Dreptul Familiei Noul Cod - Banciu - 2012

MARIA BANCIU
ADRIAN A LEXANDRU BANCIU
DRFPŢUP. FAM!UF!
CONFORM NOULUI COD CIVIL
http://www.ebook-converter.com
Adobe Digital Editions Converter
D reptu l familiei
co n fo rm noului Cod civil
Curs universitar
C o pyrig ht © 2012
E ditura H am angiu SRL
E d itu ră a c re d ita tă CNCS - C o n s iliu l N a ţio n a l al C e rc e tă rii ş tiin ţific e
T o a te d re p tu r ile re z e rv a te E d itu rii H am angiu.
N ic io p a rte d in această lu c ra re n u p o a te fi c o p ia tă
fă ră a c o rd u l scris al E d itu rii H am angiu.
h ttp :te ,yW-fiJb.ook-ranyerter.com

P o p e ia jjr . 26, s e fito r 5, O .P .5 ^ . Q 31.42 5 .4 2 .24
A dobH Jigital Editre>nps9Converter

T el./Fax: E-m ail:
0 2 1 .3 3 6 .0 4 .4 3 re d a c tie @ h a m a n g iu .ro
0 3 1 .8 0 5 .8 0 .2 0 d is trib u tie @ h a m a n g iu .ro
0 3 1 .8 0 5 .8 0 .2 1
ISBN: 978-606-522-779-8
1 Prof. univ. dr. M a ria Banciu Dr. A d ria n A le xa n d ru Banciu
D reptu l familiei
co n fo rm noului Cod civil
Curs universitar
V )C Â JtW U K
it iX M X M M M ,
r 2012
Adobe Digital fid itio n s Converter
alin. alineatul
art. articolul
C. civ. Codul civil
C. fam. Codul familiei
C. proc. civ. Codul de procedură civilă
CD. Culegere de decizii
dec. decizia
dec. de îndrum. decizia de îndrumare
Dreptul revista Dreptul
Ed. Editura
J.N. Justiţia Nouă
lit. litera
L.P. Populară
M. Of. Monitorul Oficial al României, Partea 1
O.U.G. ordonanţa de urgenţă a Guvernului
P pagina
P.R. Pandectele Române
R.R.D. Revista română de drept
s. civ. secţia civilă
sent. sentinţa
S.C.J. Studii şi cercetări juridice
S.D.R. Studii de drept românesc
S.U.B.B. Studia Universitatis „Babeş-Bolyar
Trib. jud. Tribunalul judeţean
Trib. pop. Tribunalul popular
httpraWWw.eBBfflftTbnverter.com
Adobe Digital &Sfffions Converter
Capitolul I. Noţiuni introductive privin d fam ilia__________________ 1
Secţiunea 1. Caracterizarea generală a relaţiilor de fa m ilie 1
§1. Consideraţii prealabile___________________________________1
§2. Caracterele şi funcţiile fam iliei___________________________ 2
Secţiunea a 2-a. Noţiunea ş i principiile generale ale dreptului
fa m ilie i______________________________________________________ 4
§1. Definiţia şi obiectul dreptului fam iliei_____________________ 4
§2. Principiile generale ale dreptului fam iliei__________________ 6
§3. Corelaţia dintre dreptul familiei şi celelalte ramuri
de d re p t___________________________________________________8
Capitolul al ll-lea. încheierea căsătoriei 9
Secţiunea 1 Noţiunea ş i caracterele căsătoriei 9
§1. Noţiunea de căsătorie 9
§2. Caracterele căsătoriei 11
Secţiunea a 2-a. Condiţiile de fond la căsătorie 13
§1. Noţiuni introductive 13
§2. Condiţiile de fond ale căsătoriei 13
§3. Impedimentele la căsătorie 15
Secţiunea a 3-a. Condiţiile de formă ale căsătoriei 17
Capitolul al lll-lea. Desfiinţarea şi încetarea căsătoriei 22
Secţiunea 1. Nulitatea sau desfiinţarea căsătoriei 22
§1. Noţiuni introductive 22
§2. Cazuri de nulitate absolută a căsătoriei 23
§3. Cazuri de nulitate relativă 25
64. Reqimul juridic al nulitătilor 27
- u u i i v t f i u f i ^ u m
n | mS e c ţiu n e a 2-a.4qcetatea*m sătp*ai- 32 i

A d Q h e . i Q i a i i a t Eaîîio n s Converter
Secţiunea 1. Efecte cu privire la relaţiile personale dintre soţi,__ . 33
VIII Dreptul familiei conform noului Cod civil
Secţiunea a 2-a. Efectele căsătoriei cu privire la raponurile

patrim oniale dintre s o ţi______________________________________ 36
§1. Consideraţii introductive_______________________________ 36
§2. Regimul juridic al raporturilor patrimoniale dintre soţi
în noul Cod civil, în contextul revenirii la posibilitatea
încheierii convenţiilor matrimoniale_________________________ 39
§3. Norme imperative care guvernează raporturile patrimoniale
dintre soţi în perioadele normale ale convieţuirii lo r__________ 42
§4. Norme imperative, de bază, aplicabile raporturilor
patrimoniale dintre soţi în perioadele de criză a vieţii
conjugale_________________________________________________50
Secţiunea a 3-lea. Alegerea regim ului matrimonial.
Convenţia matrimonială______________________________________ 54
Secţiunea a 4-a. Regimurile matrimoniale reglementate
de noul Cod c iv il____________________________________________ 70
§1. Regimul comunităţii le g a le _____________________________ 70
§2. Regimul matrimonial al separaţiei de bunuri______________77
iţii
juW Boffifrift ţrp llW tite IfcfiWărH OitcMiPtţ) ffe.com
.matrimonial _________ 86
S
€>ns-Gorwerter
C apitolul al V-lea. Desfacerea căsătoriei_______________________ 92
Secţiunea 1. Cazurile de divorţ_______________________________ 92
§1. Divorţul prin acordul soţilor_____________________________ 92
§2. Divorţul din culpă______________________________________ 94
§3. Divorţul din cauza stării de sănătate_____________________95
Secţiunea a 2-a. Efectele divorţului____________________________95
§1. Efectele divorţului cu privire la raporturile
nepatrimoniale dintre s o ţi_________________________________ 95
§2. Efectele divorţului cu privire la raporturile
patrimoniale dintre s o ţi____________________________________ 96
Ffp rfp lp r(i\/rtrtiiii ii n i nri\/irp la rannrturilp
v a ■ ■
dintre părinţi şi copiii lor m inori____________________________ 101
C apitolul al Vl-lea. Rudenia şi a fin ita te a ______________________ 104
Secţiunea 1. R udenia_______________________________________104
§1. Rudenia firească. Noţiuni generale despre rudenie______104
§2. Gradul, durata şi dovada rudeniei______________________ 105
Cuprins IX
§3. Rudenia prin adopţie_________________________________ 108

Secţiunea a 2-a. Afinitatea_________________________________ 109
http^/www^toook-convertervcom
Secţiunea 1. Filiaţia fată de mamă__________________________ 110
§2. Paternitatea din căsătorie____________________________115

§3. Acţiunea în tăgăduirea paternităţii______________________120
§4. Stabilirea filiaţiei faţă de tată a copilului din afara
căsătoriei, prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească 125
4.1. Stabilirea, prin recunoaşterea tatălui, a paternităţii
copilului din afara căsătoriei___________________________ 125
4.2. Stabilirea, prin hotărâre judecătorească, a
paternităţii copilului din afara căsătoriei__________________ 129
§5. Filiaţia şi reproducerea umană asistată medical_________135
C apitolul al Vlll-lea. Filiaţia din adopţie 139

Secţiunea 1. Adopţia internă 139
§1. Noţiune, reglementare şi scop. 139
§2. Condiţiile de fond ale adopţiei. 143
§3. Procedura adopţiei interne___ 148
§4. Efectele adopţiei ____________ 157
§5. încetarea a d o p ţie i__________ 159
Secţiunea a 2-a. Adopţia internaţională. 161
§1. Condiţiile generale ale adopţiei internaţionale. 161
§2. Procedura adopţiei internaţionale__________ 162
§3. încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţa. 164
Capitolul al IX-lea. Situaţia legală a co p ilulu i______________ 166
Secţiunea 1. Consideraţii introductive____________________ 166
Secţiunea a 2-a. Numele copilului________________________ 166
Secţiunea a 3-a. Dom iciliul copilului_ 168
Secţiunea a 4-a. Cetăţenia copilului_ 169
htt m//www?eôokêemve rte r.c o m

■ Secţiunea 1. Definiţia şi fundamentul obligaţieilegale
a i ■ de întrştiQ&re
Adobe .fiupwwa verter
§2. Caracterele obligaţiei de întreţinere____________________ 174
X Dreptul familiei conform noului Cod civil
Secţiunea a 2-a. Persoanele între care există obligaţia

legală de întreţinere şi ordinea în care se datorează
m ire iin e re a _______________________________________________ / /o
§1. Persoanele între care există obligaţia de întreţinere 178
§2. Ordinea în care se datorează întreţinerea_____________ 180
§3. Condiţiile cerute pentru existenţa obligaţiei de
întreţinere______________________________________________ 182
Secţiunea a 3-a. Executarea în tre ţin e rii______________________ 185
§1. Data de la care se acordă întreţinerea_________________ 185
§2. Obiectul şi cuantumul întreţinerii_______________________ 186
§3. Felul şi modul de executare a obligaţiei de întreţinere 190
§4. Decăderea din dreptul la întreţinere, sistarea plăţii
întreţinerii şi stingerea obligaţiei de întreţinere_____________ 191
C apitolul al Xl-lea. O crotirea m in o ru lu i_______________________193
Secţiunea 1. Ocrotirea m inorului prin părinţi. Autoritatea
părintească_______________________________________________ 193
§1. Consideraţii generale________________________________ 193
■ ââ §2 .Drepturile şi îndatoririle părinteşti___________________ , 194
http ^/wwWieto©©K-converter.com
1 Secţiunea a 2-a. Ocrotirea m inorilor prin tutelă________________ 207
A doB gP igttai£ d it ions Coriderter

§3. încetarea tutelei______________________________________ 216
Secţiunea a 3-a. Ocrotirea m inorului prin curatelă____________ 217
Secţiunea a 4-a. Ocrotirea m inorilor lipsiţi tem porar sau
definitiv de ocrotire părintească, prin m ijloace speciale
de protecţie_______________________________________________ 218
B ib lio g ra fie _________________________________________________ 223
Index 235
. .. C a pitoluLI. N o ţiu n i in tro d u c tiv e .
h ttp ://w w W .e ^ ,o Krvfipnverter.com
S e tx iu n e a 1. C a ra c te riz a re a g e n e ra lă
a re la ţiilo r d e fa m ilie
§1. C onsideraţii p re a la b ile
1. Familia - com unitate socială de grup. Familia este un grup de

persoane legate între ele prin căsătorie sau rudenie. Ea este formată
din soţi şi copiii lor, părinţii soţilor, precum şi din alte persoane cu care
se află în relaţii de rudenie1.
7. Noţiunea rifi fam ilie. Definirea nntiunii de familie nnate fi ahnr-

dată sub trei aspecte, unul sociologic, altul juridic şi altul moral-creştin.
Privită sub aspect sociologic, familia poate fi definită ca o formă
specifică de comunitate umană, formată dintr-un grup de persoane
unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se caracterizează prin
comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare121. în cadrul relaţiilor de fa
milie, privită în sens sociologic, apar aspecte morale, fiziologice, psi
hologice şi economice, care dau acestor relaţii un caracter de com
plexitate ce nu poate fi întâlnit la alte categorii de comunităţi sociale.
De aceea, comunitatea socială familială are trăsături caracteristice
distincte faţă de alte categorii de comunităţi umane.
111 I.P. F ilip e s c u , T ratat de d re p tu l fa m ilie i, Ed. AII. Bucureşti, 1996. p. 1;

A Io n a şcu . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F am ilia ş i ro lu l e i in so cie ta te .
Ed. Dacia. Cluj-Napoca. 1975. p. 5; M. C o s tin . M. M u re ş a n , V. U rs a . D icţio n a r de
d re p t c iv il. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedica. Bucureşti. 1980. p. 246; I. A lb u . D reptul
fa m ilie i, Ed. D idactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 7: pentru o definiţie mult
p jm a .d e com unitate um ană întem eiată
nsTOtorm rte r
2 Dreptul familiei conform noului Cod civil
Privită sub aspect juridic, familia desemnează grupul de persoane

între care există drepturi şi obligaţii ce izvorăsc din căsătorie, rudenie
(inclusiv adopţie), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de
4o m îlisv ^■
în sens restrâns, familia ca nucleu social elementar, cuprinde soţii
şi descendenţii lor necăsătoriţi.
în sens larg, din familie fac parte soţii şi copiii lor, părinţii soţilor,
precum şi alte persoane cu care aceştia se află in relaţii de rudenie.
Acest sens se desprinde din ansamblul dispoziţiilor noului Cod civil2].
Privită sub aspect moral-creştin, familia este o instituţie de origine
divină stabilită de la Creaţie. Ea a fost constituită prin căsătorie, ale
cărei principale caracteristici au fost unitatea şi indisolubilitatea. Fiind
instituită de Dumnezeu, familia are caracter sacru, acest caracter de
sacralitate fiind pus in evidenţă prin caracteristicile: iubirea desăvâr
şită, comuniunea, unitatea şi egalitatea membrilor acesteia 31.
§2. C aracterele ş i fu n c ţiile fa m ilie i
3. Caractere. Potrivit art. 48 din Constituţia României şi a art. 258

noul C. civ., familia se întemeiază pe: căsătoria liber consimtită între
tatea în fata legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie
AdafâcO WOTsreon ve rte r

4. Funcţiile fam iliei. Familia îndeplineşte următoarele funcţii:
a) Funcţia demografică. Având în vedere că familia este privită şi
ca o entitate biologică şi social juridică, alcătuită fiind din două per
soane de sex diferit - soţii, uniţi intre ei prin căsătorie putem spune
că ea îndeplineşte o funcţie de procreaţie, de perpetuare a speciei
umane, fără de care societatea ar fi de neconceput4.
Funcţia biologică a familiei poate fi influenţată, intr-o anumită mă
sură, de către societate, de politica ei privind natalitatea. Unele state
I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 7; I.P. F ilip e s c u . op. c it., p. 2.
121 I.P. F iu p e s c u . op. c it., p. 4.
131 D. S tâ n ilo a je . T eologia dogm atică ortodoxă, voi. III. Bucureşti, 1970, p. 180.
citată în F a m ilia cre ştin ă azi, Ed. Trim tas. laşi. 1995. p. 27.
|4‘ I. A lb u . op. c it., p. 10.
I. Noţiuni introductive privind familia
promovează o politică de stimulare a natalităţii (ţările nordice), iar

altele de frânare a sporului populaţiei (China. India etc.).
Sprijinirea şi stimularea creşterii natalităţii se realizează. în bună
măsură, prin mijloace juridice şi sociale.
b) Funcţia educativă. D\n toate timpurile, familia a avut un rol hotă-
htt p#/wwwi e
■ raderului si personalitatii copiiulu? \ pentru ca fea dăruieşte Toate cali-
ptef o m
- ■ tătile erectaie-şi asigură qel mai impcdant mediu penţnêducatie. Co- *
Ad O0©aDiq itâ l£ a « t©
rude şi vecini. Meaelul pe care îl oferă părintele este foarte important.
rte r
Familia, în sânul căreia copiii găsesc dragostea adevărată, am
bianţa sufletească cea mai armonioasă, constituie cadrul cel mai favo
rabil pentru dezvoltarea lor fizică, morală şi intelectuală. în sânul fa
miliei, copiii îşi formează primele noţiuni despre oameni şi lucruri.
Părinţii trebuie să dea primele îndrumări copiilor despre cum să se
comporte în familie, în societate, ce atitudini trebuie să aibă faţă de
semenii lor, să le cultive bunăvoinţa faţă de alţii, înţelegerea trăirilor lor
şi acceptarea punctului de vedere al semenilor atunci când acesta
este just. Atitudinea părinţilor faţă de copii trebuie să fie echilibrată,
nici foarte severă, nici extrem de liberă. în familie se deprind disciplina
pectului şi ajutorului, sentimentul sacrificiului şi al dăruirii pentru seme
nii noştri'21. Educarea copilului în spiritul armoniei cu semenii săi îl va
feri pe viitorul adult de multe situaţii conflictuale, asigurându-i astfel un
climat psihic şi moral propice dezvoltării unei personalităţi sociale
armonioase. Formarea unei conştiinţe sociale încă din copilărie, edu
carea pentru înţelegerea a ceea ce i se cuvine şi ceea ce datorează
celorlalţi creează condiţiile formării unui om integru, care se va putea
bucura de preţuirea celorlalţi în societate, ştiind să îi preţuiască şi el la
rândul lui pe semenii săi[3).
Dispoziţiile art. 487 noul C. civ. prevăd că părinţii sunt datori să
crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică
şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a
acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilu
lui. în spiritul dispoziţiilor noului Cod civil, părinţii au implicit şi îndato-
' I. A lb u , F un cţia educativă a fa m ilie i în lu m in a C odului fa m ilie i, în S.U.B.B.,
htt ttftW M NM teook-vv nv e rte r. com

1-1 T. R udică. E u ş i ce lă la lt. D e la p o ziţia e g o cen tristă la p o z iţia a ltru istă .
Addbe Dîgîtâl Ed itions Converter
rirea ca prin felul lor de viaţă să fie un exemplu pozitiv pentru copiii lor.
prin atitudinea faţă de muncă şi societate să fie un exemplu pozitiv
pentru copiii lor, un model de comportament în familie şi societate.
Nimic nu este mai dăunător pentru educaţia copiilor decât viciile, imo
ralitatea, brutalitatea, incorectitudinea sau alte purtări reprobabile ale
unuia sau altuia dintre părinţi
Dreptul are, printre altele, rolul de a preveni prin dispoziţiile sale
acele comportamente ale unora dintre părinţi care contravin intere
selor copilului, dezvoltării sănătăţii lui psihice, fizice şi intelectuale.
Astfel, statul edictează norme juridice prin care impune anumitor
organe de stat să vegheze la asigurarea desfăşurării corespunzătoare
a procesului educativ în familie121.
c) Funcţia economică. Importanţa funcţiei economice a familiei
diferă de la o societate la alta. în prezent, funcţia economică a familiei
îşi găseşte expresia in libertatea alegerii regimului matrimonial de
către soţi (art. 312 noul C. civ.), în posibilitatea încheierii de către
aceştia a unor convenţii matrimoniale (art. 329-338 noul C. civ.), în
modul de reglementare a locuinţei familiei, în posibilitatea dezvoltării
vieţii economice a familiei prin aportarea de bunuri in societăţi comer
ciale şi, totodată, ca o expresie a funcţiei economice a familiei este şi
obligaţia legală de întreţinere dintre membrii familiei, solidaritatea
§1. D e fin iţia ş i o b ie c tu l d re p tu lu i fa m ilie i
5. Definiţia dreptului fam iliei. Dreptul familiei reprezintă totalita

tea normelor juridice care reglementează raporturile personale şi patri
moniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie şi din alte raporturi
asimilate de lege, sub unele aspecte, raporturilor de familie.
m A. Ionaşcu. M. M ureşan. M.N. Costum. V. U rsa . F am ilia .... p. 9. T.R. Popescu,

u f cp!im/arm iei, iratm . vcm. i, ta. uiaacuca şi reaagocjca. Bucureşu. iyt». p. zy-4/.
|J| Legea nr. 272/2004 privind prom ovarea şl protecţia drepturilor copilului
(M. Of. nr. 557 din 23 iunie 2004).
131 A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F a m ilia ..., p. 8.
I. Noţiuni introductive privind familia S
Faptul că in prezent raporturile de familie sunt reglementate de

Codul civil nu înseamnă diminuarea rolului ramurii dreptului familiei
sau eliminarea ei, cu atât mai mult cu cât chiar noul Cod civil intitu
lează Cartea a ll-a „Despre familie”. Acesta doar argumentează în
plus caracterul civil al raporturilor de familie, pentru care multe dintre
normele noului Cod civil vor constitui dreptul comun în materie.
Ad jfe n rte r
juridice:
a) Raporturile de căsătorie. Constituţia României, în art. 48, şi noul
Cod civil, in art. 258 alin. (1), consacră principiul potrivit căruia familia
are la bază căsătoria liber consimţită între soţi. în scopul consolidării
căsătoriei, normele dreptului familiei reglementează riguros pro
blemele legate de încheierea, desfiinţarea şi desfacerea ei, precum şi
raporturile personale şi patrimoniale dintre soţi.
b) Raporturile care rezultă din rudenie. Prin rudenie se înţelege
legătura dintre mai multe persoane care coboară unele din altele sau
care. fără a coborî unele din altele, au un ascendent comun. în primul
caz. rudenia este in linie directă, iar în cel de-al doilea caz, rudenia
este in linie colaterală.
c) Raporturile care rezultă din adopţie. Adopţia este astăzi numai
cu efectele depline ale unei filiaţii fireşti.
d) Unele raporturi care sunt asim ilate de lege, sub anumite as
pecte, cu raporturile de familie. Putem enumera in această categorie
de raporturi ale dreptului familiei: relaţiile care rezultă din luarea spre
creştere şi educare a unui copil fără să fie adoptat; raporturile dintre
un soţ şi copiii celuilalt soţ; raporturile dintre foştii soţi sau foştii adop
taţi şi adoptatori; raporturile dintre un minor şi moştenitorii unei per
soane care i-a acordat întreţinere fără obligaţie legală12-.
Raporturile de familie iau atât aspecte personale nepatrimoniale,
cât şi aspecte patrimoniale.
Există unele raporturi care se nasc între membrii familiei, dar ele
nu formează obiectul de reglementare al dreptului familiei, ci al altor
ramuri de drept, de exemplu, raporturile succesorale, care aparţin
■ 4 d t f n,erior erau p re vă zu ta de Codul fam iliei - Legea nr. 4/1953 (B .O f. nr. 1 din
http w m m > m m h m n ye rfe r.co rn

ramurii dreptului succesoral11, raporturile care reglementează capa

citatea civilă a membrilor familiei şi raporturile de tutelă, care aparţin
ramurii dreptului civil.
§2. P rin cip iile generale ale d re p tu lu i fa m ilie i

7. Im portanţa p rin cip iilo r. Cunoaşterea principiilor generale ale
dreptului familiei ne serveşte în practica dreptului la darea unor soluţii
juste în acele situaţii de fapt care sunt insuficient reglementate în lege,
ori când legislaţia familiei este lacunară şi atunci se impune comple
tarea normelor de dreptul familiei cu legislaţia civilă.
Dreptul familiei se bazează pe următoarele principii:
8. Principiul o c ro tirii căsătoriei şi fam iliei. Articolul 258 alin. (2)

şi (3) noul C. civ. prevede că statul ocroteşte căsătoria şi familia.
Ocrotirea căsătoriei şi a familiei se realizează nu numai prin normele
dreptului familiei, ci şi prin alte norme juridice, prin măsuri economice
şi sociale. Rigurozitatea cu care sunt reglementate instituţiile juridice
privind încheierea şi desfacerea căsătoriei, principiile care guvernează
raporturile personale şi patrimoniale dintre soţi sau dintre părinţi şi
copii exprimă de fapt tocmai modul în care statul şi dreptul asigură
stabilitatea familiei123.
din afară şi num aM acă există acea puternică afecţiune şi atracţie

care. cred ei, poate da temei unei căsătorii durabile-31.
10. P rincipiul egalităţii în drepturi dintre bărbat şi femeie. Deşi

noul Cod civil, în acelaşi art. 258, consacră expres egalitatea femeii cu
bărbatul, atât în relaţiile lor personale şi patrimoniale, cât şi în acelea
care privesc raporturile lor cu copiii (art. 483), nu înseamnă că acest
'1| în acest sens. exem plificăm cu raporturile succesorale dintre m em brii familiei
(art. 963 şi urm. noul C. civ.).
|a| T.R. P o p e s c u , M. P ascu. C ăsătoria, fa m ilia ş i dreptul. Ed. Ştiinţifică. Bucu
131 Art. 16 alin. (2) din D eclaraţia universală a dreptunlor om ului precizează:
„încheierea căsătoriei se (ace prin consim ţăm ântul liber al viitorilor soţi".
I. Noţiuni introductive privind familia 7
principiu este specific numai dreptului familiei; el se aplica în toate

domeniile vieţii sociale. Precizăm că egalitatea dintre bărbat şi femeie
nu exclude însă dreptul femeilor la un regim de protectie, la fel cu al
tinerilor, atunci când raţiuni sociale impun aceste măsuri'1-.
11. P rincipiul exercitării dre p tu rilo r şi al îndeplinirii îndatori

rilo r părinteşti num ai în interesul copiilor. Acest principiu, consa-
Modul cum se respectă acest principiu este controlat efectiv şi îndru-
Ad rte r
tesc pe copii în lipsa părinţilor (art. 151 noul C. civ.)I2].
12. P rincipiul p o triv it căruia soţii sunt datori să îş i acorde unul

altuia respect reciproc, fidelitate şi sp rijin moral şi material. Acest
principiu este consacrat art. 309 noul C. civ.
Ca o expresie a afecţiunii şi prieteniei dintre membrii familiei, este
firesc ca in caz de nevoie aceştia să fie primii de la care se aşteaptă
ajutorul necesar. Sprijinul material datorat rezultă şi din dispoziţiile
legale care privesc obligaţia soţilor de a contribui în mod egal la me
najul comun şi la întreţinerea copiilor în şcoli sau îndatoririle lor co
mune privind persoana şi bunurile copiilor.
13. P rincipiul m onogam iei. Acest principiu se desprinde din inter
dicţia prevăzută de noul Cod civil în art. 273 de a se căsători bărbatul
căsătorit sau femeia căsătorită. Monogamia este o consecinţă firească
a dragostei, care este fundamentul căsătoriei, sentiment care, având
un caracter exclusivist, inseamnă că exclude în acelaşi timp temeiul
pentru o altă căsătorie131.
111 T r . Io n a ş c u , E g a lita te a c o n d iţie i ju rid ic e a s o ţilo r, in L.P. nr. 10/1958,

p. 105-106.
|J| A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M .N. C o s tin , V. U rs a . F ilia ţia ş i o cro tire a
m in o rilo r. Ed. Dacia. C luj-Napoca. 1980. p. 11.
|3' Sc. Ş e rb ă n e s c u . C odul fa m ilie i com entat ş i adnotat. Ed. Ştiinţifică. Bucu-
htt|jT/iWi>w.ebook-converter.com
§3. C orelaţia d in tre d re p tu l fa m ilie i şi ce le la lte ra m u ri de

d re p t
14. Interferenţe cu alte ram uri de drept. Cadrul în care se desfă

şoară relaţiile dintre membrii familiei are serioase interferenţe cu alte
ramuri de drept, dintre care în special trebuie remarcate dreptul civil,
dreptul administrativ, dreptul constituţional, dreptul muncii, dreptul
m id iliz a i, u ie p iu i ii i i c i i la iiu i lai p n v m , u in cti u ic p iu i pen a i şi d u c la in u ii
de drept. Delimitarea de aceste ramuri de drept se face, desigur, aşa

cum se ştie, după criteriile metodei şi obiectului de reglementare.
Normele cuprinse în aceste ramuri de drept, prin conţinutul lor,
ocrotesc căsătoria, o consolidează şi o apără de orice acte îndreptate
împotriva familiei.
Capitolul al ll-lea. în c h e ie re a căsătoriei
S e c ţiu n e a 1. N o ţiu n e a şi c a ra c te re le c ă s ă to rie i
http :f1W<mle.gf5oo k-co nve rte r. com

15. în ţe le s u l te rm e n u lu i d e r ă s ă tn r ie . T e rm e n u l rle r.ă<iătnrie"
doilea rând, el desemnează şi situaţia juridică - în principiu perma

nentă - a celor căsătoriţi, situaţie care se naşte ca efect al actului juri
dic odată încheiat ’l Dublul înţeles al termenului de căsătorie rezultă
din analiza textului noului Cod civil; astfel, pentru a desemna înţelesul
de act juridic, putem exemplifica cu: art. 259 alin. (1) - „căsătoria liber
consimţită între soţi", art. 271 - „căsătoria se încheie între bărbat şi
femeie”, „căsătoria se celebrează de către ofiţerul de stare civilă, la
sediul primăriei" [art. 279 alin. (1)], iar pentru a desemna sensul de
situaţie juridică a soţilor, putem cita: art. 311, care reglementează
numele purtat de soţi „în timpul căsătoriei", sau art. 334, care dispune
în legătură cu autentificarea convenţiei matrimoniale încheiate de soti
„în timpul căsătoriei", ori art. 414, care conferă soţului statutul de tată
prezumtiv al copilului „născut sau conceput in timpul căsătoriei".
Prin conceptul de act juridic al căsătoriei se înţelege un act juridic
bilateral şi solemn, prin care viitorii soţi consimt, în mod public, să
devină soţi, calitate în care li se aplică de drept statutul legal de per
soane căsătorite.
în ceea ce priveşte cel de-al doilea înţeles al termenului de căsă
torie, şi anume situaţia juridică de căsătorie, el mai este desemnat în
limbajul juridic şi cu terminologia de „legătură juridică dintre soţi”,
„stare juridică de căsătorie"121, „statut juridic" sau „statut legal al so
ţilor”, „uniune dintre soţi', „legătură conjugală", „legătură matrimonială"
1111. A lb u . D re p !u l fa m ilie i, p. 34; I.P. F ilip e s c u . op. c it., p. 12; T.R. P o p e scu ,
op. c it., p. 83-84.
|Z| E. F lo r i AN. D re p tu l fa m ilie i în reglem entarea n o u lu i C od civ il, ed. a 4-a.
Ed. C.H. Beck. Bucureşti. 2011. p. 73.
etc. Conceptul de căsătorie mai are şi înţelesul de „instituţie juridică",

adică de totalitate a normelor legale care reglementează căsătoria
Instituţia căsătoriei cuprinde reglementări de sine stătătoare în
cadrul noului Cod civil, dar ea se poate complini cu reglementări din
alte ramuri de drept, cu care dreptul familiei are multe interferenţe.
Instituţia căsătoriei are cele mai strânse legături cu instituţiile
fundamentale ale dreptului civil, ca: persoana fizică, actele de stare
civilă, proprietatea, obligaţiile, succesiunile ş.a., ceea ce se explică în
primul rând prin faptul că dreptul familiei este cuprins în cadrul drep
tului civil şi apoi prin faptul că, la nevoie, când în normele Cărţii a ll-a
..Despre familie" nu sunt suficiente reglementări, Codul civil îl va
complini, constituind dreptul comun pentru dreptul familiei.
16. D efiniţia căsătoriei. Căsătoria este uniunea liber consimţită

între un bărbat şi o femeie, care se încheie potrivit dispoziţiilor legale,
cu scopul de a întemeia o familie21.
17. Natura ju ridică a căsătoriei. în literatura juridică clasică,

căsătoria era considerată un fel de contract, deoarece, înainte de
încheierea acesteia, între familiile viitorilor soţi se incheia o convenţie
matrimonială ce reglementa atât raporturile patrimoniale dintre soţi,
cât şi dintre aceştia şi terţi.
Căsătoria era urmarea înţelegerii patrimoniale prenupţiale intre
cele două familii, înţelegere consemnată în contractul de căsătorie.
Astăzi, căsătoria fiind eliberată de constrângerile patrimoniale an-
_ terioare, .calificarea ei juridică drept contract este atenuată, existând
httof y^www .«feook-converter.com
■ a) în timp ce intr-un contract fiecare parte urmăreşte un scop difent
b) dacă în contftct părţile pot, în anumite limite, să stabilească ele

efectele patrimoniale ale contractului, în ceea ce priveşte efectele per
sonale ale căsătoriei, acestea sunt stabilite imperativ de lege. Viitorii
I. A lbu. C ăsătoria în d re p tu l rom ân, Ed. Dacia. Cluj-Napoca. 1988. p. 18.

■2| T.R. P o p e scu , op. c it., p. 109: I.P. F iu p e scu , op. c it., p. 14; E. F lo r ia n .
D re p tu l fa m ilie i. Ed. Lum ina Lex. Bucureşti. 1997. p. 11.
'3l I. A l8 u , D re ptu l fa m ilie i, p. 50; T r . Io n a şcu , I. C h r is tia n . M. E u e scu .
V. E oonom u. Y. E m inescu. M .l. Erem ia. V. G e o ro e s c u . I. R u c ă re a n u , C ăsătoria
în d re p tu l R .P .R .. Ed. Academ iei. Bucureşti. 1964. p. 18 şi urm.; I.P. F iu p e scu . op.
c it., p. 14.
II. încheierea căsătoriei 11
soţi au libertatea doar de a hotărî dacă acceptă sau nu să se căsăto

rească pentru a li se aplica statutul legal de persoane căsătorite,
stabilit de lege11;
c) în principiu, contractul este susceptibil de modalităţi, căsătoria
este un act pur şi simplu 23;
d) contractul stabilit prin acordul părţilor (muîuus consensus) poate
înceta, prin simetrie, tot prin acordul lor (mutuus dissensus), pe când
căsătoria deşi poate lua sfârşit şi prin acordul soţilor, condiţiile divor
ţului şi formele lui sunt stabilite de lege.
în noul Cod civil, care a preluat reglementarea relaţiilor de familie
Reglementarea astfel adoptată este de natură a pune într-o lumină

nouă actul de căsătorie in contextul intereselor patrimoniale ale soţi
lor. Dar. atâta vreme cât se acordă o libertate totală soţilor cu privire la
stabilirea statutului bunurilor lor, mergând până acolo încât pot să
modifice regimul acestora şi după încheierea căsătoriei, apreciem că
actul de căsătorie îşi păstrează primordialitatea in raport cu convenţia
matrimonială. Deci, reinstituirea libertăţii convenţiei matrimoniale nu
înseamnă, automat, după părerea noastră, şi consfinţirea priorităţii
convenţiei matrimoniale faţă de actul de căsătorie, ci, dimpotrivă, con
venţia matrimonială rămâne un accesoriu al căsătoriei, şi nu invers.
§2. Caracterele căsătoriei
18. Trăsăturile căsătoriei. Din textele noului Cod civil se pot des
prinde principalele trăsături ale căsătoriei. Acestea sunt:
a) Căsătoria este o uniune dintre bărbat şi femeie (art. 271).
b) Căsătoria este liber consimţită. Viitorii soţi pot să hotărască sin
guri dacă se căsătoresc sau nu, fără vreun amestec al altor persoane
(art. 258).
c) Căsătoria este monogamă. Nicio persoană nu poate fi căsătorită
în acelaşi timp decât cu o singură persoană de sex opus. Legea pe
depseşte bigamia, consacrând astfel monogamia (art. 273).
m E. Lupan. D rept civil. P artea getteraiâ. Ed. Argonaut. Cluj-Napoca. 1997. p. 154.
|J| Idem , p. 155.
■ . v , m g ■ ■■
Acjpbe Digital Mitions Converter

d) Căsătoria se încheie în formele cerute de lege. Ea are deci un
caracter solemn, se încheie în mod public în faţa ofiţerului de stare
civilă, într-o zi dinainte stabilită, prin participarea personală şi obliga
torie a viitorilor soţi şi în prezenţa a 2 martori.
e) Căsătoria are un caracter civil. Viitorii soţi, când încheie actul
căsătoriei, îşi exprimă personal consimţământul in faţa ofiţerului de
stare civilă, în scopul de a produce efectele juridice care rezultă din
căsătoria reglementată imperativ de lege. Potrivit dispoziţiilor consti
tuţionale (art. 48) şi art. 259 noul C. civ., soţii pot celebra şi religios
căsătoria, dar numai după încheierea ei civilă. Celebrarea religioasă
nu proauce niciun eieci juriaic.
f) Căsătoria se încheie pe viaţă. Ea poate fi desfăcută numai in
condiţiile expres prevăzute de lege.
g) Căsătoria se întemeiază pe deplina egalitate dintre bărbat şi
femeie. Această egalitate se manifestă atât în raporturile dintre soţi,
cât şi faţă de copii (art. 258). Ea există în toate domeniile vieţii sociale.
h) Căsătoria se încheie în scopul întem eierii unei fam ilii. Acesta
este insă numai scopul juridic al căsătoriei, adică acela inserat în lege.
Astfel, potrivit art. 259 alin. (2) noul C. civ., „bărbatul şi femeia au
dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie".
Căsătoria are însă şi un scop social în accepţiunea lui cea mai
deplină, şi anume întemeierea unei comunităţi de viaţă între soţi, în
vederea procreerii, creşterii, educării şi pregătirii copiilor pentru viaţă.
în unele cazuri, scopul social al căsătoriei este limitat fie la înte
meierea unei comunităţi de viaţă, ca in cazul persoanelor incapabile
de a procrea, care cunosc această realitate la încheierea căsătoriei,
căsătoriei îşi pierde tot mai mult din importanţă. Cuplurile care ar
putea forma familii temeinice pe care să se bazeze viitorul societăţii
preferă să trăiască în concubinaj, ignorând cele mai de seamă valori
morale. în acest context, comunităţile de viaţă ale cuplurilor se reduc
la simple comuniuni fizice, lipsite de idealul nobil al continuităţii familiei
şi neamului. Cu atât mai îngrijorătoare este mentalitatea care pune
111 A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F a m ilia ..., p. 21.

stăpânire pe tinerii de astăzi, care manifestă un total dispreţ faţă de

căsătorie, întreţinând unii cu alţii, fără nicio responsabilitate, relaţii
care nici măcar la un concubinaj nu se stabilesc, d se abandonează
cu uşurinţă, trecând de la o persoană la alta. Este o suferinţă a socie
tăţii actuale care pentru a fi vindecată s-ar impune o implicare mai
mare a legiuitorului, care să stimuleze prin măsuri juridice încurajatoa
re încheierea căsătoriilor de către cuplurile ce trăiesc în concubinaj,
precum şi să asigure o protecţie juridică sporită familiilor întemeiate pe
căsătorie.
S e c ţiu n e a a 2 -a . C o n d iţiile d e f o n d la c ă s ă to rie
1 §1. Noţiuni introductive
Adobec<QigifcaJ ş&ditir©rkSasC©nve rte r

se putea închei^xăsătoria, trebuie să fie îndeplinite următoarele con
d iţii de fond. diferenţa de sex, vârsta legală pentru căsătorie, consim
ţământul la căsătorie, comunicarea reciprocă a stării sănătătii viitorilor
soţi1’1.
Aceste condiţii de fond se prezintă sub o formă pozitivă. Există
însă şi condiţii de fond care se prezintă sub o formă negativă, ele fiind
de fapt impedimente la căsătorie, adică împrejurări de fapt sau de
drept a căror existenţă împiedică încheierea căsătoriei.
Condiţiile de fond negative sau impedimentele la căsătorie sunt:
existenţa unei căsătorii nedesfăcute a unuia dintre viitorii soţi (ceea ce
consacră implicit principiul monogamiei), rudenia, adopţia, tutela, in-
ic iu iu u a u a o a iu iic i n i u t u t a u c ia ^ i oca, a n c iia u a o a u u c u r
litatea mintală12;
§2. Condiţiile de fo n d ale căsătoriei
20. Enunţare, a) Diferenţa de sex. Această condiţie este expres

prevăzută în art. 271 noul C. civ. (căsătoria se încheie între bărbat şi
femeie).
m I.P. F iu p e s c u . op. c il., p. 16; T r . Io n a ş c u ş a .. C ă să to ria ..., p. 30.

|J| C. H am angiu. I. R o s e tti-B ă lă n e s c u . A l. B â ico ia n u , T ra ta t de drept c iv il
rom ân, voi. I. Ed. Naţională. Bucureşti, 1928, p. 428; I. A lb u . C ă să to ria ..., p. 38.
n ttp ://w w w .eD ooK -converter.com

b) Vârsta legalâ*pentru căsătorie (vârsta matrimonială). Legea sta
bileşte o vârstă minimă pentru încheierea căsătoriei atât pentru băr
bat, cât şi pentru femeie, din raţiuni de ordin1!:
- biologic ş i eugenie (viitorii soţi trebuie să aibă aptitudinea fizică
de a se căsători, adică să fie puberi ori apţi pentru procreere);
- psihic ş i m oral (viitorii soţi trebuie să aibă aptitudinea morală de a
încheia căsătoria, adică de a înţelege însemnătatea actului căsătoriei
şi a putea să îşi asume în mod conştient drepturile şi obligaţiile pe
care aceasta o implică).
Pentru a putea asigura un consimţământ conştient liber şi personal
al viitorilor soţi, legea a stabilit o vârstă minimă pentru căsătorie, de 18
Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani
se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părin
ţilor săi sau, după caz. a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă
în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. în cazul in care unul
dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotă
răşte şi asupra acestei divergenţe, având in vedere interesul superior
al copilului.
Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află in imposibilitate
de a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.
Dacă nu există nici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa
căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care
a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.
Legea nu stabileşte o vârstă maximă peste care căsătoria să nu
poată fi încheiată. Sunt situaţii când căsătoria se încheie in exîremis
vitae (în pragul morţii), pentru a legaliza, de regulă, situaţii de fapt pre
existente. Legea nu impune nici o anumită diferenţă de vârstă minimă
giarim ă astfel încât ca nton a se pfiateîncheia oricare arî dife;
c) Consimţământul la căsătorie. Potrivit art. 271 noul C. dv.,

com
Adtm w m p m
Consimtământuîeste liber la căsătorie atunci când el nu este viciat
bCi6We rte r
de eroare, doi sau violentă 2'.
1111.P. F iu p e s c u . op. c it., p. 18; I. A lb u , C ă să to ria .... p. 40.

|!| C. H am angiu, I. R o s e tti-B â lâ n e s c u , A l. B â ico ia n u , T ratat de drept c iv il
rom ân, voi. I. Ed. AII. Bucureşti, 1996. p. 187; E. Lupan, op. c it., p. 168 şl urm.;
A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n , M.N. C o s tin , V. U rs a . F a m ilia .... p. 35.
II. încheierea căsătoriei ÎS
Consimţământul se dă simultan, imediat unul după celălalt, perso

nal şi public în faţa delegatului de stare civilă competent a oficia cele
brarea căsătoriei şi în prezenţa a doi martori.
21. Dovada în de plin irii c o n d iţiilo r de fond la căsătorie. Primele

două condiţii - diferenţa de sex şi vârsta matrimonială - se adeveresc
prin certificatele de naştere în original sau copii legalizate care se ata
şează la declaraţia de căsătorie, precum şi prin actele de identitate.
Exprimarea consimţământului personal la căsătorie se constată de
către delegatul de stare civilă care oficiază căsătoria (art. 287 noul
C. civ.).
A d o t ^ iM ^ M it io n s Converter
23. Enunţare. Impedimentele la căsătorie sau piedicile legale la
căsătorie constituie, cum am văzut, împrejurări de fapt şi de drept
care. dacă există, căsătoria nu mai poate fi încheiată1’1.
Inexistenţa acestor impedimente constituie acele condiţii negative
de fond la căsătorie, cum au mai fost numite in literatura juridică de
unii autori, sau, de către alţii, condiţii privitoare la aptitudinea morală
de a se uni prin căsătorie.
Toate impedimentele la căsătorie sunt expres prevăzute de noul
Cod civil prin art. 273, art. 274, art. 275, art. 276 şi art. 277.
Aceste impedimente sunt:
a; oigamia sau siaiuiui ae casaiorii ai unuia ainire viitorii son
(art. 273):2).
b) rudenia de sânge în gradul oprit de lege, adică între rudele in
linie dreaptă la infinit, iar între cele în linie colaterală până la gradul
al IV-lea inclusiv [art. 274 alin. (1) şi (2)][31;
c) rudenia rezultată din adopţie [art. 274 alin. (3)], căsătoria fiind
oprită între următoarele categorii de persoane:
1111.P. F iu p e s c u . op. Cil., p. 23.

121 C. H am angiu, I. R o s e tti-B â lâ n e s c u , A l. B â ico ia n u , op. c it., p. 194;
E. F lo r ia n . op. c it., p. 23; I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 68.
131 A. Io n a ş c u , M. M u re ş a n . M .N. C o s tin . V. U rs a . F a m ilia ..., p. 43;
T r . Io n a ş c u . op. c it., p. 82; T.R. P o p e scu . op. c it., p. 120.
htţp ://www.e boo k-co nve rte r. com

l| DreptuTfamiTiei conform noului Cod civil
©onverter
- între copiii adoptatorului, pe de o parte, şi adoptat şi copiii săi, pe
de altă parte;
- între cei adoptaţi de aceeaşi persoană;
- între cei a căror rudenie firească a încetat ca urmare a adopţiei.
d) starea de tutelă, căsătoria fiind oprită pe timpul tutelei între
tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa (art. 275)'11;
e) starea de alienaţie sau debilitate mintală (art. 276)[21;
f) este interzisă căsătoria între persoane de acelaşi sex (art. 277).
24. Clasificarea im pedim entelor la căsătorie. Impedimentele la

căsătorie Dot fi clasificate duoă trei criterii:
a) după sancţiunea încălcării impedimentului, impedimentele pot fi:
dirimante şi prohibitive;
b) după persoanele fată de care opresc căsătoria, impedimentele
sunt: absolute şi relative;
c) după criteriul raţiunilor ori rosturilor pentru care au fost prevă
zute, impedimentele sunt de ordin: fizic, psihic şi moral.
Să le analizăm pe fiecare.
a) Impedimentele sunt dirim ante atunci când încălcarea lor atrage
sancţiunea nulităţii absolute a căsătoriei[3). în categoria impedimente
lor dirimante intră: bigamia, rudenia de sânge, rudenia în linie dreaptă
rezultată din adopţie, alienaţia ori debilitatea mintală, căsătoria între
persoane de acelaşi sexf4].
Impedimentele prohibitive nu atrag nulitatea absolută a căsătoriei,
ci doar sancţiuni administrative pentru funcţionarul care nu a fost vigi
lent in a le observa. Sunt impedimente prohibitive cele privind căsă
toria între copiii adoptatorului cu adoptatul sau copiii săi (deci intre
_. fraţi
trati prin adopţie), precum şlîntre
ş l intre tutore şi persoana minoră
minora aflată
aflata sub
h ttm /w w w .e b o o K -c p n y e rte r
■ b) După cel de-al doilea criteriu, impedimentele sunt absolute cand
île opresc căM toria fata de §rioiH»erioatfă. Sunt impedimente abso- *
ia a1e i u a c i J 3l ilit..tea n i#.t il.f. ^ i s w i a G caw erter
îi
m C. H am angiu. I. R o s e tti-B ă la n e se u . A l. B â ico ia n u . op. c it., p. 198.

|2' I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 70.
|a| I.P. F iu p e s c u . op. c it., p. 27; I. A lb u . C â să to n a ..., p. 18; T r . Io n a ş c u ş a .,
C ă să to ria ..., p. 56.
'4| Pentru detalii privind acest im pedim ent, a se vedea N.C. A n iţe i, D re ptu l
fa m ilie i conform n o u lu i C od c iv il. Ed. Ham angiu. Bucureşti. 2012. p. 43.
ne de acelaşi sex. Când căsătoria este oprită numai faţă de anumite

persoane, impedimentele sunt relative; astfel sunt: rudenia firească,
adopţia, tutela.
c) Cea de-a treia clasificare nu are relevanţă juridică, dar explică
finalitatea impedimentelor:
- impedimentele de ordin fizic se justifică prin raţiuni biologice,
fiziologice şi morale (de exemplu, rudenia de sânge);
- impedimentele rezultând din înfiere şi tutelă se justifică prin
raţiuni de ordin m orat
- impedimentele rezultând din alienaţie şi debilitate se justifică prin
raţiuni biologice, psihice şi sociale.
25. Dovada existenţei im pedim entelor la căsătorie. Potrivit

art. 281 noul C. civ., viitorii soti sunt obligaţi să arate in chiar cuprinsul
S#,M M bH S fk-eonverter.com
Dacă (j^ aratiile tor s i^ t ^ ^ ^ ^ ^ .p e rs o a n ă scris ^
Adofee
S e c ţiu n e a a 3 -a . C o n d iţiile d e f o r m ă a le că s ă to rie i
26. Scopul c o n d iţiilo r de form ă. Formalităţile pe care legea le im

pune pentru a se putea încheia căsătoria, precum şi opoziţiile la căsă
torie sunt prevăzute în scopul de a se asigura încheierea unor căsă
torii deplin valabile, a se preîntâmpina căsătorii nesănătoase şi a se
asigura mijlocul de dovadă a căsătoriei (art. 292 noul C. civ.).
Condiţiile de formă ale căsătoriei se împart in două categorii de
formalităti:
b) formalităţi ulterioare încheierii căsătoriei.
27. Form alităţi pentru încheierea căsătoriei, a) Comunicarea

reciprocă a stării de sănătate. O primă formalitate pentru încheierea
căsătoriei este obligaţia viitorilor soţi să declare că şi-au comunicat
reciproc starea sănătăţii lor (art. 278 noul C. civ.). Scopul acestei
cerinţe de fond este dublu: in primul rând. de ordin medical, eugenie
(legea opreşte căsătoria celor care suferă de anumite boli, chiar dacă
cei doi ar fi de acord cu încheierea ei) şi, în al doilea rând, fiecare
primăriei. Prin excepţie, se poate celebra, cu aprobarea primarului, de

către un ofiţer de stare civilă de la o altă primărie decât cea în a cărei
rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu obliga
tivitatea înştiinţării primăriei de domiciliu sau de reşedinţă a viitorilor
soţi, în vederea publicării.
c) Declaraţia de căsătorie. Pentru a se putea căsători, viitorii soţi
sunt obligaţi să facă personal declaraţia de căsătorie, potrivit legii, la
primăria unde urmează a se încheia căsătoria.
în cazurile prevăzute de lege. declaraţia de căsătorie se poate face
şi în afara sediului primăriei. Pentru căsătoria unui viitor soţ minor,
părinţii sau, după caz, tutorele vor fi cei care trebuie să încuviinţeze
personal incneierea căsătoriei, lacana o aeciaraiie in acesi sens.
Daca unul dintre viitorii soţi, părinţii sau tutorele nu se află în
localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, ei pot face declaraţia
la primăria în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau reşedinţa,
care o transmite, in termen de 48 de ore, la primăria unde urmează a
se încheia căsătoria.
în declaraţia de căsătorie viitorii soţi vor arăta:
- că nu există niciun impediment legal la căsătorie:
- numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei:
- regimul matrimonial ales.
Odată cu declaraţia de căsătorie, ei vor prezenta dovezile cerute
de lege pentru încheierea căsătoriei.
în ceea ce priveşte alegerea numelui de familie, viitorii soţi pot con
veni:
- să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei;
- să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite;
- un sot poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar
h com
civilă in aceeaşi zi cu primirea declaraţiei d_e căsătorie, dispune publi-
erter
se încheie căsătoria şi, după caz, la sediul primăriei unde celălalt soţ
îşi are domiciliul sau reşedinţa.
ii. incneierea casaionei
Căsătoria se încheie după 10 zile de la afişarea declaraţiei de că

sătorie, termen în care se cuprind atât data afişării, cât şi data încheie
rii căsătoriei.
Primarul, pentru motive temeinice, poate să încuviinţeze încheie
rea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile.
în cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile
de la data afişării declaraţiei de căsătorie sau dacă viitorii soţi doresc
să modifice declaraţia iniţială, trebuie să se facă o nouă declaraţie de
căsătorie şi să se dispună publicarea acesteia.
c) Opoziţia la căsătorie. Orice persoană poate face opoziţie la
căsătorie dacă există un impediment legal sau dacă alte cerinţe ale
legii nu sunt îndeplinite.
Potrivit art. 285 noul C. civ., opoziţia la căsătorie trebuie să înde
plinească următoarele cerinţe:
- să fie făcută în formă scrisă;
Ad o J0,Q!Wge rte r
să verifice dacă opoziţiile sau informaţiile primite sunt reale. El refuză
să celebreze căsătoria dacă, pe baza opoziţiilor primite sau a informa
ţiilor pe care le deţine, în măsura în care acestea din urmă sunt
notorii, constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
28. Celebrarea căsătoriei. Potrivit art. 279 noul C. civ., căsătoria

se celebrează, aşa cum am mai arătat, la sediul primăriei din loca
litatea determinată in declaraţia de căsătorie.
Competenţa de a instrumenta celebrarea i-a fost conferită prin lege
ofiţerului de stare civilă învestit special cu această competenţă'11.
în ipoteza în care in practică „căsătoria s-ar oficia" de o persoană
necompeiema, npsua ae camaiea ae aeiegai ae siare civiia, casaioria
ar fi valabilă numai dacă a existat convingerea generală că persoana
în faţa căreia s-a încheiat căsătoria avea această calitate în mod ofi
cial (error communis facit ius), adică s-a creat în mod public o apa
rentă de drept.
în ziua fixată pentru încheierea căsătoriei, viitorii soţi sunt obligaţi
să se prezinte împreună la sediul primăriei, pentru a-şi da consimţă-
111T.R . P o p e scu . op. cit., p. 35 şl urm.
htto ^ w w w ^ o o k“©onvertera. com

dliterului de stare civila care, dupa ce ii va identifica, va ventica daca
A c S IW 'tira O T a ttl a f i r CSIV rte r

iivilă poate celebra căsătoria şi
Ofiţerul de star&"£ivilă si in afara sediului
serviciului de stare civilă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Persoanele care aparţin minorităţilor naţionale pot solicita cele
brarea căsătoriei in limba lor maternă, cu condiţia ca ofiţerul de stare
civilă sau cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă.
Rolul m artorilor la căsătorie constă în faptul că ei atestă că soţii
şi-au exprimat consimţământul în condiţiile legii. Nu pot fi martori la
încheierea căsătoriei incapabilii, precum şi cei care, din cauza unei
deficienţe psihice sau fizice, nu sunt apţi să ateste despre exprimarea
consimţământului.
Martori pot fi şi rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre
29. Momentul încheierii căsătoriei. în legătură cu momentul în
care viitorii soţi sunt consideraţi căsătoriţi, înainte de apariţia noului
Cod civil, în literatura juridică şi practica judiciară au fost susţinute
două puncte de vedere. Astfel, într-o primă părere, momentul în
cheierii căsătoriei era considerat acela în care delegatul de stare
civilă, după ce constată consimţământul fiecăruia la căsătorie, îi de
clară căsătoriţi. înregistrarea căsătoriei, care urmează după aceea, se
susţinea că ar avea doar valoare probatorie, şi nu constitutivă de stare
civilă. în cea de-a doua părere, se considera că, dimpotrivă, numai
momentul final al procedurii încheierii căsătoriei poate fi considerat
drept momentul încheierii propriu-zise a căsătoriei, pentru că actul juri
dic al căsătoriei nu este doar consensual, ci şi solemn, iar solem
nitatea constă in îndeplinirea întregii proceduri de celebrare a căsă
toriei. Noul Cod civil a pus capăt acestor opinii, statuând prin art. 289
că momentul încheierii căsătoriei este acela in care. după ce ofiţerul
tenie română şi o alta străină ori de către cetăţeni români în străi

nătate, regulile de încheiere a căsătoriei vor fi următoarele:

