaţia conform căreia

Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie, folosind informaţiile din
fragmentul extras din Elogiul satului românesc de L. Blaga. 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

- formularea ipotezei/ tezei/ premisei; 2 puncte
- menționarea poziției pe care o ai față de ipoteza/ teza/ premisa formulată; 2 puncte
- enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate poziției adoptate;
12 puncte
- formularea unei concluzii pertinente; 2 puncte
- utilizarea corectă a conectorilor în argumentare; 1 punct
- respectarea precizării privind numărul de cuvinte. 1 punct
Notă! În elaborarea răspunsului, te vei raporta la informațiile din fragmentul dat.
Folosirea altor informații este facultativă.
3
SUBIECTUL AL II-LEA (10 puncte)
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, evidenţiind două

modalităţi de caracterizare a unui personaj:
Acuma sala de aşteptare gemea de lume. Ţăranii, cu feţele supte, cu umerii obrajilor ieşiţi în
afară, cu barba şi mustăţile zbârcite, se îmbulzeau de-a valma printre muncitorii spâni, cu obrajii ca
cenuşa, îmbrăcaţi în straie nemţeşti murdare şi ferfeniţite.
Apoi deodată, dintr-o odaie vecină, şeful gării ieşi somnoros, bosumflat, învăluit într-o manta
groasă, şi intră în birou trântind uşa. Se certase cu nevastă-sa, fiindcă îl sculase mai devreme cu cinci
minute, şi acuma era furios pe toată lumea. Printre oamenii din sală se răspândiră ca fulgerul
şoaptele: „Biletele! Vine ăl ce dă bilete!... Haideţi la bilete!” Şeful însă se plimba plictisit, încoace şi
încolo, cu ochii jumătate închişi, pe urmă se opri, se întinse de câteva ori de-i pocniră oasele, îşi
aruncă privirea spre ceasornicul din perete şi se repezi pe peron, unde prinse a trece în revistă pe
pasagerii care tropăiau din picioare, zgribuliţi şi rebegiţi de frig.
În sfârşit geamul ghişeului se deschise şi pe marmora soioasă începură a zângăni banii
azvârliţi în pripă. Nicolae Tabără cu feciorul său se umeriră şi dânşii de zor spre rampă, strângând în
pumnii încleştaţi paralele umezite de sudoare. Dar un vardist coşcogea se răsti la el, aţinându-le
calea:
— Unde vă burduşiţi, he? Nu puteţi aştepta până vă vine rândul?... Ei, drăcia dracului!...
Îl înşfăcă pe Nicolae scurt de guler şi-l bruftui îndărăt, apoi, întorcându-se către un domn
îmbrăcat bine, se ploconi zâmbind:
— Poftiţi, domnule, poftiţi înainte!...
(Liviu Rebreanu, Proştii)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4
SUBIECTUL AL III-LEA (30 de puncte)
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relaţia dintre două
personaje într-un roman studiat, aparţinând lui George Călinescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre cele două personaje
din textul narativ ales;
- evidenţierea modului în care se manifestă relația dintre cele două personaje prin două
episoade/ secvențe comentate;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale textului narativ ales,
semnificative pentru relaţia dintre cele două personaje, din seria: acţiune, conflict, modalităţi
de caracterizare, limbaj.
Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).
Pentru organizarea discursului, vei primi 12 puncte (existența părților componente –
introducere, cuprins, încheiere – 3 puncte; logica înlănțuirii ideilor – 3 puncte; abilități de
analiză și de argumentare – 3 puncte; claritatea exprimării – 2 puncte; respectarea precizării
privind numărul minim de cuvinte – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru organizarea discursului, eseul trebuie să aibă
minimum 400 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
REDACTARE (10 puncte)

Pentru redactarea întregii lucrări, vei primi 10 puncte, numai în cazul în care aceasta
întruneşte minimum 300 de cuvinte şi conţine răspunsuri la cerinţele date (utilizarea limbii
literare – 3 puncte; ortografia – 3 puncte; punctuaţia – 3 puncte; aşezarea în pagină,
lizibilitatea – 1 punct).
5
MODELUL NR 2

Aș vrea ca să încep rugându-vă să nu priviți ca pe o întâmplare stranie faptul că un scriitor ca

mine vine să vă vorbească despre istorie. Numai din perspectiva finală a ultimului secol, care a
apropiat poezia mai mult de joc decât de religie, acest lucru poate să apară nefiresc. În Grecia
preclasică, dimpotrivă, aezii erau purtătorii din generație în generație ai memoriei colective, devenită
în egală măsură poem și istorie, iar în mitologie Memoria – Mnemosyne – era mama tuturor muzelor.
Titlul alocuțiunii pe care am pregătit-o pentru acest prilej solemn este Istoria, ca viitor, ceea
ce nu înseamnă că voi îndrăzni să mă erijez în istoric și să prezint sub acest titlu un studiu ci, mai
degrabă, sau chiar dimpotrivă, îi voi permite scriitorului care sunt să privească istoria ca pe o sursă
de subiective proiecte de trecut, cu atât mai tulburătoare cu cât reușesc să-și întindă umbrele până la
noi și mai departe.
[…] falimentarul comunism a lăsat în urmă nu numai o jumătate de continent în paragină, ci
și genialele metode de manipulare care continuă să funcționeze chiar aplicate la ideologii de sens
contrar. Iar dintre manipulări cea mai periculoasă și cea mai longevivă a fost și este încercarea de a
estompa sau chiar de a șterge memoria. Societățile din secolele trecute, indiferent de forma lor
politică și cu precădere cele de dinaintea apariției comunismului ca idee, erau niște societăți bazate
pe memorie. Societățile tradiționale aveau memoria în centrul devenirii lor. O generație călca în
urmele pașilor generațiilor precedente. Erau niște societăți tradiționale în care fiii făceau ceea ce
făcuseră părinții și părinții ceea ce făcuseră bunicii. Deci, într-un anumit sens, era ușor să păstreze
continuitatea, era ușor să descopere ce este esențial. De altfel, ceea ce era esențial era stabilizat, era
tabuizat, era transformat în mit și trecea din generație în generație. Într-o perioadă în care atât de
multe lucruri se schimbă deodată (sistemul politic, sistemul de comunicații, chiar clima) este infinit
mai greu să stabilești ce trebuie continuat. Pentru că, până la urmă, problema memoriei este
problema răspunsului la întrebarea: ce, din ceea ce au trăit cei dinaintea noastră, trebuie noi să
continuăm. Și, evident, nu putem încerca măcar să răspundem decât știind ce au trăit ei. De aici
importanța manualelor și orelor de istorie din programa școlară, de aici revolta că cineva ar putea
urmări nemaiajungerea la generațiile tinere a memoriei trecutului. Memoria este scheletul societății
omenești, și în măsura în care ea este distrusă, societatea devine un fel de monstru moale,
dezarticulat, remodelabil după dorința oricât de criminală a celui mai puternic. În măsura în care nu
știm ce a fost nu avem cum să presupunem ce va fi și nici să recunoaștem în ce măsură trecutul se
oglindește în viitor. «Cunoașterea este recunoaștere» spunea Aristotel.
(Ana Blandiana – fragment din Discursul de acceptare a titlului Doctor Honoris Causa
al UBB Cluj- Napoca, 2016)
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
1. Explică sensul expresiei din text „falimentarul comunism”. 4 puncte
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
6
2. Indică motivul pentru care autoarea alege ca titlu al discursului său: Istoria ca viitor.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menţionează două elemente specifice discursului/ stilului oratoric, prezente în textul dat.
4 puncte
………………………………………………………………………………………………….
…..………………………………………………………………………………………………
…………..………………………………………………………………………………………
…………………..………………………………………………………………………………
…………………………..………………………………………………………………………
4. Precizează care sunt cele două principale moșteniri ale comunismului, din perspectiva Anei
Blandiana. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, rolul poeziei, așa cum reiese din primul paragraf al
discursului. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Notă! Răspunsurile vor fi formulate în enunţuri.
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să-ți exprimi opinia despre afirmaţia
conform căreia Memoria este scheletul societății omenești, utilizând informaţiile din textul
dat. 20 de puncte

12 puncte
7

trăsături ale simbolismului:
Îţi plânge toamna în priviri

Şi-ţi moare leneş la fereastră,
În odăiţa ta albastră
Priveşti bolnavii trandafiri.
Tu stai pe gânduri şi te miri,

Frumoasă pasăre sihastră.
Îţi plânge toamna în priviri
Şi-ţi moare leneş la fereastră.
În cripta sfintelor iubiri

Te poartă lin iubirea noastră.
Şi te-ofileşti, precum în glastră
Se sting bolnavii trandafiri –
Îţi plânge toamna în priviri...

(Benjamin Fondane, Rondel de toamnă)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
……..............................................................................................................................................
8
SUBIECTUL AL III-lea (30 de puncte )
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relaţia dintre două
personaje într-un text narativ studiat, aparţinând lui Ioan Slavici.

Pentru conţinutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper).


literare – 3p; ortografia – 3p; punctuația – 3p; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1p).
9
MODELUL NR 3

3 august
Mânat de o pasiune sălbatică, dotat cu memorie prodigioasă și având perseverența lucrului

făcut până la capăt, Ștefan a învățat peste 3000 de kanji* în mod activ. Ca să îi poată stăpâni cu
adevărat a coborât la sursa lor, la chineza veche, pe care a învățat-o în paralel cu japoneza. În clipa
de față, vorbește, citește și scrie japoneza cu mult peste performanța intelectualului japonez mediu.
Dar splendoarea în cazul lui nu constă în realizarea unei performanțe de atletism spiritual. O
limbă în sine nu înseamnă nimic fără cultura care a făcut-o cu putință. Lucrul cu adevărat remarcabil
este cum învățarea japonezei l-a deschis către spiritualitatea extrem-orientală. După ce și-a dat
licența în economics la Universitatea din Yokohama, Ștefan a concurat la celebra Universitate Todai
din Tokio pentru un masterat în... religii extrem orientale. Se pregătise vreme de doi ani, citind singur,
în paralel cu studiile de la Yokohama, devorat de pasiunea de a afla răspunsul orientalilor la
întrebările ultime. A reușit ca singurul alb alături de șase japonezi.
În urmă cu un an am primit teza lui de masterat pe tema budismului medieval japonez. Când
am răsfoit paginile umplute cu semne misterioase orânduite pe verticală și le-am asociat cu numele
lui și cu copilul care era până mai adineaori, am fost cuprins de o senzație intens-suprarealistă. Sigur
că eram mândru de performanța copilului meu, sigur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate
acestea ca și cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furișez, pe căi ocult-genetice, în ograda
meritelor lui. Însă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit și pe care acum
îl vedeam la lucru: capacitatea de a-și da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorități care nu
putea fi nici abătută, nici traficată.
(Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă)
* kanji, s.n. = sistem ideografic de scriere a limbii japoneze, format din caractere împrumutate din limba
chineză, modificate din acestea sau similare cu ele.
A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text.
1. Explică sensul expresiei lucrul făcut până la capăt în text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică două convenții ale jurnalului, utilizând informațiile din textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
10
3. Menționează cele două domenii și niveluri de studii absolvite de către fiul autorului.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează parcursul reușitei lui Ștefan și finalitățile acesteia, după cum reiese din primele
două paragrafe. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură de caracter a lui Gabriel Liiceanu, desprinsă din
ultimul paragraf al textului. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
Notă! Răspunsurile vor fi formulate în enunțuri.
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă reușitele/ succesele

copilului sunt condiționate sau nu de aportul părinților, folosind informațiile din fragmentul
extras din textul lui Gabriel Liiceanu. 20 puncte

12 puncte
11
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidențiind rolul verbelor la

timpul imperfect și la timpul perfect simplu, din următorul text:
Apostol se urcă pe scaun și se lovi cu capul de ștreangul ce atârna de sus. Pălăria i se

înfundase pe ochi. O scoase și o aruncă în groapă. În aceea clipă izbucni un plâns gros,
disperat, nestăpânit. „Cine plânge?” se gândi Bologa. Klapka se bătea cu pumnii în piept.
Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii
pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întârziate. Crestele munților se
desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept în față lucea tainic luceafărul,
vestind răsăritul soarelui. Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina
răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca o povară.
Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se
stingea glasul preotului:
– Primește, Doamne, sufletul robului tău Apostol... Apostol... Apostol...
(Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraților)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
12
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularitățile de

construcție a unui personaj dintr-un text narativ aparținând lui Ion Creangă.

- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
- evidenţierea a două trăsături ale personajului ales prin câte o scenă/ secvenţă comentată;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale textului narativ studiat,
semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: conflict, subiect, modalităţi de
caracterizare, limbaj.


13
MODELUL NR 4

Jaudeau: Există momente privilegiate pentru a asculta muzică?
Cioran: În timpul nopţii, ea capătă o dimensiune extraordinară. Extazul muzical întâlneşte extazul
mistic. Ai sentimentul că atingi stări extreme, dincolo de care nu mai poţi să mergi. Nimic altceva nu
mai contează şi nu mai există. Te trezeşti cufundat într-un univers de puritate ameţitoare. Muzica este
un limbaj al transcendenţei. Ceea ce lămureşte complicităţile cărora le dă naştere între fiinţe. Ea le
scufundă într-un univers în care graniţele dispar. […] La lumea muzicii se ajunge pe deplin numai
depăşind umanul. Muzica este un univers, infinit de real, cu tot caracterul său insesizabil şi
evanescent.[...]
Jaudeau: Rezumând, muzica ne confruntă cu acest paradox: eternitatea întrezărită în Timp.
Cioran: Este într-adevăr absolutul văzut în timp, dar incapabil să rămână în el, un contact totodată
suprem şi trecător.
(Convorbiri cu Cioran, dialog cu Sylvie Jaudeau, Editura Humanitas, 1993)
1. Explică sensul din text al sintagmei momente privilegiate. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Menţionează care este momentul potrivit pentru receptarea muzicii, așa cum reiese în textul
dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Indică domeniul spiritual cu care este comparată/ asociată muzica, utilizând informaţii din
fragmentul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
14
4. Precizează care este starea în care muzica îl transpune pe Emil Cioran, evidenţiată în prima
sa intervenţie în dialog. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, lumea muzicii, aşa cum se desprinde din fragmentul: La
lumea muzicii se ajunge pe deplin numai depăşind umanul. Muzica este un univers, infinit de
real, cu tot caracterul său insesizabil şi evanescent. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă muzica este

eternitatea întrezărită în Timp, folosind informaţiile din fragmentul extras din Convorbiri cu
Cioran. 20 puncte

12 puncte
15

trăsături specifice neomodernismului:
Du-mă, fericire, în sus, şi izbește-mi

tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt, şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
(Nichita Stănescu, Cântec)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
16
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi tema și viziunea

despre lume dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Marin Preda.

- evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-o tipologie,
într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- ilustrarea temei textului prin referire la o scenă/secvenţă narativă comentată;
semnificative pentru tema și viziunea despre lume a autorului, din seria: acţiune, conflict,
perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj.


17
MODELUL NR 5

Radu Paraschivescu a publicat, de curând, la Editura Humanitas, un nou volum de „perle”

româneşti (Noi vorbim, nu gândim). Se citeşte, ca şi celelalte, pe nerăsuflate, printre hohote de râs şi
crize de depresie.
Ilaritatea e, până la urmă, păguboasă, pentru că aduce în discuţie calitatea intelectuală reală a
vedetelor politice, sportive, gazetăreşti şi „artistice”, care defilează pe scena noastră publică şi care, la
o adică, ne hotărăsc soarta sau ne strică viaţa şi copiii, oferind „modele” de succes irespirabile.
Victima supremă este însă limba română, pe care toţi au aerul că o iubesc pătimaş, patriotic, când, în
realitate, nu pierd nicio ocazie să abuzeze de ea, să o desfigureze, să o batjocorească. […]
E vorba, mai întâi, de o atitudine dizgraţios neglijentă faţă de actul însuşi al vorbirii. Vorbitul e
practicat cu o spontaneitate rudimentară, cu un soi de „naturaleţe” care nu obligă la niciun fel de
rigoare şi nu are a respecta nici o regulă. […] Un al doilea fenomen este omogenizarea pernicioasă a
limbajului în genere. Vorbim la fel şi pe stradă şi în clasă, şi între prieteni şi în familie, şi la televizor şi
la club. Principii de tipul „comportament diferenţiat”, „respect”, „adecvare la interlocutor şi la
situaţie”, „pudoare”, „modularea tonului şi a gesticulaţiei” sunt socotite desuete, producătoare de
inautenticitate, modalităţi „reacţionare” de a submina „egalitatea” dintre oameni, „libertatea”
fiecăruia de a se purta „sincer”, de a se mişca prin lume „cool”, fără inhibiţii, fără ştaif de protocol.
[…]
Ceea ce e sigur este că prăbuşirea catastrofală a grijii pentru cuvântul rostit sau scris are, din
păcate, de a face cu prăbuşirea şcolii, cu nivelul, uneori inadmisibil, al profesorilor, cu „emanciparea”
vicioasă a elevilor, cu tristele lacune ale legislaţiei din învățământ. Avem de reflectat, de asemenea, la
picajul – ireversibil? – al unei „instituţii” care a constituit un instrument esenţial al educaţiei
tradiţionale: instituţia lecturii. Se citeşte din ce în ce mai puţin, ceea ce nu induce doar, cum se crede,
un deficit de „informaţie”. Cititul nu e doar acumulare de cunoștințe. Este „exerciţiu”, antrenament al
unor facultăţi de care viaţa spirituală a fiecăruia depinde în chip nemijlocit: atenţia, răbdarea, puterea
de concentrare, permeabilitatea emoţională, deschiderea spre alteritate, „curăţenia” intelectuală. […]
Aşa se ajunge la delirul consemnat de Radu Paraschivescu în cărţile sale, la destructurarea
ţării româneşti, prin batjocorirea limbii române.
(Andrei Pleșu, Noi vorbim, nu citim, nu gândim, 25 mai 2015, adevărul.ro)
1. Explică sensul expresiei pe nerăsuflate din primul paragraf al textului. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică motivul pentru care autorul a considerat necesar să sublinieze anumite pasaje din
articolul său. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
18
3. Menționează patru principii ale comunicării care sunt ignorate de către vorbitori.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează care este atitudinea autorului față de calitatea discursului public. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația secvenței: Vorbitul e practicat cu o
spontaneitate rudimentară. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să-ți exprimi opinia despre

destructurarea ţării româneşti, prin batjocorirea limbii române, așa cum reiese din articolul
lui Andrei Pleșu. 20 puncte

12 puncte
19

trăsături ale personajului Lică și modalitățile de caracterizare utilizate de autoare:
Plecând în ziua aceea de la Sia, Lică tăia cu bastonaşul vârful crăcilor de castan fluierând
uşor ca un om care n-are nimic de lucru. Traversând cu pas zvelt bulevardul Lascăr Catargiu, larg şi
pustiu, se gândea încotro să apuce. Nu era, totuşi, distrat şi văzuse bine un dog-cart frumos şi înhămat
cu un murg minunat, ce venea în trap mare. Caii erau marea lui dragoste, mai mare poate ca femeile,
sau deopotrivă. Deci, nu din vina lui era cât p-aci să se întâmple un accident. Lică calculase foarte
bine direcţia dog-cart-ului, dar calul, rău condus, deviase mersul şi roatele rosese de-aproape
genunchii lui Lică.
— Prends garde, imbecile! strigă un glas ascuţit de femeie. Trubadurul ridică obraznic mustaţa în sus,
spre capra înaltă, strângându-și ochii strălucitori subt pleoape, pe când mâna lui mică, ca de femeie,
se propti viguros în grumazul murgului ce cabra, oprit brusc. Lică nu înţelesese apostrofa. Limbile
străine îl uimeau si îi erau nesuferite. Nici n-avea cum să le înţeleagă, deoarece se învăţau în cărţi tot
nesuferite. […]
— Prends donc garde! se oţeri a doua oară cuconiţa, de rândul ăsta către domnul de lângă ea, care
conducea. Se uită la Lică drept în ochi, cu ochii ei neruşinaţi. Lică îi întoarse privirea, apoi cătă cu
milă spre celălalt. Era, în adevăr, un biet coconaş galben ca de ceară, cu gene roşii şi cu ochii pătaţi.
Purta o bărbiţă blondă, ascuţită, cu fire veştede. Ea era o ţigăncuşă uscată ca un drac, cu buze roşii
ca sângele închegat şi cu o pereche de ochi aprinşi subt boneta de piele ce o împodobea, ascuţindu-i
mai tare bărbia ascuţită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de
tunică.
(Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
20

despre lume într-un text poetic studiat aparținând lui Tudor Arghezi.

