Şcoala Gimanaziala Nr.

1 Balcani
Profesor: Mariana Popa

Proiect chimie
Poluarea
Beţa Gabriel
Poluarea este un termen pe care până și copiii îl cunosc în zilele noastre. A devenit atât de frecvent
încât aproape toată lumea recunoaște faptul că poluarea este în continuă creștere. Termenul
"poluare" reprezinta contaminare cu o substanța străina nesolicitata. Când vorbim despre poluarea
pe Pământ, ne referim la contaminarea care are loc a resurselor naturale de către diverși poluanți.
Una dintre cele mai discutate forme de poluare este poluare cu plastic.

1. Poluarea cu plastic
1.1 Cum a apărut plasticul [1]
În ziua de azi plasticul este pretutindeni . Tot plasticul asta a provenit de la un mic obiect, care
nici măcar nu e făcut din plastic.
Timp de secole, mingile de biliard erau făcut din fildesul elefanților, însă vanatul excesiv a dus la
o scădere a numărului de elefanți în secolul al XIX-lea. Astfel companiile care făceau mingile de
biliard au început sa caute alternative. În anul 1863, americanul John Wesley Hyatt și-a dedicat 5
ani din viața creând un nou material numit celuloid, făcut din celuloză, un compus care poate fi
găsit în lemn și paie.
Însă noul material nu putea putea rezolva problema mingilor de biliard deoarece materialul nu era
destul de greu, era foarte inflamabil și nici nu sarea cum trebuie, dar putea fi pictat și colorat ca sa
imite alte materiale mai scumpe cum ar fi chihlimbarul si sideful. John a creat, ce este considerat de
mulți, primul plastic.
În 1907, un chimist a combinat fenol, un produs rezidual al smoalei de cărbune, cu formaldehidă,
creand un nou polimer numit bachelită. Bachelita era mai puțin inflamabil decat celuloidul, și
materialele din care erau făcute erau mult mai ușor de obținut.
Bachelita era doar începutul. În 1920, cercetătorii au creat pentru prima dată în industrie
polistirenul. Imediat după asta a apărut și clorura de vinil (PVC). În 1930, nailonul a prins
popularitate – un polimer conceput sa imite matasea, dar mult mai puternic.
Începând cu anul 1933, polietilena a devenit una dintre cele mai versatile plastice, care este utilizat
până în ziua de azi.

1.2 Ce am făcut cu aceste deșeuri? [2]

Deoarece polimerii sintetici sunt atât de rezistenți, durează între 500 și 1000 de ani pentru ca
plasticul să se descompună. Dar a fost o decizie colectivă să folosim acest material foarte durabil
pentru lucruri care ar trebui să fie aruncate.
40% din materiale plastice sunt utilizate pentru ambalare. În Statele Unite, ambalajele reprezintă 1/3
din totalul deșeurilor generate anual. Mai mult de 6,3 miliarde de tone de plastic au devenit deșeuri
din 1907. Strâns într-un singur loc, acesta face un cub cu o lungime laterală de 1,9 kilometri.
9% din plastic este reciclat;
12% este ars;
Iar restul 79% rămân în jurul nostru.
O grămada de plastic ajunge în ocean, 8
milioane de tone pe an. Este atât de mult
plastic încât va depăși greutatea tuturor
pestilor din ocean în 2050.
Pentru ca este peste tot, animalele marine
continua să se prindă în plastic și să le
înghită.
În 2015, deja 90% din păsările marine au ingerat plastic. Multe animale mor de foame cu stomacuri
pline de gunoi nedigestibil. În 2018, un casalot mort a ajuns pe mal în Spania. Animalul a consumat
32 de kilograme de pungi de plastic și plase. În timp ce acest lucru este tragic , există o formă mai
răspândită, invizibilă a plasticului.

1.3 Microplasticul [2]

Microplasticele sunt bucăți mai mici de 5 milimetri, unele dintre ele sunt utilizate în produse
cosmetice și pasta de dinți, dar în cea mai mare parte, rezultă din deșeuri plutitoare care sunt expuse
constant la radiațiile UV care se descompun în bucăți din ce în ce mai mici. 51 trilioane de astfel de
particule plutesc în oceane, ceea ce le face mai ușor de înghițit de tot felul de creaturi marine.
Acestea au ridicat unele îngrijorări în rândul oamenilor de știință, în special în ceea ce privește
riscurile de sănătate generate de substanțele chimice adăugate în materialul plastic.
BPA (Bisfenol A) de exemplu face sticlele de plastic transparente, dar există și dovezi că
interferează cu sistemul nostru hormonal. DEHP face plasticul mai flexibil, dar poate provoca
cancer. Microplasticul a fost găsit în miere, în sarea de mare, în apa de la robinet și în praful din
jurul nostru.
8 din 10 copii și aproape toți adulții au cantități măsurabile de ftalați, un aditiv plastic comun, în
corpurile lor. Deocamdată există puține date științifice și, în acest moment, nu sunt concludente.
Avem nevoie de mult mai multe cercetări înainte de a justifica panica.

1.4 Plastic, hârtie sau bumbac, care este mai ecologic? [3]
Să ne imaginăm un scenariu: ţi-ai umplut căruciorul și stai la coadă la magazin, când te confrunți cu
o altă alegere: ce pungă să folosești?
În mass-media circula o mulțime de imagini cu pungi de plastic plutind prin ocean, ceea ce ne-ar
face sa credem ca plasticul e o alegere mai proastă din punct de vedere al mediului înconjurător, așa
ca pungile din hârtie și bumbac suna mult mai promițător. Dar este oare adevărat?
Toate aceste trei au un impact unic asupra mediului determinat de amprenta de carbon, potențialul
de a fi refolosite și reciclate și degradabilitatea.
Ca sa aflam toate acestea trebuie mai întâi să aflăm cum sunt făcute pungile de cumparaturi, și unde
ajung acestea.
Să începem cu plasticul. Tipica pungă subțire de plastic e făcută din polietilenă de mare densitate,
cunoscută sub acronimul HDPE. Producerea acestui material necesită extragerea petrolului din
pământ și aplicarea unei călduri extreme. Rășina polimerica rezultată e apoi combinata cu
ingrediente suplimentare precum oxidul de titan și creta și transportată la o unitate de producție de
pungi. Aici, mașinăriile topesc materialele și le rotesc în foi de plastic, care apoi sunt pliate în
pungi. În momentul în care punga ajunge la forma finală, aceasta a emis aproximativ 1,6 kg de
dioxid de carbon în atmosferă. E aceeași cantitate de carbon produsă de o mașină care e condusă
aproximativ 6 kilometri. Dar alternativele presupun o amprentă de carbon mult mai mare. Hârtia e
făcută din celuloză, și dacă luăm în considerare costul carbonului generat de tăierea copacilor, o
singură pungă de hârtie e responsabilă de 5.5 kg de dioxid de carbon. În același timp, creșterea
bumbacului e un proces intens din punct de vedere energetic. Producția unei singure pungi de
bumbac emite aproximativ 272 kg de dioxid de carbon. Dacă comparăm amprentele de carbon,
pungile de plastic sunt mai benefice. Dar impactul asupra mediului e totodată determinat de modul
de utilizare a pungii. Reutilizarea și reciclarea pungilor compensează semnificativ impactul lor
asupra mediului prin reducerea cererii de producție. Pentru a corecta asta putem împărți amprena de
carbon a pungilor cu numărul de reutilizări. Spre exemplu, dacă o pungă de hârtie e reutilizată de
trei ori, are un impact mai scăzut decât o pungă de plastic folosită o dată. Amprenta de carbon a
unei sacoșe de bumbac poate fi scăzută dacă este reutilizată de 131 ori. Din aceste trei opțiuni,
sacoșele din bumbac sunt cele mai probabil de a fi reutilizate. Dovezile arată că pungile de hârtie
sunt aruncate deoarece se rup repede. Această problemă afectează și pungile de plastic. Dar și
atunci când sunt mai durabile, disponibilitatea lor la scară largă le face să fie folosite o singură dată.
Din fericire, cercetătorii estimează că 40% din pungile HDPE sunt reutilizate cel puțin o singură
dată pentru a arunca gunoiul. Reciclarea acestor pungi reduce amprenta lor de carbon, dar acest fapt
nu e posibil pentru fiecare dintre materiale. Multe țări nu au infrastructura necesară pentru a recicla
eficient plasticul. Sacoșele de bumbac sunt și mai dificil de descompus și procesat, dar din vreme ce
sunt utilizate pe perioade mai lungi, sunt cel mai puțin probabil să ajungă în depozitele de deșeuri.
Ori de câte ori aceste pungi nu sunt reciclate, al treilea factor privind impactul asupra mediului intră
în calcul: gradul de degradare. Din moment ce pungile HDPE sunt rezistente la căldură și
insolubile, nu se descompun așa ușor. Plasticul parțial descompus poate circula în ecosisteme timp
de secole. Pe de altă parte bumbacul se degradează substanțial în câteva luni, iar pungile de hârtie se
degradează complet în doar 90 de zile. Deci, ce tip de pungă ar trebui să folosim? Se pare că cele
mai ecologice pungi au câteva caracteristici ale materialelor discutate. Sunt durabile și reutilizabile,
ca bumbacul, dar sunt din plastic, ce are amprenta de carbon mai scăzută decât bumbacul sau hârtia.
Aceste pungi durabile sunt făcute din poliester, vinil și alt plastic dur, și sunt deja folosite în toată
lumea. Și cel mai important, sunt făcute să țină o viață, fiind opțiunea cea mai bună pentru planetă
și pentru cumpărăturile tale.

2. Poluarea aerului [4]

Poluarea aerului constă în substanțe chimice sau particule din atmosferă, care reprezintă un pericol
grav pentru sănătate și mediu. Dar care sunt cauzele poluării aerului? Și ce înseamnă aceasta
pentru planeta noastră? O parte din poluarea aerului provine din surse naturale, cum ar fi erupțiile
vulcanice, incendiile de vegetație sau alergenii. Dar cea mai mare parte a poluării aerului rezultă din
activitățile umane, cum ar fi energia folosită în agricultură. Există diferite tipuri de poluare
atmosferică provocată de om. Atunci când ardem combustibili fosili pentru a produce energie,
aceștia eliberează gaze cu efect de seră în aer. Aceste emisii, cum ar fi dioxidul de carbon, metanul,
protoxidul de azot și gazele fluorurate, rețin căldura de la soare în atmosfera terestră, conducând la
o creștere a temperaturilor globale. Acest lucru creează un ciclu în care poluarea aerului contribuie
la schimbările climatice. Iar schimbările climatice creează temperaturi mai ridicate. La rândul lor,
temperaturile ridicate intensifică unele tipuri de poluare a aerului. De exemplu, schimbările
climatice sporesc smogul, deoarece acesta se formează în prezența căldurii ridicate și a unor
niveluri crescute de radiații ultraviolete. Fenomenele meteorologice extreme apar mai frecvent, cum
ar fi inundațiile, ceea ce contribuie la condiții umede și, prin urmare, la creșterea numărului de
mucegaiuri. Vremea mai caldă duce, de asemenea, la sezoane de polen mai lungi, și, prin urmare, o
producție mai mare de polen. Smogul, este un tip de poluare a aerului, care reduce vizibilitatea și
are efecte grave asupra sănătății. Smogul poate fi împărțit în două categorii: sulfuros și fotochimic.
Smogul sulfuros este alcătuit din substanțe chimice compuși chimici numiți oxizi de sulf. Acesta
apare atunci când se ard combustibili fosili cu conținut de sulf. combustibili fosili cu sulf, cum ar fi
cărbunele. Smogul fotochimic, numit și ozon la nivelul solului, este rezultatul reacției dintre lumina
soarelui, și oxizi de azot și compuși organici volatili. Oxizii de azot provin din gazele de eșapament
ale mașinilor, centralele electrice pe bază de cărbune și emisiile din fabrici. Compușii organici
volatili sunt eliberați de benzină, vopsele și mulți solvenți de curățare. Smogul nu creează doar o
ceață maronie care reduce vizibilitatea, dar dăunează și plantelor, irită ochii și provoacă tulburări
respiratorii. O altă categorie de poluare a aerului este reprezentată de poluanții toxici. Aceștia sunt
substanțe chimice precum mercurul, plumbul, dioxinele, și benzină, care sunt eliberate în timpul
arderii gazelor sau a cărbunelui, incinerarea deșeurilor sau arderea benzinei. Pe lângă efectele
negative asupra mediului, poluarea toxică a aerului poate cauza probleme grave de sănătate, cum ar
fi cancerul, complicații reproductive, și defecte congenitale.
În timp ce poluarea aerului are multe consecințe pentru planeta noastră, există și soluții. Putem
limita poluanții toxici, smogul și gazele cu efect de seră, prin diminuarea utilizării combustibililor
fosili. Cum ar fi în transporturi, în producție, și generarea de energie electrică. Reducerea poluării
aerului nu numai că contribuie la o atmosferă mai curată mediu mai curat și la o sănătate umană mai
bună, dar poate, de asemenea, încetini rata încălzirii globale.