- în cazul românilor care se căsătoresc în străinătate se aplică
legile române in ce priveşte condiţiile de fond la căsătorie, iar în ce
priveşte cele de formă, se aplică regulile statului în care se oficiază
căsătoria (locus regit actum);
- în cazul căsătoriei unei persoane române cu una străină pe
teritoriul ţării noastre, se vor aplica legile române în ce priveşte atât
condiţiile de fond, cât şi de formă, atunci când căsătoria se încheie în
faţa organului de stare civilă; când aceasta se încheie de către un
reprezentant al ţării străinului la sediul diplomatic sau consular al
acelui stat la noi în ţară, regulile privind condiţiile de formă sunt acelea
prevăzute de legislaţia acelui stat, aplicându-se deci principiul locus
regit actum.
31. Dovada căsătoriei. Căsătoria se dovedeşte, potrivit art. 292

noul C. civ., cu actul de căsătorie şi prin certificatul de căsătorie
eliberat pe baza lui.
■ ââ toate acestea, în situatiile .prevăzute de lege, căsătoria se
httpwv^wws©fe©oK-converter.com
C a p ito lu l al lll-lea. Desfiinţarea
Adobe DigiitaJaiEGy&eBS Converter
S e c ţiu n e a 1. N u lita te a sa u d e s fiin ţa re a c ă s ă to rie i
§1. Noţiuni introductive
32. G eneralităţi. Prin nulitatea sau desfiinţarea căsătoriei înţele

gem sancţiunea care intervine ca urmare a nerespectării unor dispo
ziţii legale privitoare la încheierea căsătoriei^1.
Deşi legiuitorul, prin art. 286 noul C. civ., a instituit măsura preven-
tiw o o iln i o fiţe ru lu i r ia ctara riw ilo r ia o ra lo h ro rd c â tn rio a tn nri
când acesta constată neindeplinirea cerinţelor legii, totuşi, dacă în
pofida legii căsătoria se încheie, pot interveni, după împrejurări, trei
feluri de sancţiuni:
- administrative, pentru delegatul de stare civilă;
- penale, pentru soţii care fac declaraţii false la căsătorie;
- nulitatea căsătoriei, în cazul neindeplinirii cerinţelor ce ţin de
esenţa acesteia.
33. Deosebirea dintre nulitatea căsătoriei şi divorţ. Deşi ambele

instituţii pun capăt căsătoriei, între ele există deosebiri structurale de
cauze şi efecte.
Astfel, nulitatea sancţionează căsătoria încheiată prin nerespec-
tarea cerinţelor de validitate anterioare sau concomitente celebrării
căsătoriei, iar efectele sale se produc, în principiu, retroactiv (ex tune),
pe când divorţul sancţionează o căsătorie încheiată în mod valabil,
dar pentru cauze posterioare încheierii căsătoriei, iar efectele divor-
ht(^://WtM/.?Ho‘8k-converter.com
urm.; C. Ham angiu, 17 R o s c tti-B ă lă n e s c u . A l. B â ico ia n u . op. c it., p. 361;
T r . Io n a ş c u . S a n cţiu n ile p riv ito a re la n e in d e p lin ire a c o n d iţiilo r c e ru te la în ch eiere a
că să torie i. în T r . Io n a ş c u ş.a., C ă să to n a ..., p. 77 şi urm.
III. Desfiinţarea şl încetarea căsătoriei 23
34. Clasificarea nulităţilor. Ca şi în dreptul comun, nulităţile sunt

de doua felun: nulităţi absolute şi nulităţi relative. In ceea ce priveşte
distincţia dintre ele, există însă unele deosebiri faţă de dreptul comun.
Astfel, în unele cazuri de nulitate absolută a căsătoriei, aceasta poate
fi confirmată, în interesul menţinerii căsătoriei.
§2. Cazuri de nulitate absolută a căsătoriei
35. Sediul materiei şi enumerare. Capitolul IV din Cartea a ll-a

din noul Cod civil, intitulat „Nulitatea căsătorier, cuprinde in art. 293-
295 cazurile exprese de nulitate a căsătoriei.
Sunt cazuri de nulitate absolută următoarele:
a) lipsa consim ţăm ântului personal ş i lib e r a l viitorilor soţi la în
cheierea căsătoriei (art. 271);
b) lipsa vârstei matrimoniale. Căsătoria încheiată de minorul care
nu a împlinit vârsta de 16 ani este lovită de nulitate absolută. Cu toate
acestea, nulitatea căsătoriei se acoperă dacă, până la rămânerea
■ â* definitivă a hotărârii judecătoreşti, ambii soti au împlinit vârsta de 18
htt p!//ww wefo ©qk“C€>nve.rte r x o m
I c) bigamia. Este interzisă încheierea unei noi casatom de către
jl I _ P frsoana« « e -e ste -^s ă ta rită ^- ■ - *
A drîbeiJiqitat fcdtt+ons Gorwerter
rea căsătoriei irttre rudele în linie dreaptă, precum şi intre cele în linie
colaterală până la al patrule grad inclusiv. Pentru motive temeinice,
căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea poate fi
autorizată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domi
ciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa pe
baza unui aviz medical special dat în acest sens;
e) căsătoria între rudele prin adopţie, în aceleaşi condiţii ca şi la
interzicerea căsătoriei dintre rudele fireşti. De asemenea, este inter
zisă căsătoria adoptatului cu o rudă firească, faţă de care a încetat
rudenia prin efectul adopţiei;
f) alienaţia ş i debilitatea mintală. Este interzis să se căsătorească
g) căsătoria fictivă. Căsătoria încheiată în alte scopuri decât acela
de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută.
Cu alte cuvinte, căsătoria fictivă este o căsătorie fără cauză, ceea
ce atrage nulitatea ca la orice act juridic lipsit de cauză. Căsătoria fic
tivă este doar formală, lipsită de suportul realităţii. Consimţământul
sau voinţa exteriorizată exprimată la căsătorie nu corespunde voinţei
reale, este nesinceră. De aceea, căsătoria fictivă apare ca o formă a

simulaţiei civile, deci este o căsătorie simulată. După cum se ştie,
ht .com
prin actul ascuns, dar corespunzător adevărului.
A d .m tm m a tS m p n S ltîG m e n e r
înainte de abrogarea, prin Legea nr. 197/2000, a alin. (5) al art. 197
C. pen., cazul intenţiei celui vinovat de a scăpa de pedeapsa penală
pentru viol, fără a dori efectiv consumarea căsătoriei pe care o încheia
cu victima. Căsătoria fictivă este deci un mijloc pentru realizarea unui
scop ilicit. Ea este, prin urmare, nu numai o simulaţie, dar şi o frau
dare a legii, adică obţinerea unui scop ilicit prin ocolirea unor dispoziţii
imperative ale legii[1i.
în cazul fraudării legii se folosesc mijloace legale pentru a obţine
scopuri ilegale. Tot astfel, şi în ipoteza căsătoriei fictive, părţile se că
sătoresc, ceea ce este permis şi legal, dar urmăresc să obţină rezul
tate ilicite pe care nu le-ar putea obţine dacă nu s-ar căsători. O astfel
ae casaiorie, iniemeiaia pe o cauza incna, esie nuia.
Nu întotdeauna însă căsătoria simulată înseamnă şi urmărirea
fraudării legii. Este posibil ca două persoane, de cele mai multe ori in
vârstă înaintată sau incapabile de a procrea, să se căsătorească fără
ca între ele să se stabilească raporturi de consumare a căsătoriei, ci
doar întemeierea unei comunităţi de viaţă. în cazul acestor căsătorii,
scopul social juridic al căsătoriei (întemeierea unei familii) este reali
zat, astfel că simularea căsătoriei nu poate fi sancţionată.
O problemă care se ridică în cazul căsătoriei simulate, ce urmă
reşte fraudarea legii, dacă numai unul dintre soţi urmăreşte un astfel
de scop. este aceea de a şti cine va putea invoca nulitatea absolută a
căsătoriei fictive: orice persoană interesată, ca în dreptul comun, sau
numai anumite persoane?
Părerea noastră este că, spre deosebire de nulitatea absolută din
dreptul comun, această nulitate nu va putea fi invocată de orice per
soană interesată, d numai de către acela dintre soţi care este lezat
prin această căsătorie. A admite contrariul, în sensul că nulitatea ar
carea principiului nemo auditur progriam turpitudinem allegans.
'
V. U rs a , F a m ilia .... p. 25.
« rte r
III. Desfiinţarea şl încetarea căsătoriei 25
întrucât în Capitolul al IV-lea privind nulitatea căsătoriei nu sunt

prevăzute în mod expres decât cele 7 nulităţi absolute ale căsătoriei,
■
IV< IIIIIV/UUIII V4UUU III UIUIU UVVWiVIU IIIUI ţ/VI II yi MUV UbU-U■
•VIV
y IIUIIIUU
absolute ale căsătoriei, adică dacă mai pot fi considerate implicit,

virtual şi alte nulităţi care ar rezulta din încălcarea unor norme impe
rative care interzic căsătoria?
Părerea noastră este afirmativă. Credem că este o nulitate abso
lută şi virtuală încălcarea interdicţiei de căsătorie între persoane de
acelaşi sex, prevăzută de art. 277 noul C. civ. Argumentul de la care
pornim este natura juridică de contract a actului juridic de căsătorie.
Fiind un acord de voinţă liber consimţit intre două persoane, încheiat
în vederea unui scop licit, este de admis că şi căsătoria este un con
tract, dar unul special, un contract matrimonial care este guvernat de
reguli speciale, pentru că şi subiecţii acestui contract sunt speciali,
adică numai viitorii soţi. De drept comun, normele aplicabile contrac
telor se aplică şi in materia contractului matrimonial privind încheierea
căsătoriei.
în această ordine de idei, cităm art. 1250 noul C. civ. care, prevă
zând cauzele de nulitate absolută a contractelor, după ce precizează
h ttp yW \ffiW 8 K M K S S tl6 'tS co m

din lege că interesul ocrotit este unul general".
Ad o tS rD ig ita C M Ii :<mr£43inffe rte r

legea prevede sancţiunea nulităţii, contractul se desfiinţează şi atunci
când sancţiunea nulităţii absolute sau, după caz, relative trebuie apli
cată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins”.
în consecinţă, susţinem că este un caz de nulitate absoluta virtuală
încheierea căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Nulitatea absolută
în acest caz trebuie aplicată, pentru că se incalcă principiul de ne
zdruncinat că in legislaţia noastră căsătoria se încheie între bărbat şi
femeie, principiu afirmat prin art. 271 noul C. civ., precum tot astfel se
încalcă interdicţia prevăzută prin art. 277 din acelaşi cod, care inter
zice căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.
§3. Cazuri de n u lita te re la tiv a
36. Enumerare. Sunt cazuri de nulitate relativă a căsătoriei urmă

toarele:
a) Lipsa încuviinţărilor cerute de lege. Este anulabilă căsătoria în

cheiată fără încuviinţările părinţilor, a tutorelui şi fără autorizarea
instanţei de tutelă in cazul căsătoriei minorilor care au împlinit vărsta
. â .de 16 aru (art. 297 noul C. civ.). , A
http^wwwve&o©k-€©r»ver4^.com
dfe a-şi manifesta voinţa, încuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.
A ( M » P ' Etfffi'dWs" C dm erter

Dacă nu existâ*Tiici părinţi, nici tutore care să poată încuviinţa
căsătoria, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care
a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti.
b) Viciile de consimţământ. Căsătoria poate fi anulată la cererea
soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare, prin doi sau prin
violenţă (art. 298).
- eroarea. Spre deosebire de dreptul comun, unde eroarea ca viciu
poate comporta asupra identităţii fizice sau a calităţilor esenţiale ale
părţilor, art. 298 alin. (2) noul C. dv. restrânge sfera de aplicare a
acestui vidu de consimţământ numai la eroarea asupra identităţii
fizice a celuilalt soţ. în practica judiciară s-a apreciat că faptul necu-
cheierii căsătoriei nu constituie un motiv pentru vicierea consimţă
mântului prin eroare cu privire la identitatea fizică a celuilalt soţ, dar că
ascunderea deliberată a sarcinii este un motiv de anulare, numai că el
constituie un caz de doi reticent;
- dolul. în concepţia Codului nostru civil, folosirea de mijloace
viclene pentru a determina o persoană să încheie căsătoria constituie
un motiv de anulare a căsătoriei, indiferent dacă dolul este subiectiv
sau obiectiv, comisiv sau omisiv, provocând eroarea care a determinat
consimţământul la căsătorie. Astfel. în practica judiciară a fost con
siderat un doi activ sau comisiv inducerea in eroare în privinţa stării de
sănătate, prin folosirea unui certificat prenupţial fals. Un caz de doi
pasiv, omisiv sau reticent, de natură a duce la anularea căsătoriei, a
fost considerat faptul că viitoarea soţie a ascuns viitorului ei soţ starea
de graviditate rezultată din relaţiile pe care le-a avut anterior căsătoriei
cu un alt bărbat sau nu l-a informat pe viitorul soţ despre starea de
boală incurabilă în care se afla şi care era incompatibilă cu o viaţă
h ok^co «vârtej-.. com

abmisă ca viciu de consimţământ în mod cu totul izolat, numai în for-
A d o tîr £JîyttalexEtfitrOt1^ranfVe rte r
III. Desfi Inţa rea şl încetarea căsătoriei 27
Violenţa trebuie apreciată subiectiv şi obiectiv, dacă a putut fi deter

minantă la căsătorie în raport de starea soţului victimă.
c) Lipsa discernământului. Este anulabilă căsătoria încheiată de
Dersoana liosită vremelnic de discernământ.
d) Existenţa tutelei. Căsătoria încheiată între tutore şi persoana
minoră aflată sub tutela sa este anulabilă.
§4. R egim ul ju rid ic a l n u lită ţilo r
37. Precizare. Regulile care caracterizează regimul juridic al nuli

tăţilor căsătoriei vizează, la fel ca în dreptul comun, persoanele care
pot invoca nevalabilitatea căsătoriei, imprescriptibilitatea sau prescrip-
tibilitatea acţiunilor in nulitate sau anulare, posibilităţile de confirmare
a căsătoriei nevalabile.
Regimul juridic al nulităţilor căsătoriei prezintă şi unele reguli spe
ciale.
38. Persoanele care pot invoca nulitatea căsătoriei. Nulitatea

absolută a căsătoriei poate fi invocată de către orice persoană inte
resată, adică de oricare dintre soţi, terţi care justifică un interes, pro-
htt numai de către soţul

cotRMe om
» al cărui consimţământ
f la căsătorie a fost viciat .
nu se transmite moştenitorilor. Cu toate acestea, dacă acţiunea a fost

pornită de către unul dintre soţi, ea poate fi continuată de către oricare
dintre moştenitorii săi (art. 302 noul C. civ.).
40. Im prescriptibilitatea acţiu nii în nulitate şi prescriptibilitatea

a cţiun ii în anulare a căsătoriei. Acţiunea în nulitatea căsătoriei este
imprescriptibilă, ca orice acţiune în nulitate din dreptul comun, iar
acţiunea în anularea căsătoriei este prescriptibilă într-un termen spe
cial de 6 luni, prevăzut prin art. 301 noul C. civ. ca începând să curgă:
- de la data la care cei a căror încuviinţare sau autorizare era ne
cesară pentru încheierea căsătoriei au luat cunoştintă de aceasta;
- in cazul nulităţii pentru v ic ii de consimţamant ori pentru lipsa
discernământului, de la data încetării violenţei sau, după caz, de la
111 E. Lupan. op. c it., p. 235.
data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremel
nică a discernământului11.
41. Confirmarea căsătoriei nule şi a celei anulabile. Potrivit
lege au fost obţinute înaintea rămânerii definitive a hotărârii judecă

toreşti de anulare a căsătoriei.
Confirmarea căsătoriei anulabile intervine întotdeauna dacă soţii au
convieţuit timp de 6 luni de la data încetării violenţei sau de la data des
coperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a facultăţilor mintale.
Spre deosebire de dreptul comun, nulitatea absolută a căsătoriei,
în unele cazuri, poate fi confirmată dacă:
- soţii care nu împliniseră vârsta matrimonială înainte de consta
tarea nulităţii au împlinit 18 ani sau soţia a dat naştere unui copil sau a
rămas însărcinată(art. 294);
hotărârii judecătoreşti de declarare a nulităţii absolute, a intervenit
convieţuirea soţilor, soţia a născut sau a rămas însărcinată ori au
trecut 2 ani de la încheierea căsătoriei.
§5. Efectele nulităţilor
42. Precizare. în ceea ce priveşte efectele nulităţilor căsătoriei, nu

există nicio deosebire faţă de dreptul comun.
Spre deosebire totuşi de aceasta, regula desfiinţării retroactive a
căsătoriei comportă o derogare importantă, şi anume: efectele des
fiinţării căsătoriei nule sau anulate nu se produc asupra copiilor rezul
taţi din căsătorie (art. 305 noul C. civ.), precum şi o excepţie specifică,
aceea a căsătoriei putative [art. 304 alin. (1)].
m T.R. P o p e s c u . op. c it., p. 290; I.P. FlLiPESCU. op. c it., p. 191; Trib. Suprem,
rivertet.com
em, s. civ., dec. nr. 1005 din 18 aprilie 1974,
Editions Converter
III. Desfiinţarea şi încetarea căsătoriei 29
43. Desfiinţarea retroactivă a căsătoriei. Regula din dreptul

comun privind desfiinţarea actelor nule pentru trecut şi pentru viitor se
aplică şi în privinţa căsătoriei declarate nulă sau anulată.
Drept consecinţă: căsătoria este considerată că nu a existat nicio
dată: soţii nu au avut această calitate juridică de soţi, ci numai de con-
cubmi; toate efectele juridice produse sunt şterse retroactiv; în viitor
nu vor mai putea fi produse aceste efecte nici chiar aparent-11.
Ca urmare: foştii soţi aparenţi vor reveni la numele avute anterior
căsătoriei; vor dispărea dintre ei toate efectele personale şi patri
moniale; bunurile comune vor deveni proprietate pe cote-părţi; dona
ţiile făcute în vederea căsătoriei vor deveni caduce pentru neînde-
plinirea condiţiei suspensive de care depindea existenţa lor ş.a.m.d.
44. Derogare de la nulitatea de drept comun. Potrivit art. 305

noul C. civ., „nulitatea căsătoriei nu are niciun efect in privinţa copiilor,
care păstrează situaţia de copii din căsătorie", iar potrivit art. 305
alin. (2), în privinţa relaţiilor dintre părinţi şi copii, se vor aplica, prin
asemănare, dispoziţiile prevăzute la divorţ. Prin această derogare,
legiuitorul a încercat să atenueze, pe cât a fost posibil, efectele nega
tive ce rezultă pentru copii din desfiinţarea căsătoriei părinţilor21.
Astfel, copiii vor avea statutul juridic al copiilor din căsătorie, li se
rezultaţi dintr-o căsătorie nevalabilă, noul Cod civil, la fel ca şi Codul

familiei abrogat, instituie şi o excepţie de la efectul retroactiv al nulităţii
căsătoriei prin menţinerea pentru trecut a efectelor produse de căsă
toria nulă sau anulată in folosul soţului sau al soţilor de bună-credinţă
la încheierea căsătoriei, excepţie cunoscută sub numele de căsătorie
putativă (art. 304).
în sistemul Codului civil român de la 1864, deci până la apariţia
Codului familiei, exista o discriminare între copiii rezultaţi dintr-o căsă
torie putativă şi una desfiinţată, dar neputativă, în sensul că numai din
primul fel de căsătorie copiii erau consideraţi legitimi. Cei rezultaţi
1111. A lb u , D re p tu l fa m ilie i, p. 98; I. A lb u . C ă să to ria ..., p. 216.
|!| T r . Io n a ş c u ş a .. C ă să to ria ..., p. 286.
dintr-o căsătorie neputativă erau consideraţi nelegitimi (neavând o

situaţie egală cu copiii din căsătorie). în caz de bigamie sau incest, ca
motiv de nulitate, ei aveau situaţia unor copii nelegitimi adulterieni sau
incestuoşi.
§6. Căsătoria putativă

htt e i t o .c o m
tul puîare. Senumeşte putativă c^sătopa Qulă sau anulajă căreia le-
A ctobe # io ita r € ckti ernsav<5nve rte r
rareajudecăToreasEI ramane aînmva, pentru soţul sau sofii de
bună-credinţă la încheierea căsătoriei. Noţiunea de căsătorie putativă
era folosită de legiuitor în art. 23 alin. (1) C. fam., iar în noul Cod civil
în art. 304.
Dreptul roman nu a cunoscut căsătoria putativă. Ea a apărut numai
în dreptul feudal, când, datorită frecventelor cazuri de nulitate a căsă
toriei generate de excesivele impedimente la căsătorie impuse de drep
tul canonic, legiuitorul a încercat să mai atenueze din drasticele efecte
ale nulităţii pentru cei care au încheiat cu bună-credinţă căsătoria.
Deşi în dreptul nostru căsătoriile putative sunt destul de rare,
importanţa consacrării legislative a instituţiei rezidă in ocrotirea unui
principiu de bază, anume acela al bunei-credinte, in temeiul căruia
soţii dintr-o căsătorie desfiinţată se bucură de efectele căsătoriei la fel
ca cei dintr-o căsătorie desfăcută prin divorţ.
47. C ondiţiile căsătoriei putative. Pentru a fi putativă, căsătoria

nevalabilă trebuie să aibă aparenţa juridică de căsătorie şi trebuie ca
cel puţin unul dintre soţi să fi fost de bună-credinţă la încheierea ei1'1.
a) Aparenţa juridică de căsătorie rezultă din necesitatea practică a
unui titlu aparent de căsătorie, care constă în celebrarea şi înre
gistrarea căsătoriei, pe care instanţa de judecată îl constată şi înlătură
pentru nevalabilitate.
Necesitatea formulării acestei condiţii rezidă şi în nevoia practică
de a putea delimita căsătoria nevalabilă sau nulă de concubinaj.
111 P. A n ca . E fe cte le ju rid ic e a le b u n e i-cre d in ţe in d re p tu l c iv il, în J.N.

nr. 12/1965. p. 46; I.P. F ilip e s c u . o p c it., p. 194; T r . Io n a ş c u ş.a.. C ă să to ria ...,
p. 98; S c. S e rb ă n e s c u . op. c it., p. 40; Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1605'1974. în
httpmjteww.e book-corive rte r.com

A d o b e JJ ig iţa l^^
III. Desfi inţa rea şi încetarea căsătoriei 31
b) Buna-credinţă. Această condiţie constă în credinţa greşită a

unuia sau ambilor viitori soţi că se pot căsători şi că, făcând aceasta,
încheie o căsătorie valabilă.
Pentru a fi îndeplinită această condiţie, este necesar ca buna-cre-
dinţă să existe în momentul încheierii căsătoriei. La fel ca în dreptul
comun, buna-credinţă este prezumată, iar lipsa ei va trebui dovedită
pe cale de excepţie într-un proces ce are ca obiect nulitatea sau anu
larea căsătoriei.
Potrivit practicii judiciare constante, eroarea viitorilor soţi la în
cheierea căsătoriei poate consta nu numai într-o eroare de fapt (de
exemplu, nu ştiau că sunt rude), ci, spre deosebire de dreptul comun,
şi într-o eroare de drept (de exemplu, au ignorat dispoziţia legală care
opreşte căsătoria dintre ei).
După unii autori, pentru a considera că o căsătorie este putativă, ar
fi suficientă condiţia existenţei bunei-credinţe, fără a mai fi necesară
coroborarea cu un alt element juridic. Nu împărtăşim această părere.
48. Efectele căsătoriei putative. Potrivit ari. 304 noul C. civ., „so
ţul de bună-credinţă la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păs
trează, până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă,
situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă”, iar potrivit alin. (2), rapor
turile patrimoniale dintre foştii soţi sunt supuse, prin asemănare, dis-
va datora, in caz de nevoie, întreţinere celuilalt, iar în caz de deces al

unuia dintre ei, până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care
s-a desfiinţat căsătoria, celălalt il va moşteni în calitate de soţ supra
vieţuitor, pe când. în ipoteza bunei-credinţe doar a unuia dintre soţi,
numai el se va bucura de toate aceste drepturi01, iar minorul care a
fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea
deplină de exerciţiu [ari. 39 alin. (2) noul C. civ.].
111. riLJPESCU. (iH . bELEiu. U nele p ro b le m e pnvm d n u lită ţile că să to rie i rid ica te
în p ra c tic a Judiciară, în R.R.D. nr. 9/1971, p. 75 şi urm.
S e c ţiu n e a a 2 -a . în c e ta re a c ă s ă to rie i
49. C onsideraţii introductive. Distincţia între încetarea şi des

facerea căsătoriei. Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi
sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre ei. Căsătoria
se poate desface prin divorţ.
între încetarea şi desfacerea căsătoriei există deosebiri de esenţă.
_Cazwiile_ de joceîare a «ăsăloriei §rin moade .o ri, prin. deciarar
clarat mort constituie de fapt nişte cazuri naturale, obiective prin

.com
C dW erter
Spre deosebire ae desfiinţarea căsătoriei nule sau anulate, când
efectele desfiinţării se produc atât pentru trecut (ex tune), cât şi pentru
viitor (ex nune) cu excepţiile arătate, atât in cazul încetării căsătoriei, cât
şi al desfacerii ei prin divorţ, efectele se produc numai pentru viitofi*.
50. Moartea unuia dintre soţi este modul firesc de încetare a

căsătoriei. întrucât actul căsătoriei este un act intuitu personae, moar
tea unuia dintre soţi face ca acest act să înceteze a mai produce
efecte.
51. Efectele ju rid ic e ale încetării căsătoriei. Deşi căsătoria înce-

leaza peniru vuior, uneie eiecie aie acesieia se meniin şi aupa aceas
tă dată. Astfel:
a) soţul supravieţuitor care prin căsătoria care a încetat luase
numele celuilalt soţ îl menţine şi după încetarea căsătoriei;
b) soţul supravieţuitor care nu a împlinit vârsta de 18 ani până la
moartea celuilalt soţ îşi menţine capacitatea de exerciţiu dobândită
prin căsătorie;
c) soţul supravieţuitor dobândeşte dreptul la moştenire.
52. Declararea judecătorească a m orţii unuia dintre soţi. Aceas

tă declarare produce aceleaşi efecte ca şi moartea fizic constatată (prin
examinarea cadavrului). Data morţii este aceea pe care o stabileşte
hotărârea judecătorească declarativă de moarte.
m I.P. FlUPESCU. op. Cit., p. 205.

|Z| Ibidem , O. C a lm u s c h i. E fe cte le că s ă to rie i cu p riv ire la ra p o rtu rile p e rso n a le
d in tre so ţi. in I. F ilip e s c u ş.a., în ch eiere a că să to n e i ş i e fe ctele ei, Ed. Academ iei.
■ a . jB u c u r e ş k . 1 981, p. 61 -62; I. A lb ia D re p tu l fa m ilie i, p. 207-208. *
http://w w w .eD ooK -converter.com

A d o b o -P ig ito l»
Capitolul al IV-lea. Efectele căsătoriei
S e c ţiu n e a 1. Efecte cu p riv ire la re la ţiile

p e rs o n a le d in tr e soţi
53. Clasificare. Căsătoria generează intre membrii familiei o multi
tudine de relaţii, care se intercondiţionează reciproc.
Din ansamblul relaţiilor dintre soţi, unele sunt nejuridice, de natură
etico-morală, afectiv-sentimentală, iar altele sunt juridice. Efectele juri
dice ale căsătoriei pot fi clasificate în două mari categorii: relaţiile per
sonale dintre soţi şi relaţiile patrimoniale dintre aceştia ' 1.
54. Sediul materiei. Efectele căsătoriei în ce priveşte relaţiile per

sonale dintre soţi sunt reglementate în noul Cod civil în Capitolul V, in
art. 307-311.
Acest capitol, intitulat „Drepturile şi îndatoririle personale ale so
ţilor”, nu cuprinde insă toate efectele căsătoriei din raporturile per
sonale dintre soţi: el cuprinde doar principiile care guvernează aceste
raporturi, şi anume:
- principiul egalităţii în drepturi şi obligaţii între soţi, oricare ar fi
regimul lor matrimonial (art. 307);
h tt took^coTTVerterm o m
Dumelui pe c^m îl vor purta
jQ W te r
raporturi personale, întrucât, în privinţa celor mai numeroase raporturi,
reglementarea juridică ar fi ineficientă şi ar constitui o imixtiune în inti
mitatea vieţii de familie, ele fiind mai mult de natură afectiv-senti-
mentală şi etico-spirituală. Totuşi, după cum se arată în literatura juri
dică, „legea nu trebuie să omită reglementarea acelor raporturi per
sonale care ţin de fiinţa căsătoriei”, cum sunt obligaţiile de coabitare şi
de fidelitate. Codul familiei nu le prevedea în mod expres, deşi ar fi
■1| I. A lb u . C ă să to ria ..., p. 86. A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M .N. C o s tin . V. U rs a .

F am ilia n 10JV I P Fii iPFSm n n n it n
34 D reptul fa m ilie i co n fo rm n o u lu i Cod civil
trebuit să le prevadă, pentru că practica se confruntă deseori cu e le 11.

Noul nostru Cod civil prevede aceste obligaţii, reglementându-le in
art. 309.
55. Enumerare. Există un număr de obligaţii reciproce între soţi,

dintre care unele se deduc din textul legii, iar altele se desprind din an
samblul reglementării instituţiei căsătoriei. Să le enumerăm pe toate:
a) Obligaţia reciprocă de respect, fidelitate şi sprijin moral. Această
obligaţie juridică, ce este prevăzută in art. 309 noul C. civ., se ba-
acest. %
te ca în via
poti conta pe omul de lângă tine12 .
în zilele noastre, rostul familiei este acela de a încuraja membrii
familiei să se împlinească în viaţă, în profesiune, in aspiraţiile fiecăruia
pe toate planurile şi, nu in ultimul rând, în îngrijirea sănătăţii celor
suferinzi.
b) Obligaţia de fidelitate. Acum este reglementată expres de Codul
civil ca obligaţie juridică intre soţi prin art. 309. aşa cum am precizat mai
sus, dar ea, anterior noului Cod civil, putea fi desprinsă, per a contrario,
din faptul pedepsirii penale a adulterului, sancţiune care a fost prevă
zută prin art. 304 C. pen., in prezent abrogat prin Legea nr. 278/2006.
Tot astfel, ea Doate fi desorinsă din art. 414 noul C. civ. care. insti-
tuind prezumţia de paternitate pe seama soţului mamei, o întemeiază
implicit pe obligaţia de fidelitate, obligaţie care se consideră încălcată
doar atunci când se face o dovadă contrară fidelităţii, prin tăgăduirea
paternităţii prezumate131.
c) Obligaţia soţilor de a locui împreună. Este consacrată prin art. 309
alin. (2) noul C. civ. Anterior Codului familiei, femeia avea obligatoriu
domiciliul conjugal la cel al bărbatului. Astăzi, această problemă este
lăsată la aprecierea soţilor, care vor decide de comun acord, în condiţii
de egalitate.
m Idem , p. 39; I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 104.

|2‘ I.P. F ilip e s c u , op. c it., p. 38; T r . Io n a ş c u ş.a., C ă să to ria ..., p. 150;
O. C a l m u s c h i , în I. F ilip e s c u ş.a.. op. cit., p. 58-59.
|3' M. E lie s c u , în T r . Io n a ş c u ş.a.. C ă să to ria ..., p. 108-110; I.P. F ilip e s c u
ş.a.. op. c it., p. 58.
h ttp ://w w w .e b o o k-co n ve rte r.co m

IV . E fe c te le c ă s ă to rie i 3S
Prin stabilirea de comun acord de către soţi a domiciliului lor co

mun, aceştia se obligă implicit să îşi respecte hotărârea comună. De
aceea, părăsirea domiciliului conjugal de către unul dintre soţi consti
tuie, pentru soţul părăsit, un motiv temeinic de divorţ ‘ .
Este cunoscut că, potrivit dreptului comun, domiciliul oricărei
persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa sa statornică sau
principală şi că orice persoană mai poate avea, în afara domiciliului, şi
alte locuinţe statornice (art. 87 noul C. civ.). La fel cu orice persoană
fizică, şi soţii pot hotărî să locuiască separat, să aibă. în afara domi-
cinului comun, şi o alta locuinţa separata.
Cu toate că, de regulă, domiciliul comun şi locuinţa comună coincid,
acestea trebuie privite ca noţiuni distincte. Indiferent însă dacă soţii au
sau nu un domiciliu comun, ei au obligaţia de a coabita, obligaţie care
este strict legată de noţiunea de locuinţă conjugală care, în termeni
cotidieni, desemnează locuinţa comună a soţilor in orice situaţie.
d) îndatorirea de coabitare sau conjugală. Traiul în comun al soţilor
în aceeaşi locuinţă este de esenţa căsătoriei, deoarece uniunea juri
dică dintre soţi poate in acest fel să devină o realitate, o comunitate
de viaţă biologică, afectiv morală, asigurând consumarea căsătoriei.
Neîndeplinirea obligaţiei de coabitare, ca îndatorire conjugală, poate
constitui pentru soţul inocent un motiv de divorţ25.
De altfel, obligaţia de coabitare işi găseşte expresia concretă in
alin. (2) al art. 309 noul C. civ., care prevede că soţii „au îndatorirea
de a locui împreună". ^
e) Numele soţilor. în privinţa numelui de familie pe care îl vor purta
în timpul căsătoriei, viitorii soti au, potrivit art. 282 noul C. civ., patru
h tt p v H m m â t im k -Q Q D m it e ljc o m
toriei, ipotecă în ca[,e nu este njjjio sQfiinibare de nume_
Ad Qfe f f i g i w j M i m i i p w e rte r
- fie să aleagă ca nume comun numele lor reunite, ipoteză în care
se schimbă numele ambilor soţi;
- de asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea
căsătoriei, iar celălalt soţ să poarte numele lor reunite.
Aceste ipoteze legale sunt de strictă interpretare: în primul rând.
pentru că privesc numai numele de familie, nu şi prenumele, care nu
m I.P. F iu p e s c u . op. c it., p. 39; T r . Io n a ş c u ş a .. C ă s ă to ria ..., p. 152.

|2‘ A. Io n a ş c u , M. M u re ş a n , M .N. C o s tin . V. U rs a . F a m ilia ..., p. 108.
I.P. F iu p e s c u , op. c it., p. 41.
poate fi schimbat prin căsătorie, ci numai pe cale administrativă, iar în

al doilea rând, pentru că nu se pot crea, pe cale de interpretare, şi alte
ipoteze combinative.
Dacă soţii au convenit să poarte în timpul căsătoriei un nume
comun şi l-au declarat, potrivit art. 281, în declaraţia de căsătorie, unul
dintre soţi nu poate cere schimbarea acestui nume pe cale admi
nistrativă decât cu consimţământul celuilalt soţ [art. 311 alin. (2) noul
C. civ. privind schimbarea numelui de familie].
56. Efectele căsătoriei cu privire la capacitatea de exerciţiu.
cheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu.

Noul Cod civil, recunoscând persoanei fizice toate drepturile şi
libertăţile civile, consacră prin art. 310 independenţa soţilor, atunci
când dispune că „un soţ nu are dreptul să cenzureze corespondenţa,
relaţiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt soţ". Astfel, se poate
observa că libertăţile soţilor nu sunt îngrădite, ci, dimpotrivă, apărate
de textul legii.
S e c ţiu n e a a 2 -a . E fe cte le c ă s ă to rie i cu p r iv ir e la

ra p o r tu r ile p a t rim o n ia le d in tr e so ţi
§1. C o n sid e ra ţii in tro d u c tiv e
57. Reconsiderarea ra p o rtu rilo r de fam ilie în noul Cod civil.

Legiuitorul român, prin dispoziţiile acestui cod, face o reconsiderare a
raporturilor de familie, prin revenirea la tradiţionala lor includere în Co
dul civil, ceea ce tinde să confere din nou căsătoriei un caracter de
contract.
58. Libertatea alegerii regim ului m atrim onial în viziunea noului

Cod civil. Consacrarea principiului. Renunţând la caracterul obliga
toriu al regimului matrimonial legal, legiuitorul noului Cod civil a revenit
la ideea convenţiilor matrimoniale, prin care permite soţilor să decidă
singuri, cum cred de cuviinţă, aranjamentele lor patrimoniale, pentru a
evita astfel eventuale disensiuni care în viitor ar putea periclita men-
Adobe DigitalvEdltions Converter

ţinerea căsătoriei. Astfel, în Cartea a ll-a, intitulată „Despre familie’ , în
Capitolul VI privitor la „Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor”.
Secţiunea 1 destinată regimului matrimonial în general, prin art. 312
alin. ( 1 ) se consacră principiul libertăţii alegerii regimului matrimonial,
prevăzându-se că „Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comu
nitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională".
Libertatea alegerii regimului matrimonial consacrată de noul Cod
pune în evidenţă faptul că reglementarea raporturilor patrimoniale ale
soţilor este, iată, de acum flexibilă şi adaptabilă voinţei lor, spre deo
sebire de raporturile lor personale nepatrimoniale, care nu pot fi sta-
WIIIIV VflWVsUl V
JV/ lUVÎUIIVI ■
■I IIV/IIIIV III VV yI UUI V IV
»IIV/OIU IIIUUUI III
care statul reglementează căsătoria şi efectele ei. Prin urmare, dacă

în ceea ce priveşte raporturile personale dintre soţi libertatea acestora
se limitează doar la decizia de a încheia sau nu căsătoria, supunân-
du-se prin aceasta obligatoriu efectelor ei, pe care legea le prevede
imperativ, în ceea ce priveşte libertatea lor patrimonială, aceasta este
deschisă, fiind expresia libertăţii economice a persoanei, a libertăţii de
a dispune de avutul ei, conform autonomiei sale de voinţă.
Totuşi, nici libertatea patrimonială a soţilor nu este chiar absolută, ci,
într-o oarecare măsură, restricţionată de obligaţia impusă de legiuitor de
a se respecta un grup de reguli de bază, indiferent de alegerea făcută
de către soţi pentru unul sau altul dintre regimurile matrimoniale.
Prin art. 312 alin. (2), noul Cod civil se dispune că, „Indiferent de
regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispoziţiile pre
zentei secţiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel", lată că aplicarea
principiului înscris în alin. ( 1 ) este îngrădită de obligativitatea res
pectării dispoziţiilor de ordin general ale Secţiunii I. Această secţiune
h t t iM U n s m W o m
soţii, prin voinţa lor convenţională sau, în lipsa convenţiei, prin regimul
Ad „Coaverter
matrimoniale, prefigurând, de fapt, efectele patrimoniale directe ale căsă
toriei’11. în legislaţiile cu pluralitate de regimuri matrimoniale, aceste reguli
cu caracter imperativ s-au constituit într-un statut matrimonial de bază.
11' A se vedea C. Ham angiu, I. R o s e tti-B â lâ n e s c u , A l. B â ico ia n u . T ratat de

drept c iv il rom ân. voi. III. Ed. AII, Bucureşti. 1998. p. 1-2; I.P. F iu p e s c u . T ratat de
d re p tu l fa m ilie i, ed. a 5-a revăzută şl com entată. Ed. AII Beck. Bucureşti. 2000.
p. 42; M. E u e s c u . C urs d e d re p t c iv il. R egim uri m atrim oniale. Bucureşti, 1948.
p. 3; G. C o rn u , Les r6gtm es m atrim oniaux. P.U.F.. Paris, 1997. p. 24.
care a fost denumit de unii autori „statut imperativ de bază"111, „statut con
jugal de bază4* ori „regim primar imperativ" 31 sau chiar „constituţia regi
murilor matrimoniale .
Statutul primar cuprinde regulile elementare care se aplică în ca
drul raporturilor patrimoniale dintre soţi, precum şi celor existente intre
soţi şi terţi. Ele reglementează doar cu caracter general, principial
raporturile patrimoniale dintre soţi. Statutul primar are caracter impe
rativ, „întrucât se aplică in mod obligatoriu tuturor soţilor ca simplu
efect al căsătoriei şi de la el nu se poate deroga pe calea convenţiilor
matrimoniale” 51.
Fiind definite ca „un set de norme imperative şi esenţiale, norme
monial, aşa cum era cel consacrat prin Codul familiei, azi abrogat, in
care normele reglementate sunt de ordine publică şi obligatorii, regi
mul matrimonial unic şi obligatoriu se reduce la un regim primar impe
rativ, dar fără a fi denumit ca atare, deoarece nu este necesară deo
sebirea lui de alte regimuri matrimoniale.
Caracteristica de seamă a oricărui regim primar constă în aceea că
regulile sale sunt in aşa fel concepute, încât să asigure o minimă pro
tecţie a intereselor patrimoniale ale soţilor, să ofere un cadru adecvat
rezolvării problemelor esenţiale ale menajului comun. Astfel, aşa după
cum s-a arătat şi în literatură81, regulile regimului primar oferă cadrul
H a m n ln m A n to rn i n A r ÎA o H r t ln H a o rm A n in oA# ni
— . -------------------- ----------— — r ------------------- r
pentru cele de criză a cuplului.
m A. COLOMER, D ro il c iv il. R âgim es m atrim oniaux. Lltec. Paris. 2000. p. 168.

|Z| D a u ria c . L'6gaM 6 des 6poux en d ro it (ra n ţa is . E tude de s ta tu t co n ju g a l de
base. th6se. Poitiers. 1967.
,3! B. V a r e ille , Le râgim e prim atre. in D ro il patrim onial de la fam ilie. Dalloz. Paris.
1998. p. 7; P. VASiLESCU. Regim un m atrim oniale. Partea generală. Ed. Rosetti.
Bucureşti. 2003. p. 33.
w G. CoRNU, op. c it., p. 79.
A se vedea C .M . C râ c iu n e s c u , R egim uri m atrim oniale. Ed. AII Beck. Bucu
reşti. 2000. p. 22.
151A se vedea P. V a s ile s c u . op. c it., p. 34.
n Idem , p. 35.
191P. V a s ile s c u . op. d t.. p. 35.

; ___ I IV .flM te h y ifcsj£ogiel _ _ 39
fn'general, r a f i i l e care constituie regimul prim ar se referă Ta proT

tecţia domiciliului conjugal, la suportarea cheltuielilor gospodăriei şi
îndeplinirea obligaţiei de sprijin material reciproc al soţilor, la repar
tizarea drepturilor soţilor în domeniul administrării şi gestionării bunu
rilor proprii şi a patrimoniului comun, între ei şi in raporturile cu terţii.
Sistemul este întregit cu reguli privind veniturile din exercitarea unei
profesiuni, reguli cu privire la mandatul posibil dintre soţi ori la gestiu
nea de afaceri, reguli privind încetarea şi lichidarea regimului matri
monial, iar în sistemele de drept cu regimuri matrimoniale alternative,
şi reguli generale privind convenţiile matrimoniale: condiţii de valabili
tate, încheierea, modificarea, publicitatea, opozabilitatea convenţiilor
matrimoniale eventual r.laii7ă de nrer.inut etn
Aceste reguli sunt diferite de la o ţară la alta, deşi toate au acelaşi
scop - de a proteja căsătoria şi de a crea un echilibru necesar in
cadrul cuplului'11.
în reglementarea noului Cod civil adoptat prin Legea nr. 287/2009,
regimul primar imperativ este cuprins în art. 312-338.
§2. R egim ul ju rid ic a l ra p o rtu rilo r p a trim o n ia le d in tre s o ţi în

n o u l Cod civil, în c o n te x tu l re v e n irii la p o s ib ilita te a în ch e ie rii
c o n v e n ţiilo r m a trim o n ia le [2)
59. Precizări prealabile. în contextul adoptării noii reglementări,

regimul juridic al bunurilor soţilor nu va mai fi unul legal obligatoriu, ci,
potrivit art. 312 alin. (1), soţii vor putea conveni singuri asupra alegerii
regimului lor matrimonial. Dacă doresc să aleagă regimul separaţiei
de bunuri sau regimul comunităţii convenţionale potrivit art. 329 noul
C. civ., soţii îl vor stabili prin convenţii matrimoniale încheiate în con-
putea deroga-sub .sanctim eajulită ţiiapsolute, confomi art. 332, de

jdti3ionE w ii ©in®at©>©nv€
sau pnmar p r e w n t ae noul Cod prin an. 313-338, care configurează
,1i Idem , p. 36; C.M. CrâCIUNESCU. op. c it., p. 23.

121 A se vedea A. A l. B a n ciu , C o n sid e ra ţii g e n e ra le p e m arginea ra p o rtu n lo r
p a trim o n ia le d in tre s o ţi în n o u l C o d c iv il tn co n te xtu l re v e n irii la p o s ib ilita te a
fn ch e ie n i de co n ve n ţii m atrim oniale, în revista Fiat Justitia nr. 1/2010 a Facultăţii
de D rept „D im itrie Cantem ir" Cluj-Napoca. în lim ba engleză. Ed. Argonaut. Cluj-
Napoca. 2010. p. 67.
regulile esenţiale de la care niciunul dintre regimurile matrimoniale

alese nu se poate abate.
Aşadar, în condiţiile legislative de revenire la posibilitatea încheierii
convenţiilor matrimoniale, care erau reglementate şi în vechiul nostru
Cod civil de la 1864, viaţa patrimonială a soţilor se va putea organiza
nu numai prin voinţa legiuitorului, ci şi prin cea a soţilor, care singuri
îşi cunosc mai bine interesele patrimoniale.
60. D elim itări term inologice p rivind noţiunea de regim m atri

monial. Caracterizarea regim ului primar. Noţiunea de regim matri
monial este bine determinată in literatura juridică. De-a lungul vremii,
regimul matrimonial a fost definit de mulţi autori. Ceea ce este de reţi
nut şi ni se impune cu autoritate este sensul clasic, cu care toti autorii
tallfat&a rv ^ /flo fc ^ e y u ^ rn â a z ă ^ a p o n u h le dflTrre s d îf c if com

p rivim la bununle.lor, precum ş ijjg acelea £ e se form ează in relaţiile
fofoeBtg i f a i « € d t t m w i s
regim m a tn m o n ia l.^
G© h v
De reţinut insă este că regimul matrimonial nu se identifică cu regi
mul primar imperativ, „prin care se înţelege un ansamblu de reguli
obligatorii, care trebuie observate de către soţi", oricare ar fi regimul
matrimonial concret aplicabil între aceştia121. Doctrina precizează că
regimul matrimonial este o noţiune cu mult mai vastă decât regimul
primar imperativ. Astfel, se arată că .regimul primar imperativ face
parte din structura regimului matrimonial, dar nu îi epuizează substan
ţa, după cum nici nu îi imprimă o caracteristică esenţială, care să
permită partajarea diferitelor regimuri matrimoniale intre ele” 31.
Regimul primar este un regim general, care constituie structura de
bază a reaimurilor matrimoniale si care exorimă în sine efectele căsă-
tonei asupra raporturilor patrimoniale dintre soţi, aşa cum le regle
mentează legislaţia internă a fiecărui stat.
111 A se vedea C. H am angiu, I. R o s e tti-B â lă n e s c u . A l. B ă ico ia n u . op. cit.,

voi. III; M. E lie s c u . op. c it., 1948. D. A le x a n d r e s c o . E xp lica ţiu n e a te o re tic ă ş l
p ra ctică a d re p tu lu i c iv il rom ân, tom V III. C o n ve n ţiile m atrim oniale, Ed.Socec.
Bucureşti. 1913; I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 118; Â l. B a ca ci. V.C. D u m itra c h e .
C.C. H ageanu. D re p tu l fa m ilie i, ed. a 4-a. Ed. AII Beck. Bucureşti. 2005. p. 46.
I.P. F iu p e s c u , T ratat de d re p tu l fa m ilie i, ed. a 7-a. Ed. AII Beck. Bucureşti. 2002.
p. 51; P. V a s ile s c u . op. c it., p. 18; C M. C râ c iu n e s c u , op. c it., p. 3.
|Z| P. V a s ile s c u , op. c it., p. 25.
|S| Ibidem .
http://w w w .ebaojczconverter.com
rte r
a regimurilor matrimoniale1], iar de către alţii „statut imperativ de bazd^z
şi constituie dreptul comun şi imperativ al regimurilor matrimoniale.
Fiind numitorul comun al regimurilor aplicabile în concret, despre
regimul primar se poate vorbi doar în prezenţa pluralităţii de regimuri
matrimoniale.
Pentru a respecta in expunerea noastră caracterul imperativ al dis
poziţiilor care constituie regimul primar de bază, ar trebui să păstrăm
ordinea în care au fost sistematizate regulile ce guvernează cu carac
ter general şi obligatoriu drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor.
Potrivit acestei ordini, in paragraful 1 sunt cuprinse dispoziţiile referi
toare la regimul matrimonial în general. Conform ari. 312 alin. (1) noul
o. civ., viitorii soţi pot aiege tie regimul comunităţii legale, tie regimul
separaţiei de bunuri sau pe cel al comunităţii convenţionale.
Indiferent de regimul matrimonial ales. dacă prin iege nu se preve
de altfel, conform art. 312 alin. (2), nu se poate deroga de la normele
imperative cuprinse în dispoziţiile comune ale Secţiunii 1 din lege.
Paragraful care vizează normele privind efectele regimului matri
monial, opozabilitatea lui, mandatul convenţional şi judiciar dintre soţi,
actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei, inde
pendenţa patrimonială a soţilor, dreptul soţilor la informare, precum şi
normele cu privire la încetarea, schimbarea sau lichidarea regimului
matrimonial constituie prim ul grup de norme juridice imperative p ri
mare, iar dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 ale Secţiunii 1 privind locuinţa
familiei şi cheltuielile căsătoriei, aspecte ţinând de raporturile patri
moniale dintre soţi reglementate cu caracter obligatoriu, indiferent de
regimul matrimonial ales, constituie al doilea grup de norme al regi
mului primar imperativ.
m G. CORNU, op. Cit., 1997.

121B. V a r e ille . op. c it., p. 24.
§3. N orm e im p e ra tive care guvernează ra p o rtu rile p a tri

m o n ia le d in tre s o ţi în p e rioade le norm a le ale c o n v ie ţu irii lo r
61. Locuinţa fam iliei. Pornind, în mod normal, de la faptul că ori

cărui cuplu constituit în familie, cu atât mai mult soţilor care au copii, le
este absolut necesară o locuinţă, art. 321 alin. (1) noul C. civ. defi
neşte noţiunea de locuinţă a familiei ca fiind „locuinţa comună a soţilor
sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii".
Legiuitorul a avut in vedere faptul că, şi în reglementările străine,
locuinţa familială nu se identifică automat cu domiciliul conjugal. De
pildă, Codul civil francez, în art. 215, reglementează regimul juridic al
locuinţei familiale mai restrictiv decât pe cel al domiciliului co n ju g a l1.
Locuinţa familiei are o dublă importanţă: in primul rând, în mod obiec
tiv, aceasta este imobilul de locuit al soţilor şi, în al doilea rând, soţii,
notarej
ini
Td"TThpSrafl^' looainţei
potrivit art. 322 alin. (1), „Fără consimţământul scris al celuilalt soţ,
niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dis
pune de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia
acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia”. De asemenea, un soţ
nu poate deplasa din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează
locuinţa familiei şi nu poate dispune de acestea fără consimţământul
scris al celuilalt soţ [art. 322 alin. (2)].
Cu alte cuvinte, chiar dacă unul dintre soţi este proprietar exclusiv
al imobilului ce constituie locuinţa familiei, el nu o va putea înstrăina
singur, fără consimţământul scris al celuilalt soţ, care nu este pro
prietar. De acelaşi reqim se bucură si bunurile care mobilează casa.
Nerespectarea acestor dispoziţii atrage sancţiunea nulităţii relative,
potrivit cu art. 322 alin. (4), care dispune că .Soţul care nu şi-a dat
consimţământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen
de un an de la data la care a luat cunoştinţă despre acesta, dar nu
mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial".
Observăm că, prin inserarea in noul Cod civil a acestor dispoziţii
speciale cu privire la locuinţa familiei, se aduce o derogare dreptului
de dispoziţie al soţului proprietar asupra imobilului locuit de familie, în
111A se vedea. în a ce sl sens. P. V a s ile s c u , op. c il., p. 35.
Scoasă din context, ea ar putea fi interpretată ca o încălcare a nor

melor constituţionale care garantează exerciţiul dreptului de proprie
tate. în lipsa notării locuinţei in cartea funciară, soţul neproprietar al
imobilului, care nu şi-a dat consimţământul în caz de înstrăinare a
acestuia de către soţul proprietar, nu poate pretinde decât daune-
interese.
Locuinţa familiei poate să fie şi este, uneori, un spaţiu închiriat,
care în prevederile noului Cod civil are o reglementare specială.
62. D repturile locative asupra locuinţei închiriat. în raţiunea

legiuitorului, necesitatea reglementării aparte şi speciale a drepturilor
i_ . . a:. .. .i. . . a:i. t_ _
___
_ . . a... .
asigura o protecţie minimă unui aspect esenţial al raporturilor patri
moniale dintre soţi - acela al ducerii vieţii de familie în căminul con
jugal atât pentru perioadele de pace conjugală, cât şi pentru cele de
criză, când soţii se separă ori divorţează. Se încearcă astfel a se
păstra un echilibru intre interesele economice ale soţilor şi conflictele
ce ar putea deteriora căsătoria.
Până la acest moment, când avem deja o reglementare explicită a
drepturilor locative ale soţilor, dacă unul dintre soţi dobândise, în tim
pul căsătoriei, un drept de folosinţă locativă, se punea întrebarea dacă
acest drept este comun sau propriu. Răspunsurile doctrinei au fost
controversate11. Noul Cod. prin dispoziţiile imperative ale regimului pri
mar, pune capăt acestor controverse. Astfel, art. 323 alin. (1) dispune
cu privire [a drepturile locative ale soţilor în timpul căsătoriei, prevă
zând că, „în cazul în care locuinţa este deţinută în temeiul unui con
tract de închiriere, fiecare soţ are un drept locativ propriu, chiar dacă
numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este
htt pVftWWWMUQq k^canverte^c o m

soţul supravieţuitor continuă exercitarea dreptului său locativ, dacă nu
Ado»E;JQtatta:EtJiitiprrs‘C ori^6rter
111 A s e vedea, exem plificativ. M. E lie s c u . R a p o rtu rile p a trim o n ia le d in tre so ţi.
in T r . Io n a ş c u ş a.. C ă să to ria ..., p. 273 şi urm.; P. A n ca . S tru ctu ra ju rid ic ă a
d re p tu lu i de fo lo sin ţă p riv in d su p ra fa ţa lo ca tivă . în S.C.J. nr. 1/1956. p. 107-181.
La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei
de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de
închiriere poate fi atribuit unuia dintre soţi, potrivit cu art. 324 alin. (1)
noul C. civ., ţinând seama, în ordine, de interesele superioare ale
copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei şi de posibilităţile
locative proprii ale foştilor soţi.
Acest text prevede expres criterii pentru atribuirea locuinţei, in caz
de divorţ, unuia dintre soţi, astfel încât să elimine mulţimea de contro
verse din literatura şi practica judiciară legate de problema cine este
îndreptăţit să rămână după divorţ în locuinţa închiriată.
Soţul căruia i s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere este
dator - potrivit art. 324 alin. (2) noul C. civ. - să plătească celuilalt soţ
o indemnizaţie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare într-o altă
locuinţă, cu excepţia cazului în care divorţul a fost pronunţat din culpa
exclusivă a acestuia din urmă. Dacă există bunuri comune, indem-
vede că locatorul 'TsW citat în procesul de atribuire, astfel că efectele

atribuirii faţă de acesta se vor produce de la data când hotărârea jude
cătorească a rămas definitivă.
Alineatul (4) al art. 324 arată că „Prevederile alin. (1)-(3) se aplică
în mod similar şi în cazul în care bunul este proprietatea comună a
celor doi 2 soţi, atribuirea beneficiului locuinţei conjugale producând
efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj".
Din prezentarea succintă a grupajului de norme imperative privind
drepturile locative ale soţilor, ţinem să evidenţiem faptul că, deşi in
ansamblu noul Cod civil înlesneşte desfacerea căsătoriei, lărgind
posibilităţile de divorţ (aspecte care nu îşi au locul de prezentare în
UVUUUIU luuiuiuy, Ûl IWIIVI IVUÛ VUI^/U III ^1VWUWIVU IUI ^/llll II IUUUII VIU
ordin economic, patrimonial, aşa cum ar fi lipsirea dreptului la indem

nizaţia de instalare în altă locuinţă.
63. C heltuielile căsătoriei. Regimul primar de bază din noul Cod

civil cuprinde dispoziţii imperative ce vizează şi cheltuielile căsătoriei.
Evident, fiecare familie, prin ducerea vieţii în comun, trebuie să facă
faţă unor cheltuieli. în acest sens, art. 325 alin. (1) dispune că soţii
sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc. Ei sunt. de aseme-
IV . E fe c te le c ă s ă to rie i 45
nă că legea nu identifică cele două obligaţii, dar nici nu exclude într-o

anumită măsură interferenţa dintre ele. De principiu şi imperativ este că
soţii îşi datorează sprijin material reciproc. De la acest principiu ei pot
deroga prin convenţie matrimonială doar în ce priveşte contribuţia la
cheltuielile căsătoriei.
Potrivit alin. (3) al art. 325, orice convenţie care prevede că supor
tarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia dintre soţi este consi
derată nescrisă.
Munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copii
lor reprezintă, potrivit art. 326 noul C. civ., o contribuţie la cheltuielile
neprevăzută expres până acum intr-un text de lege, dar privită astfel
în doctrină şi in practică, constituie o contribuţie importantă pentru
determinarea conţinutului cheltuielilor căsătoriei. Este de observat că
legea priveşte cheltuielile căsătoriei ca incluzând evident nu numai
interesele soţilor la ducerea vieţii în comun şi la întâmpinarea sarci
nilor căsătoriei, ci şi interesele copiilor. De aceea, înţelesul sintagmei
de „cheltuieli ale căsătoriei” de acum va putea fi determinat, fără pu
tinţă de tăgadă, ca vizând într-un sens larg: cheltuielile pentru ducerea
traiului în comun sub acelaşi acoperiş, cheltuielile pentru creşterea
copiilor, dar şi întreţinerea ce soţii şi-o datorează reciproc, chiar şi în
condiţiile speciale ale întreţinerii după divorţ.
Până când a fost inserat un text expres al noii legi, şi anume
art. 326, care determină în concret sfera cheltuielilor căsătoriei, doar
doctrina era cea care interpreta conţinutul acestora-.
Aşa cum am mai arătat, obligaţia soţilor de a contribui fiecare, în
raport cu mijloacele de care dispune, la cheltuielile căsătoriei nu se
. ââ ideryijică intru totul cu obligaţia de-sprijin material. Aceasta din urmă
h tt p#/w ww ©emverter.c o m
desigur, pe lângă obligaţia de întreţinere reciprocă a soţilor, dar inclu-
1
|1' A se vedea. în acest sens. M. E u e s c u . op. c it., p. 180: I.P. F ilip e s c u . Tratat
de d re p tu l fa m ilie i, ed. a 5-a. Ed. AII Beck. Bucureşti. 2000. p. 50; P. V a s ile s c u .
op. c it., p. 36-3 7 etc.
46 D r e p t u l fa m ilie i c o n f o r m n o u lu i C o d c iv il
comun al soţilor încetează, dar obligaţia părinţilor de a-şi întreţine
copiii minori, cuprinsă în cea de-a doua, supravieţuieşte şi după divorţ.
Pe de altă parte, daca avem în vedere că, potrivit art. 325 alin. (2)
noul C. civ. cu privire la contribuţia soţilor la cheltuielile căsătoriei, soţii
pot deroga printr-o convenţie matrimonială, trebuie să precizăm că
obligaţia lor de a contribui la creşterea şi educarea copiilor minori nu
poate face obiectul unei convenţii matrimoniale, fiind imperativ
datorată de părinţi.
Se impune deci să subliniem că obligaţia de sprijin material prevă
zută de art. 325 alin. (1) este mai cuprinzătoare decât obligaţia de a
contribui la cheltuielile căsătoriei, pe care implicit o include, dar cu
care totuşi nu se identifică.
64. Veniturile încasate din profesie. Cu privire la această proble

mă, dispoziţiile regimului primar de bază prevăd, prin art. 327, că
fiecare soţ este liber să exercite o profesie şi să dispună, în condiţiile
legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligaţiilor ce îi revin pri-
săloriei se impută asupra acestora. ScţuLcare a participat efectiv la

Pratf 8 € ©*we rte r
compensaţie, in măsura îmbogăţim acestuia din urma, dacă partici
parea sa a depăşit limitele obligaţiei de sprijin material şi ale obligaţiei
de a contribui la cheltuielile căsătoriei.
65. Mandatul convenţional. Prevederile noului Cod civil referi

toare la mandatul convenţional dintre soţi se reduc la un singur articol,
de mică întindere, şi anume art. 314, potrivit căruia „un soţ poate să
dea mandat celuilalt soţ să îl reprezinte pentru exercitarea drepturilor
pe care le are potrivit regimului matrimonial".
Regula pe care o enunţă acest text este cu totul nouă faţă de
Codul familiei. Astfel, în noua reglementare, pentru ca un soţ să îl re-
nre7inte ne celălalt este necesar să nrimeasnă mandat ne nare soţul
sau îl „poate” da sau nu, iar în lipsa mandatului reprezentarea nu
există. Cum din analiza art. 314 rezultă fără niciun dubiu că repre
zentarea poate izvorî numai din voinţa concretă a celuilalt soţ, pre-
zumarea acestei voinţe, cum era reglementată în Codul familiei, este
exclusă, lată deci că în noul Cod civil m andatul tacit reciproc dintre
soţi nu m ai există ca prezum ţie legală. Ca urmare, în cazul in care
soţii, în relaţiile lor cu terţii, ar acţiona unul in numele celuilalt soţ, nu
ar mai face-o în temeiul unei prezumţii legale de mandat, ci in baza
ţiile cele mai juste pentru o seamă de situaţii deocamdată ipotetice,

până se vor pune în concret în aplicare noile dispoziţii legale, când
acest tip de mandat va putea fi exercitat şi în fapt, va fi necesar să ne
raportăm la alte articole de lege, la principiile fundamentale ale drep
tului civil, precum şi, în măsura posibilă, la doctrină.
Aşadar, în încercarea noastră de a contura instituţia mandatului
convenţional dintre soţi, căutându-i caracteristicile, trăsăturile care îl
definesc şi îl diferenţiază faţă de alte forme de mandat, vom porni,
firesc, de la regulile prevăzute de noul Cod civil pentru contractul de
mandat de drept comun, din art. 2009. Astfel, potrivit acestuia, „Man
datul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să
încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte pani,
numită mandant". Raportând art. 2009 la art. 314 din acelaşi cod, ob
servăm că mandatul convenţional dintre soţi, reglementat prin acest
ultim text, se încadrează in termenii generali ce definesc contractul de
mandat.
în ceea ce priveşte felul acestui mandat, prin prisma art. 2 0 1 1 ,
care precizează că „mandatul este cu sau fără reprezentare", putem
identifica fără nicio dificultate felul mandatului convenţional dintre soţi,
care se prezintă ca un mandat cu reprezentare, aşa cum reiese chiar
din ari. 314, care prevede că un soţ poate da mandat celuilalt soţ „să
îl reprezinte
Puterea de reprezentare a soţului mandatar se naşte din voinţa
celuilalt soţ - mandantul.
în ceea ce priveşte forma pe care o poate îmbrăca mandatul dintre
soţi, întrucât in normele regimului primar nu se prevede nimic expres,
vom apela, din nou, la regulile aplicabile mandatului cu reprezentare
din dreptul comun. Astfel, art. 2013 care reglementează forma acestui
poate rezulta şi din^xecutareaşa decătremandatar".
Adobe ©tenteidJE^#c>fţ$ ^© îw e rte r

oricare dintre asaiteTorm e. dar obiectul manaaiuTui convenţional este
unul specific numai raporturilor dintre soţi, şi anume, aşa cum dispune
art. 314, soţul mandant împuterniceşte pe celălalt soţ „să îl reprezinte

monial”.
lată deci că mandatul convenţional prevăzut de art. 314 este un
mandat cu reprezentare special, posibil a fi încheiat numai între soţi,
căci obiectul lui vizează exercitarea unor drepturi ce decurg din regi
mul matrimonial al soţilor, regim care nu este aplicabil decât raportu
rilor patrimoniale dintre soţi, nu şi oricăror alte raporturi dintre persoa
ne civile care încheie diverse contracte de mandat.
66. Independenţa patrim onială a soţilor. O altă normă a regimu

lui primar de bază din noul Cod civil consacră principiul independenţei
patrimoniale dintre soţi, care este o dispoziţie cu totul nouă şi care în
Codul familiei se regăseşte doar în dispoziţiile legale vizând raporturile
patrimoniale dintre părinţi şi copii sau dintre aceştia şi tutore. Articolul
317 din Secţiunea 1, „Dispoziţii comune", prevede în alin. (1) că, „dacă
prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să incheie orice acte
juridice cu celălalt sot sau cu terte persoane”. Continutul acestui
mentat de dreptul comun prin art. 2009-2016 noul C. civ., desigur, cu
A d$b^D îgital e tli tionS C oW e rte r