- evidențierea a două trăsături ale textului poetic pentru care ai optat, care fac posibilă
încadrarea într-o tipologie, într-un curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare
tematică;
- prezentarea modului în care tema/ temele se reflectă în textul poetic studiat, prin
comentarea a două imagini sau idei poetice;
- analiza, la alegere, a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru
evidențierea temei și a viziunii despre lume a autorului, din seria: titlu, imaginar poetic,
figuri semantice (tropi), motive poetice.


21
MODELUL NR 6

Observ – fără să îmi propun s-o fac, dimpotrivă, încercând să nu-i dau atenție, să mă sustrag
descoperirii – aversiunea formată din dispreț, invidie și ură cu care unii tineri îi privesc pe bătrâni.
Sau poate nu e vorba nici de ură, nici de dispreț, nici de invidie, ci doar de o înspăimântătoare
curiozitate, îndreptată ca spre niște exemplare ale unei alte specii, prin nimic înrudite (însăși ideea de
înrudire apărând ca o insultă), străină și dezagreabilă.
În ceea ce mă privește, fixată deocamdată într-un no man’s land, mă uit, întorcând capul
ritmic ca într-un exercițiu de gimnastică, spre unii și spre alții, așezați ca două armate medievale față
în față: bătrânii, cu viziera spaimei trasă etanș peste față, pregătiți de retragere încă înainte de
începerea luptei; tinerii, excitați de frica pe care o produc, înaintând feroce, mândri de propria lor
cruzime. Îi privesc egal de tulburată de lipsa de putere a unora, de excesul de putere al celorlalți, de
potențialul pericol pe care fiecare pare să-l simtă în ceilalți, dar, mai ales, de incredibila falie
deschisă între ei ca și cum cei bătrâni nu și-ar aminti că au fost cândva tineri, ca și cum cei tineri nu
ar crede că vor deveni vreodată bătrâni. Îi privesc cum stau față în față, ca și cum nu ar fi așezați
într-o logică a consecutivului care formează prin însumare istoria, ci s-ar concura pe același
fragment de timp care i-ar obliga să se reducă între ei. […]
Încerc să-mi amintesc, deci, ce simțeam în adolescență față de bătrâni și primul lucru care îmi
vine în minte este comica nesiguranță a definirii vârstelor. Îmi amintesc cum, prin clasa a V-a, eram
cu toții, fete și băieți, îndrăgostiți de o profesoară foarte frumoasă despre care am aflat la un moment
dat că are 30 de ani. Descoperirea a declanșat aproape o revoltă împotriva ei, furioși – ca și cum ne-
ar fi înșelat – că am putut admira o persoană „atât de bătrână”. Dar, desigur, acesta nu este decât un
exemplu de relativitate și derizoriu în cântărirea vârstelor. Dacă fac acum socoteala anilor, îmi vin în
minte figuri de sexagenari cu care, adolescentă, eram mândră că pot sta de vorbă și mă tratează, din
punct de vedere intelectual, ca pe un egal. Sau îmi amintesc violenta admirație pe care mi-a stârnit-o
doamna Velisar Teodoreanu, căreia i-am luat – tânără scriitoare – un interviu la împlinirea vârstei de
80 de ani. Sau îmi amintesc emoția cu care îi abordam pe intelectualii ajunși la noi din perioada
interbelică și bucuria cu care am adunat dialogurile cu ei în Convorbiri subiective volumul pe care
l-am publicat împreună cu Romulus Rusan. Eram în căutare de modele și încercam să construim unul,
din trăsăturile disparate, găsite în amestecuri diferite. În orice caz, nu-mi amintesc să ne fi simțit
concurenții vreunuia dintre ei, sau să-i fi invidiat pentru vila în care veneam din mansarda noastră
sau pentru raftul de cărți semnate, când noi abia dacă publicaserăm câte una. Îi disprețuiam doar
când îi descopeream lași sau oportuniști, când nu reușeau să fie la înălțimea admirației pe care le-o
rezervaserăm, dar asta nu ne împiedica să învățăm de la ei cum să fim sau să nu fim, să ne simțim
legați cu ei într-un șir care nu avea dreptul să se întrerupă.
(Ana Blandiana, Bătrâni și tineri în Fals tratat de manipulare)
1. Explică sensul expresiei așezați ca două armate medievale față în față în text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
22
2. Indică două modalități de manifestare a revoltei tinerilor față de bătrâni, utilizând

informațiile din primul paragraf al textului dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menționează ce impact are asupra copiilor, descoperirea vârstei reale a profesoarei de la
clasă, din textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează atitudinea autoarei în ceea ce privește relațiile sale cu bătrânii sau cu tinerii, așa
cum se desprinde din textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, perspectiva scriitoarei asupra bătrânilor, așa cum reiese din
fragmentul: Eram în căutare de modele și încercam să construim unul, din trăsăturile
disparate, găsite în amestecuri diferite. [...] Îi disprețuiam doar când îi descopeream lași sau
oportuniști, când nu reușeau să fie la înălțimea admirației pe care le-o rezervaserăm, dar
asta nu ne împiedica să învățăm de la ei cum să fim sau să nu fim, să ne simțim legați cu ei
într-un șir care nu avea dreptul să se întrerupă. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă atitudinea tinerilor

față de bătrâni se schimbă de la o generație la alta, valorificând fragmentul selectat din textul
Anei Blandiana. 20 puncte

12 puncte
23
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului următor, evidențiind

două trăsături ale ideologiei pașoptiste:
O, ziduri întristate! O, monoment slăvit!

În ce mărime naltă şi voi aţi strălucit,
Pă când un soare dulce şi mult mai fericit
Îşi răvărsa lumina p-acest pământ robit!
Dar în sfârşit Saturnu, cum i s-a dat de sus,
În negura uitării îndată v-a supus.
Ce jale vă coprinde. Cum totul v-a pierit!
Subt osândirea soartei de tot aţi înnegrit!
Din slava strămoşască nimic nu v-a rămas.
Oriunde nu se vede nici urma unui pas.
Ş-in vreme ce odată oricare muritor
Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-aţintător,
Acum de spaimă multă se trage înapoi
Îndată ce privirea îi cade drept pe voi...
Dar încă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut,
Când ochiul vă priveşte în liniştit minut;
De milă îl pătrundeţi, de gânduri îl uimiţi.
Voi încă în fiinţă drept pildă ne slujiţi
Cum cele mai slăvite şi cu temei de fer
A omenirei fapte din faţa lumei per;
Cum toate se răpune ca urma îndărăt,
Pe aripile vremii de nu se mai arăt;
Cum omul, cât să fie în toate săvârşit,
Pe negândite, cade sau piere în sfârşit.
[…]
Deci priimiţi, ruinuri, cât voi vedea pământ,
Să viu spre mângăiere, să plâng p-acest mormânt,
Unde tiranul încă un pas n-a cutezat,
Căci la vederea voastră se simte spăimântat!
(Vasile Cârlova, Ruinurile Târgoviștii)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
24

despre lume dintr-un text narativ studiat aparținând lui Liviu Rebreanu.

- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-o tipologie,
- ilustrarea temei/ temelor textului prin referire la un episod/ secvență narativă;
semnificative pentru tema și viziunea despre lume a autorului/ a naratorului, din seria:
acţiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, construcția subiectului,
particularități ale compoziției, perspectivă narativă.


25
MODELUL NR 7

Anul 1927 marchează apariţia celui mai reprezentativ volum antum al lui V. Voiculescu.
Intitulat Poeme cu îngeri, acesta exprimă puternica adeziune a poetului la ortodoxism. Sub raport
tematic, lucrarea continuă universul specific al liricii voiculesciene, anticipat în Poezii şi impus, mai
ales, prin Pârgă. Peisajul zugrăvit este sălbatic, primordial. Tabloul este spiritualizat şi se
caracterizează prin abundenţă de imagini şi bogăţie metaforică. În acest sens, poeme precum Toamna
sau Noapte de martie rămân edificatoare. Pornind de la topografia tradiţională a satului românesc,
V. Voiculescu creează o geografie mitologică pe care o va popula cu un impresionant număr de
îngeri, aşa cum se întâmplă în Îngerul din odaie, Înger amânat sau în L-am lăsat de-a trecut. Deja
G. Călinescu a remarcat caracterul iconografic al acestor poeme împânzite „cu figuri şi scene
biblice” [...] Coborâţi parcă de pe icoanele populare, îngerii lui V.Voiculescu sunt nişte purtători ai
mesajului divin: „L-am cunoscut de cum l-am zărit: Trimis înadins de soartă,/ Mi-a trecut pe la
poartă/ Şi nu s-a oprit./ Era cu părul ca aurora,/ Aripile, cu pene de lumină,/ Lânced le târa la
picioarele tuturora/ Prin pulbere şi tină.” [...]
Chiar dacă poezia religioasă a lui V. Voiculescu formează, în esenţă, o meditaţie asupra
condiţiei umane, ea prezintă o serie de particularităţi distincte faţă de lirica filosofică a lui Tudor
Arghezi. Spre deosebire de autorul Psalmilor care este torturat de incertitudini şi pentru care cerul
rămâne mut, la V. Voiculescu se manifestă o supunere necondiţionată la divin care exclude ideea
revoltei.
(Gheorghe Glodeanu, Eseuri)
1. Explică sensul din text al sintagmei geografie mitologică. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică două dintre caracteristicile peisajului surprins în poeziile din volumul Poeme cu
îngeri. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menţionează în ce constă caracterul iconografic al poeziilor din volumul citat, utilizând
informaţii din fragmentul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
26
4. Precizează care este atitudinea criticii literare faţă de geografia mitologică creată de Vasile
Voiculescu, din citatul: V. Voiculescu creează o geografie mitologică pe care o va popula cu
un impresionant număr de îngeri, aşa cum se întâmplă în Îngerul din odaie, Înger amânat
sau în L-am lăsat de-a trecut. Deja G. Călinescu a remarcat caracterul iconografic al
acestor poeme împânzite „cu figuri şi scene biblice” [...] Coborâţi parcă de pe icoanele
populare, îngerii lui V. Voiculescu sunt nişte purtători ai mesajului divin. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, perspectiva diferită asupra tematicii religioase a celor doi
poeţi, evidenţiată în ultimul alineat al fragmentului. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi importanţa spiritului

religios pentru existenţa omului modern, valorificând informaţii din fragmentul citat.
20 puncte

12 puncte
27

trăsături specifice romantismului:
Făclie de veghe pe umezi morminte,

Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.
Te văd ca o umbră de-argint strălucită,

Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.
O rază te-nalţă, un cântec te duce,

Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.
(Mihai Eminescu, Mortua est)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
28
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particulariăţile de

construcţie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Camil Petrescu.

- prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales;
- evidenţierea a două trăsături ale personajului ales prin două scene/ secvenţe comentate;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale textului narativ,
semnificative pentru personaj, din seria: acţiune, conflict, perspectivă narativă, modalităţi de


29
MODELUL NR 8

În 1975, scurtă vreme după pensionarea sa, Constantin Noica a închiriat o cămăruţă mizeră
de 8 m2 într-o cabană dintr-o staţiune de munte din preajma Sibiului, numită Păltiniş, […] şi s-a
mutat acolo. Din acel moment a început partea cea mai spectaculoasă a aventurii noastre. De cum
aveam câteva zile libere, ne repezeam, cei trei–patru elevi ai lui, la Păltiniş şi, în izolarea totală a
muntelui, „la 4 000 de picioare deasupra omenirii”, cum îi plăcea lui Noica să spună, în plimbări
care durau ore şi, în orele serii, în cămăruţa încălzită cu lemne, aveau loc cele mai fascinante discuţii
la care am luat parte vreodată, cele mai pasionante înfruntări de idei, se făceau cele mai subtile,
aprige şi prieteneşti observaţii pe marginea textelor proprii, supuse judecăţii celorlalţi. Aceste câteva
zeci de întâlniri au avut loc vreme de cinci ani, între 1977 şi 1981, şi îmi făcusem un obicei din a le
consemna, la capătul zilei, pe toate. Paginile strânse cu această ocazie reprezentau povestirea
exemplară a unei deveniri în spaţiul spiritului, a unui act pedagogic subtil care începea cu o
constrângere asumată de ambele părţi şi se încheia cu o răzvrătire eliberatoare.
Cartea purta titlul Jurnalul de la Păltiniş, cu subtitlul „Un model paideic în cultura
umanistă”. Ea a apărut în 1983 şi a marcat, pentru tânăra generaţie de intelectuali umanişti, o epocă.
Într-un univers în care mizeria materială şi morală era aproape totală, în care izolarea României
începuse […] în care presa, teatrul şi filmul erau supuse celei mai teribile cenzuri, în care viaţa îşi
pierduse idealul şi sensul, Jurnalul deschidea deodată o fereastră înlăuntrul unui univers care avea
compactitatea unei monade oarbe. Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu
putinţă. Şi paginile Jurnalului dovedeau că paradisul era cu putinţă; chiar şi în România lui
Ceauşescu. Dar cultura nu era aici un simplu exerciţiu de şcoală, nu viza faptul de „a deveni cult”, ci
reprezenta o formare şi o transformare din adânc, naştere a eului, a individualităţii, a gândirii
autonome, care se smulgea din lumea imbecilizării forţate şi planificate. Ceea ce şcolile şi
universităţile nu putuseră face, făcuse de unul singur un om. Alături sau dincolo de opera lui Noica,
Jurnalul de la Păltiniş crea o legendă. […] Şi legenda aceasta a început să funcţioneze, să pătrundă
în viaţă. Mii de tineri pe an, din toate colţurile ţării, luau drumul Păltinişului pentru a găsi, cu
ajutorul „antrenorului de spirite”, o soluţie de viaţă. […]
În ultimii ani ai vieţii (a murit în decembrie 1987), Constantin Noica devenise o adevărată
instituţie naţională (ce-i drept vegheată îndeaproape de Securitate), avea în urma sa câteva zeci de
elevi pe care-i formase direct şi alte câteva mii pe care-i formase prin spiritul cărţilor sale. „Şcoala
de la Păltiniş”, creată prin lumea personajelor care alcătuiesc Jurnalul de la Păltiniş, a devenit între
timp un concept care face parte din istoria culturii române contemporane.
(Gabriel Liiceanu, În loc de prefaţă la Jurnalul de la Păltiniș, București, Humanitas, 1991)
1. Explică sensul din text al expresiei antrenorul de spirite. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
30
2. Indică două realități specifice României comuniste, amintite de autor în text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menționează motivul/ motivele pentru care Constantin Noica devine o legendă. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează care este atitudinea lui Gabriel Liiceanu față de mentorul său. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația secvenței: act pedagogic subtil care începea cu
o constrângere asumată de ambele părţi şi se încheia cu o răzvrătire eliberatoare. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să-ți exprimi opinia despre rezistența
prin cultură într-un regim totalitar, așa cum reiese din fragmentele selectate din textul lui
Gabriel Liiceanu. 20 puncte

12 puncte
31

argumente care justifică apartenența acestuia la proza psihologică:
Uruitul roților de oțel, zgomotul monoton al trenului în mișcare îi închideau ochii. Stătea
nemișcat, aproape zgribulit, într-un colț, pe canapea, și mintea îi fierbea. În compartiment ofițerii nu-l
mai luau în seamă, vorbeau, râdeau, fumau și doreau strivirea „valahilor”. Din toate sporovăielile,
David n-auzea decât „strivirea valahilor” și cuvintele acestea îl revoltau atât de mult, că-i trebuiau
sforțări uriașe să se stăpânească, să nu izbucnească. „Ce mă mai necăjesc zadarnic?” își zicea
mereu, căutând să se potolească. „De ce?... Datoria-i datorie.” Nu izbutea și-și mușca buzele și
încerca iarăși vorbe mulcomitoare: „De ce adică mă prăpădesc cu firea? De ce mă chinuiesc? Eu
sunt de vină că trebuie să mă duc «acolo»?... Eu n-am vrut... Nu vreau... Mi-e groază... Dar trebuie
să-mi fac datoria! Trebuie, trebuie!” Se agăță de vorba aceasta și bombăni zăpăcit, torturat, ca un
cântec de jale, fără de încetare, cine știe câte ceasuri:
— Trebuie! Trebuie! Trebuie! […]
David nu mai avea stare. Cu cât se apropia de front, cu atât inima îi zvâcnea mai strânsă, cu
atât în creieri i se îngrămădeau gânduri și vorbe care-l ardeau. Se plimba acum, cu capul în pământ,
printre corturile ridicate în grabă, printre soldații obosiți care mâncau, cântau, înjurau. Parcă în
toată lumea aceasta numai el ar fi fost chinuit de teama frontului, de ziua de mâine, de întâlnirea cu
„ei”. Ceva îl mâna neîncetat undeva, oriunde, numai să nu-l podidească deodată un plâns cumplit, să
se facă de batjocura oamenilor, el, care mersese veșnic cu fruntea sus, în cele mai furioase ploi de foc.
(Liviu Rebreanu, Catastrofa)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
32
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţi ale

dramei, prin raportare la un text studiat.

- evidenţierea a două trăsături ale dramei, prezente în textul studiat;
- prezentarea subiectului dramei, prin raportare la tema acesteia;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj, semnificative pentru drama
studiată, din seria: conflict dramatic, modalităţi de caracterizare a personajelor, limbaj,
notaţiile autorului.


33
MODELUL NR 9

L-am cunoscut pe profesorul Alexandru Rosetti în micul birou din pasajul Maca, unde se
instalase, în ultimul ei avatar, redacția editurii „Cultura Națională”. Sunt patruzeci de ani de atunci.
Dacă nu mă înșel, treceam prin biroul secretarului de redacție, Isaiia Răcăciuni, ca să pătrund în
acela al directorului. Când era singur, Isaiia Răcăciuni mă întreținea invariabil despre novatoarele
sale proiecte de dramaturgie și de piedicile ce i se ridicau în cale, după ce piesele i-au fost primite.
Profesorul Rosetti sosea la ora exactă, cu o punctualitate anglo-saxonă. Nu se lăsa niciodată așteptat.
În pervazul ușii apărea un viguros bărbat brunet, cu fața albă, de o frapantă frumusețe și distincție.
Era ceea ce se întâlnea dintotdeauna foarte rar: un domn. Impunea distanța. Nu-l puteau apropia
decât vechii lui prieteni. Aceștia erau intelectualii din veselul cerc al profesorului ieșean, d-rul Al.
Slătineanu, căruia familiarii îi spuneau „turcul”. Acestui grup se adăuga acela al unui alt profesor,
de la Facultatea de medicină din București, C. Ionescu Mihăești. Ambii erau mari bibliofili și, ca și
ilustrul lor patron, profesorul dr. Ion Cantacuzino, amatori de artă și colecționari de tablouri. Mediul
de iubitori ai cărții rare și de aleasă ținută grafică și-a pus întipărirea în felul cel mai norocos asupra
tânărului director al editurii „Cultura Națională”. În sertarele sale se îndesau tot felul de probare de
litere, care de care mai stilizate, și albume de hârtie tipografică de lux, din atelierele occidentale.
Profesorul Rosetti își alegea pentru fiecare carte nouă un alt tip de hârtie și de literă, cu un gust care
n-a mai fost atins de nici unul dintre editorii din trecut cu toții străini de problemele cărții, ahotnici*
numai de câștig. […]
Nu știu ce gândea și ce gândește azi acad. Al. Rosetti despre boema scriitoricească, pe care a
cunoscut-o de aproape, ca nimeni altul, trecând de la o editură de mai mici proporții, cum era
„Cultura Națională”, la aceea de largi mijloace, a Fundațiilor. De bună seamă, însă, acestui
intelectual de rasă, care s-a ținut totdeauna pe proprii picioare, cu o excepțională putere de muncă,
nu-i puteau plăcea unele specimene de vântură-țară fără profesie, trăind de azi pe mâine, din aconturi
sau contracte adeseori neonorate, dar care nu dezarmau în solicitările lor puțin scrupuloase, gata să
înjure a doua zi pe cel ce făcuse numai binele, dacă nu le satisfăcea toate pretențiile. În orice caz, cu
o desăvârșită stăpânire de sine, Al. Rosetti s-a arătat întotdeauna înțelegător și receptiv la toate
mizeriile breslei, lăsată altă dată în plata Domnului.
(Șerban Cioculescu, Al. Rosetti, Amintiri)
* ahotnic, adj. = dornic, lacom, pasionat.
1. Explică sensul expresiei vântură-țară în text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică momentul și locul întâlnirii memorialistului cu Al. Rosetti. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
34
3. Menționează care sunt pasiunile comune ale prietenilor lui Rosetti. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează două trăsături ale persoanei evocate, așa cum reies din text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, perspectiva memorialistului asupra personalității lui
Alexandru Rosetti, după cum se desprinde din secvența: În orice caz, cu o desăvârșită
stăpânire de sine, Al. Rosetti s-a arătat întotdeauna înțelegător și receptiv la toate mizeriile
breslei, lăsată altă dată în plata Domnului. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă pasiunile comune

pot să fie fundamentul prieteniilor trainice, valorificând informațiile din fragmentul extras din
Amintiri de Șerban Cioculescu, Al. Rosetti. 20 puncte

12 puncte
35

două trăsături ale poeziei epice:
Grierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezăşte
Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Şi să roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai păn’ la primăvară.
Furnica l-au ascultat,
Dar aşa l-au întrebat:
- „Vara, când eu adunam,
Tu ce făceai?” - „Eu cântam
În petrecere cu toţi.”
- „Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poţi,
Iar la vară fă ca mine.”
(Alecu Donici, Grierul și furnica)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
36
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularități ale

unui text poetic studiat, aparținând lui George Bacovia.

- evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-un curent
cultural/ literar;
- prezentarea modului în care tema se reflectă în textul poetic studiat, prin comentarea a două
imagini sau idei poetice;
- analiza, la alegere, a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul
poetic studiat, din seria: titlu, imaginar poetic, figuri semantice (tropi), motive poetice.


37
MODELUL NR 10

24 MAI
Prima amintire legată de viaţa mea afectivă datează de la 3-4 ani. Mama se pregătea să-mi
citească o poveste. Era seară, urma să mă culc şi stăteam cu capul pierdut între perne, în patul
părinţilor mei, aşteptând fericit. Povestea pe care mama începuse să mi-o citească, stând rezemată de
speteaza patului, era despre un pui de prepeliţă care, neînvăţând să zboare la timp, nu poate pleca cu
restul stolului şi rămâne în lanul de grâu. Secerătorii se apropie. Cartea avea poze şi puteam să văd,
în racursi, din locul unde se aflau puiul şi prepeliţa-mamă, un grup de oameni cu secera în mână. În
spatele lor apare câmpul netezit, cu spicele culcate la pământ. Mai sunt doar câţiva metri din lanul
necosit. Prepeliţa face ultimele eforturi de a-şi ridica puiul în aer.
Nu reuşeşte şi, în ultima clipă, ţâşneşte din lan şi-şi ia zborul. [...] Îmi amintesc că am început
să plâng treptat, mai întâi pe furiş, cu lacrimi înghiţite, pândind cu disperare crescândă apropierea
secerătorilor. Îmi amintesc, de asemenea, că îmi era ruşine să plâng şi aş fi vrut că mama să nu îşi
dea seama ce se întâmplă cu mine. De aceea, în clipa în care a rupt zăgazurile firavei mele voinţe,
ieşind la suprafaţă într-o cascadă de sughiţuri şi cu o violenţă neprevestită de nimic, plânsul meu a
luat-o prin surprindere. Fiinţa mea se prăvălise pur şi simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării
în aer şi puiul rămas pe pământ. Suferisem ceea ce se numeşte un proces de „introiecţie”*: puiul de
prepeliţă fusese devorat de eul meu afectiv. [...] Aşa încât povestea a pătruns în mine ca şi cum aş fi
îmbrăţişat un trup din carne vie.
(Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă)
* introiecție, introiecții, s.f. = act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin
imitarea inconstienta a comportamentului acelei persoane
1. Explică sensul din text al sintagmei a rupt zăgazurile. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică motivul care provoacă plânsul copilului, aşa cum rezultă din fragmentul citat.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menţionează contextul care a provocat prima amintire a lui G. Liiceanu. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
38
4. Precizează care este viziunea autorului referitoare la efectele acestei experienţe de lectură,
desprinse din notaţia: Fiinţa mea se prăvălise pur şi simplu în intervalul iscat între ridicarea
păsării în aer şi puiul rămas pe pământ. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, legătura care se creează între poveste și formarea
personalităţii copilului, aşa cum se evidenţiază în secvenţa: Suferisem ceea ce se numeşte un
proces de „introiecţie”: puiul de prepeliţă fusese devorat de eul meu afectiv. [...] Aşa încât
povestea a pătruns în mine ca şi cum aş fi îmbrăţişat un trup din carne vie. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi importanţa lecturii în

formarea unui personalități, valorificând informaţii din fragmentul citat. 20 puncte

12 puncte
39
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, evidenţiind – cu

exemple adecvate – două trăsături specifice genului dramatic:
Paracliserul, undeva lângă uşă, se uită fix la uşă. Ca şi când ar aştepta să vină cineva. Nu mai
vine nimeni la catedrală, e limpede. Omul dă din cap, priveşte la pereţi, clatină iar capul, merge spre
altar şi se întoarce cu o lumânare. O pune jos, mai aduce una, apoi alta, câteva braţe.
PARACLISERUL (în mijlocul catedralei, cu o lumânare aprinsă în mână): Parcă ar arde o albină...
Flacăra o ia în sus, fumul o ia în lături. Se depune pe pereţi: semn că flacăra şi-a găsit adevăratul ei
drum. În sus.
– (Privind în jur.) Pietrele acestea sunt îngrozitor de noi! îngrozitor de neafumate. Rânjesc ca nişte
dinţi de drac.
– (Trist:) Aici, nici o lumină n-a ajuns în cer...
– (Încet, cu durere şi oarecare vină în glas:) Treaba mea e să aprind lumânările şi... atât. Am grijă de
sfeşnice și cădelniţe. Le pun oamenilor făclia în mână, şi atât. Mă retrag într-un colţ şi mă uit cum se
roagă. (Încearcă să-i vadă cum se roagă.)
– (Certându-se:) Cine ai vrea să se roage? (Schimbând lumânarea în mâna cealaltă, ca şi când l-ar
durea:) Aici nu mai intră nimeni.
– (Râzând:) Numai eu am dat buzna.
– (Grav:) Adică, m-am pomenit aici. M-am pomenit cu lumânarea-n mână şi cântând: „Veşnica
pomenire!”...
– (Chinuindu-şi memoria:) De când mă ştiu, nu-mi amintesc să fi văzut şi pe altcineva intrând.
– (În taină:) O catedrală uitată. Oamenii atât s-au istovit clădind-o, încât cum i-au pus moţul săgeţii
în vârf, cum au uitat-o. Începuseră s-o uite de multe secole, iar în clipa aceea uitarea s-a produs,
totală, instantaneu.
– (Imitând:) „Bine c-am făcut-o şi pe asta!” – au zis şi-au început să se gândească la altceva. În orice
caz, nu la altă catedrală. Nu se mai fac catedrale. Asta e ultima. Iar eu sunt ultimul.
(Marin Sorescu, Paracliserul)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
40
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, despre criticismul junimist.

- prezentarea contextului istoric în care a apărut societatea Junimea;
- prezentarea domeniilor de activitate şi a etapelor de evoluție a societății Junimea;
- evidențierea rolului pe care l-a avut Titu Maiorescu în evoluția societății Junimea şi în
fundamentarea criticismului junimist.


41
MODELUL NR 11

Reporter: Domnule Radu Paraschivescu, sunteţi scriitor, traducător, editor, comentator sportiv,
realizaţi o „Pastilă de limbă” şi o rubrică de recomandări literare la televizor. Întotdeauna mi-am
dorit să vă întreb de unde găsiţi timp pentru toate?
Radu Paraschivescu: Întrebarea mea este de unde mai găsesc public pentru toate, pentru că la un
moment dat, când vezi aceeaşi figură vorbindu-ţi şi despre literatură şi despre sport şi despre
sinonime şi despre mai ştiu eu ce, devii suspicios. Şi te întrebi dacă nu cumva cei care se pricep la
prea multe de fapt nu se pricep la nimic sau mimează foarte bine competenţa. Mimatul competenţei
este un sport interesant la noi şi în permanentă creştere. Răspunsul e simplu: pe de o parte îmi place
ceea ce fac, iar pe de altă parte nu am viaţă publică. […] Aş fi un mare ipocrit dacă […] aş spune:
„uitaţi-vă la mine ce prăpădit sunt, nici eu nu ştiu cum le mai duc pe toate”. De fapt, le duc cu multă
voie bună şi cu plăcere, ceea ce contează enorm.
Reporter: Cum se împacă pasiunea pentru literatură cu cea pentru fotbal?
Radu Paraschivescu: E privită chiorâş această subspecie, ca nişte oameni în general frivoli care nu
au priorităţi şi care se dedau plăcerilor lejere, ignorând esenţa, fondul. Lumea asta se ia prea în
serios, câteodată prea mult. E bine să aluneci din când în când spre o picanterie, spre o fază din
fotbal, spre o potlogărie din fotbal, spre o prăjitură interesantă… Nu cred că trebuie să fii solemn şi
sacrosanct în ceea ce faci. Proştii sunt solemni. Eu mi-am propus să nu fiu prost, sau cel puţin să
încerc şi de aia refuz aproape de plano solemnitatea. De aceea nici nu particip la multe evenimente
care presupun o ţinută şi o etichetă. Nu sunt om de frac, de joben, de baston cu măciulie şi de mari
reverenţe şi pupat de mâini.
Reporter: În 2006 aţi publicat Ghidul nesimţitului şi de regulă, cum se întâmplă şi la Codurile
bunelor maniere, aceste cărţi le citesc manieraţii, nu cei care ar avea ceva de învăţat. Cartea a fost
best-seller, s-a vândut în 60.000 de exemplare.
Radu Paraschivescu: […] Dacă vrei să pedalezi pe proastele maniere trebuie să lucrezi în alt
registru, în alt orizont, în registrul comic. Sub o pretenţie de metodologie am deschis uşile şi ferestrele
şi m-am lăsat invadat de ce era în jurul meu. Aşa a apărut acest ghid care pare un fel de ghid de
supravieţuire în mediu ostil, dar este o modalitate vanilată de a le spune oamenilor cum nu ar trebui
să se poarte. E o carte pe care au citit-o oamenii care nu prea au nevoie de îndrumare în zona bunei
creşteri. […] Publicul nu s-a recrutat dintre mârlani. Ca dovadă că nu mi se pare că ar fi cu 60.000
mai puţini în societatea noastră.
(Doina Borgovan, interviu cu scriitorul Radu Paraschivescu, radiocluj.ro/2017/07/15/radu-
paraschivescu-nu-sunt-om-de-frac-de-joben-de-baston-cu-maciulie-numai-prostii-sunt-solemni/)
1. Explică sensul expresiei recomandări literare din prima replică a interviului. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
42
2. Indică două caracteristici ale stilului publicistic, prezente în textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menționează motivul pentru care scriitorul Radu Paraschivescu evită solemnitatea.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează în ce constă diversitatea preocupărilor lui Radu Paraschivescu. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația secvenței din ultima replică: am deschis uşile şi
ferestrele şi m-am lăsat invadat de ce era în jurul meu. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să-ți exprimi opinia în legătură cu

relevanța pentru public a interviurilor luate unor scriitori sau oameni de cultură
contemporani, valorificând informațiile din textul dat. 20 puncte

12 puncte
43

trăsături ale poeziei neomoderniste:
Această spaimă a curgerii

Dinspre A,
Niciodată spre A,
Această spaimă
De-a trece
Prin toate literele
Pe care le știi dinainte
De la ceilalți
Care le-au străbătut
Cum le-a fost norocul,
Până la Q, până la T,
Cei mai fericiți până la Z,
Dar neîntorși niciodată
Nici unul,
Nici unul în stare
Să sară înapoi
Peste „A'',
Nici unul care sa bănuiască măcar
Ce este înainte
Sau după sfârșitul alfabetului:
Tot litere?
Tot litere?
Tot litere?
(Ana Blandiana, Litere)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
44

despre lume într-un text narativ studiat aparținând lui Ioan Slavici.

- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ într-o tipologie,
- ilustrarea temei/ temelor prin referire la două episoade/ secvențe narative;
- analiza, la alegere, a două elemente de structură și de limbaj ale textului narativ ales,
semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului, din seria: acțiune, conflict,
relații temporale și spațiale, incipit, final, construcția subiectului, particularități ale
compoziției, perspectivă narativă.


45
MODELUL NR 12

VIAȚA MEA continuă să fie o poveste. O aventură individuală. Îmi dă posibilitatea să pot
intui, să aleg, să caut. Mă însoțește. În cazul meu, izbânda a avut avânt și înălțare. Mi-am construit o
adevărată „mitologie” personală, am trăit prin semne și simboluri. Eu nu vreau să îmbătrânesc
degeaba. De aceea nu las să treacă o zi fără să citesc o carte, fără să scriu un rând, fără să horesc.
Este exercițiul meu zilnic de regăsire. Timpul se rostogolește înainte.
Oamenii s-au schimbat, raporturile dintre ei sunt altele, prioritățile lor nu mai sunt de mult
cele spirituale. În toată graba zilnică, omul uită de mersul lumii și de viața lui.
Pentru mine sunt importante valorile, trecutul. Străbunicii mei au fost comorile mele. De câte
ori horesc, refac legătura cu moșii și strămoșii. O văd pe străbunica Dochia, îl văd pe străbunicul
Grigore. Sunt amândoi în glasul meu.
Viața mea a fost o mișcare prin învârtire. Toată viața m-am jucat. Este un joc complicat viața
asta. Și povestea ei îți roade inima. Ceea ce nu s-au îndurat ursitoarele să-mi ursească mi-a dat viața.
Și peste toate acestea am dobândit un lucru important: generozitatea. Viața mea este un drum. […]
Vremea a trecut. Dar m-a prins și pe mine nebunia lumească. Stăpânit, cumpătat, când orgolios, când
simplu, câteodată risipitor și invidios, prins în nebunia lumii, ajutat de forțe pe care ți le dă copilăria
atunci când ai gândurile ascunse, mi-am făcut urmă și am pornit pe drumul fără de capăt să caut
scânteia dătătoare de mândrețe, cumsecădenie și adevăr, fără trufii și orgolii oarbe.
Nu întotdeauna am ales bine, nu întotdeauna am fost liber să aleg. Am încurcat drumurile,
căile, cărările. M-am uitat, am văzut și am priceput. Dar drumu-i lung și împlinirea-i departe.
Horile mă țin, îmi dau putere, sunt cărțile mele, prin ele mă răsfăț și îmi aflu liniștea. Ca să
mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum știu cine sunt.
(Grigore Leșe, Grigore despre Leșe în Acum știu cine sunt)
1. Explică sensul expresiei mersul lumii în text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică numele celor care se regăsesc în glasul lui Grigore Leșe. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
46
3. Menționează calitatea importantă pe care Leșe consideră că a primit-o de la viață. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează două trăsături de caracter ale autorului, desprinse din penultimul paragraf.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, modul în care autorul se percepe pe sine, rezultat din
afirmația: Ca să mă pot aduna, a trebuit întâi să mă risipesc. Acum știu cine sunt. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă experiența vieții și

căutarea împlinirii folosesc cunoașterii de sine, pe baza fragmentului extras din Acum știu
cine sunt de Grigore Leșe. 20 puncte

12 puncte
47

două trăsături ale descrierii de tip portret:
Amin are în toată făptura lui ceva de mare amfibie. Înalt, șui, cu pieptul mare, ieșit înainte și
umflat pe lături, un piept larg cuprinzător, cu albia pântecului când suptă, când îmborțoșată cu aer,
cu brațe lungi și palme late ca niște lopecioare, cu coapse și picioare așijderi deșirate, el se scurtează
și se lungește în apă, zvâcnind ca broasca din arcurile încheieturilor de la toate mădularele. Pielea pe
el, lunecoasă, nu are fir de păr, moștenire din moși-strămoși a neamului Aminilor, care se zice că s-ar
fi trăgând din pești. Când iese din gârlă el nu rămâne leoarcă: se zvântă într-o clipă. Tăbăcit de vânt
și soare, e încrustat ca de niște solzișori: locurile porilor astupați de mâl și mâzga peștilor, cu care
necontenit se freacă în bulboane. Se poartă tuns mărunt și-și rade barba, ca atunci când se ridică din
străfunduri să poată căsca ochii mari. Să nu-l orbească șiroaiele din părul căzut pe față. Din cel mai
mare pescar al meleagului, stăpân din moși-strămoși peste mai bine de trei sferturi din trupul bălții,
cu vadurile, acareturile și cherhanalele ei, pe Amin noua rânduială a dreptății averilor l-a pus paznic
al gardurilor Pocioveliștii. El s-a mulțumit și cu atât, bucuros că-l îngăduie să aibă de-a face cu apa
și peștii.
(Vasile Voiculescu, Pescarul Amin)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
48
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţi ale

comediei, prin raportare la un text dramatic studiat aparținând lui I. L. Caragiale.

- evidenţierea a două trăsături ale comediei, prezente în textul studiat;
- prezentarea subiectului comediei, prin raportare la tema acesteia;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj, semnificative pentru
comedia studiată, din seria: conflictul dramatic, modalităţi de caracterizare a personajelor,
limbaj, notaţiile autorului.


49
MODELUL NR 13

Capitolul II. Dreptul pacientului la informaţia medicală

Articolul 4
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul
de a le utiliza.
Articolul 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de
servicii de sănătate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le
respecte pe durata spitalizării.
Articolul 6
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse,
a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse,
inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu
privire la date despre diagnostic şi prognostic.
Articolul 7
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile
prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.
Articolul 8
Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea
terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se
aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă
formă de comunicare.
Articolul 9
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să
fie informată în locul său.
(LEGEA DREPTURILOR PACIENTULUI, nr. 46 din 21 ianuarie 2003 – actualizată)
1. Explică sensul din text al expresiei se aduc la cunoştinţă. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică o situaţie în care pacientul poate refuza informaţiile medicale, aşa cum rezultă din
fragmentul citat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
50
3. Menţionează două tipuri de informaţii despre furnizorii de servicii de sănătate pe care are
dreptul să le solicite pacientul. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează un drept esenţial al pacientului, evidenţiat în Articolul 6. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, importanţa modului de transmitere a informaţiilor către
bolnav, aşa cum se evidenţiază în secvenţa: Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului
într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în
care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba
maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de
comunicare. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi importanţa informării

unui pacient despre drepturile sale, valorificând informaţii din fragmentul citat.
20 puncte

12 puncte
51
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, evidenţiind – cu

exemple adecvate – două trăsături specifice genului epic:
Într-o zi, când m-am întors în clasă, am găsit mulţi colegi adunaţi în jurul unei bănci. În
bancă stăteau Petruţa şi una Iosub, şi Petruţa le făcea copiilor un oracol, adică le citea nişte-ntrebări
dintr-un caiet: dacă au vreun iubit, din ce clasă e, dacă e înalt sau scund, blond sau brunet,
dacă-nvaţă bine etc., şi pentru fiecare răspuns trăgea câte-o liniuţă în caiet. Apoi tăia liniuţele câte
trei şi ieşeau nişte cifre: 323, 132, 231 etc. După ele îţi spunea dacă cel la care te gândiseşi te iubeşte
sau nu, sau doar îi placi, şi mai erau şi alte răspunsuri posibile. Toată lumea râdea şi se distra, dar
mai ales ar fi vrut să ştie la cine se gândise fiecare, adică cine le erau iubiţii. Petruţa tocmai
terminase cu ultimul, şi mai era timp din recreaţie (care era de 20 de minute, dar Tovarăşa nu apărea
înainte de jumătate de oră), aşa că picasem tocmai la timp. „Fă-i şi lu’ Tebecistu”, au început să
strige, „că poate iubeşte şi el vreo tebecistă de-a lui!”. N-am putut să scap, m-au îmbrâncit peste
fetele din bancă şi aşteptau acum ca Petruţa să-nceapă cu întrebările. Dar ea mai întâi n-a vrut,
a-nchis repede caietul şi-a dat să-1 bage în ghiozdan: „Nu mai, gata, vine Tovarăşa!”. „Fă-i, fato, şi
lui, că nu vine!” strigă Iosub de lângă ea şi-i smulse şi caietul, aşa că Petruţa trebui să-mi facă şi mie
oracolul.
Nu ştiu de ce, m-am gândit chiar la ea. Săraca, avea pielea atât de măslinie... şi părul, nu ştiu
cum, puţin unsuros... şi acasă nu stătea o clipă, făcea treabă, gătea, îngrijea de doi fraţi mai mici,
ştiam de la mama, care aflase de la şedinţa cu părinţii. Cu toate astea, îşi făcea mereu temele, chiar
desena bujori şi fluturaşi la colţurile paginii, pentru care Tovarăşa îi dădea un punct în plus la notă.
Petruţa a-nceput să mă-ntrebe. Am dat toate răspunsurile gândindu-mă la ea, dar uitându-mă-n altă
parte, ca să nu înţeleagă nimeni la cine mă gândeam. […] După ce am dat toate răspunsurile, ea a
tras liniuţele şi oracolul a ieşit: „Te iubeşte, dar o ascunde”. Toţi au început să râdă, dar chiar atunci
a intrat Tovarăşa, care a-nceput să ne tragă cataloage-n cap, gonindu-ne-n bănci.
(Mircea Cărtărescu, Petruţa)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
52

despre lume într-un text dramatic studiat, aparţinând lui Marin Sorescu.