2.1 Efectul copacilor asupra

poluării aerului [5]

Înalt de aproape 84 de metri, acesta este cel mai

mare copac viu cunoscut de pe planetă. Poreclit
General Sherman, acest sequoia uriaș a capturat
aproximativ 1.400 de tone de carbon atmosferic în cei aproximativ 2.500 de ani de existență pe
Pământ. Foarte puțini copaci pot concura cu acest impact al carbonului, dar astăzi, omenirea
produce peste 1.400 de tone de carbon în fiecare minut. Pentru a combate schimbările climatice,
trebuie să reducem drastic emisiile de combustibili fosili și să absorbim excesul de CO2 pentru a
restabili echilibrul atmosferic al gazelor cu efect de seră. Dar ce pot face copacii pentru a ne ajuta
în această luptă? Și, în primul rând, cum captează ei carbonul?
La fel ca toate plantele, copacii consumă carbonul atmosferic printr-o reacție chimică numită
fotosinteză. Acest proces folosește energia de la lumina soarelui pentru a transforma apa și dioxidul
de carbon în oxigen și carbohidrați care stochează energie. Plantele consumă apoi acești
carbohidrați într-un proces invers numit respirație, transformându-i în energie și eliberând carbonul
înapoi în atmosferă. Cu toate acestea, în cazul copacilor, o mare parte din acest carbon nu este
eliberată, ci este stocată sub formă de țesut lemnos nou format. În timpul vieții lor, copacii
acționează ca niște seifuri de carbon și continuă să extragă carbon atât timp cât cresc. Cu toate
acestea, atunci când un copac moare și se descompune, o parte din carbonul său va fi eliberat înapoi
în aer. O cantitate semnificativă de CO2 este stocată în sol, unde poate rămâne timp de mii de ani.
Dar, în cele din urmă, și acest carbon se intoarce înapoi în atmosferă. Prin urmare, dacă arborii vor
contribui la combaterea unei probleme pe termen lung, cum ar fi schimbările climatice, trebuie să
supraviețuiască pentru a sechestra carbonul pe o perioadă cât mai lungă de timp, reproducându-se în
același timp rapid.
Există vreun tip de copac pe care l-am putea planta și care să îndeplinească aceste criterii? Vreo
specie cu creștere rapidă, cu viață lungă, care să sechestreze foarte mult carbon, pe care am putea-
o răspândi în întreaga lume? Nu din câte știm noi. Dar chiar dacă ar exista un astfel de copac,
acesta nu ar fi o soluție bună pe termen lung. Pădurile sunt rețele complexe de organisme vii și nu
există o singură specie care să poată prospera în fiecare ecosistem. Cei mai sustenabili arbori care
pot fi plantați sunt întotdeauna arbori indigeni; specii care joacă deja un rol în mediul lor local.
Cercetările preliminare arată că ecosistemele cu o diversitate naturală de arbori au mai puțină
concurență pentru resurse și rezistă mai bine la schimbările climatice. Acest lucru înseamnă că nu
putem planta copaci doar pentru a extrage carbon; trebuie să refacem ecosistemele epuizate. Există