Foarte binevenite sunt alin. (2) şi (3) ale art. 317, care conturează
regimul juridic al unor categorii de acte bancare ale soţilor, care înve
derează mai bine independenţa patrimonială dintre soţi şi care, până
la această nouă reglementare, erau doar obiectul unor dezbateri ale
doctrinei şi practicii judiciare.
Astfel, prin norme ferme, potrivit cu art. 317 alin. (2), „fiecare soţ
poate să facă singur, fără consimţământul celuilalt, depozite bancare,
precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea”. întrucât legea
nu distinge între categoriile de bunuri ale soţilor şi nici intre tipurile de
regimuri matrimoniale care permit aceste acte, rezultă că nici noi nu
trebuie să distingem şi, prin urmare, dispoziţiile sunt de aplicabilitate
generala, aşa cum ae aittei se inveaereaza şi ain sistematizarea lor m
capitolul privind drepturile şi obligaţiile patrimoniale dintre soţi. Astfel,
putem afirma fără rezerve că soţii, nu numai în regimul separaţiei de
bunuri, ci şi în cele de comunitate, având un exerciţiu propriu al fiecă
ruia dintre ei asupra tuturor bunurilor comune, cu excepţiile inserate în
convenţii, vor putea, fiecare singur, fără consimţământul celuilalt, să

facă depozite bancare ori alte operaţiuni in legătură cu acestea,
i Mai mult decât atât. art. 317 alia. (3) permite soţului tituter al con-
httm//wwwseDook^5»veFleri€om
■ puse. chiar şi după desfacerea sau încetarea căsătoriei, dacă prin
an v« rte r
numeroase litigncare vor ridica diverse aspecte ale problematicii inde
pendenţei patrimoniale dintre soţi.
în sprijinul elucidării acestora, credem noi că vor fi utile chiar dispo
ziţiile următorului articol din cod (art. 318), care reglementează, tot cu
valoare de normă de bază, dreptul la informare.
67. Dreptul la inform are. Potrivit art. 318 alin. (1) noul C. dv.,
„fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bu
nurile, veniturile şi datoriile sale. iar în caz de refuz nejustificat se
poate adresa instanţei de tutelă". în continuare, alin. (2 ) dispune că
„instanţa poate să îl oblige pe soţul celui care a sesizat-o sau pe orice
le ii s a lu iu i^ e ^ e 11i i u i m a i i u e c c iu ic şi aci u e p u i i a p iu u e ie n c ^ c s d ic ■■ ■
acest sens".
într-adevăr, daca legiuitorul este atât de permisiv in legătură cu
prerogativele soţilor de a încheia orice operaţiuni cu privire la bunurile
ce compun patrimoniul lor, atunci tot el este acela care, prin normele
sale imperative, educă soţii în direcţia corectitudinii acestor operaţiuni,
în sens contrar permiţând posibilitatea soţului nesocotit in interesele
lui de celălalt soţ de a fi adus la ordine de instanţa de tutelă11.
De subliniat este că, în reglementarea acestor raporturi patrimo
niale dintre soţi, legiuitorul instituie, prin art. 318 alin. (4), o prezumţie
relativă de adevăr al susţinerilor soţului reclamant atunci când. soli
citând anumite informaţii despre bunuri, venituri şi datorii, acesta refu
ză să le dea ori atunci când. fiind singurul îndreptăţit să le ceară unor
instituţii, refuză să le solicite.
Inserarea prezumţiei de adevăr în favoarea soţului reclamant ni se
pare binevenită şi constituie un mijloc juridic de reglementare echi
tabilă a comportamentului patrimonial al soţilor în raporturile dintre ei.

i1' A se yti£ e â A .A l gANCiy. 1jf° > a a % p e clâ le ra p o rtu rilo r Q jtfrim o n ia lo d in tre
r n /tiiiirtk a m ^ u ic o d i
lim ba englezâ. Ed. Argonaut. C luj-Napoca. 2010. p. 65.
Dispoziţiile generale cu privire la efectele regimului matrimonial,

încetarea şi lichidarea regimului matrimonial care conturează şi ele
fiecărui regim matrimonial dintre cele trei posibile, ocazie cu care vom
dezbate art. 319 şi art. 320 noul C. civ., pe care acum doar le sem
nalăm.
§4. N orm e im p e ra tive , de baza, a p lica b ile ra p o rtu rilo r p a tri

m o n ia le d in tre s o ţi în p e rio a d e le de criză a v ie ţii conjug a le
68. Mandatul judiciar. Reglementare. Pentru a examina această

instituţie juridică, pornim, evident, de la textul de lege prevăzut prin
art. 315 noul C. civ. Cănd devine aplicabil acest text? Potrivit alin. (1),
„în cazul în care unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi mani
festa voinţa, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă încuviinţarea de
a-l reprezenta pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regi
mului matrimonial. Prin hotărârea pronunţată se stabilesc condiţiile,
limitele şi perioada de valabilitate a acestui mandat".
Potrivit alin. (2), „în afara altor cazuri prevăzute de lege, mandatul
h ttp s ffw w s to o ls x a w w rte 'r.c o m

curator”.
A4<âjijţ^ * a ţs is ja s lîfflfflr e r te r
punzător.
Reglementarea mandatului judiciar prin art. 315 noul C. civ. pare
foarte limpede, dar incompletă în raport de întrebările pe care le vom
formula pe parcurs.
Premisa de la care se porneşte pentru obţinerea unui mandat
judiciar este imposibilitatea unuia dintre soţi de a-şi manifesta voinţa.
Evident, trebuie să fie vorba de o imposibilitate intervenită pe durata
căsătoriei valabil încheiate, pentru că, dacă un soţ s-ar afla intr-o ase
menea situaţie din cauza debilităţii sau alienării sale mintale înainte de
căsătorie, s-ar putea pune problema nevalabilităţii căsătoriei, adică a
nulitătii pentru lipsa capacitătii psihice la încheierea ei. Imposibilitatea
manifestării voinţei intervenită în timpul căsătoriei la care se referă
art. 315 noul C. civ. este cauza care îndrituieşte pe celălalt soţ să
ceară instanţei de tutelă încuviinţarea de a-l reprezenta pentru exerci
tarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial. Obser
văm că legea acordă legitimarea procesuală activă la dreptul de a
cere mandatul judiciar, deci reprezentarea soţului aflat în situaţia

specială, doar celuilalt soţ, evident, dacă între soţi nu există conflict de
interese, situaţie în care instanţa de tutelă poate institui tutela sau
curatela.
'şâ unei ’ aite 'persoane Triaj ore

responsa această situaţigJimită, pentru
ir
»ei%s«S@fwerter
'citarea drepturilMpotTivit regîmulufmâ trimomar nu credem că ar tre-
bui să însemne că numai soţul le poate exercita, pentru că „drepturi
potrivit regimului matrimonial” înseamnă doar că este vorba de exer
citarea unor categorii de drepturi pe care le poate avea în mod firesc
fie un proprietar exclusiv, cum ar fi soţul în regimul separaţiei de
bunuri, fie un coproprietar, cum ar fi soţul dintr-un regim matrimonial
comunitar.
Precizăm că regimul matrimonial este deja ales la momentul acor
dării mandatului şi nu implică din partea reprezentantului o voinţă
intuitu personae, pe care să nu o poată exprima decât soţul atunci
când decide alegerea regimului matrimonial. De aceea, ne punem
ţie mai profundă asupra acestei idei. Ne gândim, eventual, la consulta
rea unui consiliu de familie, la fel ca şi în cazul tutelei minorului, insti
tuţie care cunoaşte deja un astfel de consiliu (art. 124 noul C. civ.),
care are rolul de a supraveghea modul în care se exercită drepturile şi
se îndeplinesc obligaţiile in legătură cu bunurile subiectului ocrotit, în
cazul amintit minorul.
O altă problemă pe care ne-o punem in raport de art. 315 care
instituie mandatul judiciar, dar care nu lămureşte care va fi situaţia
juridică a actelor care se impun a fi încheiate în intervalul de timp pro
cedural până când ar fi posibilă acordarea de mandat judiciar, acte ce
nu pot fi amânate din cauza unor prejudicii importante ce s-ar putea
produce în acest interval, este dacă vor putea fi încheiate aceste acte
de soţul încă neîmputernicit de instanţă ca mandatar, mai ales atunci
când este vorba de acte de administrare pentru care soţii, prin con
venţie matrimonială, au stabilit că ele se vor putea încheia numai cu
acordul comun al ambilor soţi?
■ ââ Eărerea noastră esta că, dacă.sotul prezent şi diligent ar putea
h tt^/^v^w :ebook*G © tT ve rter.com
■ pana la investirea sa ca mandatar judiciar, drept ar fi ca mstanta de
A d d W D îp ă rB e m rd flf C6iW &rter
sens, se pot invoca argumente de echitate, motiv pentru care, credem

noi, ar fi fost utilă o precizare in textul art. 315 legată de validarea
actelor de necesitate încheiate înaintea soluţionării cererii pentru acor
darea mandatului judiciar, de către soţul celui care s-a aflat în imposi-
bilitate de a-şi exprima voinţa, indiferent de cauzele acestei imposi
bilităţi.
în ceea ce priveşte hotărârea instanţei de tutelă, textul legii preci
zează că ea stabileşte condiţiile, limitele şi perioada de valabilitate a
mandatului judiciar, precum şi cazurile când acesta încetează. Se
poate presupune că încetarea ar putea interveni chiar înaintea expi
rării duratei stabilite de instanţă pentru mandat. în această situaţie
însă, s-ar mai impune să se precizeze şi cine ar putea cere instanţei
încetarea mandatului, soţul mandatar sau soţul reprezentat care nu se
mai află în situaţia care a determinat instituirea mandatului? Părerea
noastră este că cererea o poate face oricare dintre soţi, dar cel mai
interesat ar fi soţul titular al drepturilor transmise prin mandat.
O altă problemă care creează dificultăţi in acest moment este
aceea că, nefiind încă adoptat noul Cod de procedură civilă care să
facă operantă instanţa de tutelă şi să reglementeze soluţionarea fon
dului şi, eventual, căile de atac, nici acordarea mandatului judiciar nu
pare a fi aplicabilă asa cum prevede leqea.
.com
abunurilor comune pentru .
i(> n s € p w e rte r
mantului expres aiceiuilalt
soţ.
în raport cu regulile generale ale mandatului cu reprezentare regle
mentat prin art. 2013-2016 noul C. civ., se poate pune întrebarea:
oare mandatul judiciar acordat de instanţa de tutelă este doar un man
dat general sau el îngăduie soţului mandatar să încheie şi acte de dis
poziţie?
Având în vedere prevederile art. 2016, răspunsul nostru este, cate
goric, nu. Instanţa nu se va putea substitui titularului dreptului, permi-
ţându-şi să transfere, odată cu mandatul, celuilalt soţ şi dreptul de dis
poziţie asupra bunurilor lui. în această situaţie, pentru asemenea acte,
aoreciem că ar trebui să se asteote încetarea imoosibilitătii exorimării
de voinţă sau, in caz contrar, dacă totuşi soţul mandatar încheie actul
de dispoziţie, acest act va fi lovit de nulitate relativă, putând fi ulterior
confirmat de celălalt soţ sau, dacă nu ii confirmă, soţul care a încheiat

actul va răspunde faţă de acesta în condiţiile legii.
69. Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele

fam ilie i111. Protectia legiuitorului pentru apărarea drepturilor patrimo-
său expres. Durata acestei măsuri poate fi prelungită, fără însă a

depăşi în total 2 ani. Hotărârea de încuviinţare a măsurii se comunică
în vederea efectuării formalităţilor de publicitate imobiliară sau mobi
liară, după caz".
Ceea ce putem noi pune în dezbatere în legătură cu acest text
este sfera lui de aplicare. Este vorba oare de aplicabilitatea acestei
măsuri de protecţie oricărui regim matrimonial sau ea vizează doar
cele două tipuri de regimuri comunitare, pentru că nu vedem posi
bilitatea solicitării de către un soţ unei instanţe de tutelă să aplice
această măsură în cadrul regimului matrimonial al separaţiei de
bunuri. în mod firesc, fiecare sot în regimul separaţiei de bunuri este
liber să îşi conducă afacerile cu privire la bunurile proprii cum doreşte
el. Sigur, atunci când este vorba de cele câteva bunuri comune do
bândite împreună de ambii soţi şi pe care le au in coproprietate pe
cote-părţi, măsura protectoare credem că va putea fi solicitată, dar ea
nu se poate extinde asupra celorlalte bunuri aflate în patrimoniul
exclusiv al soţului proprietar.
Durata măsurii în cazurile regimurilor comunitare ni se pare
rezonabil a fi limitată la doi ani, pentru că, dacă actele soţului risipitor
ar ameninţa şi dincolo de acest termen, soţul afectat ar putea cere îm
părţirea bunurilor comune şi încetarea regimului de comunitate şi,
totodată, transformarea lui într-un regim de separaţie.
Obligaţia comunicării hotărârii de încuviinţare a măsurii este, evi
dent, necesară în vederea efectuării formalităţilor de publicitate imo
biliară sau mobiliară, după caz, pentru ca terţii să fie avizaţi că soţul
sancţionat prin această măsură nu poate să încheie singur, in mod
■ a a '«I Pentru dezvoltări in m aterie, a se *e d e a A .A l. B anciu. M an d a tu l ju d ic ia r ş i
C luj-Napoca. 2010. p. 33.
valabil, fără consimţământul celuilalt soţ, acte de dispoziţie cu privire

la anumite bunuri.
Considerăm că măsura pe care o poate lua instanţa de tutelă în
baza art. 316 noul C. civ. nu se referă la actele de dispoziţie pentru
care legea pretinde obligatoriu acordul ambilor soţi, căci aceste acte
s u i ii p i u i c j d i c u c ii l o i i i u i i c d o u i i u 11 u i i i i i i u i i i a i n a u i u i u i i i i u n e i c u u i i i s i d i i
fără acest acord, ci se referă doar la celelalte acte referitoare la

bunurile comune cu privire la care fiecare soţ ar avea un drept propriu
de dispoziţie.
Nerespectarea hotărârii judecătoreşti cu privire la măsura luată
este sancţionată, potrivit art. 316 alin. (2) noul C. civ., cu nulitatea
relativă, iar dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an, care
începe să curgă de la data când soţul vătămat a luat cunoştinţă de
existenţa actului.
Dispoziţiile art. 346 şi art. 347 noul C. civ.., examinate deja, trebuie
respectate şi in legătură cu textul analizat mai sus, fiind norme de
natură imperativă.
S e c ţiu n e a a 3 -le a . A le g e re a re g im u lu i m a tr im o n ia l.
C o n v e n ţia m a tr im o n ia lă
. 4 * 70. .Noţiune. C o n ve n ţia m atrim onială - contractul s o ţilo r care

h 1 W &W a. o r © : ( iV O fv G O P - .
cblul 329 noul C. civ. dispune că „Alegerea unui alt regim matrimonial
J .D ra îfâ rra ftiB ffg c a m /e rte r

Codul civil nu Sefineşte convenţia matrimonială, doctrina însă a
formulat numeroase definiţii şi denumiri. Astfel, s-a arătat că ea este
„convenţia prin care viitorii soţi reglementează regimul lor matrimonial,
condiţia bunurilor lor prezente şi viitoare, în raporturile pecuniare ce
izvorăsc din căsătorie"111.
O altă definiţie dată convenţiei matrimoniale este aceea de „con
tract condiţional, solemn şi irevocabil, prin care viitorii soţi organizează
capacitatea lor civilă şi determinată în privinţa bunurilor, consecinţele
asociaţiunii conjugale"'25.
voi. III. R egim uri m atrim o niale. S uccesiuni. Testam ente. Ed. Socec & Co.. Bucu
reşti. 1947. p. 4.
i2] D. A le x a n d re s c o . op. Cit., 1913.
IV. Efectele căsătoriei SS
71. C ond iţiile de validitate a convenţiei matrim oniale. Conven

ţia matrimonială trebuie să îndeplinească, la fel ca orice contract,
condiţiile de valabilitate a acestuia.
Potrivit noului Cod civil (art. 1179), condiţiile esenţiale pentru vali
ditatea contractului sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul
valabil al părţilor, un obiect determinat şi licit şi o cauză licită şi morală
a obligaţiilor. în măsura i«i care legaa prevede o anumită formă a con-
dispoziţiile legale aplicabile.
K ttM fe rte r
condiţii de validitate extrinseci. Este vorba de necesitatea încheierii
contractului în formă autentică şi, in anumite cazuri, de îndeplinirea
formalităţilor de publicitate, in funcţie de natura contractului. Aşadar,
în cazul nostru, fiind vorba de o convenţie matrimonială, şi condiţiile ei
de validitate trebuie să respecte atât condiţiile intrinseci unui contract,
cât şi condiţiile extrinseci anume prevăzute pentru acest tip de contract.
72. Părţile convenţiei. în ceea ce priveşte subiecţii actului juridic

matrimonial, unele aspecte sunt firesc împrumutate de la instituţia
căsătoriei, la care convenţia matrimonială este accesorie.
Părţi ale convenţiei matrimoniale pot fi doar un bărbat ş i o femeie,
u e u p e r s o a n e u e s e x u n e rii.
Capacitatea viitorilor soţi, ca părţi ale convenţiei matrimoniale, este
cerută de lege in aceleaşi condiţii ca şi pentru încheierea căsătoriei,
conform principiului mai vechi „’h abilis ad nuptias, habilis ad pacta
nuptialia", regula fiind general valabilă şi astăzi. Condiţiile privind posi
bilitatea minorilor şi a majorilor incapabili de a încheia contracte de
căsătorie sunt special reglementate in legislaţia fiecărui stat111.
Dacă luăm in considerare că convenţia matrimonială este un act
solemn, nu trebuie să uităm că la încheierea ei vor interveni anumiţi
agenţi instrumentatori. De asemenea, într-o convenţie matrimonială in
care se fac şi alte operaţiuni juridice in interesul viitorilor soţi, exemplul
donaţiei oferite de un terţ, la încheierea ei vor trebui să fie prezenţi şi
donatorii. Dar. în toate cazurile şi raportat la efectul specific al con
venţiei matrimoniale, nici agenţii instrumentatori, nici alte persoane
participante nu vor avea calitatea de părţi ale acesteia. Datorită spe-
h ttp iM w w w ô o k-co n verter.com

Adobe^DigiţalÊdiţionş^
cificului său, o convenţie matrimonială are ca părţi numai pe cei doi

viitori soţi, convenţia nefiind compatibilă cu categoria de părţi survenite1’1.
73. C ondiţii de fond. a) Capacitatea de a contracta. Vom porni de

la regula potrivit căreia cine poate încheia valid o căsătorie poate
încheia tot astfel şi o convenţie matrimonială, după principiul deja citat
h a h itic o H n i in tio c h o b u lic o r i n o n t o n i in tio lio
Pentru situaţia m inorului care se căsătoreşte, vârsta de la care se
poate contracta este dată de cea a nubilităţii. De aici nu trebuie dedus
că neapărat capacitatea de a se putea căsători este o condiţie a con
tractului matrimonial, pentru că momentele la care se apreciază cele
două tipuri de capacităţi sunt diferite, iar căsătoria survine după în
cheierea convenţiei matrimoniale, în cele mai multe cazuri. Astfel,
dacă convenţia este prenupţială şi m inorul încă nu a îm plinit vârsta
majoratului, el va putea încheia convenţia doar cu încuviinţarea părin
ţilo r săi sau, după caz, a tutorelui ş i autorizarea instanţei de tutelă în a
cărei circum scripţie m inorul îş i are domiciliul, care sunt persoane
chemate să încuviinţeze şi încheierea căsătoriei [art. 272 alin. (2) noul
C. civ.]. Dacă minorul împlineşte vârsta matrimonială până la încheie
rea căsătoriei, aceste încuviinţări nu mai sunt necesare. Legătura
dintre capacitatea de a încheia o convenţie matrimonială şi capaci
tatea persoanei de a se căsători este flexibilă. împiedicările absolute
la căsătorie vor determina caducitatea convenţiei matrimoniale dato
rită nulităţii căsătoriei încheiate fără împlinirea condiţiei absolute ceru-
irţilor convenţiei, soarta convenţiei se va stabili după cum căsătoria

.com
toriţi sub regimul matrimonial legal.
Problema cea mai delicată s-a ridicat în ceea ce priveşte puterea
incapabililor neinterzişi de a încheia o convenţie matrimonială. Dacă şi
în acest caz se aplică dreptul comun, după care regula este capa
citatea, iar excepţia este incapacitatea, ar trebui să conchidem că o
persoană, până nu este pusă sub interdicţie, poate încheia în mod
valabil un contract matrimonial.
Unele legislaţii, cum este şi cea română (art. 276 noul C. civ.), nu
permit oficierea căsătoriei pentru alienatul şi debilul mintal, fără a
preciza dacă este vorba de o persoană pusă sau nu sub interdicţie
111P . V a s il e s c u , op. dt.. p . 2 1 3 .
judecătorească. Orice alienat sau debil mintal este lipsit de capacita

tea de a încheia căsătoria.
Datorită caracterului accesoriu al convenţiei matrimoniale la căsă
torie, credem că situaţia se prezintă la fel şi in ceea ce priveşte con
venţia matrimonială, adică alienatul şi debilul mintal nu au capacitatea
de a încheia o convenţie matrimonială.
b) Consimţământul. Consimţământul personal al viitorilor soţi la în
cheierea căsătoriei este întotdeauna necesar, el trebuie să fie liber şi
httR
consimţământuj^său va trebui
chemate să exwfcife drepturile- părinteşti. 7n cazul în care consimţă

i®' w fiw r ts r
mântul exprimat la încheierea convenţiei este viciat, şi convenţia
devine anulabilă. Dacă aceasta este prenupţială, viitorii soţi vor putea
încheia o nouă convenţie.
în cazul desfiinţării convenţiei în timpul căsătoriei, se pune pro
blema care va fi regimul matrimonial sub care sunt căsătoriţi soţii.
Soluţiile diferă în funcţie de gradul de mutabilitate a regimului. Dacă
acesta este imutabil, soţii trebuie consideraţi că sunt căsătoriţi sub
regimul matrimonial legal. în schimb, dacă se permite ca regimul să fie
schimbat şi în timpul căsătoriei, după anularea convenţiei matrimo
niale iniţiale, soţii vor avea posibilitatea de a încheia alta nouă, adop
tând ce renim doresc
Viciile de consimţământ au ridicat în materie întotdeauna unele
probleme specifice, impuse de caracterul accesoriu al convenţiei faţă
de căsătorie. Ca regulă generală, s-au format două opinii. Una strictă,
potrivit căreia cazurile de anulabilitate a convenţiei matrimoniale nu
pot decât să coincidă cu cele privind căsătoria. Alta, care priveşte con
venţia matrimonială în individualitatea ei, încercând să aplice dreptul
comun al contractelor in materia regimurilor matrimoniale. Discuţiile
s-au extins inclusiv asupra naturii nulităţii de aplicat pentru viciile de
consimţământ ale convenţiei matrimoniale. Un argument în favoarea
nulităţii absolute, practicată de jurisprudenţa franceză de la începutul
secolului trecut, era tras din imperativul de protecţie a terţilor cu care
soţii vin în contact juridic.
Practica română şi doctrina realizate sub imperiul reglementărilor
Codului civil de la 1864 au înclinat să aplice dreptul comun, consa
crând nulitatea relativă ca sancţiune ordinară a viciilor de consim
ţământ care pot afecta convenţia matrimonială.

Aelwbe. Dig ital Celitiwna Ooiw e rte i1
c) Obiectul convenţiei matrimoniale. Obiectul convenţiei matrimo

niale este, aşa după cum se poate deduce, unul special. Prin conven
ţia matrimonială soţii au posibilitatea să deroge de la regimul matrimo
nial legal, având posibilitatea să creeze un regim alternativ la acesta,
regim ce se va aplica în concret în raporturile dintre ei. în esenţă,
obiectul convenţiei matrimoniale il reprezintă regim ul m atrim onial nou
creat, voluntar, dar care nu trebuie să contravină regim ului prim ar
imperativ, care constituie un nucleu de reguli ale regim urilor m atri-
moniale care nu pot fi m odificate voluntar de către soţi.
Din punct de vedere practic, noul regim oferă părţilor diverse posi
bilităţi de a combina reguli de la diverse regimuri matrimoniale, putând
alege între un regim comunitar, separatist sau mixt.
Obiectul convenţiei matrimoniale se constituie din statutul patri
monial pe care soţii înţeleg să îl aplice în raporturile dintre ei. Acest
fapt este esenţa obiectului unei convenţii matrimoniale.
La încheierea unei convenţii matrimoniale, soţii trebuie să ţină cont
ca in conţinutul ei să se găsească clauze inserate in scopul susţinerii
sarcinilor căsătoriei şi realizării cadrului pecuniar adecvat ducerii unei
vieţi de familie normale.
Regimurile matrimoniale fiind ghidate de reguli mai flexibile, obiec
tul convenţiei matrimoniale trebuie să fie încadrat în norme juridice cu
caracter supletiv şi de dispoziţie, nu imperativ, aşa cum este regle
mentată instituţia căsătoriei.
în conţinutul convenţiei matrimoniale sunt interzise clauze care
contravin bunelor moravuri. Astfel, ar fi contrare bunelor moravuri
de părinţi.
d) Cauza in convenţiile matrimoniale. Ca orice contract, şi con
venţia matrimonială, în conformitate cu art. 1179 noul C. civ., trebuie
să îndeplinească şi cea de-a patra condiţie de validitate, şi anume să
aibă o cauză valabilă.
|1i M. P e titje a n , Les co n tra ts de m aria g e â D ijo n et dans la com pagne B urguig
de la fin du X V IIIe si& cle au m ilie u du XIX e. p. 217.
|Z| D. DE F o ll e v i lle . T răit6 du co n tra t p â cu n ia ire d e m ariage e l des d ro its
re sp e ctifs des 6poux quant aux biens, 13 bis, p. 27.
IV. Efectele căsătoriei 59
în literatura juridică s-a admis că întotdeauna o cauză, pentru a fi

validă, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie reală
(adică să existe, să nu fie falsă sau fictivă), să fie licită şi morală
(adică să nu fie prohibită de legi şi să nu fie contrară ordinii publice şi
bunelor moravuri sau regulilor de convieţuire socială)1’1.
în esenţă, după cum se ştie, cauza este motivul psihologic determi
nant al consimţământului121.
în dreptul civil român este unanim admis că sunt două elemente
care compun cauza unui contract, şi anume: scopul imediat (un scop
h ttp tM jW l,je,»âK"-e»nw rter.'tom

Dacă scopul imediat este un element constant şi invariabil în ace-
A d q fe rtia M S ftttia W S flr o w r te r

decât cel al comunităţii legale (art. 329 noul C. civ.).
în ceea ce priveşte scopul mediat, în acest tip de convenţii el este
diferit de celelalte tipuri de contracte civile. Astfel, dacă am putea
spune că in contractele de drept comun fiecare parte contractantă are
un scop mediat propriu care a constituit motivul subiectiv care l-a în
demnat la încheierea contractului, apoi in cazul convenţiilor matri
moniale putem afirma că ambele părţi contractante, adică soţii, au
acelaşi motiv subiectiv, deci aceeaşi cauză comună a convenţiei, şi
anume cauza lor juridică specifică (afeclio conjugalis), ce constă în
stabilirea în concret a tipului de regim matrimonial şi a modului în care
vor afecta bunurile lor în vederea susţinerii sarcinilor căsătoriei şi
realizam pnn aceasta a cadrului pecuniar destinat ducem vieţii lor de
familie. Spunem că scopul mediat al soţilor este comun, şi nu diferit
pentru fiecare dintre aceştia, deoarece regulile regimului matrimonial
sunt aplicabile ambilor soţi în mod egal, fără a distinge dacă e vorba
de soţ sau soţie. Această afirmaţie este susţinută şi de faptul că soţii,
prin convenţia lor matrimonială, pot prevedea şi o clauză de preciput
al cărei beneficiar nu se cunoaşte in momentul încheierii convenţiei,
întrucât calitatea de beneficiar o va decide hazardul, când unul dintre
111 A se vedea A. Io n a şcu . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . C. S u r d u . C o n trib u ţia

p ra c tic ii ju d e că to re şti la d e zvo ltare a p rin c ip iilo r d re p tu lu i c iv il rom ân. Ed. A ca
dem iei. Bucureşti. 1973. p. 41-44; M. MuREŞAN. S. F ild a n . D re pt c iv il. C ontracte
speciale. Ed. C ordial Lex. Clu|-Napoca. 2006. p. 49.
|2i D. C h iric â . D rept c iv il. C ontracte sp e cia le . Ed. Lum ina Lex. Bucureşti. 1997.
p. 48.
_____________________________________________________________________________

soţi va deceda, iar celălalt soţ supravieţuitor va deveni, ca urmare

acestui eveniment, beneficiarul clauzei111.
Tot astfel, orice fel de clauză specială ar insera soţii prin acordul
lor în convenţia matrimonială, aceasta se va aplica fiecăruia dintre ei
în acelaşi mod, în spiritul şi litera convenţiei, indiferent de atitudinea
lor personală faţă de anumite situaţii patrimoniale ce s-ar putea ivi in
viitor. Prin urmare, în convenţiile matrimoniale, şi scopul mediat al
cauzei, la fel ca şi scopul imediat, este unic şi comun pentru ambii soţi
contractanţi, şi nu diferit, cum este în cazul celorlalte tipuri de con-
u a u ie o iv iic . rv ^ c a a ia iic 11i u i e ^ i c u e ş i e s a a u u iiiiie in i-d iii u u iive im iie
matrimoniale cauza este specifica pentru ambele părţi contractante,

întrucât au o calitate specială, şi anume aceea de a fi soţi.
în ceea ce priveşte condiţia cauzei de a fi reală, adică de a exista,
de a nu fi falsă sau fictivă, ia convenţiile matrimoniale nu necesită o
analiză specială, deoarece ea este evidentă din faptul că, încheindu-se
prin înscris autentificat de notarul public, cu intenţia părţilor de a deroga
de la regimul comunităţii legale, determină prin voinţa lor exprimată per
sonal sau prin mandatar cu procură autentică şi specială regimul matri
monial ales cu conţinut predeterminat. Deci cauza actului este cât se
poate de reală, determinând o realitate evidentă atât pentru soţi, cât şi
pentru terţii care vor lua cunoştinţă de ea prin îndeplinirea formelor de
publicitate prevăzute de lege.
Garanţia pentru condiţia cauzei de a fi licită şi morală ne-o oferă tot
autenticitatea convenţiei, pentru că încheierea ei prin act notarial
înseamnă verificarea clauzelor de către notar, dacă acestea sunt con
forme cu dispoziţiile imperative ale regimului primar, prin prisma dis-
74. C ondiţii de form ă, a) Autenticitatea convenţiilor matrimoniale.

Condiţiile de formă diferă de la o ţară la alta. în general, ele se pot
111 Despre clauza de p re c a u t vom face dezvoltări in cele ce vor urma.

121 Pentru dezvoltări, a se ve d e a A .A l. B a n ciu . S im u la ţia în co n ve n ţiile
m atrim oniale, în Acta Universitatis Lucian Blaga nr. 1/2010. p. 194.
|S| A se vedea A .A l . B a n c iu , Raporturile patrim oniale dintre soţi potrivit noului
Cod civil. Ed. Ham angiu, Bucureşti. 2011, p. 80-86.
referi la formalităţile privitoare la încheierea convenţiei matrimoniale şi

sunt cerute ad solemnitatem, nerespectarea lor atrăgând nulitatea
absolută a contractului. Solemnitatea constă în cerinţa încheierii
actului în formă autentică la notar, care va şi consilia soţii, dacă este
cazul, cu privire la alegerea şi formularea clauzelor, care uneori pot fi
destul de complexe.
în legătură cu cerinţele de formă instituite de noul Cod civil pentru
încheierea convenţiei matrimoniale, recent, în literatura juridică au fost
făcute unele observaţii critice deosebit de pertinente, mai ales referitor
la convenţiile matrimoniale pe care ar dori să le încheie cetăţenii ro-
■ 4 4 mâni £are se căsătoresa în străinătate, în tări în care nu există insti-
h tt ■Qâ//ww w seb o o k -c o n v e rte r. com
Motivele formalităţii de autenticitate cerute sunt următoarele:
A d o ^ 'X tliia iS m tn ^ C S ffi^ r te r

în arhiva notarului, astfel că părţile nu pot schimba conţinutul origi
nalului pe care îl deţin, spre a fi considerate ca fiind căsătorite fără
contract, situaţie care s-ar putea întâmpla dacă convenţia matrimo
nială nu ar fi fost supusă formelor autenticităţii;
- convenţia matrimonială fiind autentică, părţile sau reprezentaţii
lor nu pot anula efectele ei prin contestarea semnăturilor lor;
- convenţiile matrimoniale cuprinzând mai întotdeauna liberalităţi
făcute fie de viitorii soţi între ei, fie de terţi viitorilor soţi, asemenea
liberalităţi cer neapărat un act autentic.
Convenţia matrimonială fiind un act solemn, formele autenticităţii
sunt prevăzute de lege ad solem nitatem pentru însăşi existenţa ei, de
. . . . . u x . x — . . . . . . . a : . . . j a . a x . . : . a . . . . . . . . u . . . . . . x a . ..ac
u iiu ^ ic ^ u iia ua u u u iiv c m u c ic u a u a ia ^ n im u ii a u i o u u o u iiin a iu ia
privată sau căreia i-ar lipsi o formă oarecare nu ar fi numai anulabilă,

ci inexistentă.
Din faptul că o convenţie matrimonială este nelegală in privinţa
formelor, deci este inexistentă, rezultă următoarele consecinţe:
- soţii se consideră ca fiind căsătoriţi sub regimul de drept comun,
fiindcă, iegalmente, ei nu au nidun contract:
- toate părţile interesate pot invoca inexistenţa actului121, dacă au
un interes bănesc sau chiar moral, însă apreciabil;
111 A se vedea, pentru detalii. T. B o d o a şcâ . A sp e cte p riv in d reglem entarea

g e n era lă a re g im u lu i Juridic m atrim o n ia l în n o u l C od c iv il, in Dreptul nr. 5/2010.
p. 60-61.
|!| G. Co h e n d y . in R.T.D. clv., Tom e XIII, 1914. p. 40.
.......
Adobe D igltal E ditions Converter
- nulitatea convenţiei matrimoniale nu poate fi acoperită nici prin
celebrarea căsătoriei, nici prin confirmarea expresă sau tacită, înde
plinită fie în timpul căsătoriei, fie în urma desfacerii ei, deoarece, după
cum ştim, confirmarea este cu neputinţă în privinţa actelor inexistente;
în doctrina mai veche, se considera că nulitatea de formă care ar fi
putut sancţiona convenţia matrimonială nu ar fi putut fi acoperită nici
prin prescripţia de 10 ani prevăzută de fostul Cod civil prin art. 1900,
fiindcă această confirmare tacită nu se aplica decât nulitătilor rela
tive1’1.
Spre deosebire însă de formalităţile cerute pentru încheierea căsă-
♦nripi la ţ p m n a r p a r n m / p n t ip i m a t r i m n n i a lp n â rtilp a r lira n n t fi
reprezentaţi prin mandatar cu procură specială şi autentică, în timp ce
la încheierea căsătoriei soţii trebuie să fie prezenţi în persoană pentru
a-şi da consimţământul şi a semna actul de căsătorie.
Sub pedeapsa nulităţii, orice modificare a convenţiei matrimoniale
înainte de încheierea căsătoriei trebuie făcută în aceleaşi condiţii de
formă şi cu prezenţa aceloraşi persoane care au participat la actul
iniţial.
b) Publicitatea legală a convenţiilor matrimoniale. Pentru a produce
efecte faţă de terţi, legea pretinde şi respectarea condiţiei de publici
tate, altfel, convenţia matrimonială este inopozabilă terţilor.
Convenţia matrimonială trebuie să fie adusă la cunoştinţa terţilor,
pentru ca ei să nu fie expuşi la fraude din partea soţilor, dacă nu ar
avea de unde să o cunoască. în acest scop, art. 334 alin. (1) noul
C. civ. prevede că, „pentru a fi opozabile terţilor, convenţiile matrimo
niale se înscriu în Registrul naţional notarial al regimurilor matrimo
niale, organizat potrivit legii”.
■ 4 4 D ura, autentificarea convenţiei matrimoniale în timpul căsătoriei
h tto
ml public expediază, din oficiu, un exemplar al convenţiei la serviciul
com
A d a m O T g ita ie a itfa w xK tî& e rte r
cum şi la celelalte r&gistre de publicitate, în condiţiile alin. (4).
în acelaşi scop, la încheierea căsătoriei, ofiţerul stării civile trebuie
să îi întrebe pe viitorii soţi, precum şi pe persoanele care încuviinţează
căsătoria, când este cazul, asupra existenţei sau inexistenţei unei
convenţii matrimoniale şi să menţioneze în actul de căsătorie decla
raţia părţilor, data contractului şi mijlocul de a-l cunoaşte.
111 C. H am anoiu. I. R o s e tti-B ă lă n e s c u . A l. B â ico ia n u . op. c it., p. 32-36;

D. A le x a n d r e s c o . op. c it., p. 63-67.
Ofiţerul stării civile care a omis a întreba soţii asupra convenţiei

matrimoniale sau a face menţiunea despre această convenţie în actul
de celebrare a căsătoriei va fi pedepsit în sensul suportării daunelor
care ar fi fost cauzate terţilor.
Dincolo de obligaţia notarului prevăzută prin alin. (2) al art. 334,
despre care am făcut precizarea mai sus, art. 334 alin. (3) permite ori
căruia dintre soţi de a solicita îndeplinirea formalităţilor de publicitate.
Transcrierea convenţiei matrimoniale în registrul special cerut are
drept scop de a da publicităţii convenţiile matrimoniale şi de a le face
opozabile terţilor, fără ca această formalitate să fie cerută pentru vali
ditatea acestor convenţii între soţi11’. Astfel, numai terţii care au interes
sa
să cunoască
ajnoasca situaţia
situatia materială
materiala a soţilor cu care ar vrea să
sa contracteze
transcrierii,>&i ou din momentuUrcheierii-căsătoriei. ^ 4

al#(P nofts
venţiile matrimoftfefe se vor nota m cartea funciară, se vor înscrie în
ve rte r
registrul comerţului sau alte registre de publicitate prevăzute de lege.
dar, în toate aceste cazuri, neindeplinirea formalităţii de publicitate nu
poate fi acoperită prin înscrierea făcută in registrul special menţionat
mai sus.
Articolul 335 noul C. civ., care statuează regula inopozabilităţii
convenţiei matrimoniale, prevede că aceasta „nu poate fi opusă terţilor
cu privire la actele încheiate de aceştia cu unul dintre soţi decât dacă
au fost îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute la art. 334 sau
dacă terţii au cunoscut-o pe altă cale".
Publicitatea convenţiilor matrimoniale este de mare folos, mai ales
dacă unul dintre soti sau amândoi sunt comercianţi făcându-se men-
ţiunea în registrul comerţului, care va cuprinde detalii cu privire la
regimul matrimonial ales. în ipoteza în care soţii sau unul dintre ei nu
erau comercianţi în momentul celebrării căsătoriei, dar au devenit ulte
rior, soţul sau soţii care au dobândit această calitate sunt obligaţi să
facă menţiunea la registrul comerţului în timp de o lună de la începutul
activităţii comerciale.
Ori de câte ori omiterea publicităţii aduce o pagubă terţilor, soţii
trebuie să o repare121.
111 D. A le x a n d re s c o . op. Cit., p. 108.

|J| Idem . p. 114.

e rte r
jenţa sau reaua-credinţă a soţului comerciant, fiindcă legea nu impune
ambilor soţi publicitatea, ci numai soţului comerciant1].
c) M omentul încheierii convenţiei matrimoniale ş i intrarea ei în
vigoare. După Codul Calimach, convenţiile matrimoniale puteau fi
făcute nu numai înainte, dar chiar şi după celebrarea căsătoriei.
Codul german permite şi el, de asemenea, soţilor de a încheia şi
de a modifica convenţia matrimonială chiar şi in timpul căsătoriei
(art. 1432), soluţie ce a fost admisă şi de către Codul elveţian prin
art. 179, precum şi de noul nostru Cod civil. în dreptul român mai
vechi, nefiind recunoscut principiul mutabilităţii regimului matrimonial,
convenţia matrimonială nu era admisă după celebrarea căsătoriei, nici
modificarea ei. Motivele acestor dispoziţii legale erau, pe de o parte,
ocrotirea independenţei ambilor soţi, iar, pe de altă parte, să înlăture
fraudele la care terţii ar fi putut fi expuşi prin adoptarea din partea
soţilor, în urma căsătoriei, a unui regim matrimonial dăunător intere
selor lor. Convenţiile matrimoniale redactate în urma celebrării căsă
toriei erau deci lovite de nulitate absolută.
Se consideră că aceste motive invocate de vechiul legiuitor sunt
depăşite şi că în zilele noastre există alte mijloace pentru a ocroti soţii
între ei, cât şi terţii in raporturile cu soţii, concluzie care a fost adop
tată şi de noul Cod civil, aşa cum am arătat, care recunoaşte liber
tatea modificării regimului matrimonial şi, implicit, încheierea unei noi
convenţii matrimoniale în timpul căsătoriei (art. 330).
în cazul in care o convenţie matrimonială va fi încheiată ulterior
celebrării căsătoriei şi ea ar fi lovită de nulitate ca act matrimonial, va
exista ca act autentic, iar clauzele străine de această convenţie pe
care ea le-ar cuprinde nu vor fi lovite de nulitate. Astfel, o donaţie de
bunuri făcută de un tert unuia sau ambilor soti va rămâne validă dacă
Convenţia matrimonială nu este un contract condiţional, în sensul

juridic al cuvântului, pentru că celebrarea căsătoriei nu este un eveni-
111 M.A. D u m itre s c u , C o d u l de com erctu com entat, Ed. Cugetarea. Bucureşti.
1926. p. 359.
|J| L. G u illo u a r d , T ra itd du c o n tra i de m ariage. voi. I. Ed. A. Pedone. Paris,
1894.
ment viitor şi incert de care părţile pot să facă să atârne convenţia lor.
Ea este un element esenţial al existenţei convenţiei matrimoniale, fără
de care nu poate să aibă fiinţă.
în cazul în care căsătoria proiectată nu se celebrează, convenţia
matrimonială este neavenită.
Legea nefixând niciun termen, convenţia matrimonială îşi păs
trează puterea sa şi este susceptibilă de a-şi produce efectele oricare
ar fi timpul ce s-ar scurge între autentificarea ei şi celebrarea căsă
toriei. Ea va fi nulă doar atunci când va fi cert că părţile au renunţat la
căsătoria proiectată.
Pentru ca o căsătorie să poată da putere şi existenţă convenţiei
matrimoniale, nu este suficient ca ea să fie celebrată, ci se mai cere
ca ea să fie şi validă, de unde rezultă că, în cazul în care căsătoria ar
fi ânul9tăiK;i|M/îaFQi|VHmoaial4. a U ^ e ia s ti^ e s tiie ia ti
păstra efectul ]n privinţa copiilor şi a soţului de bună-credinţă.
Adobe ari a je ^ B * i® â t r ir lJ fin p Ş r |T PW|C|>fflrP>=| c
soriu, astfel că soţii vor fi consideraţi a fi căsătoriţi sub regimul de

drept comun.
75. R estricţii la încheierea convenţiei m atrim oniale în noul

Cod c iv il - aspect al întinderii libertăţii alegerii regim ului m atri
m onial. Restricţionarea libertăţii patrimoniale a soţilor de normele re
gimului primar poate fi analizată, credem noi, sub două aspecte: unul
general, trasat prin dispoziţiile art. 312 alin. (2) noul C. civ., şi altul
special, desprins din art. 329-333 din acelaşi cod. Altfel spus, soţii se
pot bucura de libertatea alegerii regimului matrimonial in sensul ge
neral. principial, alegând unul dintre regimurile matrimoniale alter-
native prevăzute în art. 312 alin. (1), iar, in mod special, încheind o
convenţie matrimonială, conform art. 330, prin care îşi vor reglementa
concret modul cum înţeleg să îşi guverneze raporturile lor cu privire la
bunuri, atunci când aleg regimul separaţiei de bunuri ori regimul co
munităţii convenţionale. Acest drept de opţiune al soţilor are, şi într-un
caz şi în celălalt, o natură convenţională, întrucât alegerea fie a unuia,
fie a altuia dintre felurile regimurilor matrimoniale reglementate de
lege se face prin acordul soţilor şi, cu atât mai mult, încheierea unui
act juridic, a unei convenţii prin care soţii hotărăsc de comun acord
conţinutul concret al regimului ce li se va aplica are un caracter
voluntar, exprimând libertatea în contracte, care nu este mărginită
h t tp ://www.abQQk^co n ve rte r. com

c m ffie rte r
De aceea, se poate spune că principiul libertăţii alegerii regimului
matrimonial îşi găseşte expresie şi in principiul libertăţii convenţiilor
matrimoniale.
Reglementarea prin noul Cod civil a posibilităţii de a deroga pe
cale convenţională de la regimul matrimonial legal constituie mult
dorita libertate pe care noua lege civilă o aduce soţilor în raporturile lor
patrimoniale. Această libertate nu trebuie însă să fie absolută şi ea nu
poate fi concepută „ca o libertate de a adopta pe cale convenţională
orice regim, in afara oricărui control*01. O astfel de libertate ar fi profund
dăunătoare, căci ar putea crea un haos în organizarea patrimoniului
soţilor şi „ar deschide calea eludării principiilor care stau la baza ocrotirii
Conştienţi de acest pericol, legislatorii noului Cod civil, prin art. 330,
au limitat libertatea convenţiilor matrimoniale, sub sancţiunea nulităţii
absolute, de încheierea convenţiei „prin înscris autentificat de notarul
public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin
mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeter
minat".
Problema limitelor in care se poate dispune prin convenţie matri
monială a preocupat doctrina noastră actuală, făcându-se câteva
observaţii particulare la reglementarea cuprinsă în noul Cod civil133.
încheindu-se convenţia matrimonială prin act autentic notarial,
notarul ar putea exercita astfel un control asupra conţinutului ei,
putând refuza autentificarea unor convenţii ilicite care ar contraveni
intereselor familiei, prin inserarea vreunei clauze ce urmăreşte, poate,
favorizarea vreunuia dintre soţi în dauna celuilalt ori atingerea res
ponsabilităţii părinteşti sau devoluţiunii succesorale legale, contrave
nind astfel principiului înscris prin art. 332 alin. (2), care prevede că
rale ale familiei şi ale societăţii, ştirbind (de exemplu, prin vreo com-
111 A se vedea V.D. Z lâ te s c u . S ugestii p e n tru v iito ru l C od a l fa m ilie i, în R.R.D.

nr. 3/1972. p. 70.
^ Ibidem .
|3' A se vedea T. B o d o a ş c â . op. c it., p. 69-70.
pensaţie materială) autoritatea părintească a unuia dintre soţi ori drep

turile succesorale ale celorlalţi membri ai familiei.
în această ordine de idei, ca un aspect al libertăţii convenţiilor
matrimoniale, aducem in discuţie şi clauza de preciput care conferă
soţilor posibilitatea de a adopta prin convenţia lor clauze care să cu
prindă reguli deosebite cu privire la lichidarea şi partajarea bunurilor
lor comune. Astfel, potrivit art. 333 noul C. civ., .Prin convenţie matri
monială se poate stipula ca soţul supravieţuitor să preia fără plată,
înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comu
ne, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate. Clauza de preciput
poate fi stipulată in beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoa
rea unuia dintre ei”.
Cu privire la efectele pe care le-ar putea avea clauza de preciput
asupra succesiunii, alin. (2) al art. 333 prevede că această clauză „nu
esta fiupusă raportului donaţiilor, f i numai reductiunii, î r * condiţiile
consideratiuni pe marginea acestei clauze, ea făcând obiectul unei
X3ttttterter
tul unei examinari din partea notarului, sub aspectul limitelor sale,
eventual previzibile, şi sub aspectul conformităţii clauzei de preciput
cu dispoziţiile legale care privesc ordinea publică şi bunele moravuri,
impuse de principiu în art. 11 noul C. civ., precum şi in dispoziţiile
regimului primar imperativ al acestuia.
Libertatea clauzei de preciput nu îngrădeşte drepturile terţilor faţă
de convenţie, care sunt protejate prin art. 333 alin. (3) din cod. prevă-
zându-se că „clauza de preciput nu aduce nicio atingere drepturilor
creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea comunităţii,
bunurile ce fac obiectul clauzei".
Protejarea intereselor terţilor este asigurată însă, in primul rând,
pentru a fi opozabile terţilor, convenţiile matrimoniale se înscriu in Re
gistrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit
legii.
Daca in ceea ce priveşte necesitatea publicităţii convenţiilor matri
moniale nu pot fi niciun fel de discuţii, în ceea ce priveşte accesul
oricărei persoane, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, la cerce
tarea registrului naţional, îngăduindu-se eliberarea de extrase certi
ficate ale convenţiilor matrimoniale potrivit art. 334 alin. (5), aceste
îcesiv Tie perm

com
- Jargi libertăţi gacărei persoane. _ ... . —. â
Adpatrimoniale
ofoe BiiitaJs'E d rti ©ns-Gotwe rte r
dintre'roţi în sistemul Codului familiei, ajungem, iată, să
ne plângem şi de unele aspecte prea flexibile pe care le îngăduie noul
Cod civil prin dispoziţiile citate. Aceasta nu diminuează însă cu nimic
şi nu umbreşte bucuria prilejuită de noua reglementare, prin care se
deschid atât de largi libertăţi soţilor în alegerea regimului matrimonial.
Şi, dacă prin înlăturarea caracterului obligatoriu al regimului matri
monial legal finalitatea urmărită de legiuitor este, printre altele, şi de a
reduce cauzele care contribuie la destrămarea multor căsătorii, tot în
aceeaşi finalitate se înscrie şi renunţarea la caracterul imutabil al
regimului legal.
7 fi F fp r tp lp ip i m a t r im n n i a l p O r ir a r p a r f i r p n im u l m a tr i-
monial al soţilor, efectele convenţiei lor nu se mărginesc numai la
relaţiile dintre ei, ea fiind într- 0 oarecare măsură opozabilă şi terţilor.
De reţinut este că efectele convenţiei matrimoniale se vor con
cretiza intr-un statut patrimonial de comunitate sau de separaţie ori cu
elemente combinate ale acestora.
Regulile specifice fiecăruia dintre aceste regimuri matrimoniale şi
efectele lor le vom dezvolta în paginile următoare. Ceea ce am dori să
precizăm aici este faptul că, pe lângă efectele specifice şi esenţiale
ale convenţiei matrimoniale, ea mai produce şi alte tipuri de conse
cinţe. Aşadar, în primul rând. o convenţie matrimonială produce şi
efecte probatorii, nu numai substanţiale, astfel că actul este valorificat
ca înscris şi are ca scop de a face proba regimului matrimonial con
cret aplicabil între soţi. în al doilea rând, actele juridice cuprinse în
convenţia matrimonială vor produce doar efectele lor specifice, iar
anumitor clauze, cum ar fi donaţii, clauze de atribuire de bunuri etc., le
vor fi aplicabile regulile din dreptul comun.
clipa modificării regimului matrimonial. Trebuie amintit aici că, în cazul

modificării convenţiei matrimoniale, părţile acesteia trebuie să res
pecte toate formalităţile care sunt impuse legal la încheierea ei, iar
datorită faptului că aceasta este supusă unor forme speciale de

publicitate faţă de terţi, efectele convenţiei matrimoniale vor fi opoza
bile doar cu începere de la data îndeplinirii formelor de publicitate. în
această ultimă ipoteză menţionată mai sus, se poate observa că
urmările regimului matrimonial nou ales se vor produce disociat in
timp, astfel că între părţi va produce efecte de la încheierea actului, iar
faţă de terţi de la publicarea acesteia. Consecinţa va fi că, în perioada
de timp cuprinsă între cele două momente descrise mai sus, soţii vor fi
sub două regimuri matrimoniale care diferă, cel puţin în parte, situaţie
care ar părea nefirească. Legiuitorul noului nostru Cod civil a găsit
însă o soluţie pentru ca acelaşi regim matrimonial convenţional să îşi
producă efectele in acelaşi timp, atât faţă de părţi, cât şi faţă de terţi,
în situaţia in care terţii au cunoscut acest regim pe altă cale.
Tot din caracterul accesoriu al convenţiei matrimoniale la actul
căsătoriei se poate concluziona că efectele regimului matrimonial se
vor epuiza odată cu această din urmă instituţie. Desfacerea căsătoriei
prin divorţ sau încetarea acesteia Drin moartea uneia dintre părţi va
re convenţia matrimonială şi-a în- ă

itm R sôH verter
ultimă în timp srproducerii efectelor convenţiei matrimoniale, iar dacă
moartea va fi constatată judecătoreşte, situaţia se aseamănă cu cea
de la divorţ, in sensul că efectele convenţiei se vor considera epuizate
la data la care hotărârea care se pronunţă asupra decesului va ră
mâne definitivă şi irevocabilă.
Toate aceste situaţii sunt logice, deoarece este imposibil de ima
ginat ca un regim matrimonial să supravieţuiască stării de căsătorie.
Ca efect al încetării regimului matrimonial, acesta va intra, în mod
logic, în lichidare. Regulile de aplicat sunt cele convenţionale, stabilite
de către părţi prin convenţia lor matrimonială, de exemplu, prin clauza
de preciput, iar în situaţia în care soţii au neglijat să stipuleze aseme-
'1| P otrivii art. 222 din Legea nr. 71/2011. „P ână la intrarea in vigoare a Legii
nr. 134/2010, refenrea din cuprinsul Codului civil sau al prezentei legi la hotărârea
definitivă se va înţelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă”.
77. C onsideraţii introductive. Articolul 339 noul C. civ. instituie

regula comunităţii devălmaşe a tuturor bunurilor dobândite în timpul
comunităţii legale, de oricare dintre soţi, de la data dobândirii lor.
Prevăzând prin art. 343 că nu trebuie dovedită calitatea de bun
comun, legiuitorul instituie o prezum ţie de comunitate pentru toate bu
nurile dobândite de soţi in timpul căsătoriei.
Articolul 344 permite soţilor să ceară menţionarea în cartea
funciară ori, după caz, in alte registre de publicitate prevăzute de lege
despre apartenenţa unui bun la comunitate.
Prevăzând regula comunitătii de bunuri, de la data dobândirii lor, în
timpul comunităţii legale, legiuitorul a făcut aceasta precizare, admi
ţând implicit ideea că acest regim matrimonial îşi produce efectele
până la eventuala lui modificare convenţională, pe care o permite prin
art. 369, după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, ori de câte
ori soţii doresc să înlocuiască regimul matrimonial existent cu un alt
regim matrimonial, prin act autentic notarial, cu respectarea condiţiilor
prevăzute pentru încheierea convenţiilor matrimoniale şi a celor
privind publicitatea.
De la regula comunităţii devălmaşe art. 340 prevede prin excepţie
opt categorii de bunuri care nu sunt comune, ci sunt bunuri proprii ale
fiecărui soţ. Acestea sunt:
a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu
excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că
ele vor fi comune;
b) bunurile de uz personal;
c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu
sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din cornu
tele de invenţii şi alte asemenea bunuri;

i) m u tJ iiH iiz c U ia u e a s iy u r a r e ş i u e s p a y u u m ie p e n u u u riu e p r e ju u iu u
material sau moral adus unuia dintre soţi;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun
propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.
După cum se poate observa, prin comparaţie cu art. 31 C. fam.,
bunurile proprii au rămas in majoritate aceleaşi care au fost prevăzute
şi în regimul matrimonial legal, unic şi imutabil din Codul familiei, cu
deosebirea că a fost eliminată lit. a) din art. 31 privind bunurile dobân
dite anterior căsătoriei, iar bunurile de uz personal şi cele destinate
exercitării profesiei unuia dintre soţi au fost separate în două categorii
distincte. De asemenea, au mai fost incluse două categorii de bunuri
proprii: drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală şi fructele
bunurilor proprii.
78. C onstituirea m aselor de bunuri com une şi bunuri proprii:

regula şi excepţia. Din enumerarea art. 340 noul C. civ. reiese că se
de bunuri distincte în patrimoniul familiei.

