L U M E A

LU I

A RI K Arik e mic ˆi cu botic

‰i are Šepi ˆi-n ochi mšrgele,
Sub tšlpi el Šine borangic
‰i un trifoi cât patru stele.

În Šara lui de dupš case,

El face ordine mereu,
Έi face garduri din mštase
Sub cerul de borcan mai greu.
Iar casa lui de lângš nuc
Cu bârnele cioplite bine
E din cartofi ˆi un muˆtiuc
De pipš dintre cele fine.

El are fraŠi încš vreo opt

Mai mici, mai mari,
mai rotofei,
Însš de când vara s-a copt,
E singur, trist ˆi fšrš ei.

3
 Cšci toŠi s-au dus în
alte case
Spre Ššri vecine din
sclipici.
Arik n-a vrut întâi
sš-i lase
L a graniŠa de spini
ˆi-urzici.

cu m mai vin la el arar

‰i-a
o datš
Pe lunš poate doar
itš-A r ik atu n c i de-amar
‰i u
ˆti
Le-mparte flori, ce
cu dulceaŠš…

4
LUI ARIK ÎI VORBE‰TE
DINTR -UN ECRAN MAGIC
DOMNUL TIMP

Dar într-o zi micul Arik

Urcš în podu-i de bureŠi,
Acolo el gšsi un plic
În el cu niˆte verzi scaieŠi,

ca ie Ši cu u n ecran,
‰i-ntre s
voios
Pe care apšru rŠipan
bi ro u de m a
L a un
n c e se u ita în jos
Un dom
– Dar vino aproape, mic Arik,
‰i-ascultš bine ce-o sš-Ši zic:
CâŠiva din fraŠi Ši s-au pierdut
În Šara Viespilor de Fum,
Pe drumuri cu tšuni ˆi lut,

Te-mbracš, deci, m
icule-Arik!
Mâncare ia-Ši de or
ice fel
‰i când vei da de-un
zid de-oŠel,
Pe-acest ecran sš fa
ci un clic,
‰i eu îndatš o sš vin
Otrava viespilor s-o
Šin.
 i ple ac š, m ic u le A rik!
– Dec de spaimš
u r m u r š c u pr in s
Έi m i c-un tic
u Š u l g h e m d e sp in
M ic
îi p r e v es t ea v r eo faimš.
Ce n u El nu-ˆi dorise niciodatš
Sš iasš cštre case-n faŠš.
Nu îi plšceau miriˆtea latš
Prin care fraŠii
lui plecau ‰i nici tunelul din verdeaŠš
‰i se fšceau în d
ep
M ai mici ca urm šrtare
a
Pe-un brusture ce-o lšsau
fšrš spinare.
— Dar ce sš faci, sšrman Arik,
Te miˆcš-odatš, ia-Ši ecranul,
‰i treci de gardul tšu pitic,
Pânš nu-Ši pierzi de tot elanul!

7
ARIK ÎL ÎNTÂLNE‰TE PE NASURI CÂRNE
în tufiˆ
RonŠ, ronŠ se-aude ronŠ.
O luš Arik prin ch iŠc šit ˆi ia r šˆ i
iarba-naltš ‰i-un
Sub cerul parcš u pr in s d e g r oa z š, pe furiˆ
de v C
‰i flori ce creˆte opsea toa r ce A rik ˆi fu g e glonŠ
tul Se-n
Sš vadš ce-i... Da îˆi saltš
r stai! Pšzea!

Spre-o scorburš ce-i pare lui

Fšcutš sš-l ascundš bine.
Dar sub rucsacul pus cam ˆui
Cšzu pe burtš-ntre albine. z um ze t s e st âr ni în jur
Un e spaimš
ud a t ˆi m o r t d
‰i as
A ri k s tâ n g a -m prejur
Fšcu de faimš.
d e f r a Ši i l u i,
Uitând
‰i dupš-un dâmb, f
šrš sš vrea,
Cšzu murdar ˆi tre
murând.
RonŠ, ronŠ, ca-n vis
, pa
‰i leˆinš fšrš vreun rcš-auzea
gând.
Ršmase el aˆa o vreme,
O patš neagrš de cernealš,
Apoi i se pšru cš geme
Cš plânge-uˆor, fšrš sfialš.

â nd o ch ii ˆ i-i de sc hise larg

C
e picuri
Pe Šepi avea ˆirag d catarg
un
‰i sus de tot, ca pe- i...
s e pš ru cš v ed e ch ipur
I
‰i-apoi un singur g
hem
– Sš nu cumva sš m de blanš.
šm
Sunt ˆoarece ˆi nu šnânci,
mi-
De inˆi ca tine cam e teamš
nštângi!

s u n t A r ik , m e s t e c salatš,
– Eu i spui
t in d ig n at d e ce îm
Sun vr eod atš
i n -a m v â n a t
Eu ˆoarec u n domn!
-n t oa te su n t
‰i cred cš somn!
te -a ˆ a tin g e n ic i în
Nu
c e- Ši în c h ip u i, F a Šš-L atš?
Tu

9
 – Ia vezi ce spui, cš
ci sunt ales,
Eu sunt spion, nu
rod la bârne.
Stšpâna Florii de C
ireˆ
M i-a dat ˆi nume, N
asuri Cârne!

am o tr ea b š d e fš cut,
‰i
cu m va sš -m i s ta i în cale.
Sš nu
dru m u r i d e tšu n i ˆi lut
Pe
r g sš st au la p ân dš-n vale.
Eu me
– Oh, ˆoarece, c
e bine-mi pare,
O, Nasuri Cârne
, prieten mi-eˆti
Spre Šara-aceea ,
fšrš sare
‰i eu mš duc, la
niˆte viespi.

– Sunt Nasuri Cârne. Mš mândresc

Cš ˆtiu sš cânt la frunze, flori.
Cu dinŠii šˆtia tot cioplesc
Un fluier ce sš dea fiori…
Cšci mare-artist mš socotesc!

10