- prezentarea temei textului prin referire la două scene/ secvenţe semnificative;
- ilustrarea, la alegere, a două elemente de structură şi de compoziţie ale textului dramatic
studiat, semnificative pentru evidenţierea viziunii despre lume a autorului, din seria: acţiune,
conflict, construcţia personajelor, notaţiile autorului, limbaj.


53
MODELUL NR 14

Pădurea spânzuraților s-a născut dintr-o fotografie pe care mi-a arătat-o un prieten, la
sfârșitul anului 1918. Fotografia reprezenta o pădure plină de cehi spânzurați în dosul frontului
austriac dinspre Italia. […]
Fotografia m-a impresionat puternic și m-a urmărit multă vreme. Auzisem că execuții similare
ar fi suferit mulți români. Mi se povestise că chiar la Bistrița, deci în țara mea, au fost spânzurați mai
mulți preoți și țărani români bucovineni. […]
Aveam o nuvelă proaspătă, Catastrofa, al cărei erou, român și ofițer în armata austriacă, e
adus de împrejurări să lupte contra armatelor românești. Sub impresia fotografiei cu cehii spânzurați,
m-am hotărât să reiau pe eroul meu din Catastrofa pentru un roman care să se cheme Pădurea
spânzuraților. Anecdota romanului s-a închegat singură și repede: voi face asemenea pădure cu
spânzurați în Bucovina, unde oamenii executați vor fi toți români. Eroul meu, văzând atâția oameni
uciși de către înșiși conducătorii patriei pentru care luptă și-și primejduiește viața, se revoltă și
sfârșește în ștreang, în aceeași pădure, după ce zadarnic a încercat să treacă dincolo, la români. […]
Câteva luni mai târziu, am aflat că un frate al meu, despre care familia mea credea că ar fi
prizonier undeva prin Rusia, că acel frate al meu, student, devenit ofițer artilerist în armata austriacă,
adus să lupte pe frontul românesc împotriva românilor, a încercat să treacă la români; a fost însă
prins, condamnat și executat prin ștreang, încă din 1917. Nu se știa nici localitatea unde a fost
executat, necum împrejurările sau oarecare amănunte. […] A trebuit să mai treacă câteva luni până
ce am putut descoperi regiunea unde s-a întâmplat tragedia. […] Și-atunci am pornit să găsesc
negreșit, orice-ar fi, mormântul fratelui spânzurat. […] Am fost în odăița în care și-a petrecut ultimele
ceasuri și de unde a plecat la supliciul suprem. […]
Apostol Bologa (eroul romanului-n.n.) însă n-are nimic din fratele meu. Cel mult câteva
trăsături exterioare și poate unele momente de exaltare. În Apostol am vrut să sintetizez prototipul
propriei mele generații. Șovăielile lui Apostol Bologa subt șovăielile noastre, ale tuturor, ca și
zbuciumările lui... Numai un astfel de om putea să fie personagiul central al unui roman în care lupta
dintre datorie și sentiment amenință mereu să degenereze în frazeologie goală, patriotardă.
Subiectul Pădurii spânzuraților, o construcție cerebrală la început, s-a umanizat numai când
a intervenit contactul cu viața reală și cu pământul. Fără tragedia fratelui meu, Pădurea
spânzuraților sau n-ar fi ieșit deloc, sau ar fi avut o înfățișare anemică, livrescă, precum au toate
cărțile ticluite din cap, la birou, lipsite de seva vie și înviorătoare pe care numai experiența vieții o
zămislește în sufletul creatorului…
(Liviu Rebreanu, Mărturisiri, 1932, în vol. Amalgam, București, Editura Socec, 1943)
1. Explică sensul expresiei supliciul suprem din text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
54
2. Indică două caracteristici ale stilului memorialistic, prezente în textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menționează motivul pentru care fratele scriitorului a fost executat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează la ce realitate istorică se referă romanul lui Rebreanu. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația secvenței următoare, în contextul istoric evocat
de autor: În Apostol am vrut să sintetizez prototipul propriei mele generații. Șovăielile lui
Apostol Bologa subt șovăielile noastre, ale tuturor, ca și zbuciumările lui... Numai un astfel
de om putea să fie personagiul central al unui roman în care lupta dintre datorie și sentiment
amenință mereu să degenereze în frazeologie goală, patriotardă. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să-ți exprimi opinia în legătură cu

impactul pe care îl are experiența personală a scriitorului în crearea unei opere, valorificând
informațiile din fragmentul dat. 20 puncte

12 puncte
55

surse ale comicului:
RICĂ VENTURIANO, apoi SPIRIDON
RICĂ: (Coboară încet pe fereastră pe unde a ieșit; este prăfuit de var, ciment și cărămidă; părul îi este
în neorânduială; pălăria ruptă; e galben și tras la față; tremură și i se încurcă limba la vorbă; i se
nălucește a spaimă din când în când și îl apucă slăbiciune la încheieturi.) Am scăpat până acum! Sfinte
Andrei, scapă-mă și de acu încolo: sunt încă june! Geniu bun al venitorului României, protege-mă; și
eu sunt român! (răsuflă din greu și își apasă palpitațiile) O, ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie!
(i se pare că aude ceva și tresare.) Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și pornesc pe dibuite pe schele!
Mă țiu binișor de zid și ajung în capătul binalii... Destinul mă persecută implacabil... Schelele
se-nfundă; nici o scară... Cocoana perfidă mă indusese în eroare... Vreau să mă-ntorc și d-odată auz
pe inimici venind în fața mea pe schele. O iau înapoi fără să știu unde merg; mă împiedic de un butoi
cu țiment... O inspirațiune,... ̶ eu ca poet am totdeauna inspirațiuni! – m-ascunz în butoi! Pașii
inimicilor s-apropie în fuga mare, mulți inși trec iute pe lângă butoiul meu înjurându-mă; eu, ca june
cu educațiune, mă fac că n-auz... Toți se depărtează... Auz un zgomot, strigăte, țipete de femei, în fine
o împușcătură. Zgomotul apoi cu încetul se stinge, totul rămâne într-un silențiu lugubru, numai din
depărtare se aude orologiul de la Stabiliment bătând unsprezece și douăzeci... oră fatală pentru mine!
Ies binișor din butoiul meu, mă târăsc de-a bușilea pe schele și mă pomenesc înapoi aci... Ce să fac?
Pe unde să ies? Îmi trebuie o inspirațiune ingenioasă... (pune mâna la frunte și caută în gând.) Da, am
găsit-o! Să ies pe ușe. (merge repede în vârful degetelor la ușa din fund, o deschide; afară, în sală, e
beznă.) Obscuritate absolută! (merge la fereastră.) A! Auz pași; vine cineva pe schele. (se repede la
ușa din dreapta, a odăii lui Spiridon.) P-aici! (Spiridon intră în același moment repede, și se lovesc
amândoi în piept.) Ah! Cum m-ai speriat! (îi vine rău.).
SPIRIDON: Domnule, musiu, tot aici ești? E foc mare, trebuie să fugi! Dacă o pune mâna pe
dumneata, te omoară...
(I. L. Caragiale, O noapte furtunoasă, Actul II, Scena VIII)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
56

despre lume într-un text narativ studiat, aparținând lui Mihail Sadoveanu.

- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ într-o tipologie,
- ilustrarea temei/ temelor textului narativ prin referirea la două episoade/ secvențe narative;
- analiza, la alegere, a două elemente de structură și de limbaj ale textului narativ ales,
semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului, din seria: acțiune, conflict,
relații temporale și spațiale, incipit, final, construcția subiectului, particularități ale
compoziției, perspectivă narativă.


57
MODELUL NR 15

CAPITOLUL IV: Semnalizarea rutieră

Articolul 29
(1) Circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu
respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele și
indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația, semnalele speciale de avertizare luminoase sau
sonore, de semnalizare temporară și semnalele conducătorilor de vehicule.
(2) Participanții la trafic sunt obligați să respecte și semnalele polițiștilor de frontieră, ale
îndrumătorilor de circulație ai Ministerului Apărării Naționale, ale organelor fiscale din cadrul
Agenției Naționale de Administrare Fiscală aflați în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ale agenților
căilor ferate, ale persoanelor desemnate pentru dirijarea circulației pe sectoarele de drum pe care se
execută lucrări de reabilitare a acestora, ale membrilor patrulelor școlare de circulație care
acționează în imediata apropiere a unităților de învățământ, precum și ale nevăzătorilor, potrivit
prevederilor din regulament.
Articolul 30
(1) Mijloacele de semnalizare rutieră sunt:
a) sistemele de semnalizare luminoasă sau sonoră;
b) indicatoarele;
c) marcajele;
d) alte dispozitive speciale.
(2) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se realizează și se instalează
astfel încât să fie observate cu ușurință și de la o distanță adecvată, atât pe timp de zi, cât și pe timp
de noapte, de cei cărora li se adresează și trebuie să fie în deplină concordanță între ele, precum și
într-o stare tehnică de funcționare corespunzătoare.
(3) Semnalele luminoase pentru dirijarea circulației în intersecții au următoarele semnificații:
a) semnalul de culoare verde permite trecerea;
b) semnalul de culoare roșie interzice trecerea;
c) semnalul de culoare galbenă împreună cu cel de culoare roșie interzic trecerea.
(4) Mijloacele de semnalizare rutieră, precum și alte dispozitive speciale de acest fel se asigură, se
instalează și se întrețin prin grija administratorului drumului public respectiv ori al căii ferate, după
caz. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutieră și a dispozitivelor speciale se execută numai cu
avizul prealabil al poliției rutiere.
(5) Mijloacele de semnalizare și presemnalizare a intersecțiilor dintre două drumuri de categorii
diferite se asigură, se instalează și se întrețin de către administratorul fiecărui drum, cu respectarea
modului de reglementare a circulației stabilit în nodul rutier respectiv.
(6) Mijloacele de semnalizare rutieră pot fi însoțite și de dispozitive speciale de avertizare.
(CODUL RUTIER, actualizat 2017)
1. Explică sensul expresiei potrivit prevederilor din regulament în text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
58
2. Indică patru categorii de persoane ale căror semnale trebuie să fie respectate de către toți
participanții la trafic, așa cum reiese din textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menționează două semnale luminoase care interzic trecerea în intersecții, utilizând
informațiile din text. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează două trăsături ale stilului oficial prezente în textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, condiția esențială a instalării mijloacelor de semnalizare
rutieră, rezultată din informațiile cuprinse în Articolul 30, alineatul (4). 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă respectarea

semnalizării rutiere salvează vieți, folosind informațiile din articolele extrase din CODUL
RUTIER. 20 puncte

12 puncte
59
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor prin evidențierea a

două elemente de structură specifice textului dramatic (notațiile autorului, limbaj, modalități
de caracterizare):
Intră, de partea cealaltă, Petre, însoțit de primul gardian, care duce în afară de chei și pachetul,
format cutie de zahăr, adus de cei trei și care e desfăcut, căci a fost percheziționat la direcție.
Petre Boruga e de o paloare cadaverică, ras în cap și peste tot are faciesul acela teribil care
stigmatizează pe ocnaș. E puțin încovoiat.
PETRE (vorbind greu cu o voce obosită, palidă, inactuală): Dar Elena, de ce nu a venit Elena...?
Mihai, de ce n-a venit mamă-ta?
MIHAI (cu greutate): E bolnavă...
PETRE (agitat, speriat și totuși nepământesc): E bolnavă? (e în el o clipă cuțitul amintirii) Dragostea
mea dragoste, e bolnavă.
PRAIDA: Nu e nimic grav... O criză de ficat... va trebui să stea în pat vreo săptămână...
PETRE (abătut mereu, însă iar depărtat, căci toate resorturile sunt de mult sfărâmate în el): Și i-am
spus să fie cu grijă... Cât e de mare și de voinică e foarte slabă de ficat... Și nu se îngrijește deloc...
(către copil) Ați adus doctorul...?
PRAIDA: A fost un tovarăș doctor și a văzut-o... A spus că nu-i nimic grav... (ca să schimbe vorba)
Știi că Mihai a terminat școala? A luat premiul al treilea... Are medalie de bronz... Arată-i medalia,
Mihai... (Mihai i-arată automat medalia pe piept) A avut medie mare... Cât ai avut, Mihai?
MIHAI (abia își ține plânsul): Am avut media 9, 06...
PRAIDA: Uite, 9,06... Ar fi trebuit să ia premiul I, dar au fost înaintea lui doi cu protecție...
MIHAI (mușcându-și buzele): Tată, vrei tu medalia? (o scoate și vrea să i-o dea)
PRIMUL GARDIAN: Băiete, nu se poate, nu a fost văzută la direcție... Nu se poate...
PETRE (îl privește lung, înduioșat, coborând parcă din altă lume, lung): Băiatul tatii, băiat... (Ar vrea
parcă să-l mângâie, dar e prea departe, iar mâna greu întinsă care de ani de zile nu a avut voie să
mângâie parcă nu îndrănește) Păstreaz-o tu...
PRAIDA: Cerem noi voie la direcție și ți-o trimitem. Am venit, tovarășe, și ca să te întrebăm... ce
facem acum cu băiatul...?
MIHAI: Mama zice ca să intru la nenea Pavel, la croitorie.
PRAIDA: Tovarășe, noi ne-am gândit că, dacă ne dai aprobarea, ar fi bine să-l înscriem pe Mihai la
liceu...
PETRE (din ceața amintirii): Dar de unde bani pentru cărți, căci biata femeie trebuie s-o ducă foarte
greu?...
PRAIDA: N-avea nici o teamă... Vom îngriji noi...
PETRE: Care noi?
PRAIDA (încurcat, căci noi înseamnă de fapt el): Noi... partidul...
(Camil Petrescu, Jocul ielelor, Tabloul IV, Scena II)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
60
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relația dintre două
personaje dintr-un text narativ studiat aparținând lui Ion Creangă.



61
MODELUL NR 16

Luaserăm adecă Eminescu și eu încă de la Viena obiceiul de a citi împreună tot ceea ce fie
unul, fie altul avea de gând să publice, și eu îi citeam ceea ce a scris el, iară el îmi citea ceea ce am
scris eu.
Acum, Caragiali, adevărat mare maestru în ale citirii, citea atât cele scrise de noi, cât și ceea
ce scria el însuși.
Citea mai întâi articolul în întregimea lui, ca să ne putem da seamă despre „impresiunea
totală”.
Urmau asupra vederilor generale discuțiuni, care se-ntindeau foarte departe, pătrunzând din
politică în economia națională, în etică și-n estetică, în scrutarea firii particulare a poporului român,
a istoriei lui și a stărilor în care se află azi țara, discuțiuni vii și variate, care nu se mai puteau sfârși.
Era lucru de frumuseță nespusă.
Eminescu, om avântat, de o fire impulsivă, cu mintea luminoasă, cu sufletul plin de duioșie și
cu o extraordinară cultură generală, era nesecat în gândiri adimenitoare, iar Caragiali, care puține
învățase, dar pentru toate își avea mintea deschisă și toate era în stare să le-nțeleagă din puține
vorbe, era încântat și sta-n fața lui cu ochii scrutători, hâtru nesățios, care toate vrea să le afle, și-l
zgândărea mereu mai cu „Aș!”, mai cu „Nu se poate!”, mai cu „Ba bine că nu!”, ca să scoată din el
tot ceea ce avea în sufletul lui.
– Manuscript! striga băiatul din zețărie*, ivindu-se-n prag. […]
– Bine – ziceam eu – dar ziarul trebuie să fie distribuit pe la patru. […]
Treceam cu toate acestea la a doua citire și se-ncepea discuțiunea pe amănunte, frază cu
frază, propozițiune cu propozițiune, vorbă cu vorbă. […]
Pentru ca să fie dar pace și bună înțelegere prietenească, am admis chiar dintru început că
Eminescu are dreptate când zice că lucrarea literară de astăzi e continuarea lucrării literare din
trecut și că bine românește e numai ceea ce se potrivește cu cronicarii și cu cărțile bisericești, dară
are dreptate și Caragiali, care zice că ne adresăm la cei ce trăiesc azi și astfel avem să scriem cum
vorbesc ei, ba am dreptate și eu, care ziceam că din sufletul poporului avem să ne luăm inspirațiunea
și bine românește e așa cum pretutindeni vorbesc românii.
Deoarece nici una dintre gramaticele care existau atunci nu se potrivea cu aceste principii,
ni-am pus de gând să ne croim noi o gramatică, așa, numai pentru noi.
Eminescu a luat asupra sa etimologia, Caragiali s-a pornit să stabilească sintaxa, iară eu îmi
dădeam silința să mă dumiresc în ceea ce privește alegerea, întrebuințarea și așezarea vorbelor
potrivit cu firea limbii românești.
(Ioan Slavici, Amintiri)
* zețărie = sală în care lucrează zețarii într-o tipografie; culegătorie.
1. Explică sensul din text al secvenței ni-am pus de gând să ne croim noi o gramatică.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
62
2. Indică un obicei comun pe care și l-au făcut, încă de la Viena, Eminescu și Slavici, așa cum
reiese din textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menționează cele două etape ale analizării unui articol, utilizând informațiile din textul dat.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează două calități ale lui Eminescu, evidențiate de Ioan Slavici, în textul citat.
4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația secvenței: Pentru ca să fie dar pace și bună
înțelegere prietenească, am admis chiar dintru început că Eminescu are dreptate când zice că
lucrarea literară de astăzi e continuarea lucrării literare din trecut și că bine românește e
numai ceea ce se potrivește cu cronicarii și cu cărțile bisericești, dară are dreptate și
Caragiali, care zice că ne adresăm la cei ce trăiesc azi și astfel avem să scriem cum vorbesc
ei, ba am dreptate și eu, care ziceam că din sufletul poporului avem să ne luăm inspirațiunea
și bine românește e așa cum pretutindeni vorbesc românii. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi rolul dezbaterilor într-un

colectiv redacțional, făcând referire la fragmentele selectate din volumul Amintiri de Ioan
Slavici. 20 puncte

12 puncte
63
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două

mijloace/ procedee artistice:
Ce şopteşti atât de tainic, Ci eu trec tăcut ca moartea,

Tu, izvor de cânturi dulci? Nu mă uit la vechii munţi;
Repezind bălaia undă, Scrisă-i soarta mea în creţii
Floarea ţărmului o smulgi Întristatei mele frunţi.
Şi o duci, o duci cu tine, Numai colo, unde teiul

Vâjâind încet pe prund; Lasă floarea-i la pământ,
Ale tale unde floarea Eu încep să mişc din buze
Cine ştii unde - o ascund? Şi trimit cuvinte-n vânt.
Astfel trece şi viaţa-mi, Vis nebun, deşarte vorbe!