în legătură cu veniturile din muncă şi cele asimilate acestora, legea
prevede prin art. 341 că sunt bunuri comune, cu condiţia ca scadenţa
plăţii lor să fie plasată in timpul comunităţii, indiferent de data naşterii
lor. Prin această dispoziţie legală se elimină orice controversă din doc
trină în legătură cu calificarea naturii juridice a acestor bunuri, proble
mă pe tema căreia s-au purtat lungi discuţii contradictorii in raport de
reglementarea din Codul familiei.
întrucât bunurile proprii in regimul comunităţii legale constituie
excepţia, calitatea de bun propriu va trebui dovedită prin faptul că se
încadrează în una dintre cele 8 categorii de bunuri prevăzute limitativ
de lege. Dovada că un bun este propriu, potrivit art. 343 alin. (2), se
va putea face prin orice mijloc de probă, iar în cazul bunurilor dobân
dite prin succesiune sau donaţie, dovada se face în condiţiile legii.
Pentru bunurile mobile dobândite înainte de căsătorie, aşa cum
prevede alin. (3) al art. 343, se va întocmi un inventar de către notarul
public sau sub semnătură privată, dacă părţile convin astfel, care va
face dovada calităţii de bunuri proprii a acestora. în lipsa inventarului,
se prezumă până la proba contrară că bunurile sunt comune. Prin
u m tm u w % m m sm m m m .co rn
acestea au fost dobândite înainte de căsătorie, dar numai dacă cu
A c ffilie D ig lta K m f a ît SXtWVe rte r

în ceea ce priveşte regimul juridic al bunurilor proprii, art. 342 pre
vede că „fiecare soţ poate folosi, administra şi dispune liber de bunu
rile sale proprii, în condiţiile legii", deci acestea vor fi supuse prin ase
mănare regulilor ce funcţionează în cadrul regimului matrimonial al
separaţiei de bunuri.
Din cele arătate până aici putem desprinde ideea tipului de regim
comunitar prevăzut ca regim legal în legislaţia noastră viitoare. Rapor-
tându-ne la criteriul întinderii masei de bunuri comune şi având în
vedere că regimul comunităţii legale prevăzut de noul Cod civil include
în comunitatea soţilor, pe lângă bunurile pe care le vor dobândi soţii în
timpul căsătoriei, cât timp subzistă regimul comunităţii legale, şi bunu-
rne p ie z e m e a ie s u in u r ia m u m e m u i m u i e i e n i u a s a iu n e i, a u iu a a n ie -
rioare acesteia, dacă nu există un inventar al lor, am putea spune
astfel că tipul nostru de regim comunitar este unul universal, o comu
nitate universală de bunuri. în ceea ce priveşte criteriile după care
legiuitorul nostru consideră un bun că este sau nu este inclus in bunu
rile comune, putem spune că s-au avut în vedere criteriul temporal al
momentului dobândirii bunului „în timpul comunităţii legale" şi criteriul
titlului de dobândire, adică bunurile dobândite cu titlu oneros în timpul
comunităţii, pentru că cele dobândite cu titlu gratuit se încadrează în
bunurile proprii ale soţului dobânditor, exceptând cazul când „dispună-
torul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune" [art. 340 lit. a)].
Un alt criteriu de determinare a bunurilor comune este calitatea de
soţ a dobânditorului in momentul dobândirii, numai că acest criteriu,
exprimat în forma unei condiţii pentru dobândirea bunurilor comune
devălmaşe (art. 339), trebuie corelat cu celelalte criterii şi numai înde
plinite împreună şi cumulativ vor putea determina sfera bunurilor co
mune ale soţilor.
h ttfLu/ s » w . e bft 5 k -rtfîw m fe r .com

a) este dobândit de oricare dintre soti in timpul regimului legal al
,,fi P fly e rte r

deră proprii (art. 340 noul C. dv.).
79. D repturile so ţilo r asupra bun urilor comune, a) Reglemen-

r^ ir » o rt 0/1K h a i iI P r> i\ i o f ilim a 'S I ia o o rr\ o rvt o rA H rA A
---------------- 1----------------------------------- - - --------------- — ; ----------------------- r
tul, fără consimţământul expres al celuilalt soţ, de a efectua singur

acte de conservare, acte de administrare, acte de folosinţă, precum şi
acte de dobândire a bunurilor comune.
Nu se poate schimba destinaţia unui bun comun decât prin acordul
ambilor soţi, iar în cazul în care prin actul de dobândire a unui bun co
mun încheiat de unul singur dintre soţi au fost prejudiciate interesele
legate de comunitatea de bunuri ale soţului neparticipant la încheierea
actului, acesta nu poate pretinde decât daune-interese. fără a fi însă
afectate drepturile dobândite de terţi. Prin urmare, se poate înţelege
că soţul neparticipant la act nu va putea invoca nulitatea actului de
dobândire a bunului comun, ci numai să îi pretindă soţului său daune-
interese.
Dispoziţiile art. 322 cu privire la actele juridice referitoare la drep
turile soţilor asupra locuinţei familiei rămân aplicabile.
b) Regimul juridic a l obligaţiilor personale ale soţilor în regimul
com unitătii legale. Regula privind urmărirea datoriilor personale ale
1 soţilor pot fi urmărite doar asupra bunurilor lor proprii", urmând apoi
A d d w m p a* E m m x m ^ r te r
alin. ( 1 ) că „bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali
ai unuia dintre soţi", deducem per a contrario regula că numai bunurile
proprii fiecărui soţ pot fi urmărite de creditorii personali ai fiecăruia
dintre ei.
Socotim că, la fel ca şi în Codul familiei, care in art. 32, prevăzând
limitativ categoriile de datorii comune ale soţilor, instituia implicit pre
zumţia că toate obligaţiile fiecăruia dintre soţi, dacă nu se încadrau în
una dintre categoriile de datorii comune prevăzute limitativ, erau pre-
zumate datorii personale ale soţilor, şi în noul Cod civil, fiind prevăzute
limitativ prin art. 351 doar patru categorii de datorii comune, ar însem
na că toate celelalte obligaţii asumate de fiecare dintre soţi, dacă nu
s c in u a u ic a ^ a iii ue/e fja ii u oa ie yu »/// u c u a iv iu , s u in fjtc z .u u ia ic u a iu in
personale ale fiecăm ia dintre ei, ceea ce înseamnă ca ele să poată fi

urmărite doar asupra bunurilor lo r proprii.
Având în vedere regula desprinsă din art. 353 noul C. civ., potrivit
căreia creditorii personali ai unuia dintre soţi pot urmări doar bunurile
proprii ale acestuia, în alin. (2 ) al acestui articol se prevede textual că.
_cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor,
creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă
numai In măsura necesară centru acoperirea creanţei sale”.
- fioului Cod ciuiL următicea datoulcr oprspsale ale sotilou>e va face *

AdoteeD igitalE dtiions-G ©rwe rte r
ciente pentru acopemea datoriei personale, se va putea cere împăr
ţirea bunurilor comune, în măsura necesară acoperirii creanţei, astfel
că, prin împărţire, bunurile ce îi sunt atribuite fiecăruia dintre soţi devin
proprii, permiţând astfel creditorilor personali să le urmărească in
această calitate până la satisfacerea în totalitate a creanţei lor.
Totuşi, o noutate pe care o aduce noul Cod în art. 354 reglemen
tează urmărirea veniturilor din muncă ale unui soţ, precum şi a celor
asimilate acestora. Astfel, deşi dispoziţiile art. 341 califică în mod
expres aceste bunuri ca fiind comune, dar numai în cazul în care
creanţa privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunităţii, ele
nu pot fi urmărite pentru datorii comune asumate de către celălalt soţ
rtp râ t n tn n r i r ă n H arp < îtp riatnrii Q im t rn n t r a r t a t p n p n trn a rn n p rirp a
cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei.
80. încetarea şi lichidarea regim ului com unităţii legale. Potrivit

cu normele imperative ale regimului primar din art. 319 alin. (1) noul
C. civ., reiese că încetarea regimului matrimonial are loc în caz de
constatare a nulităţii, de anulare, de desfacere sau de încetare a căsă
toriei.
în tim pul căsătoriei, regim ul m atrim onial poate fi m odificat în con
diţiile legii.
Articolul 320 noul C. civ. referitor la lichidarea regimului matri
monial dispune că, „în caz de încetare sau de schimbare, regimul
matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz
de neînţelegere, pe cale judiciară. Hotărârea judecătorească definitivă
sau, după caz, înscrisul întocmit în formă autentică notarială constituie
act de lichidare”.
Raportându-ne la dispoziţiile generale, de principiu, pe care le-am
AdSfoe Digital Editions Converter
- constatarea nulităţii sau pronunţarea anulării căsătoriei;

- modificarea lui, în condiţiile legii, în timpul căsătoriei.
Odată cu încetarea, regimul comunitătii leqale se lichidează:
- prin bună învoială, prin înscris autentic notarial;
- pe cale judecătorească, hotărârea judecătorească definitivă
constituind actul de lichidare.
Până la finalizarea lichidării, potrivit cu art. 355 alin. (2) noul C. civ.,
comunitatea subzistă atât în privinţa bunurilor, cât şi in privinţa obli
gaţiilor.
Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soţi, lichi
darea se face între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat,
în acest caz, potrivit cu art. 355 alin. (3), obligaţiile soţului decedat se
divid între moştenitori proporţional cu cotele ce le revin din moştenire.
Ca efect al divorţului, art. 385 noul C. civ. prevede încetarea regi
mului matrimonial. în ceea ce priveşte această încetare, hotărârea de
divorţ produce efecte începând cu data introducerii cererii de divorţ,
însă, faţă de terţi, potrivit art. 387, hotărârea de divorţ produce efecte
de la data îndeplinirii formelor de publicitate prevăzute de lege prin
art. 291 şi prin art. 334 şi art. 335 din cod.
toate acestea, cogform art. Ş85 alin. (2 ). oricare dintre soti sau
'n^Wm?rflaPa,în ^ ^ t( 3 £ l£fd
j^^ve rfe p îc o m
m - - Acest€wispozitn. sunt aplicabile, şi Jn cazul divorţului prin acordul A
A d o Âmifiâ u w fe â i'tio n s ConvGrtGr
mai arătarcă, potrivit art. 355 alin. (1) noul C. civ., la încetarea
comunităţii, aceasta se lichidează. Dacă regimul comunităţii de bunuri
încetează prin desfacerea căsătoriei, foştii soţi rămân coproprietari in
devălmăşie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei ce revine
fiecăruia, regulă stabilită de art. 356 noul C. civ.
în conformitate cu prevederile art. 357 alin. (1), „în cadrul lichidării
comunităţii, fiecare dintre soţi îşi va prelua bunurile sale proprii, după
care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea
datoriilor”, după criteriul contribuţiei fiecărui soţ la dobândirea bunurilor
comune şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrarie,
se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală. Aşadar, lichidarea CO-
lichidării regimului matrimonial, înaintea partajului propriu-zis. După
stabilirea componenţei exacte şi complete a comunităţii, cu activ şi
pasiv, după criteriul amintit, se va face evaluarea bunurilor ce se vor
atribui copartajanţilor şi împărţirea propriu-zisă a activului, cât şi a

pasivului, proporţional.
De menţionat că actele de înstrăinare şi grevare cu titlu oneros a
bunurilor mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă, potrivit
.com
art. 345 alin. (1) făcute după data introducerii cererii de divorţ (art. 386
noul C. dv.).
Revenim şi subliniem că, atunci când comunitatea încetează nu
prin divorţ, ci prin decesul unuia dintre soţi, lichidarea se face între
soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat.
Modurile de lichidare şi partajare a bunurilor comune sunt guver
nate de regulile prevăzute de art. 320 noul C. civ., completate cu dis
poziţiile din dreptul comun privitoare la partaj.
în cazul anulării căsătoriei, anularea operând retroactiv, căsătoria
este considerată inexistentă, ceea ce conduce la ideea inexistenţei
unui regim matrimonial de comunitate şi, prin urmare, va fi o lichidare
între soţii de facto, şi nu de iure, după regulile unei indiviziuni sau
societăţi de fapt. între terţi.
Pentru căsătoria putativă în care ambii soţi sunt de bună-credinţă,
la lichidare se aplică regulile de la divorţ. între aceştia, data încetării
comunităţii este aceea a introducerii acţiunii în anulare. Când doar
unul dintre soţi este considerat de bună-credinţă, doar acesta se va
prevala de efectele regimului matrimonial şi de o lichidare a comu
nităţii după regulile de la divorţ.
81. Lichidarea com unităţii legale prin schimbarea regim ului

m atrim onial. Articolul 369 noul C. civ. prevede că, după cel puţin un
an de la încheierea căsătoriei, soţii pot schimba regimul matrimonial
existent, ori de câte ori doresc, cu un alt regim matrimonial, prin act
autentic notarial, cu respectarea condiţiilor prevăzute pentru încheie
rea convenţiilor matrimoniale (art. 291, art. 334, art. 335).
Modificarea regimului matrimonial atrage după sine încetarea
vechiululregim de comunitate numai în cazul în care noul regim adop-
- patrim onialeAorucare-se face sahicnbarea regimului. —* *

Adobe DiaitalTEaitions Converter
Faţă de terţi, nicio modificare a regimului matrimonial nu poate fi

opusă dacă este făcută în frauda intereselor acestora [art. 369 alin. (4)].
în cazul modificării regimului matrimonial de către un soţ minor,
data încetării comunităţii înţelegem că trebuie să fie considerată data
u a u u r a m a u e u e iiiim v a n o ia r a r e a p u n u a re n is ia iiia lu ie ia r a în c u v iin
ţează modificarea regimului matrimonial prin convenţie matrimonială
(art. 337), regim care anterior fusese încuviinţat şi de ocrotitorul legal
al soţului minor.
în toate cazurile de încetare a comunităţii, aşa cum am mai arătat
anterior, intre data încetării, când începe lichidarea comunităţii, şi
sfârşitul lichidării va exista un interval de timp in care comunitatea va
subzista, atât în privinţa bunurilor, cât şi în privinţa obligaţiilor [art. 355
alin. (2)]. Se va proceda apoi după regulile prezentate în celelalte
cazuri de lichidare a comunităţii.
Ţinem să facem precizarea că, deşi legea, în art. 358 noul C. civ.,
prevede posibilitatea împărţirii bunurilor comune, în tot sau în parte, in
timpul căsătoriei prin buna învoială a soţilor şi prin act încheiat in
formă autentică notarială ori pe cale judecătorească, în caz de neîn
ţelegere, regimul comunităţii, potrivit cu alin. (4) al acestui articol, nu
încetează decât în condiţiile legii, chiar dacă toate bunurile comune au
fost împărţite potrivit acestui articol.
este compatibilă cu regimul comunitătii convenţionale.
Adobe Digital Edîtions Converter

§2. R e g im u h v a trim o n ia l a l s e p a ra ţie i de b u n u ri
82. C onsideraţii generale. Regimul separaţiei de bunuri este,

comparativ cu alte regimuri matrimoniale, cel care oferă cea mai mare
independenţă patrimonială soţilor1’1. S-a afirmat despre el că ar fi cel
mai simplu dintre toate regimurile matrimoniale, întrucât fiecare soţ
păstrează proprietatea, folosinţa şi administraţia tuturor bunurilor sale,
având instituită doar obligaţia de a contribui la sarcinile căsătoriei.
Totodată, regimul separaţiei de bunuri era, în sistemul vechiului Cod
civil, regimul matrimonial în care femeia avea cea mai mare indepen
denţă şi libertate în ceea ce privea averea sa, bărbatul neavând niciun
drent de nronrietate de folosinţă sau de administrare asunra vreunei
■1| C.M. Crăciunescu. op. cil., p. 37.
părţi din averea femeii. Acest regim corespundea cel mai bine tendin
ţelor moderne de completă emancipare şi independenţă a femeii.
Regimul separaţiei de bunuri prezintă şi astăzi mai multe avantaje,
dar şi dezavantaje. Avantajele constau în faptul că prin el se conferă
soţilor o independentă patrimonială deplină; el protejează soţii în cazul
h t f M iW 5 K d a W l. c o m
timpul căsătoriei de către celalalt soţ; lichidarea este mult mai simplă,
rilor sale proprii. Âsffel, el este regimul cel mai practic pentru ţările
unde divorţul este foarte răspândit.
Dezavantajele constau in faptul că nu se stabileşte o comunitate
de interese între soţi, fiind în contradicţie cu scopul ideal şi moral al
căsătoriei, soţii fiind nevoiţi ca, în permanenţă, să îşi ţină evidenţa
bunurilor achiziţionate şi a datoriilor contractate între ei, lipsa acestora
putând produce confuzii în cadrul patrimoniilor lor. De asemenea,
regimul separaţiei de bunuri este adesea injust, mai ales în privinţa
soţiei care nu exercită o activitate profesională, însă se ocupă de me
naj şi de creşterea copiilor. în cazul în care ea rămâne văduvă şi a
fost căsătorită sub acest regim, va beneficia de mai puţine bunuri
u c o m u d L d di ii lu a i u a a cu u i n a iii ic y m iu i i a j iiiu i u ic iiii, id i, iii u d ^ .u i u n u i
divorţ, situaţia acesteia poate deveni destul de precară, cu atât mai

mult atunci când divorţul se produce după mulţi ani de căsătorie, in
care femeia nu a fost încadrată în câmpul muncii. Este nedrept să se
ajungă la o asemenea situaţie, femeia fiind evident defavorizată,
deoarece, faptic, şi ea a muncit şi a contribuit la prosperitatea gospo
dăriei, dar, cu toate acestea, riscă să nu poată beneficia de bunurile
agonisite de soţul său.
în doctrină11 au existat păreri controversate referitoare la regimul
separaţiei de bunuri. în viziunea unor autori, regimul separaţiei de
bunuri apare ca un regim al neîncrederii şi egoismului, fiecare soţ
urmărind să îşi sporească singur patrimoniul, fără ca celălalt soţ să se
poată atinge de el, deosebindu-se astfel de regimul de tip comunitar,
în care soţii muncesc împreună pentru dezvoltarea patrimoniului co
mun. Totuşi, acestora li se aduce o notă atenuantă, în sensul că,
ducând o viaţă comună, soţii sunt nevoiţi să folosească o parte din
h ttp : J lm m
snaria. Bucureşti. 2007. p. 38.
N ,e h o o k - Q Q i\ m rte r .com
Adobe Digital Editions Converterl
bugetul lor în comun, pentru nevoile gospodăriei, să achiziţioneze în

comun unele lucruri sau chiar să îşi deschidă conturi comune.
în opinia altor a u to ri1, se consideră că acest regim este un regim
just, dar mai ales atunci când există o egalitate economică între soţi,
când ei fac parte cam din aceleaşi categorii socio-profesionale şi când
i n t î r \ r 'S r 'S fA r iA o ii tr\r\ o n m v im o fiw n o h iw n ln n tn
în dreptul nostru, respectiv în sistemul noului Cod civil, opţiunea
pentru adoptarea regimului matrimonial al separaţiei de bunuri se
face, potrivit art. 329, prin încheierea de către viitorii soţi a unei con
venţii matrimoniale, fie premarital, fie postmarital. cu condiţia să fi tre
cut, conform art. 369 alin. (1) din acelaşi cod, cel puţin un an de la
încheierea căsătoriei.
în principiu, regimul matrimonial al separaţiei de bunuri separă
interesele patrimoniale ale soţilor. Separaţia nu este însă absolută,
întrucât regimul primar imperativ prevede unele dispoziţii prin care
soţii trebuie să împărtăşească o anumită comunitate de interese.
83. Caracteristica regim ului de separaţie. în primul rând, ceea

ce defineşte acest regim matrimonial este separaţia de patrimonii.
Fiecare soţ are un patrimoniu distinct şi independent, care ii conferă
acestuia proprietatea deplină şi exclusivă, cu toate atributele ei, asu
pra patrimoniului său.
{\oJitcpnv£ntinnală- câod jsotji
ligi
ulterioară încheierii căsătoriei, sau poate fi judecătorească, atunci
Ad f i r r t e r
Separaţia juclecătorească este întotdeauna ulterioară încheierii
căsătoriei şi se poate pronunţa la cererea unuia dintre soţi, atunci
când celălalt soţ încheie acte care pun în pericol interesele patri
moniale ale familiei.
Separaţia patrimoniilor soţilor există atât în privinţa activului, cât şi
a pasivului.
Dacă separaţia este regula, comunitatea este excepţia.
84. Separaţia patrim oniului. în acest regim matrimonial vorbim de

o separaţie atât în ce priveşte activul, cât şi pasivul fiecărui soţ. Astfel,
din punct de vedere activ, orice bun dobândit de un soţ, indiferent de
|1i A se vedea C. Hamanqiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit.
titlul dobândirii sau de resursele folosite, devine bun propriu, ca şi cum

acesta nu ar fi căsătorit. Independenţa activă a patrimoniului se va
putea aplica la orice bun. Dacă este vorba de bunuri imobile pe care
le dobândeşte fiecare soţ, regulile de drept comun privind accesiunea
imobiliară artificială se vor aplica, normal, în favoarea soţului dobân-
ditor. Drepturile de creanţă aparţin cu titlu propriu soţului contractant,
care va avea calitatea de creditor. Bupurile dobândite prin liberalităti,
h tte w w w v ê bo^:-e<>r>yerte r .c o m
gratificat, cu atafm ai mult cu căţele sunt considerate bunuri proprii şi
• in regimurile aarwnitase- ■ — ■- - - ±
facem câteva predfrari. In condiţiile regimului de separaţie întărit de

€©raverter
prezumţia de separatism patrimonial dintre soţi, chiar în ipoteza cum
părării de către un soţ a unui bun cu bani proveniţi de la celălalt soţ,
bunul va aparţine cu titlu de bun propriu soţului dobânditor, celuilalt
soţ recunoscându-i-se doar un drept de creanţă pentru suma plătită
ca preţ, în calitate de împrumutător. Prin urmare, în cadrul separaţiei
active a soţilor, este indiferentă calitatea partenerului contractual,
acesta putând fi chiar celălalt soţ.
De asemenea, raporturile generate de îmbogăţirea fără just titlu se
pot derula între soţi fără prea multe derogări de la dreptul comun,
în ceea ce priveşte separaţia pasivului, regula este că fiecare soţ
înseamnă că urmărirea datoriilor fiecărui soţ se va putea face de
creditorii săi numai asupra soţului debitor, nu, în subsidiar, şi asupra
celuilalt soţ.
85. Adm inistrarea bunurilor. Desigur, regimul primar imperativ

creează o minimă comunitate patrimonială între soţi. în primul rând,
prin chiar efectul căsătoriei, soţii îşi datorează reciproc sprijin material.
Ei sunt obligaţi, prin art. 325 alin. (2) noul C. civ., „să contribuie, in
raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin con
venţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel".
Prin urmare, convieţuirea soţilor sub acelaşi acoperiş, precum şi
întreţinerea familiei, cu sau fără copii, presupun existenţa unor chel
tuieli comune, la care soţii trebuie să participe în comun. Cheltuielile
cu sarcinile căsătoriei se apreciază în mod concret şi subiectiv, de la
familie la familie, în raport de nivelul de viaţă, de standardul fiecărui
cuplu. Aşadar, o cheltuială este considerată a fi comună şi in interesul
- ___________________________________________________________
menajului indiferent dacă este angajată doar de un singur soţ, dacă

in concreto este utilă şi necesară ducerii vieţii de cuplu. Astfel, legea,
prin art. 364 alin. (2) noul C. civ., instituie o solidaritate pasivă intre
soţi, determinată de cauza obligaţiei asumate şi in considerarea soli
darităţii de familie, în vederea acoperirii cheltuielilor obişnuite ale că
sătoriei şi a celor legate de creşterea şi educarea copiilor. Dacă
cheltuiala este excesivă în raport de posibilităţile materiale obişnuite
ale familiei, soţul care a angajat aceste cheltuieli va răspunde perso
nal pentru ele.
De aceea. în cazul în care unul dintre soţi abuzează de puterile
sale conferite prin regimul primar in administrarea menajului comun,
celălalt soţ are posibilitatea de a cere instanţei, conform cu art. 316
alin. ( 1 ), de a-i restrânge aceste puteri, permiţându-i încheierea unor
acte de interes comun numai cu consimţământul său expres.
Dincolo de obligaţiile comune pe care regimul primar le impune
soţilor în legătură cu menajul lor comun, este posibil ca, şi în regimul
separaţiei de bunuri, uneori, soţii să adopte singuri o atitudine comu
nitară, în sensul că achiziţionează împreună bunuri indivize, deschid
conturi bancare, garantează unul datoriile celuilalt, acte care, deşi
sunt licite, sunt contrarii spiritului acestui regim matrimonial121. Aceste
bunuri sunt calificate prin chiar art. 362 alin. (1) noul C. civ. ca bunuri
„în proprietate comună pe cote-părţi”.
în toate cazurile, este necesar ca soţii să îşi producă şi să îşi
conşşrve probele cu privjre la caraţterul indiviz al bunului achiziţionat
.com
- m m8 6 . Liokudarea -regim uluU ie separaţie. Delimitacaa patrimoniilor *
Ad nq>
fi$p'
probaţiune. De "aceea, legiuitorul, după ce stabileşte prin art. 360
rte r
alin. ( 1 ) că in regimul separaţiei de bunuri fiecare dintre soţi este pro
prietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea
căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte singur după
această dată, prin alin. (2) se prevede că, „Prin convenţie matrimo
nială, părţile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în
funcţie de masa de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi in timpul
căsătoriei, in baza căreia se va calcula creanţa de participare. Dacă
părţile nu au convenit altfel, creanţa de participare reprezintă jumătate
din diferenţa valorică dintre cele două mase de achiziţii nete şi va fi
121A se vedea C M. Crâciunescu. op. cit., p. 40.
datorată de către soţul a cărui masă de achiziţii nete este mai mare,
putând fi plătită in bani sau în natură".
Articolul 361 alin. (1) pretinde soţilor acestui regim să întocmească
prin notar public un inventar al bunurilor mobile care aparţin fiecăruia
dintre ei la data încheierii căsătoriei, indiferent de modul de dobândire.
Se poate întocmi un inventar şi pentru bunurile mobile dobândite în
timpul regimului separaţiei de bunuri [art. 361 alin. (2)].
în toate cazurile, inventarul se anexează la convenţia matrimo-
htt^;/<3® ro:^îW kônverteT.com

în lipsa inventarului, duoă cum orevede alin. (4) al art. 361. dreotul
în privinţa bunurilor imobile, proprietatea este mai uşor de dovedit,

numele proprietarului figurând în actul de dobândire, aşa cum reiese
din art. 361 alin. (5), care dispune că, „dacă bunul a fost dobândit
printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei condiţii de formă pentru
validitate ori unor cerinţe de publicitate, dreptul de proprietate exclu
sivă nu se poate dovedi decât prin înscrisul care îndeplineşte formele
cerute de lege".
Dispoziţii interesante şi noi pentru legislaţia noastră introduce
art. 363 noul C. civ. cu privire la folosinţa bunurilor unui soţ de către
celălalt soţ. Astfel, soţul care se foloseşte de bunurile celuilalt soţ fără
împotrivirea acestuia are obligaţiile unui uzufructuar de drept comun.
cu excepţiile prevăzute de lege prin trimitere la art. 723, art. 726 şi
art. 727 noul C. civ. El este dator să restituie numai fructele existente
la data solicitării lor de către celălalt soţ sau, după caz, la data înce
tării ori schimbării regimului matrimonial.
Dacă unul dintre soţi încheie singur un act prin care dobândeşte un
bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri aparţinând celuilalt
soţ, acesta din urmă, în proporţia bunurilor proprii folosite fără acordul
său, poate alege între:
- a reclama pentru sine proprietate bunului achiziţionat şi
- a pretinde daune-interese de la soţul dobânditor.
Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca soţul do
bânditor să dispună de bunul dobândit, cu excepţia cazului în care
terţul dobânditor a cunoscut că bunul a fost achiziţionat de către soţul
vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt soţ.
Având în vedere regimul juridic al bunurilor instituit prin art. 360
noul C. civ. pentru sistemul separaţiei de bunuri, lichidarea acestui
regim matrimonial pare să fie simplă, atât în cazul divorţului soţilor, cât
şi in cazul schimbării excepţionale a regimului matrimonial în timpul
căsătoriei. Această afirmaţie este valabilă numai când soţii şi-au întoc
mit inventarele pretinse de lege şi au conservat probele privind dobân
direa bunurilor în timpul căsătoriei. Altfel, simplicitatea lichidării regi
mului de separaţie este iluzorie.
Lichidarea regimului matrimonial de separaţie implică, in principiu,
determinarea bunurilor proprii, atunci când există dubii cu privire la
apanenenia acestora ia pairimoniui unuia ainire soii, apoi se xace
împărţirea bunurilor achiziţionate în coproprietate, respectiv transfor
marea acestei coproprietăţi într-un drept deplin şi exclusiv pentru
fiecare soţ. Trebuie efectuată plata creditorilor comuni pentru datoriile
contractate în vederea îndeplinirii sarcinilor căsătoriei, plata reciprocă
a datoriilor intervenite intre soţi in cursul căsătoriei, compensările ce
se impun pentru folosinţa de către un soţ a bunurilor celuilalt soţ etc.
Regulile aplicabile la realizarea acestei operaţiuni sunt preluate din
dreptul comun privind materia partajului, gestiunii de afaceri, îmbogă
ţirii fără justă cauză, a compensaţiei, a dării în plată etc., legea regle
mentând expres prin art. 365 şi un drept de retenţie, în sensul că
fiecare dintre soţi poate reţine bunurile celuilalt soţ până la acoperirea
integrală a creanţelor pe care şi le datorează unul altuia.
§3. R egim ul m a trim o n ia l a l c o m u n ită ţii convenţionale
87. C onsideraţii generale. în temeiul principiului libertăţii alegerii
h t t R iw s iif a s if f lt e o m
- . vantional^ca-una .dintre ê la ^re i Jiosibilităti pe c a ra je au la înde- 4
Ad dlw 0fe £ © tw e rte r
aleg regimul separaţiei de bunuri sau cel al comunităţii convenţionale,
ei trebuie să încheie o convenţie matrimonială, fie înainte de căsătorie
[art. 312 alin. (2)], fie în timpul căsătoriei, după cel puţin un an de la
încheierea ei [art. 369 alin. (1)].
Sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţia matrimonială se în
cheie prin act autentic notarial, cu consimţământul personal al viitorilor
soţi sau exprimat prin mandatar cu procură autentică, specială şi
având conţinut predeterminat.
în această nouă reglementare, regimul comunităţii convenţionale
se va aplica atunci când viitorii soţi vor deroga, prin convenţie matri-
monială, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege, de la dispoziţiile pri

vind regimul comunităţii legale.
în cazul în care se adoptă comunitatea convenţională, derogarea de
la regimul comunităţi legale poate viza, potrivit art. 367 din noul cod:
a) includerea în comunitate, în tot sau in parte, a bunurilor dobân
dite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsă
toriei, cu excepţia celor de uz personal sau destinate exercitării pro
fesiei;
b) restrângerea comunitătii la bunurile sau datoriile anume deter-
h t m i « B Z 8 'i s a S W « » .com
gatiilor prevăzute la art. 351 lit. c);
A cWfâCD'igîfâJ -Eaits:stis;csrl»e rte r

posibilitate de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod abuziv,
celălalt soţ poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviinţarea
prealabilă a instanţei de tutelă;
d) includerea clauzei de preciput; menţiunea că executarea clauzei
de preciput se va face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil,
prin echivalent, din valoarea activului net al comunităţii;
e) modalităţi privind lichidarea comunităţii convenţionale.
Noul Cod civil prevede, prin art. 368, că regimul juridic al comu
nităţii convenţionale se completează cu dispoziţiile privind regimul co
munităţii legaie, în măsura în care prin convenţie matrimonială nu se
prevede altfel.
88. C onstituirea m aselor de bunuri proprii şi comune. în pri
vinţa acestei probleme, deosebirile faţă de regimul comunităţii legale
constau doar în întinderea maselor de bunuri comune pe care viitorii
soţi le afectează căsătoriei prin convenţia matrimonială.
89. Adm inistrarea bunurilor. Aspectul legat de administrarea

bunurilor este cel care diferenţiază cel mai mult, între ele, diferitele
tipuri de regimuri convenţionale.
Noul nostru Cod civil, nemaiinstituind prezumţia de mandat tacit re
ciproc dintre soţi în cadrul regimului matrimonial al comunităţii lega
le-1I, îngăduie, prin dispoziţiile art. 367 lit. c), viitorilor soţi să prevadă
111 Pentru o pârere contrarâ. a se vedea A l . B a c a c i , V.C. D u m it r a c h e .

C.C. H ag e a nu , D re p tu l fa m ilie i în reg le m e n tare a n o u lu i C od c iv il. ed. a 7-a.
Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2012. p. 106.
Adobe Digital Editions Converter IV . E fe c te le c ă s ă to rie i 85
expres, să procedeze dimpotrivă, adică să insereze o clauză de

obligativitate a acordului am bilor soţi pentru încheierea anum itor acte
de administrare. Dacă cunoscutul art. 35 alin. ultim C. fam. pretindea
acest acord obligatoriu doar în privinţa actelor de dispoziţie cu privire
la imobile şi aceasta prin excepţie de la acordul tacit de administrare
şi dispoziţie a bunurilor comune, noul Cod lasă soţilor o largă libertate
să decidă cum doresc ei administrarea bunurilor lor comune.
în condiţiile inserării unei clauze de obligativitate a acordului ambi
lor soţi la încheierea anumitor acte de administrare, dacă unul dintre
orvti p a o flo î r> irr\r»/~ »oihilifoin H a o oi A V A r im o ilA iA to r o ii p a a a i i a a in
mod abuziv, art. 367 lit. c) partea finală prevede că celălalt soţ poate
să încheie singur actul, dar numai cu încuviinţarea prealabilă a instan
ţei de tutelă. Prin urmare, voinţa celuilalt soţ nu este valabilă singură,
ci numai condiţionată de încuviinţarea instanţei, dacă va aprecia ca
abuzivă opunerea soţului care refuză încheierea actului de admi
nistrare.
lată, deci, că modul de administrare a bunurilor comunităţii conven
ţionale este o expresie, printre altele, a largii libertăţi îngăduite de noul
Cod în reglementarea concretă a raporturilor patrimoniale dintre soţi
prin încheierea de convenţii matrimoniale.
90. Dizolvarea şi lichidarea regim ului m atrim onial convenţio

nal. Felul în care soţii, prin încheierea de convenţii matrimoniale înain
te sau după celebrarea căsătoriei, îşi stabilesc în concret drepturile de
proprietate asupra bunurilor, administrarea lor şi regulile de lichidare
conferă regimului convenţional ales caracterul şi tipul de regim comu-
toriei ori de câte ori soţii doresc să înlocuiască regimul matrimonial
AdaBE, rte r
în ceea ce priveşte stabilirea reguliior de lichidare a comunităţii
convenţionale, vor putea fi constatate deosebiri esenţiale între diverse
regimuri convenţionale, mai ales in cazul încetării regimului matrimo
nial prin moartea unuia dintre soţi, când soţii aveau stabilit un regim
de comunitate bazat pe convenţie matrimonială cu clauză de preciput.
Aceste analize vor face însă obiectul special de cercetare într-o
secţiune distinctă a lucrării.
§4. R eguli com une a p lica b ile lic h id ă rii o ric ă ru i tip de regim
m a trim o n ia l
91. Prelim inarii. Pentru a realiza acest fragment din lucrare, vom
apela la câteva articole disparate din noul Cod civil care deşi sunt pla
sate în paragrafe diferite în sistematizarea materiei, părerea noastră
este că sunt aplicabile în toate cele trei tipuri de regimuri matrimo
niale, în materie de lichidare a acestora, chiar dacă nu toate textele pe
care le vom invoca fac parte din normele regimului primar.
dintre soţi, din orice căsătorie, indiferent de regimul matrimonial ales.

pentru că în oricare dintre acestea este posibil ca un soţ să participe
efectiv la activitatea profesională a celuilalt soţ.
Cum elementele juridice la care se raportează dreptul la compen
saţie, respectiv obligaţia de sprijin material şi obligaţia de a contribui la
sarcinile căsătoriei, sunt prezente in raporturile patrimoniale dintre soţi
în oricare regim matrimonial, fiind impuse prin normele imperative ale
regimului primar, considerăm că la lichidarea oricărui regim matri
monial trebuie avut în vedere aspectul proporţionării dreptului la com
pensaţie in raport cu obligaţiile comune soţilor, astfel încât soţul care îl
in v o c a s a p u a ia p ru n i s a u s ia u iie a iu n u i u a n u s e ia u e p a n a ju i u u n u m u i
aflate în comunitate, chiar şi când este vorba de regimul matrimonial
al separaţiei de bunuri.
93. M odificarea judiciară a regim ului m atrim onial. Legiuitorul,

prin ari. 370 noul C. civ., sub titlul „Separaţia judiciară de bunuri", dă
posibilitatea soţilor ca, în cazul în care unul dintre ei încheie acte care
pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei, celălalt soţ poate să
ceară instanţei să pronunţe separaţia de bunuri atunci când se află
sub un regim de comunitate, fie legaiă, fie convenţională.
Acest lucru presupune lichidarea judiciară a regimului de comu
nitate şi partajul bunurilor comune, făcându-se aplicarea dispoziţiilor
art. 357, adică aplicarea criteriilor stabilite de lege pentru lichidarea
comunităţii şi procedarea la partaj [art. 370 alin. (2)].
K "lu i hjci Lei .lumi
într-un asemenea caz de separaţie judiciară de bunuri are loc o

modificare a regimului matrimonial, dar nu pe cale de convenţie matri
monială, ci, evident, pe cale judiciară. Această modificare trebuie
comunicată de instanţă la Registrul naţional notarial al regimurilor
matrimoniale şi conform cu art. 334 din cod care. deşi se referă la
publicitatea convenţiilor matrimoniale, are rolul şi misiunea de a face
cunoscut terţilor regimul matrimonial sub care se desfăşoară relaţiile
patrimoniale într-o căsătorie.
Noul Cod civil, prin art. 370 alin. (3), pretinde şi aplicarea dispo
ziţiilor art. 361 cu privire la inventarul bunurilor soţilor, întrucât, prin
modificarea judiciară a regimului matrimonial comunitar, între soti va
înceta acest regim comunitar şi, făcându-se lichidarea vechiului regim,
ei vor intra în regimul separaţiei de bunuri.
între soţi, efectele separaţiei se produc, potrivit art. 371 alin. (2), de
la data formulării cererii de separaţie, cu excepţia cazului în care
instanţa, la cererea oricăruia dintre soţi, dispune ca aceste efecte să li
se aplice de la data despărţirii lor în fapt.
în ceea ce priveşte efectele faţă de terţi, art. 372 prevede că
creditorii nu pot cere separaţia de bunuri, dar ei pot interveni in cauză.
Aceasta poate să fie făcută fie pe cale principală, formulând acţiunea
revocatorie atunci când sunt prejudiciaţi prin schimbarea sau
lichidarea regimului matrimonial, fie pe cale de excepţie, putând ori
când invoca inopozabilitatea modificării ori lichidării regimului matri
monial făcute în frauda intereselor lor.
§5. Ce este clauza de p re c ip u t şi d e lim ita re a n o ţiu n ii ei
■ dd 9 ^ Sediul materiei. rf'Joul CodgDivil român reglementează clauza

h tt ppitolul
i I m VIw„Drepturile
1
w e M d<m)k*€oiw e rle rec o m
şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor". Secţiunea 1
A d o m rm p a re a ifîm is Converter
95. Noţiunea de preciput. Noţiunea de preciput o desprindem din
art. 333 alin. (1) noul C. civ., care prevede: „Prin convenţie matrimo
nială se poate stipula ca soţul supravieţuitor să preia fără plată,
înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comu
ne, deţinute în devălmăşie sau in coproprietate. Clauza de preciput
poate fi stipulată in beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoa
rea unuia dintre ei”.
Referire la includerea clauzei intr-o convenţie matrimonială găsim

şi în art. 367 lit. d) din cod. Clauza de preciput este, prin urmare, un
acord de voinţe al soţilor, respectiv al viitorilor soţi, acord prin care
aceştia convin ca, la data decesului unuia dintre ei, soţul supravieţui
tor să preia unul sau mai multe bunuri determinate, înainte de partajul
moştenirii, fără a fi ţinut la plata vreunui echivalent către masa succe
sorală.
Preciputul, fiind o clauză a convenţiei matrimoniale, nu poate exis
ta decât în măsura în care viitorii soţi încheie o astfel de convenţie,
clauza de preciput fiind un accesoriu al convenţiei matrimoniale. Pe de
altă parte, existenţa unei convenţii matrimoniale nu implică neapărat şi
existenta unei clauze de preciput, viitorii soti fiind liberi să hotărască
h ttţtifi/u m m e K ffitra cro e tte r. com

având caracter imperativ.
Actglfc|fi.©»gita t‘£.d iferţSSiftOTe rte r

materia convenţiilor matrimoniale în special2-.
Deoarece convenţia matrimonială constituie un act solemn1*3, iar
clauza de preciput este accesorie acesteia, forma autentică prevăzută
de art. 330 noul C. civ. („convenţia matrimonială se încheie prin înscris
autentificat de notarul public, înainte de căsătorie”) este obligatorie.
S-ar putea obiecta oportunitatea unei analize cu privire la forma pe
care trebuie să o îmbrace clauza de preciput, din moment ce consti
tuie o clauză din contractul de căsătorie. Totuşi, clauza de preciput
poate fi încheiată şi printr-un înscris distinct de convenţia matrimo
nială, deoarece, pentru modificarea convenţiei matrimoniale, legiui
torul nu prevede obligativitatea încheierii unei noi convenţii (art. 369
făcând doar trimitere la ari. 291, art. 330, art. 334 şi art. 335, care folo
sesc doar sintagma de „act autentificat", nu pe cea de „convenţie dis
tinctă”, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea
convenţiilor matrimoniale).
în cazul în care, iniţial, viitorii soţi, respectiv soţii ar omite include
rea în convenţia matrimonială a unei clauze de preciput, ei nu ar fi
nevoiţi ulterior să încheie o nouă convenţie matrimonială. într-o atare
111 G. B o r o i. D re pt c iv il. P artea generală. Ed. AII Beck. Bucureşti. 1999, p. 154-
206.
|2' P. VASILESCU, Op. Cit., p. 212-216.
131 Pentru consideraţii privind clauza de preciput. a se vedea G. A ioanei,
E. P o e n a ru , C ăsătoria ş i d ivo rţu l. Ed. H am angiu. Bucureşti, 2008. p. 102.
http://www.ebook-converter.com IV . E fe c te le c ă s ă to rie i 89
Adq&e QjLgjtaLEţditjaf^ jQ m verter

suficientă, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un contract (sus
ceptibil de modificare prin acte adiţionale), iar legiuitorul nu interzice o
astfel de posibilitate. Conform adagiului accesorium sequitur princi
pale, şi actul adiţional ar urma aceleaşi proceduri şi ar fi supus acelo
raşi condiţii de fond şi de formă ca şi convenţia matrimonială.
96. Părţile clauzei de preciput. Părţile clauzei de preciput sunt,

conform art. 330 şi ari. 333 noul C. civ., viitorii soţi, respectiv soţii. Ast
fel, când convenţia matrimonială precede căsătoria, conform art. 330
alin. (2), părţi ale clauzei de preciput sunt viitorii soţi. Conform art. 369,
după trecerea unei perioade de cel puţin un an de la încheierea căsă-
tonei, soţii pot opta pentru un alt regim matrimonial, bcnimoarea regi
mului matrimonial se face prin act autentificat de notarul public, iar
soţii pot opta pentru stipularea unei clauze de preciput în cuprinsul
acestuia.
Prin urmare, părţile clauzei de preciput sunt viitorii soţi, în cazul in
care convenţia matrimonială în care este stipulată clauza de preciput
precede căsătoria, respectiv soţii, în cazul in care clauza de preciput
este cuprinsă într-un act matrimonial încheiat ulterior încheierii căsă
toriei, în vederea schimbării regimului matrimonial, sau in cazul în ca
re soţii decid asupra stipulării unei clauze de preciput ulterior semnării
convenţiei matrimoniale şi încheierii căsătoriei
97. O biectul clauzei de preciput. Obiectul clauzei de preciput

constă în dreptul soţului supravieţuitor de a prelua fără plată anumite
bunuri determinate, bunuri făcând parte din comunitatea de bunuri a
soţilor.
Preluarea fără plată a unor bunuri, producând o sporire a patri-
îiaeearo noem lil !eom

opţinuţplui realeţ PL clauzei de preciout conduce la
Adobe- /D ild n îP aîup
u i e i l inSepiineaî
u ^ iw e rte r
'1| Susţinere ce poate fi fondată pe dispoziţiile art. 367 lit. d) noul C. clv.. potrivit
cu care preciputul ar putea constitui şi obiectul exclusiv al unei convenţii m atrim o
niale.
|Z| în a cest sens. a se vedea posibilitatea stipulării clauzei de preciput ca pact
adăugat darului manual, în D. C h iric â , D a ru l m anual. în R.R.D.P. nr. 6/2008.
p. 48.
- să fie determinate sau determinabile;

- să facă parte din bunurile comune ale soţilor.
Bunurile supuse clauzei preciputare pot fi determinate doar în
măsura în care ele există la data încheierii convenţiei matrimoniale,
respectiv la data stipulării clauzei de preciput şi doar în măsura in care
la acea dată există bunuri aflate în coproprietatea soţilor. Prin urmare,
în cazul stipulării unei clauze de preciput în chiar convenţia matri
monială prenupţială, trebuie să ţinem seama de faptul că bunurile res
pective vor fi determinate doar în măsura în care există bunuri dobân
dite în coproprietate de viitorii soţi, existenţa unor bunuri comune
(devălmaşe) fiind exclusă în ipoteza art. 330 alin. (2), când încheierea
convenţiei matrimoniale precede încheierea căsătoriei.
în toate celelalte cazuri in care s-ar stipula o clauză de preciput in
h tm n m m :m M k ^ m e m t.c o rn
Cea de-a doua cerinţă a textului de lege este ca preciputul să
A c T O jrB I^ IK m re flS T W W e rte r

Un aspect aparte ar fi acela in care preciputul stipulat de soţi pri
veşte unul sau mai multe bunuri deţinute de aceştia în coproprietate
de drept comun1’1.
După cum se ştie, soţii, pe lângă bunurile aflate în coproprietatea
lor devălmaşă, pot avea şi bunuri în coproprietate de drept comun121,
care constituie bunuri din categoria bunurilor proprii ale soţilor. Spre
exemplu, bunuri dobândite pe cote-părţi anterior încheierii căsătoriei,
bunuri dobândite în timpul căsătoriei prin donaţie (dacă donatorul
stipulează că bunul va fi dobândit de cei doi soţi ca bun propriu in
cote-părţi, cu specificarea cotei fiecăruia), bunuri achiziţionate de soţi
din fonduri deţinute anterior cu titlu de bun propriu [art. 340 lit. g)] etc.
a lia p r u u ie m a u a re s e p u a ie p u n e e s ie a u e e a u e a ş u u a u a p u i
face obiectul clauzei de preciput şi dezmembrămintele dreptului de
proprietate, referindu-ne aici în mod special la uzufructul comunităţii,
al unei părţi din comunitate sau al unui bun determinat, posibilitate
existentă în sistemul dreptului francez.
Articolul 703 noul C. civ. defineşte uzufructul ca fiind „dreptul de a
folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai
ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa”. Se
poate deduce că, atâta timp cât bunurile asupra cărora poartă uzu-
m C. BîRSAN. D rept c iv il. D re p tu rile reale. Ed. AII Beck. Bucureşti, 2001. p. 168.
|S| M. B anciu, D re p tu l fa m ilie i. Ed. Argonaut. Cluj-Napoca, 2000. p. 53-59.
http://w w w .ebo#kôn verter.com

A | fructul auptialK;
îltfatea- de bynt işjjn sţrtuirea >izufructului nu *
Ado&eA Gonverter ref xi
diment pentru răspunsul afirmativ la întrebarea pusă, mai ales că soţul
supravieţuitor are îndatorirea de a conserva substanţa bunului.
Pe de altă parte, făcând aplicarea principiului libertăţii convenţiilor
matrimoniale, nu vedem care ar fi motivele pentru care soţii ar fi
împiedicaţi să stipuleze in clauza de preciput dezmembrăminte ale
dreptului de proprietate comună, cât timp prin aceasta nu sunt depă
şite limitele impuse de lege, cunoscut fiind principiul că „cine poate
mai mult poate şi mai puţin”.
Capitolul al V -le a . Desfacerea căsătoriei
S e c ţiu n e a 1. C a z u rile d e d iv o r ţ
98. Sediul materiei. Divorţul ca mijloc de desfacere a căsătoriei

este reglementat de noul Cod civil în Capitolul VII al Titlului II, de la
art. 373 pănă la 404.
Noua reglementare a divorţului în contextul Codului civil este mai
permisivă ca oricând. Astfel, potrivit art. 373, se permit patru feluri de
divorţ:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre
h ve^tefe. com
soti sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
Ad)3Mf©î^îta IPd îtfcrn^petf h^/erte r

d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face im
posibilă continuarea căsătoriei.
Vom încerca o prezentare specială a fiecărui fel de divorţ.
§1. D iv o rţu l p rin a co rd u l s o ţilo r
99. Precizare. Divorţul prin acordul soţilor se poate face pe două

căi:
a) pe cale judiciară;
a) pe cale administrativă sau prin procedură notarială.
100. C on d iţiile divo rţu lui prin acordul s o ţilo r pe cale judiciară
(art. 374 noul C. civ.). Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară se
poate pronunţa indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există
sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.
Nu se admite divorţul prin acordul soţilor atunci când unul dintre ei
este pus sub interdicţie.
Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber
şi neviciat al fiecărui soţ.
V . D e s fa c e re a c ă s ă to rie i 93
n is tra tiv ă s a u priQ procedura, notarială. Potrivit artJ375, dacă soţii

Adobe Eqitipn s p o rw e rte r
din afara casato5§i sau adoptaţi, o fiţe ru ld e stare cnm aon notarul pu
blic de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate
constata desfacerea căsătoriei prin acordul lor, eliberându-le un
certificat de divorţ, potrivit legii.
Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi in
cazul in care există copii m inori născuţi din căsătorie, din afara căsă
toriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referi
toare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea
autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor
după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre
părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei
Dărintilor la cheltuielile de creştere, educare. învătătură si Dreaătire
profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că
soţii nu cad de acord in ce priveşte unul dintre aspecte arătate, atunci
notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi
îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată.
102. Procedura divo rţu lu i pe cale adm inistrativă sau notarială.

în cadrul procedurii administrative sau notariale de divorţ, soţii vor de
pune cererea de divorţ împreună la ofiţerul de stare civilă sau notarul
public care le va înregistra cererea şi le acordă un termen de reflecţie
de 30 de zile. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la
notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.
La expirarea termenului de 30 de zile, soţii se prezintă personal, iar
ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii
stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este
liber şi neviciat.
Dacă într-adevăr soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau,
■ după .caz, notarul pubWc.eliberează certificatul de divorţ făcă să facă
htt p:#ww w.ebo ok-c o nve rţer .com
■ In cazul in care sotn nu se înţeleg asupra numelui de familie pe
" ^ im m â n e r
public emite o fitSpoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă
soţii să se adreseze instanţei de judecată.
Soluţionarea oricăror cereri privind alte efecte ale divorţului asupra
cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.

In cazul în care cererea de divorţ este depusă la prim ăria unde s-a
încheiat căsătoria şi s-a admis divorţul, ofiţerul de stare civilă, după
emiterea certificatului de divorţ, face cuvenita menţiune in actul de
căsătorie.
în cazul depunerii cererii de divorţ la primăria în a cărei rază
teritorială soţii au avut ultima locuinţă comună, ofiţerul de stare civilă
emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată
de pe acesta la prim ăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se
face menţiunea în actul de căsătorie.
în cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta emite
certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe
acesta la locul unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în
actul de căsătorie.
în cazul in care nu sunt îndeplinite condiţiile divorţului prin acordul
soţilor prevăzute art. 375, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul
public respinge cererea de divorţ.
■ 44 împplriva refuzului o fite r|]u i de sta ie civilă sau notarului Dublii
h t w W W A . i Q S © O r R ^ C Q f e l V © J rţK
ţ3i de judecată pentru a dispune d e sfa ce re a căsătoriei prin acordul lor
.com
-re l tu liL ioiiS aC onverter
stare civilă sau al notarului public de a constata desfacerea căsătoriei
prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ, oricare dintre
soţi se poate adresa, pe cale separată, instanţei competente.
§2. D iv o rţu l din culpa
103. C ondiţii. Potrivit art. 379 şi art. 373 lit. b) noul C. civ., divorţul
se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în
destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele admi
nistrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din
culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de
divorţ.
Trebuie să precizăm că este posibil ca divorţul să fie pronunţat din
culpa exclusivă a reclamantului, ceea ce în vechile reglementări nu
era posibil, pentru că se încălca principiul nemo auditur propriam turpi-
tudinem allegans. Astăzi acest principiu se ignoră, pentru că se admi
te şi divorţul din culpa exclusivă a reclamantului. Acest tip de divorţ
atrage însă consecinţe speciale, în sensul că reclamantul vinovat
exclusiv de divorţ va putea fi obligat la acordarea de despăgubiri soţu
lui nevinovat, aşa cum se prevede prin art. 388 noul C. civ.
soţilor.
Spre deosebire de vechea reglementare a divorţului, când soţul
reclamant într-un proces de divorţ deceda şi, ca urmare, se punea
capăt procesului de divorţ, în noua reglementare, potrivit art. 380 noul
C. civ., dacă soţul reclamant decedează în timpul procesului, moşte
nitorii săi pot continua acţiunea de divorţ. Această acţiune însă va putea
fi admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului pârât.
§3. D iv o rţu l din cauza s tă rii de să n ă ta te
104. C ondiţii. Articolul 373 lit. d) permite divorţul la cererea aceluia

dintre soţi a cărei stare de sănătate face imposibilă continuarea
căsătoriei. în acest caz, legea prevede, prin art. 381, că desfacerea
căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
S e c ţiu n e a a 2 -a . E fe cte le d iv o r ţ u lu i
105. Data desfacerii căsătoriei. Conform art. 382 noul C. civ.,

căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pro
nunţat divorţul a rămas definitivă1’1.
Prin excepţie, dacă acţiunea de divorţ este continuată de moşte
nitorii soţului reclamant care a decedat, căsătoria se socoteşte desfă
cută la data decesului.
în cazul divorţului pe cale administrativă sau prin procedură nota
rială, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ.
§1. Efectele d iv o rţu lu i cu p riv ire la ra p o rtu rile n e p a trim o n ia le
httpf'://www.ebook-converter.com
106. Numele de fam ilie dugă căsătorie. La desfacerea căsătoriei
Ado b e P ig ita tB cUtîo rrse©onverter

111 P otrivii art. 222 din Legea nr. 71/2011, „P ână la intrarea in vigoare a Legii
nr. 134/2010, refenrea din cuprinsul Codului civil sau al prezentei legi la hotărârea
definitivă se va înţelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă”.
96 D reptul fa m ilie i co n fo rm n o u lu i Cod c ivil

divorţ.
Pentru motive temeinice justificate de interesul unuia dintre soţi
sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca
soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei
înţelegeri intre ei.
Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încu
viinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.
107. D repturile soţului divorţat. Divorţul este considerat pro

nunţat împotriva soţului din a cărui culpă exclusivă s-a desfăcut
căsătoria.
Soţul împotriva căruia a fost pronunţat divorţul pierde drepturile pe
care legea sau convenţiile încheiate anterior cu terţii i le atribuie.
Aceste drepturi, potrivit art. 384. nu sunt pierdute in cazul culpei
comune sau al divorţului prin acordul soţilor.
h dmtre sofi com

Adotee-Biqifca MjkHtion s^Gorove rte r
regimul matrimoniaHncetează între soţi la data introducerii cererii de
divorţ.
Cu toate acestea, oricare dintre soţi sau amândoi, împreună, in
cazul divorţului prin acordul lor. pot cere instanţei de divorţ să constate
că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei in fapt. Acest
lucru poate fi cerut şi de către soţii a căror procedură de divorţ se
desfăşoară pe cale administrativă sau notarială.
Actele de înstrăinare şi de grevare cu titlu oneros de oricare dintre
soţi cu privire la bunuri mobile comune a căror înstrăinare nu este
supusă, potrivit legii, anumitor formalităţi de publicitate, precum şi
actele din care se nasc obligaţii în sarcina comunităţii, încheiate de
im u l r tin tr p <inti H u n ă r la ta in t r r v iiir p r ii r p r p r ii rtp rlh /n rt < tn nt a n u la h ilp
dacă au fost făcute în frauda celuilalt soţ.
Hotărârea judecătorească prin care s-a pronunţat divorţul şi, după
caz, certificatul de divorţ eliberat de ofiţerul de stare civilă sau de nota
rul public sunt opozabile faţă de terţi, în condiţiile legii.
Formalităţile de publicitate privind regimul matrimonial şi convenţia
matrimonială trebuie respectate la toate formele divorţului.
109. Dreptul la despăgubiri. Potrivit art. 388 noul C. civ., soţul ne

■ tt vinq/at de divorţ, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei,
htt pj# www o te rc o m
■ distincta de dreptul la prestatia compensatorie prevăzut de art. 390.
110.
— ‘~ h~*~cehverter
O bligaţia de întreţinere între fo ş tii soţi. Aşa cum la încheie
rea căsătoriei între soţi se naşte dreptul la obligaţia de întreţinere, la
desfacerea căsătoriei aceste drept încetează şi ia naştere, dacă este
cazul, obligaţia de întreţinere dintre foştii soţi.
Astfel, conform art. 389 alin. (2) noul C. civ., soţul divorţat are drep
tul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de
muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are
drept la întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de
un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este
cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
întreţinerea datorată in condiţiile de mai sus se stabileşte până la o
^ a i a a I..; a U iia a * a Ia »a
cele sale şi cu starea de nevoie a creditorului. Această întreţinere, îm
preună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jum ătate
din venitul net ai celui obligat la plată.
Când divorţul este pronunţat din culpa exclusivă a unuia dintre soţi,
acesta nu beneficiază de pensia de mai sus, decât timp de un an de
la desfacerea căsătoriei.
întotdeauna, obligaţia de întreţinere încetează prin recăsătorirea
celui îndreptăţit.
111. Prestaţia com pensatorie. Aşa cum am arătat, distinct de

dreptul la despăgubiri al soţului inocent in desfacerea căsătoriei, noul
Cod civil reglementează o instituţie cu totul nouă pentru noi, şi anume
prestaţia compensatorie.
Condiţiile prestaţiei, stabilirea ei, forma, garanţiile pentru execu
tarea acesteia, modificarea şi încetarea sunt detaliat prevăzute prin
art. 390-395 noul C. civ.
cum reiese şi din titlul capitolului, nevinovăţia in desfacerea căsătoriei
pensatorii, prevede că, „în cazul în care divorţul se pronunţă din culpa
exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o pres-

tatie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru sem
nificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui
care o solicită”.
După cum vom observa, alin. (2) al art. 390 condiţionează acor
darea prestaţiei compensatorii de durata îndelungată a căsătoriei, de
cel puţin 20 de ani, timp în care soţul nevinovat de divorţ s-a obişnuit cu
un standard de viaţă care, dacă l-ar pierde, l-ar dezechilibra semnifi
cativ, nu numai sub aspect material, ci şi psihic, social şi în plan afectiv,
având în vedere lipsa lui de contribuţie în destrămarea căsătoriei.
Evident că soţul care solicită prestaţia compensatorie, chiar dacă
s-ar afla in situaţia de a putea solicita şi pensia de întreţinere de la
fostul soţ, va trebui să se decidă şi să opteze între a cere fie pensia de
întreţinere, fie prestaţia compensatorie [art. 390 alin. (3)]. Ni se pare şi
firesc să fie aşa, pentru că, altfel, celălalt soţ ar fi nedreptăţit din punct
de vedere material şi prin aceasta s-ar încălca şi un drept constitu
ţional al său, şi anume acela privind egalitatea dintre soţi in faţa legii.
Fiind un drept care se naşte din lipsa culpei la divorţ după o căs-
pensatorii, instanţa trebuie să ţină seama, potrivit art. 391 alin. (2),
„atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mijloacele celuilalt
soţ din momentul divorţului, de efectele pe care le are sau le va avea
lichidarea regimului matrimonial, precum şi de orice alte împrejurări
previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta şi starea de
sănătate a soţilor, contribuţia la creşterea copiilor minori pe care a
avut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ, pregătirea profesională, posi
bilitatea de a desfăşura o activitate producătoare de venituri şi altele
asemenea”.
Cu privire la forma prestaţiei compensatorii, legea prevede că ea
— I--------- * ------- -------------------- ------------------------- ------- — -------- ----------
viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri
mobile sau imobile care aparţin debitorului. Renta se poate stabili şi
într-o cotă procentuală din venitul debitorului sau intr-o sumă de bani
determinată.
V. D e s fa c e re a c ă s ă to rie i 99
Dacă soţul creditor cere, instanţa îl poate obliga pe soţul debitor să

constituie o garanţie reală sau să dea cauţiune pentru a asigura exe
cutarea rentei. La fel ca şi în cazul obligaţiei de întretinere, schim-
ale deb
debitcmjlui. atrage şi jnctf^carea obligaţiei p re sta şi compensa-
Adcfe;"UtCHCER6
mpensattOle oaca se modifica, in moa semnificativ,- rnijroaî SC
debitorului şi resursele creditorului. în cazul în care prestaţia compen
satorie constă intr-o sumă de bani, aceasta se indexează de drept, tri
mestrial, în funcţie de rata inflaţiei.
încetarea prestaţiei com pensatorii intervine în caz de deces al
unuia dintre soţi, prin recăsătorirea soţului creditor, precum şi atunci
când acesta obţine resurse de natură să asigure condiţii de viaţă ase
mănătoare celor din timpul căsătoriei.
Atât modificarea prestaţiei, cât şi încetarea ei, în afara cazului de
deces al unuia dintre soţi, trebuie să fie cerute la instanţa de tutelă.
Din cele arătate până aici putem desprinde caracterele juridice ale
prestatiei compensatorii.
a) este o obligaţie legală, pentru că izvorul ei este legea;
b) este o obligaţie personală şi unilaterală, pentru că este stabilită
de instanţă în sarcina soţului vinovat de destrămarea căsătoriei după
o căsnicie de cel puţin 20 de ani;
c) este o obligaţie, de regulă, cu executare succesivă, având în
vedere şi prevederea ei ca o alternativă la pensia de întreţinere, în
funcţie de preferinţa soţului creditor, dar ea poate fi stabilită şi sub
forma unei sume globale ori sub forma uzufructului asupra unor bunuri
mobile sau imobile aparţinând debitorului;
d) este o obligaţie variabilă, pentru motivul că se poate modifica în
raport de schimbările ce pot interveni în nevoile creditorului, în mijloa
cele de plată ale debitorului ori chiar in amândouă.
112. Com paraţie în tre obligaţia de întreţinere dintre fo ştii soţi

în cazul soţului nevinovat de divorţ şi prestaţia com pensatorie.
Dacă facem un paralelism între obligaţia de întreţinere dintre foştii soţi
■ în c? î ul sotului nevinov^ de divort_şi prestatia compensatorie, putem
■ Pensia ae întreţinere o poate solicita soţul nevinovat de divorţ

rte r.com
fost căsătoriţi, sau şi atunci când incapacitatea se iveşte in decurs de

un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este
cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria. Aceasta înseamnă
ca pensia se poate solicita cmar şi aupa divorţ, prmtr-o acţiune ulte
rioară.
Dimpotrivă, prestaţia compensatorie se poate solicita numai odată
cu desfacerea căsătoriei, dacă aceasta a durat cel puţin 20 de ani,
soţul îndreptăţit la prestaţia compensatorie având un drept de opţiune
între a solicita pensia de întreţinere sau prestaţia [art. 390 alin. (3)
noul C. civ.].
Ceea ce aseamănă cele două drepturi patrimoniale ale fostului soţ
nevinovat de divorţ este faptul că şi unul şi celălalt drept patrimonial
se datorează pentru tot restul vieţii soţului creditor, dacă acesta nu se
recăsătoreşte, iar în cazul in care intervine o modificare semnificativă
în ce priveşte mijloacele debitorului şi resursele creditorului, atât
pensia de întreţinere, cât şi prestaţia compensatorie se pot mări sau
micşora.
De asemenea, obligaţia de întreţinere se poate sista, la cerere, în
cazul încetării stării de incapacitate de a munci şi, deci, a stării de
nevoie a creditorului pensiei, precum, tot astfel, şi prestatia compen-
.com
erter
le dau naştere: la pensia de întreţinere motivul este unul de natură
obiectivă - starea de nevoie din cauza incapacităţii de a munci -, in
timp ce la prestaţia compensatorie motivul acordării ei este, credem
noi, de o natură mai mult subiectivă, care rezidă în compensarea soţu
lui nevinovat de divorţ pentru dezechilibrul determinat în condiţiile de
viaţă ale acestuia, după o obişnuinţă de peste 20 de ani de căsătorie
cu un anumit standard de viaţă.
Dacă tot există un drept de opţiune între a solicita una sau cealaltă
obligaţie patrimonială de la soţul debitor, părerea noastră este că, cel
puţin din punctul de vedere al acestuia, ar fi de preferat să se afle în
situatia de a plăti prestatia compensatorie care. după 20 de ani de
căsătorie, este de presupus că o va datora o perioadă mai scurtă de
timp decât pensia de întreţinere, care se poate întâmpla să o datoreze
chiar din tinereţe, după o scurtă perioadă de căsnicie, când soţul său,
încă la o vârstă foarte fragedă fiind, suferă un eveniment care îl aduce

în stare de incapacitate de muncă.
§3. Efectele d iv o rţu lu i cu p riv ire la ra p o rtu rile d in tre p ă r in ţi ş i
h ttp ^ /w w w .e b o o k-co n ve rte r.co m

_ . .1 1 3 . Precizări prealabile^Pesfacetea căsătoriei Jirin divorţ are
Ad o b e rn ® taH Ş iifien şHsŞaaverter
Cum aceste relaw se produc atât in plan personal, cât şi patrimoniat
şi efectele divorţului vor fi personale şi patrimoniale. Divorţul are o
influenţă negativă asupra copiilor minori care, odată cu destrămarea
familiei, încetează - ca o consecinţă firească - să se mai bucure de o
ambianţă familială armonioasă, atât de necesară dezvoltării lor psiho-
fizice din copilărie.
Normele legale din noul Cod civil stabilesc reguli menite să ate
nueze pe cât posibil implicaţiile negative pe care le comportă divorţul
pentru viaţa copiilor minori. Potrivit acestor reguli, odată cu pronun
ţarea divorţului, instanţa de tutelă hotărăşte asupra raporturilor dintre
părinţii divorţaţi şi copiii lor minori ţinând seama de interesul superior
şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.
114. Exercitarea a u to rită ţii părinteşti de către am bii părinţi.

După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi,
afară de cazul în care instanţa decide altfel.
Dacă există motive întemeiate, având in vedere interesul superior
al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exer
citată numai de către unul dintre părinţi.
Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de
creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la
adopţia acestuia.
115. Exercitarea a u to rită ţii părinteşti de către alte persoane. în

mod excepţional, instanţa de tutelă poate hotărî plasamentul copilului
la o rudă sau la altă familie ori persoană, cu consimţământul acestora,
sau intr-o instituţie de ocrotire. Acestea exercită drepturile şi îndato-
I i i ririla pare revin părinţilor numai cu privire la persoana copilului. în
htt Ftera€o m
■ bileşte dacă acestea se exercită de către părinţi în comun sau de
A d rîft'ra n jita l Editions Converter
116. Locuinţa co p ilulu i după divorţ. în lipsa înţelegerii dintre

părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului,
instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa
copilului minor la părintele cu care va locui în mod statornic.
n. i_ ___ :t..i . ... —— u:: —x :_
___
_a_
___
__a— _a.
L / a u a p a i ia ia u i v u i i vûpnui a iu u u ii vû a u iu n p a i n m . iiio ia iu a 11 o i a
bileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său supe
rior.
în m od excepţional şi numai dacă este în interesul superior al
copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte
rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la instituţie de
ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate
actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.
117. D repturile părintelui separat de copil. în cazurile în care

copilul are locuinţa separată de părintele sau de părinţii săi, aceştia au
dreptul de a avea legături personale cu copilul.
în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu pri
vire la modalităţile de exercitare a acestui drept, fiind ascultat obliga
toriu şi copilul.
118. Stabilirea contribuţiei părinţilor. Pe plan patrimonial, instan-
119. M odificarea m ăsurilor luate cu privire la copil. în cazul

schimbării împrejurărilor iniţiale în temeiul cărora s-au luat măsuri faţă
de copii la divorţ, instanţa de tutelă, potrivit art. 403 noul C. civ., poate
modifica măsuriie cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divor
ţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a ori
cărui membru al familiei, a copilului, a instituţiei de ocrotire ori a insti
tuţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.
în practica judiciară s-a arătat că măsura reîncredinţării copilului
minor spre creştere şi educare de la un părinte la celălalt îşi găseşte
justificarea şi poate fi luată numai atunci când se stabileşte că intere
sele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se
află nu îi mai poate asigura condiţiile necesare pentru o dezvoltare
corespunzătoare. Schimbarea parţială a condiţiilor care în ansamblul
lor au determinat luarea anumitor măsuri cu privire la copil nu trebuie
să atragă neapărat revenirea asupra acelei măsuri, cât timp subzistă

elementele de bază hotărâtoare care au justificat-o şi care confirmă
necesitatea ca ea să fie menţinută în chiar interesul superior al copi
lului, atât în ceea ce priveşte posibilităţile materiale, cât şi legăturile
afective ce s-au creat între minor şi părintele la care a fost încredinţat.
■ tt Revenirea asupra măsutii. în se n ^jl de a lua copilul de la părintele
htt p'//w ww; efooow*©©rwertep«€ o m
■ ta pe motive temeinice, care să demonstreze că menţinerea la acest
Ad w t s s m * rte r
se impune schiîroări forţate în modul de viaţă cu care a fost deprins
timp îndelungat şi care nu se dovedeşte a fi dăunător.
Capitolul al V l-le a . Rudenia

şi afinitatea
S e c ţiu n e a 1. R u d e n ia
§1. R udenia fire a scă . N o ţiu n i generale despre rudenie
120. Noţiunea de rudenie. Rudenia firească şi rudenia din

adopţie. Rudenia firească este definită de art. 405 noul C. civ. ca fiind
„legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană
sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun”. După
cum o spune art. 405, rudenia firească este legătura de sânge dintre
două sau mai multe persoane care coboară unele din altele sau care,
fără a descinde unele din altele, au un ascendent comun. Acest fel de
rudenie se întemeiază pe faptul naşterii, al filiaţiunii.
Rudenia poate insă izvorî şi dintr-o operaţiune juridică numită
adopţie. Acest fel de rudenie se numeşte rudenie civilă sau rudenie
din adopţie, care se stabileşte. în temeiul actului juridic al adopţiei,
Prin urmare, există două feluri de rudenie: rudenia firească şi
Adtfto£aBfgital Editions Converter

121. C lasificări ale rudeniei. Rudenia firească este de două feluri:
rudenie în linie dreaptă şi rudenia în linie colaterală. Prin linie se
înţelege şirul de persoane între care există rudenie. Această linie
poate să se prezinte sub două forme: dreaptă şi colaterală1’1.
a) Rudenia în linie dreaptă. Se numeşte rudenie în linie dreaptă
acea rudenie în care raportul de filiaţie este stabilit între persoane
care coboară unele din altele, fie în mod direct şi nemijlocit, în sensul
că o persoană este copilul celeilalte, fie în mod indirect, când per
soanele respective deşi nu sunt născute una din alta, între ele au fost
111 T.R. POPESCU. op. c it., voi. II. p. 12 şl urm.; I.P. F ilip e s c u . op. c it., p. 278;
M. M u re ş a n . D rept c iv il. S uccesiuni. Ed. Cordial Lex. Cluj-Napoca. 1997, p. 15.
V I. R u d e n ia şl a fin ita te a 105
o serie de naşteri succesive în raport de părinte-copil, astfel încât linia

duce de la bunic la nepot sau de la străbunic la strănepot etc.
La rândul ei, rudenia în linie dreaptă se subclasifică în rudenie
ascendentă, când este privită pe linie directă urcătoare, de la copil
spre părinte, şi rudenie descendentă, când este privită pe linie directă
coborâtoare, de la părinte spre copil.
b) Rudenia în linie colaterală. Se numeşte rudenie colaterală legă-
Adobe >©terta${ţd iţi© ns-Cen ve rte r

cazul in care concepţia sau naşterea unei persoane, temei al rudeniei,
are loc în cadrul căsătoriei părinţilor săi, filiaţia este din căsătorie, iar
rudenia bazată pe această filiaţie se numeşte rudenie din căsătorie.
în cazul în care atât concepţia, cât şi naşterea unei persoane intervin
fără ca părinţii acestuia să fie căsătoriţi, filiaţia este din afara căsătoriei,
iar rudenia bazată pe această filiaţie este rudenia din afara căsătoriei.
Dreptul nostru acordă aceeaşi ocrotire atât rudeniei din căsătorie,
cât şi celei din afara căsătoriei sau celei rezultate din adopţie (art. 260
noul C. civ.). Astfel, copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost sta
bilită are. faţă de părintele său şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie legală
ca a copilului din căsătorie. Egalitatea de regim juridic a copilului din
afara căsătoriei nu cel din căsătorie este consacrată si de Constitiitia
României prin art. 48 alin. (3).
123. Raportul dintre rudenie şi noţiunea de fam ilie. în cadrul

unei familii, membrii acesteia pot avea între ei calităţi diferite: de rude,
soţi sau afini. Prin urmare, rudenia constituie numai unul dintre izvoa
rele relaţiilor de familie. Familia nu poate fi astfel definită numai prin
prisma raporturilor de rudenie ce se nasc între membrii ei, ea având
accepţiuni diferite în raport de sfera de aplicare a unor legi speciale.
§2. G radul, d u ra ta şi dovada ru d e n ie i
124. Gradele de rudenie. Legătura de rudenie dintre diferitele per

soane poate fi mai apropiată sau mai îndepărtată. Distanţa între rude
se măsoară cu ajutorul gradului de rudenie. Acest grad se stabileşte
după numărul naşterilor intervenite, adică al generaţiilor.
Gradul de rudenie se stabileşte diferit după felul liniei. Astfel, potrivit
h 11pf:trm w m 'm K -m n 't/mm-.c o m
a) în linie dreaptă, după numărul naşterilor prin care se realizează

legătura de sânge dintre două persoane. în acest sens, fiul şi tatăl
sunt rude în gradul întâi, nepotul de fiu cu bunicul sunt rude de gradul
al doilea;
b) în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una
dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până
la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude în gradul al doilea, unchiul şi
nepotul in graaui ai treilea, verii primari m graaui ai patrulea.
Cu alte cuvinte, in linie dreaptă, fiecare naştere, treaptă sau ge
neraţie reprezintă un grad de rudenie, existând tot atâtea grade câte
generaţii există, iar în linie colaterală, gradele se stabilesc după nu
mărul naşterilor, al treptelor sau generaţiilor care urcă şi care coboară
între două rude, existând tot atâtea grade câte generaţii există de la
una dintre rude in sus până la ascendentul comun şi apoi de la aces
ta, in linie descendentă, până la cealaltă ru d ă 1].
Prin urmare, în linie colaterală, pentru stabilirea gradului de rude
nie, se numără naşterile intervenite de la una dintre rude pe linie as
cendentă până la autorul comun cu cealaltă rudă, la care se adună
numărul naşterilor intervenite de la autorul comun, în linie descen
dentă, până la mda la care ne raportăm. Astfel, fraţii sunt rude de
gradul al ll-lea, unchiul şi nepotul de frate sunt rude de gradul al trei
lea, verii primari de gradul al patrulea, iar copiii verilor primari rude in
gradul al şaselea.
în concluzie, numai in linie dreaptă există rudenie de gradul întâi,
M tpitM W M nfraP & K tm grter.corri

Textul art . 4 0 6 noul C. dv s e jp feră la stabilirea gradejor rudeniei
A ctaffifiB O t a HBdthwi®'€ tm ve rte r

125. Durata rudeniei. Rudenia firească este permanentă, deoa
rece tot astfel este şi legătura de sânge pe care ea se bazează. în
ceea ce priveşte rudenia civilă, poate fi şi aceasta permanentă, dar,
spre deosebire de rudenia firească, datorită faptului că adopţia se
poate desface, rudenia la care i-a dat naştere va înceta şi ea de drept
pe data desfacerii adopţiei.
11T-R- Popescu. op. cit., p. 20; I.P. Filipescu. op. cit., p. 281.
V I. R u d e n ia şl a fin ita te a 107
126. Dovada rudeniei. Potrivit art. 409 noul C. civ., filiaţia se dove
deşte prin actul de naştere întocmit în registrul de stare civilă, precum
şi cu certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia. Mijloacele de
probă a rudeniei fireşti diferă în raport de interesul urmărit prin dove
direa rudeniei. Din acest punct de vedere, deosebim mai multe situaţii:
a) când prin dovedirea rudeniei se urmăresc efecte de stare civilă,
dovada rudeniei se poate face, în principiu, cu acte de stare civilă. în
anumite împrejurări, potrivit art. 103 noul C. civ., când nu au existat
certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă
Ad OtorWgW;E(titi(SBSa5a» W rte r
b) când. din orice împrejurare, dovada filiaţiei faţă de mamă nu se
poate face prin certificatul de naştere ori când se contestă realitatea
celor cuprinse în certificatul de naştere şi posesia de stat, dovada filia
ţiei faţă de mamă se poate face, de asemenea, prin orice mijloc de
probă:
c) când prin dovedirea rudeniei se urmăresc interese patrimoniale
(de exemplu, in materie succesorală), dovada rudeniei se poate face
şi prin alte mijloace de probă decât cu certificatele de stare civilă. De
exemplu, in cadrul procedurii succesorale, stabilirea numărului şi cali
tăţii moştenitorilor de către notar se poate face şi prin martori, iar dacă
există contestaţii, notarul îndrumă pe moştenitori la instanţa judecă-
toreasca. pentru ca ea sa aeciaa.
în ceea ce priveşte rudenia prin adopţie, dovada ei se face prin ac
tul juridic al adopţiei, şi anume prin hotărârea judecătorească de încu
viinţare a adopţiei şi actul de stare civilă întocmit pe baza acesteia.
Pentru a produce efectele prevăzute de lege, rudenia trebuie să fie
dovedită. Cu toate acestea, in scopul ocrotirii căsătoriei şi familiei, tre
buie admis că, uneori, să poată produce anumite efecte juridice şi ru
denia nedovedită. Aşa este cazul rudeniei de sânge dinaintea căsă
toriei, în cazul adopţiei, când această rudenie trebuie să constituie
impediment la căsătorie, iar încălcarea sa să atragă nulitatea absolută
a căsătoriei astfel încheiate [art. 274 alin. (3) noul C. civ.].
127. Efectele rudeniei. Rudenia produce numeroase efecte juri

dice, dintre care unele sunt de dreptul familiei, iar altele de domeniul
altor ramuri de drept, ca dreptul civil, dreptul muncii, dreptul penal,
dreptul procesual penal şi civil ş.a.
AU'u uy u i y o bum uim c u n v y r mr
Dintre efectele pe care rudenia le produce în dreptul familiei, amin

tim in primul rând faptul că legea opreşte căsătoria intre rudele apro
piate, că obligaţia legală de întreţinere este prevăzută intre anumite
rude apropiate şi că reglementarea autorităţii părinteşti are la bază tot
ideea de rudenie. Iar dintre efectele pe care rudenia le produce in alte
ramuri de drept, amintim că în dreptul succesoral la baza alcătuirii
claselor de moştenitori legali stă rudenia apropiată. De asemenea, le
gislaţia muncii şi cea locativă ţin seama în mod favorabil de rudenie;
în .1 A a I..a A X a a .™ ! n îr »
prejurări, ca o cauză de nepedepsire, ca o circumstanţă atenuantă
sau agravantă; după dreptul procesual civil, anumite rude apropiate
nu pot depune mărturie în procesul civil, iar conform normelor proce
suale penale, în procesele penale ele pot fi ascultate ca martori numai
dacă doresc să o facă etc.
§3. R udenia p rin a d o p ţie
128. Noţiunea rudeniei civile. Rudenia civilă este rudenia bazată

pe actul juridic al adopţiei, şi nu pe faptul naşterii sau al comunităţii de
sânge.
Sfera persoanelor]ntre care se stabilesc relaţii de rudenie civilă este
reglementată de art. 451 noul C. civ. şi de art. 1 din Legea nr. 273'2004
privind regimul juridic al adopţiei1’1, în care legătura de rudenie se sta
bileşte între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator şi
toate rudele sale, pe de altă parte151. Rudenia din adopţie produce ace-
rOG®Merciwe. De regma: aaopna^creeaza o regaturs

civilă de rudenie permanentă. Fiind însă bazată pe un act civil, acest
act, ca orice altul, poate fi afectat de o cauză de nulitate care ar duce
la desfiinţarea retroactivă a adopţiei şi, prin urmare, la ştergerea le
găturii de rudenie create; actul adopţiei se poate desface şi ca urmare
a unei cauze ulterioare încheierii lui, situaţie în care adopţia şi rudenia
bazată pe ea vor înceta pentru viitor.
111 R epublicată în M. Of. nr. 259 din 19 aprilie 2012.

' I.P. F iu p e s c u . A d o p ţia ş i p ro te cţia co p ilu lu i a fla t în d ificu lta te , Ed. AII. Bucu
reşti, 1997. p. 2.
VI. Rudenia şl afinitatea 109
S e c ţiu n e a a 2 -a . A fin ita te a
130. Noţiune. Legea civilă, prin art. 407. defineşte afinitatea ca

fiind legătura dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ1'1 (de exemplu, între
ginere şi socri, între cumnaţi). Trebuie reţinut că afinitatea nu există
între rudele unui soţ şi rudele celuilalt soţ, de exemplu, între cuscri. De
asemenea, soţii nu sunt rude între ei şi nici afini.
131. întinderea legăturii de afinitate. Rudele unuia dintre soţi
numai pe perioada cât durează căsătoria. Cu toate acestea, unele

efecte juridice ale afinităţii se pot menţine şi după încetarea căsătoriei:
astfel, pot fi citate dispoziţiile legale privind recuzarea judecătorilor ori
dispoziţiile legale privind strămutarea pricinilor pentru bănuială legi
timă.
133. Felurile şi gradul afinităţii. Articolul 407 alin. (2) noul C. civ.
prevede că regulile după care se stabilesc gradele de rudenie firească
se pot aplica prin asemănare şi afinităţii. Astfel, de exemplu, unul din
tre soţi este afin de gradul I cu fiul ceiuilalt soţ şi afin de gradul II cu
fratele acestuia, deci cu cumnatul său.
134. Proba afinităţii se face prin dovada căsătoriei din care re
zultă.
111 P. A n c a . F ilia ţia ţ i e fe cte le ei, în E A. B a ra s c h . A. Io n a ş c u . P. A n ca .

V. E co n o m u , I. N e s to r . I. R lvcă re an u . S. Z ilb e r s te in . R udenia în d re p tu l R .S .R .,
Ed. Academ iei. Bucureşti. 1966. p. 34; T.R. P o p e scu . op. c it., voi. II. p. 47.
____________________________________________________________________________
Capitolul al V ll-le a . Filiaţia
S e c ţiu n e a 1. F ilia ţia fa ţă d e m a m ă
135. Noţiunea filiaţiei. Noţiunea de filiaţie are un înţeles larg, de

şir al naşterilor care leagă o persoană de strămoşul ei11', şi un înţeles
părinţii săi121.
Filiaţia privită din partea copilului exprimă calitatea de copil al unor
anumiţi părinţi, iar cum părinţii pot fi căsătoriţi împreună sau necă
sătoriţi, înseamnă că şi filiaţia poate să fie din căsătorie şi din afara
căsătoriei131.
Filiaţia privită din partea părinţilor exprimă calităţile corespunză
toare de mamă şi de tată, adică filiaţia dintre copil şi mama sa se nu
meşte maternitate, iar filiaţia dintre un copil şi tatăl său se numeşte
paternitate.
136. Certitudinea m aternităţii. Filiaţia faţă de mamă rezultă din

faptul material şi evident al naşterii, ceea ce face ca dovada mater
nităţii să fie directă şi neîndoielnică, idee exprimată şi în adagiul m ater
in iure semper certa est.
137. Dovada filiaţiei. Articolul 408 noul C. civ., prevăzând mo-
w m a .c o m
hotărâre judecătorească.
prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească.

Filiaţia se dovedeşte, in conformitate cu art. 409 noul C. civ., prin
actul de naştere întocm it în registrul de stare civilă, precum şi cu certi
ficatul de naştere eliberat pe baza acestuia.
111T.R . P o p e scu . op. c it., voi. II, p. 7.

121 P. A n ca . F ilia ţia ş i e fe cte le ei. în E. B a ra s c h ş a.. R u d e n ia ..., p. 8.
131 A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin , V. U rs a . F ilia ţia .... p. 14.
VII. Filiaţia 111
Filiaţia copilului din căsătorie se dovedeşte prin actul de naştere şi

actul de căsătorie al părinţilor, trecute în registrele de stare civilă, pre
cum şi prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.
în cazul cănd aceste acte lipsesc, filiaţia copilului se poate deduce
şi stabili din posesia de stat. Potrivit art. 410 noul C. civ., posesia de
stat este o stare de fapt care indică legăturile de filiaţie şi rudenie
dintre copil şi familia din care pretinde că face parte. Posesia de stat
constă, în principal, in oricare dintre următoarele împrejurări:
- o persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, ingri-
jindu-se de creşterea şi educarea sa, iar copilul se comportă faţă de
- copilul poartă pumele persoanei d ^ p re care se pretinde că este

A d o ^ Ş ^ g y ţ § ] H ' i ' ^ e W P M p r t e r
paşnică, publică şi neechivocă.

Articolul 411 noul C. civ., prevăzând că „nicio persoană nu poate
reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât aceea ce rezultă din actul
său de naştere şi posesia de stat conformă cu acesta” şi că „nimeni
nu poate contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o pose
sie de stat conformă cu actul său de naştere’ , a acreditat ideea că ne
aflăm, în realitate, în prezenţa unei prezum ţii absolute de maternitate
atunci când există conformitate între posesia de stat şi actul de
naştere. Prin excepţie, dacă prin hotărâre judecătorească s-a stabilit
că a avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mama
unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face
dovada adevăratei filiaţii prin orice mijloc de probă.
în consecinţă, p er a contrario, lipsa conformităţii dintre posesia de
stat şi actul de naştere exclude ideea prezumţiei absolute de materni
tate. Astfel, înţelegem că tocmai de aceea art. 421 noul C. civ. preve
de că orice persoană interesată poate contesta oricând, prin acţiune
în justiţie, filiaţia stabilită printr-un act de naştere ce nu este conform
cu posesia de stat. în acest caz, filiaţia se dovedeşte prin certificatul
medical constatator al naşterii, prin expertiza medico-legală de stabilire
a filiaţiei sau, în lipsa certificatului ori în cazul imposibilităţii efectuării
expertizei, prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de stat.
în lipsa acestora, maternitatea se poate dovedi, aşa cum am mai
arătat, prin orice mijloc de probă, inclusiv posesia de stat, dar nu şi
prin proba cu martori, decât doar atunci când a fost vorba de substitui-
rm prrrw
re de copil ori înregistrarea altei persoane ca mamă [art. 411 alin. (3)
noul C. civ.].
138. Acţiunea în stabilirea filia ţie i faţă de mamă. în cazul in

care. din orice motiv, dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face
prin certificatul constatator al naşterii ori atunci când se contestă
realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naşterii, filiaţia
faţă de mamă se poate stabili printr-o acţiune în stabilirea maternităţii,
în cadrul căreia se pot administra orice mijloace de probă.
139. Regimul ju rid ic al a cţiun ii în stabilirea m aternitătii. Acest

regim se conturează, potrivit art. 423 noul C. civ., prin câteva reguli:
- dreptul la acţiune în stabilirea maternităţii aparţine numai copi
lului şi se porneşte, în numele acestuia, de către reprezentatul său
legal;
- acţiunea în stabilirea maternităţii poate fi pornită sau continuată
şi de moştenitorii copilului, în condiţiile legii;
- acţiunea poate fi pornită şi împotriva moştenitorilor pretinsei
mame;
- dreptul la acţiune este imprescriptibil;
- dacă copilul a decedat fără a fi introdusă acţiunea, moştenitorii
săi o pot introduce numai în termen de un an de la data decesului.
Important de menţionat, considerăm noi, spre deosebire de vechea
reglementare prin Codul familiei, este faptul că reglementarea noului
Cod civil aduce o noutate în sensul că acţiunea in stabilirea maternităţii
poate fi şi pornită, nu numai continuată, când ea fusese introdusă de
titularul ei, de către moştenitorii copilului. Prin urmare, putem spune că
moştenitorii au o legitimare procesuală activă în a porni acţiunea în
http!r//wvw^tJ6ok»eon verte r.c o m

- . 140. Stabilirea filia ţie i nrirvxecunoaşterea c o p ilu lu i de către ă
©orwerter
înregistrat în registrol de stare civilă sau a fost trecut în registrul de
stare civilă ca născut din părinţi necunoscuţi, mama îl poate recunoaş
te. După moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a
lăsat descendenţi fireşti.
Formele recunoaşterii pot fi: declaraţie la serviciul de stare civilă,
înscris autentic sau testament. Dacă recunoaşterea este făcută prin
înscris autentic, o copie a acestuia este trimisă din oficiu serviciului de
VII. Filiaţia 113
stare civilă competent, pentru a se face menţiunea corespunzătoare in

registrele de stare civilă.
Recunoaşterea este irevocabilă chiar şi atunci când este făcută
prin testament.
141. Nulitatea absolută a recunoaşterii. Sunt cazuri de nulitate

absolută a recunoaşterii, în conformitate cu art. 418 noul C. civ.,
atunci când:
- a fost recunoscut un copil a cărui filiaţie stabilită potrivit legii, nu a
fost înlăturată. Dacă totuşi printr-o hotărâre judecătorească filiaţia
anterioară a fost contestată, recunoaşterea este valabilă;
- a fost recunoscut un copil decedat care nu a lăsat descendenţi
htt p 'îflm m i«e&ook ô a v e rte M o m

Ad o & „Qj,gM l akdliUP OSuGmVaerte r
terea făcută din eroare, prin doi sau ca urmare a violenţei.
Prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la încetarea vio
lenţei ori, după caz, de la descoperirea erorii sau a dolului.
143. Caracterele recunoaşterii. Recunoaşterea de maternitate

prezintă următoarele caractere;
a) este facultativă, în sensul că voinţa de a recunoaşte trebuie să
fie liberă şi voluntară;
b) este personală, ca orice mărturisire, ea neputând fi făcută prin
reprezentantul legal al mamei, ci numai personal de mamă, cu con
diţia ca ea să fi avut o voinţă conştientă, chiar dacă este minoră;
c) este unilaterală, nefiind necesar şi consimţământul celui recu
noscut;
d) este declarativă, întrucât prin recunoaştere se confirmă un fapt
anterior, naşterea copilului, până la care retroactivează mărturisirea
de filiaţie;
e) este irevocabilă, mama neputând reveni asupra recunoaşterii,
nici chiar atunci când a făcut-o prin testament, dar ea poate cere anu
larea recunoaşterii făcute din eroare ori sub imperiul dolului sau vio
lenţei, ceea ce nu înseamnă că aduce atingere caracterului său ire
vocabil, deoarece anularea nu înseamnă revocare;
f) în fine, recunoaşterea trebuie făcută in formele anume prevăzute
de lege: declaraţie la starea civilă, act autentic sau testament.
li4 D r e p t u l fa m ilie i c o n f o r m n o u lu i C o d c iv il
Ad obenDlgSă^ldSîiQns cGonve rte r

că recunoaşterea Sare nu corespunde adevărului poate fi contestată
oricând şi de orice persoană interesată. Dacă recunoaşterea este con
testată de celălalt părinte, de copilul recunoscut sau de descendenţii
acestuia, dovada filiaţiei este în sarcina autorului recunoaşterii sau a
moştenitorilor săi.
In concluzie, faţă de cele arătate mai sus, putem spune că filiaţia
faţă de mamă poate fi contestată nu numai în cazul recunoaşterii de
maternitate, ci şi în cazul când maternitatea rezultă din certificatul de
naştere, dar numai atunci când există neconformitate între acesta şi
posesia de stat (art. 421 noul C. civ.).
Atunci când cel care contestă maternitatea este însuşi copilul,
------------— —— . . . j — -----------------------------r r ...........—- -------------y -----------------------— —
a maternităţii rezultate din certificatul de naştere şi, în al doilea rând,

de stabilire a adevăratei sale maternităţi [art. 411 alin. (3) noul C. civ.J.
Când însă contestarea maternităţii se face de orice persoană inte
resată, alta decât copilul, scopul acţiunii în justiţie este unic, acela
doar de a înlătura maternitatea ce rezultă din certificat, fără a avea ca
litate şi pentru stabilirea unei alte maternităţi, acţiune care aparţine
numai copilului.
Acţiunea în contestarea maternităţii este imprescriptibilă şi se poa
te dovedi prin orice mijloc de probă.
S e c ţiu n e a a 2 -a . F ilia ţia fa ţă d e ta tă
§1. C onsideraţii in tro d u c tiv e
145. Incertitudinea paternităţii. Spre deosebire de filiaţia faţă de

mamă sau maternitatea, care se poate_dovedi uşor prin faptul naşterii,
iic t c a 'ir o ă t 'tu rro n te p n e r sao ■zamisiim,1 .com

3ar, centru jvedit a a a recurs la deducerea lui
iu i|it
tel, p'drnmdu-se’ cfesll u n îa pf materia cer şi uşor de dovedit - naş-
© n ş^^n ve rte r
terea se urmăreşte să se ajungă la faptul necunoscut şi imposibil de
a fi dovedit direct şi nemijlocit - zămislirea
111 A. Io n a şcu , F ilia ţia fa ţă de tată, în A. Io n a şcu . M. M u re şa n , M .N. C o s tin .

V. U rs a , F ilia ţia .... p. 39: I. A lb u . D re ptu l fam iliei, p. 226. P. A n ca . F ilia ţia fa ţă de
tată. în E. B a ra s c h ş.a.. R u d e n ia ..., p. 61.
VII. Filiaţia 115
Acest mijloc de probă este prezum ţia de paternitate. Stabilirea pa

ternităţii copilului din căsătorie se face în mod diferit faţă de aceea a
paternităţii copilului din afara căsătoriei. Astfel, faptul cunoscut de la
care se porneşte în primul caz este căsătoria, in temeiul căreia legea
prezumă că soţul mamei este tatăl copilului, de unde şi adagiul pater
is est quem instae nuptiae de m on stran t.
Stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se face pornind
de la faptul cunoaşterii timpului legal al concepţiei, înăuntrul căruia tre
buie să se dovedească faptul că au avut loc relaţii sexuale între mamă
şi pretinsul tată[2i.
Având în vedere cele două moduri diferite de stabilire a paternităţii,
vom studia distinct paternitatea copilului din căsătorie, faţă de aceea a
copilului din afara căsătoriei.
http ://www?@le>@ok*G©«verteFseom
1 generale cu privire la filiaţie, în art. 408 noul C. civ. se prevăd modurile
Ad oW tD M tâK E aîtiîS H âave rte r

tatea din căsătorie, care se stabileşte prin efectul prezumţiei de pater
nitate, şi paternitatea din afara căsătoriei, care se stabileşte prin recu
noaştere sau prin hotărâre judecătorească, după caz.
§2. Paternitatea din căsătorie
147. Consacrarea prezum ţiei. Articolul 414 noul C. civ. prevede o

prezumţie de paternitate pentru copilul născut sau conceput in timpul
căsătoriei, stabilind că paternitatea acestui copil se atribuie soţului
mamei.
în caz că paternitatea nu corespunde cu realitatea, potrivit alin. (2)
ai art. 414, paternitatea poate ti tagaauna „aaca este cu nepu tin ţa ca
soţu l m am ei să fie tatăl copilului".
întrucât, după cum se vede, se permite dovada contrară prezumţiei
legii, este fără îndoială că această prezumţie este una relativă.
Articolul 429 alin. (1) noul C. civ. precizează un număr de 4 per
soane cu calităţi speciale care pot face dovada contrară prezumţiei:
soţul mamei, mama, copilul şi tatăl biologic. Aceasta însemnă că pre-
m C. H am angiu, I. R o s e tti-B â lă n e s c u . A l. B â jco ia n u . op. c it., p. 319.

|2' A. Io n a ş c u . F ilia ţia fa ţă de tată, în A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M .N. C o s tin .
V. U rs a . F ilia ţia ..., p. 40. I. B o h o tic i. S ta b ilire a , tă g ăd u ire a ţ i co n testa re a p a te r
n ită ţii. Ed. C ordial Lex. Cluj-Napoca. 1994. p. 15.
_ ûmUa de paternitate a copiluluLtfin căsătorie are un caracter relativ,

A(febeDiqi4alEa»li€>ns pŞoiwerter
nate de once persoana. Forţa probanta a prezumţiei de paternitate se
impune prin urmare tuturor, mai puţin celor 4 subiecţi calificaţi cărora
legea le permite să o răstoarne.
Caracterul prezumţiei de paternitate este unul iuris tantum, adică
forţa sa probantă este una relativă, împotriva ei doar cele patru per
soane - ca subiecţi calificaţi - putând face dovada contrară: in
materie de paternitate legea prevede şi o altă prezumţie, dar cu o forţă
probantă absolută, pe care nimeni nu o poate răsturna, şi anume pre
zumţia tim pului legal al concepţiei unui copil.
148. Prezumţia tim p u lu i legal al concepţiei. Articolul 412 noul

C civ disnune că intervalul de timn cunrins intre a trei suta si a o sută
optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concep-
ţiunii. El se socoteşte de la zi la zi.
Momentul concepţiei nu poate fi determinat cu exactitate, deoarece
durata gestaţiei nu este uniformă, ci variabilă. De aceea, legea a de
terminat doar perioada de timp in care a putut avea loc concepţia, pe
rioadă care constă in diferenţa de timp dintre durata maximă şi durata
minimă a gestaţiei.
După datele biologico-medicale. cea mai scurtă sarcină sau ges
taţie după care copilul se poate naşte viu este de 186 de zile, iar cea
mai lungă de 289 de zile. Prin tradiţie juridică insă, pentru a evita orice
eroare şi pentru că este în favoarea copilului, legea consideră că cea
mai scurtă gestaţie este de 180 de zile, iar cea mai lungă de 300 de
zile. Diferenţa de 120 de zile dintre cele două durate este perioada de
concepţie sau timpul legal al concepţiei11-.
Textul art. 412 noul C. civ. dispune că timpul legal al concepţiei se
socoteşte de la z i la zi, adică pe zile, şi nu pe ore. Ziua de începere a
, AAtermere|pr nu se socoteşte-deoareceJtextul se referă la a treiûta zi
http >im w m %
eteeH>K“Oorw«ffera.com
rfeşterii nu intra in calculul termenelor; in schimb, ziua împlinim ter-
Ad5B6D fţjital Editions Converter

■1| I. A lb u . D re ptu l fam iliei, p. 227; M. M u re ş a n . R e la ţii de fam ilie, in A. Io n aşcu .
M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F a m ilia ..., p. 106; T.R. P opescu, op. cit., voi. II,
P 4£>-
|a| T.R. P o p e s c u . op. c it., voi. II, p. 45; I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 228;
A. Iomaşcu. M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F ilia ţia ..., p. 41; Trib. Suprem,
s. cw .. dec. nr. 732/1970. in C.D. 1970. p. 189-190.
VII. Filiaţia 117
In felul acesta, diferenţa dintre cele două termene este de 121 de

zile, care constituie timpul legal al concepţiei (de exemplu, presupunem
că un copil se naşte în 31 octombrie 1995. Dacă ne intoarcem in urmă
cu 300 de zile, fără ziua naşterii, şi 180 de zile dinaintea naşterii co
pilului, timpul legal al concepţiei se plasează în perioada 3 ianuarie - 4
mai 1995).
Această perioadă in care se poate produce concepţia prezintă
mare interes la stabilirea paternităţii copilului, atât din căsătorie, cât şi
din afara căsătoriei.
Timpul legal al concepţiei copilului trebuie determinat şi la stabi
lirea paternităţii copilului din afara căsătoriei prin hotărâre judecăto
rească, în care caz, dacă se dovedeşte că pretinsul tată a avut relaţii
sexuale cu mama copilului în această perioadă sau chiar numai într-o
singură zi din acest timp, copilul poate fi considerat a fi fost conceput
din relaţiile sexuale ale mamei cu pretinsul tată.
httpito.wxit.eijtiakrcsiijx-e.riej'rfom
pului legaLal concepţiei e s t^ £ s q /u fă şi, ca atare, nuj>oate fi com-
_ t4t€iiw ta itio n s uonverter
Caracterul aSfoTut; irefragabil al prezumţiei împiedică orice încer
care de a se dovedi că sarcina ar fi durat mai puţin de 180 de zile sau
mai mult de 300 de zile1’1.
De precizat în legătură cu această prezumţie este şi faptul că
întotdeauna ea se aplică numai în folosul copilului.
Timpul legal al concepţiunii este stabilit pe baze ştiinţifice şi tot prin
mijloace ştiinţifice se poate face, conform alin. (2) al aceluiaşi articol,
dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de
timp legal prevăzut de prezumţie sau „chiar în afara acestui interval".
Prezumţia timpului legal al concepţiei este un criteriu în raport de
care se pot stabili atât paternitatea din afara căsătoriei, cât şi pater
nitatea din căsătorie, atunci când este tăaăduită de una dintre oer-
soanele îndreptăţite.
150. Stabilirea filiaţie i faţă de tată a c o p ilu lu i din căsătorie, pe

baza prezum ţiei de paternitate. Potrivit art. 414 noul C. civ., copilul
născut sau conceput in timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.
111 P. A n ca . C a racte re le p re zu m ţie i de p a te rn ita te . în L.P. nr. 5/1959. p. 20 şi

urm.; Trib. pop. Şim leu. seni. civ. nr. 1860/1961, in J.N. nr. 3/1963. p. 140-141, cu
nolâ de I.Gh. Popa; I.P. F iu p e scu , op. c it., p. 320.
htt Fbi//w com

tionată de existenta căsătoriei mamei şi, deci. de calitatea ei de soţie,
A d tte flte M B ilw n s J p ja tw e rte r

are în vedere două situaţii: aceea obişnuită, în care copilul a fost con
ceput şi născut în timpul căsătoriei, şi aceea, mai rar întâlnită, în care
copilul născut in timpul căsătoriei a fost conceput înainte de încheie
rea ei. Pentru ambele situaţii, soţul mamei este tatăl copilului111.
a) în prima situaţie, prezumţia legală se justifică atât prin faptul că
soţul şi soţia au avut relaţii sexuale în timpul căsătoriei, corespunză
toare îndatoririi lor conjugale, cât şi prin faptul că soţia şi-a respectat
obligaţia de fidelitate şi a avut relaţii sexuale numai cu soţul ei12*.
b) In cea de-a doua situaţie, prezumţia legală se justifică prin recu
noaşterea tacită pe care o face bărbatul care se căsătoreşte cu
femeia însărcinată, în sensul că el este autorul sarcinii, fiind de presu
pus ca, ae nu ar ti aşa, ei nu s-ar casatori cu temeia respectiva, in lite
ratura juridică s-a apreciat că această recunoaştere tacită este mai
puternică decât recunoaşterea expresă a paternităţii unui copil din
afara căsătoriei, căci, pe când aceasta din urmă poate fi contestată de
orice persoană interesată şi de autorul ei insuşi, recunoaşterea tacită
care justifică prezumţia legală de paternitate nu poate fi contestată, ci
numai tăgăduită, până nu demult, doar de către soţ, în condiţiile spe
cifice ale acţiunii în tăgadă de paternitate, iar, în cazul în care soţul nu
pornea acţiunea in tăgadă de paternitate în termenul de 6 luni prevă
zut de lege, recunoaşterea tacită era confirmată, iar prezumţia legală
întărită131.
Prezumţia legală de paternitate a copilului născut in timpul căsă
toriei, dar conceput înainte de încheierea acesteia, se aplică indiferent
de împrejurarea că in timpul legal al concepţiei copilului mama a fost
căsătorită cu un alt bărbat, care a încetat din viaţă sau de care a
; v .w s .
PI M. M u re ş a n , R e la ţii d e fa m ilie , in A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n , M.N. C o s tin ,
V. U rs a , F a m ilia ..., p. 317; I. A lb u , D re p tu l fa m ilie i, p. 112-114.
|a| T.R. P o p e scu . op. c it., voi. II. p. 41; A. Io n a şcu . M. M u re ş a n . M .N. C o s tin ,
V. U rs a . F ilia ţia ..., p. 43-44; Trib. jud. Bacău. dec. civ. nr. 68 din 19 ianuarie 1981.
în R.R.D. nr. 1(V1981. p. 70.
V i l. F ilia ţia 119

divorţat între timp, şi indiferent de împrejurarea că în aceeaşi perioadă
soţul mamei a fost şi el căsătorit cu o altă fem eie11.
în ceea ce priveşte copilul doar conceput în timpul căsătoriei, dar
născut după ce căsătoria a încetat prin moarte, desfiinţare sau divorţ,
el poate avea ca tată pe fostul soţ, dacă timpul legal de concepţie se
situează in acea perioadă şi dacă, desigur, mama nu este recăsătorită
la momentul naşterii copilului, fapt negativ de presupus[2], pentru că
altfel legea i-ar atribui paternitatea noului soţ al mamei.
Dar, pentru a se stabili paternitatea faţă de fostul soţ, credem că
mama va trebui să introducă o acţiune in stabilirea paternităţii, in
vocând prezumţia timpului legal al concepţiei, pentru că noul Cod civil
nu mai instituie prezumţia de paternitate şi pe seama fostului soţ.
în cazul introducerii de către soţul mamei a acţiunii în tăgăduirea
paternităţii, până la înlăturarea aplicării prezumţiei prin admiterea ac
ţiunii, prezumţia de paternitate se aplică în temeiul legii, de plin drept,
indiferent de împrejurarea că în actul de naştere al copilului s-a trecut
întemeiază pe fapte certe, fiind o prezumţie absolută, irefragabilă,

prezumţia legală de paternitate nu se întemeiază pe asemenea fapte,
ci pe presupunerile că soţul mamei este apt de a procrea, că între soţi
au avut loc relaţii intime în perioada timpului legal al concepţiei şi că,
în tot acest timp, soţia şi-a respectat obligaţia sa de fidelitate - pre
supuneri care pot fi combătute prin proba contrară, motiv pentru care
prezumţia este relativă.
111 Tnb. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 354 din 21 aprilie 1986, în R.R.D.
nr. 1 (V1986, p. 71; Tnb. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 409 din 14 aprilie 1988. in
R.R.D. nr. 12/1988, p. 75.
|J| în vechiul Cod al fam iliei, condiţia acestui (apt negative a fost prevăzuta în
m od expres.
|a| A. Ionaşcu, P robele !n procesul civH. Ed. Ştiinţifică. Bucureşti. 1969, p. 295-298;
I. D eleanu. V. M ăhoineanu. op. cit., p. 30-50. Tnb. Suprem, s. civ., dec. nr. 1045/1981,
in R.R.D. nr. 2/1982, p. 64; Tnb. S u p re m col. civ.. dec. nr. 1501/1968. în R.R.D.
nr. 3/1969. p. 169.
Tăgăduirea paternităţii înseamnă negarea sau dezavuarea pater

nităţii prin răsturnarea prezumţiei de paternitate pe cale judecăto
rească.
Acţiunea în justiţie prin care se face tăgăduirea este numită, prin
art. 429 noul C. civ., acţiune in tăgada paternităţii.
152. Regimul ju rid ic al acestei acţiuni. Din cele 6 articole ale

noului Cod civil, de la 429 la 433, aflăm cine poate porni acţiunea în
tăgada paternităţii şi în ce termene. Astfel, potrivit art. 429, legitimarea
procesuală activă in acţiunea de tăgadă aparţine oricăreia dintre
u m i a i u d i e i e p e o u c t u e .
- soţul mamei;
- mama;
- tatăl biologic, precum şi
- copilul,
putând fi pornită sau, după caz, continuată, în condiţiile legii, şi de
moştenitorii acestora.
Când acţiunea se introduce de către soţul mamei, pârât este copi
lul, iar dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva
mamei sale şi, dacă este cazul, a altor moştenitori ai săi [alin. (2) al
art. 429).
Dacă soţul reclamant este pus sub interdicţie, acţiunea poate fi
pornită de tutore, iar in lipsă de un curator numit de instanţa de jude
cată.
Când acţiunea se porneşte de către mamă sau copil, pârât va fi
soţul, iar dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte, potrivit
alin. (4) al art. 429, împotriva moştenitorilor lui.
h t U W I & W 3 a W it f f i. c o m
aceştia sunt decedaţi, art. 429 alin. (5) prevede că acţiunea se por-
im prescriptibil în timpul vieţii lor.
_______________________________________________ V II. F ilia ţia ________________________________________________ 1 2 1
Dană tatăl hiolnnic a decedat înainte de a norni acţiunea ea noate

fi formulată de moştenitorii săi, dar numai în termen de 1 an de la data
decesului.
în ceea ce priveşte copilul, acesta poate introduce acţiunea în timpul
minorităţii sale, prin reprezentantul său legal. Dacă în timpul vieţii sale
copilul nu a introdus acţiunea în tăgada paternităţii, atunci ea va putea fi
introdusă de moştenitorii săi, dar, deşi legea nu o spune expres, cre
dem că numai în termen de un an de la data decesului, la fel ca în
celelalte cazuri de restricţie a curgerii termenului de prescripţie.
Dacă tăgada paternităţii o porneşte soţul mamei, termenul de
prescripţie a acţiunii este de 3 ani şi acesta începe să curgă fie de la
data când a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o
dată ulterioară, când a aflat că prezumţia nu corespunde realităţii (de
exemplu, copilul creşte şi seamănă izbitor cu o persoană despre care
află că avea relaţii cu soţia sa).
Termenul nu curge împotriva soţului pus sub interdicţie judecă
torească şi, chiar dacă acţiunea nu a fost pornită de tutore, ea poate fi
tuje&©ok“ &fiverter.com
introdusă de sot în termen de 3 ani de la ridicarea interdicţiei sau, în
0
un an de la data decesului.
la data naşterii 'CCpilului. La fel ca în cazul soţului, dacă mama este

pusă sub interdicţie şi acţiunea nu a fost introdusă de tutore, o vor
putea exercita ea în termen de 3 ani de la ridicarea interdicţiei sau
moştenitorii săi, in termen de un an de la decesul acesteia.
153. A dm isibilitatea tăgăduirii paternităţii „dacă este cu nepu

tin ţă ca soţul mamei să fie tatăl cop ilului [ari. 414 alin. (2) noul
C. civ.]. Prezumţia legală de paternitate, oricât de puternică ar fi, aşa
după cum am mai arătat, nu este o prezumţie absolută. De regulă, ea
indică o filiaţie corespunzătoare realităţii, dar sunt şi excepţii de la
regulă.
este menită totuşi să consacre stări de fapt care ar fi contrare ade
vărului. De aceea, legiuitorul admite - în anumite condiţii - ca prezum
ţia legală de paternitate să poată fi răsturnată, pentru restabilirea
adevărului111.
111T.R . POPESCU. op. cit., voi. I. p. 47; I. BOHOTICI, op. c it., p. 57-58.
Deşi legea nu arată în ce cazuri anume poate fi pornită acţiunea în

tăgăduirea patemitătii, ea fixează o regulă generală în art. 414 noul
h verter. co m
_ _ Aceasta îoseamnă-că soţul ma/neL trebuie să dovedească efectiv
id iii^ n ş Converter
împrejurările antJcare poate sa rezulte imposibilitatea ca soţul
mamei să fie tatăl copilului sunt foarte diferite. Interpretarea lor trebuie
să se facă cu cea mai mare atenţie. Una dintre aceste împrejurări, pe
baza căreia s-ar putea admite răsturnarea prezumţiei de paternitate,
este, desigur, sterilitatea bărbatului, indiferent din ce cauză ar proveni,
sau impotenţa fizică în perioada concepţiunii11.
Dovada impotenţei în care s-a aflat soţul în timpul legal al con
cepţiei copilului este delicată şi dificilă şi cu atât mai anevoioasă, cu
cât ea se referă întotdeauna la o perioadă din trecut. Desigur, sunt ne
cesare analize ştiinţifice, expertize medicale, dar ele nu pot avea întot
deauna un grad de deplină certitudine. Se poate ajunge insă la cer
expertizei serologice (a comparaţiei grupelor sanguine ale mamei,
copilului şi soţului), dacă formula sanguină a soţului este incompatibilă
cu aceea a copilului, precum, evident şi cu certitudine aproape totală,
prin testele ADN.
Imposibilitatea ca soţul mamei să fie tatăl copilului pe care aceasta
l-a născut poate să rezulte şi din alte împrejurări, precum faptul că în
toată perioada concepţiei soţii erau departe unul de celălalt, de exem
plu, când unul dintre ei este in străinătate, in închisoare, in prizonie
rat, declarat dispărut. Dovada neîntâlnirii soţilor în asemenea împre
jurări este uşor de făcut şi se poate efectua prin orice mijloace de pro
bă, uneori chiar prin acte oficiale.
La aceste cazuri de imposibilitate fizică de coabitare se poate
adăuga şi imposibilitatea morală in care s-au aflat soţii de a avea rela
ţii sexuale în timpul legal al concepţiei, ca urmare a unor resentimente
puternice care au dus la întreruperea oricăror raporturi între ei, cum ar
fi desfăşurarea unui proces de divorţ.
■ * d Acţiunea în tăgăduirea paternitătii ttebuie admisă, ca fiind vădit cu
h ww w.eBo#k“G com
altă rasa decât aceea a mamei sale şi a soţului ei. In practica s-a sta-
Acf66g"DI ffltai •emtîCTs C6 h\)e rte r

111 T . R . P o p e s c u . o p . c it., v o i . II. p . 8 4 . 1. A l b u . D re p tu l fa m ilie i, p. 245.
V II. F ilia ţia 123
baza niciodată numai pe recunoaşterea mamei că în timpul legal al

concepţiei nu a avut relaţii sexuale cu soţul său, deoarece o aseme-
nea recunoaştere ar putea fi „rezultatul unei înţelegeri intre soţi".
154. Concludenţa expertizelor m edico-judiciare la dovedirea

paternităţii. Cunoştinţele biologico-medicale actuale ne pot furniza date
certe atât în ce priveşte nepaternitatea, cât şi in ce priveşte datele
despre paternitate. Dacă testele ADN constituie probe certe de pater
nitate, apoi vechile expertize medico-judiciare în materie de paternitate
se clasificau, din punct de vedere probator, după felul expertizei, fie ca
probe de nepaternitate, fie ca indicii de paternitate probabilă11. Astfel:
a) Expertiza antropologică. Este cea care se referă la transmiterea
ereditară a unor caractere anatomice, ca fizionomia feţei, particularită
ţile nasului şi urechilor, malformaţiile congenitale, bolile ereditare ş.a.,
şi care face cu atât mai probabilă paternitatea, cu cât între copil şi
tatăl prezumat sau pretinsul tată există mai multe asemenea semne
anatomice comune şi, îndeosebi, dintre cele care lipsesc la mamă.
b) Expertiza dactiloscopică. Este cea care se referă la transmiterea
desenelor papilare şi a cărei valoare probatorie este tot de indicare
h -m ţj,y§ rte L f Om
d cupelor sâAQuine si .care.araia.ca.
isătorie,“ sau
căsătoriei.
Potrivit metodelor serologice, ceea ce se poate dovedi cu certitu
dine este excluderea de la paternitate, pe când, in privinţa stabilirii
paternităţii, ele pot indica doar probabilitatea acesteia. Este ceea ce
instanţa noastră supremă şi-a însuşit când a statuat că expertiza
medico-judiciară de excludere de la paternitate are o forţă probantă
absolută, ea neputând fi înlăturată decât printr-o probă de egală va
loare ştiinţifică, şi că, dimpotrivă, la stabilirea paternităţii o asemenea
I P h lC Q n i V a ln a r o a n r n h ta ln r io a o v n o r li r o i r io r m a ln n lilir 'a in r 'o r r 'o la r a a

filia ţie i. în R.R.D. nr. 3/1981, p. 24-27; I.P. F iu p e s c u . U nele p ro b le m e în legătură
cu sta b ilire a p a te rn ită ţii. în R.R.D. nr. 12/1987. p. 87; I.B. Ia n c o v e s c u . S ta b ilire a
p a te rn ită ţii ş l p roba g ru p u lu i sanguin, în J.N. nr. 4/1957. p. 647 şi urm.; C. S u rd u .
O rie n tă ri n o i in p ra ctica ju d ic ia ră ş i lite ra tu ra de sp e c ia lita te p riv in d exp e rtiza
m edtco-legală a filia ţie i, in R.R.D. nr. 1/1983. p. 37 şi urm.; C. V u lp e . C ercetarea
filia ţie i in lum ina p ro g re se lo r în re g is tra te de exp e rtiza antro p o lo g ică , în R.R.D.
nr. 10/1977. p. 37-42.
expertiză are o forţă probantă doar relativă, exceptând cazul când

s-au făcut testele ADN care constituie o certitudine.
d) Expertiza capacitătii de procreere. Această expertiză constituie
h tl^W M E 'W S IK ^â riV e ttS r.co m

urmare modificarea statutului de fam ilie a l copilului, care din copil re
zultat din căsătorie va deveni copil din afara căsătoriei.
156. Contestarea filia ţie i faţă de tatăl din căsătorie (art. 434
noul C. civ.). Copilul ai cărui părinţi nu au fost nicicând căsătoriţi îm
preună sau care nici nu s-a născut şi nici nu a fost conceput in timpul
căsătoriei, dar a fost înregistrat ca fiind din căsătorie, este copil apa
rent din căsătorie, adică un copil căruia i s-a aplicat, fie din eroare, fie
în m od fraudulos, prezumţia de paternitate.
Acţiunea pentru înlăturarea aparenţei juridice de copil din căsătorie
se numeşte acţiune în contestare de paternitate.
Ca orice altă acţiune în contestare de filiaţie, acţiunea în contes
tarea paternităţii copilului doar aparent din căsătorie poate fi intentată
de către orice persoană interesată, este im prescriptibilă şi poate fi
dovedită prin orice m ijloc de probă.
în ceea ce priveşte efectele contestării, ele se deosebesc după
cum naşterea a fost declarată la serviciul de stare civilă de către tatăl
copilului sau de către altă persoană. în primul caz. copilul pierde retro
activ calitatea de copil din căsătorie şi devine tot retroactiv, de la data
naşterii sale, copil din afara căsătoriei cu paternitatea stabilită, deoa
rece declaraţia tatălui copilului făcută în condiţiile art. 415 noul C. civ.
valorează recunoaştere de paternitate; în cel de-al doilea caz, copilul
pierde retroactiv calitatea de copil din căsătorie şi devine tot retroactiv,
de la data naşterii sale, copil din afara căsătoriei cu paternitatea ne
stabilită, însă cu posibilitatea stabilirii acesteia, după contestare, fie
prin recunoaştere, fie prin hotărâre judecătorească.
Deosebirea dintre acţiunea în tăgăduirea paternităţii şi acţiunea in
contestarea paternitătii copilului înregistrat greşit ca fiind din căsătorie
iune sejjroiăreşte const^âtea ^ e s ile i aplicări în1 soeţă

soeta a pre-
Converter
_____________________________________________________V II. F ilia ţia ________________________________________________ 1 2 5
zumţiei legale de paternitate, dovedindu-se neîndeplinirea condiţiilor

prevăzute de le g e :1 în acest scop.
Efectul final, dacă se admite acţiunea, este, şi într-un caz şi în ce-
id ic m , ( J i c i u c i c d u e u d i i e d â i d i u i u i u i a d u u i v i i u c i-u p i! u n i o d S d -
tone.
§4. Stabilirea filiaţiei faţă de tată a copilului din afara căsă

toriei, prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească
157. Formele s ta b ilirii paternităţii. Potrivit art. 408 alin. (3) noul
C. civ., filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte prin recu
noaştere sau hotărâre judecătorească.
4.1. Stabilirea, prin recunoaşterea tatălui, a p a te rn ită ţii copilului

din afara căsătoriei
158. Reglementare. Definiţia şi natura ju rid ică a recunoaşterii.

Articolul 415 alin. (2) şi (3) noul C. civ. dispune: „Copilul conceput şi
născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său. După
acestuia este trimisă din oficiu serviciului de stare civilă competent, pen
tru a se face menţiunea corespunzătoare în registrele de stare civilă.
Recunoaşterea, chiar făcută prin testament, nu se poate revoca.
în noul Cod civil, dispoziţiile cu privire la recunoaşterea unui copil
sunt comune, atât pentru recunoaşterea maternităţii, cât şi a paterni
tăţii, doar alin. (1) din art. 415 se referă numai la recunoaşterea ma
ternităţii.
Recunoaşterea paternităţii este declaraţia făcută de bunăvoie de
către un bărbat. în una dintre formele prevăzute de lege, prin care
acesta mărturiseşte că este tatăl unui copil125. Ca şi recunoaşterea
iiid ie iiiiid iu , icoui lUdşieied p a ie iiiiid in die u iid iu id juuuiod uiiAid, un iu
111T.R . P o p e scu . op. cit., voi. II. p. 57-58; I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 257-258.

|2' A. lONAŞCU. M. MUREŞAN. M.N. C o s tin . V. U rs a . F itiapa..., p. 66: T.R. POPESCU.
op. c it., voi. II. p. 65; I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 221.
o mărturisire de paternitate (mijloc de probă) exprimată in forma unui

act juridic.
159. C opiii care pot fi recunoscuţi. Potrivit art. 415 alin. (2) noul
că, deoarece operează prezumţia de paternitate a soţului mamei, con

form art. 414 noul C. civ. Din acest motiv, pe bună dreptate în practica
judiciară s-a respins ca ineficientă recunoaşterea de paternitate făcută
de un alt bărbat decât soţul mamei, dacă anterior recunoaşterii nu s-a
făcut tăgăduirea paternităţii sale.
Prin urmare, în categoria copiilor susceptibili de a fi recunoscuţi
sunt atât copiii ai căror părinţi nu sunt căsătoriţi împreună, cât şi copiii
din căsătorie, dar care, ca urmare a tăgadei de paternitate, devin copii
din afara c ă s ă to rie i.
Spre deosebire de recunoaşterea maternităţii, care nu este admisă
decât dacă naşterea nu a fost înregistrată în registrul de stare civilă ori
u c i u d i^ up iiui d i u s i u e ^ u i iii l e ^ i d i i u ucj n a a L u i u i i i p a i m u i i c u u i l u s o u i i
[art. 415 alin. (1)], recunoaşterea paternităţii este admisă în folosul

tuturor copiilor care nu beneficiază de prezumţie legală de paternitate,
indiferent de vârsta lor, chiar dacă au depăşit vârsta majoratului.
Nimic nu împiedică faptul ca tatăl unui copil conceput, dar ne
născut, să îl recunoască prin testamentul său atunci când, bolnav
fiind, crede că nu mai are mult de trăit şi deci că nu ar putea aştepta
naşterea copilului pentru a-l recunoaşte21. într-o asemenea ipoteză
însă, recunoaşterea va fi eficientă numai dacă mama copilului va fi ne
căsătorită la momentul când naşte copilul, căci altfel va funcţiona pre
zumţia de paternitate. Dacă însă se tăgăduieşte cu succes pater
nitatea, răsturnându-se prezumţia de paternitate, copilul devine din
afara căsătoriei şi recunoaşterea prin testament îşi va putea produce
efectele.
_____________________________________________________V II. F ilia ţia ________________________________________________ 1 2 7
în ceea ce priveşte recunoaşterea paternităţii copilului care a fost

deja recunoscut de un alt bărbat, literatura juridică a apreciat că va
trebui ca delegatul de stare civilă să refuze înregistrarea acesteia
până ce prima recunoaştere înregistrată va fi înlăturată ca necores-
nun7ătnare realitătii ne r.alea r.ontestatiei[1' nrevă7iite de art 4?0 noul
C. civ., spre a se evita astfel apariţia in registrele de stare civilă a mai
multor recunoaşteri de paternitate a aceluiaşi copil, dintre care numai
una poate fi adevărată.
în ceea ce priveşte problema recunoaşterii de către tată a copilului
din afara căsătoriei decedat, art. 415 alin. (3) noul C. civ. impune con
diţia, pentru a putea fi recunoscut, ca acesta să fi lăsat descendenţi
fire şti l Raţiunea avută în vedere de legiuitor atunci cănd a instituit
această condiţie a fost, desigur, aşa cum s-a subliniat în literatura juridi
că, intenţia de a împiedica recunoaşterile de paternitate interesate, fă
cute de tată numai în scopul de a veni la moştenirea copilului decedat.
160. Caracterele ju rid ic e ale recunoaşterii de paternitate. Cele

mai multe caractere juridice ale recunoaşterii paternităţii decurg din
natura sa de mărturisire (mijloc de probă). Astfel, ea este: irevocabilă,
chiar atunci când este făcută prin testament [art. 416 alin. (3)]; are ca
racter declarativ, producând efecte retroactive de la naşterea copilului;
■ 4 4 are efecte erga omnes (iată de ţoală lumea): este un act personal al
htt rweff©r°*c o m
1 tere la m oştenitori; poate fi făcută şi de tatăl lipsit de capacitate de
la momentul rectmoaşterii; este un actju rid ic p u r ş i simplu, nesuscep

tibil de modalităţi (termen sau condiţiep.
Fiind obligatoriu a fi făcută în una dintre formele prevăzute de lege
[art. 416 alin. (1)], adică prin declaraţie la serviciul de stare civilă, prin
act autentic sau prin testament, recunoaşterea de paternitate este un
act juridic solemn ş i unilateral şi îşi produce efectele indiferent de ac
ceptarea ei de către cel recunoscut.
m P. A n ca . P roblem a dublei p a te rn ită ţi. în E. B a ra s c h ş a.. R u d e n ia ..., p. 104.

S c. S e rb â n e s c u , op. c it., p. 177.
11 A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F ilia ţia ..., p. 68.
131 Idem . p. 66; I. A lb u . D re p tu l fa m ilie i, p. 221; G. Eu an. A d e vă ru l in p ro ce su l
p e n a l ş i m o d a lită ţile de s ta b ilire a s a in ra p o rt cu preveden ale C odului fa m ilie i. în
J.N . nr. 9/1964, p‘. 67.
161. Contestarea recunoaşterii paternităţii. La fel „ca în cazul

maternităţii, recunoaşterea de paternitate care nu corespunde ade
vărului poate fi contestată de orice persoană interesată" (art. 420 noul
C. civ.), deci şi de însuşi autorul recunoaşterii. Alineatul (2) al art. 420
prevede că, dacă recunoaşterea este contestată de celălalt părinte,
de copilul recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada este în
AYpTe .com
leosebire dejeaulile probatiunii^to dcepyjlcomun, când^sgrcina pro-
>be0i et
eni de paternitate,■Şunci cand contestarea o tace mama, copilul recu
noscut sau descendenţii acestuia, sarcina probei este impusă de lege,
prin excepţie, pârâtului autor al recunoaşterii ori moştenitorilor s ă i1|.
Prin această intervertire a sarcinii probei, legiuitorul a urmărit ocrotirea
mamei, a copilului sau a descendenţilor acestuia împotriva unei recu
noaşteri contrare adevărului, făcută în scopuri interesate.
162. Nulitatea recunoaşterii paternităţii. Recunoaşterea pater

nităţii este sancţionată cu nulitatea absolută în următoarele cazuri:
când se referă la copii care beneficiază de prezumţia legală de pater
nitate, atunci când filiaţia stabilită potrivit legii nu a fost înlăturată; cu
judecătorească, recunoaşterea este valabilă; când se referă la copii
din afara căsătoriei decedaţi fără a fi lăsat moştenitori fireşti12; când
emană de la un bărbat lipsit de o voinţă conştientă; când recunoaşte
rea a fost făcută prin alte acte juridice decât cele prevăzute de
art. 416 alin. (1) noul C. civ. (declaraţie la starea civilă, înscris auten
tic, testament), nefiind respectate formele prevăzute de lege pentru
valabilitatea acestor acte.
în ceea ce priveşte nulitatea relativă a recunoaşterii, în literatura
juridică existau, înaintea adoptării noului Cod civil, unele controverse.
Unii autori susţineau teza că recunoaşterea paternităţii poate fi anu-
m C. B îrs a n , O. R â d u le s c u . C o n sid e ra ţii a supra d re p tu lu i a u to ru lu i recu

n o a ş te rii de p a te rn ita te de a a ta ca recunoaşterea, in R.R.D. nr. 9/1978. p. 28-30.
A. lONAŞCU. M. MuREŞAN. M .N. COSTIN, V. URSA. F ilia ţia ..., p. 69. I. COMÂNESCU,
I. M ih u ţă . R. P e tr e s c u . O crotirea fa m ilie i în d re p tu l s o c ia lis t rom ân. Ed. Politică.
htfl® ® jw ie b o ® kô n ve fte F .co m

____________________________________________________ V II. F ilia ţia ________________________________________________ 1 2 9
lată pentru vicii de consimţământ111. Alţii susţineau că recunoaşterea

care corespunde realităţii, chiar făcută cu vicierea consimţământului,
nu poate fi anulată, deoarece implică în ea o mărturisire de paternitate
care confirmă o legătură de filiaţie ce există independent de voinţa
autorului de a o recunoaşte sau nu. Dacă însă recunoaşterea pater-
nitătii nu corespunde realitătii, ea poate fi atacată de autorul ei a cărui
voinţă a fost viciată, fie prin acţiunea in contestarea recunoaşterii, fie
prin acţiunea în anulare.
4.2. Stabilirea, prin hotărâre judecătorească, a paternităţii copi

lului din afara căsătoriei
163. Concepţia C odului civil din 1864 şi a C odului fam iliei cu

privire la cercetarea paternităţii co pilu lu i din afara căsătoriei.
Codul civil de la 1864, după modelul Codului civil francez de la 1804.
interzicea cercetarea paternităţii copilului din afara căsătoriei - a „co
pilului natural" - cu singura excepţie a cazului în care mama fusese
răpită de pretinsul tată, dar numai dacă perioada răpirii corespundea
perioadei concepţiei (art. 307); însă, chiar şi pentru acest caz, juris-
prudenţa mai pretindea ca răpirea să fi fost urmată de sechestrarea
mamei pe tot timpul legal al concepţiei123.
Pentru a justifica această interdicţie, s-au invocat tot felul de argu-
■ tt mente, fără însă a se recunoaşte că, de fapt, scopul urmărit de lege
http^www.©fe<>o^*€©n¥ert©Fi€om
1 naturali”. Copiii din căsătorie erau socotiti descendenţi „onorabili", cu o
A d o i» multe ori din reiaţii cu persoane de alt rang social, inferior, nu erau
primiţi în familia tatălui.
Interzicerea cercetării, pe cale judecătorească, a paternităţii co
pilului din afara căsătoriei a fost una dintre dispoziţiile cele mai inechi
tabile ale Codului civil romăn de la 1864. care a fost aspru criticată de
literatura juridică. în concepţia legiuitorului de odinioară, legitimarea
copilului din afara căsătoriei nu se putea face decât prin actul de voin
ţă al tatălui, de recunoaştere voluntară, legătura de sânge nefiind sufi
cientă pentru stabilirea paternităţii.
111 Al_I. O p ro iu , D acă s e po a te in tro d u ce o a c ţiu n e tn a n u la re a re cu n o a şte rii

/ilfjtii ie\ii n / i n f n t ir v ' fiif i W/i în I D nr Ol'1 C1R 1 n /IO .
52: Sc. Ş e rb â n e s c u . op. c il., p. 160.
|2' A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F ilia ţia ..., p. 73.
Spre deosebire de concepţia vechiului Cod civil, în concepţia legiui

torului Codului familiei din 1954, cercetarea paternităţii copilului din
afara căsătoriei a fost admisă pe cale judecătorească, fără nicio restric
ţie. Era necesar însă ca, in cazul in care un copil beneficia de o pre
zumţie de paternitate, aceasta să fie răsturnată în prealabil pe calea
unei acţiuni în tăgăduire de paternitate, căci cercetarea paternităţii pe
cale judecătorească se referă exclusiv la copiii din afara căsătoriei. în
h r m r m r . com
elementare care revin tatălui şi de care acesta nu trebuie exonerat,
legiuitorul a pus la dispoziţia copilului mijloacele necesare pentru a-şi
stabili paternitatea, ocrotindu-l împotriva inconştienţei, relei-voinţe şi
iresponsabilităţii tatălui.
Prin urmare, considerând că legătura de sânge creează o filiaţie ce
trebuie consacrată şi pe plan juridic între copil şi tată, independent de
voinţa acestuia din urmă, legiuitorul Codului familiei a consacrat prin
cipiul liberei cercetări a paternităţii copilului din afara căsătoriei.
Noul Cod civil păstrează această orientare sau atitudine de pro
tecţie a copilului din afara căsătoriei, ba mai mult, chiar extinde aceas
tă protectie, prin instituirea în favoarea copilului din afara căsătoriei a
unei prezum ţii de m aţie faţă de pretinsul tata (art. 426 noul C. civ.)
dacă se dovedeşte că acesta a convieţuit cu mama copilului în pe
rioada tim pului legal al concepţiunii.
Prezumţia este înlăturată dacă pretinsul tată dovedeşte că este
exclus ca el să fi conceput copilul.
164. Acţiunea în stabilirea paternităţii. Conform art. 424 noul

C. civ., dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaşte pe copil, pater
nitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească. Astfel,
art. 425 dispune: Âcţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei
aparţine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă, chiar
dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal”.
în practica judiciară s-a statornicit regula că mama sau reprezen
tantul legal al copilului, care a pornit acţiunea în numele acestuia, nu
se poate desista de acţiune, căci, pe de o parte, acţiunea, având ca
racter strict personal, aparţine copilului, iar. pe de altă parte, stabilirea
statutului civil al acestuia, fiind în interesul copilului, nu este un drept
de care mama sau altă persoană care ii reprezintă interesul să poată

dispune printr-o convenţie, renunţând la dreptul atât de personal al co
pilului.
Prin noul Cod civil se prevede expres inadm isibilitatea renunţării.
Astfel, potrivit art. 437 alin. (2), în acţiunile privitoare la filiaţie (atât faţă
de mamă, cât şi faţă de tată - s.n., M B.) nu se poate renunţa la drept,
cel care introduce o acţiune privitoare la filiaţie în numele unui copil
copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acţiune nu
pot renunţa la judecarea ei".
între 14 şi 18 ani, copilul, având capacitatea de exerciţiu restrânsă,
poate introduce singur acţiunea, cu încuviinţarea mamei sau a repre
zentantului legal1’1.
Acţiunea în stabilirea paternităţii poate fi introdusă şi de copilul
major, căci dreptul la acţiune în stabilirea paternităţii nu se prescrie in
timpul vieţii copilului (art. 427 noul C. civ.).
O problemă importantă dezbătută în literatura juridică a fost aceea
dacă un copil din afara căsătoriei cu paternitatea nestabilită ar putea
introduce o acţiune in stabilirea paternităţii împotriva unui pretins tată,
dacă el fusese deja adoptat cu depline efecte de filiaţie firească. S-a
apreciat, in literatura anterioarei reglementări, că o asemenea acţiune
poate fi introdusă, deoarece ea nu afectează valabilitatea adopţiei şi
prezenta în reglementarea Codului familiei, pentru copilul înfiat, avan
tajul de a-i asigura, în termenul legal, stabilirea paternităţii, care îi poa-
httd
pentru copil, din punct de vedere juridic face să ne întrebăm la ce ar
si R |& w ^ jfA iM l|r â r C < ^ i& j|€ ftp f^ fK l^ o ifS & tii
acw fftiiyepm 're* nu I iVffllbMcreptlrofS? la
născut din căsătoria lor. în această ipoteză, copilul având atât mater
nitatea, cât şi paternitatea stabilite nu ar mai putea avea la îndemână
o acţiune în stabilirea paternităţii, care oricum, chiar dacă ar fi admisă,
nu ar putea produce efectele ei juridice peste o paternitate deja sta
bilită; iar ca să admiţi exerciţiul acestui drept doar pentru eventuali
tatea anulării sau desfacerii adopţiei, ni se pare fără rost. Dacă, ulte
rior, ar interveni anularea sau desfacerea adopţiei, oricum în regle
mentarea noului Cod civil acţiunea în stabilirea paternităţii fiind im-
111 I. C o m ânescu, I. M ih u ţă , R. P e tr e s c u , op. c it., p. 167; M. M a yo . S ta b ilire a

juuucuivrvascu a paieriHiain u/n mura c o s o io r w r , 111j . i n . n r. a i # o i , p . 3*.
prescriptibilă în timpul vieţii copilului, fostul adoptat poate pomi ori

când, neîngrădit, această acţiune.
Ceea ce aduce nou Codul civil este că prin art. 425 permite m oşte
nitorilor copilului să poată pomi şi ei, în condiţiile legii, acţiunea in sta
bilirea paternităţii, având deci legitim are procesuală activă, nu numai
să o continue, cum se prevedea în vechiul art. 59 alin. (2) C. fam.
Procurorul nu poate introduce acţiunea în stabilirea paternităţii1],
aşa cum nu poate introduce nici acţiunea în stabilirea maternităţii.
Ad abeJaigitaL EdUionaX Qrwe rte r

în stabilirea paternităţii. Conform art. 425 alin. (3) noul C. civ., ac
ţiunea in stabilirea paternităţii se introduce împotriva pretinsului tată,
iar in caz de deces al acestuia, împotriva m oştenitorilor /u/2!.
în ipoteza în care moştenitorii pretinsului tată ar renunţa la moş
tenire, aceasta nu ar împiedica introducerea acţiunii împotriva lor, dat
fiind caracterul personal al acţiunii. Altfel, ar însemna că moştenitorii
pretinsului tată, nedorind să se stabilească paternitatea unui copil din
afara căsătoriei tatălui lor, s-ar folosi de calea renunţării la succesiune
numai pentru a nu se consacra legal statutul lui de stare civilă, incăl-
cându-se în acest fel dreptul la stabilirea filiaţiei celui care în fapt ar
putea face parte din familie.
r i u u e u a u u iii i c i u i c t ^ e a i d , i n u ş i e i m u i u d i ^ u u i u e , u u f j d p a i c i c c i
noastră, şi un abuz de drept in exerciţiul dreptului lor la moştenire,

urmărind cu rea-credinţă împiedicarea pătrunderii în familia lor a celui
care în fapt le este o rudă apropiată. O asemenea situaţie nu îşi poate
găsi ocrotire legală, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut posibilita
tea pornirii acţiunii în stabilirea paternităţii şi împotriva moştenitorilor
pretinsului tată.
în cazul în care moştenirea este vacantă, potrivit art. 439 noul
C. civ., acţiunea poate fi introdusă împotriva comunei, oraşului sau,
111 V. P â tu le a , C u p riv ire la d re p tu l p ro cu ro ru lu i de a in tro d u ce a cţiu n e a în

s ta b ilire a filia ţie i c o p ilu lu i din afara că să ton e i. în L.P. nr. 10/1961. p. 56-58;
I. D e le a n u . V. D e le a n u , C u p riv ire la d re p tu l p ro c u ro ru lu i de a in tro d u ce a cţiu n ea
în s ta b ilire a p a te rn ită ţii. în R.R.D. nr. 7/1986. p. 27-32.
|2' V. Eoonom u, F ilia ţia d in a fa ra că să torie i. în E. B a ra s c h ş a . . R u d e n ia ...,
p. 99. P. Anca. S tin g e rea d re p tu lu i la a cţiu n e în s ta b ilire a p a te rn ită ţii din afara
că să torie i. în L.P. nr. 3/1958. p. 745 şi urm.
— ------------
după caz, municipiului de la locul deschiderii moştenirii. Citarea în pro

ces a renunţătorilor, dacă există, este obligatorie.
166. Im prescriptibilitatea acţiunii în stabilirea paternităţii. Aşa

după cum am mai arătat, art. 427 noul C. civ. prevede că dreptul la
acţiune în stabilirea paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii copilului.
Cu toate acestea, dacă copilul a decedat înainte de a introduce acţiu
nea. moştenitorii săi pot să o introducă doar în termen de 1 an de la
riata rlprp<zi ih i i f a r t 4P 7 a lin r a n n r ta t la a r t a lin r S \ n n n lP . rh / 1
167. Dreptul la despăgubiri al mamei. Când acţiunea in stabilirea
paternităţii este pornită de mamă în numele copilului, aceasta are un
drept personal la anumite despăgubiri. Astfel, potrivit art. 428 noul
C. civ., mama poate cere pretinsului tată să îi plătească jumătate din:
a) cheltuielile naşterii şi ale lehuziei;
b) cheltuielile făcute cu întreţinerea ei în timpul sarcinii şi in pe
rioada de lehuzie.
Potrivit legii, mama poate solicita aceste despăgubiri chiar şi atunci
când copilul s-a născut mort sau a murit înainte de pronunţarea hotărârii
privind stabilirea paternităţii. Dreptul la acţiune al mamei se prescrie,
potrivit art. 428 alin. (3), în termen de 3 ani de la naşterea copilului.
Aceste despăgubiri nu pot fi cerute de mamă dacă nu a form ulat şi
acţiune pentru stabilirea paternităţii.
în afara cheltuielilor prevăzute la alin. (1), mama şi moştenitorii ei au
dreptul la despăgubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului co-
httpT//www.ebook-converter.com
168. Probaţiunea paternităţii co pilu lu i din afara căsătoriei.
convieţuit cu mama copilului în timpul legal al concepţiei, necesită

stabilirea de către instanţa de judecată, pe baza probelor administra
te, a faptului că:
- pretinsul tată a avut relaţii sexuale cu mama copilului în timpul
legal al concepţiei şi că
- din aceste relaţii a rezultat copilul.
în practica judiciară s-a decis că sunt irelevante în stabilirea pater
nităţii relaţiile sexuale dintre mama copilului şi pretinsul tată, dacă ele
au fost premergătoare timpului legal al concepţiei sau posterioare
acestuia.
Dovada paternităţii se poate face prin orice m ijloc de probă, deoa

rece este vorba de dovedirea unor fapte, iar, întrucât în cauzele privi
toare la cercetarea paternităţii se pune o problemă de statut civil, spre
deosebire de dreptul comun, pot fi m artori ş i rudele apropiate ale
părţilor, cu excepţia doar a descendenţilor lo r1].
La dovedirea paternităţii este admisă ca mijloc de probă şi m ărtu
risirea, deoarece ea valorează recunoaştere de paternitate2.
înscrisurile, în special scrisorile pe care pârâtul şi mama copilului şi
le-au adresat unul altuia, pot constitui probe importante şi uneori hotă
râtoare. prin precizările pe care le cuprind cu privire la relaţiile dintre
_ iteclarat ca tată pe un. anumit bădiat, ^lară. de cazul cânfLmentiunea

Acfofâe Bkjrta M sw ton & Sonve rte r
In acest dom enwf in care probele directe despre viaţa intimă a ma
mei şi mai ales despre paternitatea pârâtului sunt rare, capătă o pon
dere tot mai mare probele indirecte cu martori şi prezumţiile simple.
Astfel, faptul, greu de dovedit direct, că pârâtul este tatăl copilului se
poate deduce, în mod obişnuit, prin raţionament, din faptul conex,
uşor de dovedit, că pârâtul a avut relaţii sexuale cu mama copilului în
timpul legal al concepţiei. Datorită strânsei corelaţii care există între
acest fapt conex - cunoscut din probele administrate - şi faptul necu
noscut al paternităţii pârâtului se trage, prin raţionament, concluzia că
pârâtul este tatăl copilului[3].
Acţiunea in stabilirea paternităţii nu poate fi paralizată de către
Dârât orin oounerea faDtului că în timoul leaal al conceotiei mama
copilului a avut relaţii sexuale şi cu alţi bărbaţi (exceptio plurium con-
cubentium); invocarea acestui fapt poate doar să slăbească forţa pre
zumţiei judecătoreşti că el ar putea fi tatăl copilului.
în acest caz, pentru a se stabili dacă pârâtul este sau nu tatăl copi
lului reclamantei, este obligatoriu ca instanţa de judecată să dispună
efectuarea tuturor probelor posibile, mai ales a expertizelor medico-
judiciare.
■1| V. E conom u, F ilia ţia d in a fa ra că să torie i, în E. B a ra s c h ş a . . R u d e n ia ...,

p. 96; Tnb. Suprem, col. clv.. dec. nr. 1347 din 20 Iunie 1955. în C.D. 1955. p. 230;
Trib. Suprem , s. crv.. dec. nr. 670 din 18 aprilie 1985. în R.R.D. nr. 1/1986. p. 70.
'2| B. Diam ant, V. N e g ru , R ecunoaşterea • m ijlo c de p ro b ă în p ro ce se le de
sta tu t civ il, în R.R.D. nr. 10/1973, p. 57.
131 A. Io n a ş c u , M. M u re ş a n , M.N. C o s tin , V. U rs a . F ilia ţia ..., p. 89-90;
R. P e tr e s c u , A c ţiu n ile p riv in d s ta tu tu l c iv il a l persoanelor, Ed. Ştiinţifica. Bucu
reşti. 1968. p. 109'.
Adobe Digital Eţjiţions Convşrter

169. Efectele hotărârii judecătoreşti de adm itere a acţiunii în
stabilirea paternităţii. Hotărârea judecătorească de stabilire a
paternităţii are efect declarativ. deoarece prin ea se constată un fapt
anterior - paternitatea copilului la momentul naşterii lui până la care
trebuie să retroactiveze efectele sale, confirmând astfel legătura de
sânge dintre copil şi tatăl său.
§5. F ilia ţia ş i reproduce rea um ană asistata m edical
17n nnnQÎHpratii nrplim inarii Filiaţia roniliiliii rnnrpnnt nrin rp-

producere medical asistată are la bază un principiu fundam ental de
cretat de către Consiliul Europei, potrivit căruia donarea de material
genetic de către un terţ donator nu trebuie să intre în conflict cu inte
resele cuplului şi ale copilului. în acest scop. nu se admite stabilirea
niciunei relaţii filiale între donator şi copil.
Această regulă este consacrată şi în noul nostru Cod civil prin
art. 441, care, stabilind regimul filiaţiei, prevede că reproducerea uma
nă asistată medical cu terţ donator nu determină nicio legătură de
filiaţie între copil şi donator.
în acest caz, nicio acţiune în răspundere nu poate fi pornită împo
triva donatorului [art. 441 alin. (2)].
Noul nostru Cod statuează expres că, în sensul legii, părinţi nu pot
fi decât un bărbat şi o femeie sau o femeie singură [art. 441 alin. (3)].
Această dispoziţie legală, apreciem noi, se înscrie pe linia principiului
dreptului nostru de familie, conform căruia familia nu se poate înte
meia decât prin căsătoria dintre un bărbat şi o femeie (art. 271), ne-
i A-a . fiind admise legal uniunile familiale dintre persoane de acelaşi sex.
htt p : ■ special în opinia unor teologi, ca o violare a naturii şi ca „o invazie în
verîeF. com
Ad Faptul că urT
uTr copil poate avea trei mame (una genetică, alta
rte r
gestaţională şi alta de creştere) şi 3 taţi (unul genetic, altul social şi
altul de creştere) a creat necesitatea redefinirii m aternităţii, care nu
mai rezidă în faptul naşterii, conform ideii exprimate de veacuri in ada
giul m ater in iure sem per certa est, şi a redefinirii paternităţii, expri
mată în adagiul pater is est quem instae nuptiae dem onstran t.
m C. Ham angiu. I. R o s e tti-B â lă n e s c u . A l. B â ico ia n u . op. c it., voi. I, p. 319.

171. C on diţiile cerute pentru reproducerea umană asistată

medical. Regulile paternităţii pentru copiii născuţi în afara căsătoriei
au fost excesiv complicate prin reproducerea asistată medical.
De aceea, s-a impus reglementarea de către fiecare legislaţie a
regulilor privind condiţiile permise in cazul recurgerii la RUAM. Astfel,
şi in noul nostru Cod civil, în art. 442, sunt prevăzute aceste condiţii,
statuându-se că părinţii care, pentru a avea un copil, doresc să
recurgă la reproducerea asistată medical cu terţ donator trebuie să îşi
dea consimţământul în prealabil, in condiţii care să asigure deplină
confidenţialitate.
Consimţământul trebuie dat în fata unui notar care să le explice, in
sim ţăm ântului în caz de deces, al formulării unei cereri de divorţ sau al
A c»cijajitert£ffilifaîag;< 3aw erter

ţământul poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în faţa medicului
chemat să asigure asistenţă pentru reproducerea cu terţ donator, dar
este de înţeles, desigur, că revocarea trebuie făcută doar înaintea
începerii procedurii RUAM.
Dacă condiţiile cerute de lege sunt îndeplinite şi concepţiunea co
pilului s-a realizat după procedura RUAM, potrivit art. 443 alin. (1) noul
C. civ., „nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive ce ţin
de reproducerea asistată medical şi nici copilul astfel născut nu poate
contesta filiaţia sa”.
„Cu toate acestea, soţul mamei poate tăgădui paternitatea copi
lului, în condiţiile legii, dacă nu a consimtit la reproducerea asistată
medical, realizată cu ajutorul unui terţ donator” [art. 443 alin. (2)].
De asemenea, in cazul în care copilul nu a fost conceput în acest
mod. dispoziţiile privind tăgăduirea paternităţii rămân aplicabile.
172. Inadm isibilitatea contestării filia ţiei unui copil conceput

după procedura RUAM. Din textele citate mai sus considerăm că se
impune să reţinem următoarele:
a) Regula, consacrată expres, privind inadmisibilitatea contestării
filiaţiei unui copil conceput după procedura RUAM. care este o regulă
imperativă, dar numai atunci când au fost respectate condiţiile de con
simţământ exprimat valabil în faţa notarului şi dacă acest consimţă
mânt nu a fost revocat sau nu a rămas fără efect anterior concepţiunii,
aşa cum prevede legea, în caz de deces, separaţie in fapt sau în caz
de formulare a unei cereri de divorţ.
b) Excepţia că, totuşi, dacă tatăl dovedeşte că nu a consimţit la
RUAM, el poate tăgădui paternitatea copilului şi, de asemenea, şi in
cazul când dovedeşte că copilul nu a fost conceput prin aceste meto
de, ci altfel, adică, de exemplu (spunem noi), prin adulterul mamei.
întrucât RUAM este o chestiune serioasă, legiuitorul, prin art. 444.
reglementează expres răspunderea faţă de mamă şi copil a tatălui
care. după ce a consimţit la acea procedură, nu recunoaşte copilul
astfel născut in afara căsătoriei. în acest caz, paternitatea copilului
este stabilită pe cale judecătorească, in condiţiile art. 411 şi art. 423
Potrivit art. 411, înţelegem că în favoarea copilului se aplică pre
zumţia de filiaţie care rezultă din posesia de stat ş i actul său de
naştere. în ceea ce priveşte aplicarea alin. (3), considerăm că, pentru
răsturnarea prezumţiei, nu este de admis dovedirea adevăratei filiaţii
faţă de tatăl biologic, de vreme ce identitatea terţului donator este
confidenţială. De asemenea, socotim că atât mama, cât şi copilul sunt
îndrituiţi să ceară, potrivit art. 424, pe cale judecătorească, stabilirea
filiaţiei copilului faţă de cel care a consimţit, în condiţiile art. 442, la
concepţiunea copilului prin metoda RUAM.
173. C onfidenţialitatea inform a ţiilor p rivind reproducerea uma

nă asistată medical. Această confidenţialitate este statuată expres
prin art. 445.
Cu toate acestea, în cazul în care, in lipsa unor astfel de informaţii,
există riscul unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane
astfel concepute sau a descendentului acesteia, instanta de judecată
htt[jaW®ii»®ttâaK?'COHTOlrtercom
De asemenea, oricare dintre descendenţii persoanei concepute
Ad rte r
ameninţată de un grav prejudiciu.
întrucât incă nu ne putem bucura de o practică judiciară în materie,
reglementările noastre fiind foarte recente, ne permitem să imaginăm
un caz care ar justifica în concret accesul la informaţii, pentru a stopa
un rău care este pe cale să se producă. Astfel, imaginăm situaţia in
care din materialul genetic al unui terţ donator aflat într-o bancă de
spermă se distribuie la cel puţin două femei spermatozoizii necesari
pentru fecundare prin metoda RUAM. Dacă rezultatul se concre

tizează in conceperea a doi copii de sex diferit, care la maturitate
ajung să se cunoască şi doresc să se căsătorească, dar asemănarea
dintre ei este izbitoare, ca la fraţii gemeni, pentru a se evita căsătoria
lor şi naşterea unor copii din fraţi, cu consecinţe biologice nefaste,
apreciem că bănuielile în cazul celor doi tineri concepuţi prin metoda
RUAM i-ar îndreptăţi la obţinerea de informaţii privind adevăratele lor
paternităţi biologice.
174. R aporturile dintre tată şi copil. în ceea ce priveşte rapor

turile dintre tată şi copil, art. 446 noul C. civ. prevede că tatăl are
aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul născut prin reproducere
Din acest articol care vizează raporturile de filiaţie paternă în cazul
De altfel, potrivit cu art. 447 noul C. civ., regulile aplicabile repro

ducerii umane asistate medical cu terţi donatori, regimul său juridic,
asigurarea confidenţialităţii informaţiilor care ţin de aceasta, precum şi
modul de transmitere a lor se stabilesc prin lege specială.
Capitolul al V lll-le a . Filiaţia
din a d o p ţie
S e c ţiu n e a 1. A d o p ţia in te rn ă
§1. N oţiu ne, re g le m e n ta re ş i scop
175. Noţiune. Adopţia este, potrivit art. 451 noul C. civ., operaţiu-
Iie d ju n u iu d p rin u d r ti s e u ie e d z d le y d iu r d u e m id iie u r n ir e d u u p id iu r şi
adoptat, precum şi legătura de rudenie între adoptat şi rudele adop
tatorului. Termenul de adopţie are trei înţelesuri: de instituţie juridică,
act juridic de încuviinţare a adopţiei şi raport juridic de adopţie.
Prin instituţia juridică a adopţiei se înţelege totalitatea normelor
juridice care reglementează problemele legate de condiţiile de fond şi
de formă ale adopţiei, procedura, efectele adopţiei, desfacerea şi nuli
tatea ei etc. Actul juridic de încuviinţare a adopţiei îl constituie hotă
rârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei, prin care ia naştere
raportul juridic de adopţie, iar prin raport juridic de adopţie se înţelege
legătura de rudenie civilă rezultată din actul juridic al adopţiei încu
viinţate de instanţa de tutelă.
176. Reglementare. Adopţia a fost reglementată printr-o multitudine

de acte normative, începând cu Codul civil de la 1864. Codul familiei de
la 1954, Legea nr. 11/1990, continuând cu O.U.G. nr. 25/1997, iar în
prezent prin noul Cod civil şi prin legea specială - Legea nr. 273'2004
http^m m m ^m kknQ Q cwerte rex o m

de a d o p tia s i anume adopţia cu efecte restrânse şi adopţia cu efecte
Ad qlffi rte r
tatorul, ei păstrându-şi, totodată, legăturile de rudenie cu rudele lor
fireşti. Adopţia cu efecte depline a fost şi este şi în prezent adopţia in
'1| Legea nr. 273/2004, în vananla republicata in M. Of. nr. 788 din 19 noiembrie
2009, a fost modificata pnn Legea nr. 71/2011 şl apoi pnn Legea nr. 233/2011, f«nd
ulterior republcatâ in M. Of. nr. 259 din 19 aprike 2012.
temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi devin rude numai cu

adoptatorul şi cu rudele acestuia, întocmai ca şi cum adoptatul ar fi
copilul firesc al adoptatorului, dar încetează legăturile de rudenie din
tre adoptat şi părinţii fireşti, precum şi rudele acestora.
Deosebirea dintre cele două feluri de adopţii consta în întinderea
diferită a rudeniei pe care ele o stabilesc, precum şi în faptul că ru
denia civilă rezultată din adopţia cu efecte restrânse se suprapunea
peste rudenia firească, alături de care exista, în timp ce rudenia civilă
rezultată din adopţia cu efecte depline înlocuieşte rudenia firească.
în cursul procedurii adopţiei trebuie respectate, potrivit art. 452
noul C. civ. şi art. 1 din Legea nr. 273/2004, următoarele principii:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiului creşterii şi educaţiei copilului intr-un mediu familial;
c) principiul continuitătii în educarea copilului, tinându-se seama de
_ ^cestuia în ranortcu vârsta şigradLil său de.maturitate; ^

Aa oTă©pî)4<pfaMstâfliowsGonve rte r
cedura adopţiei; ^
f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de
identificare ale adoptatorului şi, după caz, ale familiei adoptatoare,
precum şi in ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.
177. Scopul adopţiei. Finalitatea urmărită de instituţia juridică a

adopţiei este asigurarea ocrotirii părinteşti a copilului separat de familia
sa firească şi crearea unui climat de familie corespunzător creşterii şi
educării sale. Realizarea acestei finalităţi este asigurată de art. 454
alin. (1) noul C. civ., care prevede că adopţia se încuviinţează de către
instanţa de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului.
lui familiei în art. 66, precum şi în ari. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/1997,
adopţia se face numai în interesul celui adoptat. Acest principiu
exprima deopotrivă finalitatea socială şi finalitatea familială a instituţiei
juridice a adopţiei. într-adevăr, concepută ca o instituţie juridică menită
a înlocui, în măsura în care este posibil, instituţia juridică a ocrotirii
părinteşti (atunci când este vorba de copii lipsiţi de părinţi sau de copii
care. din diferite motive, nu pot beneficia de o ocrotire părintească co
respunzătoare), adopţia îndeplineşte un important rol social şi familial,
contribuind nu numai la preluarea sarcinilor societăţii in creşterea,
educarea şi pregătirea profesională a acestor copii lipsiţi de ocrotire
părintească^ dar şi la asigurarea unui climat afectiv şi spiritual, pe cât
Ad *Ed itra iw ©om/e rte r

în literatura juridică s-a criticat, pe bună dreptate, modul exclusivist
în care a fost redactat art. 66 C. fam., în sensul că: „adopţia se face
numai în interesul celui adoptat", susţinându-se că aceasta nu trebuie
înţeles, nicidecum, că interesul adoptatului ar trebui să fie considerat
ca „unicul mobil determinant al adopţiei (...), cu excluderea altor mo-
bile"!11, căci, dacă s-ar interpreta în acest sens dispoziţiile citate, s-ar
da acestei instituţii o finalitate care nu ar fi compatibilă cu principiile
fundamentale ale dreptului nostru privitoare la relaţiile de familie.
Dimpotrivă, pentru ca instituţia adopţiei să îşi poată atinge scopul
ei familial - implicit, să îşi îndeplinească in mai bune condiţii scopul ei
social trebuie să admitem că la baza încheierii şi încuviinţării adop
ţiei stă atât interesul - primordial - al celui adoptat, cât şi, deopotrivă,
interesul celui (sau celor) care adoptă, pentru că prin adopţie se dă
satisfacţie nu numai nevoii şi interesului adoptatului de a se bucura de
ocrotire corespunzătoare într-o atmosferă familială adecvată, dar şi
interesului adoptatorilor izvorât din dorinţa firească de a fi părinţi şi de
a-şi oferi întreaga afecţiune şi toate disponibilităţile lor unui copil, pen
tru a crea în jurul lor o atmosferă de familie25.
Ulterior reglementării din Codului familiei şi apoi O.U.G. nr. 25/1997,
prin Legea nr. 273/2004 in forma ei iniţială s-a prevăzut că adopţia se
încheie „numai dacă este în interesul superior al copilului". Această
formulare a pus capăt discuţiilor existente anterior, eliminând interpre
tarea exclusivistă că adopţia s-ar face numai în interesul adoptatului.
Acest text astfel formulat nu exclude şi alte interese, numai că el tre
buie interpretat în sensul că interesul superior al copilului se impune
obligatoriu a fi avut în vedere şi întotdeauna asigurat. în ceea ce pri
veşte interesele celorlalte persoane implicate în adopţie, acestea se
subînţeleg din chiar faptul că anumite persoane doresc să adopte, iar
htt o kêon v e rte rx o m

în con glijzie, s u M n ie m î n c ^ o d a lă Că d isp o ziţiile jjje n ţio n a te tre-
'esTe 7n n
i el re s X t^ ^ ^ ^ ,ij iar nu m'sensul' caT-ar făce'exclusiv îrT
interesul acestuia. Chiar dacă la acest interes legea se referă expres.
,1' A se vedea A. Io n aşcu . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin , V. U rs a . F ilia ţia ..., p. 107.

|2' Ibidem .
trebuie să înţelegem şi interesul adoptatorului ca fiind „implicit" cuprins

în lege.
Aşa cum am arătat mai sus, noul Cod civil prevede. în art. 454
alin. (1), că „adopţia se încuviinţează de instanţa de tutelă, dacă este
în interesul superior al copilului şi sunt îndeplinite toate celelalte con
diţii prevăzute de lege”. Astfel, se înţelege că pentru realizarea adop
ţiei este necesar a fi îndeplinite anumite condiţii de fond şi de formă.
înaintea prezentării condiţiilor de fond ale adopţiei potrivit noului
Cod civil şi potrivit legii speciale, considerăm necesar să schiţăm în
câteva fraze modificările aduse în decembrie 2011 legii speciale,
pentru ca apoi să analizăm, după criteriile noastre didactice, instituţia
juridică a adopţiei în integralitatea sa, atât potrivit noului Cod civil, cât
şi a legii speciale, cu care a fost corelată.
Astfel, modificările aduse Legii nr. 273/2004 au fost următoarele:
- cadrul juridic în materie de adopţie a fost revizuit, în sensul
domiciliului;
A c tp J te ^ J ^ l^ M K m s ^ c fn v e rte r
- noile reglementări oferă soluţii pentru anumite categorii de copii,
cum este cazul celor cu părinţi necunoscuţi, care să poată fi mai
repede adoptaţi. Astfel, copiii cu părinţii necunoscuţi pot fi declaraţi
adoptabili după 30 de zile de la emiterea certificatului de naştere;
- este reglementată situaţia copiilor aflaţi în sistemul de protecţie
socială faţă de care părinţii manifestă dezinteres tim p de un an, astfel
încât aceştia să poată fi declaraţi adoptabili după un an în care direcţia
de asistenţă socială constată clar că nu a existat nicio legătură intre
copil şi familia biologică şi nu există posibilităţi de reintegrare a lui;
- o altă reglementare importantă se referă la introducerea probei
ADN-ului in situaţia adopţiilor unor copii care provin din relaţii extra-
conjugale ale soţilor. Sunt obligatorii testele ADN pentru bărbaţii care
recunosc un copil din afara căsătoriei, în cazul în care acesta este
adoptat de soţie;
- părintele care adoptă este obligat să inform eze copilul că nu este
părintele biologic;
- un cuplu cu domiciliul în străinătate poate adopta un copil in
cazul în care unul dintre soţi este cetăţean român şi, în termen de
2 ani de la data la care copilul a fost declarat adoptabil, nu s-a iden
tificat niciun adoptator în România, de către direcţie;
V III. F ilia ţia d in a d o p ţ ie 143
htt p : ©PiCo m
1 familiei, săvârşite cu intenţie, şi pentru infracţiunea de trafic şi consum
Ad d b O T lp W E d j tiansGcmye rte r
singur, a i căror soţi sunt bolnavi psihic sau au handicap mintal.-,
- în cadrul procedurii de adopţie se iau măsurile necesare pentru
ca fraţii, indiferent de sex, să fie adoptaţi împreună. Adopţia separată
a fraţilor, de către persoane sau familii diferite, se poate face numai
dacă instanţa judecătorească apreciază că aceasta este in interesul
lor superior, cu motivarea expresă a hotărârii;
- actul normativ introduce, totodată, o perioadă de monitorizare
postadopţie de doi ani, in care se asigură şi consiliere familiei, pentru
a avea garanţia unei reintegrări reuşite a copilului adoptat intr-un nou
mediu familial.
§2. C on d iţiile de f o n d ale a d o p ţie i
178. Condiţiile de fond pozitive ale adopţiei. Acestea sunt regle

mentate în noul Cod civil, Cartea a ll-a „Despre familie", în Capitolul III,
Secţiunea a 2-a, iar în Legea nr. 273/2004 in Capitolul al il-lea.
în vederea unei mai bune sistematizări a materiei, vom prezenta
condiţiile de fond ale adopţiei grupate în două categorii: condiţii de
fond pozitive, adică cele necesar a fi îndeplinite pentru realizarea unei
adopţii valabile, şi condiţii de fond negative, adică impedimentele la
adopţie sau împrejurările care împiedică realizarea unei adopţii vala
bile, care sunt de fapt interdicţii la adopţie.
în noul Cod civil, condiţiile de fond ale adopţiei sunt sistematizate
în trei părţi: persoanele care pot fi adoptate, persoanele care pot
adopta şi consimţământul la adopţie. Având în vedere această siste
matizare. precum şi noutăţile aduse prin legea specială privind regimul
juridic al adopţiei (Legea nr. 273/2004. republicată), vom prezenta
condiţiile de fond după structura Codului, dar inserând toate actualiză-
httpf^/www:ebo0k-co nve rte r. com

. 179. C ondiţii de fo n d pozitive .privind persoanele care pot fi .
>&©«© ve rte r
„Copilul poate ff^d o p ta t pana la dobandirea capacitaţu depline de
exerciţiu”. Cu toate acestea, se prevede în alin. (2): „poate fi adoptată,
în condiţiile legii, şi persoana care a dobândit capacitate deplină de

exerciţiu”, dar numai dacă a fost crescută în timpul minorităţii de către
cel care doreşte să o adopte".
în ceea ce priveşte pluralitatea de adoptaţi - fraţi ş i surori legea
civilă prevede că adopţia fraţilor, indiferent de sex, de către persoane
sau familii diferite se poate face numai dacă acest lucru este în inte
resul lor superior.
Faţă de acest text de lege, prevăzut în art. 456 noul C. civ., opinăm
şi noi că ar fi ideal ca fraţii să fie adoptaţi de aceeaşi familie, dar este
greu de presupus că s-ar găsi familii care să îşi asume atât de mari
responsabilităţi şi, în acest caz, fraţii ar avea de pierdut, negăsindu-şi
adoptatori. Mai mult decât atât, unii adoptatori şi-ar putea pune pro
blema dacă nu există riscul moştenirii genetice a unor tare, caz în
care adoptarea mai multor fraţi le-ar crea dificultăţi în formarea şi edu
carea lor. De aceea, riscul este mai mic atunci când se adoptă doar
unul, chiar dacă cu acesta ar avea de înfruntat dificultăţi. Textul nu
este insă imperativ, aşa încât decisiv este interesul superior al fraţilor,
b) Consimţământul la adopţie a l (voitului care a îm plinit 10 ani.
www veffer. com
Wiinţată numai dacă copilul care a împlinit vârsta de 10 ani şi-a
de 10 ani îl va sfătilfşi informa ţinând seama de vârsta şi maturitatea

sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului
său la adopţie şi va întocmi un raport în acest sens.
180. C on d iţii de fond pozitive privind persoanele care pot

adopta, a) Capacitatea de a adopta. Potrivit cu art. 459 şi art. 460
noul C. civ., pot adopta numai persoanele cu capacitate deplină de
exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai in vârstă decât adoptatul.
Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate încuviinţa adopţia,
chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptator este mai
mică de 18 ani, dar nu mai puţin de 16 ani.
A A U u p ia i u i ui o d u la i i in ia a u u p i c u u c i i e , p u i i i v u a u . h u i i i u u i u i v .,
trebuie să dovedească îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor ma

teriale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului.
Conform art. 12 alin. (2) din legea specială, îndeplinirea garanţiilor şi
condiţiilor prevăzute de lege, precum şi existenţa abilităţilor parentale se
certifică de către autorităţile competente prin eliberarea unui atestat,
după realizarea unei evaluări potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) din
această lege. Atestatul constituie documentul care îi conferă adopta-
torului sau familiei adoptatoare capacitatea de a adopta un copil, ară-

htt p^Z/ww
I economice, psihologice, sociale, medicale etc. Despre evaluarea
yeF tâJGo m
îtatork liififi dezvoltări în *
)rr|
Pe parcursuhftfocesului de evaluare, direcţia în a cărei rază terito
uonverter
rială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să
asigure serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma
în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 273/2004, obţinerea atestatului nu
este necesară în următoarele cazuri:
a) în situaţia adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină
de exerciţiu;
b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.
b) Consimţământul la adopţie al adoptatorului sau soţilor dintr-o
fam ilie adoptatoare, când aceştia adoptă împreună, este o condiţie
De asemenea, când numai unul dintre soţi adoptă, este necesar să
îşi dea acordul ş i soţul celui care adoptă, cu excepţia cazului în care lip
sa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa.
întrucât consimţământul la adopţie este o condiţie cerută atât pen
tru adoptator, cât şi pentru minorul care a împlinit vârsta de 10 ani, dar
mai ales şi în primul rând din partea părinţilor fireşti ori, după caz, a
tutorelui copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, de
claraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii, vom
acorda consimţământului la adopţie o atenţie specială, aşa cum este
de fapt şi în lege, fiindu-i atribuit un paragraf special din noul Cod civil.
181. C ondiţia de fond privind consim ţăm ântul la adopţie al

pă rin ţilo r fireşti ori al tutorelui. Noul Cod civil, în art. 463 alin. (2),
prevede că „nu este valabil consimţământul dat în considerarea pro
misiunii sau obţinerii efective a unor foloase, indiferent de natura
acestora".
au discernământ, se cere consimţământul la adopţie al am bilor părinţi.
Ad atSe.DigittaKEaittâHSîCa/a'e rte r
manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător.
Ceea ce a adus nou Legea nr. 273/2004. chiar în forma ei iniţială.

a fost faptul că a recunoscut dreptul de a consimţi la adopţie şi părin
telui sau părinţilor decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti ori căro
ra li s-a aplicat pedeapsa interzicerii acestor drepturi.
Noul Cod civil, prin art. 464 alin. (2), mai aduce o noutate, în sen
sul că recunoaşte dreptul de a consim ţii la adopţie şi celui care exer
cită autoritatea părintească.
Dacă un copil a fost adoptat de o persoană căsătorită şi soţul
acesteia doreşte să adopte şi el acel copil, consimţământul la adopţie
va trebui să fie dat de către soţul care a adoptat iniţial copilul, şi nu de
către părinţii fireşti [art. 464 alin. (3)].
Legea civilă stabileşte câteva condiţii în ceea ce priveşte libertatea
consimţământului părinţilor fireşti, termenul în care acest consimţă
mânt poate fi dat ori revocat, precum şi soluţia instanţei de tutelă în
cazul refuzului abuziv al părinţilor ori al tutorelui de a consimţi la
adopţie.
Astfel, prin art. 465 noul C. civ. se prevede că părinţii fireşti sau,
tutorele trebuie să exprime consim ţăm ântul în mod liber,
- JegăUjrilor de rudenie ale copj|uluLcu familia-sa de o r ig in e ^ â

Ad ©n&Goiwe rte r
ţilor fireşti ori al tutorelui, după caz, legea prevede că acesta nu poate
fi dat înaintea împlinirii a 60 de zile de la naşterea copilului, iar după
ce este dat, poate fi revocat doar în 30 de zile de la data expirării lui.
în cazul in care părinţii fireşti ori, după caz, tutorele refuză să con
simtă la adopţia copilului, deşi interesul superior al acestuia pledează
pentru adopţie, în m od excepţional, instanţa de tutelă poate trece pes
te acest refuz, dacă se dovedeşte cu orice mijloc de probă că refuzul
este abuziv şi că adopţia este în interesul copilului, ţinând seama şi de
opinia acestuia, dată in condiţiile legii. Hotărârea se cere a fi expres
motivată.
Instanţa va considera refuz abuziv şi neprezentarea repetată a
care sunt citaţi în vederea exprimării consimţământului pentru adopţie.
182. Im pedim entele la adopţie sau co nd iţiile de fond negative.

a) Potrivit art. 457 noul C. civ., este interzisă adopţia intre fraţi, indife
rent de sex.
b) Este, de asemenea, interzisă, in spiritul noului Cod civil (art. 458)

adopţia a doi soti sau foşti soti de către acelaşi adoptator sau familia
httprf^wiff.efr0atec0)wectei;.com
deplină de exerciţiu, precum şi cele cu boli psihice sau handicap mintal.
Ad o YJ?rte r
persoane împreună, cu excepţia cazului când sunt soţ şi soţie. Cu
toate acestea, ca o noutate, prin dispoziţiile Legii nr. 273/2004 este
permisă, prin art. 6 alin. (2) lit. c), adopţia şi pentru persoana care se
află într-o relaţie stabilă cu un părinte adoptator necăsătorit, de sex
opus, care declară prin act autentic notarial că noul adoptator, cu care
convieţuieşte, a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea
copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.
f) O restricţie la adopţie o impune, tot ca noutate, Legea nr. 273-'2004.
pentru soţia celui care a recunoscut un copil din afara căsătoriei ori pa
ternitatea a fost stabilită pe cale judecătorească, dar fără a se fi cercetat
temeinicia cererii, luându-se doar act de recunoaşterea tatălui. Prin
excepţie, soţia va putea adopta copilul bărbatului său numai dacă pater
nitatea este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda
serologică ADN.
g) O nouă interdicţie la adopţie s-a prevăzut prin art. 7 din Legea
nr. 273/2004 pentru persoana care a fost condamnată definitiv pentru
o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie,
precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi con
sum ilicit de droguri.
h) De asemenea, nu poate adopta persoana ori fam ilia al cărei
copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este de
căzută din drepturile părinteşti.
i) Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte sin
gure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap m intal sau au fost
condamnate pentru infracţiunile precizate mai sus ori decăzute din
drepturile părinteşti.
j) în fine, o ultimă interdicţie la adopţie pe care o enumerăm aici o
prevede art. 10 din Legea nr. 273/2004 pentru copilul ai cărui părinţi
_ . valabil la adopţie aJ părirtiiloLiarăjcaDacitate de exemtiu şi aceştia,

Ad ooe chiar ei sud autefltate pannteasca. Este foarte probabil ca, ajungana
»rte r
la maturitate, să dorească să păstreze copilul, ceea ce nu s-ar mai

putea realiza dacă el ar fi dat spre adopţie. Or, după cum se ştie, fina-
n ia ie a p ia n u iu i in u iv iu u a n z a i u e p r u ie u iie a i n e u a ru i u u p ii e s te in te
grarea acestuia în familia sa firească. Această finalitate ar fi posibilă
numai când părinţii îşi pot asuma responsabilitatea creşterii şi educării
copilului lor.
Dacă s-ar permite încuviinţarea adopţiei copilului cu părinţi sub 14
ani, aceşti părinţi fireşti ai copilului ar fi ştirbiţi intr-un drept esenţial al
capacităţii lor de folosinţă, şi anume acela de a-şi creşte şi educa
propriul copil la momentul când, dobândind discernământul necesar,
ar putea şi ar pretinde să işi exercite acest drept.
§3. Procedura a d o p ţie i in te rn e
183. Consideraţii introductive. Realizarea adopţiei se face printr-o

multitudine de acte şi fapte juridice, care necesită îndeplinirea unor con
diţii de formă prevăzute de lege.
îndeplinirea unora dintre aceste condiţii revine organelor adminis
traţiei de stat într-o fază prealabilă încuviinţării adopţiei, iar îndeplini-
' r®,gn.yerte.com
ir ă ^ adopţiei.
,‘unţfeaga procedurj
~pârcurgS~patnT’a'zâZ
Gotwerter
a) faza evaluării adoptatorului sau a familiei adoptatoare în vede
rea obţinerii atestatului;
b) faza deschiderii procedurii adopţiei interne;
c) faza încredinţării copilului familiei adoptatoare, în vederea adop
ţiei;
d) faza încuviinţării propriu-zise a adopţiei.
184. Faza evaluării adoptatorului sau a fam iliei adoptatoare în

vederea obţinerii atestatului. Această fază este reglementată prin
art. 16-25 din Legea nr. 273'2004, republicată.
Desnre fa7a evaluării ariontatonilni sau a familiei adontatoare am
mai făcut referire când am enunţat condiţiile de fond la adopţie, printre
care una foarte importantă este obţinerea atestatului, adică documen
tul care atestă îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale
ale adoptatorului sau familiei adoptatoare şi pregătirea lor pentru asu
marea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte.
Evaluarea se realizează de către Direcţia generală de asistenţă

socială şi protecţie a copilului de la domiciliul adoptatorului sau familiei
adoptatoare, pe baza solicitării acesteia.
http:/WKSKa"KSo©n«erte«-.com
brilor familiei adoptatoare şi ale persoanelor care locuiesc împreună
Ad dtJeSiiJiat'fâfitiSHSX on Vfi rte r

locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil de către adop
tator sau familia adoptatoare;
- situaţia lor economică şi motivele pentru care familia vrea să
adopte;
- dacă numai unul dintre soţi solicită să adopte, atunci şi motivele
pentru care celălalt soţ nu vrea să adopte ori impedimentele de orice
natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
în cazul în care direcţia ajunge la un rezultat favorabil al evaluării,
va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, care se
pune la dispoziţia directorului general al direcţiei.
Atestatul este actul care conferă adoptatorului sau familiei adopta-
lu a r e c a p a c n a ic a y tm e ra ia u e a a u u p ia . o s e e n u e r e a z a m u - u ii lu r -
mular şi cu un conţinut după un model-cadru care se aprobă prin ordin
al Oficiului Român pentru Adopţii, organul central coordonator în do
meniul adopţiilor.
Aşadar, atestatul este un act autentic, a cărui formă este expres
prevăzută de lege [art. 16 alin. (5)] şi care nu poate lipsi din niciun do
sar de adopţie, exceptând cazurile în care este vorba de adopţia unui
copil de către soţul părintelui firesc sau adoptator ori in cazul adopţiei
unui major de către cel care l-a crescut in timpul minorităţii.
Atestatul eliberat de către direcţia din raza de domiciliu a adoptato
rului sau familiei adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an,
termen care poate fi prelungit de drept până la încuviinţarea adopţiei
în cazul în care:
- s-a introdus la instanţa judecătorească cererea de încredinţare in
vederea adopţiei;
- familia sau persoana atestată are deja încredinţaţi în vederea
adopţiei unul sau mai mulţi copii.
htt p : Q M ejtax o m
false cu ocazia evaluării;
IS O D r e p t u l fa m ilie i c o n f o r m n o u lu i C o d c iv il
- se constată implicarea directă a persoanei sau familiei atestate

în identificarea unui copil adoptabil, exceptând cazul când aceasta
este rudă cu copilul până la gradul al patrulea;
_ m i m a i c n n t în r ia n lin it a r n n r f it iila n a r* ă rr»ra c _ a a lih a r o t '
- la propunerea Oficiului Român pentru Adopţii, când constată
netemeinicia eliberării;
- la cererea motivată a persoanei sau familiei atestate.
Valabilitatea atestatului încetează de drept:
- ca urmare a expirării;
- în cazul căsătoriei sau decesului persoanei atestate ori prin
divorţ sau altei situaţii care modifică configuraţia familiei atestate;
- după încuviinţarea adopţiei, când atestatul şi-a produs în inte
gralitate toate efectele.
în cazul în care rezultatul procesului de evaluare este nefavorabil,
acesta este consemnat într-un raport de neeliberare a atestatului, care
se comunică familiei solicitante, care îl poate contesta în 5 zile lucră
toare de la comunicare la direcţia care a realizat evaluarea. Contes
taţia însoţită de copia dosarului persoanei in cauză se transmite Ofi
ciului spre soluţionare.
Oficiul, analizând documentaţia primită, dar şi făcând unele verifi-
dispună neacordarea atestatului, ceea ce se poate ataca de familie în

termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa judecătorească com
petentă în materie de adopţie de la domiciliul adoptatorului (art. 23 din
Legea nr. 273/2004, republicată).
Pe tot parcursul procesului de evaluare, direcţia de la domiciliul
adoptatorului sau familiei adoptatoare este obligată să asigure aces
tora servicii de consiliere necesare pentru a-şi asuma in cunoştinţă de
cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.
185. Faza deschiderii procedurii adopţiei interne. Pentru fiecare

uupn la ic » u c u a ie 3-a lu a i u u id â u ia u c p iu ic u iie , p u iiiv ii ucyn
nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu

modificările ulterioare, se întocmeşte un plan individualizat de
protecţie, care are ca finalitate adopţia internă dacă:
a) după instituirea de măsuri de protecţie specială a trecut un an şi

părinţii fireşti al copilului şi rudele până la gradul al patrulea ale
acestuia nu pot fi găsite ori nu colaborează cu autorităţile în vederea
realizării demersurilor pentru reintegrarea sau integrarea copilului in
patrulea- care ~au "putui tr găsite f l e M ă * ! ? ^ ^

. , scris că nulocesc sa se r c u f y ^ e creşterea şi in g rijire ô p ilu lu i şi, în .
Ad obligaţia înregistrării acestor declaraţii, precum şi a celor prin care
rtG r
părinţii şi rudele până la gradul al patrulea revin asupra declaraţiilor
iniţiale;
c) copilul a fost înregistrat din părinţi necunoscuţi. în acest caz,
adopţia, ca finalitate a planului individualizat de protecţie, se stabileşte
în maximum 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere al
acestuia.
Potrivit legii, direcţia are obligaţia să facă demersurile necesare
identificării şi contactării părinţilor fireşti ori rudelor copilului până la
gradul al patrulea, să îi informeze periodic asupra locului în care se
află efectiv copilul şi asupra modalităţilor concrete in care pot menţine
vederea reintegrării sau integrării;
d) conform cu art. 27 din Legea nr. 273/2004, in situaţia copilului
pentru care s-a instituit plasamentul la o rudă până la gradul al patru
lea, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia
internă numai în situaţia în care a trecut minimum un an de la data
instituirii măsurii de protecţie şi managerul de caz apreciază că este in
interesul copilului deschiderea procedurii adopţiei interne;
e) în situaţia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, planul indi
vidualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă numai
dacă există acordul expres a l copilului în acest sens şi interesul lui
justifică deschiderea procedurii de adopţie internă.
în cazul stabilirii adopţiei interne a copilului ca finalitate a planului
individualizat de protecţie, direcţia va sesiza instanţa judecătorească
de la domiciliul copilului pentru încuviinţarea deschiderii procedurii
adopţiei interne, în termen de 30 de zile de la luarea in evidenţă a
cazului de către compartimentul de adopţii şi postadopţii.
i i i Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei
httpwwwws eoooK-co nve rte r.com
■ - părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, a tutorelui şi
- a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.

Potrivit art. 29 din lege, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei
se face numai dacă:
a) planul individualizat de protecţie are ca finalitate adopţia internă
Şi
b) sunt îndeplinite condiţiile enunţate mai sus privind termenele in
care familia firească sau rudele până la gradul al patrulea nu au dat
semne că doresc să păstreze copilul.
Părinţii copilului sau, după caz, tutorele citaţi în proces îşi exprimă
consimţământul la adopţie in condiţiile legii. Instanţa de judecată,
după ce s-a exprimat consimţământul la adopţie al părinţilor ori tutore
lui, după caz, va încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne nu
mai^ dacă apreciază că aceasta este în interesul superior al copilului.
în cazul oricărei cereri de deschidere a procedurii adopţiei interne,
în dispozitivul hotărârii judecătoreşti instanţa va face obligatoriu men
ţiune despre constatarea existenţei consimţământului ambilor părinţi,
al unui singur părinte, al tutorelui sau, după caz. despre suplinirea
consimţământului în cazul refuzului abuziv de a consimţi la adopţie al
părinţilor fireşti ori al tutorelui şi numai apoi va încuviinţa deschiderea
procedurii adopţiei interne.
Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanţa admite
cererea direcţiei produce efectele prevăzute prin art. 29 alin. (5) din
htt|
efttiofis©Gfive rte r
jc e jx i juridice se suspaodă şi vor fi ă
ilui municipiului Bucureşti în a cărui rază teri

torială domiciliază copilul;
b) drepturile şi obligaţiile părinteşti exercitate la momentul admiterii
cererii de către preşedintele consiliului judeţean, primarul sectorului
municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul sau,
după caz, de tutore se menţin.
Cel mai important aspect este cel referitor la obligaţia direcţiei
unde se află copilul de a identifica ş i selecta cea mai potrivită persoa
nă sau fam ilie atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor
identificate ale copilului, pentru a se stabili compatibilitatea dintre copil
şi familia adoptatoare.
n n m n a t ih ilit a t p a <îp î n p p a r r a n i n r in r ita tp f a ta rlp r u rlp lp r n n iliiln i
din cadrul familiei extinse şi alte persoane alături de care copilul s-a
bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, in

măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Procesul de potrivire include o componentă teoretică şi una prac
tică, ce trebuie respectate de către direcţie. Metodologia de potrivire
teoretică şi practică dintre copil şi persoana ori familia atestată ca aptă
să adopte şi criteriile pe baza cărora se realizează potrivirea teoretică
http^wmw.etoook'-wrfvertei-.'com
La finalul procedurii de potrivire, compartimentul de adopţii şi
Ad rte r
lităţii dintre copil şi persoana ori familia adoptatoare, precum şi pro
punerea vizând sesizarea instanţei judecătoreşti pentru încredinţarea
copilului în vederea adopţiei.
După întocmirea raportului de potrivire, direcţia in a cărei rază teri
torială se află domiciliul copilului sesizează. în maximum 5 zile, instan
ţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
186. Faza încre din ţării co pilulu i la fam ilia adoptatoare în vede
rea adopţiei. După întocmirea raportului de potrivire între copil şi
familia adoptatoare, instanţa de judecată de la domiciliul copilului este
sesizată de către direcţie in vederea încredinţării copilului pentru o
perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să il adop
te, astfel incăt instanţa să poată aprecia în mod raţional asupra rela
ţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.
Potrivit art. 40 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, republicată, capa
citatea de adaptare fizică şi psihică a copilului în noul m ediu fam ilial
va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socio-profesională, eco
nomică, culturală, de limbă, religie şi cu orice asemenea elemente
caracteristice locului in care trăieşte copilul in perioada încredinţării şi
care ar putea avea relevanţă in aprecierea evoluţiei ulterioare a aces
tuia în cazul când s-ar încuviinţa adopţia.
La procesul de încredinţare a copiiului în vederea adopţiei interne
vor fi citaţi:
- direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului;
- direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau
familia adoptatoare;
- persoana ori familia adoptatoare.
încredinţarea copilului de către instanţă se face pentru o perioadă

de 90 de zile şi hotărârea de încredinţare va fi executorie de la data
încredinţării.
Potrivit art. 34 din lege, încredinţarea în vederea adopţiei nu este
necesară in următoarele cazuri;
a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de
e x e ru iiu ,
b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau

adoptiv;
c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura
adopţiei interne şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii
familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani;
d) pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel
puţin 2 ani de la data instituirii tutelei.
Pentru primele două situaţii, persoana sau familia care doreşte să
adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviin
ţarea adopţiei, in condiţiile acestei legi privind regimul juridic al adop
ţiei.
Domiciliul copilului pe toată perioada încredinţării se află la per
soana sau familia căreia i-a fost încredinţat.
Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, cu
excepţia încheierii unor acte juridice, se realizează de către persoana
sau familia căreia i-a fost incredintat.
h up-.m m m °etto,aî& anw rm t. com

cum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către
încredinţat copilul. în mod excepţional, dreptul de administrare poate fi

delegat către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul,
menţionându-se expres în documentul de delegare ce acte se vor
putea face în interesul copilului.
Direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare va
urmări de-a lungul perioadei de încredinţare evoluţia copilului şi a rela
ţiilor dintre acesta şi familia căreia i-a fost încredinţat. întocmind în
acest sens rapoarte bilunare.
La sfârşitul perioadei de încredinţare, direcţia întocmeşte un raport
final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care il
comunică instantei de judecată competente să soluţioneze cererea de
încuviinţare a adopţiei.
V III. F ilia ţia d in a d o p ţ ie 15S
Odată cu cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei ju

decătoreşti, perioada de încredinţare a copilului la familia adoptatoare
se prelungeşte de drept până la soluţionarea cererii prin hotărâre
judecătorească irevocabilă.
Dacă in perioada de încredinţare direcţia în a cărei rază teritorială
domiciliază adoptatorul constată readaptarea copilului cu persoana
sau familia adoptatoare ori dacă constată orice alte motive de natură
h n & m m m m w m m m m tt o m
girii măsurii încredinţării. Hotărârea prin care instanţa de fond dispune
mc
surii încredinţării, se va relua procesul de potrivire a copilului cu altă

familie.
187. Faza de încuviinţare a adopţiei. Competenţa de a judeca

cererea de încuviinţare a adopţiei aparţine instanţelor judecătoreşti.
Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă:
a) direct de către adoptator sau familia adoptatoare:
- în cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitatea deplină
de exerciţiu şi
- în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau
adoptiv;
u) u e u ire u tie b a u u e la iim ia a u u p i a i u a r e iii t o a ie u e ie ia u e u a z u n , ia
sfârşitul perioadei de încredinţare sau, dupâ caz, la împlinirea terme
nului de 2 ani in cazul plasamentului sau aflării copilului sub tutelă.
Cererea de încuviinţare a adopţiei va trebui să fie însoţită de urmă
toarele acte:
a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat
de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate
publică;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea
adopţiei;
e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei
din familia adoptatoare, în copie legalizată;
f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia
adoptatoare, in copie legalizată;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz. al fiecărui mem

bru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului,
eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
i) hotărârea judecătorească irevocabilă de deschidere a procedurii
adopţiei interne a copilului;
j) raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul
o H n n t i a i r r t r t i l i iii ii H a r c i t r a c n t n l n o r i n t a l i i i f i r a c r *
k) documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru con
firmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în
cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copi
lul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi in cazul
în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecăto
rească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care
consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
I) declaraţia notarială pe propria răspundere a părintelui adoptiv că
partenerul său stabil a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi în
grijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani, în
cazul adopţiei majorului.
în procesul de încuviinţare a adopţiei vor fi citaţi în mod obligatoriu:
- direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului;
- direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne;
- persoana sau familia adoptatoare.
în cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de
■ 4 .*exercitjtifvor fi citati adoptatorul sau iamilia adoptatoare, p ra u m si
htt<3p;#wwwêl>o©K-caftverter.com
Imui de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, vor fi citaţi adoptatorul
rEditkoas aCoiave rte r

avea obligaţia să depună la dosarul de încuviinţare a adopţiei, cu cel
târziu 5 zile înaintea termenului pentru judecarea cauzei, raportul final
referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi familia adoptatoare din
perioada încredinţării de probă.
înaintea judecării cauzei, instanţa poate solicita din nou consimţă
mântul la adopţie al părinţilor fireşti, dacă există indicii că după data la
care consimţământul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi,
de natură să determine revenirea asupra consimţământului iniţial. De
asemenea, în cazul în care au intervenit elemente noi cu privire la
situaţia părintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina
modificarea finalităţii planului individualizat de protecţie, direcţia care a
VIII. F ilia ţia dm adopţie 157
solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne va fi obligată să infor

meze instanţa despre apariţia acestor elemente noi.
Citarea în proces a părinţilor fireşti in faţa instanţei competente se
face in camera de consiliu, păstrându-se confidenţialitatea datelor cu
privire la identitatea persoanei sau familiei adoptatoare.
în cazul în care părinţii fireşti se prezintă personal în faţa instanţei
şi îşi exprimă refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa suspendă
soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. încheierea de suspen
dare împreună cu declaraţia părinţilor fireşti se comunică direcţiei care
Qfyy ertenc o m răni de deschidere a procedurii
AdoBlDn g ita lE d itio tts G ©nv€ rte r

procedurii adopţwn interne a copilului, a cererii de încredinţare în vede
rea adopţiei, a cererii de desfacere a adopţiei, precum şi a cererii pri
vind nulitatea adopţiei, ascultarea copilului care a îm plinit vârsta de 10
ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împli
nit vârsta de 10 ani acestuia i se va solicita consimţământul.
în cazul în care ascultarea copilului nu este obligatorie, acestuia i
se solicită opinia, în măsura în care este posibil. Opinia copilului va fi
luată în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenită avându-se
în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. în situaţia în care
instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, este
obligată să motiveze raţiunile care au condus la înlăturarea opiniei
Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adop
ţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convin
gerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecă
toreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia in a cărei rază terito
rială se află domiciliul copilului va înştiinţa, în scris, părinţii fireşti des
pre încuviinţarea adopţiei, precum şi autorităţile române competente
să elibereze documentele de identitate sau de călătorie pentru adop
tat, în cazul adopţiei internaţionale.
§4. Efectele adopţiei
188. Enumerare. Efectele adopţiei sunt reglementate prin art. 469-

474 noul C. civ.
Adopţia produce efecte, de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătoreşti prin care a fost încuviinţată:
a) asupra rudeniei;
b) asupra raporturilor dintre adoptator şi adoptat:
c) în caz de decădere a adoptatorului din exerciţiul drepturilor
părinteşti.
d) asupra numelui adoptatului;
a) Efecte asupra rudeniei. Potrivit art. 470 noul C. civ., prin adopţie
se stabilesc filiaţia dintre adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături
de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Odată cu stabilirea filiaţiei şi rudeniei civile, raporturile de rudenie
încetează între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii
fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte.
Singurul efect al rudeniei fireşti care se menţine este cel privind
impedimentul la căsătorie cu rudele de sânge.
Când adoptator este soţul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile
de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu acela dintre
părinţii fireşti şi rudele lui care nu este căsătorit cu adoptatorul.
b) Efecte privind raporturile dintre adoptator ş i adoptat. în această
privinţă, efectele produse de adopţie se referă la faptul trecerii drep
turilor şi îndatoririlor părinteşti la cel care adoptă, acesta având faţă de
copilul adoptat aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi faţă de copilul său
firesc.
Când adopţia o face soţul părintelui firesc, drepturile părinteşti se
exercită de către adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta.
.com
A - f ' lo r frâr/V te£fc^Gk>ptakirii pctf fi ânctonati, la fel ca şi oăţjntii fireşti,
7
prevăzute de art. 5 w noul C. civ.

6 rte r
în cazul în care, după decăderea din exerciţiul drepturilor părin
teşti, copilul se află în situaţia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinţi,
se instituie tutela sau una dintre măsurile de protecţie prevăzute de
lege. Ascultarea copilului este obligatorie.
d) Efecte asupra numelui adoptatului. Copilul adoptat dobândeşte
prin adopţie numele de familie al celui care adoptă.
Dacă adopţia se face de către doi soţi ori de către soţul care adop
tă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, adoptatul va purta
acest nume. în cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei
sunt obligaţi să declare instanţei judecătoreşti care încuviinţează

adopţia numele pe care adoptatul urmează să îl poarte. Dacă soţii nu
se înţeleg, hotărăşte instanţa de tutelă.
Pentru motive temeinice, instanţa, la cererea adoptatorului sau a
familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit
vârsta de 1 0 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului
adoptat.
în cazul adopţiei unei persoane căsătorite, care poartă un nume
comun cu celălalt soţ, soţul adoptat poate lua numele adoptatorului
numai cu consimţământul celuilalt sot. dat în fata instantei care încu-
h om
naiului in a cărui rază teritorială se află domiciliul său să îi autorizeze

accesul la aceste informaţii aflate în posesia oricăror autorităţi publice.
înainte de dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, identitatea
părinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvăluită numai pentru motive
medicale, cu autorizarea instanţei judecătoreşti.
Instanţa va admite cererea numai dacă constată că accesul la
informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului
emoţional al solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de
consiliere din partea direcţiei.
Pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a adopţiei, serviciul de
stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de
naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi
fireşti. Vechiul act de naştere se păstrează, menţionându-se pe mar
ginea acestuia întocmirea noului act.
§5. încetarea adopţiei
189. Desfacerea adopţiei. Potrivit art. 475 noul C. civ., adopţia

încetează prin desfacere sau ca urmare a declarării nulităţii sale.
a) Adopţia este desfăcută de drept în cazul decesului adoptatorilor
sau al soţului adoptator şi numai dacă s-a încuviinţat o nouă adopţie.
Adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive
a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii.
De asemenea, adopţia poate fi desfăcută în cazul în care faţă de
adoptat este necesară luarea unei măsuri de protecţie prevăzute de
Acţpbe D icîtaI JEdltiQjns C o n v e rte r

lege, dacă desfacerea adopţiei este în interesul superior al copilului,
în acest caz. adopţia se consideră desfăcută la data rămânerii defini
tive a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune măsura de protecţie,
în condiţiile legii.
b) Adopţia poate fi desfăcută şi la cererea adoptatorului sau a
adoptatului. La cererea adoptatorului, adopţia poate fi desfăcută dacă
adoptatul a atentat la viaţa adoptatorului sau a familiei adoptatoare, a
ascendenţilor sau descendenţilor lor. precum şi atunci când adoptatul
s-a făcut vinovat faţă de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o
pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 2 ani.
O d llU d u u p id iu ru i d u u u e u d l U d U lllld lc d Id p iU IU I d U U p id lU IU I,
adopţia poate fi desfăcută la cererea celor care ar fi venit la moştenire

împreună cu adoptatul sau în lipsa acestuia.
Adopţia poate fi desfăcută la cererea adoptatorului numai după ce
adoptatul a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii,
chiar dacă faptele au fost săvârşite anterior acestei date.
La cererea adoptatului, adopţia poate fi desfăcută atunci când
adoptatorul s-a făcut vinovat faţă de adoptat de faptele menţionate
mai sus.
190. Declararea nu lită ţii adopţiei, a) Anularea adopţiei. Potrivit

art. 479 noul C. civ., adopţia poate fi anulată la cererea oricărei per
soane chemate să consimtă la încheierea ei şi a l cărei consimţământ
a fost viciat prin eroare asupra identităţii adoptatului, doi sau violenţă.
Acţiunea în anularea adopţiei este prescriptibilă în termen de 6 iuni
de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetării violenţei,
dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adopţiei.
legea nu o sancţionează cu nulitatea relativă.
al ocrotirii interesului superior al copilului.

Acţiunea în constatarea nulităţii adopţiei poate fi formulată de orice
persoană interesată. Instanţa insă, potrivit art. 481 noul C. civ., poate
respinge cererea privind nulitatea dacă menţinerea adopţiei este in
interesul celui adoptat. întotdeauna trebuie ascultat adoptatul.
191. Efectele încetării adopţiei. La încetarea adopţiei, părinţii fi

reşti ai copilului redobândesc drepturile ş i îndatoririle părinteşti, cu
excepţia cazului când instanţa hotărăşte că este în interesul superior al

copilului să instituie tutela sau o altă măsură de protecţie a copilului, în
condiţiile legii. Tot ca efect al încetării adopţiei, adoptatul redobândeşte
numele de fam ilie şi, după caz. prenumele avut înainte de încuviinţarea
adopţiei. Cu toate acestea, pentru motive temeinice, instanţa poate în
cuviinţa ca adoptatul să păstreze numele dobândit prin adopţie.
întotdeauna adoptatul este ascultat dacă a împlinit vârsta de 1 0 ani
sau i se ascultă opinia, care va putea fi luată in considerare în raport
cu vârsta şi gradul său de maturitate.
S e c ţ iu n e a a 2 -a . A d o p ţ i a in t e r n a ţ io n a lă

§1. Condiţiile qenerale ale adopţiei internaţionale
««Editk>ns«Go«ve rte r
adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită in România de
către o persoană sau familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate
poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa O fi
ciului Român pentru Adopţii ş i num ai în următoarele situaţir.
a) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă
până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încu
viinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;
b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi
cetăţean român;
c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie
se solicită.
în una dintre cele trei situaţii şi numai dacă a fost admisă cererea de
deschidere a procedurii adopţiei interne şi nu a putut fi identificat un
adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în Româ
nia, într-un termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii
judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii
adopţiei interne.
în cazul adopţiei internaţionale, cererea de încuviinţare a adopţiei
se transmite instanţei judecătoreşti de către Oficiul Român pentru
Adopţii, după finalizarea demersurilor administrative prealabile privind
îndeplinirea condiţiilor cerute unei asemenea adopţii.
Adopţia internaţională are efectele prevăzute de lege şi presupune
deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţării
adopţiei de către instanţa judecătorească română. Efectele adopţiei
n ttp ://w w w .eD ooK -converter.com

internaţionale, pretfBfn şi efectele anulării adopţiei internaţionale asu
pra cetăţeniei adoptatului sunt prevăzute de Legea cetăţeniei române
nr. 21/1991, republicată.
în cazul în care adopţia internaţională priveşte un copil care are re
şedinţa obişnuită în străinătate, iar adoptatorul sau familia adopta
toare are reşedinţa obişnuită in România, cererile de adopţie ale soli
citanţilor se transmit autorităţilor străine competente numai prin inter
mediul Oficiului Român pentru Adopţii.
Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se realizează
potrivit prevederilor de evaluare a oricăror adoptatori români.
p ro c e d u ra a a o p ţie i in te rn a ţio n a le
193. Atestarea adoptatorului sau a fam iliei adoptatoare din

statul de prim ire. Persoanele sau familiile care au reşedinţa obişnuită
pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la H aga' , şi care doresc
să adopte un copil din România vor adresa cererile lor de adopţii Ofi
ciului Român pentru Adopţii, prin intermediul autorităţii centrale com
petente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate.
în cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia de la Haga, cere
rile de adopţie se transmit Oficiului prin intermediul autorităţii desem
nate cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale sau prin interme
diul organizaţiilor acreditate in acest sens în statul de primire. în con
formitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului, orga
nizaţiile acreditate din străinătate trebuie să fie autorizate şi de Oficiul
Român pentru Adopţii.
Cererea familiei adoptatoare este luată în evidenţă de Oficiu numai
dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organi-
http:ffvimw.gt5o,ateesraerteE.com
eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu
Ad«ţteafarta>"firiitiQ,DS C m yerter
necesară in vederea adopţiei in statul primitor;
c) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o
perioadă de cel puţin 2 ani;
111 Convenţie din 29 mai 1993 asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia
adopţiei internaţionale, ratificată de România prin Legea nr. 84/1994 (M. Of. nr. 298
din 21 octombrie 1994).
d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie in statul

primitor.
Documentele care trebuie să insoţească cererile de adopţie
transmise Oficiului sunt:
a) un raport întocmit de autorităţile competente din statul primitor,
cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc
să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor per
sonală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi
determină să adopte un copil din România, precum şi cu privire la
copiii pe care ar putea să îi primească spre adopţie; concluziile rapor
tului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autorităţile com
petente din statul primitor,
b) certificatele de naştere şi căsătorie şi actele de identitate ale
httRwwwv ° ©Q^K^GonverteF.com
■ traducerea lor legalizata in limba romana;
■ m • c) caziMelc judiciare ale aacsoanek* care doresc>a adopte şi al *
Adotoe-Dja+lal M itio n s Converter
d) raportul ra d ic a l întocmit separat pentru fiecare adoptator şi,
după caz. raportul medical privind bolile psihice ale soţului care nu se
asociază la adopţie;
e) actul din care să rezulte că există garanţiile că adoptatul are
posibilitatea să intre şi să locuiască permanent in statul primitor, pre
cum şi că adoptatul are faţă de adoptator şi rudele acestuia aceeaşi
situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului.
Toate documentele vor fi prezentate în original şi însoţite de tra
ducerea legalizată în limba română, cu excepţia certificatelor de naş
tere şi căsătorie şi a actelor de identitate ale persoanelor care doresc
să adopte, care vor fi prezentate doar în copii legalizate şi traduse.
urmează să fie adoptat este obligată să se deplaseze în România şi
să locuiască efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30
de zile consecutive, care vor fi utilizate in scopul relaţionării cu copilul.
La expirarea termenului de 30 de zile, direcţia în a cărei rază terito
rială se află domiciliul copilului va întocmi şi va transmite Oficiului un
raport cu privire la relaţionarea dintre copil ş i persoana sau familia
selectată.
Oficiul va notifica autorităţilor centrale competente sau organi
zaţiilor acreditate din statul primitor selectarea adoptatorului sau fami
liei adoptatoare.
htţp://wwv^£kQQ(ţ-QQnverter.com
comunice următoarele:
a) acordul adoptatorului sau familiei adoptatoare cu privire la selec
ţia privind potrivirea cu copilul cuprinsă in raportul direcţiei de la domi
ciliul copilului.
b) acordul cu privire la continuarea procedurii de adopţie.
§3. încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă
194. Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele

precizate mai sus, se înaintează de către Oficiu instanţei judecătoreşti.
P n t r iw it a r t 7 A rtin I q h q q n r 0 7 'l/ 0 r \ f \ A i n c t a n t a l a ii i r t o r ă t n r a c t i r n .
mâne sunt competente să judece cererile de adopţie internaţională
dacă cel puţin una dintre părţi are reşedinţa obişnuită in România.
Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece
cererile de adopţie internaţională dacă copilul care urmează a fi adop
tat are reşedinţa obişnuită în România şi este cetăţean român sau
apatrid.
Competenţa teritorială aparţine tribunalului în a cărui rază terito
rială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora
nu se poate determina instanţa competentă se judecă de către Tribu
nalul Bucureşti.
Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face
cu citarea:
- direcţiei in a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului;
- persoanei sau familiei adoptatoare;
- a Oficiului.
Oficiul are obligaţia de a se asigura că adoptatul va beneficia in
.com
A d'«aauiam i:E aroaiîă‘« ,ri.verter
supuse apelului. EJSrcitarea recursului suspendă executarea.
Cererile de adopţie sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi se
soluţionează cu celeritate. de complete specializate ale instanţei jude
cătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procu
rorului. Prezentarea de către direcţie a raportului de anchetă socială
privind copilul este obligatorie.
Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile, iar hotărârea

judecătorească trebuie redactată şi comunicată părţilor în maximum
1 0 zile de la pronunţare.
De-a lungul procesului de adopţie, Oficiul acţionează pentru apă
rarea drepturilor şi interesului superior al copiilor ce fac obiectul pro
cedurilor de adopţie, scop in care poate introduce cereri şi poate
formula apărări.
Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile a adopţiei, Oficiul elibe
rează, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, în termen
de 5 zile, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu nor
m ele Convenţiei de la Haga.
Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul
sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită este posibilă numai
atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este irevocabilă.

Adobe Converter
legală a copilului
S e c ţiu n e a 1. C o n s id e r a ţ ii i n t r o d u c t iv e
195. Noţiune. Prin situaţia legală a copilului se înţelege ansamblul

de efecte juridice ale filiaţiei, constând în: ocrotirea părintească, nu
mele, domiciliul şi locuinţa copilului, dreptul său la întreţinere, la pen
sia de urmaş, vocaţia succesorală faţă de părinţi şi faţă de celelalte
rude ale sale ş.a.
196. Reglementare. Noul Cod civil reglementează prin ari. 448-
450, sub titlul „Situaţia legală a copilului”, problemele privind:
- numele copilului din căsătorie (art. 449);
- numele copilului din afara căsătoriei (art. 450);
- principiul asimilării copilului din căsătorie cu cel din afara că
sătoriei (art. 448).
Aceste dispoziţii nu sunt singurele care conturează situaţia legală a
copilului, ci ele se completează cu alte dispoziţii din noul Cod civil, de
exemplu, privitoare la succesiunea legală, sau cu dispoziţiile legii pen
siilor privitoare la pensia de urmaş şi din alte legi aparţinând altor
ramuri de drept.
197. P rincipii călăuzitoare. Situaţia legală a copilului este guver

nată de principiile specifice ocrotirii părinteşti, şi anume:
- principiul asimilării depline a situaţiei copilului din afara căsătoriei
cu situaţia copilului din căsătorie;
- principiul egalitătii părinţilor in exercitarea ocrotirii părinteşti;
Adobe D4g.j.tdk5cMtiOi£iSi Converter

198. D ispoziţiile noului Cod c iv il privitoare la numele copilului.
Reglementarea numelui copilului diferă după cum este vorba de:
1111. A lb u , Dreptul familiei, p. 2 6 0 -2 6 3 .1.P. F ilip e s c u , op. cit., p. 360.

IA. J iiu o u â legdid alu p n u iu i 10 /
- copilul din căsătorie;

- copilul din afara căsătoriei;
- copilul născut din părinţi necunoscuţi.
a) Numele copilului din căsătorie. Articolul 449 noul C. civ., regle
mentând numele copilului din căsătorie, distinge următoarele situaţii:
când părinţii au un nume de familie comun, caz în care copilul va
dobândi, în mod obligatoriu, acest num e1]; când părinţii nu au un nu
me de familie comun, ei se pot pune de acord fie ca numele copilului
să fie acela al unuia dintre ei, fie numele lor reunite, învoială pe care o
vor declara, odată cu naşterea copilului, la serviciul de stare civilă[2];
iar în lipsa unei asemenea învoieli, instanţa de tutelă hotărăşte şi co
munică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul de stare
civilă unde a fost înregistrată naşterea.
Numele de familie dobândit de către copilul din căsătorie cu ocazia
naşterii sale poate fi schimbat ca urmare a schimbării numelui părin-
b) Numele copilului din afara căsătoriei. în privinţa numelui copilului
Ad d m m & m
dintre părinţi, când copilul va dobândi numele de familie al părintelui
rte r
respectiv [alin. ( 1 )];
- cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt
părinte; copilul, prin acordul părinţilor, poate lua numele de familie al
părintelui faţă de care şi-a stabilit filiaţia ulterior sau numele reunite ale
acestora. Noul nume de familie al copilului se declară de către părinţi,
împreună, la serviciul de stare civilă la care a fost înregistrată naş
terea. în lipsa acordului părinţilor, instanţa de tutelă hotărăşte ea şi co
munică de îndată numele stabilit prin hotărâre judecătorească la
serviciul de stare civilă unde a fost înregistrată naşterea;
111 M .l. Erem ia, Num ele, în T r . Io n a ş c u . I. C h r is tia n . M. E lie s c u . P. A n ca .
V. E co n o m u. Y. E m inescu. M.l. Erem ia. V. G e o ro e s c u , P ersoana fiz ic ă în d re p tu l
R .P .R ., Ed. Ştiinţifica. Bucureşti. 1963. p. 109-138; T.R. POPESCU, op. c it., voi. II,
p. 158-164.
l' ] Trib. Suprem, s. civ.. dec. nr. 192 din 20 februarie 1961, în J.N . nr. 10/1961;
Tnb. Suprem , s. civ.. dec. nr. 1338 din 24 iulie 1986, în R.R.D. nr. 5/1987. p. 69.
lJ| G .l. C hiuzbaian, P. A n ca . N um ele de fa m ilie p e c a re tre b u ie s ă -l p o a rte
c o p ilu l ca urm are a a c ţiu n ii în tă g ăd u ire a p a te rn ită ţii, în R.R.D. nr. 2/1969, p. 105-
1 0 9 :1.P. F ilip e s c u , E fe cte le tă g ă d u irii p a te rn ită ţii d in că să to rie c u p riv ire la num ele
co p ilu lu i. în R.R.D. nr. 12/1962, p. 87-95; A. lONAŞCU. M. MuREŞAN. M .N. C o s tin .
V. U rs a . F ilia ţia ..., p. 92-94.
bii părinţi, cand se vor aplica, datorită asemănării de situaţie, dispo-

.com
La aceste cazuftrnai sunt de adăugat încă două, şi anume: cazul
C om erter
în care copilul din căsătorie devine din afara căsătoriei, ca efect al
hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii;
cazul în care copilul doar aparent din căsătorie a devenit din afara
căsătoriei, ca efect al hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii în
contestare de paternitate. în ambele cazuri, copilul va dobândi numele
de familie al mamei sale.
c) Numele copilului născut din părinţi necunoscuţi. Potrivit art. 84
alin. (3) noul C. civ., numele de familie şi prenumele copilului găsit,
născut din părinţi necunoscuţi, precum şi cele ale copilului care este
părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost sta-
K ilif A în t n r m n n i il « t a i it In n n r n r t o h iln m n rin H ir n m ifio n rim n
rului comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul ori, după caz,
s-a constatat părăsirea lui, în condiţiile legii speciale.
S e c ţ iu n e a a 3 -a . D o m ic i l i u l c o p ilu lu i
199. Reglementare. Dispoziţiile art. 92 noul C. civ. prevăd că do

miciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu in
condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre
părinţi la care locuieşte in mod statornic; iar în cazul în care părinţii au
domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul
copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil,
dacă acesta a împlinit vârsta de 1 0 ani, decide, ţinând seama de inte
resele copilului, la care dintre părinţi va fi domiciliul lui. în cazul in care
numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care minorul
se află sub tutelă, la fel ca în cazul persoanelor puse sub interdictie,
h rtftr.com
joate fi la bunici* la a|je rude ori persoane
i§, de in
m ccredereû
re d e re û consim-
ln.
!^nsp#empverter
111 T r . Io n a ş c u . N um ele ş i d o m iciliu l p e rso a n e i fizice , în A nalele Universităţii
„C .l. Parhon” . Bucureşti, 1956. p. 215-243.
IX. S itu a ţia le g a lă a c o p ilu lu i 169

Noua lege, prin art. 93, prevede ca domiciliul copilului lipsit, tem
porar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi şi supus unor măsuri de
protecţie specială, in cazurile prevăzute de lege, se află la instituţia, la
familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament.
S e c ţiu n e a a 4 -a . C e tă ţ e n ia c o p ilu lu i
200. Reglementare. în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 21/1991

a cetăţeniei române, republicată1’1, cetăţenia română se poate dobândi,
potrivit art. 4, prin: naştere, adopţie şi acordare la cerere.
a) Dobândirea cetăţeniei române prin naştere. Articolul 5 din Legea
nr. 21/1991 prevede următoarele: „(1) Copiii născuţi pe teritoriul Ro
mâniei, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români.
(2) Sunt, de asemenea, cetăţeni români cei care:
a) s-au născut pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul
dintre părinţi este cetătean român;
h ttp ^ s iiW is w â r-e s H v e w rto m

(3) Copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat cetă-
A ddteD ,® m t ra ttO H S C m ve rte r

b) Dobândirea cetăţeniei române prin adopţie. Potrivit art. art. 6 din
Legea nr. 21/1991: „(1) Cetăţenia română se dobândeşte de către
copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie prin adopţie, dacă adoptatorii
sunt cetăţeni români. în cazul în care adoptatul este major, este
necesar consimţământul acestuia.
(2 ) în cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetăţean ro
mân, cetăţenia adoptatului minor va fi hotărâtă, de comun acord, de
către adoptatori. în situaţia în care adoptatorii nu cad de acord, instan
ţa judecătorească competentă să încuviinţeze adopţia va decide asu
pra cetăţeniei minorului, ţinând seama de interesele acestuia. în cazul
copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul
acestuia.
(3) Dacă adopţia se face de către o singură persoană, iar aceasta
este cetăţean român, minorul dobândeşte cetăţenia adoptatorului”.
c) Dobândirea cetăţeniei române la cerere. Potrivit art. 9 din Legea
nr. 21/1991, (1) Copilul născut din părinţi cetăţeni străini sau fără
111 R epublicată în M. Of. nr. 576 din 13 august 2010.
cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consim

ţământul acestuia.
(3) Copilul dobândeşte cetăţenia română pe aceeaşi dată cu pă
rintele său.
(4) în cazul în care minorul a dobândit cetăţenia română in con
diţiile alin. ( 1 ) sau (2 ) şi nu a fost inclus in certificatul de cetăţenie al
părintelui sau nu i s-a eliberat certificat de cetăţenie potrivit dispo
ziţiilor art. 20 alin. (5) sau (7), părinţii sau, după caz, părintele, cetăţeni
români, pot solicita transcrierea ori înscrierea în registrele de stare
civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă eliberate de
autoritătile străine în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele
de stare civilă, republicată.
(5) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate formula în nume
propriu cererea de transcriere sau înscriere a certificatului ori extra
sului de naştere. în acest caz, dovada cetăţeniei minorului se face cu
cartea de identitate sau paşaportul emisă/emis de autorităţile române
părintelui ori cu certificatul prevăzut la art. 20 alin. (4)".
Capitolul al X -le a . Obligaţia legală de
în tre ţin e re
S e c ţiu n e a 1. D e f in iţia şi f u n d a m e n t u l
o b lig a ţie i le gale d e î n t r e ţ i n e r e
§1. Consideraţii generale
201. Noţiunea obligaţiei legale de întreţinere. Codul familiei nu

conţinea un text anume care să definească obligaţia legală de între
ţinere. în literatura juridică unii specialişti au încercat să definească
această obligaţie, deducându-i conţinutul din reglementarea ei legală
şi din finalitatea urmărită de legiuitor. Astfel, autori de prestigiu au de-
h u n a tm w m m c tm m m m o rn
lui” 11. O definiţie atât de succintă nu putea cuprinde însă toate ele-
Ad rte r
cina unei persoane de a presta mijloace de trai, în măsura posibili
tăţilor sale, altei persoane apropiate, indicată de lege, când aceasta
se află în nevoie din cauza unei incapacităţi de a munci^23.
202. Fundam entul obligaţiei de întreţinere. Potrivit opiniei ge

nerale, obligaţia legală de întreţinere îşi are fundamentul în solida
ritatea dintre membrii familiei, în afecţiunea reciprocă şi prietenia care
îi leagă. Aceste legături reclamă ca membrii familiei să îşi acorde reci
proc sprijin material când unii dintre ei se află in nevoie din cauza
incapacităţii de a munci, iar alţii dintre ei îi pot ajuta. în spiritul acestor
relaţii de solidaritate familială, sprijinul material se justifică şi după
inceiarea unor legaiuri ae lamme, iar in anumite conami, şi intre ane
persoane apropiate, fără a face parte din familie.
111A se vedea E. B a ra s c h ş.a.. R u d e n ia ..., p. 125.

121A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F a m ilia ..., p. 173.
203. Term inologie. în limbajul Codului civil român din 1864, înda
torirea de întreţinere pe care legea o prevedea între anumite persoa-
hcferent alimentar al îndatoririi legale de întretinere111. Denumirea de

com
am m r
cuprinzătoare, deoarece noţiunea de întreţinere vizează tot ceea ce
este necesar traiului, adică nu numai alimentaţia, ci şi îmbrăcăminte,
locuinţă, medicamente, cele necesare îngrijirii sănătăţii etc.
204. Reglementare. Noul Cod civil reglementează obligaţia legală

de întreţinere in Titlul V al Cărţii a ll-a, sub denumirea generică „Obli
gaţia de întreţinere".
Regulile de procedură aplicabile în litigiile privind materia obligaţiei
de întreţinere se judecă după cele ale procesului civil obişnuit, iar ho
tărârile judecătoreşti date în materie de întreţinere sunt executorii de
drept ş i provizorii, ceea ce evidenţiază actualitatea obligaţiei de între-
ţinere.
205. Felurile obligaţiei de întreţinere. Analizând dispoziţiile

legale privitoare la obligaţia de întreţinere, rezultă că unele dintre
aceste dispoziţii sunt de aplicaţie generală, adică privesc obligaţia de
întreţinere fără deosebire de persoanele între care legea o prevede,
pe când altele sunt de aplicaţie particulară, adică privesc numai obli
gaţiile de întreţinere dintre anumite persoane.
în literatura juridică 121 s-a făcut astfel constatarea că legea regle
mentează o obligaţie de întreţinere în general, precum şi unele obli
gaţii distincte de întreţinere, care in anumite privinţe sunt supuse unor
reguli ce le sunt specifice.
Sunt obligaţii de întreţinere distincte următoarele:
- obligaţia de întreţinere dintre soţi [art. 516 alin. (1) noul C. dv.].
Această obligaţie este distinctă, pentru că ea se execută în cadrul
obligaţiei soţilor de a suporta cheltuielile căsniciei, precum şi pentru că
implică unele cauze de incapacitate de a munci, cum ar fi starea de
http ^/www.ebo ok-converter.com

111 în literatura jundicâ franceză, prin obligaţie alim entară se înţelegea .datoria
îtfawnt indispen- *
® erlverter
121A se vedea I. A lb u , D re p tu l fa m ilie i, p. 289-290.
X . O b lig a ţia le g a lă d e î n t r e ţ in e r e 173
graviditate sau lehuzia soţiei ori faptul că unul dintre soţi este ocupat
cu îngrijirea copiilor ş.a.[1];
C. civ.]. Această obligaţie este diferită de obligaţia de întreţinere dintre
soţi, prin faptul că ea are următoarele trăsături caracteristice: incapa
citatea de muncă a fostului soţ care pretinde întreţinere trebuie să fi
survenit înainte de căsătorie, în timpul acesteia sau în decurs de un
an de la desfacerea căsătoriei, pensia de întreţinere se poate stabili
până la o treime din venitul net din muncă al fostului soţ obligat la
plata ei; fostul soţ vinovat de desfacerea căsătoriei este îndreptăţit la
întreţinere numai timp de un an de la desfacerea acesteia; şi, în toate
cazurile, dreptul la întreţinere încetează prin recăsătorirea fostului soţ
îndreptăţit la întreţinere1^;
- obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lo r m inori în
cadrul ocrotirii părinteşti [art. 499 alin. (1) noul C. civ.]. Privită distinct
de obligaţia care există în general între părinţi şi copii în mod reciproc,
această obligaţie se înfăţişează ca o obligaţie unilaterală, cu un obiect
mai extins faţă de acela al obligaţiei de întreţinere în general, deoare
ce cuprinde, pe lângă mijloacele necesare traiului, şi cheltuielile nece-
adopte. Este o obligaţie unilaterală (similară în conţinutul ei cu aceea

icom
şi moştenitorilor săi, în măsura valorii bunurilor moştenite, însă numai
dacă părinţii fireşti ai copilului au murit, sunt dispăruţi ori sunt în ne-
voie!4J. Această obligaţie, în cazul in care sunt mai mulţi moştenitori,
este solidară, fiecare dintre ei contribuind la întreţinerea minorului pro
porţional cu valoarea bunurilor moştenite (art. 518 noul C. civ.);
- obligaţia de întreţinere dintre părintele vitreg ş i copilul vitreg
(art. 517 noul C. civ.). O astfel de obligaţie ia naştere în sarcina soţului
111 A se vedea A l. L e svio d a x. O b lig a ţia le g a lă de în tre ţin e re . Ed. Ştiinţifica.

Bucureşti. 1971, p. 31-36.
, MA se vedea I.P. F il ip e s c u , O bligaţia de întreţinere între (oştii soţi. în R.R.D.
n r. i ' i y / u . p . e / -» u .
|3' A s e v e d e a E . B a r a s c h . I. N e s t o r . S . Z i l b e r s t e i n . O crotire a p ă rin te a scă
(D re p tu rile ş i în d a to ririle p ă rin ţilo r fa ţă de c o p iii m in ori). E d . Ş t i i n ţ i f i c ă . B u c u r e ş t i .
1 9 6 0 . p . 1 3 0 - 1 3 3 : A . I o n a ş c u . O b lig a ţia le g a lă de în tre ţin e re în d re p tu l R .P .R ., î n
v o i . S tu d ii ju rid ic e , E d . Ş t i in ţ i f i c ă . B u c u r e ş t i . 1 9 5 7 . p . 2 4 0 .
1,11 A s e v e d e a N . S u r d u l e s c u , O bligaţia de în tre ţin e re a co p ilu lu i luat sp re cre ş
te re fără întocm irea fo rm e lo r ce ru te p e n tru înfiere, i n R . R . D . n r . 8 / 1 9 6 7 , p . 9 3 - 9 6 .
părintelui firesc al copilului care a contribuit la întreţinerea acestuia, dar

numai dacă părinţii fireşti ai copilului au murit, sunt dispăruţi ori sunt in ne-
torul acordat de câtre persoanele care le sunt apropiate. Acest scop

fiind în acord cu interesele familiei şi ale societăţii, se poate spune că
prin finalitatea lui are un caracter nu numai personal, ci şi social.
207. Natura ju rid ică a obligaţiei de întreţinere. întreţinerea dato

rată în temeiul legii este „o creanţă de tip s p e tia f'[Z], întrucât obligaţia
există ca atare, independent de faptul dacă părţile doresc sau nu să
intre într-un asemenea raport obligaţional, fiind izvorâtă din lege. Ca
drul exerciţiului dreptului şi al obligaţiei de întreţinere este reglementat
prin lege, iar întinderea ei în concret pentru fiecare caz se stabileşte,
pe baza criteriilor legale, de către instanţa de judecată.
r'n n C # .. « n k C iin iin ; In ^ n ln rin
v v n .iy u iu u u iv -y u iv . '-v - „ m v u .n ,.» .v ,< .u . i u
şi din modul special şi specific în care ea încetează, adică atunci când

dispar una sau amândouă variabilele în raport de care ea intră in
exerciţiu.
Concluzia formulată de literatură în privinţa naturii juridice a obli
gaţiei în discuţie este că este o obligaţie legală, născându-se direct
din lege, dacă sunt îndeplinite condiţiile pe care aceasta le prevede, şi
se deosebeşte de obligaţia de întreţinere care există în temeiul unor
convenţii, al unui testament ori al altor acte juridice13*.
§2. Caracterele obligaţiei de întreţinere
208. Enumerare. Caracterele obligaţiei legale de întreţinere pot fi

desprinse din normele juridice care o reglementează, precum şi din
111 A se vedea A. Io n a ş c u . op. c it., p. 247; T.R. P o p e scu , op. c it., voi. II,
h rter.com
|3' A se vedea A l. L e svio d a x. op. c it., p. 65.; I. D o g a ru , în tre tin e re . d re p t ş l
AdobeDigitalEditiOtts Gottve rte r
X . O W Ig a ţla le g a lă d e î n t r e ţ in e r e 17S
scopul ei. Astfel, se poate spune că această obligaţie, înfăţişându-se

atât sub forma unui drept de creanţă, cât şi sub forma unei datorii de
întreţinere, se deosebeşte de celelalte obligaţii reglementate de noul
lege să satisfacă permanent nevoile creditorului întreţinerii şi este o
obligaţie personală, atât in privinţa creditorului, cât şi a debitorului;
este o obligaţie, de regulă, reciprocă şi divizibilă, atât activ, cât şi pa
siv, cu executare succesivă, variabilă ca întindere, fel şi mod de exe
cutare, în funcţie de nevoile creditorului şi de posibilităţile debitorului.
Să analizăm fiecare caracter.
209. O bligaţia este im perativ prevăzută de lege. Acest caracter

imperativ al obligaţiei legale de întreţinere înseamnă că părţile nu o
pot înlătura sau restrânge cu anticipaţie prin acte juridice, ea impu-
nându-se pe tot timpul cât creditorul este în nevoie din cauza inca
pacităţii de a munci.
Ţinând seama de caracterul imperativ al obligaţiei in discuţie,
instanţele judecătoreşti au statuat că nu sunt valabile convenţiile şi
actele unilaterale de renunţare definitivă pe viitor la dreptul de între-
timp cât cel îndreptăţit la întreţinere nu a solicitat-o, înseamnă că el nu

s-a aflat in nevoie131.
210. O bligaţia este personală. Caracterul personal al obligaţiei de

întreţinere este prevăzut expres în art. 514 alin. (1) noul C. civ., întru
cât legea prevede obligaţia de întreţinere numai între anumite per
soane şi numai pentru a asigura existenţa persoanelor îndreptăţite la
întreţinere, atât in privinţa creditorului, cât şi a debitorului. Ea se stinge
176 şi dec. nr. 774/1962. în J.N . nr. 8/1963, p. 164.
^ Plenul Trib. Suprem. Dec. de îndrum , nr. 2/1973 cu privire la unele problem e
de stabilire şi de prestare a obligaţiei de întreţinere, în R.R.D. nr. 6'1973. p. 97.
|S| A se vedea Trib. jud. Arad. dec. clv. nr. 1071/1968, cu nota de A. P işco -
REANU. în R.R.D. nr. 5/1970. p. 146-149.
prin moartea debitorului sau a creditorului, dacă prin lege nu se preve

de altfel [art. 514 alin. (2)].
Din caracterul personal al acestei obligaţii rezultă următoarele con
secinţe:
a) creanţa de intretinere este insesizabilă, adică dreptul la între-
^ ^ â n d j ^ n ^ n j j ^ ţ o b i e p ^ ^ j^ p ^ l^ ^ ^ ji^ ic ia r e 11; f t
datoria de întreţinere; ea nu se transmite nici la moştenitori, nici activ

şi nici pasiv, cu o singură excepţie, aceea a trecerii îndatoririi de între
ţinere la moştenitorii debitorului care a fost obligat să întreţină un mi
nor sau care l-a întreţinut fără să fi avut o asemenea obligaţie.
211. O bligaţia de întreţinere este, de regulă, reciprocă. Aceasta

înseamnă că fiecare dintre persoanele între care legea o prevede
poate pretinde întreţinere, când se află in nevoie din cauza incapacită
ţii de a munci, de la cealaltă persoană care are mijloace îndestulătoa
re, adică fiecare persoană din raportul de obligaţie poate avea faţă de
Prin excepţie de la regulă, obligaţia de întreţinere este unilaterală, adi
că între anumite persoane, una poate avea numai calitatea de cre
ditor. iar alta numai calitatea de debitor. Este cazul întreţinerii copiilor
minori de către părinţii fireşti ori adoptatori, a copilului major aflat în
continuarea studiilor până la 26 de ani, a minorului luat spre creştere
fără împlinirea formelor de adopţie.
212. O bligaţia de întreţinere este cu executare succesivă. De

bitorul obligaţiei de întreţinere este dator să asigure existenţa fiecărei
zile a îndreptăţitului sau creditorului întreţinerii, să îi satisfacă nevoile
treptat, pe măsură ce ele apar, ceea ce înseamnă că executarea se
face succesiv, prin prestaţii periodice.
Realizarea finalităţii obligaţiei de întreţinere presupune prestarea
cu regularitate a celor necesare traiului persoanei în nevoie. Aceste
prestaţii periodice, prin finalitatea lor, nu pot fi înlocuite cu o prestaţie
unică, sub forma unei plăţi anticipate a cantităţii de produse in natură
X . O W Ig a ţla le g a lă d e î n t r e ţ in e r e 177
datorate pe viitor sau a unei sume globale, care să totalizeze sumele

periodice exigibile in viitor.
Cu toate acestea, în cazurile în care îndatorirea de întreţinere este
prin lege limitată în timp, cum ar fi întreţinerea datorată de părinţi copi
ilor minori sau întreţinerea datorată după divorţ soţului vinovat de des-
tacerea căsătoriei, se apreciaza ca ar ti posioiia o aproximare anti
cipată a cuantumului total al întreţinerii pe aceste perioade determi
nate. Astfel, în cazurile în care există garanţii îndestulătoare că restul
obligaţiei de întreţinere poate fi realizat şi printr-o executare simultană
a obligaţiei de întreţinere, adică printr-o prestaţie unică, acest mod de
executare ar trebui prevăzut ca admisibil1'.
213. O bligaţia de întreţinere este variabilă. Caracterul variabil al

obligaţiei de întreţinere trebuie înţeles în sensul că obligaţia se poate
modifica în raport de schimbările ce pot interveni în nevoile credito
rului, în mijloacele debitorului sau chiar în amândouă.
Dreptul instanţei judecătoreşti de a mări sau a micşora, după îm
prejurări, obligaţia de întreţinere decurge din dispoziţiile legii (art. 529
noul C. dv.), conform cu care întreţinerea se stabileşte ca întindere,
fel şi mod de executare în funcţie de nevoile creditorului şi de mijloa
cele debitorului.
la cazul când debitorul trebuie să presteze întreţinere la mai mulţi cre

ditori îndreptăţiţi in acelaşi timp şi nu o poate presta, arată că acesta
va putea cere instanţei de tutelă, ţinând seama de nevoile fiecărui
creditor, ca întreţinerea să se plătească fie numai unuia dintre ei, fie
111 A cest punct de vedere a (ost acceptat c u m ici corective de câtre instanţa
noastră suprem ă, care printr-o decizie de îndrum are a sta tu at că „Părţile pot
conveni ca pensia de întreţinere stabilită în sarcina debitorului sub form ă de p re s
taţii periodice să fie înlocuită pnn depunerea anticipată a sum elor ce reprezintă
prestări periodice pe tot tim pul stabilit de instanţă. Intr-o atare situaţie, creditorul
obligaţiei de întreţinere va fi îndreptăţit să pnm eascâ plata în mod periodic, la
Plenul Trib. Suprem. Dec. de îndrum , nr. 2/1973. în R.R.D. nr. 6/1973. p. 97).
, MA se vedea Trib. jud. Braşov, dec. civ. nr. 145/1972. în R.R.D. nr. 11/1972.
p. 166.
sa se împartă între mai multe persoane sau toate persoanele îndrep

tăţite să o ceară. în acest caz, instanţa hotărăşte, totodată, modul în
care se împarte întreţinerea între persoanele care urmează a o primi.
S e c ţiu n e a a 2 -a . P e r s o a n e le în t r e
Ad dbfcrBfgital EdftiofT&Gon ve rte r

215. Sfera persoanelor îndreptăţite la întreţinere este determ i
nată de fe lu l organizării fam iliei 0 . Fiind o obligaţie de un tip special,
obligaţia legală de întreţinere există numai între persoanele stabilite
de lege. Ea nu poate fi impusă altor persoane, oricât de evidente ar fi
consideraţiile de echitate şi de morală care ar reclama o altă soluţie.
Cu toate acestea, datoria de întreţinere este, mai înainte de a fi o obli
gaţie juridică, o datorie morală, chiar între persoanele între care legea
o instituie. Nu înseamnă insă că această datorie morală nu poate sub
zista şi între persoane între care legea nu instituie o obligaţie juridică.
Aceasta duce la concluzia că, in afara cercului de rude ţinute după
lege la întreţinere, există intre celelalte rude apropiate obligaţia natu-
raia de a se ajuta reciproc la nevoie.
Criteriul determinării persoanelor obligate la întreţinere rezidă in
ideea organizării familiei. Cercul persoanelor obligate legal la între
ţinere depinde de felul în care familia este organizată şi de trăinicia
legăturilor dintre membrii ei.
Legea noastră a instituit obligaţia de întreţinere nu numai între soţi
şi persoane care se află in raporturi de rudenie, ci şi între persoane
care nu sunt nici rude, uneori nici afini: obligaţia celui care a luat un
copil spre creştere, fără a întocmi formele legaie pentru adopţie, de a
acorda întreţinere copilului pe timpul minorităţii: obligaţia soţului care a
contribuit la întreţinerea copilului soţului său cât timp este minor; obli
gaţia copilului astfel întreţinut cel puţin 1 0 ani de a întreţine pe soţul
părintelui său aflat în nevoie; obligaţia de întreţinere a moştenitorului
celui care fusese obligat la întreţinerea unui minor sau care, fără a
avea obligaţia legală, i-a furnizat acestuia întreţinere, de a continua
întreţinerea minorului până la majorat.
http'iiMww.eboQk tGOnve rter.com

A d o b e J Jig iţa lÊ d iţ^
X . O b lig a ţia le g a lă d e î n t r e ţ in e r e 179
Pensia se va acorda fără a se ţine seama de faptul dacă raporturile

dintre creditor şi debitor sunt bune sau rele; debitorul nu poate opune
creditorului faptul că, la rândul său, acesta din urmă a refuzat să îi pres
teze întreţinere când el se afla în nevoie. Chiar dacă este vorba de obli
gaţia reciprocă a părţilor de a-şi acorda întreţinere, debitorul este ţinut a
presta întreţinere creditorului indiferent de poziţia anterioară a credi-
nu este condiţionată de o reciprocitate a îndeplinirii ei. S-a decis, în
acest sens, că fiul nu poate opune părintelui faptul că în timpul minorită
ţii nu a primit întreţinere de la acesta când se afla în nevoie1'.
216. Subiectele obligaţiei de întreţinere. Potrivit art. 516 noul

C. civ., obligaţia de întreţinere există:
a) între soţ ş i soţie;
b) între rude în linie dreaptă, fără deosebire după cum acestea
sunt rude din căsătorie ori din afara căsătoriei, şi anume:
- între părinţi şi copii;
- intre bunici şi nepoţi;
- între străbunici şi strănepoţi;
c) între rudele colaterale de gradul al doilea, adică între fraţi şi su
rori. Această obligaţie există şi în cadrul rudeniei rezultate din adopţie-,
d) obligaţia de întreţinere există între foştii soţi a căror căsătorie a
fost desfăcută prin divorţ. în acest caz, pentru a avea drept la întreti-
ori în timpul căsătoriei sau in termen de un an de la desfacerea căsă-
a d Qfte ataiţateciitto nsae» ras®rter

C. civ.). în această situaţie, obligaţia de întreţinere este reciprocă sau
unilaterală, după împrejurări: când unul dintre foştii soţi este vinovat
de divorţ, acesta are dreptul la întreţinere numai timp de un an de la
desfacerea căsătoriei [art. 389 alin. (4)]. După aceea, numai celălalt soţ
are drept la întreţinere, dacă îndeplineşte condiţiile impuse de lege. Tot
astfel, dacă unul dintre foştii soţi se recăsătoreşte, acesta nu mai are
drept la întreţinere, dar poate fi ţinut să presteze întreţinere celuilalt soţ:
e) între foştii soţi a căror căsătorie a fost desfiinţată, dar la a cărei
încheiere cel puţin unul dintre ei a fost de bună-credinţă (potrivit dispo
ziţiilor art. 304 noul C. civ. referitor la căsătoria putativă). Şi în această
1 1 A se vedea Irib . buprem . dec. civ. nr. 737 din 29 aprilie 1978, in H.H.D.
nr. 10/1978, p. 55.
situaţie, obligaţia de întreţinere este reciproca, dacă amândoi soţii au

fost de bună-credinţă la incheierea căsătoriei, sau unilaterală, dacă
numai unul dintre ei a fost de bună-credinţă. în acest din urmă caz,
numai soţul de bună-credinţă poate cere întreţinerea;
f) cel care a luat un copil spre a -l creşte, fără a întocm i formele ce
rute de lege pentru adopţie, are obligaţia să îl întreţină cât timp copilul
este minor, însă numai dacă părinţii fireşti ai copilului au murit, sunt
_ dispărujţLori se află în nevoie; .
httm f/wwwieb0ok-conyer4ef. com
obligat să presteze mai depane întreţinere copilului cât timp acesta
* £ ste |n in o r şiaAumai dacă oăijntiM ăifjr»ş|i eu murit. sunU^jşpăruti ori
Adofre Digital ta iiio n s Converter
h) copilul astfel'Tntreţinut va putea fi obligat să dea întreţinere so
ţului părintelui său dacă acesta l-a întreţinut timp de cel puţin 1 0 ani;
i) obligaţia de întreţinere la care sunt ţinuţi m oştenitorii persoanei
care a fost obligată la întreţinerea unui m inor sau care, fără a avea
obligaţia legală, i-a dat acestuia întreţinere. în această situaţie, obliga
ţia moştenitorilor nu este o obligaţie proprie a, ci ei continuă obligaţia
autorului lor, în anumite condiţii, şi anume: cât timp copilul creditor al
întreţinerii este minor şi numai dacă părinţii acestuia au murit, sunt
dispăruţi sau se află în nevoie. De asemenea, obligaţia moştenitorului
este condiţionată de acceptarea moştenirii şi este limitată la valoarea
bunurilor moştenite. După cum se vede. şi în această situaţie este
\ / A rK o H n /% A h l i n o f i n în trA f in n rA a i i a o ta a 4 a r im ilo f A r A l
§2. Ordinea în care se datorează întreţinerea
217. Reguli cu privire la ordinea în care se datorează întreţine

rea. întreţinerea se datorează, potrivit art. 519 noul C. dv., in ordinea
următoare:
a) soţii şi foştii soţi işi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obli
gat';
b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului,
iar dacă sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în
grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat:
c) fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înain
tea bunicilor.
în cazul desfacerii adopţiei ori nulităţii ei, adoptatul poate cere în
treţinere numai de la rudele sale fireşti sau, după caz, de la soţul său.
X. O b lig a ţia le g a lă d e î n t r e ţ in e r e 181
Persoanele obligate la întreţinere, în virtutea dispoziţiilor legale mai

sus citate, nu pot fi acţionate după cum doreşte cel îndreptăţit să cea
ră întreţinere. Există, în această privinţă, o anumită ordine stabilită de
legiuitor, numai cu respectarea acesteia se poate proceda la acţio
narea celor obligaţi la întreţinere. Cu privire la ordinea în care pot ti
acţionaţi cei obligaţi la întreţinere, există următoarele reguli:
a) persoanele obligate la întreţinere nu pot fi acţionate decât in
ordinea expres indicată de legiuitor;
b) imposibilitatea relativă în care se află o persoană obligată la
întreţinere nu duce, în mod automat, la exonerarea acesteia şi trecerea
obligaţiei asupra altei persoane, care vine în ordinea imediat următoare;
într-o atare situaţie, persoana obligată în primul rând la întreţinere va
contribui în raport cu mijloacele sale şi, numai pentru completarea în
treţinerii. se va trece la persoana imediat următoare, potrivit ordinii sta
bilite de legiuitor;
c) numai în cazul în care o persoană obligată la întreţinere se află
în imposibilitate absolută de a o presta, se poate trece la persoana
imediat următoare, potrivit ordinii stabilite de lege.
218.Situaţia persoanelor concom itent îndatorate sau conco

m itent îndreptăţite la întreţinere. în situaţia în care mai m ulţi debitori
trebuie să presteze concomitent întreţinere aceluiaşi creditor, obligaţia
este divizibilă, astfel că, potrivit art. 521 noul C. civ., ele vor contribui
la plata întreţinerii proporţional cu mijloacele pe care le au, afară de
. cazurile de solidaritate aoume prevăzute de lege.
http: M w w ssp ©ok-co iw e tâeftc o m
■ te. in caz de urgenta, sa porneasca acţiunea numai împotriva unuia
A d o W B ® t3 .B fflti6 tiS rC6TOerter

In situaţia irîxa re debitorul trebuie să presteze întreţinere la mai
m ulţi creditori, aşa cum am mai arătat, iar debitorul are posibilitatea de
a o face, obligaţia este divizibilă sau, mai exact, disjunctă. Dacă insă
debitorul nu este în măsură să satisfacă toţi creditorii, art. 523 noul
C. civ. dispune că instanţa judecătorească, ţinând seama de nevoile
fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreţinerea să se
plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreţinerea să se împartă
între mai multe sau toate persoanele îndreptăţite să o ceară. Cât îi pri
veşte pe creditorii nesatisfăcuţi în totul sau în parte, ei se pot prevala,
când există îndatoraţi subsecvenţi la întreţinere, de dispoziţiile art. 522
noul C. civ., potrivit cărora, „în cazul în care cel obligat în primul rând
la întreţinere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile

celui care o cere, instanţa de tutelă le poate obliga pe celelalte per
soane îndatorate la întreţinere să o completeze, în ordinea stabilită de
art. 519”.
§3. Condiţiile cerute pentru existenţa obligaţiei de întreţinere
219. Enunţare. în ceea ce priveşte creditorul întreţinerii, legea

■ a ^prevederă are drept la întretinere numai cel care se află în nevoie şi
h t t pJ s em întreţine
w m w k ^ o fw e fţe f5.com
din munca sau din bunurile sale (art. 524 noul C. civl).
ceste condifUrebuie«ă existe fu nu tefru aşa incât p e rsa n a care se
l K J l ^ â ţ ^ H « 8 6 6 stl
a munci, iar persoana incapabilă de a munci nu poate solicita între
ţinere dacă are mijloace suficiente de trai. Este îndatorată la între
ţinere persoana la care - potrivit ordinii stabilite de lege - creditorul
întreţinerii se poate adresa în primul rând, dacă această persoană are
posibilitatea de a o presta.
a) Cel care solicită întreţinerea să se afle în nevoie. Starea de
nevoie se apreciază în funcţie de veniturile şi de bunurile celui ce soli
cită întreţinerea. Se află în nevoie persoana care nu are niciun fel de
venituri sau care are unele venituri, dar acestea sunt insuficiente
pentru a-i asigura existenţa1|, şi care, totodată, nu are nici economii,
nici bunuri ce îi prisosesc, din vânzarea cărora şi-ar putea acoperi în
A r
dreptului ca o persoană să se întreţină din câştigurile muncii altuia
atunci când - deşi lipsită în totul sau în parte de venituri - are eco
nomii sau bunuri ce îi prisosesc, din vânzarea cărora s-ar putea între
ţine. Minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie
dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Cu toate acestea, în cazul în care părinţii nu ar putea presta între
ţinerea fără a-şi primejdui propria lor existenţă, instanţa de tutelă
poate încuviinţa ca întreţinerea să se asigure prin valorificarea bunu
rilor pe care acesta le are, cu excepţia celor de strictă necesitate.
Este, de altfel, ceea ce reiese din prevederile alin. (2) al art. 525 noul
C. civ.
111 A se vedea. în acest sens: Tnb. Suprem , col. civ., dec. nr. 785 din 25 iunie
1958. in L.P. nr. 3/1959. p. 117; Tnb. Suprem, dec. nr. 859 din 8 iulie 1959. în C.D.
1959. p. 216.
pl A. Io n a ş c u . E fe cte le rud e n ie i, in E. B a ra s c h ş a .. R u d e n ia .... p. 250-251.
X. O b lig a ţia le g a lă d e î n t r e ţ in e r e 183
Stabilirea veniturilor, economiilor şi bunurilor persoanei care soli

cită întreţinerea constituie o chestiune de fapt, ale cărei elemente vor
putea fi dovedite prin orice mijloace de probă (adeverinţe de venituri,
felurite înscrisuri, martori, răspunsuri la interogator etc.), elemente în
funcţie de care instanţa judecătorească va aprecia şi va hotăra dacă
şi in ce măsură persoana respectivă este îndreptăţită la întreţinere1].
Prin urmare, dovada stării de nevoie a persoanei îndreptăţite ia între
ţinere se poate face, potrivit art. 528 noul C. civ., prin orice mijloc de
probă.
D) u e i care solicita întreţinerea sa nu ama posiDintatea realizam
unui câştig din muncă din cauza incapacităţii de a munci. Stabilirea
incapacităţii de a munci implică cunoştinţe de specialitate, lată de ce
dovada ei trebuie să se facă prin certificat medical, în care va fi ne
cesar să se specifice cauza incapacităţii de a munci (boală, infirmitate,
bătrâneţe), întinderea ei (totală sau parţială, cu indicarea in acest din
urmă caz a proporţiei de incapacitate de a munci şi a muncilor mai
uşoare ce s-ar putea presta), precum şi timpul cât va dura. Toate
aceste elemente sunt necesare pentru ca instanţa judecătorească să
poată aprecia şi constata in mod temeinic incapacitatea de a munci,
iar in funcţie de aceasta să poată stabili întinderea dreptului celui care
solicită întreţinerea.
în ceea ce priveşte incapacitatea de a munci rezultând din bătrâ
neţe, nu se poate stabili în mod exact o anumită vârstă la împlinirea
căreia aceasta ar surveni. Desigur, o vârstă mai înaintată aduce după
sine o scădere a capacităţii de a munci, care se accentuează treptat,
până la totala ei dispariţie. Este un fenomen a cărui intensitate variază
munci să se fi ivit înainte de căsătorie, în timpul căsătoriei sau într-un

an de la desfacerea căsătoriei, dar - în acest din urmă caz - dintr-o
cauză în „legătură cu căsătoria.
c) Cel îndatorat la întreţinere să aibă m ijloace îndestulătoare pen
tru a o putea presta. Potrivit art. 527 noul C. civ. privind debitorul între
ţinerii, poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pen
tru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.
111A se vedea A. Io n a ş c u . O b lig a ţia le g a lă de în tre ţin e re ..., loc. cit.

La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine

seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de
realizare a lor; de asemenea, vor fi avute in vedere celelalte obligaţii
ale sale [art. 527 alin. (2)].
Vor intra astfel în noţiunea de „mijloace" toate posibilităţile ma
teriale de care dispune debitorul întreţinerii, atât mijloacele sale având
caracter periodic, cum sunt câştigurile din muncă’ 1 şi veniturile in
general121, cât şi celelalte mijloace, cum sunt economiile şi bunurile ce
îi prisosesc şi care ar putea fi vândute în vederea asigurării prestării
întreţinerii131. Desigur, în aprecierea posibilităţilor materiale ale debito-
de întreţinere având prioritate etc.) şi care îi micşorează in mod cores
JpeUtiaaâ .Cooyerter
privire la mijloacele proprii ale debitorului întreţinerii, nu şi cu privire la
mijloacele soţului, părinţilor sau altor rude care locuiesc împreună cu
el, aceştia neavând calitatea de debitori ai întreţinerii141. Dovada posi
bilităţilor materiale de care dispune cel îndatorat ia întreţinere se poate
face cu orice mijloace de probă, fiind vorba de stabilirea unei stări de
fapt (adeverinţe despre câştigurile sale din muncă, certificate de la
organele locale privind veniturile şi averea, depoziţii de martori, răs
punsuri la interogator etc.).
d) Aptitudinea de a m unci a celui obligat la întreţinere poate consti
tui un elem ent a l posibilităţilor sale de a presta întreţinerea. în practica
judiciară s-a pus problema de a şti dacă cel îndatorat la întreţinere
poaie i i ODiigai sa o presieze in căzui in care nu are nici caşuguri ain
muncă, nici venituri, nici bunuri pe care ar putea să le vândă, dar este
apt de a munci. Colegiul civil al Tribunalului Suprem şi alte instanţe au
răspuns afirmativ în privinţa obligaţiei părintelui de a-şi întreţine copilul
minor51. Având în vedere că, in condiţiile date, orice persoană capa-
111 C u privire la înţelesul noţiunii de câştig din m uncă din punctul de vedere al
obligaţiei de întreţinere, a se vedea Plenul Trib. Suprem . Dec. de îndrum ,
nr. 14/1963 (In C.D'. 1952-1965, p. 131) şi nr. 4/1960 (in C.D. 1966. p. 16).
M A se vedea art. 409 C. proc. civ. cu privire la veniturile ce pot fi urmânte.
|3' A se vedea A. Io n a ş c u . E fe cte le rudeniei. în E. B a ra s c h ş.a.. R u d e n ia ...,
p. 257.
|4' A se vedea Tnb. Suprem, col. civ.. dec. nr. 1956 din 2 noiem brie 1956. în
C.D. 1956. voi. I. p. 413 şi dec. nr. 456 din 20 m artie 1957. în C.D. 1957. p. 196.
|B| A se vedea Tnb. Suprem , col. civ.. dec. nr. 1018 din 24 iunie 1963. în J.N.
nr. 9/1964, p. 170-71.
Adobe DiqitaUEifliiiQns Converter

bilă de a munci are în mod efectiv posibilitatea de a realiza un câştig
din muncă, considerăm că debitorul întreţinerii care invocă împrejura
rea că nu are nidun câştig din muncă, deşi este apt de a munci, refu
ză propriu-zis să muncească sau prestează munci ocazionale ce nu
pot fi dovedite de către creditorul întreţinerii, pentru a se sustrage in
felul acesta cu rea-credinţă de la obligaţia ce îi incumbă potrivit legii.
în asemenea cazuri, instanţele judecătoreşti vor fi îndreptăţite să
prezume existenţa unor câştiguri din muncă sau a unor venituri ale
debitorului, căci altfel nu s-ar putea explica cum îşi asigură el însuşi
întreţinerea, iar în lipsa vreunor elemente de apreciere, ele vor stabili
vor obliga pe debitor la plata unei pensii de întreţinere corespunză
toare1’1.
Considerăm astfel, alături de alţi autori, că în noţiunea de „mijloa
ce” la care se referă noul Cod civil în articolele menţionate mai sus
intră nu numai mijloacele materiale propriu-zise, ci şi aptitudinea de a
m unci a celui obligat la întreţinere, care este izvorul obţinerii de mijloa
ce materiale. Persoana lipsită de venituri nu va putea fi totuşi obligată
la întreţinere în acele perioade de timp în care. din cauze temeinice
(satisfacerea serviciului militar, executarea unei pedepse privative de
libertate etc.), nu poate avea în mod efectiv un câştig din muncă.
Obligarea la întreţinere a debitorului lipsit de mijloace, dar apt de a
munci, nu va fi lipsită de eficacitate, cum s-ar putea crede la o primă
vedere, căci debitorul va fi astfel îndemnat să intre în câmpul muncii
pentru a-şi putea executa îndatorirea de întreţinere şi a evita să i se
aplice pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de abandon de
familie.
http://w^^h.ţ>eJfei,-,QPJtW<,eirter.com
Adobe*£Ngi$a^#i&©«s Converter
220. Regula. Spre deosebire de noul Cod civil, Codul familiei, azi
abrogat, nu prevedea data de la care se datorează întreţinerea. Se
considera că, în mod potenţial, întreţinerea se datorează de la data
naşterii obligaţiei de întreţinere, adică de la data existenţei cumulative
'1| Colegiul civil al Tribunalului Suprem a statuat in sensul câ. „într-o asem enea
situaţie, va trebui ca instanţa sâ stabilească p rin orice m ijloace de probă, inclusiv
anchetă socială, nivelul de trai al debitorului. în raport de care sâ fie obligat la
întreţinere" (dec. nr. 1108 din 24 iunie 1963. in J.N. nr. 8'1964. p. 170-171).
a condiţiei ca creditorul să se afle în nevoie din cauza incapacităţii de

a munci şi a condiţiei ca debitorul să aibă mijloace pentru a presta
întreţinerea. în mod efectiv insă, data de la care se datorează între
ţinerea poate fi ori data naşterii obligaţiei de întreţinere, atunci când
creditorul cere întreţinere de la această dată, sau când debitorul înce
pe să presteze întreţinere, în mod benevol, tot de la această dată. ori
o dată ulterioară naşterii obligaţiei de întreţinere, atunci când credi
torul cere întreţinere la un anumit timp după naşterea dreptului său.
în noul Cod civil se statorniceşte, prin art. 532, regula că întreţi
nerea se acordă de la data cererii de chemare în judecată, care poate
fi, evident, data înregistrării acţiunii în justiţie (a acţiunii prin care se
, â .pretinde intretinere sau a acţiunii în stabilirea paternitătii prin care se
h tfe # w w w efoooK-eoftve re » . com
in fata mstantei (ca exemplu, in cursul procesului de divorţ). Altfel
ţinerii, ci şi atunci Cand se cere majorarea întreţinerii•1|. Regula acor

dării întreţinerii de la data când a fost cerută se justifică, pe de o parte,
prin aceea că, atâta timp cât creditorul nu a cerut-o, se prezumă iuris
tantum că el nu a fost în nevoie, iar, pe de altă parte, prin aceea că
numai de la această dată debitorul este pus în întârziere.
Prin excepţie de la regula că întreţinerea se acordă numai pentru
viitor, art. 532 alin. (2) prevede că, totuşi, pensia poate fi acordată şi
pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare in
judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
§2. O b ie ctu l şi c u a n tu m u l în tre ţin e rii

221. O biectul întreţinerii. Noul Cod civil nu arată expres care este
obiectul obligaţiei de întreţinere, însă acesta se desprinde în mod
implicit din textele sale, el fiind, totodată, bine precizat în practica judi
ciară şi în literatura de specialitate. Obiectul obligaţiei de întreţinere, în
general, cuprinde atât mijloacele necesare traiului, adică alimente, îm
brăcăminte, locuinţă, iar la nevoie şi cele necesare îngrijirii sănătăţii,
ca medicamente sau tratamente, cât şi mijloacele necesare satisfa
cerii nevoilor spirituale ale creditorului, adică cele culturale, artistice,
m A se vedea Plenul Tnb. Suprem. Dec. de îndrum , nr. 19/1964 cu privire la

data la care operează m ajorarea şi reducerea cuantum ului pensiei de întreţinere.
în C .D . 1964. p. 37-39.
ştiinţifice şi de Sfcrmare, care insa vanaza in mod simţitor de la un
individ la altul. Pe lângă aceste mijloace, obiectul obligaţiei de întreţi
nere a copiilor minori mai cuprinde şi cele necesare pentru creşterea,
educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională [art. 499 alin. (1)
noul C. civ.]m.
222. Stabilirea cuantum ului întreţinerii. Obiectul obligaţiei de

întreţinere trebuie determinat în fiecare caz in parte, în felul şi in întin
derea sa, printr-o sumă de bani, numită pensie de întreţinere, printr-o
cantitate de bunuri în natură ori atât în bani, cât şi în natură, adică,
altfel spus, prin stabilirea cuantumului întreţinerii. Cuantumul întreţi
nerii se stahileste ronform renulii nrevă7 iite de art 5?9 noul C riv
adică ^potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce
urmează a o plăti".
Această regulă se aplică la toate obligaţiile de întreţinere, cu luarea
însă în considerare, cât priveşte obligaţia de întreţinere a părinţilor
faţă de copii şi a obligaţiei de întreţinere dintre foştii soţi, a plafoanelor
din câştigul din muncă al debitorului prevăzute de lege, şi anume,
potrivit art. 529 alin. (2) noul C. civ., „când întreţinerea este datorată
de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net
pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai
mulţi copii", iar potrivit alin. (3), cuantumul întreţinerii datorate copiilor,
împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu
poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
în ceea ce priveşte dispoziţia art. 529 alin. (2), anterior acestei
reglementări, în legătură cu plafonarea câştigului din muncă destinat
întreţinerii copiilor, s-au făcut importante precizări, deopotrivă în prac
tica judiciară şi în literatura de specialitate, pe care le semnalăm in
111 A se vedea Trib. jud. Braşov, dec. civ. nr. 1/1971. în R.R.D. nr. 11/1972.
p. 165; Trib. jud. Tim iş, dec. civ. nr. 202/1971. in R.R.D. nr. &/1971. p. 159.
, MA se vedea Trib. Suprem , col. civ., dec. nr. 2304/1955. in C.D. 1955. voi. I.
p. 238-239; Tnb. jud. Sibiu. dec. civ. nr. 372/1070. cu note de B. D ia m a n t .
G. K o v a c s . în R.R.D. nr. 4/1970. p. 156-160; Trib. pop. Lugoj. sent. civ.
nr. 2480/1963. în J.N. nr. 1/1965. p. 126-129.
D reptul fa m ilie i co n fo rm n o u lu i Cod civil
Cotele prevăzute de art. 529 alin. (2) sunt maxime şi, ca atare,
instanţa judecătorească nu le poate depăşi din venitul net lunar, însă
ea poate stabili, la nevoie, un cuantum al întreţinerii superior acestor
cote, prin luarea în considerare, în temeiul dispoziţiei de principiu a
art. 529 alin. (1) noul C. civ., şi a altor eventuale surse de venituri ale
părintelui debitor1’. De aceea, s-a şi spus, pe drept cuvânt, că legea a
urmărit plafonarea întreţinerii „numai în cazul în care, în afară de
câştigul din muncă, părintele nu ar avea şi alte venituri” 21.
Cotele maxime stabilite de art. 529 pot fi depăşite chiar şi din câş
tigul din muncă in situaţia in care părintele debitor, fără a prejudicia pe
alţii, se obligă să plătească o pensie de întreţinere mai mare, deoa
rece limitele acestui text legal sunt prevăzute în favoarea sa \
Cotele prevăzute de art. 529 alin. (2) sunt maximale, însă nu sunt
îraradreasccT pome âffl^M aV^ntrenrtere |i Iud IrhTira âceSror* ^ ^

ro m
111
ôte ceea ce,,esle dejnteleş cîLq va tace. numai când oasemenea
fofee
luTui, ca atunci că M acesta are venitun proprii sau cand o parte
© m werter
însemnată din cheltuielile de întreţinere sunt suportate de şcoală 1 Nu
constituie însă o îndeplinire a obligaţiei de întreţinere cheltuielile spo
radice pe care un părinte le face în interesul copilului minor.
întrucât nevoile copiilor sunt în general diferite, când instanţa jude
cătorească stabileşte întreţinerea pentru doi sau mai mulţi copii, ea va
fixa, in mod concret, suma necesară întreţinerii pentru fiecare copil in
parte, cu specificarea termenului până la care este datorată, afară de
cazul când nevoile copiilor sunt asemănătoare, când pensia de între
ţinere se poate fixa şi sub forma unei sume globale6].
învoiala dintre părinţi referitoare la contribuţia fiecăruia dintre ei la
111Trib. Suprem , col. civ.. dec. nr. 104/1966. în C.D. 1966. p. 186-187.
|Z| A se vedea E. B a ra s c h . I. N e s to r . S. Z ilb e r s te in . op. c it., p. 138.
ia| A. S ita r u . N o tă de p ra ctic ă ju d ic ia ră , in R.R.D. nr. 7/1971. p. 119-122.
■4| A se vedea I.G h. T u ria n u . C. T u ria n u . N otă de p ra ctică ju d ic ia ră . în R.R.D.
nr. 4/1974, p. 122-127.
|Gl A se vedea. în m od im plicit. Trib. jud. G alaţi, dec. civ. nr. 384''1972. în
R.R.D. nr. 2/1973. p. 164.
|S| A se vedea. în acest sens. Plenul Trib. Suprem . Dec. de îndrum , nr. 16/1965
cu privire la m odul de stabilire a pensiei de intretinere datorate pentru doi sa u mal
m ulţi copii, in C.D. 1965. p. 44-46.
htt p ://w w w .ebOQk-QOnv e rt e r x o m

Ad rgita1acEdfti onîrCOTiVe rte r
Este valabilă, de asemenea, şi învoiala prin care unul dintre părinţi
este scutit temporar de contribuţie ori este obligat la o contribuţie mai
mică, dacă celălalt părinte este în măsură a asigura singur întreţinerea
copilului şi dacă învoiala este încuviinţată de către instanţa judecă
torească.
223. Modificarea cuantum ului întreţinerii. Conform regulii stabi

lite de art. 531 noul C. civ., instanţa de tutelă va putea mări sau mic
şora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se
schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o
primeşte sau poate hotărî încetarea plăţii ei.
O aplicare particulara a acestei reguli o tace art. 403 noul C. civ.,
care reglementează modificarea măsurilor cu privire la drepturile şi
îndatoririle părinţilor divorţaţi luate de instanţa de divorţ la cererea
oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie. în privinţa
copiilor minori, în caz de schimbare a împrejurărilor avute în vedere
iniţial la divorţ, măsuri printre care se află şi cea privitoare la între
ţinerea copiilor21.
Dispoziţia cu valoare de regulă generală a art. 529 noul C. civ.
urmăreşte adaptarea întreţinerii la schimbările ce pot surveni după ce
aceasta a fost stabilită, în funcţie de nevoile creditorului şi în funcţie
de mijloacele debitorului sau în amândouă aceste condiţii de fiinţare a
obligaţiei legale de întreţinere131.
De aceea, în funcţie de schimbarea condiţiilor de existenţă a obli
gaţiei de întreţinere, poate fi modificat şi cuantumul întreţinerii, adică
poate fi majorat sau micşorat, la cererea creditorului, la cererea debi
torului şi, când interesele copiilor minori sunt neglijate de către repre
zentanţii lor legali, la cererea organelor abilitate141. Cu privire la modi-
htt pytwNW jetraNQfk-emrverte r x o m

pilului lor m inor, in '© * }. 1962, p. 29-31
|J| Penlru dezvoltări in m aterie, a se vedea I. M ih u ţâ . P roblem e de d re p t din
p ra ctica p e a n u l 1969 a T ribunalului Suprem . C o le g iu l c iv il. în R.R.D. nr. 2/1971,
p. 121-123.
|3' Pentru analiza schim bărilor ce pot surveni în situaţia creditorului ş i cea a
debitorului întreţinerii, a se vedea A l. L e svio d a x. op. c il., p. 88-94.
•4| A se vedea Plenul Trib. Suprem. Dec. de îndrum , nr. 12/1967. în C.D. 1967.
p. 33.
tirii părinteşti, fosta instanţă supremă a statuat, pe cale de îndrumare,

că ea poate avea loc atât în cazul în care pensia de întreţinere a fost
stabilită prin hotărâre judecătorească, cât şi în cazul in care ea a fost
stabilită prin înţelegerea părinţilor11.
Cu privire la data la care are loc modificarea întreţinerii, instanţa
supremă a făcut distincţie, în vechea reglementare, tot prin îndrumare,
între data majorării şi data reducerii cuantumului întreţinerii. Majorarea
cuantumului pensiei de întreţinere are loc pe data introducerii acţiunii,
afară de cazul când întârzierea introducerii acţiunii este imputabilă de
bitorului. Reducerea sau încetarea obligaţiei de plată a pensiei are loc
pe data ivirii cauzei care a justificat admiterea acţiunii, cât timp debi
torul nu a fost urmărit în temeiul hotărârii prin care s-a acordat pensia
de întreţinere121.
htt fi verte r.c o m
fesională.
Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură,
instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de
întreţinere, stabilită in bani.
Executarea in natură, care uneori este singura indicată, ca in cazul
copiilor de vârstă fragedă, poate avea loc prin întreţinerea creditorului
în casa şi familia debitorului sau prin furnizarea periodică de către
acesta a bunurilor necesare traiului creditorului. Executarea in bani,
care în realitate este o executare prin echivalent şi care este singura
indicată în împrejurări ca cele de animozitate sau de depărtare dintre
creditor şi debitor, are loc prin plata periodică a unei pensii de între
ţinere. Potrivit art. 530 alin. (2), stabilirea felului întreţinerii se face de
către instanţa de tutelă, ţinând seama de împrejurări.
Instanţa judecătorească va stabili deci fie bunurile pe care ur
mează ca debitorul să le furnizeze periodic creditorului, fie cuantumul
lunar al pensiei de întreţinere, fie şi una şi alta, după împrejurările con
crete ale fiecărei cauze în parte.
’1' A se vedea Plenul Trib. Suprem. Dec. de îndrum , nr. 17/1962. în C.D. 1962.
p. 10-31.
|2' A se vedea Plenul Trib. Suprem. Dec. de îndrum , nr. 19/1964. în C.D. 1964.
p. 39.
rată de către p5rmţi copiilor minori, din cadrul ocrotirii părinteşti, noul
Cod civil prevede sub forma învoielilor posibile dintre părinţi (art. 506)
Dacă după stabilirea întreţinerii se ivesc împrejurări care reclamă
schimbarea felului întreţinerii, aceasta se va putea face în temeiul
dispoziţiei de principiu a art. 529 alin. (1) noul C. civ.
225. M odalităţi de executare. Obligaţia de întreţinere este prin

natura ei cu executare succesivă, prin prestaţii periodice, mod de exe
cutare care asigură satisfacerea nevoilor permanente ale creditorului.
Părţile pot insă conveni sau, dacă sunt motive temeinice, instanţa de
tutelă poate hotărî ca întreţinerea să se execute prin plata anticipată a
7
u i ,’C J o u / n c y iL / L / a ic , oa u c v u n c u c iiiu ^ u m ^ i^ a ic V /t iu i
îndreptăţit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în

care se datorează întreţinerea. în măsura in care debitorul întreţinerii
are mijloacele necesare acoperirii acestei obligaţii.
§4. D ecăderea din d re p tu l la în tre ţin e re , sistarea p lă ţii în tre

ţin e rii şi stin g e re a o b lig a ţie i de în tre ţin e re
226. Decăderea credito ru lu i din dreptul la întreţinere. înainte de

adoptarea noului Cod civil, prin Codul familiei nu era reglementată
decăderea creditorului din dreptul la întreţinere. Totuşi, literatura şi
practica judiciară au avut în vedere acest aspect. Astfel, atunci când
cel îndreptăţit la întreţinere s-a făcut vinovat de fapte grave faţă de cel
obligat la întreţinere, s-a considerat - şi ni se pare că părerea era de o
vădită valoare moral-juridică - că creditorul întreţinerii ar trebui decă
zut din dreptul la întreţinere. Dar, întrucât nu exista un text expres in
materje, se apela la ideea abuzului de drept, astfel că se aprecia că
c<Mtfarw^coţ)5luT pemTfj care drepTuhle civile are percoanelof TizTc

A recunoscute şt ocrotite ctoJeg|.-griQcipiu p re vă zu se art. 1-3 din
Adofee-
meindu-şi soluţhîe în materie şi pe principiul echităţii, au decăzut din
dreptul la întreţinere pe creditorul lui.
Noul nostru Cod civil reglementează expres decăderea atunci când
prevede, prin art. 526, că „(1) Nu poate pretinde întreţinere acela care
s-a făcut vinovat faţă de cel obligat la întreţinere de fapte grave, con-
trare legii sau bunelor moravuri. (2) Acela care se află în stare de ne
voie din culpa sa poate cere numai întreţinerea de strictă necesitate”.
227. Stingerea obligaţiei de întreţinere. Obligaţia de întreţinere

se poate stinge ca posibilitate de naştere a raportului juridic de între
ţinere, iar după ce a luat naştere, ca raport juridic concret de între
ţinere. într-o exprimare generală, se poate spune că obligaţia de între
ţinere se stinge, deopotrivă, ca posibilitate şi ca raport juridic concret,
ori de câte ori vreuna dintre condiţiile sale de existenţă nu mai este în
deplinită. Cauzele de stingere a obligaţiei de întreţinere sunt modurile
obişnuite de stingerea a obligaţiilor, şi anume executarea sau plata,
dar unele dintre ele sunt implicite, precum: desfiinţarea, desfacerea şi
încetarea căsătoriei, recăsătorirea fostului soţ îndreptăţit la întreţinere,
desfiinţarea şi desfacerea adopţiei, când cel îndreptăţit la întreţinere
nu mai este în nevoie sau cel îndatorat la întreţinere nu mai are
z ltă de lege.

Ad o b ^ i ^ l tafl lEd)FtTfâiTis'ie rdn ve rte r
S e c ţiu n e a 1. O c r o t i r e a m i n o r u l u i p r in p ă r in ţi.
A u t o r i t a t e a p ă rin te a s c ă
§1. C onsideraţii generale
228. Reglementare legală. Ocrotirea minorului este reglementată

în noul Cod civil prin dispoziţiile generale ale Capitolului I din Titlul III
„Ocrotirea persoanei fizice”, prin dispoziţiile Capitolului II despre „Tu
tela minorului” şi prin dispoziţiile Titlului IV „Autoritatea părintească"
din Cartea a lll-a Desnre familie"
Potrivit art. 104 noul C. civ., orice măsură de ocrotire a persoanei
fizice se stabileşte numai in interesul acesteia. La luarea unei măsuri
de ocrotire trebuie să se ţină seama de posibilitatea persoanei fizice
de a-şi exercita drepturile şi de a-şi indeplini obligaţiile cu privire la
persoana şi bunurile sale.
Sunt supuşi unor măsuri speciale de ocrotire minorii şi cei care.
deşi capabili, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a altor motive prevăzute
de lege nu pot să işi administreze bunurile şi nici să îşi apere intere
sele in condiţii corespunzătoare.
Măsurile de ocrotire a minorului, potrivit cu art. 106 noul C. civ., se
realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea in plasament
sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute
de lege.
Procedurile privind ocrotirea minorului sunt, conform art. 107 noul
C. civ., de competenţa instanţei de tutelă şi de familie, stabilită potrivit
legii.
:
fiilo r de care este guvernată şi a dispoziţiilor legale care o reglemen-
vertetvc o m
tru copilul din căsătorie, pentru cel adoptat, ca şi pentru copilul din
afara căsătoriei, a căror exercitare trebuie să se facă exclusiv, în inte-

resul minorului, cu respectarea independenţei (separaţiei) patnmo-
niale în raporturile părinţilor cu acesta.
230. Scopul o c ro tirii părinteşti. Ocrotirea părintească urmăreşte

un dublu scop: creşterea, educarea şi pregătirea copilului pentru viaţă
să se facă în armonie cu ţelurile societăţii noastre1’1. Este, deopotrivă,
un scop personal şi unul social, care explică şi, totodată, justifică, pe
de o parte, preocuparea legiuitorului de a stabili cât mai clar, cât mai
precis, felul cum trebuie să se exercite ocrotirea părintească, iar, pe
de altă parte, ponderea sporită pe care o au drepturile şi îndatoririle
părinteşti referitoare la persoana minorului comparativ cu cele pri
vitoare la bunurile acestuia[2].
Potrivit art. 483 alin. (2) noul C. civ., părinţii exercită autoritatea
părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul dato
rat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl
privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
232. Neînţelegerile dintre părinţi. Ori de câte ori există neînţe

legeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau îndeplinirea
îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce ii ascultă pe părinţi
şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psiho
socială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului, cu obligativi
tatea ascultării opiniei acestuia.
§2. D re p tu rile şi în d a to ririle p ă rin te ş ti

■iWWi •«WklMI II IWI MlVt V/VI Vlliuu UU^MUIUI I I III IVI VUIV II IVI W l l IIUIU
părinţilor. Numai în cazul în care niciunul dintre părinţi nu ar mai fi in

măsură să asigure ocrotirea minorului, aceasta este încredinţată altor
persoane ori unor instituţii de ocrotire, conform Legii nr. 272/2004.
Ocrotirea minorului priveşte atât persoana, cât şi bunurile copilului,
1111. A lb u , D re p tu l fa m ilie i, p. 320.

121A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . F ilia ţia .... p. 173.
X I. O c r o t ir e a m in o r u lu i 19S
principalul obiectiv fiind persoana copilului. Mijlocul juridic prin care se
piilor minori. Ele sunt, prin finalitatea lor, o sarcină legală ce incumbă
părinţilor în vederea ocrotirii copilului minor.
234. C onţinutu l autorităţii părinteşti. Cu privire la persoana mi

norului, părinţii au următoarele drepturi şi îndatoriri:
- dreptul de a-şi creşte personal copilul;
- dreptul şi îndatorirea de a îngriji de sănătatea şi dezvoltarea fizi
că, psihică şi intelectuală a copiilor lor minori;
- dreptul şi îndatorirea de a-şi educa copiii potrivit propriilor lor
convingeri;
- dreptul şi îndatorirea de a îngriji de învăţătura şi pregătirea profe
sionala a copiilor potrivit însuşirilor şi nevoilor acestora;
- dreptul şi îndatorirea părinţilor de a da copilului orientarea şi sfa
turile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea
le recunoaşte acestuia;
- dreptul şi îndatorirea de a cere oricând instanţei de tutelă îna
poierea copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept;
- dreptul şi îndatorirea de supraveghere a copilului minor,
- dreptul de a consimţi la adopţia copilului sau de a cere nulitatea
adopţiei;
- dreptul de a cere modificarea măsurilor luate cu privire la drep
turile şi obligaţiile personale şi patrimoniale între părinţii a căror căsă
torie a fost desfăcută ori desfiinţată şi copiii lor minori;
- dreptul de a încuviinţa căsătoria copilului de 16 ani;
- dreptul şi îndatorirea de a acorda întreţinere copilului;
- dreptul şi îndatorirea de a stabili locuinţa copilului;
- dreptul şi îndatorirea de a aplica copilului anumite măsuri dis-
Ad onegatura
be '© ig i ta ietd iţk î) e rte r
cu pei«eana copilului; noul co a civil stabileşte in sarcina
părinţilor câteva îndatoriri importante, şi anume: îndatorirea de a creş-
te copilul, de a da copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării

u u i c o p u i i£ .aiu aiG a v_j i t p i u i i iwi o a i e i c y t a ic i c u u n v a ^ i c a v ^ o i u i a ,
de a supraveghea copilul minor, îndatorirea de a-l întreţine.

a) îndatorirea de a creşte copilul. Potrivit a rt 487 noul C. civ., pă
rinţii sunt datori să crească copilul in condiţii care să asigure dezvol
tarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială in mod armonios.
îndatorirea de a creşte copilul se concretizează în mai multe alte
obligaţii, care toate converg spre acelaşi scop, între care menţionăm:
- dreptul şi îndatorirea de a îngriji de sănătatea şi dezvoltarea
fizică, psihică şi intelectuală a copilului;
- dreptul şi îndatorirea de a-şi educa copilul;
- dreptul şi îndatorirea de a îngriji de învăţătura şi pregătirea pro
fesională a copilului.
Părintele, având îndatorirea de a se îngriji de sănătatea copilului,
este obligat de a-l supune la toate vaccinările împotriva bolilor infec-
ţioase, de a prezenta copilul periodic medicului spre consultare şi de
a-l trata cu toată responsabilitatea în cazul îmbolnăvirii.
O importantă deosebită are respectarea de către părinte a obli-
ştienti de responsabilitatea socială ce le revine ca factori principali de
Ad:Oteî0t3!ial:jMitiOHSC,O»Verter
punzător obligaţiile sale, legea a instituit un mecanism de control al
felului cum este crescut minorul. în acest context, art. 498 noul C. civ.
dispune că instanţa de tutelă poate încuviinţa copilului care a împlinit
vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, să îşi schimbe felul învăţăturii
sau al pregătirii profesionale ori locuinţa necesară desăvârşirii învăţă
turii ori pregătirii sale profesionale
Prin urmare, îndatorirea părintelui referitoare la creşterea copilului
nu are caracter exdusiv, iar drepturile lui de a stabili învăţătura sau
pregătirea profesională a copilului nu sunt absolute. Deşi trebuie să
recunoaştem părintelui o autoritate asupra copilului, aceasta nu trebuie
să fie nelimitată şi nid să se exercite discreţionar. Există, în condiţiile
prevăzute ae lege, un control care o reauce, cana este cazul, ia limitele
ei fireşti. Pe linia aceasta se înscrie şi posibilitatea reglementată de lege
a scoaterii minorului din mediul familial al părinţilor, atunci când acesta
s-ar dovedi dăunător pentru sănătatea ori dezvoltarea fizică, morală sau
intelectuală a lui, când se va institui plasamentul în regim de urgenţă, în
conformitate cu Legea nr. 272/2004.
X I. O c r o t ir e a m in o r u lu i 197
b) îndatorirea de supraveghere a copilului. Părinţii sunt obligaţi să

îndrume formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului,
i i i Copilul minor este ur| adult în devenire; el este un individ în for-
httpwwww. e#ck)&-€>0nverâe p.com
1 şcoală şi în societate depind în mare măsură de modul în care părinţii
C W & rte r
pe care părinţii trebuie să le aibă cu privire la comportamentul copilului
sunt elementele definitorii ale conţinutului îndatoririi de supraveghere
ce cade în sarcina lor.
Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea
unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gra
dul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anu
mită religie sau un anumit cult religios. Copilul care a împlinit vârsta de
14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă (art. 491
noul C. civ.).
Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere părinţilor să îşi
schimbe felul învăţăturii sau al pregătirii profesionale ori locuinţa
părinţii se opun, copilul poate sesiza instanţa de tutelă, iar aceasta
hotărăşte, conform art. 498 alin. (2) noul C. civ., pe baza raportului de
anchetă psihosocială, cu ascultarea obligatorie a copilului.
Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi
a îndatoririi de supraveghere este prezumată de lege ca fiind un ele
ment determinat al comportamentului necorespunzător al minorului în
anumite situaţii. Ca urmare, art. 1372 alin. (1) noul C. civ. îi declară
responsabili pe aceştia pentru faptele păgubitoare săvârşite de minorii
care locuiesc împreună cu dânşii. Aşadar, responsabilitatea civilă a
părinţilor pentru pagubele pricinuite terţilor prin faptele ilicite ale co
piilor lor minori se fondează pe ideea de culpă în îndeplinirea obli
gaţiei de supraveghere'11.
Părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului pot, numai în baza unor
motive temeinice, să împiedice corespondenţa şi legăturile personale
ale copilului în vârstă de până la 14 ani. Neînţelegerile se soluţio
nează, potrivit art. 494 noul C. civ., de către instanţa de tutelă, cu
htt ebo ok*c Qfiverâe^c o m

presupune, în mod firesc, o seamă de cheltuieli, legea instituie şi
Adobe-DigitaLEditions Converter
111 Idem . p. 213^?14.
îndatorirea părinţilor de a asigura întreţinerea copilului şi de a suporta

cheltuielile legate de educarea, învăţarea şi pregătirea profesională a
este consacrată prin dispoziţiile art. 499 noul C. civ. Cât priveşte
obiectul obligaţiei de întreţinere, trebuie precizat că acesta are un ca
racter complex, legiuitorul înţelegând prin întreţinere nu numai aco
perirea cheltuielilor de hrană şi îmbrăcăminte, ci a tuturor cheltuielilor
pe care le reclamă îndeplinirea îndatoririlor de creştere şi educare a
copilului.
Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii
au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, edu
carea şi pregătirea sa profesională. Potrivit art. 499 alin. (3) noul
C. civ., părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, da
că se află in continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar
fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
236. înd ato ririle specifice ale părinţilor. Părinţii au îndatorirea de

a creşte copilul in condiţii care să asigure în mod armonios dezvol
tarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.
c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea

drepturilor copilului;
d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atri
buţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.
237. D repturile şi înd ato ririle părinteşti cu privire la bunurile

copilu lu i m inor. C onsideraţii introductive. în sistemul noului Cod
civil, la fel ca şi în sistemul vechiului Cod al familiei, părintele este su
pus aceluiaşi regim juridic ca şi tutorele în ceea ce priveşte admi
nistrarea bunurilor copilului său minor (art. 502 noul C. civ.). Asi-
■i luai c a auu docsi aapeoi o suudiiei panuieiui ou doecâ d lu iu ie iu i îşi
găseşte explicaţia in principiul independenţei patrimoniale în rapor

turile dintre părinte şi minor; aceasta este consfinţită prin art. 500 noul
C. civ., care prevede că părintele nu are niciun drept asupra bunurilor
copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la

moştenire şi la întreţinere.
nu numai actele-fle administrare propriu-zise, d şi adele de conser

vare. iar, în anumite limite, chiar şi unele acte de dispoziţie. Din inter
pretarea art. 501 rezultă că administrarea bunurilor comportă o
distincţie în funcţie de vârsta minorului; ea îmbracă aspecte diferite în
cazul minorului mai mic de 14 ani faţă de acelea pe care le prezintă în
cazul minorului mai mare de 14 ani.
a) în cazul copilului m ai m ic de 14 ani, îndatorirea părintelui de
administrare a bunurilor acestuia comportă câteva precizări1':
- administrarea se înfăptuieşte în mod curent şi prin acte de
conservare. în categoria actelor de conservare se includ orice acte
necesare pentru dobândirea unui drept sau pentru evitarea stingerii lui
dreptului ce se conservă;
- în principal, administrarea se înfăptuieşte însă prin acte de
administrare propriu-zise. în literatura de specialitate s-a apreciat că
sunt acte de administrare propriu-zise acele acte care sunt destinate
să permită folosirea unui bun sau întrebuinţarea veniturilor produse de
bunuri ori a sumelor la care are dreptul minorul.
în afara actelor de conservare şi de administrare propriu-zise,
părintele este îndreptăţit şi chiar obligat să facă şi unele acte de dis
poziţie, adică acte ce cuprind un element de înstrăinare sau care, po
trivit legii şi faţă de consecinţele lor posibile, sunt asimilate acestora;
- potrivit art. 144 noul C. civ., părintele (la fel ca şi tutorele) nu
poate să facă, în numele minorului, unele acte de dispoziţie fără auto
rizarea instanţei de tutelă - şi anume înstrăinarea ori gajarea bunurilor
minorului, renunţarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, să facă
acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori grevare cu alte sarcini
reale a bunurilor minorului, nici să încheie în mod valabil orice acte ce
■ 4 4 depăşesc dreptul de administrare. Actele făcute cu încălcarea acestor
h tt pc$w w w ie ©o otM ônverte r .c o m
A d o be D ig ita l Edrtior»s G@ nverter
Cu toate acestea, părintele poate înstrăina fără autorizarea instanţei

de tutelă bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, pre
cum şi pe cele devenite nefolositoare pentru minor [art. 144 alin. (4)].
b) în cazul m inorului care a îm plinit vârsta de 14 ani, îndatorirea
părintelui referitoare la administrarea bununlor acestuia prezintă unele
aspecte deosebite. După împlinirea vârstei de 14 ani, minorul îşi exer
cită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă
numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.
Vechiul Tribunal Suprem, prin Secţia sa civilă, a decis într-o speţă
că, deşi un asemenea minor are capacitate de exerciţiu restrânsă, pe
baza căreia îşi exercită singur drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile
numai cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau tutorelui, el poate
totuşi să facă singur, fără această încuviinţare, acte de conservare,
precum şi acte de administrare patrimonială, dar numai in măsura în
care nu îi produc o leziune-11.
în afara îndatoririi de administrare, părintele mai are şi alte înda
toriri referitoare la bunurile copilului minor, pe care le vom trata însă,
prin asemănare cu îndatoririle tutorelui, în capitolul despre ocrotirea
minorului prin tutelă.
239.mmD repturile
■ ■p ă rin• ţilo
■ r referitoare
m la bunurile copilului
■ m inor
'a f IfrE o A & H la .com

_ Jegiujlorului nostru, administrare nlpc. copilului mi
A doD eB ioitaf ia
C~civ~]. Tegalura «Wtre- drept ş7Tndă!orire"este' ăicTă tâfS e 'strâns
încât nici dreptul şi nici îndatorirea nu au trăsături sau aspecte ce le
sunt proprii numai lor. De aceea, analiza îndatoririi de administrare -
făcută anterior -, ca şi concluziile prilejuite de această analiză sunt
valabile şi pentru dreptul de administrare. Ca urmare, nu vom mai
reveni asupra lor.
b) Dreptul părinţilor de a -l reprezenta pe m inor în actele juridice
sau de a -i încuviinţa asemenea acte. într-un anumit sens, acest drept
se referă nu numai la bunurile minorului, ci şi la persoana acestuia,
conţinutul său fiind unic şi indivizibil.
m Tnb. Suprem, s. civ., dec. nr. 1349 din 17 iunie 1972. rezum ată de I.G. Mihu-
ţâ , R epertoriu de p ra ctică ju d ic ia ră în m aterie civilă a T ribunalului Suprem ş i a a lto r
in sta n ţe ju d e că to re şti pe a n ii 1Sf69-1975. Ed. Ştiinţifică şi E n c iclo p e d ia . Bucureşti.
1976. nr. 186. p. 60.
XI. Ocrotirea minorului 201
întrucât, până la împlinirea vârstei de 14 ani, copilul nu are capa

citate de exerciţiu, el este reprezentat in acte juridice civile de către pă
rinţi. După împlinirea vârstei de 14 ani, copilul minor îşi exercită direct
obligaţiile, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor [art. 501
alin. (2) noul C. civ.].
feritoare la tutela minorului, este vădit că părintele - aşa cum am mai
instanţei de tutelă, să înstrăineze sau să gajeze bunurile copilului ori

să renunţe la drepturile acestuia. Totodată, atunci când intre părinte şi
copil apare o contrarietate de interese, instanţa de tutelă va numi un
curator[art. 150 alin. (1) noul C. civ. referitor la tutelă].
în fine, aşa cum este cunoscut atât în literatura de specialitate, cât
şi în practica judecătorească, copilul cu capacitate de exerciţiu re
strânsă participă personal la judecarea proceselor civile, fiind însă
asistat de părinţii săi. De aceea, el urmează să fie citat şi să îi fie
comunicate actele de procedură, iar părinţii care asistă minorul în pro
ces trebuie să semneze alături de acesta cererile adresate instanţei.
Asistarea copilului in proces nu se poate realiza însă - aşa cum
s-a susţinut in literatura juridica 1 J - printr-o încuviinţare giooaia şi
prealabilă a tuturor actelor procesuale, d prin încuviinţări succesive,
date pentru fiecare act procesual în parte.
§3. Exercitarea autorităţii părinteşti
240. Modul de exercitare. în principiu, drepturile şi îndatoririle pă

rinteşti12 - atât cele referitoare la persoana minorului, cât şi cele pri
vind bunurile lui - revin ambilor părinţi. Aşadar, exercitarea ocrotirii
părinteşti se va face de către aceştia împreună. Consacrarea modului
de exercitare a autorităţii părinteşti o găsim în ari. 503 alin. (1) noul
C. civ. şi este valabilă deopotrivă atât pentru copiii din căsătorie, cât şi
pentru cei din afara căsătoriei ori adoptaţi. Pe plan teoretic, ea de
curge în mod firesc din principiul egalităţii părinţilor în raporturile lor cu
■ â â 'V 1. R e o h in i. D re p tu l fa m ilie i, voi. I . - Universitatea Ecologică „ D j Cantemir*.
C M. C râ c iu n e s c u , D re p tu l fa m ilie i. Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011. p. 375.
copiii minori, care la rândul său este o expresie a deplinei egalităţi a

soţilor în viaţa de familie.
Despre egalitatea părinţilor în exercitarea ocrotirii părinteşti se
poate vorbi doar atunci când aceştia sunt ambii prezenţi şi ocrotirea
lor se exercită concomitent.
credinţă, oricare dintre părinţii care îndeplineşte singur un act curent
pentru exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti este prezum at
prin art. 503 alin. (2) că are ş i consim ţăm ântul celuilalt părinte.
Este posibil însă ca între părinţi să se ivească divergenţe cu privire
la modul de exercitare a drepturilor părinteşti. Pentru o astfel de ipo
teză, art. 486 noul C. civ. dispune că, ori de câte ori există neînţelegeri
între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea înda
toririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi
luând in considerare concluziile raportului referitor la ancheta psi
hosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.
îndeplinirea îndatoririlor şi exercitarea drepturilor privitoare la per
soana şi bunurile minorului de către ambii părinţi nu ridică probleme
atunci când aceştia locuiesc împreună, dar este posibil ca ei să aibă
locuinţe sau chiar domicilii diferite; în acest caz, părinţii vor decide de
comun acord la care dintre dânşii va locui copilul [art. 496 alin. (2)
noul C. civ.]. Dacă ei nu pot conveni asupra domiciliului minorului,
h m r. com
în caz de divorţ, autoritatea părintească se exercită potrivit dispo-
ith o m c aiw e rte r

în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită
concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea
părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă
aceştia convieţuiesc. Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu
convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte
de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile
privitoare la divorţ.
La fel se aplică aceste dispoziţii privitoare la divorţ şi în cazul când
instanţa de tutelă este sesizată cu o cerere privind stabilirea filiaţiei,
fiind obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorităţii
părinteşti. Instanţa de tutelă, potrivit art. 506 noul C. civ., poate încu-
vnnţa înţelegerea părinţilor cu privire ia exercitarea autom aţii părinteşti
sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este
respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obli

gatorie, potrivit cu dispoziţiile art. 264 noul C. civ.
241. Cazuri în care exercitarea a utorităţii părinteşti revine unui

sin g u r părinte. Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort
prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exer-
unui singur părinte, nu va fi necesară deschiderea tutelei, căci ocro

tirea părintească a copiilor minori rămaşi după defunct va trece în
întregime asupra părintelui in viaţă. Problema se pune atât în cazul
morţii naturale, cât şi în cazul morţii declarate judecătoreşte. Şi într-un
caz şi în celălalt, problema ocrotirii părinteşti vizează numai pe minorii
concepuţi până la data decesului, respectiv până la data stabilită prin
hotărârea declarativă de moarte ca fiind aceea a decesului. Atunci
când hotărârea declarativă de moarte este anulată ca urmare a reapa
riţiei celui declarat mort, acesta îşi recapătă drepturile şi îndatoririle
părinteşti, exercitate până atunci numai de către celălalt părinte, ocro
tirea părintească reintrând din acest moment pe făgaşul ei normal,
d u iu d i c a u z a i i u u _s c uu p c m iu ip c jic d a iiiu n u i p a iiim . iii u u iiu iiii u c uepn-
nă egalitate.
b) Decăderea unui părinte din exerciţiul drepturilor părinteşti. Ori
de câte ori părinţii sau unul dintre ei exercită ocrotirea părintească
într-un mod contrar intereselor minorului, periclitând prin aceasta
dezvoltarea sa fizică şi intelectuală normală, ei riscă să îşi piardă
drepturile părinteşti pe cale judecătorească. Astfel, potrivit art. 508
noul C. civ., instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei
publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa de
căderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în peri
col viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente
aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin pur
tarea abuzivă, prin neglijenţa gravă in îndeplinirea obligaţiilor părin
teşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părinţilor şi pe baza
raportului de anchetă psihosocială, cu participarea obligatorie a procu
rorului.
A d o b e JJicjifc^
Decăderea din drepturile părinteşti este sancţiunea prin efectul

căreia părintele ce îşi exercită drepturile sau îşi îndeplineşte obligaţiile
părinteşti contrar finalităţii lor îşi pierde aceste drepturi; ea constituie o
măsură ce poate fi luată numai in interesul minorului. Decăderea din
drepturile părinteşti nu are însă ca efect stingerea drepturilor copilului
faţă de părintele său şi, în consecinţă, această sancţionare nu stinge
nici ohlinatiile nărintelui corelative acestor rirenturi Astfel notrivit
art. 510 noul C. civ., decăderea din drepturile părinteşti nu scuteşte pe
părinte de îndatorirea de a da întreţinere copilului. Menţinerea pe mai
departe a obligaţiei de întreţinere faţă de copilul minor în sarcina
părintelui decăzut din drepturile părinteşti se justifică prin ideea că o
asemenea obligaţie poate subzista în temeiul raporturilor de filiaţie
dintre părintele sancţionat şi copilul său minor, care rămân nealterate
şi după încetarea ocrotirii părinteşti.
în cazul în care, după decăderea din exerciţiul drepturilor părin
teşti, copilul se află în situaţia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor părinţi,
se instituie tutela.
Potrivit art. 512 noul C. civ., instanţa redă părintelui exerciţiul drep
turilor părinteşti dacă au încetat împrejurările care au dus la decă
derea din exerciţiul acestora şi dacă părintele nu mai pune în pericol
viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului.
Potrivit alin. (2) al art. 512, instanţa de tutelă poate să permită
părintelui decăzut din drepturile părinteşti să păstreze legături perso
n a le C14 popilul, afară n u m ^ d a c ă prio asemenea legături creşterea,
cui
Hn|
îndatoririlor părinte*
în ceea ce priveşte întinderea decăderii, art. 509 noul C. civ. pre
vede că ea este totală şi se întinde asupra tuturor copiilor născuţi la
data pronunţării hotărârii.
Cu toate acestea, instanţa poate dispune decăderea numai cu
privire la anumite drepturi părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai
dacă, în acest fel, nu sunt primejduite creşterea, educarea, învăţătura
şi pregătirea profesională a copiilor.
Decăderea din drepturile părinteşti se pronunţă de către instanţa
judecătorească, putând fi decisă fie prin hotărâre civilă, fie prin hotă
râre penală (în acest din urmă caz. cu titlu de pedeapsă complemen-
XI. O crotirea m inorului 205
nuntă, ea are ca efect rămânerea minorului sub ocrotirea celuilalt pă

rinte11.
c) Punerea sub interdicţie a unuia dintre părinţi. Prin efectul punerii
sub interdicţie a unuia dintre părinţi, drepturile şi îndatoririle părinteşti
trec asupra celuilalt părinte. în legătură cu această ipoteză, noul Cod
civil nu conţine o reglementare similară celei cuprinse in art. 510,
aplicabil la decăderea din drepturile părinteşti, prin care să dispună în
mod expres sau măcar implicit că anumite îndatoriri părinteşti conti-
n. menţinerea locontinuare a
, Goiwe rte r
fe exerciţiuf areptunlor părinteşti™.
Părerea noastră este că o asemenea opinie este criticabilă. Noi
considerăm că exerciţiul drepturilor părinteşti presupune exercitarea
unor drepturi şi îndeplinirea unor obligaţii de către părintele capabil al
minorului. Or, în cazul părintelui pus sub interdicţie, acesta fiind lipsit
de capacitate de exerciţiu, nu vedem cum i s-ar putea pretinde îndepli
nirea unor obligaţii conştiente, de vreme ce el este lipsit de discernă
mântul faptelor sale. Dar, mai mult decât această explicaţie a noastră,
credem că este mai convingător art. 507 noul C. civ., care dispune
clar că, în cazul părintelui pus sub interdicţie sau care din orice motiv
se află în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, celălalt părinte exercită
sinnur rirenturile nărintesti
d) Unul dintre părinţi este în im posibilitate din orice împrejurare de
a-şi manifesta voinţa. Articolul 507 noul C. civ. mai sus citat nu pre
cizează împrejurările concrete care ar putea pune pe un părinte în
imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa. De aceea, în lipsa unor astfel
de precizări, literatura a considerat ca fiind împrejurări ce determină
imposibilitatea părinţilor de a-şi manifesta voinţa următoarele:
- dispariţia unui părinte. Indiferent dacă această dispariţie este
doar o stare de fapt temporară or ea a fost declarată printr-o hotărâre
judecătorească rămasă definitivă, se consideră că minorul trebuie
ocrotit in condiţii corespunzătoare şi acestea se justifică pe deplin prin
preluarea sarcinilor ocrotirii părinteşti in exclusivitate de către celălalt
părinte;
- contrarietatea de interese între m inor ş i unul dintre părinţii săi.
Literatura juridică porneşte de la premisa că părintele care manifestă
1111.P. F iu p e s c u . op. Cil., p. 482.

E. B a ra s c h . I. N e s t o r S. Z ilb e r s te in , op. c it., p. 185.
://www.ebook-converter.com
Adobe; D ig ital C d itiona Qwnveirteii
interese contrarii cu cele ale minorului nu prezintă garanţie morală că

va exercita ocrotirea părintească exclusiv in interesul acestuia, dar
consideră că această contrarietate de interese nu poate constitui un
temei puternic care să justifice excluderea totală a acelui părinte de la
îndeplinirea oricăror drepturi şi îndatoriri părinteşti11). în acelaşi sens a
statuat şi fosta instanţă supremă atunci când, constatând contrarietate
de interese intre un minor şi părintele său în legătură cu bunurile
acestuia, a considerat că este necesară numirea unui curator, iar
calitatea de curator poate şi trebuie sa fie îndeplinită de către celălalt
părinte21;
- împiedicarea unui părinte de a îndeplini un anumit act în interesul
minomlui. Dacă din cauza bolii sau altor motive părintele sau tutorele
este împiedicat să îndeplinească un anumit act in numele persoanei
pe care o reprezintă sau ale cărei acte le încuviinţează, instanţa de
tutelă, potrivit art. 178 noul C. civ., va putea numi un curator. Raportat
la acest text de lege, noi am considera că instituirea curatelei de care
vorbeşte acest text s-ar putea face pe seama celuilalt părinte al mino
rului dacă acesta este in situaţia de a îndeplini condiţiile necesare şi,
prin urmare, el singur ar fi cel care ar trebui să exercite ocrotirea
părintească a minorului lipsit din partea celuilalt părinte de această
ocrotire. Numai în cazul când nici acest părinte nu ar putea fi curator
din cauza contrarietăţii de interese cu minorul, atunci credem că ar fi
necesară instituirea curatelei pe seama unei alte persoane;
- condamnarea unui părinte la o pedeapsă privativă de libertate.
Perioada privaţiunii de libertate a unui părinte determină, desigur,
a.com
- unul dintre părinţi s-a pus el singur în m od conştient în im posi

bilitate de a-şi exercita drepturile ş i îndatoririle părinteşti. Această
ipoteză, deşi neprevăzută expres de lege. in realitate poate exista
atunci când unul dintre părinţi părăseşte definitiv ţara. abandonându-şi
familia. Şi în acest caz, ocrotirea părintească se impune să revină în
exclusivitate părintelui rămas în ţară.
111A se vedea A. Io n a ş c u . M. M u re ş a n . M.N. C o s tin . V. U rs a . o p . c it., p. 187.

i2i Plenul Trfc. Suprem. Dec. de îndrum , nr. 6 din 23 aprilie 1959. în C.D. 1959.
p. 27.
S e c ţiu n e a a 2 -a . O c ro tire a m in o r ilo r p rin tu te lă
§1. C onsideraţii generale
242. Noţiune. Termenul de tutelă trebuie înţeles in sens larg şi în

sens restrâns. în sens larg, prin tutela minorului, ca instituţie juridică,
se înţelege ansamblul dispoziţiilor legale care reglementează ocrotirea
unui minor lipsit de ocrotirea părintească, de către o persoană însărci-
■ i i natâ ţu funcţia de tutore de către instanta de tutelă, în scopuLexercitării
htt p?$ww w;©i»ooKKSonvefte r.c o m
1 In sens restrâns, prin tutela minorului se înţelege sarcina tutorelui,
Ad m m & 'n m m ne r
rului în calitate fle autoritate legală asupra acestuia1 .
în acest sens mai restrâns, in literatura juridică tutela a mai fost
definită ca fiind „o sarcină gratuită şi obligatorie, în virtutea căreia o
anumită persoană, denumită tutore, este chemată a exercita drepturile
şi îndatoririle părinteşti faţă de un copil minor, ai cărui părinţi sunt
decedaţi ori în imposibilitate permanentă de a-şi exercita atribuţiile^21.
243. Reglementare. Tutela este reglementată în Titlul III, