Radu Gyr Balade

5/28/2018 Ra du Gyr - Ba la de - slide pdf.
c om
BALADE
Radu Gyr
http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 1/137

5/28/2018 Ra du Gyr - Ba la de - slide pdf.c om

BALADA
UCENICULUI
CU OCHI
ALBATRI
Aplecat peste argil,
suduind
biet olar cu
frfoc,
 noroc,
o frmânt-n sil.
Blidele cu cerbi i ciute,

cu lstuni i flori,
nu mai râd, ca alteori,
prin unghere mute.
Nici vioaiele ulcioare

zvelte-n bra i gât,
nu-l mai bucur, oricât
le-ar stropi cu soare.
-Oale triste i posace,

rsfate ieri,
tot ce-am scos din mângâieri
ndri azi a face.
3

In zadar v-am scris pe fee

rsrituri dulci,-
nu v vrea nici târg, nici bâlci,
trista tineree.
M tot duc cu hârburi goale,

vin totmai
parc-a calic,
duce-n Carul-Mic,
sus, prin lun, oale.
Supte-s pleoapele nevestii,

plozii supi i ei.
Bate jalea prin bordei
ca un vânt prin trestii.
Aa spune, i, de-o parte,

oalele tresar,
nec
i, ca i ele par
el, foarte.
jite
-Dragele ttuchii fete,

alt olar strin,
ni s-a pripit vecin,
cu urzeli irete.
Rtcit de nu tiu unde,

Spân, limbut i chiop,
ne bea soarele din plop,
zrile rotunde.
Nu atât din lut cuminte

isc frumusei,
cât momete târgovei
fermecând cuvinte.

Are oapte moi ca lâna,

miere din tiubei,
grai cu salbe i cercei,
vorba ca fântâna.
Târgu-ntreg îi râde-n cale

meterului spân.
Numai
cârd eu cu
pestri  devoi rmân,
oale.
Zice i, oftând, se pleac.

Mângâie-o ulcea,
Câte-o oal, ici, colea,
câte-un blid împac.
Sau le ia de jos, în parte,

pe genunchi niel,
c-s i ele, ca i el,
necjite foarte.
*
Pe la ceasul serii,
când, gtii curat,
viinii i merii
ies la pori în sat,
pe sub legnare
alb de salcâm,
un drume rsare
de pe alt trâm.
Tânr ca minunea
crngii pe zplaz,
'nalt cum e minunea
papurii pe iaz.

Ochii, prini cu plasa

dintr-un fund de cer,
când sunt ca mtasa,
când de giuvaer.
Vine fr grab,

doar cu zarea-n sac;
bateolar
de srac. 
la cocioab
-S nu-mi dai simbrie,

Metere, nimic;
prispa ta s-mi fie
pat de ucenic.
Iar de-i sorbi fiertura

Lâng muc de seu,
cu mireazm gura
mi-oi clti i eu.

-Mergi, mi, linge stele,
biet încal-zri,
s frmâni ulcele
altor deprtri.
Cruce f-i i du-te,

ucenic pribeag,
dintre hârburi slute
i noroc beteag.
Nici un blid de bozii

n-am la cin-acum.
Strvezii mi-s plozii
i muierea fum.

Ochii, prini cu plasa

dintr-un fund de cer,
când sunt ca mtasa,
când de giuvaer.
-Ba aici mi-e locul,

metere amar.
i-a
la unfugit norocul
alt olar.
Iari o s vin
de-om trudi în doi
oale de lumin
i ulcele noi.
Ochii lui, obrazul

mai senin i-l fac,
c topesc necazul
de olar srac.
-Scoate-i, ucenice,
cum i opinci.
Patru guri calice
vom spori la cinci.
Tinda, pat s-i fie,

luna, strai de in,
stelele simbrie,
soarele, tain.
Râde ucenicul.
Ochii-adânci i buni
parc-s borangicul
serii cu lstuni.

i-atât cer închide

fundul lor de lac,
c surâd i blide
i olar srac.
*
De sub mâna ce-l supune,
tânr prinde
lutul i zburdând,
chip plpând,
dulce goliciune.
i cum iese din plmad

trupul fr strai,
parc gângurete grai,
parc vrea s vad.
Sus, pe cântecul tulpinii,

roata joac i
nscoceteiging
rotunjimi linii.ii,
Printre noi fpturi de oale

rsrind, zvâcnesc
ba un umr fecioresc,
ba o coaps moale.
Ba pe-un fraged old subire,

toarta de ulcior
gale cade i uor
ca un bra de mire.
Colo, ca un sân de fat ,

pâlpâie-o ulcea.
Un obraz de blid spre ea
cu sfial cat.

Dincolo, o lun plin

a czut din cer
sau o strachin-n ungher
picur lumin ?
Harnic ucenic se pleac

smluind mereu.
În sprturi
huma de curcubeu
o îmbrac .
Dac mâinile-o rsfa

i-o desmiard lung,
ochii lui parc-o strpung,
vrând s-i deie via.
Ies familii de argil

de sub mâna lui:
oale mari i mici cu pui,
blide cu prsil.
Freamt de ele, cânt
Tind i cerdac.
Cânt i olar srac
i bojdeuca sfânt.
-Mi-ai fcut aici, biete,

cântec din bordei,
zâmbet, fiece crâmpei,
fiece scaiete.
Tu dai duhul tu rânii,

inim îi dai;
pori i-n ochi un col de rai
i-n minunea mâinii.

Tot nu vrei s-mi spui de unde

vii i cine eti ?
Ucenic cu ochi cereti,
taina ta ce-ascunde ?
El zâmbete i frmânt
sau, pe lutul scris
sm luiete cânt

i cocioaba cerbi.de vis
-Mi-ai sfinit i prag i oale,

ucenic senin.
Prour, la fereti mi-anin
Zâmbetele tale.
Soare-s genele muierii,

Târgul larg i bun,
iar tu râzi, cum râde-n prun
creanga primverii.
Tot nu vrei s-mi spui de unde
vii i cine eti ?
Ucenic cu ochi cereti,
taina ta ce-ascunde ?
El surâde i frmânt.
Oalele cu pui
gânguresc în jurul lui
i bordeiul cânt.
*
Cine-mi lunec piezi
la uluci iscoad ?
Cine-i face din frunzi
pând i broboad ?
10

Cine din salcâmi în duzi

erpuie subire,
c nici boare nu-l auzi,
nici nu-l simi fonire ?
Spân limbut sub crengi în pârg

umbra i-o desprinde,
mai vinde.
ros denuciud
oale c la târg
Pe furi, cu pasul rar

i cu umblet moale,
d colibei de olar
tâlhreti târcoale.
i pe prisp de bordei
oare ce-mi zrete ?
Oale scrise cu scântei
Râd copilrete.
Blide noi la soare-i scot
rumena lor fa,
adunând vzduhul tot
într-un ciob de via.
i-n mijlocul lor, din plin

frmântând plmada,
tânr ucenic senin
alb cum e zpada.
Ochii par din cer culei,

taine fr nume;
zâmbetul, ca un cire,
i-a-nflorit în lume.
11

Licre sub mâna lui

lutul când l-atinge.
Fulger care e i nu-i
fruntea i-o încinge.
i tot trupul, scufundat

trudei ce-l îndoaie,
parcîiscap
când rprin
când, ciudat,
straie.
Verzi sunt buzele de spân,

limba i mai verde;
cu npârci în gând pgân
printre crengi se pierde.
Iar în zori, când ori ce stea

fuge sus în slav,
spânul chiop cu limba rea
duce-n târg otrav.

-Strâmbi am fost, smintii am fost,
crunt pcat ne-apas:
dracul are adpost
la olar în cas.
Ucenicul neptruns
ce, râzând, ne-nal,
fumeg miros ascuns
de pucioas goal.
L-am pândit printre uluci,

l-am vzut cum scoate,
din dogori i din nluci,
oale blestemate.
12

Ce stârnete din vâltori

mâna fumegând
car târgului în zori,
spurcciuni s vând.
Vorbele de spân seme

zumzie ca stupii,
prind
se spinare
zbârlesc cade mistre,
lupii.
-Nu-i sfielnic ucenic

cel rsfiert în smoal;
iadul joac din buric,
pus în orice oal.
ip-n blide goliciuni

vii de paparude,
ard i zbârnâie tuni
în ulcele crude.
Fie blid, fie ulcior,
pângrind, ne-ntin
pâinea sfântului cuptor,
sfântul vin la cin.
Toate parc-s în rspr,

numai iadu-n toi e.
S-a legat cu dracul vr
târgul, fr voie.
Vorbele -zvozi de fier-

scap din belciuge.
De la vame la dulgher,
geme târgul, muge.
13

Vuietul, sculat întreg,

pleac de la vetre.
Mâinile pduri culeg,
car muni de pietre.
Fierb n poart de olar

gloatele nuce.
Ochi lor
raiul senini
strîn prag rsar,
luce.
Crete negrul vlmag,

url târgoveii.
Bunul ucenic din prag
lumineaz vieii.
ndri oalele se fac,

blidele frâme;
zri i tind i cerdac
stau s se drâme.
Pietre vin în joc turbat,
Grindin nebun,
peste tânr trup se-abat;
peste blide tun.
Tun pietre, fierb furtuni,

se-ntrât gloate.
Mai albatri, ochii buni
lumineaz toate.
Sânger, sub izbituri,

oalele schiloade.
In genunchi, peste sprturi,
umbra alb cade.
14

Geme câte-un hârb mai mic,

plou bolovanii.
Ochi senini de ucenic
lumineaz stranii.
Mor ulcioare de pmânt,

zuruie ulcele.
Ucenic
arde cu trupul
peste ele. frânt
i cum sta-n genunchi, pe prag,

cioburilor paz,
câte rni de hârb beteag,
toate scânteiaz.
Bolovanii vin duium,

târgul crete-n poart.
Ochii mari surâd i-acum,
ochii limpezi iart.

Alte ndri se-nroesc,
iar din luturi sparte
fruni, obraji i ochi zâmbesc,
luminând prin moarte.
*
Melcii stelelor scot coarne,
forfotind prin foi.
Crbui de aur, goi,
cad prin crini cu goarne.
Vraitea de sus e toat

freamt, zumzet, zvon;
la fereti fr oblon
tainele se-arat.
15

Ca o par-n cer se coace

veacul necules.
Ies minunile, cum ies
puii din goace.
Noaptea-i grea de must, i luna

d i ea în copt.
N-aterul
me dormit nopi vreo opt
nicideuna.
Somnu-abia acum prvale

în adânci fântâni
tâmpla ce-a czut pe mâni,
omul beat de jale.
Frânt pe scaun, lâng roat,

noaptea-l suge-n gol.
Plânsul tot îi d ocol,
luna, câteodat.
Pe tulpin, roata moart
n-a mai pus zvâcniri
rotunjimilor subiri
de ulcior cu toart.
N-a mai pus nici old molatic,

nici grumaz sfios
lutului zvârlit pe jos,
crâncen i slbatic.
Blide surde, oale ciunge,

hârburi chioape zac
moarte-ntr-un ungher srac,
unde stea n-ajunge.
16

i, deodat, zidul pleac,

lunecând-napoi.
Cu mireasm de trifoi
luna toate-îneac.
Dau naval-n cas nucii,

teii buzna dau.
Unde-a
'nalte fost lucii.
trepte perete, stau
i pe trepte lin coboar

ovielnic pas;
ucenic cu chipul tras
intr în cmar.
Parc luna îl aduce,

razele l-aduc.
Vin grdinile buluc
cu tmâie dulce.
Fruntea-i picur broboane
roii de mce,
ochii par din cer culei,
faa, din icoane.
Uneori roesc o pat

stropii pe podea,
dar el râde, cum râdea
lumii, alt dat.
Razele vorbesc în oapt,

cu polen pe guri.
In ungherul cu sprturi
fonet se deteapt.
17


Coasta mea i-acum dogoare,

dar zâmbesc i cânt.
M-am întors ca s-i frmânt
alte noi ulcioare.
Nu fi trist c sânger înc.

Noaptea am s-ngrop
îni-nargil  câte-un strop

tcere-adânc .
Ziua, târgul m-ar ucide,

se rscoal-ntreg,
dac vede c m-ncheg
în pmânt de blide.
El nu-mi iart orice feric

din surâs ceresc.
E mai bine s-mblânzesc
lutul pe-ntuneric.
Bunul ucenic cuvânt.
Ia, domol, de jos,
lut zbârlit i somnoros
i-ndelung frmânt.
Când cu mâna îl înfrânge,

când pe roat, sus.
Rar, în negrul trup supus
cade-un strop de sânge.
Tac strfundurile lumii,

un cuvânt nu zic.
Numai blândul ucenic
D cutremur humii.
19

Plmdete noaptea-ntreag
oale, blide, cni.
Picurii neînchisei rni
zâmbete se-ncheag.
i cocioaba iar se-ncarc

cu fpturi zglobii,
ca alba
de triiparc
senine ochi. de vii,
Chiar i meterul ce doarme

râde-n somn stingher,
în bordeiul plin de cer
i gingae larme.
Zorii fâlfâie prin cas.

Mâini subiri tresar
i pe frunte de olar
ca un mir se las :
-Scoal, metere, i ia-le.
Arde-le-n cuptor,
mergi i fecioria lor
du-o lumii tale.
Las târgul tu s cread

singur c le faci.
Lumii, dacî vrei s-o-mpaci,
d-i mormânt s vad.
S nu-i spui c vin pe lun,

nici ce-ascund în lut.
Las-o pe mormântul mut,
mrcini s-mi pun.
20

Nopi la rând i-oi fi de-acuma

tainic ucenic.
Paii par de borangic,
faa lui, ca spuma.
Înc-odat, prin odaie,

ochii zri trimet.
Paii urc
trepte dev-ncet,
paie.încet,
Peste oale, cni i blide

scri de foc se-nchid.
Unde trepte-au fost, st zid,
iari vechiul zid e.
Zorii zboar i se joac

gurei porumbei.
Apoi meter i bordei
în mrgean îmbrac.
i, deodat, fiecare
oal de pmânt,
lcrimând de duhul sfânt,
sânger de soare.
***
21

BALADA
CLOPOTARULUI
DIN STELE
A plecat moul cu gloata.