Dar o floare-n valu-i nu e, Floarea cade, rece cântu-i
Nici nu spun ca tine doru-mi Şi eu ştiu numai atâta
Nimăruie, nimăruie. C-aș dori odatʼ să mântui!
(Mihai Eminescu, Ce șoptești atât de tainic...)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
64
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea

despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, aparținând lui Lucian Blaga.

- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat într-un curent
cultural/ literar sau într-o perioadă/ orientare tematică;
- analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de limbaj, semnificative pentru textul
poetic studiat, din seria: titlu, imaginar poetic, figuri semantice (tropi), motive poetice,
elemente de prozodie.


65
MODELUL NR 17


București, vara 1879
Dulcea mea amică,
Tu știi prea bine că, dacă este cineva care poate prețui pierderea ce ai suferit-o, acela sunt eu.
[...]
Și dacă-mi dai voie să vorbesc de mine, de acea dureroasă, dar adâncă și întinsă fericire, pe
care atingerea în treacăt a mânei tale, zâmbetul tău, privirea ta au resfrânt-o asupra unei vieți atât de
izolată și de lipsită de fericire, precum este a mea; totuși eu nu voiu uita că acea fericire mi-a fost
dată între patru păreți ai tăi, ai lui.
Tu știi, dulce și nobilă amică, că [în] sentimentul de care-ți vorbesc nu e nimic banal, nimic
care să aibă ceva comun nici cu teoria plăcerii, la care se-nchină mulțimea celor fericiți, nici cu
platitudinile unei tinereți neconrupte. Nici tinerețea, nici frumusețea ta, nici virtuți sufletești, nici
grații fizice nu au fost cauza acelei simțiri, care a aruncat o umbră adâncă asupra vieții mele întregi.
Eu nu cutez să-i dau nume și nu i-am dat nicicând.
Adesea există legi, enigme matematice, pentru a căror deslegare îți trebuie o singură cifră
cunoscută. Adesea un complex întreg de cauze se desleagă prin o singură cauză necunoscută.
Astfel, viața mea, ciudată și azi și neexplicabilă pentru toți cunoscuții mei, nu are nici un
înțeles fără tine.
Nici nu știu de ce tu ești parte întegritoare a tuturor gândurilor mele, nici mă preocup s-o știu,
căci nu mi-ar folosi la nimic, dar este o legătură cu tine neexplicabilă; de nu între viața ta și a mea,
dar desigur între a mea și a tot ceea ce te atinge pe tine, între a mea și răsuflarea ta pe pământ.
Veronică – e întâia dată că-ți scriu pe nume și cutez a-l pune pe hârtie – nu voiu să-ți spun,
dar tu nu știi, nici poți ști cât te-am iubit, cât te iubesc. Atât de mult, încât mai lesne aș înțelege o lume
fără soare, decât pe mine fără să te iubesc.
Tu nu m-ai făcut fericit, și poate că nu sunt nici capabil de-a fi, tu nu m-ai făcut nici atât de
nefericit, încât să mă nimicesc, dar ceea ce era mai adânc ascuns în sufletul meu privirea ta le-a scos
la lumina zilei. Văzându-te am știut că tu ești singura ființă în lume, care în mod fatal, fără să vrea ea,
fără ca eu să voiesc, are să determineze întreaga mea viață.
Tu știi prea bine că nici să te amăgesc nu voi, nici îmi pare bine de pierderea ce-ai suferit-o,
și Dumnezeu știe, de n-aș muri ca s-o fac nefăcută. Tu știi asemenea că nu fericirea mea o am în
vedere și că doresc toate nefericirile cu putință, da – acesta ar putea fi prețul fericrii tale. Tu știi dar
bine că nu voiesc fericire și, deși tu ești în stare a-mi da – și numai mie – mult mai mult decât ai tu
însăți, tu care în zâmbete neînsemnate pentru altul, pe mine mă îndumnezeești, totuși am renunțat de
mult de la toate și fii cu toată fericirea, care pentru mine e una cu persoana ta. Dumnezeu nu e în cer,
nu-i pe pământ: D-zeu e inima noastră. Am înțeles că un om poate avea totul – neavând nimic, și
nimic având totul.
Eminescu
(Corespondență Mihai Eminescu – Veronica Micle)
1. Explică sensul sintagmei ca s-o fac nefăcută, din ultimul paragraf al textului dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
66
2. Indică tema textului citat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
3. Menționează contextul în care Eminescu își permite, pentru prima dată, să i se adreseze
într-un mod neprotocolar, Veronicăi Micle, valorificând informațiile din textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează o trăsătură de caracter a lui Eminescu, așa cum reiese din secvența: Tu știi prea
bine că nici să te amăgesc nu voi, nici îmi pare bine de pierderea ce-ai suferit-o, și Dumnezeu
știe, de n-aș muri ca s-o fac nefăcută. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația secvenței: Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe
pământ: D-zeu e inima noastră. Am înțeles că un om poate avea totul – neavând nimic, și
nimic având totul. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă dragostea a

reprezentat pentru Eminescu o experiență fundamentală de autocunoaștere și de exprimare
personală, valorificând textul citat. 20 puncte

12 puncte
67

mijloace de caracterizare utilizate în construcția personajului masculin Grigore:
Pe Nadina a descoperit-o Miron Iuga pe când Grigore era la Berlin. Tatăl ei, Tudor Ionescu,
cumpărase mai demult de la Teofil, fratele lui Miron, cele două moșii, Babaroaga și Lespezi, vecine
cu Amara. Noul proprietar a venit, foarte prietenos, îndată ce a iscălit actele, și a cerut lui Miron
povețe asupra mijloacelor de exploatare cât mai bună a pământurilor.[...] Până peste vreo trei luni,
când s-a întors Grigore din Germania, bătrânul Iuga s-a gândit deseori la Nadina, viitoarea stăpână
a moșiei Babaroaga. Cât l-a mâhnit pe el fărâmițarea și înstrăinarea pământurilor părintești și cum
le-ar mai fi luat dânsul dacă Teofil n-ar fi pretins bani gheață! Cu limbă de moarte se gândea să dea
de grijă lui Grigore să reîntregească domeniul Iuga, dacă Dumnezeu nu-l va învrednici pe el însuși
să-și împlinească dorința cea mai fierbinte.
Grigore avea atunci douăzeci și patru de ani. Plecase în Germania să se specializeze serios în
agronomie după ce își luase licența în drept la București, nu ca să practice, ci să aibă un titlu. [...]
S-a întors din străinătate cu capul plin de planuri îndrăznețe și cu soluții sigure pentru toate
greutățile. Bătrânul l-a ascultat de câteva ori fără să se supere, cum se aștepta Grigore. Își zicea că
generozitățile acestea sunt ale tinereții și că băiatul se va cuminți când se va izbi el însuși cu capul de
pragul de sus. Ba, în loc să-i combată „teoriile”, într-o zi i-a spus că s-ar bucura dacă i-ar plăcea
fata lui Tudor Ionescu. Grigore a înțeles îndată de ce s-ar bucura bătrânul și i-a răspuns că, în
alegerea tovarășei lui de viață, nu se poate lăsa condus de anume utopii, căci trecutul nu se mai
întoarce oricât am vrea noi să-l întoarcem.
– Tu să vezi fata, utopiile le iau asupra mea – a zis Miron ironic.
Când a văzut-o, Grigore a uitat tot și i-a rămas numai ea. Luna până s-a făcut cununia și apoi
celelalte trei, cât au călătorit împreună, singuri, în Grecia, Italia și Spania, a cunoscut fericirea cea
mai mare. Atunci Nadina a fost într-adevăr nevasta lui, numai și numai a lui. Așa ar fi vrut el să fie
totdeauna: în sufletul și în gândurile ei să nu existe nimeni și nimic afară de dânsul. Suferea de o
gelozie cu atât mai chinuitoare cu cât mai mult îi era rușine s-o mărturisească. A încercat s-o
ademenească la țară nu ca să îndrăgească ea pământul, ci ca să-și ferească iubita de tentațiile
orașului. Patru ani iubirea lui a îndurat toate durerile până ce și-a destrămat speranțele. Dacă a
consimțit el ca Nadina lui să plece singură în străinătate, a doua oară! Și, în trei luni, de când e dusă,
a primit de la ea exact trei scrisori și în toate trei îi cerea numai bani...
(Liviu Rebreanu, Răscoala)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
68

despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, aparținând lui Ion Barbu.

cultural/ literar;


69
MODELUL NR 18

„Junimea” a fost înainte de toate o societate culturală; [...] În afară de spiritul directiv pornit
pe de-a-ntregul de la T. Maiorescu, în aproape toate domeniile culturii noastre [...] mișcarea
„Junimii” a trecut totuși măsura comună prin câteva personalități, adevărate piscuri ale activității
intelectuale românești; în domeniul literaturii: Vasile Alecsandri, format înainte, dar venit în sânul
„Junimii”, element de legătură cu vechea generație, îmbrățișat fără reticențe de noua mișcare
iconoclastă din nevoia stabilirii unei tradiții, în sânul unei societăți ce pornea tocmai de la un
principiu tradițional; Eminescu, fenomen solitar și imens punct de întretăiere a unei mari culturi și a
unor instincte primare, junimist prin principii și autoritar prin instincte și, mai presus de toate,
creatorul unei noi muzici verbale; I.Creangă, a cărui structură populară n-avea nimic comun cu
cosmopolitismul cultural al adevăraților „junimiști”, mare povestitor și mare artist al cuvântului;
I.L.Caragiale, încă cel mai viguros dramaturg al nostru, de esență junimistă în scepticismul și
zeflemeaua lui și mai ales în atitudinea față de fenomenul procesului de formație a societății noastre –
într-un cuvânt, unii din cei mai mari scriitori, dintre care cei trei din urmă, cu pecetea valorilor
absolute, toți trei boemi, inconformiști cu caracterele noii literaturi, depășind diletantismul,
intelectualismul sau simpla utilitate, apreciabilă de altfel și ea, în țesutul complicat al culturii unei
epoci; pe planul al doilea altă serie de scriitori de valoare, rămași încă și astăzi în conștiința noastră
estetică, pe care timpul îi va așeza în firidele istoriei literare: povestitorii N.Gane, I.Slavici și mai
târziu Duiliu Zamfirescu, I.Brătescu-Voinești, I.A.Bassarabescu, I.Popovici Bănățeanul, poetul
P.Cerna etc.
În domeniul istoriei, poliistorul* A.D.Xenopol, lipsit de simț literar și în scris și în judecata
estetică, dar mare muncitor, mare ziditor de construcții istorice și de presupuse legi, de o
universalitate cam familiară; iar în domeniul filozofiei, Vasile Conta, a cărui imaginație a înlocuit
informația sistematică.
Când o mișcare culturală, în afară de mortarul câtorva generații de oameni culți, privind
unitar și serios problemele vieții românești, a dat politicei pe P.P.Carp, criticei teoretice, pe
T.Maiorescu, poeziei, pe M.Eminescu, prozei, pe I.Creangă, teatrului, pe I.L.Caragiale, istoriei, pe
A.D.Xenopol, filozofiei, pe Vasile Conta – acea mișcare nu poate fi privită decât ca un fenomen de
mare însemnătate.
(Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu)
* poliistorul, polihístor (livr.) s. m. = cunoscător al mai multor domenii de specialitate.
1. Explică sensul din text al secvenței a trecut totuși măsura comună. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică o personalitate istorică, menționată în textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
70
3. Menționează două trăsături comune ale celor trei scriitori cu pecetea valorilor absolute,
utilizând informațiile din textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează atitudinea criticului Eugen Lovinescu față de dramaturgul I.L.Caragiale, așa
cum reiese din următoarea secvență: I.L.Caragiale, încă cel mai viguros dramaturg al nostru,
de esență junimistă în scepticismul și zeflemeaua lui și mai ales în atitudinea față de
fenomenul procesului de formație a societății noastre. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația ultimului paragraf al textului citat: Când o
mișcare culturală, în afară de mortarul câtorva generații de oameni culți, privind unitar și
serios problemele vieții românești, a dat politicei pe P.P.Carp, criticei teoretice, pe
T.Maiorescu, poeziei, pe M.Eminescu, prozei, pe I.Creangă, teatrului, pe I.L.Caragiale,
istoriei, pe A.D.Xenopol, filozofiei, pe Vasile Conta – acea mișcare nu poate fi privită decât
ca un fenomen de mare însemnătate. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi rolul Junimii în

dezvoltarea culturii românești, valorificând informațiile din fragmentul extras din volumul
Titu Maiorescu de Eugen Lovinescu. 20 puncte

12 puncte
71

trăsături ale simbolismului:
Flori de lună ce s-agață

Schimbă apa în brocart;
Printre frunze prinde viață
Câte-un cântec de Mozart.
Spre Saint-Cloud, ce doarme-n față,

Val de val se duce spart;
Flori de lună ce s-agață
Schimbă apa în brocart.
Peste-a Senei verde față

Dulci și lungi fiori se-mpart,
Și de țărmi ce se răsfață,
Când corăbii se despart,
Flori de lună se agață.
(Alexandru Macedonski, Rondelul florilor de lună)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
72

despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu.

cultural/ literar;


73
MODELUL NR 19

Plecând în armată lăsasem celui mai bun prieten al meu tot ceea ce aveam, haine, cărți
manuscrise, fotografii, scrisori… Petrecusem împreună prin cafenele acele ore de credință comună în
destinul nostru literar [...] Miron Paraschivescu, care ne ajutase să debutăm, spunea despre el că
„are geniu” [...] Țineam la el, avea un umor pe care îl exprima și prin tresăriri, gesturi spontane și
grotești, reluări bruște de conversație după momente de depresiune pe care le alunga cu un râs
disprețuitor adresat soartei. [...]
În ʼ44, după 23 August, m-am dus la el. „Dă-mi, i-am spus, ceea ce ți-am încredințat...
Hainele, manuscrisele...” „Nu le mai am”, zice. „Dar unde sunt?” „A căzut o bombă pe ele!” „Ce
bombă, zic, unde, văd că aici nu e nici o groapă, casa e în picioare”. „Nu, că nu le-am ținut aici,
le-am dus în altă parte”. „De ce?”„Ca să nu cadă o bombă pe ele”. „Și a căzut...” „Da, le-a făcut
praf... ”
Eram și indignat și trist că pierdusem acele lucruri. Bineînțeles că vânduse tot ceea ce îl
rugasem să-mi păstreze, alții mi-au spus, sugerându-mi că a făcut-o ca să aibă ce bea. Deci, mi-am
zis, va să zică asta era... L-am reîntâlnit după câteva zile la o manifestație, striga să plece guvernul și
arăta prins de clocot interior. „Hai și tu cu noi, zice, treci în rând...” „Hainele, zic, nu contează, deși
vezi în ce sunt îmbrăcat (purtam o scârboasă uniformă gri, în care mi se dăduse drumul într-o
permisie), dar celelalte, manuscrisele (cărțile le-ai vândut precis și pe ele) ce-ți trebuiesc
manuscrisele. Dă-mi-le!” „Ți-am spus, a urlat el absent și nepăsător, au ars toate...” Și a continuat să
strige. Am rămas pe trotuar...
Nu trebuie să fie mari șocurile pe care le primim de la un prieten (de la alții rămânem
nepăsători chiar dacă sunt infamii menite să ne culce la pământ; nu ne culcă!), însă cele primite de la
un prieten lovesc un seismograf mai adânc, pe care cu greu îl repunem în stare de echilibru. L-am
văzut din nou și i-am spus: „Mitică, nu contează ce mi-ai făcut, manuscrisele nu țineam la ele, spune-
mi mai bine ce mai faci tu?”
Lipsisem doi ani, nu mai știam nimic din viața literară și mai ales nu mai știam ce scrisese el
în acest timp... Încercam să reiau prietenia cu el cu speranța că o sinceritate revelatoare din partea
lui putea ușor să șteargă ceea ce îmi făcuse, chiar și o simplă mărturisire că-i fusese greu și de
aceea... „Ce să fac, bine”, mi-a răspuns însă el cu ceva spart în glas, rece și agresiv... Și a rămas mut
și străin.
Totuși n-am rupt cu el. Cine știe, mi-am zis, poate mai târziu, când o să publice o carte...
Suntem scriitori... Ne împăcăm noi... A ajuns reporter efemer, ne-am revăzut după un eșec al meu, în
ʼ50 și mi-a spus cuvinte otrăvite, ca și cei trei scriitori pe care vrusesem să-i văd după debut... Ca și
ei, îmi prevedea, cu satisfacție, un viitor în care... pe marginea unui șanț... Mi se dorea deci acest șanț
și de către el, cu care petrecusem ore de... cu toate că nu-i făcusem nici un bine ca să se adeverească
spusele lui Dostoevski că din pricina asta mă ura. Cât despre vreun rău cu atât mai puțin... N-am mai
auzit de el după acestă întâlnire...
(Marin Preda, Viața ca o pradă)
1. Explică sensul din text al sintagmei prins de clocot interior. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
74
2. Indică patru lucruri pe care Marin Preda le lasă celui mai bun prieten, la plecarea în armată, așa cum
reiese din textul dat. 4 puncte
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………....
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
3. Menționează personalitatea culturală, evocată în textul citat, care i-a ajutat pe cei doi prieteni să
debuteze. 4 puncte
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………....
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
4. Precizează atitudinea prietenului căruia autorul i-a încredințat bunurile sale, valorificând
informațiile cuprinse în următoarea secvență: Eram și indignat și trist că pierdusem acele lucruri.
Bineînțeles că vânduse tot ceea ce îl rugasem să-mi păstreze, alții mi-au spus, sugerându-mi că a
făcut-o ca să aibă ce bea. Deci, mi-am zis, va să zică asta era... L-am reîntâlnit după câteva zile la o
manifestație, striga să plece guvernul și arăta prins de clocot interior. „Hai și tu cu noi, zice, treci în
rând...” „Hainele, zic, nu contează, deși vezi în ce sunt îmbrăcat (purtam o scârboasă uniformă gri, în
care mi se dăduse drumul într-o permisie), dar celelalte, manuscrisele (cărțile le-ai vândut precis și
pe ele) ce-ți trebuiesc manuscrisele. Dă-mi-le!” „Ți-am spus, a urlat el absent și nepăsător, au ars
toate...” Și a continuat să strige. Am rămas pe trotuar.... 4 puncte
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………....
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația secvenței: Nu trebuie să fie mari șocurile pe care le
primim de la un prieten (de la alții rămânem nepăsători chiar dacă sunt infamii menite să ne culce la
pământ; nu ne culcă!), însă cele primite de la un prieten lovesc un seismograf mai adânc, pe care cu
greu îl repunem în stare de echilibru. 4 puncte
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………....
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă destinul artistic al

unui scriitor poate sau nu să fie marcat de o falsă prietenie, valorificând textul citat.
20 puncte