numeroase regiuni care au fost curățate sau dezvoltate care sunt pregatite pentru a fi restaurate. În
2019, un studiu condus de Crowtherlab din Zurich a analizat imaginile din satelit ale acoperirii
existente a copacilor din lume. Combinând-o cu date privind clima și solul și excluzând zonele
necesare pentru utilizarea umană, au determinat că Pământul ar putea susține aproape un miliard de
hectare de pădure suplimentară. Asta înseamnă aproximativ 1,2 trilioane de copaci. Acest număr
uluitor a surprins comunitatea științifică, ceea ce a determinat cercetări suplimentare. Oamenii de
știință citează acum o cifră mai conservatoare, dar totuși remarcabilă. Conform estimărilor lor
revizuite, aceste ecosisteme restaurate ar putea capta între 100 și 200 de miliarde de tone de carbon,
reprezentând peste o șesime din emisiile de carbon ale omenirii. Mai mult de jumătate din
coronamentul forestier potențial pentru noile eforturi de restaurare se găsește în doar șase țări.
Studiul poate oferi, de asemenea, o perspectivă asupra proiectelor de restaurare existente, cum ar fi
The Bonn Challenge, care își propune să restaureze 350 de milioane de hectare de pădure până în
2030.Dar aici lucrurile se complică. Ecosistemele sunt incredibil de complexe și nu este clar dacă
sunt cel mai bine restaurate prin intervenția umană. Este posibil ca ceea ce trebuie făcut în anumite
zone să fie pur și simplu să le lăsăm în pace. În plus, unii cercetători se tem că refacerea pădurilor la
această scară ar putea avea consecințe nedorite, cum ar fi producerea de substanțe biochimice
naturale într-un ritm care ar putea accelera schimbările climatice. Și chiar dacă reușim să restaurăm
aceste zone, generațiile viitoare vor trebui să le protejeze de forțele naturale și economice care le-au
epuizat anterior.
Luate împreună, aceste provocări au afectat încrederea în proiectele de restaurare din întreaga lume.
Iar complexitatea reconstrucției ecosistemelor demonstrează cât de important este să ne protejăm
pădurile existente. Dar să sperăm că refacerea unora dintre aceste regiuni epuizate ne va oferi datele
și convingerea necesare pentru a combate schimbările climatice la scară mai largă. Dacă vom reuși,
poate că acești copaci moderni vor avea timp să crească și să se transforme în giganţi care
transportă carbon.

3. Poluarea cu lumină [6]

În urmă cu mai puțin de 100 de ani, toată lumea putea să privească în sus și să vadă un cer înstelat
spectaculos. Acum, milioane de copii din întreaga lume nu vor avea niciodată ocazia să vadă Calea
Lactee acolo unde locuiesc. Utilizarea sporită și generalizată a luminii artificiale pe timp de noapte
nu numai că ne afectează vederea pe care o avem asupra Universului, ci are efecte negative asupra
mediului, siguranței, consumului de energie și sănătății noastre.

Ce este poluarea cu lumină?