Pumnii-s tari i paii grei,
parc toat Detunata
l-a-mbrcat în piatra ei.
A plecat moul la ar

i tot vine-n drumul lui,
nu  ca
farinmil
i nici s cear
 nim nui.
A plecat moul i mere

i tot crete la rscruci,
nu cu cercuri i ciubere,
ci cu furci i cu mciuci.
Nu cerind din poart-n poart,

nici flmând din loc în loc,
ci cu umblet ce nu iart
în cumplite-opinci de foc.
Ziua tânr se scoal

mai devreme, dinadins
s se-mbete de rscoal
ca de-un crâncen vin aprins.
22

Nici Bihorului nu-i lene,

Dac pleac munii toi.
Tun gloatele criene
i Zarandul, lâng Moi.
Rzmeria nestul
calc zarea pân-n fund,
cu uguie de ccerul
împlântate-n ciulscund.
i cum tot coboar ara

când din stânci, când din copaci,
veacul d-n genunchi, ca fiara
încolit de gonaci.
i cum smulge crunta ap

putregai de rglii,
strâmbti rscoapte crap
pân jos în temelii.

*
Rou taur de jratic

cu vpi pe bot,
soarele, zvâcnind slbatic,
trece râu-not.
Fulger iconostasul
serii de mrgean.
Piatra tremur sub pasul
gloatei lui Crian.
Sângerând cumplit de soare

pe tiuri reci,
coase lucii i topoare
spintec poteci.
23

Înflorit-n noi veminte,

printre meri i pruni,
iese Târnova-nainte
tinerei furtuni.
Popa-n drum înal cruce
Ca rut sfios.
spreo slacrim  strluce
trupul lui Christos.
-Domnul s te aib-n paz,

oaste de iobagi.
Valea Târnavei e treaz
pentru oaspei dragi.
Te-ateptm, rscoal sfânt,

S despici fga.
Nu maipegeme
bunda . ci cânt
clcaazi,
Cânt brazda i iobagul,

cânt morii-n glod.
Jos sub talp, fierbe pragul,
fierbe mustu-n rod.
Fierbe-n mâini de rob lopata,

fierb fuior i fus.
No, de-acum robie, gata!
Din cenu, sus!
Dinaintea asprei cete,

stranic în suman,
flutur puin din plete,
surâzând, Crian.
24

Sfânt la chip i-n rzvrtire

i la vorb sfânt,
rupt din gresie subire,
ars de ploi i vânt.
Pup crucea i se-nchin.

Dar în faa lui,
rotunjesc
mari i nesdoi ochi lumin,
tui.
Nu-l privesc, îl sorb cu sete,

limpezi i cereti.
-Când te uii aa, biete,
parc m sfineti.
Maica Domnului -minune-

i-a dat ochi din rai.
Ce pori tu în suflet, spune,
i în ochi ce ai ?
-Sunt Clin, mi bade. Tata
crâsnic e în sat.
Pot s merg i eu cu ceata,
Dârz i rsculat.
Vreau i eu s fiu ctan

oastei de rani.
Implinesc, la Sfânt-An,
treisprezece ani.
Nu mai mi-e de-acum de zburd 

cu copiii-n stol.
tiu s-ncarc cu plumbi o durd
sau topor s scol.
25

i securi i coase-ateapt,
i privesc i tac.
Surâzând, Crian i-ndreapt
cuma lui de dac.
-Dogoreti de dor, copile,

arzi ca un cuptor,
darsescoli
ca înc de zile
ti mictopor.
Nu i-e vremea de ctan,

fiu de clopotar;
doar bucoavn, ghiers i stran
potrivite-i par.
Stai la vatra ta i-nva

psalmi i rugciuni;
mâine, pentru-o nou via,
clopot nou s suni.

Se-ntristeaz faîa mic.
Ochii mari se-aprind,
plini de lacrimi se ridic
spre Crian cu jind.
-Las, nu ofta, Cline,

fii fecior ne-nfrânt;
lacrima ce plânge-n tine
lumineaz-o-n cânt!
i Crian, domol, mângâie

fragedul obraz.
Vântu-i smirn i tmâie,
zarea e topaz.
26

Pomii vor i ei s-alinte,

încrcaîi de flori,
chipul ars de plâns fierbinte,
ochii rugtori.
Oache la trup i-nvoalt,

seara de Prier,
ccre te-atâta decer.

 miroase-a înalt
În grdina lui Clin

toate psrile vin,
cânt mult i dorm puin.
Toate stelele se-anin,
toate crengile se-nchin.
pasrenici
Doar ocântec,
n-are strhodin
in .
S-ar tot face pe tulpin
glas de om care suspin,
s-ar tot face dar nu poate,
pân-i noaptea jumtate.
i Clin, în patul lui,

când e pasre,când nu-i.
Când i-ar face aripi dorul,
când nu poate s-i ia zborul.
i când plânge, parc scrie :
nu cu slove pe hârtie,
ci cu jarul inimii
scris pe faa perinii,
cu cerneala genelor
i pana sprincenelor.
27

-Mi-ai dat, Doamne, ochi senini,

dar trup mic de ani puini.
Dac pentru libertate
nu duc sac cu plumbi în spate,
dac pentru-un col de pit
nu scol coas ascuit ,
dac pentru neamul meu
nu ridic
bat toporul
r f-m greu,
 , ca pe tata,
clopotar pe toat gloata;
batr druie-mi putere,
s sun ceas de înviere!
F-m crâsnic plin de vlag,
S bat clopot noaptea-ntreag,
s dea zrilor ocol,
Neamul meu din somn s-l scol!
Sufl-n geamuri luna plin.
ud de lumin
Perna-ioaptele
Toate din lun.,
toate ca un freamt sun,
toate vor ceva s spun.
Doar pe creanga din grdin,

Neagr pasre strin
n-are cântec, nici hodin.
S-ar tot face, dar nu poate,
plâns de om care se zbate.
Spune glasul lunii pline :

-Hai, Cline, vin cu mine.
Duhul nopii cheam iar :
-Hai, Cline, pân-afar.
Crengile au viers pe gur  :
-Vin' , Cline, pân-la ur.
Psrile vor s-l vad :
28

-Vin', Cline, în livad.

Numai pasrea strin
de pe ramura mezin,
n-are cântec, nici hodin.
S-ar tot face, dar nu poate,
ipt nopii blestemate.
A ieit cu pai desculi.

Luna îl urzic.
i-n nesomn sunt spini prea mul i
pentru tâmpla mic.
Bozii înlate-n cozi

îi pândesc crarea.
Albi itineri
prunii- i micvoievozi
 floarea.
Alb, în cmeuica lui,

printre pruni rsare.
Parc e i el un pui
de cire în floare.
Ce-i optesc i ce-i tot spun

când o umbr-n cale,
când o ramur de prun,
când o raz moale ?
C pe creang cum tcea,

neagr în grdin,
prinde viers acum i ea,
pasrea strin.
29

Prinde viers i prinde grai,

Prinde glas cuminte.
-Pasre cu negru strai,
parc-ndrugi cuvinte.
-Mai Cline, suie-n tei,

printre ramuri dese.
vezi durea
Din pce arpeTârnovei
iese.
-Pasre cu-aripi de scrum

de prin alte crânguri,
mult a fost s taci i-acum
taine multe gânguri.
-Mi Cline, nu auzi

umblete de fiar ?
Zangte i pai zluzi
tot prin râpi coboar.

Aud, pasre, i vd
printre ramuri dese.
Vd nluci i simt prpd,
luna vrji îmi ]ese.
Parc sclipete de spngi

cresc din râpi , pe coaste.
-Mi Cline, printre crngi
nu-s nluci, ci oaste.
-Tulai , pasrea mea, nu-s

cume, nici sumane,
ci soldai crieti de sus,
falnice ctane.
30

Pasre, parc mi-a-mpuns

pieptul o frigare.
Oastea grofului pe-ascuns
îi întinde ghiare.
Desprinzându-se uor
de pe-nalta-i mlad,
pasrea
piere în cu negru
livad . zbor
Cine-o fi vândut, viclean,

oaspeii i satul ?
Vin s-l prind pe Crian,
cum abai vânatul.
Vin s-l smulg din culcu,

sub tcerea lunii.
Ah! pândarii toi dorm dui,
nu sunt treji nici unii ?

Nici o veghe de strjer
chiot nu ascute ?
Sri, Cline, jos din cer,
sri din tei mai iute.
Cui s-i duc vestea rea,

pe Crian s-l scoale ?
-Doamne, d-mi fierbintea stea
a poveei Tale.
Pune-n gândul meu zbtut

raza ta curat!
i lumin s-a fcut
în copil, deodat.
31

Parc s-a cuminecat

mica lui fptur;
e mai mare, mai brbat,
cu lumini pe gur.
N-o s-i deie grofului

robi pentru belciuge!
cme
Alb, înfuge,
fuge, uica lui,
fuge.
Trupu-i numai scânteieri,

paii scânteiaz.
Pe sub crngi de pruni i meri
urma lui e raz.
O fi, mre, timp de-ajuns

satul s-l detepte ?
În clopotni ptruns,
fulger pe trepte.
Bat în cuiburi, fâlfâind,
speriai, lstunii.
Tinerele mâini se-aprind
vâlvti pe funii.
Cade-n noaptea fr fund

dangtul de-aram.
Zrile care-i rspund
ze zbârlesc în coam.
-Scoal, satul meu iobag,

scoal-te, furtun!
Tunet braelor ce-l trag,
cruntul clopot tun.
32

Bubuie arama grea

s trezeasc truda.
-Scoal, rzmeria mea,
c te vinde Iuda!
Sun, clopote, prelung,

i deteapt gloata.
Crâsnic m-am
Clopotar, legat s-ajung,
ca tata!
Mai nvalnic, mai aprins,

clopotul se-arunc,
prvlind în necuprins
luna, ca pe-o stânc.
Munii toi se surp-n gol,

ndri s se sfarme.
-Taic, d-mi puteri s scol
Neamul care doarme!

*
Din ce spart venicie

lespezi mari de dangt sar ?
Ce npraznic clopotar
trage veacul de frânghie ?
E de foc sau e de piatr ,

alb în cmeuica lui ?
N-o s-i deie grofului
nici un rob culcat pe vatr.
Noaptea sare ca o u 
smuls stranic din ââni.
Satul de iobagi români
se ridic din cenu.
33

Somnul se preschimb-n flinte,

pernele se fac securi.
Din rscruci la cotituri,
gloata-i treaz i fierbinte
Turb ciuda pe oele

i-n ctane-mp
-Inger rteti.eti,
eti sau demon
clopotarule din stele ?
Cin' te-a dus în turla nalt

vijeliile s-asmui
i tot trznetul s-l mui
dintr-o zare-n ceealalt ?
De eti duh sau numai pleav

de valah în turnul tu,
nucrte-o
ci judeca
iescul biru,
plumb din eav!
Pâlc de spngi crri îi taie

tot pe brânci, pe dup dâmb.
Râpâiala lor de plumb
Biciuiete ca o ploaie.
Achii se desprind din lun

i din turnul transilvan.
Clopotarul nzdrvan
tot mai crunt prin stele tun.
Alt grindin.Alt ropot.

Achii noi din zid se rup.
Strlucete micul trup
ca un crin legat de clopot.
34

Nu-i muiere, n-o s-i plâng

Braul drept rmas beteag .
-Clopot m-am jurat s trag.
Am s-l trag cu mâna stâng.
Mai grozav furtuni prvale

din clopotni, din cer.
-Ticlos paracliser,
plumbii- i dau în van târcoale!
Putile prind iar s bat.

Crngi cu flori din pruni se frâng.
Cade frânt i braul stâng,
ca o creang-nsângerat .
-Nu-mi da plânsul suferinii,

ci d-mi, Doamne, noi puteri,
ceasul marii învieri
s-l sun, chiar de trag cu din ii.

Dinii-n funie se-mplânt,
arde micul trup blai.
Clopotul de lâng rai
nu mai tun sus, ci cânt.

fii fecior ne-nfrânt.
Lacrima ce plânge-n tine
lumineaz-o-n cânt.
Cine-i spuse vorbe bune,

ieri, în rumenul apus ?
O s-nale, cum i-a spus,
din durere, rugciune.
35

Trage. Clopotul se roag.

Lungul tunet din furtuni
cânt-acuma rugciuni
pentru rzmeria drag.
Dârzul crâsnic de-adineaur'

prins cu dinii toi de cer,
printre cântece
sparge stele care
depier
aur.
Ca un zbor se-avânt-n spaii,

spânzurat de ruga lui!
Jos, prin oastea grofului,
Sparg pori negre rsculaii.
-N-ai stârnit destul zvozii,

diavole de clopotar ?
Putile crieti bat iar
i se pierd, pe brânci, în bozii.
Dinii înc vor s-apuce
funia de care-au tras.
Singur, lâng rai rmas,
clopot vine i se duce.
Singur clopotul suspin

tot mai sus i tot mai lin.
Trupul mic, de sânge plin,
parc sânger lumin.
Ochii de la Prea-Curata
cerul înc îl strpung.
-Crâsnic m-am legat s-ajung,
clopotar pe toat gloata!
36

Picurii ce-i curg pe fa

tremur i ei puin,
dar se fac surâs senin,
limpezimi de diminea.

s nu plângi, fecior ne-nfrânt.
urc  lacrima
Toat-n din tine
stele clopot sfânt.
***
37

BALADA
CODRULUI F R HAIDUC
 
Ca de dincolo de lume,
vine plin de colb,
faa dârz, mâna-n old,
armsaru-n spume.
Fruntea-i crete mai înalt,

pletele în vânt.
Stânci, pduri, furtuni îi sânt
mume laolalt.
Ard amurguri sub sprâncene
i, pe chip seme,
srutri de pdure
i de nopi codrene.
În câlcâie când îi strânge

murgul nzdrvan
pare-arhanghel pmântean
sau un cneaz de sânge.
Flinta tot i-ndreapt eava

s priveasc-n sus :
ochi de uliu nesupus
care-nfrunt  slava.
38

Ipingea bogat poart,

cioareci i tuslugi.
Arnui i strji i slugi
înlemnesc în poart.
De când sunt nu mai vzur

porile domneti,
astfel defdin
izbucnit . ti,
pove
ptur
Artarea din balad

sare jos din ea :
-Unde-i Vod Caragea ?
Iancu vrea s-l vad.
Toi bulbuc ochi de broate

turcii cresc în fes :
-Cine eti, boier ales ?
Cine te cunoate ?
-De la Vod la Agie,
grecii toi m tiu.
De la Olt i pân-la Jiu
codru-ntreg m tie.
Parc trznetul despic

pori i arnui.
Cât îs la picior de iui
i ce-nali în chic!
Faraonii i buzaii
schiaun prin curi.
Lungi în mâini, la fapte scuri,
gâfâie gealaii.
39

Se-mbrâncesc în poticnire
turcii cu alvari,
cetele de palicari
chicie subire.
-Iancu! freamat cerdacul.