12 puncte
75

trăsături specifice textului dramatic (notațiile autorului, limbaj, modalități de caracterizare a
personajelor):
Plouă. Tunete, fulgere, vânt. Un drum de țară, alunecos. Câte un copac scos din rădăcină
barează trecerea. Decor primordial, din recuzita existentă înaintea teatrului. Irina, mergând spre
casă, pare singura femeie din lume. Ori ultima femeie însărcinată, pe umerii căreia apasă grija
imensă pentru continuitate. Pașii spre casă sunt șterși imediat, cu noroi; asta o sperie: că nu mai lasă
urme. Parcă plouă de când lumea.
IRINA: (aleargă degajat, cu părul și hainele ude, oarecum bucuroasă că participă la un eveniment al
naturii. Se adăpostește sub un copac): – Ce umiditate! Îți lasă gura apă. Gura e plină de nori și, când
trăsnește, îți clănțăne dinții. Și le crapă smalțul... Cică ar fi scos multe măsele, din rădăcină, furtuna
asta nemaipomenită... O, să ne ținem bine măseaua minții... (Privind roată în jur:) Aș vrea un cuvânt
uscat... (Caută.) „Potopul”... (Râde. Imitând:) „Nici nu se zvântase bine primul potop, fundul mărilor
și oceanelor încă mai aburea oglinzile, când dracul de data aceasta se hotărî să dezlănțuie al doilea
potop; în primul rând, ca un pendant la celălalt și apoi pentru că lumea prea se sfințise”... Poate că
așa va relata cazul viitoarea biblie. (Râde, arătându-și dinții strălucind.) E bine să râzi în furtună,
că-ți sticlesc dinții, dacă sunt frumoși. E frumos să râzi în furtună cu dinți frumoși... Cum mă alint!
(Cam enervată pe sine:) De altfel, sunt o proastă. Și o... sălbatică...(Mai îndulcind injuriile:) O gâscă...
sălbatică... na! (Grav:) În jurul meu se întâmplă... nu știu, ce naiba se întâmplă și eu... parcă plutesc
pe valuri... pe mări și oceane... Pss! Parcă a foșnit ceva... (Ascultă.) Da, a mișcat ceva... am auzit cu
urechile mele... (Ascultă. Strigă:) Care ești mă? (Speriată:) Iar... Așa, ca o frunză... Sau ca un ochi
care se deschide... Simți pleoapa... (Tresare speriată:) Stai, că... stai, că trag. (Imită gestul vânătoresc.)
O fi vreun iepure... Acum chem vânătorii... (Tare:) Vânători, ceva mișcă... pe-aici pe aproape... Parcă
în pământ... o cârtiță?... Simt niște mișcări foarte... foarte speriate... De ființă vie... Uite chiar și
acum.. Uf, ce m-am speriat... […] Adevărul e că sunt fericită… da, acesta e cuvântul… Simt o fericire
ciudată… inexplicabilă… de o intensitate extraordinară… aproape ca pe vremea aceea când eram
mică, și uitucă, și răsfățată, și… în burta mamei… Da, da… răsfățată, dar nu… uitucă… (Gest enervat
cu mâna:) Dar nu e acum timpul de amintiri… De astfel de amintiri…
(Marin Sorescu, Matca, Actul I, Tabloul I)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
76

despre lume, reflectate într-un text poetic studiat, aparținând lui Nichita Stănescu.

cultural/ literar;


77
MODELUL NR 20

Capitolul II. Drepturile şi libertăţile fundamentale

ART. 44
Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele* asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii
străini şi apatrizii* pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile
rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care
România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi
prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor
bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a
titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi
imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau
construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în
caz de divergență, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea
bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului. [...]
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în
condiţiile legii.
(Constituția României)
* creanţele = dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva.
* apatrizii = (persoană) care nu are cetățenia niciunui stat.
1. Explică sensul din text al sintagmei în condițiile legii. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
2. Indică unica situație în care nici o persoană nu poate fi expropriată, așa cum reiese din
textul dat. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
78
3. Menționează o excepție a respectării dreptului de proprietate privată, valorificând

informațiile cuprinse în alineatul (2). 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
4. Precizează o interdicție pe care dreptul de proprietate privată o atrage după sine, utilizând
informațiile din următorul alineat:
(4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică
a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură
discriminatorie a titularilor. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, obligațiile care le revin proprietarilor, rezultate din alineatul:
(7): Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi
asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau
obiceiului, revin proprietarului. 4 puncte
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi importanța garantării

dreptului de proprietate privată într-o societate democratică, valorificând informațiile din
fragmentul dat. 20 puncte

12 puncte
79

trăsături ale realismului:
Busuioc avuse dreptate.

N-avea stăpânirea destulă putere spre a-i opri pe oameni pe la casele lor. Serile de iarnă ei își
petrecuseră timpul povestindu-și unii altora cele ce văzură peste vară la câmpie, primăvara îi opreau
mereu pe drumeți în cale, ca să afle de la dânșii cum stau sămănăturile de pe șes, iar acum știau cu
toții că anul a fost mănos și așteptau cu nerăbdare să le vie vestea că spicul a-ngălbenit.
Îndată dar ce le-a venit vestea, ei s-au pornit la vale.
Și adecă de ce să nu pornească?
Pe la dânșii nu era holeră. Porunca stăpânirii? Stăpânirea nu cerea nimic de la dânșii: îi
oprise numai pentru că voia să le facă bine ferindu-i de primejdie, și treaba lor era, dacă voiesc ori
nu să se împărtășească de această binefacere.
Așa-nțelegea toată lumea treaba, și de aceea, când oamenii au început să plece, slujbașii
satului, care erau și ei tot oameni ca lumea, se făceau că nici nu știu, nici n-aud, nici nu văd, iară
după ce drumurile s-au umplut, i s-a trimis stăpânirii răspuns, precum că n-a fost cu putință să-i
oprească pe oameni pe la casele lor.
Drumul de țară de pe valea Crișului Alb, ajungând în apropierea șesului, la Maghierat, se
despică-n două, și-o parte din cete o ia prin Pâncota spre mijlocul șesului, iar alta apucă spre Șiria,
ca să înainteze la Arad și să treacă Murășul în Banat.
Sosind la Șiria, cetele trec de-a curmezișa prin sat și se opresc în bătătura de la marginea
Câmpiei.
Aici e începutul.
Satul se-ntinde la poalele celui din urmă șir de dealuri, din sus de sat locurile sunt sădite cu
vii, și mai sus coastea e acoperită cu târși*, pe culmea plaiului se vede marginea pădurilor, iar într-
un vârf ieșit înspre câmpie, cel mai înalt dintre toate, se ridică zidurile părăsite ale Vilagășului, o
cetate veche, de unde ochiul străbate toată câmpia cât pătrunde zarea de lumină.
Iorgovan plecase de la Curtici înspre amurgul serii și mâna drept spre țuguiul* Vilagășului și
mâna iute, fiindcă-l mâna și pe el ceva înainte.
(Ioan Slavici, Pădureanca)
* târș = tufă.
* țuguiul = vârf de deal sau de munte; creștet, pisc.
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
80

despre lume, reflectate într-un text poetic tradiționalist studiat.

cultural/ literar;


81
II. ALTE PROPUNERI
II. 1. MODELE PENTRU SUBIECTUL AL II-LEA

1.

trăsături specifice romantismului.
Lasă-ţi lumea ta uitată, Îi răspunde codrul verde Înălţimile albastre

Mi te dă cu totul mie, Fermecat şi dureros, Pleacă zarea lor pe dealuri,
De ţi-ai da viaţa toată, Iară sufletu-mi se pierde Arătând privirii noastre
Nime-n lume nu ne ştie. După chipul tău frumos. Stele-n ceruri, stele-n valuri.
Vin' cu mine, rătăceşte Te desfaci c-o dulce silă, E-un miros de tei în crânguri,
Pe cărări cu cotituri, Mai nu vrei şi mai te laşi, Dulce-i umbra de răchiţi
Unde noaptea se trezeşte Ochii tăi sunt plini de milă, Şi suntem atât de singuri
Glasul vechilor păduri. Chip de înger drăgălaş. Şi atât de fericiţi!
Printre crengi scânteie stele, Iată lacul. Luna plină, Numai luna printre ceaţă
Farmec dând cărării strâmte, Poleindu-l, îl străbate; Varsă apelor văpaie,
Şi afară doar de ele El, aprins de-a ei lumină, Şi te află strânsă-n braţe,
Nime-n lume nu ne simte. Simte-a lui singurătate. Dulce dragoste bălaie.
Părul tău ţi se desprinde Tremurând cu unde-n spume,

Şi frumos ţi se mai şede, Între trestie le farmă
Nu zi ba de te-oi cuprinde, Şi visând o-ntreagă lume
Nime-n lume nu ne vede. Tot nu poate să adoarmă.
Tânguiosul bucium sună, De-al tău chip el se pătrunde,

L-ascultăm cu-atâta drag, Ca oglinda îl alege –
Pe când iese dulcea lună Ce priveşti zâmbind în unde?
Dintr-o rarişte de fag. Eşti frumoasă, se-nţelege.
(Mihai Eminescu, Lasă-ți lumea...)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
83
2.

trăsături specifice tradiţionalismului.
Au sunat prelung clopotele minţii,

Doruri vechi porniră cu lumini de ceară.
Dar s-a ridicat Noaptea ca o fiară,
Ăuind pustiu şi-arătându-şi dinții...
Tu de abia sculat, intri iar în groapă...

Vântul duhurilor a încercat să bată…
Nu te mai faci înger, cum râvneai odată
Ajungi iar pământ şi te faci iar apă!
Coborând pe line aripi de suspine,

La un loc cu viermii, lin să nu-i deştepte
Se întoarce-n carne, alte vremi s-aştepte,
Albă îngereţe închegată-n tine!
(Vasile Voiculescu, Înger amânat)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
84
3.

trăsături specifice simbolismului.
Zădarnic flaute cântă

În aste zile păgâne –
La vânt s-au dus aspiraţii,
Nimic nu rămâne...
În vânt şi uitare tot stând,

Cu zile grele, stăpâne –
Oricine, orice au trăit,
Nimic nu rămâne...
(George Bacovia, Gaudeamus)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
85
4.

trăsături specifice modernismului.
Părere asemenea unui

cuvânt scris de-o mână pe apă,
ce – încă-naintea citirii –
în cercul de unde ne scapă
e orice legendă. Dar cine

trăieşte pe vaste aceste
tărâmuri, pe-adâncile, altfel
decât pe un prund de poveste?
Amară e însă amiaza

de astăzi, şi nu se-nfiripă
în larguri nici tâlc, nici visare.
Doar frunzele zboară-n risipă.
În iarnă stă ţara. Vai, unde-i

albastrul ei atribut?
Pădure, restituie-mi zeii,
pe cari ţi i-am dat împrumut.
(Lucian Blaga, 21 Decemvrie)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
86
5.

trăsături specifice modernismului.
Capăt al osiei lumii!

Ceas alb, concis al minunii,
Sună-mi trei
Clare chei
Certe, sub lucid eter
Pentru cercuri de mister!
An al Geei, închisoare,
Ocoleşte roatele interioare:
Roata Venerii
Inimii
Roata capului
Mercur
În topire, în azur,
Roata Soarelui
Marelui.
(Ion Barbu, Ritmuri pentru nunțile necesare)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
87
6.
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, prin evidențierea

a două aspecte care fac posibilă încadrarea acestuia în estetica urâtului.
În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din două hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi șui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold și picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.
(Tudor Arghezi, Cina)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
88
7.

a două aspecte/ trăsături care fac posibilă încadrarea în categoria artelor poetice.
Cincizeci de ani, de când încerci, mereu,

Condeiul, gândurile şi cerneala,
N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu,
Frica de tine şi-ndoiala.
Te temi şi-acum de ce te-ai mai temut,

De pagina curată şi de rândul,
Şi de cuvântul de la început.
Te sperie şi litera şi gândul.
Foile tale scrise, de hârtie,

Se rup şi zboară, ca dintr-o livadă
Frunzele smulse-n vijelie,
Fără ca piersicul să şi le vadă.
La fiece cuvânt, o şovăire

Te face să tresari şi-ai aştepta.
Parcă trăieşti în somn şi-n amintire
Şi nu ştii cine-a scris cu mâna ta.
(Tudor Arghezi, Frunze pierdute)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
89
8.

mijloace/ procedee artistice.
Aurora violetă
Plouă rouă de culori –
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.
Bat la geamul tău încet,

Bat cu-o roză sângeroasă –
Vino, floare somnoroasă,
Cât pe zări e violet.
Plâns de ape se repetă,

Încă totu-i adormit –
Ca în vise s-a pornit
Roata morii – violetă.
Gol e-al sânului buchet,

Floare goală, somnoroasă...
Trist... cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.
Aurora violetă
Se pătează de culori –
Venus, pală de fiori,
Pare-o stinsă violetă...
(George Bacovia, Matinală)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
90
9.
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificația imaginilor artistice/ figurilor poetice

specifice liricii blagiene (metafore revelatorii).
Eram așa de obosit

și sufeream.
Eu cred că sufeream de prea mult suflet.
Pe dealuri zorile își deschideau pleoapele

și ochii înroșiți de neodihnă.
Pierdut – m-am întrebat:

Soare,
cum mai simți nebuna bucurie
de-a răsări?
Și-n dimineața-aceea fără somn

cum colindam cu pași de plumb
într-un ungher ascuns am dat de-un leagăn.
Păianjenii-și țeseau în el măruntele lor lumi,
iar carii-i măcinau tăcerea.
L-am privit cu gândul larg deschis.

Era leagănul,
în care-o mână-mbătrânită azi de soarta mea
mi-a legănat
întâiul somn și poate-ntâiul vis.
Cu degetele amintirii
mi-am pipăit
încet,
încet,
trecutul ca un orb
și fără să-nțeleg de ce
m-am prăbușit
și-n hohote
am început să plâng deasupra leagănului meu.
Eram așa de obosit

de primăveri,
de trandafiri,
de tinerețe
și de râs.
Aiurind mă căutam în leagănul bătrân
cu mânile pe mine însumi
– ca prunc.
(Lucian Blaga, Leagănul)
91
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
92
10.
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificația textului următor, evidențiind

caracteristici ale portretului liric.
Acum pictez un tablou mare –

vreau să-mi fac un autoportret.
Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit,
aici, creierul – un aparat sacru și concret.
Undeva vor fi neapărat nasul, gura,

n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare,
aici în colț o să-mi pictez gândurile –
o claie informă de rufe murdare.
Pieptul – o oglindă cu poleiul zgâriat –

va lăsa să se vadă interiorul
(cu totul neinteresant, indefinitiv),
sus, sprâncenele își vor schița zborul.
Două aripi vor fi probabil și urechile,

fruntea cutată – o scară către infinit,
buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate
obsesia roșie a sărutului-mit.
Un ochi atent va mai putea zări, în fine,

cicatricea unei găuri în frunte,
sau în maldărul recuzitelor inutile,
ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte ...
(Geo Dumitrescu, Portret)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
93
11.

trăsături specifice realismului:
Nu știu dacă cineva a cercat pân-acum a descrie figura asta curioasă, originală și crohmolită
a boierului ținutaș. Voi întreprinde eu a face acest tablou, pentru că ar fi păcat a rămânea nezugrăvit
un portret atât de caracteristic, cerându-ți însă iertare dacă nu voi putea a ți-l arăta chiar întocmai
cum îl vedem când ni-l aduce poșta sau harabagiul judan de-l trântește liop! pe paveaua Iașilor; și
mai vârtos că el are deosebit tip după ținutul din care vine, după târgul din care iasă, după vrâsta lui
și trebuința ce are în capitalie, și e o lighioaie atât de variată, încât ar fi o nespusă greutate a închide
într-un singur cadru toate fețele și coloarele lui.
Provințialul îmblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii
înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată cu argint; șuba de urs, arnăutul și ciubucul sunt cele
trei neapărate elemente a boierului ținutaș; fără ele nu se vede nicăiuri. Figura lui e lesne de
cunoscut; cele mai adese este gros și gras, are față înflorită, favoriți stufoși și musteți răsucite, dar
pre lângă aceste firești podoabe natura, ca o miloasă mumă, a răspândit asupră-i și un nu știu ce care
vorbește mai tare ochilor ispitiți decât orice altă; un nu știu ce care face a fi destul să-l vezi ca să-l
cunoști, și să gâcești din ce ținut sosește, sau din ce bortă iese; un nu știu ce, în sfârșit, care te face să
râzi cum îl zărești.
Cum a sosit în capitalie, întâia lui treabă este să se ducă la Miculi, ca să-și cumpere ochilari
sau lornetă cu care se uită seara obrăznicește prin toate lojele teatrului. De-l vei întreba a doua zi ce
s-a reprezentat, a să-ți spuie că s-a jucat comedia lui Vodevil care e foarte ghizdavă și nostimă, pre
care îndată începe a o și critica. Ca să scapi de ideile lui literare, intră puțin în magazia asta din
unghiul uliții, unde domnește M. Ortgies,vestit prin fasonul jiletcilor și nasul său. Vezi pe acest flăcău
tomnatic îmbrăcat cu un frac fără mânice, abia înseilat, pre care îl scrie calfa pe la toate încheiturile
cu credă? A venit la Iași ca să se-nsoare, sau să intre în slujbă. Fracul îl strânge de-i plesnesc ochii,
dar croitorul îl încredințează că parcă e leit pe trupul său, ba încă ceva mai larg decât dupre jurnalul
de pre urmă, căci în capitalie e de bon ton să fie toate cele strimtorite.
Cine e acesta ce a să deie piste noi cu droșca? Să ne ferim de întâlnirea lui, dacă nu vrem să
ne asurzească. [...]; pentru că am uitat să-ți spun că provințialul e fudul din născare și evghenis din
cap pân-în călcâie. El e nepot tuturor boierilor mari și văr cu toată lumea. Însă deși ne spune că se
sfădesc de la dânsul care să-l aibă și să-l primească, bunul om mucezește în hanul lui Coroi sau a lui
Petre Bacalul! — O, lume!
(Costache Negruzzi, Scrisoarea IX – Fiziologia provinţialului)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
94
12.

trăsături specifice realismului:
În hârtii de vânzare și de cumpărare de moșii din vremea principelui Constantin Brâncoveanu

se ivește întâia oară neamul unor Cozieni, numiți așa nu după Cozia de sub munte, unde e mănăstirea
de pe malul Oltului, ci după o Cozie din ținutul dealurilor dintre București și Târgoviște. Cozia era
moșia lor atunci; în hrisoave e vorba de o jupâniță Davida, de un Mihail, de un Grecea Cozianul și
apoi de alții, urmași ai lor, care au stăpânit Cozia, adăugându-i moșia Gârla, moșia Slobozia Veche,
moșia Dârdori și altele; nepoții și strănepoții acestora au cumpărat pământuri în câmpie, la Tătaru și
alte sate pe care le-au umplut cu țărani bulgari. Asta s-a petrecut mai târziu, când pe poruncile
domnilor Mavrocordați și Calimahi, [...], se lipea pecetia Gospod, cu corbul heraldic, și dedesubt
iscăleau înșirați toți marii dregători*. Printre numele lor zgâriate cu litere colțuroase, se scriu în
multe documente Șerban Cozianu serdar*, Alexandru Cozianu logofăt*, Lascarache Cozianul iarăși
logofăt.
(Petru Dumitriu, Cronică de familie)
* dregător = demnitar la Curtea domnească cu atribuții în Sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată.
* serdar = comandant de oaste, mai ales de călărime.
* logofăt = titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al Sfatului domnesc.
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
95
13.

trăsături specifice prozei psihologice:
Erau întotdeauna aceleași locuri în stradă, în casă sau în grădină care îmi provocau
„crizele”. Ori de câte ori intram în spațiul lor, același leșin și aceeași amețeală mă cuprindeau.
Adevărate capcane invizibile, plasate ici-colo în oraș, întru nimic deosebite de aerul ce le înconjura, –
ele mă așteptau cu ferocitate să cad pradă atmosferei speciale ce conțineau. [...]
Cuvintele obișnuite nu sunt valabile la anumite adâncimi sufletești. Încerc să definesc exact
crizele mele și nu găsesc decât imagini. Cuvântul magic care ar putea să le exprime ar trebui să
împrumute ceva din esențele altor sensibilități din viață, distilându-se din ele ca un miros nou dintr-o
savantă compoziție de parfumuri. [...]
Invidiam oamenii din jurul meu, închiși hermetic în tainele lor și izolați de tirania obiectelor.
Ei trăiau prizonieri sub pardesiuri și paltoane, dar nimic din afară nu-i putea teroriza și învinge,
nimic nu pătrundea în minunatele lor închisori. Între mine și lume nu exista nici o despărțire. Tot ce
mă înconjura mă invada din cap până în picioare, ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită. Atenția,
foarte distrată de altfel, cu care priveam în jurul meu nu era un simplu act de voință. Lumea își
prelungea în mine în mod natural toate tentaculele; eram străbătut de miile de brațe ale hidrei.
Trebuia să constat până la exasperare că trăiam în lumea pe care o vedeam. Nu era nimic de făcut
împotriva acestui lucru.
„Crizele” aparțineau în aceeași măsură și mie și locurilor unde se petreceau. E drept că
unele din aceste locuri conțineau o răutate a lor „personală”, dar toate celelalte se aflau ele înșile în
transă cu mult înainte de venirea mea. Așa erau de pildă unele odăi, unde simțeam că crizele mele se
cristalizează din melancolia imobilității și a nemărginitei lor singurătăți.
Ca un fel de echitate însă între mine și lume (o echitate care mă cufunda încă mai iremediabil
în uniformitatea materiei brute) convingerea că obiectele puteau fi inofensive, deveni egală cu
teroarea ce câteodată mi-o impuneau. Inofensivitatea lor venea dintr-o lipsă universală de forțe. [...]
Într-un dialog interior ce, cred, nu se sfârșea niciodată, sfidam câteodată puterile malefice din
jurul meu, după cum, altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost.
Dacă, plecând de-acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei,
asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un cerc în care să rămâie închise case, și copaci.
În această privință umbletul meu semăna cu un fir de ață și dacă, o dată desfășurat, nu l-aș fi strâns la
loc, pe același drum, obiectele strânse în nodul umbletului ar fi rămas pe veci iremediabil și adânc
legate de mine. [...]
Focul purifica totul. Aveam întotdeauna în buzunar o cutie de chibrituri. Când eram foarte
trist aprindeam un chibrit și îmi treceam mâinile prin para focului, mai întâi una, apoi cealaltă.
Era în toate astea un fel de melancolie de a exista și un fel de chin organizat normal în
limitele vieții mele de copil.
Cu timpul crizele dispărură de la sine însă nu fără a lăsa în mine pentru totdeauna amintirea
lor puternică.
Când intrai în adolescență nu mai avui crize, dar starea aceea crepusculară care le preceda și
sentimentul profundei inutilități a lumii, care le urma, deveniră oarecum starea mea naturală.
Inutilitatea umplu scobiturile lumii ca un lichid ce s-ar fi răspândit în toate direcțiile, iar cerul
deasupra mea, cerul veșnic corect, absurd și nedefinit, capătă culoarea proprie a disperării.
În inutilitatea aceasta care mă înconjoară și sub cerul acesta pe veci blestemat umblu încă și
azi.
(Max Blecher, Întâmplări din irealitatea imediată)
96
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
97
14.