Utilizarea necorespunzătoare sau excesivă a luminii artificiale - cunoscută sub numele de poluare cu
lumină - poate avea consecințe grave asupra mediului pentru oameni, animale sălbatice și climă.
Componentele poluării luminoase includ:
- luminozitate excesivă care provoacă disconfort vizual
- strălucirea cerului de noapte deasupra zonelor locuite
- lumina pica acolo unde nu este destinată sau necesară
Poluarea luminoasă este un efect secundar al societății industriale. Printre sursele sale se numără
iluminatul exterior și interior al clădirilor, reclamele, proprietățile comerciale, birourile, fabricile,
iluminatul stradal și instalațiile sportive iluminate.

Adevărul este că o mare parte din iluminatul exterior folosit pe timp de noapte este ineficient, prea
luminos, prost direcționat, protejat în mod necorespunzător și, în multe cazuri, complet inutil.
Această lumină și energia electrică folosită pentru a o crea sunt irosite prin împrăștierea ei pe cer, în
loc să fie concentrată asupra obiectelor și zonelor pe care oamenii doresc să le ilumineze.
Înainte și în timpul penei de curent din 2003 din nord-estul SUA, o pană de curent masivă care a
afectat 55 de milioane de oameni. Fotografie realizată de Todd Carlson

Efectele poluării cu lumină

Timp de trei miliarde de ani, viața pe Pământ a existat într-un ritm de lumină și întuneric creat
exclusiv de iluminarea Soarelui, a Lunii și a stelelor. Acum, luminile artificiale copleșesc
întunericul, iar orașele noastre strălucesc noaptea, perturbând modelul natural zi-noapte și
schimbând echilibrul delicat al mediului nostru. Efectele negative ale pierderii acestei resurse
naturale inspiraționale pot părea intangibile.
Poluarea cu lumină afectează fiecare cetățean. Din fericire, îngrijorarea cu privire la poluarea cu
lumină este în creștere rapidă. Un număr din ce în ce mai mare de oameni de știință, proprietari de
locuințe, grupuri de mediu și lideri civici iau măsuri pentru a restabili noaptea naturală.

4. Reducerea poluării [7]

În întreaga lume, oamenii și guvernele depun eforturi pentru a combate poluarea. Reciclarea, de
exemplu, este din ce în ce mai frecventă. În procesul de reciclare, gunoiul este prelucrat astfel încât
materialele utile să poată fi folosite din nou. Sticla, dozele de aluminiu și multe tipuri de plastic pot
fi topite și refolosite. Hârtia poate fi descompusă și transformată în hârtie nouă.
Reciclarea reduce cantitatea de gunoi care ajunge la gropile de gunoi, în incineratoare și în apele.
Austria și Elveția au cele mai mari rate de reciclare. Aceste națiuni reciclează între 50 și 60 la sută
din gunoiul lor. Statele Unite reciclează aproximativ 30 la sută din gunoiul lor.
Guvernele pot combate poluarea prin adoptarea de legi care să limiteze cantitatea și tipurile de
substanțe chimice pe care fabricile și întreprinderile agricole au voie să le utilizeze. Fumul de la
centralele electrice pe bază de cărbune poate fi filtrat. Persoanele și întreprinderile care deversează
ilegal poluanți în pământ, apă și aer pot fi amendate cu milioane de dolari. Unele programe
guvernamentale, cum ar fi programul Superfund din Statele Unite, pot obliga poluatorii să curețe
locurile pe care le-au poluat.
Acordurile internaționale pot reduce, de asemenea, poluarea. Protocolul de la Kyoto, un acord al
Națiunilor Unite pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, a fost semnat de 191 de țări.
Statele Unite, al doilea cel mai mare producător mondial de gaze cu efect de seră, nu a semnat
acordul. Alte țări, cum ar fi China, cel mai mare producător mondial de gaze cu efect de seră, nu și-
au îndeplinit obiectivele.
Cu toate acestea, s-au înregistrat multe progrese. În 1969, râul Cuyahoga, în statul american Ohio,
era atât de înfundat cu petrol și gunoaie încât a luat foc. Incendiul a contribuit la stimularea Legii
privind apa curată din 1972. Această lege a limitat ce poluanți puteau fi deversați în apă și a stabilit
standarde pentru cât de curată ar trebui să fie apa. Astăzi, râul Cuyahoga este mult mai curat. Peștii
au revenit în regiuni ale râului în care altădată nu puteau supraviețui. Dar, chiar dacă unele râuri
devin mai curate, altele devin mai poluate. Pe măsură ce țările din întreaga lume devin mai bogate,
unele forme de poluare cresc. Țările cu economii în creștere au nevoie, de obicei, de mai multe
centrale electrice, care produc mai mulți poluanți.
Reducerea poluării necesită un spirit de inițiativă în domeniul mediului, politic și economic.
Națiunile dezvoltate trebuie să depună eforturi pentru a reduce și recicla materialele, în timp ce
națiunile în curs de dezvoltare trebuie să depună eforturi pentru a-și consolida economiile fără a
distruge mediul înconjurător. Țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare trebuie să colaboreze în
vederea atingerii obiectivului comun de a proteja mediul pentru uzul viitor.

Ce poţi face TU? [8]

Există multe lucruri pe care persoanele, organizațiile și guvernele le pot face pentru a preveni
poluarea. Iată câteva modalități de prevenire a poluării:
Reducerea, refolosirea și reciclarea: Cel mai bun mod de a preveni poluarea este de a reduce
cantitatea de deșeuri produse. Acest lucru poate fi realizat prin reutilizarea și reciclarea materialelor.

Utilizați moduri alternative de transport: Mersul pe jos, mersul pe bicicletă, folosirea în comun a
mașinilor sau utilizarea transportului public poate ajuta la reducerea poluării aerului produsă de
vehicule.

Economisiți apa: Conservarea apei prin repararea robinetelor care prezintă scurgeri, utilizarea de
dușuri și toalete cu debit redus și reducerea consumului de apă poate preveni poluarea apei.

Utilizați produse ecologice: Alegeți produse care sunt ecologice și fabricate din materiale durabile.
Evitați produsele care conțin substanțe chimice dăunătoare și poluanți.

Eliminarea corectă a deșeurilor periculoase: Deșeurile periculoase trebuie eliminate în mod

corespunzător în instalații desemnate pentru a preveni contaminarea mediului.

Plantați copaci: Copacii absorb dioxidul de carbon și alți poluanți din aer, astfel încât plantarea
copacilor poate contribui la reducerea poluării aerului.

Susțineți politicile de prevenire a poluării: Guvernele pot crea și aplica politici care promovează
prevenirea și conservarea poluării.

Prin punerea în aplicare a acestor măsuri, putem face cu toții partea noastră pentru a preveni
poluarea și a proteja mediul înconjurător.
Cuprins

1.Poluarea cu plastic…………………………………………………2
1.1Cum a apărut plasticul…………………………………………….2
1.2 Ce am făcut cu aceste deșeuri?......................................................2
1.3 Microplasticul……………………………………………………3
1.4 Plastic, hârtie sau bumbac, care este mai ecologic? …………….4
2. Poluarea aerului…………………………………………………...5
2.1 Efectul copacilor asupra poluării aerului………………………...6
3. Poluarea cu lumină………………………………………………..8
4. Reducerea poluării………………………………………………..10
Bibliografie
[1] ................. https://www.youtube.com/watch?v=9GMbRG9CZJw
[2] ................. https://www.youtube.com/watch?v=RS7IzU2VJIQ
[3] ................. https://www.youtube.com/watch?v=3_fjEc4aQVk
[4] …………. https://www.youtube.com/watch?v=e6rglsLy1Ys
[5] …………. https://www.youtube.com/watch?v=3hxE7Af98AI
[6] …………. https://www.darksky.org/light-pollution/
[7] ……… https://education.nationalgeographic.org/resource/pollution/
[8] …… https://www3.epa.gov/region1/airquality/reducepollution.html