Prini de tremurici,
pehlivani
vin i mscrici
de-a berbeleacul.
-Iancu! Scri, odi, iatacuri,

zumzie la fel.
Singur Iancu, numai el,
Calc-adânc pe veacuri.
Parc vine din jugatri,

dintr-un pisc strbun
unde oule îi pun
vulturii i atrii.
Intr-n curte i le face
semn s tac toi :
-Nu sunt cpitan de hoi,
cârtie buimace!
Broate-n fuste, slugi fricoase,

n-am venit s prad,
nici s v trimit în iad
putredele oase.
Hai, lingi surpai din ale,

ducei-m sus.
Vorbe bune am de spus,
azi, Mriei-Sale!
40

Cine s-i rsar-n fa

asprului boier
care-i reazim de cer
umr i sânea ?
Cin' s-l duc s-l prosterne

la Mria-Sa,
când i Vodperne
dârdâie-ntre , pe sofa,
?
Prind din coate s se-ndemne

i-l privesc mereu.
Ba e Ft-Frumos, ba zmeu,
ba e Strâmb-Lemne.
-Cuvioase cioclovine
cu sfieli de sfini,
luai-v-ndrzneala-n dini
i ndragii-n vine.
Nimeni nu-i s se desfac
din cinstitul stol,
s-i dau flint i pistol
i hanger i teac ?
Din pridvor atunci l-îmbie

un moneag senin,
scris de-un meter bizantin
pe-o icoan vie.
-Adu-i la Vldica-ncoace
sculele de drac
i pe Vod-am s-l împac,
dac vii cu pace.
41

Iancu-i scutur de-o treapt

armele de fier :
-Iac lege de hanger,
iac flint dreapt.
Am venit ca s dau seam,

n-am venit s cer.
sfântu-n inu-n
Alb ca viprag Prier, .
îl cheam
Mire-se arnuime,
slugi i logofei.
Sfântu-ofteaz din nmei
i din limpezime.
-Vino cu Vldica, suie,

pocit haiduc.
Intre perne i ciubuc,
Vod e i nu e.
Namila cu ochi de soare
intr. Calc drept.
Domnu-i numai nod în piept,
perne i sudoare.
Când mai face-un pas, doar unul,

toi boierii-s sloi.
Domnul, între perne moi,
galben ca tutunul.
Când haiducul, din câlcâie

crete pân-n pod,
pare Iancu voievod,
Vod, o momâie.
42

Doar Vldica blând surâde,

Domnului dând ghies
ca s-i dreag grai nedres,
spart pe buze hâde.
-Tu eti, Iancule, Jiene,

tu, haiduc hain ?
-Eu,pM
din ria-Ta,
duri i vin
oltene.
Dar nu-s lotru de rscruce,

ci, pe sub gorun,
am pândit ca s-mi rzbun
neamul pus pe cruce.
Vod tremur i-ngaim :

-Ba te tiu tâlhar,
mi-ai cârnit un Cârc-Serdar,
mi-ai fost jaf i spaim.

-De-am prdat cu mâna toat,
printre fagi i cerbi,
fost-a pentru robi i erbi,
pentru biata gloat.
Dac lama cu prsele

a cârnit vreun grec,
o fcui ca s-mi înec
jalea rii mele.
Ins dac azi las flint,

codrii lungi i lai,
e c taica i trei frai
urii Tale-s int.
43

N-ai rzbit s-nvingi haiducul,

dar mi-i frângi pe ei.
Las-i. Mie d-mi ce vrei,
treangul sau butucul.
Minunai-v giubele
i voi brbi de-omt!
Ftmislit
Z deiele
de criv ? ft
e, sau
-Doamne eti (Vldica spune)

os de voievozi
i eti slobod s slobozi
întru iertciune.
Iart-l, c i-a pus de-o parte

scule i nrav. . .
Vod-nghia râs gângav
pe-un obraz de moarte.

Scuip printre dini cuvinte :
-Sâmbt în zori,
leu-i ciugulit de ciori,
i-l fac dar, Printe!
es pienjenii-n ungher

harfe de mtas.
Lcrimând departe-n cer
câte-o stea se las.
Bate-o raz i nu prea.

Printr-un ochi de bârn,
lactul, la ua grea,
cinci ocale-atârn.
44

Lanul, cu turbri de lup,

pe sub poarta bolii,
când în suflet, când în trup
îi înfige colii.
Ce glas dulce i adânc

oarecii
Dar îi strânge
din ziduri ? plâng
de ce
Picturi de sânge ?
Umbrele ce taine spun ?

Cin’le ine hangul ?
Cânt Iancu în ajun
de-al rpune treangul .
Nu e ap în ulcior
ca s-i sting spuza
de urzic
care-i  ibuza.
arde de dor
Nu e vânt mcar un fir

ca s bat-n dung
i cu fragedul lui mir
fruntea s i-o ung.
i nu-i nici un pui de stea

agat de dreve,
s-l culeag-n pumni, s-l bea
ca-n pduri, aieve…
-Codrule fr haiduc,

sub minunea lunii,
calea ta n-o mai apuc
s-i slujesc gorunii.
45

Neamule fr noroc,

pururi în furtun,
eava mea cu plumbi de foc
nu te mai rzbun.
Nu mi-e fric de clu,

nici de treang n-am team,
dar în piept
codrul  friger. u
ce mmcheam
i mai am un vechi alean :

doi ochi mari de fat.
Lunecau într-un rdvan,
peste Olt, odat…
Erau verzi, erau adânci,

i-au pierit aiurea.
Ci tot port în vis, de-atunci,
ochii i pdurea.
Mâine-n zori, când va cdea
laul unei funii,
vor jeli pe urma mea
ulmii i gorunii.
Ins marii ochi curai

-diminei senine-
dincolo de cruntul la,
am s-i duc în mine…
Poarta, dis-de-diminea,
înapoi s-a tras.
S-a sculat , la rumen ceas,
gloata târgovea.
46

Curile domneti sunt pline

de smerit popor.
Pild vie tuturor
treangul se cuvine.
Nici cinstita boierime
snu se cade
 nu-l vaddar
pe tâlhar
sus, la înlime.
Vin boierii, cât iarb,

i-i fac loc s stea
cât mai sus cu o giubea,
cât mai jos cu-o barb.
Parul, care-ateapt vam,

e i el de rang,
ccihaiduc
un poftede
te doar . treang
seamîn
Du-te-vino, grecoteii
salt-n nerbdri.
Oaspei mari, pufnind pe nri,
sub turbane, beii.
Soarele pe curi arunc

couri de cirei.
Darabane fr gre
sun la porunc.
Vod! ce necaz l-afum ?

Ce omizi îl rod ?
Curge-o oapt prin norod :
-Cium, Vod-Cium!
47

ade-n jilu-i ca pe cuie,

ca pe ghimpi de spin.
Între perne i venin,
Vod e i nu e.
Lacomi de petreceri rare,

lâng Domn, semei,
Ag,înstrateptare.
frig ji i logofei,
Dar ce crengi de l mâie

i de meri domneti
înfloresc pe la fereti ?
Crengi sau jupânie ?
C la geamuri când se-adun

albe sfiiciuni,
parc ning de sus cununi
fragede de lun.
Frgezime, tineree,
cum de mai surâzi
când st Iancu între gâzi
tuciurii la fee ?
Frgezime de fecioar,
cum mai legeni crngi,
când st Iancu între spngi,
pregtit s moar ?
i tu, Iancule Jiene,

moartea cum o-nfruni
i-i bai joc de gâzii cruni
cu tciuni sub gene ?
48

Ce-ai zrit la geam, haiduce ?

Ce ochi mari i verzi ?
Cât ai da s nu-i mai pierzi
i-n pduri i-ai duce…
Parc-s ochi de nestemat,

mi, haiduc codrean!
Lunecau
peste Olt,într-un
odat… rdvan,
-Hei, nu-mi pas, cioar slut,

faraon urât,
c-mi pui treangul tu de gât,
când eu sunt laut.
Baragladin, nu-mi pas

funia c-mi legi,
când eu sunt ciorchini întregi,
dulce tmâioas.
Nici de corbi nu-mi pas foarte,
ticlos igan,
când vd ochii din rdvan
c-mi zâmbesc la moarte…
Gâzii, goi ca spurcciunea.

Iancu, falnic nuc.
-Codrule fr haiduc
duce-i-a minunea.
Sun moarte darabana,

gâzii-l smulg din loc.
-Neamule fr noroc
duce-i-a icoana.
49

Gloatele, de ce suspin ?
treang, de ce tresari ?
Unde-s ochii verzi i mari
pui în geam lumin ?
Când s-au smuls –smaralde sfinte-

din fereastra lor,
c s-i ard, în pridvor,
Domnului-nainte ?
Jupâni, creang alb,

ochii ti senini
la Mria-Sa i-nchini,
cum închini o jalb.
Buzele-i nu spun nimica,

numai ochii cer..
Alb, ca viinul Prier,
lâng ochi, Vldica.

-Pune-i, Doamne, mila-n fapt.
Pravila din moi,
dac stai i o descoi,
tare-i îneleapt.
C ea cere slobozire
din osând grea,
fat de boier de-l vrea
pe tâlhar de mire.
Azi, din curtea Ta se-alege

crinul prea curat,
de osând i pcat
lotrul s-l dezlege…
50

Vod-ngaim : -Tu, Sultan,

în genunchi îmi stai ?
Ochii plâng i-ntregul rai
pâlpâie pe-o gean.
-Vrei de mire lotru mare ?

Vrei din treang s-l scot ?
Ochii plâng
cere-n i raiul tot
ei iertare.
i, deodat, gloata cade

în genunchi, tunând :
-O, Mria-ta, fii blând,
iart i sloboade!
Geme Vod, geme Ag,

logofeii tac.
Se crucete în cerdac
boierimea-ntreag.
Domnul d porunci. i geme.
Gâzii sar-napoi.
Arnui în fuste noi
bombne blesteme.
Gloata-n vuiet se ridic.

Peste ea, domol,
scrie cruci de aur gol
mâna de Vldic.
Numai ochii de-altdat,

ochii din rdvan,
printre beii cu turban
râd cu zarea toat.
*
51

argii se împlânt
Codrului afund.
Surugiul cânt,
crengile rspund.
Funie uoar,
spânzur-i ali furi…
Drumde
zboar pduri.
nunt
prin zboar,
Butca sau mireasma

leagn pe miri
sub catapeteasma
crengilor subtiri ?
Merg sfinii de veacul

codrilor btrâni.
Râde-n zri conacul
ateptând stpâni.
Cât îi stejriul
de înalt în zvon,
smirn-i tot frunziul,
pomii toti, amvon.
Cât de lung drumeagul

pentru argi i roi,
patrafir tot fagul,
flamuri ulii toi…
Unde duci cu tine,

mire nzdrvan,
diminei senine,
ochii din rdvan ?
52

Unde duci, Jiene,

tras de telegari,
zrii dunrene
ochii verzi i mari ?
Uite-i cum se las

mai adânci, mai grei,
lumea
s-o din ei.
neculeas
culegi
Uite-i cum se pleac

-houle-ntre hoi-
cerul ce-i îneac
s li-l furi, de poi…
Surugiul mân,
frunzele nu tac.
Taina ta ce-ngân,
murmur de copac ?
Duce butca-n fug
mirii nunii verzi.
Creang ca o rug,
mustri sau dezmierzi ?
Duce butca-n goan

mirii albei nuni.
Frunz ca o ran,
sângeri sau te-ncruni ?
Iancu când ascult,

când n-ar vrea de loc,
creanga tot mai mult,
frunza grea de foc.
53

Ca s nu-l aud,
spune oapte-n el –
(stropi de geana ud
pe-un ceresc inel):
-Alba mea mireas,

fragedul meu rai
cupa-artavrea
umbra dai.mas
s-ipe
De mireasma-i lin
crinii toi sunt bei.
Trestia se-nchin,
mldieri s-o-nvei.
Iar i iar îl cheam

paltin i gorun.
Iancului i-e team
parc de ce spun.
Ca s nu-i aud,
cânt oapte-n el
(stropi de geana ud
pe-un ceresc inel) :
-Toat unda apei

pasul tu l-ar vrea.
Tremurarea pleoapei
i-o îngân-o stea.
Nuferii îi fur

umerii rotunzi,
verdea iezitur –
ochii ti afunzi…
54

Iar i iar îl strig

ulmul nimnui.
Iancului i-e fric
de chemarea lui.
Ca s nu-l aud,
plânge oapte-n el –
(stropiceresc
pe-un de gean  ud:
inel)
-Lunecai, odat,
peste Olt, în vis.
Tu erai, sau toat
floarea de cais ?
Cu ce dulci omturi
îngerii te-au scris ?
Azi îmi arzi alturi,
dar îmi pari tot vis…

Iar i iar, oriunde,
teiul face semn.
Iancu nu rspunde
la grozav îndemn.
Ca s nu-i aud
glasul cenuiu,
suduie cu ciud :
-Mân, surugiu…
Iar i iar se zbate

fagul neptruns.
Iancu nu se-abate
i nu d rspuns.
55

Ca sa nu-l aud
smulge-un bici acum
i d fichi i nu d
argilor de fum.
-Tu, mireas, du-m

raiului tu sfânt.
Parc m sugrum
ramurile-n vânt 
Dragostea mea drag,

smulge-m de-aici…
Creanga iar se roag,
Iancu iar d bici.
i cum geme ramul

cu frunzi de foc,
parc-ar plânge neamul
fr de noroc.
*
Cine-a muls, cu mâini blajine,

Calea-Laptelui pe cer,
c itarul nopii plin e,
nevzutule oier ?
Codrul susur din foaie

ca o gur de izvor
unde îngerii îi moaie
gingia gleznei lor.
Din pduri, peste viroage,

vine crângul, când pe brânci,
când pe coate, s se roage
cu chemri tot mai adânci.
56

La conac, sub geam, coboar,

ca s-i freamte-n auz,
ba cu oapt de vioar
ba cu geamt de cobuz.
Doarme Iancu, vraj lung,

legnat de
Crângul brasemoi.
geme -l strpung,
brae dulci îl trag-napoi.
Doarme Iancu, vraj goal,

pe ispite de omt.
Crângul geme, el se scoal ,
îl trag brae îndrt.
Doarme Iancu, vraj dulce,

pe fierbinte sân zbtut.
Crângul
bra e cadgeme, el se smulge,
în aternut.
Cuma, bunda, ipingeaua

i pistoalele-n serpar…
Fuge-n grajd i scoate seaua,
scoate frâu i armasar.
-Du-m-n lumea mea cealalt,

murgule, c nu mai pot.
Murgul sare poarta-nalt,
cu haiduc, cu dor cu tot…
Codru-l simte c-o s vin,

de la brusturi la burei,
din bârlog la vizuin,
de la guteri la mistrei.
57

Taic frasin, creang muic,

vine munte de haiduc!
Mai rsare-o nevstuic,
Mai tâneste vr-un bursuc.
Ii ies carpenii-nainte,
ca haiducii când vor pungi.
ulmii -lodbinecuvinte,
Gata sîn jdii lungi.
Mi, ce scârâie-n tcere

peste codru i muncel ?
Carul-mic cu roi de miere
trage luna dup el.
Machea, lun e sau, poate

dintr-un pu nepmântean
cumpna tcerii scoate
o galeat de mrgean ?
Peste scorburi, peste viezuri,
stele tinere îi coc
pdureele lor miezuri
de tmâie i de foc.
Pe târzii poteci rzlee,

murgul pune pai cumini.
Iancu uier tristee
Din amare foi cu zimi.
-Jelui-m-a, c mi-e jale,

jelui-m-a, dar n-am cui :
nici sttutelor pistoale
i nici dorului cu pui.
58

Jelui-m-a numai ie,

codrule fr haiduci…
Din desiuri vechi învie
umbre, taine i nluci :
-Uite-aici oprii caleaca

unui plod de beizadea;
i-ai din ea.i taca

smuls ifosul
i luceferii
Uite-aici cârnii Serdarul

cam limbut, cam grecotei,
risipind pe tot hotarul
potera de funigei.
Uite-aici, cu tescovin
te-ai cltit, s nu te spurci,
dup ce-ai dat foc, la cin,
unui han cu nou turci.

i, la jar de crengi uscate,
te-ai legat, cam tot pe-aici,
s-i faci Neamului dreptate
i cocioabe de calici…
Luna pe crri se vars

ca o bani de grâu.
Pe sub fagi cu frunza-ntoars,
lacrimi tremur pe frâu.
Cad pe frâu i cad pe coam,

cad în iarb licrind,
când mruni bnui de-aram,
când inele de argint.
59

-Dragoste alunecoas,
inelu învârtecu,
cu frânghii de chiparoas
m legi zdravn de culcu.
Ori de câte ori din bezne

s-a sculat vr-un bra voinic,
frânt fierul
l-a stins patimavenetic,
sau, lesne,
Vino, codrule, i iart

pieptu-acesta slbnog.
Tot adâncul meu te poart,
ie, ceas de ceas, m rog.
Fir-ar, codrule, s-ai parte

de-un haiduc cum n-am fost eu,
cu hangerul fr moarte
scris pe zare curcubeu.

Fi-i-ar toat frunza lin
ochi albatri i cereti,
toat stranica tulpin
fruni i brae haiduceti.
Fac-se tot codrul pânde

de topoare i mciuci,
dac gloatele flmânde
astzi nu mai au haiduci.
Fac-se haiduc tot ramul,

rdcinile la fel,
dac azi nici tu, nici Neamul
parte n-ai avut de el…
60

Lacrimi curg i pic-ntruna

i pe ea i-n iarb jos.
Sus, pe vrfuri, pare luna
cuma altui Ft-Frumos.
Ce heruv i-a spart ulciorul

sau cad stele prin fget ?
Bate vântu-ncet
i ca jalea ca dorul
de încet.
Bate vântu-nlcrimatul
duh amar de foi de nuc,
parc e i nu-i oftatul
codrului fr haiduc.
Bate vântul –carpatinul-

duh amar de busuioc,
parc e i nu-i suspinul
neamului, spre (1942-februarie)

alt noroc.
61

BALADA
ICONARULUI
DE LÂNG RAI
Din evlavii de vldic

i porunci de Domn pios,
mânstire se ridic
pe tulpina ei de os.
Dintre schele se desface,
ca un msub
pârguit mistrii,
r care se coace
lâng ceruri aurii.
Zidurile cresc uoare

i-n urcuul alb al lor
parc vor aripi s zboare
i s cânte parc vor.
Turlele melodioase
prind în aer moliciuni,
mldieri de chiparoase,
frgezimi de rugciuni.
Dar cum crete din lumin

ctitoritul sfânt altar,
n-are prânz i n-are cin
mare meter iconar.
62

N-are pace pmânteasc

de când Vod Basarab
l-a poftit s zugrveasc
mucenici cu chipul slab.
De doi ani pe zid aeaz

strciun
când Cr vechiiIerusalim,
Boboteaz,
când sfieli de heruvim.
Se cutremur pereii
de-nvieri i rstigniri.
Pe iconostas, asceii
merg cu tlpi de trandafiri.
Doar o sfânt diafan

sub un limpede inel,
stot încearc
 se  pe-o
ite din icoan
penel.
In zadar se tot frmânt

meter fr de rgaz.
Pentru dulcea fa sfânt
înc n-a gsit obraz.
N-a gsit nici ochi s-i deie,

cât îi caut-n strfund
de fântâni i eleteie
sau de ceruri ce se-ascund.
Zi i noapte, printre scule,

lâng pânz pironit,
cu peneluri nestule
muc zri necontenit.
63

Prânz i cin dac n-are

i-n culcu n-a pogorât,
suspinând peste culoare
n-o-mblânzete cât de cât.
Ba o roag i-o rsfa,

ba o ceart cu mustrri,
dar
i lavopseaua
rugi i la lui ri. 
ocîngea
Nici alintul nu-i d vlag,

nici ocrile puteri…
Chip i zâmbet nu se-ncheag,
nu vin ochi de nicieri.
In oftatul i-n pojarul

care-i fur somn i blid
s-a uscat i iconarul,
ca ierarhii de pe zid.
*
Peste râu, la mânâstire,

urc lin cu pasul mic,
o logodnic subire
i sfioas ca un spic.
Vine-n zori i la amiaz

cu paner mereu adus,
vine iar, când însereaz,
la biserica de sus.
Miere, azim i lapte

pentru meterul posac,
care tace, zi i noapte,
lâng scule fr leac.
64

-De trei ori pe zi, la tine,

trist logodnic, meter drag,
vin purtând panere pline
i la fel le-ntorc din prag.
Gura ta n-atinge can,

nici cu mâna blid n-atingi.
Lâng-o
ca umbra
o candel  tede icoan
stingi.
M-a topi, dac mi-ai cere,

în ospul din paner,
lapte, azim i miere,
s-i fiu cin, lâng cer.
Dar el tace. De pe buze

nu-i desprinde un cuvânt.
Peste pensule ursuze
se-nconvoaie i mai frânt.

i tânjete mai departe,
i vopselele tânjesc
lâng ceaa umbrei moarte,
care-ateapt chip ceresc.
Peste râu, la mânstire,

urc zilnic pasul mic
de logodnic subire
Vine-n zori i la amiaz,

i când umbrele-nsereaz
la biserica de sus.
65

-Meter trist, i-aduc zadarnic

darul meu de peste râu,
lapte proaspt, fagur darnic,
pâine tânr de grâu.
Pleac vara, fug lstunii,

i-n biseric
înc n-ai pus, chip
aici, minunii,
biet zugrav de mucenici.
Nici un înger nu mai cade

pe culoarea fr spor ?
Din uneltele-i schiloade
nu mai urc nici un zbor ?
De-a putea vpi domoale

i dulci umbre s m fac,
si penelului
dau zâmbet pânzei goale
srac…
Dar el tace. Nu-i desprinde

de pe buze un cuvânt;
cu mâini reci i suferinde,
cum sunt mâinile de sfânt.
i cum tace, ea se frânge,

în genunchi, pe lespezi, jos.
Îi ia mâinile i plânge,
desmierdându-le duios.
Pe mâhnirea lor se las

tâmpla cald, chipul mic
de logodnic sfioas
i subire ca un spic.
66

i pe mâinile lui slabe,

scrise parc pe fereti,
cad din ochii ei podoabe
i inele îngereti.
Cad din ochii triti inele

i pe mâinile ce zac,
i pe
cu hârburifde
vopsele ulcele
r leac…
Meterul acum le simte.

Mohorât de sptmâni,
simte plânsul ei fierbinte
pe-ngheatele lui mâini.
Fiecare pictur
parc-l frige dinadins.
Ah, din nou de el se-ndur 
un crâmpei de necuprins.
Azi, din nou, un col de slav
are mil de zugrav.
Arde pensula bolnav,
arde meterul bolnav.
Ard vopselele-n ulcele,

frmântate cu vzduh
i cu lacrimile grele
care cad s le dea duh.
Pânza moart se deteapt,

linii guree se-aprind,
sfânta care chip ateapt
s-a sculat din somn zâmbind.
67

Din culcuuri se ridic

desmoritele culori,
cu zvâcniri de rândunic
dintr-un cuib trezit în zori.
Mâna meterului treaz

lumineaz ca i el.
Oricese-atinge
când deget pare-o raz,
de penel.
-Plângi, tu, limpedea mea Oana

i vopseaua prinde chip.
Plângi i, fraged, icoana
din lumini o înfirip.
Pic lacrimile tale,

iar culorile surâd.
Cine le-a sculat din oale
Ca s calce somnul hâd ?

El lucete ca o spad
smuls beznei unei teci.
Ea e freamt alb de mlad,
în genunchi, pe lespezi reci.
E uimit c el cânt
gingii de viers fugar…
Dar cum ochii ei se zvânt,
mâna lui se stinge iar.
Faa pânzei se usuc

i culori i umbre mor.
In privirea lui nuc
e un ipt de cocor.
68

Dezndejdea îl cuprinde
i el cade din avânt,
cu mâini reci i suferinde,
cum sunt mâinile de sfânt.
i din nou se-aprind de mil

i de rou ochii ei;
în ulcele
ard de argil
i tremur 
 scântei.
Pe vopselele învinse
pic lacrimi fecioreti,
i pe mâinile lui stinse,
scrise parc pe fereti…
i din nou, zvâcnind, adie

un suspin de vânt rzle
prin culorile ce-nvie
deteptate din înghe.

Fruntea lui din nou strluce,
gura cânt gingii,
i, trezit, penelul duce
umbrei moarte linii vii.
-Plângi, i-n mine neprihana

se oglind ca-ntr-un iaz.
Plângi, tu, limpedea mea Oana,
iar icoana ia obraz.
Plângi, si nu pricep ce vlag,

ce puteri m-au dezmortit.
Plângi, i pânza stearp leag,
ca o creang, rod sfinit…
Beat, lucreaz, cânt, spune.
In genunchi, cum a rmas
69

ca-ntr-o mare rugciune,

ea l-ascult fr glas.
i, deodat, înelege

c icoana lacrimi vrea
i c el minuni culege
doar atunci când plânge ea.
Zile trec i nopi ca una,

scuturate din mnunchi,
i fecioara plânge-ntruna,
jos pe lespezi, în genunchi.
Tot mai tinere, mai zvelte,

peste plânsul ei tresar
i vopsele i unelte
i mâini dragi de iconar,

Lacrimi i culori se-mbin
i se fac într-un srut
ochi de dincolo de vin,
chip de dincolo de lut.
Fata plânge, plânsul suie

i, pe lemn cum st supus,
e obrazul ei i nu e,
parc-s ochii ei, i nu-s.
Cu cât urc, mai cerete

faa Sfintei din vopsea,
trupul fetei se-ofileste
supt de pânza care-l bea.
70

Cu cât meterul strluce

în tria lui de-acum,
ea se frânge ca o cruce
povârnit lâng drum…
Par penelurile tore,

mâinile, fierbini cui,
iar elînarde,
sus, de for e,
beat lui.
fericirea
i nu vede, dintre îngeri,

cum, sub plânsul ne-ntrerupt,
trupul mic e numai frângeri,
tot mai stins i tot mai supt.
Peste râu, la mânstire
de mai urcpasul
nu logodnic mic
subire
Nu mai vine la amiaz

nici când tainele-nsereaz
la biserica de sus.
Nici n-aduce, de cu noapte,

pentru bunul iconar,
miere, azim i lapte,
feciorelnicul ei dar.
Ci, departe,-ntr-o colib,

ochii vesteji de dogori
cu lumini nu mai îmbib
nici peneluri, nici culori.
71

De sub cerg, mâna slab,

cheam umbrele de ieri.
Gura tot de umbre-ntreab,
ofilit de zceri.
Umbre cheam, taine-ngân

sau îsi
maic strig, lâng
 blând si btrân
pat,,
toat bocet si oftat.
-Maic bun, du-te-n goan

la biserica de sus,
unde-un meter pe-o icoan
numai zâmbete a pus.
Spune-i mirelui, în oapt,

c mor ochii stini de dor,
dar c totiîlînmai
scufunda ateapt
bezna lor…,
Ostenind spre mânstire,

suie, alb, prin livezi,
pe sub crengi cu patrafire,
o micu de zpezi.
Vine-n zori, la prânz, la cin,

cu trudit i jalnic glas,
mai btrân când suspin,
i mai alb, ceas de ceas.
-Metere cu fruntea-n stele,

iconar cu mâini de vis,
s te-aduc dintre vopsele
ochii oarbei m-au trimis.
72

i-ai sfârit de mult icoana,

lâng ea de ce mai stai ?
Parc nu-mi auzi dojana
i n-ai inim, nici grai.
Ci el glas lumesc n-aude

i nu vede chip strin.
Doar
îl icoana
îmbat ce-ivin.
 ca un surâde
Nici o vorb nu-l îmbie,

nu rspunde nimnui.
Ca-ntr-o dulce, grea, robie,
st vrjit de sfânta lui.
-Metere pierdut de lume,

fctorule de sfini,
ochii oarbei de sub brume
te vor mire; s-i alini.
Vino de le-nchide rana,

iconar de lâng rai…
i-ai sfârit de mult icoana,
lâng ea de ce mai stai ?
Dar el nu mai ine minte

plânsul ochilor secai,
ci de ochii fetei sfinte
se îmbat cu nesa.
Nu ascult, nu rspunde,
i, de vraj istovit,
parc vrea s se scufunde
în surâsul zugrvit…
73