modalităţi de caracterizare, utilizate în construcţia personajului:
Război! Cuvântul căpăta un înţeles. Spaima lui era un fel de bucurie pentru ea. În ajun Laura
avea cu viaţa conflicte în care fusese învinsă, abdicase, dar care nu se rezolvaseră în sufletul ei
revoltat, nici în existenţa ei răzvrătită. Acestor conflicte războiul le aducea o soluţie. Una uriaşă,
proporţionată cu revoltele ei. Părea că zbuciumul ei, care căuta şi nu găsea rezolvare, iscase pentru
durerea şi nevoia ei, anume, vijelia colosală, în a cărei putere aveau să se dizolve orice alte puteri.
Laura credea, în adevăr, că pentru ea venise războiul în ceasul şi timpul când aştepta ceva
care să legiuiască ceea ce nu era bine legiuit. Venise acum o forţă a lucrurilor ce o dezlega din
nedumerire şi o lega, laolaltă cu toţi, de destine necunoscute. Credinţa această poate că nu era atât de
absurdă. [...]
Sufletul ei, în ajun dezamăgit, dezorientat, se agăţa de problema aprigă ce se oferea omenirii.
Existenţa ei îşi încorda puterile pentru ca să înfrunte, să lupte, să treacă prin uragan. Războiul era o
mare în clocot azvârlită între două limanuri: acel de care se despărţea şi altul necunoscut.
(Hortensia Papadat-Bengescu, Balaurul)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
98
15.

mijloace de caracterizare utilizate în construcția personajului masculin:
Metafizicul nostru se apropie să se uite şi razele pătrunseră prin uşă şi-i loviră faţa. Nu era un
cap urât acela a lui Dionis. Faţa era de acea dulceaţă vânătă albă ca şi marmura în umbră, cam trasă
fără a fi uscată, şi ochii tăiaţi în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are
catifeaua neagră. Ei înotau în orbitele lor – un zâmbet fin şi cu toate astea atât de inocent trecu peste
faţa lui la spectacolul ce-l privea. […]
Melancolia în vârsta lui este semnul caracteristic al orfanilor; el era orfan, o existenţă – cum
sunt multe la noi – fără de speranţă şi, afară de aceea, determinat prin naştere la nepozitivism. În
introducerea acestor şiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau în genere – şi c-un
asemenea cap omul nu ajunge departe – şi mai cu seamă cel sărac – şi Dionis era un băiet sărac. Prin
natura sa predispusă, el devenea şi mai sărac. Era tânăr – poate nici optsprezece ani – cu atât mai
rău... ce viaţă-l aşteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur... şi această libertate
de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa
sufletească atât de visătoare. Lucruri mistice, subtilităţi metafizice îi atrăgeau cugetarea ca un magnet
– e minune oare că pentru el visul era o viaţă şi viaţa un vis? Era minune că devenea superstiţios?
Adesea îşi închipuise el însuşi cât de trişti, cât de lungi, cât de monotoni vor trece anii vieţii lui – o
frunză pe apă. Lipsit de iubire – căci n-avea pe nimeni în lume, iubitor de singurătate, în neputinţă
sufletească de a-şi crea o soartă mai fericită, el ştia că în „această ordine a realităţii”, cum o numea
el, nu-l va întâlni nici un zâmbet şi nici o lacrimă – neiubit şi neurât de cineva, se va stinge asemenea
unei scântei după care nu-ntreabă nimenea – nimenea-n lume. Casa lui de pustnic, un colţ întunecos şi
painjinit din arhiva unei cancelarii, şi atmosfera leneşă şi flegmatecă a cafenelei – asta era toată viaţa
lui. Cine-ntreabă dacă şi el are inimă, dacă şi lui i-ar plăcea să îmble frumos îmbrăcat, cum sunt
întrebaţi atâţia copii – dacă şi el ar dori – să iubească? Să iubească – ideea aceasta îi strângea
adesea inima. Cum ar fi ştiut el să iubească! Cum ar fi purtat pe mâni, cum s-ar fi închinat unei copile
care i-ar fi dat lui inima ei! Adesea și-o închipuia pe acea umbră argintie cu fața albă și păr de aur –
căci toate idealele sunt blonde – și parcă simțea mânuțele-i calde și înguste în mânile lui, și parcă-i
topea ochii sărutându-i, și parcă i se topea sufletul, ființa, viața, privind-o… vecinic privind-o.
(Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
99
16.

a două trăsături specifice descrierii literare.
La căderea nopții, barca noastră plutea departe, pe Filipoiu, pe care-l părăsi îndată, pentru a
intra pe un „braț” mic, foarte îngust. Codin cunoștea bălțile, cum își cunoștea buzunarele. Alunecam
pe sub sălcii stufoase, care ne ascundeau cerul înstelat, singura călăuză în aceste meleaguri. Totuși,
Codin vâslea fără șovăire. Uneori, apele fiind mici, barca atingea fundul. Atunci înaintam agățându-
ne de ramurile sălciilor, sau împingând cu lopețile în maluri și, când nici asta nu mai folosea la nimic,
Codin se cobora în apă până la genunchi și trăgea barca.
— Ei drăcie, apele sunt mai mici decât credeam!... Dar nu trebuie să ne supărăm pentru atâta lucru.
Dacă cerul rămâne senin, va ieși în curând luna plină... Atunci va fi mai plăcut și mai ușor de
înaintat.
Curând sălciile se răriră, cerul se arătă în toată frumusețea sa nocturnă și întinderi de
pământ, mari și întunecate, se deschiseră în fața noastră. Ne găseam într-un adevărat labirint de
canaluri naturale, mirosind a nămol și a pește. Trebuii să mă cobor și eu, pentru a ușura barca: și, în
timp ce Codin trăgea de lanț, eu mă desfătam alergând desculț pe huma moale ca un covor, alături de
Tigruș, pe care-l țineam de curea.
După numeroase cotituri, dădurăm, în sfârșit, de un lac mare și adânc, în care eram fericiți să
putem pluti în voie. În tăcerea ușoară a pașnicei nopți de iulie, gustam, pentru întâia oară, plăcerea
rară de a mă simți pierdut în imensitatea bălților, de a nu auzi alt zgomot decât plescăitul lopeților,
salturile peștilor la suprafață și țipătul bufniței în întunecimea nopții.
Discul aprins al lunii pline se găsea deasupra orizontului, când Codin, încărcat cu uneltele de
vânătoare, iar eu ținând câinele, părăsirăm barca pentru a merge pe uscat, către cuibul gâștelor și al
rațelor sălbatice.
În fața noastră, mare cât pământul, se deschidea nesfârșita întindere a stufărișului, legănată
de adierea ușoară și caldă a unui vânt de vară…
(Panait Istrati, Codin)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
100
17.
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile discuției dintre personajele din

fragmentul următor, evidențiind două roluri ale dialogului.
Ursu își regăsise stăpânirea. După o pauză îi zise liniștit:

– Totuşi asta încă nu ne spune de ce tocmai pe soţia dumitale ai ucis-o?
– Curios eşti, doctore! se enervă deodată Puiu. Am ucis-o pe ea, fiindcă ea s-a nimerit să fie atunci
acolo! Nu pricepi? Dacă-mi ieşea în cale jupâneasa, aş fi omorât pe jupâneasă, ori dacă erai chiar
dumneata în fața mea, străin cum eşti, fii sigur că pe d-ta te sugrumam!
Foarte agitat, făcu un gest cu mâinile, încleştându-şi degetele convulsiv. Doctorul urmări
gestul şi întrebă brusc, aspru:
– Aşa ai sugrumat-o şi pe ea?
– Probabil – răspunse Puiu repede; apoi, ca şi când s-ar fi încurcat, continuă mai domol: Exact însă
nu-mi aduc aminte... Știi, în momentele acelea singur instinctul e conştient şi activ, restul se supune
orbeşte!
După o mică tăcere, cu alt glas, aproape stins, zise:
– De altminteri toată înfăţişarea mea, când eram furios, avea ceva din cruzimea bestială a
primitivului. Cineva mi-a spus odată, nu ştiu cine, dar vorbele mi le amintesc perfect, mi-a spus,
evident, glumind, că la mânie semăn ca două picături de apa cu omul din caverne!
– Nda – murmură doctorul pierdut, cu gândurile aiurea.
– Din toate astea trebuie să reţii, doctore – reluă Puiu apoi cu un nou avânt – că motivul crimei e o
dispoziţie criminală foarte puternică, înţelegi? Eu, când m-au adus aci, în primele momente de
tulburare, nu-mi dădeam seama cum am putut săvârşi o crimă atât de odioasă. Ei bine, azi, după trei
săptămâni de meditaţii necontenite, sunt lămurit. Adevărul adevărat e că sunt nebun! M-am constatat
eu însumi, doctore! Nu o clipă de nebunie, cum credea sau voia să facă să se creadă bietul tata, ci o
nebunie definitivă şi iremediabilă! Din nenorocire, asta e realitatea, doctore!
Avu un râs scurt, nervos, sec, care răsună în odaie ca o scuturare de cioburi sparte. Doctorul
Ursu se cutremură, parcă l-ar fi atins o undă neașteptată de frig.
(Liviu Rebreanu, Ciuleandra)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
101
18.
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului dat, evidențiind rolul

verbelor la modul conjunctiv.
Din când în când, numai foarte arareori, scotea Miron fluierașul său; îl scotea însă
totdeauna când Marta îl ruga; ba era chiar destul ca ea să privească la șerpar, pentru ca Miron să
puie mâna pe pept, gata de a-i face pe plac.
Acesta e un lucru știut de toți, ba chiar un lucru care de sine se înțelegea. Cine nu ar fi dorit
să asculte cântecele lui Miron și care fată nu ar fi dorit să-i fie în apropiere și să-i auză graiul
limpede? Marta însă era fiica Mihului Saftei și era un lucru firesc ca, atunci când ea îl roagă, să nu
zică ba, mai ales știind să-l roage, atât de frumos, cum avea obiceiul. Fetele dar, când voiau să
asculte, rugau pe Marta; Marta însă mai totdeauna le răspundea că Miron nu voiește, fiindcă nu e
tocmai în voia lui cea bună. Numai din când în când, foarte arareori, Marta ruga pe Miron să cânte.
(Ioan Slavici, Gura satului)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
102
19.

modalități de caracterizare utilizate în construcția personajului titular.
Mitică... și mai cum?

– E destul atâta: Mitică – de vreme ce și dumneata îl cunoști tot așa de bine ca și mine. Firește că
trebuie să-l cunoaștem: îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar,
pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni.
Mitică este bucureșteanul par excellence. Și fiindcă Bucureștii sunt un mic Paris, și Mitică,
se-nțelege, este un mic parizian.
El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un
băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui
original și inventiv.
Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieții găsește un cuvânt de spirit la moment, și
pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat și plăcut în societate.
Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac
deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască. Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi
epatează cu verva lui scânteietoare. El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca: „Cea mai
frumoasă fată din lume nu poate da decât ce are!” sau: „Viața este un vis, moartea o deșteptare!”
ori: „Ei! madam Popescu, nu există roză fără spini!” Închipuiți-vă ce efect fac toate astea asupra
spiritului doamnei Popescu!
Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, și deși și-n genul acesta Mitică
este destul de tare, e încă și mai tare în genul ușor, picant și ironic. „În genul acesta, cel puțin, pot
pentru ca să zic că nu am rival!” zice Mitică – și cu drept cuvânt.
(I. L. Caragiale, Mitică)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
103
20.

modalități de caracterizare, utilizate în construcția personajului Cellino.
PIETRO (s-a așezat la masa cea mare de lucru)

NICOLA (care ieșise și el, revine și anunță): A venit acel cavaler. (Pietro îi face semn cu mâna că
poate să intre)
CELLINO (intră înzorzonat, cu maniere de cavaler de curte. Face un salut grațios și sigur pe el): Am
plăcerea să vă salut, Signor Proveditore.
PIETRO: Nu mă interesează plăcerea dumitale. Cine ești dumneata?...
CELLINO: Excelență, m-ați chemat...
PIETRO (nervos, iritat, bate cu pumnul în masă): Cine ești dumneata?...
CELLINO (intimidat, și-a pierdut alura de grație): Sunt Cavalerul Marcello Mariani din familia
Mariani înscrisă în Cartea de aur de la 1214, iar de la 1534, baroni ai Sfântului Imperiu...
PIETRO: Nu mă interesează familia dumitale. Mă interesează să-mi spui cine ești dumneata...
CELLINO (scuzându-se): Am crezut că de vreme ce m-ați chemat, știți cine sunt...
PIETRO: Dacă nu mi-ai părea prost ca un păun, aș putea lua asta drept o obrăznicie... Dar s-ar putea
să fie amândouă...
CELLINO (consternat): Signor...
PIETRO: Din nefericire ești și comandantul fregatei „Vellocitta”...
CELLINO: Da. Signor...
PIETRO: Asta e mai mult decât să fii rămășița unui neam ilustru... În orice caz, ar fi trebuit să știi că
acesta-i titlul pe care trebuie să ți-l dai când ești chemat în interes de serviciu... Te rog deci să-mi spui
cine ești?...
CELLINO (nesigur pe el): Sunt căpitanul Marcello Mariani, comandantul fregatei „Vellocitta”...
PIETRO: Bună ziua, te rog stai jos...
CELLINO (are un aer cu totul buimac. Se vede că nu e obișnuit să fie tratat astfel, se așază): Dar,
excelență...
PIETRO (sever): Câte vele, câte tunuri și ce echipaj are „Vellocitta”?...
CELLINO (interzis, nu știe ce să spună): Nu m-am interesat încă... (șovăie) N-am văzut-o încă...
PIETRO: De când ești comandantul ei?...
CELLINO: De șase ani...
PIETRO: De șase ani, și n-ai văzut-o niciodată?...
CELLINO: Trei ani am fost pe lângă ambasada noastră din Franța. De doi ani sunt atașat pe lângă
persoana Dogelui.
PIETRO: Și în acești doi ani n-ai găsit niciodată timpul și n-ai avut curiozitatea să vezi această
corabie și să cunoști oamenii pe care îi comanzi?...
CELLINO: Așa cum e obiceiul, echipajul mi-a făcut vizite de Anul Nou, în fiecare an. Atunci am
împărțit bani trupei și daruri ofițerilor...
PIETRO: Și acum cine se ocupă de vas?
CELLINO: Secundul ei... Locotenentul... (caută și nu găsește) Știu că toată flota este însă în revizuire
și reparație fiindcă este în mare parte avariată...
PIETRO: Da, flota este în reparație... Dar aceasta nu ne-a împiedicat să constituim ordinea de bătaie
și să lucrăm, în așteptarea vaselor... Toți ofițerii își instruiesc echipajele... Se lucrează la
aprovizionarea cu muniții, se fac situații de efective... Ieri, s-au făcut exerciții de tragere... Dumneata
n-ai fost niciodată prezent în decursul acestor trei luni, deși la început ai fost anunțat ca toți ceilalți și
apoi poftit de către camarazi să vii...
CELLINO: Ocupațiile mele pe lângă Doge m-au împiedicat să vin...
PIETRO: Ocupațiile dumitale sunt foarte nelămurite pe acolo, în timp ce pe vas se va simți lipsa
comandantului, și chiar dacă vei veni, mă întreb câtă pricepere are acest comandant... Câte călătorii
de cursă lungă ai făcut până acum...?
CELLINO: N-am avut prilejul unor asemenea călătorii...
104
PIETRO: E un prilej pe care un marinar îl caută anume... În câți timpi se strânge vela superioară?...
CELLINO: Nu mi se pare necesar ca un comandant să știe un lucru pe care îl pot executa subalternii
lui...
PIETRO: Este din ce în ce mai lămurit pentru mine că dumneata nu ai călătorit pe mare decât ca
pasager și totuși ești comandantul unui vas de război...
CELLINO: Acesta-i cazul tuturor tinerilor înscriși în Cartea de aur din Veneția... Vorbesc de cei care
sunt comandanți de vase...
(Camil Petrescu, Act venețian, Actul I, Scena II)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
105
21.

modalităţi de realizare a umorului:
SCENA IV
Cei dinainte, ION (venind pe poartă)
ION: Cocoană, cocoană... Iaca un răvaș de la Ieși.

CHIRIȚA (tresărind): De la Ieși? A fi de la d-lui... Cine l-o adus?
ION: Un jăndar de la isprăvnicie... Cică-i grabnic.
CHIRIȚA: Grabnic?... adă... (Vrea să ieie răvașul și se oprește.) Da așa s-aduce răvașul, măi
oblojitule?
ION: Apoi cum?
CHIRIȚA: Cum?... Nu ți-am spus c-acum îi moda s-aducă răvașele pe talgere?... Ha?
ION: Iaca... parcă răvașele-s alivenci.
CHIRIȚA: Ce-ai zis?... lipsești de-aici... și doar nu mi le-i aduce acu îndată după modă... c-atâta-ți
trebuie.
ION: Da unde să găsesc eu talgere, cucoană?... că nu-s sofragiu.
CHIRIȚA: Du-te sus la jupâneasa de cere un talger ș-un șervet.
ION: Și șervet?
CHIRIȚA: Și după ce-i pune șervetu pe talger și răvașu pe șervet... să mi-l prezentezi frumos... ai
auzit?
ION: Am auzit. (Se duce în casă zicând:) Să pun talgeru pe șervet și răvașu pe șervet... ba șervetu pe
răvaș... ba...
SAFTA: Bine, soro, cum ai răbdare s-aștepți, când îi răvaș grabnic de la frate-meu poate?
CHIRIȚA: Fie măcar de la Pori-împărat... am hotărât să introduc în provinție obiceiurile din Ieși,
doar ne-om mai roade puțintel și noi...N-am dreptate, monsiu Șarlă?
ȘARL: Mult dreptat, mult... în care pricin?
CHIRIȚA: În predmetul civilizației.
ȘARL: Civilization... cu serviette?
CHIRIȚA: Pe assiette.
ȘARL: C’est l’ étiquette?
CHIRIȚA: Cu serviette.
GUGULIȚĂ: Pe assiette.
ȘARL: Au fait... (În parte.) Je n’y suis pas du tout.
(Vasile Alecsandri, Chirița în provinție)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
106
22.

a două elemente de structură specifice textului dramatic (didascalii, limbaj, modalități de
caracterizare etc.).
Actul III, Scena III

CORINA, BOGOIU
BOGOIU (rămâne încurcat. Așteaptă explicații. Dar Corina tace, iar el, prea timid ca să întrebe,
încearcă să schimbe vorba): E cam rece azi. Toamnă timpurie. Ce i-o fi venit și maiorului să plece
tocmai azi pe munte?… Auzi dumneatale, în excursie, și madame Vintilă după el. Te pomenești că-i
apucă și ploaia... Eu le-am tot spus: stați, mă oameni buni, că om merge altă dată… că…
CORINA (fără bruschețe, continuând parcă un gând): Domnule Bogoiu, s-a întâmplat pe vaporul
dumitale un lucru…
BOGOIU: Trist?
CORINA: Nu! Trist nu. Dar serios. Mai serios decât credeam la început.[…]
BOGOIU: Știu.
CORINA (ridică surprinsă capul, întrebând din ochi).
BOGOIU: Da, știu. Eu știu tot ce se petrece pe vaporul meu. Iartă-mă. Nu sunt indiscret, dar e
datoria mea. Am știut din prima zi. Cred că am știut înaintea dumitale și înaintea lui.
CORINA: Vezi, la început încă nu era prea grav. O întâmplare de vacanță. O mică întâmplare de
vacanță. Dar pe urmă… Nu întreba cum… n-aș ști să-ți răspund. Așa cum se face toamna. Așa cum
descrește ziua. Fără să prinzi de veste, fără să știi când. L-am iubit. Credeam că e un joc ușor de
vară. Bag de seamă că e mai mult, că amenință să fie mai mult decât un joc.
(Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța)
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
107
23.

elemente de structură specifice genului dramatic (notațiile autorului, limbaj, modalități de
caracterizare a personajelor).
La Danton. Apartamentul din Curtea Comerțului. Interior de burghez cu stare. Un hol-salon cu

două uși în fund, iar între ele o bibliotecă. Ușa din stânga e mascată (căci duce la scara de serviciu). În
peretele din stânga, un cămin cu oglindă în ramă aurită deasupra și o altă ușă care duce în sufragerie.
Peretele din dreapta are două ferestre. Între ele o vitrină cu cești de porțelan pictat și alte obiecte.
Pereții tapetați. Șase fotolii mici cu atlas verde. Se aud zgomote de tacâmuri și voci vesele din
sufragerie. Policandrul* e aprins, căci e seară. Un servitor a trecut de-a curmezișul scenei și se întoarce
introducând o femeie îmbrăcată cu intenția să nu fie recunoscută. Ea așteaptă un moment singură în
picioare. Apare Danton, oarecum neliniștit, curios și masiv, cu șervetul de masă la gât.
DANTON (nedumerit, dar în clipa când privește mai bine, o recunoaște): Dumneata?
DOAMNA ROLAND (liniștit semeață): Da.
DANTON (caută puțin, pe gânduri, pe urmă cu o politețe aferată): Atunci, poftim la masă... Abia am
luat supa... Sunt aci: Lucile și Camille Desmoulins, Robespierre... Are să le facă plăcere.
DOAMNA ROLAND (autoritară și nervoasă, îl măsoară o clipă): Da, e Camille Desmoulins, e
Robespierre, dar mai e și Westermann... Santerre...
DANTON (simte unde țintește ea, stăpânit și simplu): Da, sunt și ei...
DOAMNA ROLAND (caută în jur să vadă dacă se poate vorbi): Danton, ce intenții ai? (îl privește ca
o stăpână în ochi)
DANTON (brusc, nervos): Intențiile mele le cunoaște toată lumea. (dur și cinic) N-am ascuns
niciodată nimic.
DOAMNA ROLAND: A! Atunci, putem sta de vorbă. Recunoști deci... E aici o conspirație...
DANTON (precis): Doamnă, am făcut eu vreodată un secret din faptul că vreau să detronez pe
Ludovic Capet? Doamnă, vă înșelați. Nu e conspirație. Danton nu conspiră...
DOAMNA ROLAND (îmblânzindu-se, ironic): Să vorbim serios. Dar comitetele secrete de la
Charenton?
DANTON (cu ochi mari, batjocoritor): A, nu... aceea era conspirația dumneavoastră, a Girondinilor,
a Brissotinilor... Nu, doamnă Roland, Danton nu se întâlnește noaptea, afară din oraș, în case
părăsite... Eu am declarat război celor ce ne vând. Asta e. Nu sunt decât 20 de zile de când bravii mei
cordelieri – nu în ascuns, în sala de întruniri din curtea mănăstirii – au votat o moțiune prin care se
cerea detronarea regelui (apasă) trădător... și eu însumi am prezentat petiția la Primărie și la bara
Parlamentului... Asta-i conspirație?
DOAMNA ROLAND (îl privește lung, surâzătoare): Nu de asta este vorba. Sentimentele dumitale
pentru rege le cunoaște toată lumea. Nu vrei să mă înțelegi. Nu ești dumneata singur care a cerut
detronarea la Comună și, dacă vrei, și la Adunare. Din partea noastră, Verniaud a cerut-o încă de
acum un an, după încercarea de fugă a lui Ludovic. Adu-ți aminte... Adu-ți aminte că bărbatul meu a
fost gonit din Minister chiar din cauza scrisorii lui curajoase.
DANTON: Adică (cu glumă șireată, brutală), scrisoarea dumitale – că de dumneata era scrisă
(surâzând) – el numai a prezentat-o.
DOAMNA ROLAND (își privește mâinile, stânjenită, nervoasă)
DANTON: Ei bine, atunci suntem perfect de acord. (candid și uriaș) Îmi dați voie deci să vă invit din
nou la masă... Gabrielle a făcut o supă de pasăre delicioasă... Avem niște fripturi să te lingi pe
degete... Vin la pivniță de șapte neamuri... Așa cum se cuvine unui proprietar din Champagne...
DOAMNA ROLAND (îl privește enervată, studiindu-l ca pe un jucător șiret, pe urmă ochii mari îi
înfloresc într-un surâs ironic, fără să spună o vorbă)
DANTON (simte vag ironia): Gabrielle, de altfel, are să fie foarte mulțumită. De atâtea ori eu am luat
masa la dumneavoastră și ea nici nu vă cunoaște încă... (îi sclipesc ochii, așteaptă)
108
DOAMNA ROLAND (enervată, cu hotărâre bruscă): Danton, vreau să vorbim serios.

DANTON (cu o violență răsucită în el, crescut, dar aparent calm): Da. (așteaptă împietrit)
(Camil Petrescu, Danton, Actul I, Tabloul I, Scena I )
* policandrul = suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se
atârnă de tavan; lustră; candelabru.
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
109
24.

roluri ale indicațiilor scenice.
LEONIDA: Unde mi-este gazeta? (nervos) că dacă o fi să fie revuluție, trebuie să spuie la „Ultimele
știri”. Unde mi-e gazeta? (Merge la masă, ia gazeta, își aruncă ochii pe pagina a treia și dă un țipăt.)
A!
EFIMIȚA: Ei!
LEONIDA (pierdut): Nu e revuluție, domnule, e reacțiune; ascultă! (Citește tremurând): „Reacțiunea
a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și așteptând
momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă!” (Cu dezolare): Și noi
dormim, domnule!
EFIMIȚA (asemenea): Cine strică, soro, dacă nu mi-ai citit gazeta de cu seara!
(Zgomot tare.)
LEONIDA (prăpădit): Și pe mine mă știu toți reacționarii că sunt republican, că sunt pentru națiune.
EFIMIȚA (tremurând și începând să plângă): Ce-i de făcut, soro?
LEONIDA (stăpânindu-se, ca să-i facă curaj): Nu te speria, Mițule, nu te speria...
(Salve și chiote foarte apropiate.)
EFIMIȚA: Iute, soro pune mâna.
(Amândoi trag cearșafurile din paturi în mijlocul casii, golesc dulapul, scrinul, și fac două legături
mari; apoi baricadează ușa cu paturile și cu mobilele.)
LEONIDA (lucrând): Mergem la gară pân dosul Cișmegiului și plecăm până-n ziuă cu trenul la
Ploiești... Acolo nu mai mi-e frică: sunt între ai mei! republicani toți, săracii!
(Zgomot și mai aproape.)
EFIMIȚA (îngrozită, oprindu-se din lucru și ascultând): Soro! soro! auzi dumneata? Zavragiii* vin
încoace!
LEONIDA (asemenea): Auz... (Tremură.) Și cum sunt eu deocheat, drept aicea vin, să ne dărâme
casa.
EFIMIȚA (îndoindu-se de genunchi și înecându-se): Nu-mi spune, soro. Că mor!
LEONIDA: Fă iute, iute!
(Zgomotul și mai aproape; Leonida cade-n genunchi.)
EFIMIȚA: Soro, mor! a intrat în ulița noastră...!
LEONIDA: Stinge lampa!
(Cocoana suflă iute-n lampă; zgomotul este sub ferestre. Amândoi sunt trăsniți. O pauză, zgomot și
apoi câteva bătăi în ușa d-afară.)
EFIMIȚA (șoptind): Sunt la ușă...
(I. L. Caragiale, Conul Leonida față cu reacțiunea, Scena IV)
* zavragiii = revoluționari de la zaveră, mișcarea eteristă pentru eliberarea Greciei.
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
110
II. ALTE PROPUNERI
II. 2. MODELE PENTRU SUBIECTUL AL III-LEA

1. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularitățile

basmului cult, prin referire la un text narativ studiat.

- evidențierea a două trăsături ale speciei literare basm cult, existente în textul studiat;
- prezentarea subiectului basmului, prin raportare la tema/ temele acestuia;
- analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj, din seria: acțiune, conflict,
modalități de caracterizare, construcția personajelor, tehnici narative, limbaj.
2. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi tema și viziunea despre
lume dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă.

- ilustrarea temei/ temelor textului prin referire la câte o scenă/ secvență narativă;
semnificative pentru tema și viziunea despre lume a autorului/ a naratorului, din seria:
acţiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, construcția subiectului,
particularități ale compoziției, perspectivă narativă.
3. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularitățile de

construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Ioan Slavici.

- evidenţierea a două trăsături ale personajului ales prin câte o scenă/secvenţă comentată;
semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: acţiune, conflict, perspectivă
narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj.

construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Mihail Sadoveanu.

semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: acţiune, conflict, perspectivă
narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj.
112
5. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relaţia dintre două
personaje dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Mihail Sadoveanu.

- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. pentru fiecare dintre personajele alese;
semnificative pentru relaţia dintre personaje, din seria: acţiune, conflict, perspectiva narativă,
modalităţi de caracterizare, limbaj.
6. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularitățile

romanului obiectiv, prin referire la un text narativ studiat aparținând lui Liviu Rebreanu.

- evidențierea a două trăsături ale speciei literare roman, existente în textul studiat;
- prezentarea subiectului romanului, prin raportare la tema/ temele acestuia;
- analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj, din seria: acțiune, conflict,
modalități de caracterizare, construcția personajelor, tehnici narative, limbaj.

construcție a unui personaj dintr-un text narativ aparținând lui Liviu Rebreanu.

semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: conflict, subiect, modalităţi de
8. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relația dintre două
personaje dintr-un text narativ studiat aparținând lui Liviu Rebreanu.

113

construcție a unui personaj dintr-un text dramatic studiat.

- evidenţierea a două trăsături ale personajului ales prin două scene/secvenţe comentate;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic studiat,
semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: acţiune, conflict, notațiile
autorului, modalităţi de caracterizare, limbaj.
10. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi tema și viziunea
despre lume dintr-un text poetic studiat, aparținând lui George Bacovia.

- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-un curent
cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- ilustrarea temei/ temelor textului prin referire la câte o imagine/ idee/ secvență poetică;
- analiza, la alegere, a două elemente de compoziție şi de limbaj ale textului poetic ales,
semnificative pentru tema și viziunea despre lume a poetului, din seria: imaginar poetic, titlu,
incipit, relații de opoziție și de simetrie, motiv poetic, laitmotiv, figuri semantice, elemente de
prozodie.
11. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi tema și viziunea
despre lume dintr-un text narativ studiat aparținând lui I. L. Caragiale.

- ilustrarea temei/ temelor textului prin referire la câte o scenă/ secvență dramatică;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic ales,
relații temporale și spațiale, construcția subiectului, particularități ale compoziției, notațiile
autorului, limbaj.

construcție a unui personaj dintr-un text dramatic aparținând lui I. L. Caragiale.

- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic studiat,
semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: acțiune, conflict, notațiile
114
13. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi relația dintre două
personaje dintr-un text dramatic studiat aparținând lui I. L. Caragiale.

din textul dramatic ales;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale textului dramatic ales,
semnificative pentru relaţia dintre cele două personaje, din seria: acţiune, conflict, notațiile
14. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţile de

construcţie a unui personaj, reflectate într-un text dramatic studiat de Marin Sorescu.

- evidenţierea a două trăsături ale personajului ales prin două scene/ secvenţe comentate;
- analiza, la alegere, a două elemente de structură și de limbaj ale textului dramatic studiat,
semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: conflict, subiect, indicaţii
scenice, modalităţi de caracterizare, limbaj.

construcţie a unui personaj, dintr-un text narativ aparţinând lui Marin Preda.

- analiza, la alegere, a două elemente de structură şi de limbaj ale textului narativ studiat,
semnificative pentru construcţia personajului ales, din seria: acţiune, conflict, modalităţi de
personaje dintr-un roman studiat, aparţinând lui Marin Preda.

- evidenţierea unei trăsături a fiecăruia dintre personajele alese prin câte o scenă/secvenţă
comentată;
semnificative pentru relaţia dintre personaje, din seria: acţiune, conflict, perspectivă narativă,
115
personaje dintr-un roman studiat, aparţinând lui Camil Petrescu.

- evidenţierea unei trăsături a fiecăruia dintre personajele alese prin câte o scenă/secvenţă
comentată;
semnificative pentru relaţia dintre personaje, din seria: acţiune, conflict, perspectivă narativă,
18. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi tema şi viziunea
despre lume dintr-un roman studiat, aparţinând lui Camil Petrescu.

într-un curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- ilustrarea temei/temelor textului prin referire la două scene/secvenţe narative comentate;
- analiza, la alegere, a două componente de structură şi de limbaj ale romanului studiat,
semnificative pentru tema şi viziunea despre lume a autorului, din seria: acţiune, conflict,
perspectivă narativă, relaţii spaţiale și temporale, incipit, final, construcţia subiectului,
particularităţi ale compoziţiei.
despre lume dintr-un roman obiectiv studiat.

- ilustrarea temei textului prin referire la două scene/secvenţe narative comentate;
perspectivă narativă, relaţii spaţiale şi temporale, incipit, final, construcţia subiectului,
116
despre lume dintr-un roman subiectiv studiat.

- ilustrarea temei textului prin referire la două scene/secvenţe narative comentate;
21. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să ilustrezi particularităţi ale
romanului, prin referire la o operă literară studiată, scrisă după anul 1980.*

- evidenţierea a două caracteristici care fac posibilă încadrarea textului studiat în specia
roman.
- comentarea a două scene/secvenţe narative semnificative pentru evoluţia personajului
principal/a unui personaj din roman.
perspectivă narativă, relaţii spaţiale și temporale, incipit, final, construcţia subiectului,
* Notă: tipul de subiect se adresează profilului uman

construcţie a unui personaj, dintr-un roman postbelic studiat, scris după anul 1980.*

- analiza, la alegere, a două elemente de structură şi de compoziţie ale textului narativ studiat,
* Notă: tipul de subiect se adresează profilului uman
117
despre lume dintr-un roman al experienţei studiat.

- evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului experienţei studiat
într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- ilustrarea temei romanului experienţei prin referire la două scene/secvenţe narative
comentate;

construcţie a unui personaj, dintr-un roman al experienţei studiat.

- analiza, la alegere, a două elemente de structură şi de compoziţie ale textului narativ studiat,
25. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea
despre lume, reflectate într-o comedie studiată.

- evidențierea a două trăsături ale comediei pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea
într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în comedia aleasă, prin referire la două scene/ secvențe/ situații
ale conflictului;
- ilustrarea a două elemente de structură și de compoziție ale comediei studiate, semnificative
pentru evidențierea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje, din seria:
acțiune, conflict, construcția personajelor, notațiile autorului, limbaj.
118
26. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți tema și viziunea
despre lume dintr-un text dramatic studiat, aparținând lui Lucian Blaga, Camil Petrescu sau
Marin Sorescu.
- evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului dramatic studiat într-o
tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea temei, reflectată în textul dramatic ales, prin referire la două scene/ secvențe/
situații ale conflictului;
- ilustrarea a două elemente de structură și de compoziție ale textului dramatic ales,
semnificative pentru evidențierea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje,
din seria: acțiune, conflict, construcția personajelor, notațiile autorului, limbaj.
27. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de

construcție a unui personaj dintr-un text dramatic studiat.

- evidențierea a două trăsături ale personajului ales prin câte o scenă/secvență comentată;
- analiza, la alegere, a două componente de structură și de limbaj ale textului dramatic studiat,
semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: notațiile autorului, conflict,
modalități de caracterizare, limbaj, acțiune.
28. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de

construcție a unui personaj dintr-un text dramatic studiat, aparținând lui Lucian Blaga, Camil
Petrescu sau Marin Sorescu.

- evidențierea a două trăsături ale personajului ales prin câte o scenă/secvență comentată;
semnificative pentru construcția personajului ales, din seria: notațiile autorului, conflict,
29. Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți relația dintre două
personaje dintr-un text dramatic studiat.

din textul dramatic studiat;
- evidențierea modului în care se manifestă relația dintre cele două personaje prin două
scene/secvențe comentate;
semnificative pentru relația dintre cele două personaje, din seria: notațiile autorului, conflict,
119
ISBN 978-973-0-26109-7

Auxiliar XII

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Auxiliar XII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coordonator prof. dr.

Boloș Natalia Manuela

Limba şi literatura română

MODELE DE TESTE PENTRU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Editura Tipocar Carei

Dragi elevi, stimaţi profesori,

Cu toţii am trăit în anul şcolar anterior, 2016-2017, momentul de surpriză

Așadar, pentru a veni în sprijinul vostru, dragi viitori absolvenți, vă

Auxiliarul vine și în întâmpinarea nevoilor profesorului de la clasă. Astfel

Cu speranţa că instrumentarul propus vă va fi tuturor de folos, vă dorim

II. Alte propuneri ................................................................................................................................ 82

II. 2. Modele pentru subiectul al III-lea .......................................................................................... 111

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECTUL I (40 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi afirmaţia conform căreia

În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

SUBIECTUL AL II-LEA (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, evidenţiind două

SUBIECTUL AL III-LEA (30 de puncte)

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

REDACTARE (10 puncte)

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECTUL I (40 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

Aș vrea ca să încep rugându-vă să nu priviți ca pe o întâmplare stranie faptul că un scriitor ca

În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

SUBIECTUL AL II-LEA (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, evidenţiind două

Îţi plânge toamna în priviri

Tu stai pe gânduri şi te miri,

În cripta sfintelor iubiri

Îţi plânge toamna în priviri...

SUBIECTUL AL III-lea (30 de puncte )

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

În vederea acordării punctajului pentru organizarea discursului, eseul trebuie să aibă

REDACTARE (10 puncte)

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECTUL I (40 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

Mânat de o pasiune sălbatică, dotat cu memorie prodigioasă și având perseverența lucrului

B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă reușitele/ succesele

În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

SUBIECTUL AL II-LEA (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidențiind rolul verbelor la

Apostol se urcă pe scaun și se lovi cu capul de ștreangul ce atârna de sus. Pălăria i se

SUBIECTUL AL III-LEA (30 de puncte)

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularitățile de

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

În vederea acordării punctajului pentru organizarea discursului, eseul trebuie să aibă

REDACTARE (10 puncte)

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

SUBIECTUL I (40 de puncte)

Citeşte următorul fragment:

Jaudeau: Există momente privilegiate pentru a asculta muzică?

Jaudeau: Rezumând, muzica ne confruntă cu acest paradox: eternitatea întrezărită în Timp.

B. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă muzica este

În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

SUBIECTUL AL II-LEA (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, evidenţiind două

Du-mă, fericire, în sus, şi izbește-mi

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

SUBIECTUL AL III-LEA (30 de puncte)