Maica pleac, maica vine,

pleac iar cu jalnic pas,
mai btrân de suspine
i mai alb, ceas de ceas.
-Fata mea, la mânstire

urc zadarnice poteci.
Nu-i acolo
Sunt nicii un
doar sfin mire… reci.
i lespezi
*
Pajiti verzi întind chilimuri
i covoare ca-n povesti,
parc noi ierusalimuri
cer sosiri împrteti.
Toat floarea neculeas

pe mormântul alb s-a strâns.
Crcutremur
se ngi în rochii
 de de mireasa
plâns.
Cu suspinele de mân,
toat bocet i lumini,
maic bun i btrân
rtcete printre spini.
Urc pân’la mânstire

i coboar la mormânt
Nu aduce nici un mire
ochilor ce nu mai sunt.
Urc iar, cu trud mult,

printre spinii nestui.
Nici un mire n-o ascult
sus, în fericirea lui.
74

Paii-abia mai pot s-o poarte

pe poteci cu pietre seci…
El rmâne mai departe
lâng sfini i lespezi reci.
-Doamne,
ridicai, pedin
trudlume ti podoabe
 grea,
sfinte ziduri basarabe,
limb vremilor s dea.
De la sfenic la icoan,
de la stran la triod,
toate sunt, fr prihan,
darul tu de voievod.
i, smerit i preajertfelnic,
daniei
i-ai pusdecelpeste veac
dintâi jertfelnic
lâng cel dintâi colac.
Deci,Mria Ta, se cade

s tii câte sunt i cum :
Iconarul înc ade
în biseric i-acum.
De-a sfârsit de mult cu treaba,

nu vrea galbeni, nici arginti,
dar întârzie degeaba
printre candele si sfinti.
De-a pus magilor privire

i arhanghelilor pas,
într-o gale uimire,
lâng sfânt a rmas.
75

Când clugrii l-alung,

el se-ntoarce mai aprins.
Neagr patim i lung
de icoan l-a cuprins.
Vod zice : tim icoana,

mult ne mir
Parc-un  ii-a
înger pe pus
noi.pana
pe obrajii calzi i moi.
Fruntea-i scris –pare-mi-se-

cu penel din alte viei,
iar surâsu-i smuls, ca-n vise,
ne-nceputei frumusei.
Bietul vostru meter, poate,

s-a smintit când a crezut
c-a scos
din el aceste
vopseaua toate
lui de lut.
S-a smintit i-n ptimirea

grea de vin i alean,
îndrgind nemrginirea
unui chip nepmântean…
Cu mâhnire se cuvine
pând aspr de pândar.
Azi, icoana nu mai ine
de-un vremelnic iconar..
Ci minunea ei senin
e a rugii celor muli,
care vin de i se-nchin,
de la Vod la desculi.
76

*
Când o spad de jratic
taie zarea, când un bici.
Cerul negru i slbatic
vars ploaie cu bici.
Beznele îi fierb ceaunul

sus, pe fulger,
Inc-un tunet deînc
potop.
 unul,
cade-n inim de plop.
Noaptea joac-n pielea goal

pe lungi strune de ambal.
Din grozav cazan de smoal
iese râul peste mal.
Se mai rupe-n cer o grind 

sau în iad câte-un zgaz.
Strsud
cu jilelmi i cu-n
se-adun tind
necaz.
Sub puhoaiele zlude,

prin mocirle de nmol,
o nluc-n straie ude
d bisericii ocol.
Umbra vine pe uvoaie,

numai ochi adânci i goi,
numai zdrene lungi de ploaie,
numai umblet de strigoi,
Cu bufniri de vânt ptrunde

pe fereastr în altar.
Când în bezn se ascunde,
când pe fulger calc iar.
77


-Metere beteag de minte,

d-ne Sfânta înapoi!…
El o strânge mai fierbinte :
o tulpin amândoi.
Mai aproape, mai aproape,

râul spumeg turbri.
Pe dih
vin nii mari
pdurile clde
ri.ape
-Nimeni nu ne mai dezleag,

Sfânt alb, rai cules.
Ceru-ntreg i lumea-ntreag
în surâsul tu se es.
Ape lacome i hoae

casc negrul lor gâtlej.
Cu icoana strâns-n brae,
piere meteru-n vârtej.

*
Curgi, lumin, curgi balad,

i tu, râule senin.
Ziua pate ca o iad
roua câmpului sorin.
Verde apa de bulboan,

Din adâncuri ce-ai adus ?
Ba e zâmbet, ba icoan,
ba e chip czut de sus…
Uluii, culeg plutaii

taina galeului chip.
Mâinile scriu cruci, i paii
îngenunche pe nisip.
79

De surâsul blândei fee

nu se satur cât vor.
Sorb senina frumusee
cum ar bea dintr-un izvor.
Vd, i nu pricep de unde

s-o fitceri
din fost de
ivitape-afunde,
în dar,
taina fr de hotar.
Dar, cucernici în smerire,

duc plutaii chipul sfânt
la domneasca mânâstire,
peste vreme i mormânt.
i minunea din lumin

se re-ntoarce celor muli,
gloatei
de care
la Vod desculi.,
 lai se-nchin
*
* *
80

BALADA
PSRII
MIESTRE
Printre luciri de cornuri i junghiere,

vâna i el cu prinul prin pduri.
Gorunii-aveau suspine verzi pe guri
i apel , pe buze, giuvaere.
Era-ntr-a patra zi de vântoare…
Istee slugi stârneau vânaturi

i cerbii-ngenunchiau noimoi
pe frunze
i vulturii se prvleau din soare.
Iar el, dibaci i sprinten în sgeat,

tânr curtean cu chip strlucitor,
când culegea vzduhul frânt din zbor,
când strpungea pdurea-n beregat.
Uor i zvelt la pânde îndrsnee,

Se deprta de ceata de curteni
i ochii lui pareau nepmânteni,
scânteietori de zri i tineree.
Dar cum fugea dup slbtciune

Incremeni. Pe crengi cu moale joc
ardea i nu un bulgre de foc,
sclipea i nu o pasre minune
81

Purta aprins, i rsritu-n pene,

cu scprri de aur i otel,
i, linitit i dulce lâng el,
amurgul stins al umbrei pdurene.
Safire i mrgeane i rubine

se rzvr
vrând teau i se-mp
izbucnirea flcriicau
s-iîndea
ea,
i linistea sfineniei senine.
Un pas i ea zvâcnea pe alt  mlad.

intea viclean, sgeata ddea gres.
Ba o pierdea prin crengi de arbori de i,
ba, strlucind, ea sta în loc s-o vad.
In pitulri topea vpi domoale,

ca s tâneasc iar din ascunzi
cu fulgere
i mai ciudate
ciudate prinde
stingeri frunzi ,
metale.
Iar el, curtean cândva îndemânatic,

o urmrea cu arc neputincios,
cu pas flmând, dar fr de folos,
mai lacom, mai fierbinte, mai slbatic…
Uitase i tovarii din ceat,

i prinu-mpresurat de slava lor
i nici, troznind, c-l frige sub picior
nu mai simea vreo creang-nsângerat.
Nu mai simtea nici muchiul vgunii,

nici putregaiul ierbii cu burei,
nici smârcul fiert, nici râpa cu mistrei,
nici gusterii din scorburi sau t unii.
82

i nu vedea nici soarele cum cade

i nici cum suie luna din pduri,
molizii argintându-i în armuri
i apele în ndri reci de spade.
Iar pasrea-l chema s n-o ajung

i-l tot momea, aici i nicieri,
din pân
ars ce în
-nceosmai
de beat
poftades-oscânteieri,
str pung.
Din ieri în azi, din zori în amurgire

i din amiezi în nopi cu licurici,
clca pe timp, fugea pe clipe mici,
ca pe sprturi i cioburi de potire.
i, deodat, pasrea zglobie

pe nici o creang n-a mai tresrit,
nici rumene frânturi de rsrit,
nici verzi crâmpeie dulci de venicie.

Pierise fr nume nu tiu unde,
pierise fr loc i fr veac,
în miez adânc de taine care tac,
în fundul lumii care nu rspunde.
Zadarnice i umblet lung i trud

se sfâiau în sterpe bâjbâieli.
Noi muguri tremurau pe crengi sfieli
i-alturi omul tremura de ciud.
Scrânea :-Unde-ai ascuns-o tu, pdure ?

Urla : -Unde-ai pitit-o, pietre tari ?
Rupea cu ghiara scoara pe stejari,
izbea cu pumnii-n cremenele sure.
83

Smulgea, hain, desiuri de jratic,

muca pmânt, turba de nenoroc,-
dar pasrea nici veac n-avea, nici loc,
nici nume pe hotarul pduratic…
Târziu, rpus, cu fruntea grea ca fierul,

cu pai aprini, cu ochi amari i bei,
zvârli, rupând,
i, hohotind, îipu inele
lepad sgei
 jungerul.
De-acum, numai nluca ei în minte

îl dogora adânc pe sub copaci,
curtean înfrânt, cu umbletul stângaci,
de parc-ar fi clcat pe oseminte.
Se-napoia ursuz i fr prad,

ca npdit de fiere i oet,
i dup el venea pdurea-ncet,
cu capu-n piept, pe drumuri de balad .

Mergea s afle prinul i curtenii
rmai s sgeteze cerbi de rând,
i, cum ofta, necazul , când i când,
cu lacrimi îi sfinea btaia genii.
Pe vechi poteci, prin ierbi abia citite,

cta degeaba urme de arcai…
Ci nicieri prea c n-au fost pai,
nici mâini cândva aprinse pe cuite.
Se cra în câte-o tis înalt,

striga spre rsrit ori spre apus.
Ci slugi i prin prea c s-au tot dus
cu vulturii i cerbii laolalt.
84

Mai sterp btea viroagele ascunse,

mai lung chema din vârfuri de goruni.
Ci print i ceat i slbticiuni
pieriser-n adâncuri neptrunse.
Gândea ca i-a lsat la o frântur,

la un crâmpei sau achie de ceas,
i-acum durea-ntreag
i vântulpalte cântece pegur
-avea
. alt glas
Izvoare noi zvâcneau acum la via ,

optind pre limb nou noi poveti,
i orice lumini cu ochi cereti
alt grai avea, alt zâmbet, alt fa.
i fiecare piatr alt frunte,

i fiecare brustur alt obraz…
Se oglindea-n bltoace de topaz
i-un chip strin sta-n ele s-l înfrunte.
Un chip tiat de ari i ploaie,
mucat adânc de vreme i de vânt.
Se pipaia. Uscate mâini de sfânt
îi oviau pe zdrene, nu pe straie.
Din catifele vechi i adamascuri

lsa în cale fleanduri prin tufani
i din botforii spintecai de ani
tlpile goale-i sângerau pe vreascuri.
Uimit se cerceta prin noi izvoare

i se-ntreba de-i vis sau adev r…
Ci numai zvon de frunze în rspr
suna din fund de taine cu zvoare.
85

Oftând, ieea din veacuri pduree,

din codrul ce-ngropase-adânc sub chei,
i pasrea cu aripi de scântei,
i prinul cu alai de tineree.
i cum pornea mai gârbov spre cetate,

tot buchisind ca-ntr-un ceaslov crri,
ba paii lui
subcioturi trozneau
mari ba întreb
de gânduri ri,
rschirate.
Iar dup el, fugindu-i sub câlcâie

sau fluturându-i zdreana uneori,
vântul venea cu sânul plin de flori,
punând pe toate smirn i tmâie.
**
Calca pe-aceleai ulie strbune,
darpa
cu parc  str
i tot bmira
mai tea un trâm,
noucaldarâm,
i pe
cu ochi strlucitori de grea minune.
Cetatea era ea i nu, sub soare.

Arcade vechi gemeau de btrânei,
dar alte lumi i alte diminei
râdeau pe fee albe de fecioare.
Ali negustori vindeau în noi dughene,

se zbenguiau în pulbere al i prunci
i gloate ne-ntâlnite pân-atunci
îl msurau cu mil pe sub gene.
Ziceau oprind : De unde vii, strine,

i cine eti, sub zdrene i rupturi ?
El le vorbea de tainice pduri
i de nluci cu aripi de rubine.
86

Ii cumpneau drumeii, a mirare,

i strai, i glas, i ochii prea fierbini;
iar el vorbea de-o pas re i-un prin
i de-un curtean pierdut la vântoare…
Spunea cum au plecat de-aici cu torbe

i cum
Fâ ii dese-ntoarce singur din
soare-i tremurau alai…
pe strai
i-i aprindeau i fleandur i vorbe.
Lung îl priveau ori se porneau pe glume :

-Cumplite basme, moule, ne-ndrugi…
Ce prin tii tu, ce pasre, ce slugi ?
Parc vorbeti cu duii de pe lume…
Rar, câte-un înelept ieea din gloat :

Ba, a domnit, cândva, un prin pe-aici,
dar su s-oslava

veaculbrusturi
i, poate, fi fcut
luiurzici
uitat…
-Unchia smintit cu mincinoas fal,

îl dojeneau atuncea, rând pe rând,
de ce ne-neli c te-ai pierdut, vânând,
de-un prin rmas de veacuri umbr goal ?
El surâdea i povestea întruna

i soarele curgea pe zdreana lui,
iar oamenii ddeau din cap, stui,
scârbindu-i i buleandra i minciuna…
Plecau drumeii, ali drumei s vin,

s-i bat joc de umbra de unchie
cu trupul frânt,cu ochii ne-ntelei,
scânteietori de-o stranie lumin.
87

-Mai spune despre pasrea viclean :

unde-ai pierdut-o, falnice curtean ?
El surâdea nlucii de mrgean
i nu-l durea nici glum, nici dojan.
Simea, ciudat, din ce în ce mai bine,

cum pasrea, pierdut ieri în fum,
cu aripi dulci,
asemenea sfinîieniei
da ocol acum,
senine.
Zicea, lucind de ce zrea-nainte :

-A fost s-o pierd în codru-ntunecos,
dar azi îmi zboar-n fa tot mai jos,
cu aripi tot mai limpezi i mai sfinte…
Râdeau istei :-Nu minte, e lunatic.

Râdeau i se pierdeau în vlmag,
lasnd în urm ciotul de moneag ,
cu raiul lui amar i singuratic.

i soarele curgea pe el, sub ire,
pe zdrene vechi, pe trupul slbnog,
i numai ochii-adânci ca un zlog,
frigeau, dogorâtori de amintire.
**
Tot mai stui de basme fr tâlcuri,

îl ocoleau drumeii pe nebun.
Dar fragezi, ca zpada la Crciun,
veneau acum copiii, pâlcuri-pâlcuri.
Zburdând i îmbrâncindu-se cu ghionii,

se îmbulzeau în juru-i tot mai muli,
i-nconjurat de heruvimi desculi
le desmierda pe frunte cârlionii.
88

Cutreierat de raze i vedenii,

le tot vorbea de codrul cu t ceri,
unde-i lsase chipul su de ieri
i straiele i prinul i curtenii.
Vrjii, îl îndemnau s le mai spun…

i-n cerurile
urca, sublim,lor copildin
pdurea retipoveti,
izbindu-se cu crengile de lun.
Aa, mult timp, s-au strâns la basm seninii

i fragezii obraji de aurori.
Cei vârstnici doar opteau ne-ncreztori,
Clcau ursuzi i-aveau priviri ca spinii.
Pe urm i obrajii limpezimii

venir tot mai rar i mai puini.
Crenu
dar teau
maiînal
semi copiii
nau cupeheruvimii…
tulpini,
Treceau posaci, pierzându-se-n grmad

sau aruncând trufii de înelepi :
-Unche zlud, pe cine mai atepi ?
În pasrea ta cine s mai cread ?
N-au mai oprit nici tinerii. Nici unii

nu mai puneau în vorba lui temei.
Numai moneagul, dincolo de ei,
strafulgera de pasrea minunii…
Închidea ochii i-o vedea cum vine.

Nici n-o chema i singur ânea.
Abia clipea i-i sta pe umr, grea :
safire i mrgeane i rubine.
89

Se ruina acuma c plânsese

cândva, când o pierduse printre brazi.
Ce mare, ce aproape era azi,
în raiul lui cu flcri ne-nelese.
Ah, îi pierduse zborul în risip,

ca s-o gseasc-alturi, fr leat…
Vorbea
cu marecu eade
glas ulie, cadebeat,
pedincolo clip.
Cu mare glas de dincolo de vreme,

de dincolo de oameni i de pai…
Ce-i mai psa ca-l ocoleau, trufai,
când el zvâcnea întreg de diademe ?
Clca încet grind minunii sale,

iar oamenii cu suflete de tuci
îl îmbrânceau, piezi, pe la rscruci
i cu ocri îl vânturau din cale.
i tot mai des l-întâmpinau sudalme
i pietre se-nlau în pumni dumani…
Dar ce-i psa c-l bat cu bolovani,
când pasrea îi ciugulea din palme ?
i-ntr-un amurg ce-i desfoia punii

pe turnuri vechi de purpur i os,
cei vrednici l-au gonit pe zdrenuros,
cum alungau ciumaii i nebunii…
**
Zvârlit afar’, pe poart, din cetate,

sttu în loc frâma de unchie.
Sorbi mult timp apusul de mce
i taina-ntâiei stele-nlcrimate.
90

Porni apoi, în zdreana lui amar,

cu paii frâni, cu umerii subiri,
spre zarea aromind a trandafiri
i-a fagure de miere i de cear.
Domol i chioptând prin toi scaieii,

mergea
unde- i slsase -n marile
moartorba pduri,
cu frânturi
i straiele i chipul tinereii.
Luna-aromea a cimbru i-a intaur,

suia din râpi, cdea din nou în vi
i soarele venea s bea vpi
din ape, ca un rou cerb de aur.
Prigoria urca din treapt-n treapt,

amiaza se-ndulcea în moliciuni
aromitoare,
i luna iar cre tea
alb din
, în vguni,
eleapt …
El îns chiopta fr s-ajung.

Prea slabi îi erau paii ori prea stini,
sau prea departe codrii necuprini
i calea lor prea aspr i prea lung.
Dar nu-i pasa de-avea s-i mai gseasc

pdurile aievea sau deloc.
Pe umeri îi sta pasrea de foc,
mai mare, parc, mai împrteasc.
El surâdea i chiopta-nainte…
i stelele, ieind din scorburi mari,
l-împresurau cu zumzet de bondari
i luna-i glgia peste veminte.
91

Iar dup el, fugindu-i sub câlcâie

sau fluturându-i zdreana uneori,
vântul venea cu sânul plin de flori,
punând pe toate smirn i tmâie.
**
**
92

BALADA
UNUI
PLAI DE MUNTE
Pe-o sprâncean de lumin,

lâng-o lacrim de rai,
verde culme carpatin
rotunjete dulce plai.
Iar în plaiul stânei goale,

lâng strunga fr oi,
crengi
se cu umeri
cutremur foi.i de jale
 dinfrân
Fluier vechi nu mai îndrug,

nu mai latr câini pândari.
Singuri munii duc în glug
carpatine neguri mari.
Nu mai zburd-n târl iezii,

nici plpânzii miei priori,
doar pe cearcnul amiezii
urc ulii rotitori.
Ulii suie, frunza sun,

iar în iarb-ntins amar
ba e somn, ba rugciune,
tânr le de pecurar.
93

A rmas dormind pe-o rân,

în culcu de voievod,
pe-un crâmpei de rai cu stân 
unde brazii plâng prohod.
A rmas zâmbind -nainte,

ca un cneaz pe pat de flori,
l-a  un
parcstr cude
puns it fierbinte
dou ori.
i cum zace tineree

de cioban în fraged plai,
jalea crngii pduree
suna moale, ca un grai :
-Nu m plânge, maic bun,

nici tu , câine credincios,
c de nunt frunza sun
din btrân caval de os.

C m-a dus rdvan de nunt
tras de ase cerbi subiri,
mire nalt sub stea crunt,
cum pe lume nu sunt miri.
Mire-n straie de mtas

i nuntai cu flori pe fruni.
Mi, i nu e-n plai mireas
ca mireasa verzii nuni.
Pr adânc i trup suleget

i ochi triti cum alii nu-s…
i mi-a pus inel în deget
i- n inel nopi lungi mi-a pus.
94

i la sfânta cununie
munii falnici ne-au fost nuni.
Scoborând din venicie,
ne-au dat vulturii cununi.
i tulpin de tulpin,
ne-au dus brazii în alai
pe-osprincean
lâng . ,
lumin
-o lacrim de rai
**
Maica-n saric de lân

suie cremenea pe brân,
printre stânci cu fierstraie,
în opinci de vâlvtaie,
printre jnepi zbârlii de cuie,
pe grozava crruie.
i cum plânge i se roag,

plâng i apele-n znoag.
i cum urc tângile,
plâng cu ea i stâncile,
plâng i brazii plaiului
lâng poarta raiului,
plâng i ulii cerului
cu maica oierului.
-Apelor, cereti mirese,

mire cine mi-l culese ?
Munilor cu patrafire,
cununari jalnic mire…
Brazilor, nuntai de frunte,
sânge-i plaiul nunii crunte.
Uliilor, nuni slbatici,
sânge-s munii pduratici.
95

Apa geme i se-ascunde,

piatra plânge, nu rspunde.
Brazii nu fonesc rspuns,
ulii pier în neptruns….
Jalea maicii, neagr ap,

n-are zari
N-are rmuri încap.
s-ocuprind
ti s-o
câte lumi de foc colind.
Pru-i smulge-n vaiete,
cremene,-nconvoaie-te,
codrule, jelete-te,
rupe-te din cretete.
-Ftul maicii, verde mlad,

cneaz pe-o turm de zpad,
voievod pe nou sute
deabârsane
fa i cornute,
ta de pecurar
lapte dulce din itar;
noaptea cu mirezme-ncete
s-a oprit la tine-n plete;
corbul, scuturând din pene,
i-a trecut peste sprâncene;
plaiurile ierbilor
i-au dat ochii cerbilor
i-un luceafr vornicel
i-a tras trupul prin inel,
ftul maicii, dulce,
primvar dulce…
Plânsul maicii pietre moaie,

scoal scorburi i puhoaie,
umple vgunile,
zgâlâie furtunile.
96

Ar smuci din temelie

lumile, s nu mai fie,
ar surpa triile,
ar seca veciile,,,
-Primvar dulce,
ftul maicii dulce…
Cine-i-a-nro
vaz it cununa
i lacrimile-ntruna.
Cine mi te-a rupt din rod
vaz-i chipul peste tot.
Cui îi frânse dimineaa
ochii ti s-i frig faa.
Cui i-a stins luna din fag,
chipul tu s-i plâng-n prag,
ochii ti s i se-aprind
ca luceferii în tind,
ca vârful cuitelor,
ca dogoarea plitelor
S-l tot frig, s-l tot ard,
i pe brae ce-l dezmiard.
i-n strfund de blid la cin,
i-n culcu de vizuin,
sclipitori ca stelele,
limpezi ca inelele,
aprigi ca prselele…
Maica-i smulge pr i straie,

brazi i paltini se despoaie.
Maica geme i se zbate,
munii se târasc pe coate
i se frânge cremenea
crengilor asemenea.
97

i cum geme orice trunchi

cade soarele-n genunchi,,
ulii-ncep s scapete,
apele s chioapete
i-n vzduh ai spune c
vmile se-ntunec.
**
Colo-n margini de cotile,
într-un fund de fgdu,
cine-mi bea de zece zile
vijelie de trascu ?
Cine-mi bea turbat din oal

iad npraznic fr leac
i privirile nu-i scoal
din venin de basamac ?
-D-mi prtin s m scurme,

d-mi, hangi, vâlvti;
banii de pe dou turme
sunt cu zimi cu tot ai ti.
Fruntea-i arde, grea de cute,

sub cciula cu ugui.
Pe mucate buze slute
sângereaz vorba lui.
-Ia-mi, hangi, oi i pung,

c somn pleoapele nu-mi au.
D-mi rachiu s m strpung,
adu-mi trsnete s beau.
98

Lung hangia îl msoar :

cine-i baciul venetic ?
Din lute, ca s-l doar,
baragladinile-i zic.
Iar strinul singuratic

din ungherul fumuriu
îi scufund
ochii vineiînmai slbatic
rachiu.
Dar trascul gol nu-i spal

cruntul inimii prpd,
când, aprini pe fund de oal,
doi ochi mari de mort îl vd.
Frâni pe dible viscolite,

faraonii nu mai tac
din arcuuri cu ispite
i din strune dulci de drag.
Dar nu-l mângâie nici struna,
nici pe-arcu nu d un ort,
când, amar ca mtrguna,
îl privete chip de mort.
-N-ai rachiuri tu, hangi,

în tot beciul cu gârlici,
cât stranic ari
m rscoace în urzici.
i nici voi n-avei furtun,

biei cioroi, pe scripci de foc,
cât pacoste se-adun
sub o cum i-un cojoc…
99

Inc-o dat, omu-nfac

oala crancen i bea.
uierând sudalm seac,
Zvârle punga pe tejghea.
i d buzna-apoi s piar
stins în noaptea cu nluci,
lingând
pe bezna
fierbin ca ode
i poteci fiar ,
tuci…
**
La pârdalnica muiere
o fi dulce noaptea-n spic,
când alintul curge miere
i-mbierea borangic,
la pârdalnica muiere
cu opai slab i mic.
In culcu cu levanic
or fi vrji care se-ascund,
când e sânul rândunic,
nufr –umrul rotund;
în culcu de levnic
alb i moale i afund.
Dar dulceaa mângâierii

e pârjol din iad trimis,
când i-n braele muierii
frig doi ochi de om ucis,
în dulceaa mângâierii
pân dincolo de vis.
i culcuul cu omturi
e cuptor din iad adus,
când i-n braele de-alturi
100

plânge-un chip de om rpus,

în culcuul cu omturi
plin de epi cu vârfu-n sus…
-F muiere, f dogoare,

patul rug mi l-ai fcut.
Vrea-i-a braele izvoare,
iezer
F fiece sfrut.
 muiere, dogoare,
f-te rou-n aternut.
F-te iaz i f-te ploaie,

s m stingi i s m-neci
cu alint de reci uvoaie,
cu desft de pâcle reci.
F muiere, f-te ploaie,
stinge-mi pacostea pe veci…
Sânii,
parc braele,-a
 mai cumplitternutul
se-ncing.
Nici culcuul, nici srutul
smoala-n clocote nu-i sting.
Snii, braele, -aternutul
Se fac flcri când l-ating.
i, scrânind ocar crud,

omul scuip printre dini.
Smulge ua, ars de trud,
cu smintite mâini fierbini
i scrânind ocar crud,
fuge-n bezn, scos din mini…
**
101

-Blid nemernic, blid drcesc,

iari în fiertur
cei doi ochi de foc lucesc :
sclipt de custur.
i de-nmoi un dumicat,
parc-l moi în sânge.
Arde-ncare
chipul lingur -ncletat
plânge...
Izbind strachina de zid,

omul scuip-n tin :
-Vijelia ta de blid,
duhul tu de cin!
Tindo, i pe pragul tu

cei doi ochi se-arat.
Cu barosul, pe ilu,
i-a trzni o dat.

I-a crpa ca pe psti,
i-a sufla cenu…
Legea ta i morii ti,
chip ce-mi plângi pe u!
Omul suduie buimac

de sudoare leoarc.
Cei doi ochi mai mari se fac,
mai adânci sunt parc.
-Luno, chip de om rpus,

cobeo ticloas,
tot boceti pe sur, sus,
face-te-ai pucioas.
102

i voi stele cu sgei,

târfelor spurcate,
ochi de om ucis prei,
stinge-v-a pe toate…
Desmat , cu capul gol,

omul iar pornete
prin namarnicul pârjol,

praznic clete.
Huhurezii din copaci

toi în el se mut.
Ba dihori, ba vârcolci
rup din carnea-i slut.
Pumnii lui ar sparge stânci,

trupul lui s-ar trage,
sfâiindu-se pe brânci,
prin adânci bârloage.

S-ar târî prin vizuini
sau pe fund de t uri.
i-ar scobi sub rdcini,
ca sobolii, guri.
-Iei, mi ursule, afar’,

d-mi bârlogul mie…
Cei doi ochi din nou rsar,
tot mai mari învie.
-Veverio, d-mi tu leac

scorbura-i adânc.
Cei doi ochi mai limpezi tac,
mai aproape înc.
103

-Du-m, cârtio, în lut,

lutul s m-ascund.
Cei doi ochi mai mult s-ascut,
Fr s rspund.
erpii fug din blrii,

pier din drum bursucii…
Pretutindeni
ard mai mari,ochii vii
mai lucii.
**
Pe-o sprâncean de lumin,
verde culme carpatin
rotunjete dulce plai
lâng-o lacrim de rai.
Apele, cereti mirese,
vl de nunt tot i-ar ese.
Brazii,
tot mai în jdii
batodceretistranii,
mtanii.
Munii tot mai ung cu mir
venicia de safir
i-n vzduh, cât vezi,
ulii tot mai sparg amiezi.
-Strung rea, fr mioarce,

ce pârjol în plai m-ntoarce ?
Chip grozav, ce-ntruna plângi,
tu m chemi i tu m-alungi.
Ochi fierbini, de nesupus,
parc-n bice m-ai adus…
Strunga tace, chipul tace,

cei doi ochi mai mari s-ar face,
vârfuri lungi de lncii
peste munii Vrncii.
104

Sânger opinca spart,

Gâfâitu-i smoal fiart,
Zdrene-s bund i cma,
Numai geamtul se-ngroa.
i cum vântul bate-n dung,

tot smintete-o creang ciung,
itreangu-i
cum creanga
gros sei frunza-i , .
tot pleacseac
-Munilor, zvozi cu lae,

chip ucis îmi plânge-n brae…
Munii-n taina lor cereasc
nu se-ntorc,s nu priveasc.
-Brazilor, frigri haine,

chip rpus se-mplânt-n mine…
Brazii fug în rai grmad,
Nu se-ntorc, ca s nu vad.
-Uliilor, gheare scoase,
cei doi ochi m frig în oase…
Ulii intra-n soare, sus,
s n-aud ce le-a spus.
-Creang de deasupra lumii,

ia-mi grozavii ochi i du-mi-i…
Creanga scârâie cu ciud,
munii nu se-ntorc s-aud.
treangul tremur i el,
brazii nu privesc defel.
Numai ulii, gemenii,

trec deasupra cremenii.
Numai ulii veacului
deasupra copacului.
105

Numai ei cu ciocurile
smulg din slav focurile.
Când se fac ca aurul
peste tot coclaurul,
când se-aprind ca spadele
peste toate zadele,
când ca vâlvtile
peste toate vile…
106

BALADA
UNEI
NOPI de IARN
Crivul
D fichiuri, nemernic slug,

d bici, ticlos vizitiu;
nu tiu telegarii s fug
cât criv în mine eu tiu.
Ah, sania-ntoarce-o mai iute;
întoarce,
O buzatire
grea presim faraon.
se-ascute,
m-mpunge, turbat scorpion.
Din ub, urlându-i sudalma,

mugete cumplitul boier.
Zpezile-alearg de-a valma
i noaptea-i ti de hanger.
-Stpâne, nu tiu ce te-apas,

de ce s pornim îndrt ?
Plecarm spre târg, nu spre cas,
i-i vifor i ger i omt.
-Intoarce, nemernic slug,

da bici, vizitiu ticlos.
Neliniti se-abat s m sug,
cuite m-ajung pân’la os.
107

Pun trebilor mele obloane,

las dracilor târgul plocon.
M-ntorc la conac, mi igane,
zorete, buzat faraon,
Din ub, tunându-i cuvântul,

mugeteacumplitul
Viforni boier.
muc pmântul,
cea cu msele de fier.
-Nu tiu ce te roade, stpâne,

întorc spre conac, cum mi-ai spus;
troienele-s tot mai pgâne
i vântul ne umfl pe sus.
-Zorete, nemernic slug,
d bici,
Un devenin
glas tic los vizitiu.
tot mi-ndrug
la curte mai iute s fiu.
Ard poate conac i hambare

i grajduri, buzat faraon ?
igane, d bice mai tare,
sub coast simt stranic piron…
Din ub, zbucnind ca o lav,

Cad bicele-n noaptea grozav,
nmeii au umerii-n cer.
-Stpâne, nu-i ard nici ptule,

nici grajduri, nici uri, nici conac.
Doar viforul tot nestul e
i drumul e lung cât un veac.
108

-Ascult, nemernic slug,

auzi, vizitiu ticlos :
de nu-mi arde-n noaptea cu glug 
conacul de sus pân jos,
vreo hait de lupi, dup prad,

în curte
îmi  tot, firciread
intrând
sfârtec  zvon,
i turm, buzat faraon.
Din ub, scrânind parc lame,

Slbatici, cu ururi în coame,
lucesc armsarii de ger.
-Nu-i sfâie haita, stpâne,

nici vite, nici turma de oi.
Vreo fi latconac
i-ompo de drum mai rmâne
înapoi.
-Nu-i hait, nemernic slug,

nu-s lupi, ticlos vizitiu;
dar dulce, cu ochi ca o rug ,
muierea acas mi-o tiu.
E fraged cum e omtul

i-i alb, buzat faraon,
i-i tânr i-nalt logoftul
i pare la fa cocon.
Din sub, strângându-i sâneaa,

mugete, cumplitul boier.
Ii joac pe toat mustaa
Sprturi de ciudat giuvaer.
109

-Stpâne, pricep ce-ai sub coast,

ce criv te mân-ndrt :
subtire i alb nevast
i tânr i-nalt logoft…
Candela
Icoana tresare
i candela în col
pâlpâie 
moale.
-Scufund-m-n braele tale,
ca iazul albastrele boli.
i-s slug la curte, dar i-s

mai rob mtsoaselor gene…
Lumina mea, ninge-m-alene
cu marea ta floare de vis.
Afar’ gem zpezile. Zac
Uitat pduri
sub eleîntre i pimânturi.
noapte vânturi,
se leagn tainic iatac.
Icoana din colul de rai

i candela pâlpâie moale.
-Vrei apele iazului ? Ia-le .
Vrei fagurii stupului ? Ia-i.
Tu nu-mi eti nici rob, nici argat,

ci eu m plec, treapt înfrânt.
Sunt, dragoste, creanga ta sfânt,
culege-mi tot rodul bogat.
La geam vântul latr piezi

i-i scutur albele lae.
Le tremur dragostea-n brae
cum tremur ciuta-n frunzi.
110

Icoana suspin zvâcnind

-Hulubi îi sunt tainele goale,
dar zborul în mâini li-l cuprind.
i umerii ti par lstuni
 sus în vzduhul
cei dragostea rdac.
meubjoac
noastra-i
din care m-mbt cu minuni…
Uitat între veac i zpezi,

iatacul în noapte se zbate.
Pe gurile lor vinovate
alintul aprinde amiezi.
Icoana troznete durut

pe care-lpsfin
-Iubite, catul
impocal
c-un e,
srut.
-Iubito, pcatul e crunt,

dar boabele lui tmâioas;
stpânu-i departe de cas
i buzele lacome sunt.
Pe zid ese umbra covor,

pe geam gheaa coase cu acul.
Doar ei lumineaz iatacul
cu ochii i braele lor.
Icoana se crp-n ungher,

se stinge i candela moale.
-Iubito, semn negru de jale,
dar tu luminezi ca un cer.
111

-Iubite, icoana s-a spart,

la fel, uite, candela spart…
Vpaia de aur e moart,
dar ochii ti flcri împart…
Mai mult se cuprind în inel,

a dragoste grea sau a team ,
precum
ce-i într-un
soarbe codru
slbatic în de-aram
el. 
S-a stins veghea micii fclii,

din col nu mai pâlpâie moale.
-Iubito, d moartea târcoale,
dar sânii i-s candele vii.
Taci. Crivul bubuie-n pori ?

Tot Crivul tun pe scar ?
De-o fi ca norocul s moar,
vom arde-n iubire i mori.

In brae se-neac rotund,
a patim grea sau a fric,
precum într-un lac ce-i despic
adâncul, s-i bea pân-n fund.
Brara
-Implânt-i satârul în u,

izbete, igane, ce stai ?
M-nvârt ca berbecu-n epu
pe crâncenul meu jrgai.
-Stpâne, n-a ars nici conacul,

nici lupii n-au smuls nici un miel.
-igane, ce-ascunde iatacul ?
Ce groaznic tain-i în el ?
112

Npraznic, în uba-i zbârlit,

blesteam boierul vâlvoi.
Dihanie pare, rnit,
cu blan de vifor i sloi.
-Iubite, nu-i crivau-afar,

nu el muge-atât de zlud.
brae, s-m
Scufund
în ,’neac
 nu-l mai-m  iar
aud.
-Izbete, igane, în u

sau vrei s te crap ca pe-un ciot ?
Vedear-a mai bine cenu
i urme de lup peste tot.
-Stpâne, obrazu-i catran e

i ochii ti rou oel…
-Ce-ascunde iatacul, igane ?
Ce groaznic tain-i în el ?
Npraznic, în uba-i de ghea,
un urs e boierul vâlvoi.
Îi joac cumplita sânea,
în barb-i stau ururii goi.
-Iubito, nu crivul tun,

nu el smulge ua din loc.
Cuprinde-m strâns cunun,
s fim o brar de foc.
-igane, sporete-i puterea,

în eav am plumbi nestui.
Imi chem, i n-aude, muierea,
îmi strig logoftul i nu-i.
113

-Stpâne, de tine mi-e groaz,

par ochii ti rou mcel…
-igane, ce tinuie-n paz,
ce-ascunde iatacul în el ?
Npraznic, în uba-i de-omturi,

e criv boierul vâlvoi.
Zvoarele
s-arate zboar înapoi.
ce-ascund în lturi
Cuprini în inelul fierbinte

de team sau dragoste grea,
cei doi se scufund-nainte
în lungul srut care-i bea.
-igane, tiai ce m-adast,

ce clocot m mân-ndrt :
subire i alb nevast
i tânr i-nalt logoft…
-Stpâne, oprelitea-i spart,
dar nu vd în umbr defel.
-igane, iatacul meu poart
un lup i-o lupoaic în el.
Npraznic în uba-i mioas,

pete boierul vâlvoi.
i-nal sâneaa i-o las,
cu ochii la ei amândoi.
Dar ei ochii lor nu-i ridic

i-n brae ce nu se desfac
a patim grea sau a fric
se-neac adânc ca-ntr-un lac.
114

-igane, se strâng ca-n brar,

ateapt-ncletai s-i omor;
dar nu le dau plumbi ce doboar ,_
statuie îi las, cum se vor.
-Ai mil, stpâne, iertare,

de spaim se strâng în inel…
-igane,brd
iatacul -mi funieel.tare,
ri are-n
Npraznic în uba furtunii,

e tunet boierul vâlvoi.
iganul, scâncind peste funii,
l-ajut cu mâinile moi.
Dar ei stau cuprini mai departe,

legai la un loc cu frânghii,
s ard-n iubire i-n moarte
cu brae de candele vii.

Statuia
Pe unde-a stat bezna ca za ul

strluce o noapte de ger.
Ce duh prinde vântul cu laul
i-l bag în cuc de fier ?
Pe urma viforniei, suie

o lun de rece mrgean.
-D-mi ap s ferec statuie,
d-mi ap, nevolnic igan!
-Stpâne, ce faci ? Indurare!

Cu lacrimi ciubotele-i ud.
Din ub, boierul rsare
mai hâd, mai slbatic, mai crud.
115

Dar ei prini în brae i-n funii,

în noapte târâi din iatac,
sub gerul de cremene-al lunii,
mai goi ca zpezile, tac.
In hohot, boierul îi strânge

sâneaa cu slug
-Bicisnic plumbii gâni :
, nupplânge,
d-mi auru-ntregii fântâni.
-Stpâne, i-s straiele ude,

cu bocetul meu le-am udat.
Boierul nu vede, n-aude,
mai crud, mai zlud, mai turbat.
In bocete sluga se frânge

sub eava ce-amenin crunt,
i scoate luceaf
scoboar gleatarm
i plânge
runt.
Dar ei, strâni brar întruna,

în noapte legai de copac,
sub apa ce-nghea ca luna,
mai goi decât apele, tac.
Slbatic, cu ochii de sânge,

boierul împroac scântei :
-Znatic slug, nu plânge,
mai toarn smarald peste ei.
-Stpâne, în jale i-n fiere

i strai i ciubote îi scald…
Boierul tot crete-n durere,
Mai aspru, mai aprig, mai nalt.
116

In vaiete robul se-ndoaie,

scufund i umple glei,
vrsând recea lor vâlvtaie
pe albele, mutele viei.
Dar ei, sclipitoare-mpietrire,

în noapte cristale se fac
i-adânc
mai înclestelele,
goi decât tai în iubire,
tac.
Amarnica noapte de iarn

troznete de ger lucitor.
-igane, din fulger se toarn
statuia pcatului lor.
-Stpâne, de-acum ia-mi i viaa,

cu sânge s spl ce-ai fcut…
Boierul îi zvârle sâneaa,
mai straniu, mai crâncen, mai slut.

Cu ghearele, sluga nebun
îi sfâie zdrene i trup.
Lung, râsul boierului sun
în ger, ca un urlet de lup.
Dar ei, ferecai în lumin,

în noapte arzând peste veac,
statuie de ghea senin,
mai goi decât nopile, tac.
In noapte se pierde boierul

cu hohot sau urlet buimac…
Ce demon aprinde tot cerul,
hambare i uri i conac ?
117

-Stpâne, ard curile tale,

s nu mai rmân vreun ciob,
în flcri s-mi cura i jale
i trupul nemernic de rob…
La marea fclie semea,

o clip zvâcnete amar
pstatuia
catulde rumen
arzând încle
ghea ,
tar.
Dar ei stau zidii mai departe,

adânc scufundai ca-ntr-un lac,
i, limpezi în patimi i-n moarte,
mai goi ca veciile, tac.
118

BALADA
CETII
FR ICOANE
Din Urali spre Soare-Apune,

cum veneau încini cu piei,
parc fumega din ei
duhnet de slbticiune.
Blestemata Miaznoapte
se zbârlea pe-obrajii slui,
foamea mruniriscoapte.
i pe caistepelor iui –
Viclenii rsritene
ascueau ca un ti
gândul galben i piezi
în ochi mici fr sprâncene.
Toat aria din puste

i tot crivul turbat.
Numai cium i bubat,
numai viscol de lcuste.
Bli de moarte sub copite,

scri de leuri sub hanger,
ciurde-mpiedecate-n fier,
robii rii cotropite.
119

Geamtul cetii slabe

sub prpd i sub mcel.
Evul mormi i el
Ca un urs supus pe labe.
In biserici i-n altare

caii roniau ovz –
zcât  cruce-a
cea ndristat v z
subînpicioare;
cât Arhanghel în icoan

luminând pe-un zid btrân –
prad ghearei de pgân,
pentru flcara duman;
cât Precist-n vopsele,

cât candel-n ungher,
se fcea sprturi de cer,
sfrâmat argint de stele.

Chipul Domnului pe ulii,
dus în urlet i ocri,
înc surâdea iertri,
sfâiat în vârf de sulii.
i cum tot gonea prigoana

prin cetate, pe sub boli,
crucea nu-i gsea vreun col,
vatra nu-i pstra icoana.
Temtori de buturug
i de gâde fr gre
prunc, muiere sau unchie
nu-ndrzneau s-nchine rug.
120

Numai temniele pline

din cetatea fr rugi,
fremtau sub chei, sub drugi,
ca un zumzet de albine.
Jos, în beznele cu gratii,

ruga se fcea suspin,
ciar suspinul
tre poarta –fruni de crin,
Prea Curatei.
In zadar puneau la ue

lan i lact robilor –
plânsul nu avea zvor,
ruga nu tia ctue.
Dar afar’, cetatea –nfrânt,

fr clopote i sfini,
nu tia c-n nopi fierbini
robii temnielor cânt.

i-au trecut peste cetate
-bivoli sforind pe nri-
ani cu sânge pe spinri
i în coarne cu pcate.
Prea ziua sptmân,

luna an i anul veac…
molimile fr leac
duceau foametea de mân.
Prin clopotnie-n ruin

bufnie i lilieci.
Mocneau inimile-n teci,
sbii roase de rugin.
121

Tot mai copleii cretinii

i stpânii tot mai cruni.
Tot mai silnice pe fruni
i osândele i spinii.
Se gtea de drum lstunul

pe-un cer dulce de gustar.
Târgove
nu- i cu pas
i zâmbeau dinamar
mers nici unul.
Ulii vechi, medievale,

îi vedeau urcând încet.
Un burete de oet –
gândul îmbibat de jale.
Era ceas de diminea

de smarald i de mrgean.
i deodat, într-un geam,
dimineaa prinde fa.

Nimeni nu bg de seama
cum, din aur i topaz,
raza se fcea obraz,
limpezimile –maram.
Cerul deveni privire

i lumina chip duios –
Maica Domnului Hristos
pe tulpina ei subire.
In fereastra sclipitoare –
chipul Precistei blai,
rupt din fulgere de rai
i din viscole de soare.
122

i cum strlucea Fecioara,

nezrit la-nceput,
ochii ei din geamul mut
luminar ulicioara.
Dou tinere drumee

îi vzur chipul sfânt;
i-ntr-un
cu minuneaipeit lung
pe fes-au
e. frânt
In metanie –amândou-
preau creang de cais,
legnându-se ca-n vis
de prea mult floare nou.
Se-nclinau în rugciune
ânci, btrâni, brbai, femei.
Ulia sorbea scântei
din fereastra cu minune.

De muli ani icoana spart
nu lucise pe perei.
Ca din somnul altei viei
se scula cetatea moart.
Deteptai ca din morminte,

toi nevolnicii de ieri
înviau îngenuncheri
strlucirii Maicii Sfinte.
Se-mbulzea cetatea toat

ca s-nchine fruntea-n praf.
Parc fonet de seraf
plutea moale peste gloat.
123

Pândele de pe creneluri –
semn i tulnic de furtuni.
Alelei! Cretini nebuni,
treang v-ateapt i mceluri.
Cnuturi de smintit hoard

peste rugile din drum.
taina flcri fsr ard

Castenu-nceta fum.
Geamul spintecat de pietre –

pulbere i licurici.
Cetele-n genunchi sub bici
nu urnir ctre vetre.
Bei de slav i mistere

ochii lor privir-n sus.
Maica Domnului Iisus
sta pe-un zid de giuvaere.

Scânteia în zid granitul,
ardea piatra de bazalt.
Era fruntea-azur înalt,
era zâmbet infinitul.
Strigt sfânt de adorare.

Urlet de pgân blestem.
Steaua de la Betleem
ziua fâlfâia pe zare.
Gloata tot btea metanii

când în zid bteau berbeci;
sub divinul chip de veci
sângerar bolovanii.
124

Murul se surpa cu vaier,

spart în chiotul barbar.
Ochi smerii ctar iar :
Maica fulgera în aer.
Peste freamtul mulimii,

într-un cearcn de safir,
Ea lucea cacaunheruvimii.

i zâmbea potir
Peste haita ticloas,

spumegând uimit-n loc,
Ea-ndulcea cerescul foc
pe-un obraz de chiparoas.
Aerul în vâlvtaie
barda cum s-l surpe-n glod ?
Taina, sus, peste norod,
Ce hanger putea s-o taie ?

Sfânta lin urca în spaiu
pe-un chilim de aurori.
Ca un vuiet de vâltori,
jos, vuiau îngenunchiaii.
Din vecii de ne’nceputuri

aripi verzi ddeau ocol..
Inghea hangeru-n gol,
gheara degera pe cnuturi.
Limba împietrea nuc

cu ocara-n vârful ei.
In lumina Precistei
cdea treang, pica mciuc.
125

Numai gloatele-n extaze,

sub un viscol de azur,
se-mbtau de aur pur,
de mirezme i de raze.
i dând sunete minunii,

clopote pornir glas.
Ce Arhangheli
Oameni le-orde
nu trgeau fi funii.
tras ?
De muli ani nu mai urcase

glasul lor în vechiul burg,
fr clopote-n amurg,
fr vechi iconostase.
i-acum sunetul strluce

ca o ploaie de argini,
în cetatea fr sfini,
în cetatea fr cruce.

Robii temniei de piatr
le-auzeau prin ui, prin zid.
Zidul tremura fluid,
robii-nchii vedeau prin piatr.
Vedeau taine de zpad,

de vzduh i de vpi.
Lanuri, paznici i cli
nu-i puteau opri s vad.
Zidurile-n strlucire
cum cutremurau nluci,
burgu-ntreg ardea de cruci,
de icoane i potire.
126

Ulia era mireasm

i cetatea toat zvon;
orice meterez –amvon,
orice turn –catapeteazm.
Ce puteri prindeau s mite,

ce aeriene mâini,
porile cudevechi
ruginite rstriâteâni
?
C slbaticii de straj
le vedeau cum se deschid.
Pe turtitul chip livid
Se holba mirarea-n groaz.
Din zbârlitele dihanii

spaima-nglbenea momâi;
i din cretet în câlcâi
le sluea în pocitanii
Din cetatea cu lumine,
haita da-napoi prin pori,
cu ochi mici, cu mâini de mori,
în piei strâmbe de jivine.
Dar cetatea sub minune

nu privea-napoi nimic.
Pe scri dulci de borangic,
ea sta sus in rugciune.
i de sus privea-nainte
Cerul Domnului, rmas
ca un vechi iconostas
în Cetatea Maicei Sfinte.
127

128

INTOARCEREA DIN CRUCIAD

Radu Gyr
Trist sun cornul stinsei cruciade,

iar noi, betegi i jalnici seniori,
ne-mpleticim în platoe schiloade
sub vechi armuri, cârpite strâmb cu sfori;
baroni i prini ce-au fulgerat în spade
Ierusalimul altor aurori . . .
Cu trupul plin de rni ce se usuc,

amar i greu ne cltinm în fier.
i aurmurit
oCâand ? ircâti
 de chiv  demai ? s-aduc
cerpot
. . . pe-o umbr de mâroag , o nluc;
. . . pe-un ciob de scut, un ciot de cavaler!
-Când am plecat demult ân Cruciad,

- mai tii Bertrand ? - eram numai lumini;
tot burgul sta pe ziduri s ne vad,
ne troienea cu roze i cu crini,
iar noi, pe armsarii de zpad,
treceam printre vasali i palatini.
Cetatea scânteia în mii de fee,

ne aternea covor de borangic
sub strlucirea zalelor semee .
-Îi mai aduci aminte, Alberic ?-
cu fruntea-n cer, cu spada-n tineree,
încovoiam vecia ca pe-un spic! . . .
129

Iar soarele btea medalioane

pe scuturi i pe platoe -minuni-.
Mulimile vuiau, iar din balcoane
madonele cu mâini de rugciuni
ne surâdeau prin lacrimi, ca-n icoane,
i ne-aruncau în sulie cununi . . .
Acum ne-napoiem : o hâd ceat,
pe piept cu câte-o urm de blazon;
cu coiful spart, cu faa sfâiat,
sub zdreana unui rest de gonfalon,
strigoi de cruciai ce altdat
au strlucit în zale de baron.
Acum povara-ntoarcerii ne frânge . . .

Pe cai ologi, sub zale care curg,
convoiul de fantome
scurgându-se parcnostru
spre vechiul plânge,
burg,
pe când nebiruit i plin de sânge
Ierusalimul scapr-n amurg.
O clip numai porile de-aram,

-sub care n-a fost dat s biruim-
se fac de foc i-n urm se destram,
topindu-se sub cerul lor sublim . . .
i tot mai jalnic cornul trist ne cheam
tot mai departe de Ierusalim . . .
-Gotfrid, Gotfrid, de ce ne însp imânt

o ran-n piept i-un hârb de scut beteag,
când înc-n noi Ierusalimul cânt
i mai purtm prjina unui steag
i când nobleea-ntreag-i neînfrânt
în sângele rmas pe zale chiag ?
130

Iar dac-a fost armura s se sparg,

De ce suspini, nevolnic scutier ?
Adun-mi trupu-n platoa prea larg,
din spada mea d-mi ciotul de mâner
i f-mi pentru întoarcere o targ
din crengi cereti i verzi de palmier!

Presar-mi-o cu crini i roze toat,
de dulcea lor mireazm s mp-mbt
ca-n burgul fermecat de altdat,
când ne-ngropau sub floare de omt;
i-aa întins pe targa-nmiresmat
purtai-m spre ar îndrt.
Azi, sfârtecai sub platoe schiloade,

ne cltinm în zdrene prin furtuni,
dar mâine-n
madonele cuburgul nostru
mâini de rugcu arcade
ciuni,
zâmbind în cinstea altor cruciade,
ne-or împleti mai fragede cununi.
Iar cei care-au czut pe metereze,

în piept cu-acele crunte sfâieri,
o venicie n-or s sângereze.
Cândva uita-vor marile dureri
i braele s-or ridica mai treze ,
sfinite-n mirul rnilor de ieri.
Iar mâine burgu-ntreg o s se scoale

în cântece de calfe i fierari;
sltând, vor dnui pe nicovale
sbii mai lungi i platoe mai tari,
în focuri se vor furi noi zale
i noi potcoave pentru armsari.
131

i iari strbtând albastre spaii,

peste doi ani sau poate peste trei,
cu suliele-nfipte-n constelaii
i platoele evului în ei,
i-or sta în faa porii Cruciaii
Ierusalime care nu ne vrei.

i vor veni mai muli din soare-apune
-i cei de ieri i cei ce azi nu-i tim-
pe vechile morminte or s tune
noi cavaleri cu chip de heruvim;
i ei, sau alii, tot te vor supune
strlucitorule Ierusalim!
132

BALAD
PENTRU EMINESCU
Te-au slvit în cri i în poeme

i te-au înlat iconoctas,
Ca s fulgeri tânr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.
Te-au vzut voevodând voroave,
Ciobnind genune i zpezi,
Potcovar de fum btând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.
Te-au crezut gigantic Sfarm-Piatr

Care sparge piscul viforos,
i fierar înfierbântând pe vatr,
Mrile clite sub baros.
Împrat, i-au scris pe tâmple steme.

Ft-Frumos, i-au pus în mâini hanger.
i-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole i rzvrtiri în cer.
Ci, netrebnic, eu adulmec zrii

Paii ti pe unde te-au fost dus
i-nsetat pe drumurile rii
Dibui urma ta de blând Iisus.
Caut picurii de sânge, neteri înc,

A crucificrii pe furtuni
i srut lumina lor adânc
i-i ating cu mâini de rugciuni.
Trist Iisus cu umbra de tmâie

Druind azur din mâini subiri,
133

Sfânt, btut, pe veacul tu, în cuie,

Scânteind, înalt, din rstigniri.
Frânt de-o stea i-ngenuncheat de-o floare,

Biruit de ramuri de arin,
Îndulcit cu dor de moarte-alintoare,
Ars ca Nesus în cma de venin…
Nu, tu nu eti meterul, ci cneazul,

Nu eti înstelatul împrat.
Sfâiat i-i pieptul i obrazul.
Tu eti marele însângerat!
Te-ncrustm, zadarnic, în agat

i-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodat,
Umbrele cununilor de spini.
Eu nu-ri pip
Numai nileimsteme
 plecinici
i i lelauri…
strâng
i le fac medalii mari de aur, -
În genunchi, le-nchid în inim i plâng.
134

CÂNTEC DE LUPT
Din sil
Nici  de noi nu mai
Rahove-nalte cresc
i nici niciIulii;
Albe Rovine,
Bourii s-au stins prin pduri carpatine,
Pe cerul valah nu mai lunec ulii;
Iar munilor . . ., parc i lor li-e ruine
Când gem tot mai crunt sub omtul cciulii.
Nemernic ciurd, slugarnic plebe,

Pe toi ne îngroap-n rân lopata;
Hei! nu mai sunt Vidre i nu mai sunt ebe
Cu limb de foc s cutremure gloata ?
No, stânc?Iar
Nicigata s noi
tune,
snici glas s ne-ntrebe
rspundem : No, gata!:
Prea moale e biciul i lanul prea slab e;

Mai tari s-ar cdea; mai grozave gârbace,
Mai stranice lanuri la gleznele roabe!
S scoale i somnul ce doarme-n bltoace,
S salte i ursul ce zace pe labe
i lenea mciucii ce-n col se rscoace.
Ia-i munii pe umr i pleac în via

i fiece pas apte pote s-i fac!
C-o mân robia de chic o-nha,
Cu cealalt bezna de gât o înfac
i las tot cerul s-i curg pe fa
i soarele tot peste sarica-i dac.
135

i cânt, mi Neamule, cânt fierbinte,

Un cântec de lupt ce toate dezleag;
S ias toi morii afar` din morminte,
S tremure lumea de marea ta vlag!
i-n cântecul tu, care calc-nainte,
S cânte cu tine ISTORIA-ntreag!
136

CUPRINS
Balada ucenicului cu ochi albatri 3

Balada clopotarului din stele 22
Balada codrului fr haiduc 38
Balada iconarului de lâng rai 62
Balada psrii miastre 81
unui nop
Balada unei plaiidedemunte
iarn 93
107
Balada cetii fr icoane 119
Adenda
Întoarcerea din cruciad 129
Balad pentru Eminescu 133
Cântec de lupt 135
137

Radu Gyr Balade

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Radu Gyr Balade

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/28/2018 Ra du Gyr - Ba la de - slide pdf.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 1/137

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 2/137

Aplecat peste argil,

Blidele cu cerbi i ciute,

Nici vioaiele ulcioare

-Oale triste i posace,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 3/137

In zadar v-am scris pe fee

M tot duc cu hârburi goale,

Supte-s pleoapele nevestii,

Aa spune, i, de-o parte,

-Dragele ttuchii fete,

Rtcit de nu tiu unde,

Nu atât din lut cuminte

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 4/137

Are oapte moi ca lâna,

Târgu-ntreg îi râde-n cale

Zice i, oftând, se pleac.

Sau le ia de jos, în parte,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 5/137

Ochii, prini cu plasa

Vine fr grab,

-S nu-mi dai simbrie,

Iar de-i sorbi fiertura

mi-oi clti i eu.

Cruce f-i i du-te,

Nici un blid de bozii

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 6/137

Ochii, prini cu plasa

-Ba aici mi-e locul,

Ochii lui, obrazul

Tinda, pat s-i fie,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 7/137

i-atât cer închide

i cum iese din plmad

Sus, pe cântecul tulpinii,

Printre noi fpturi de oale

Ba pe-un fraged old subire,

Colo, ca un sân de fat ,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 8/137

Dincolo, o lun plin

Harnic ucenic se pleac

Dac mâinile-o rsfa

Ies familii de argil

-Mi-ai fcut aici, biete,

Tu dai duhul tu rânii,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 9/137

Tot nu vrei s-mi spui de unde

sm luiete cânt

-Mi-ai sfinit i prag i oale,

Soare-s genele muierii,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 10/137

Cine din salcâmi în duzi

Spân limbut sub crengi în pârg

Pe furi, cu pasul rar

i-n mijlocul lor, din plin

Ochii par din cer culei,

http://slide pdf.c om/re a de r/full/ra du-gyr-ba la de 11/137

Licre sub mâna lui

i tot trupul, scufundat

Verzi sunt buzele de spân,

Iar în zori, când ori ce stea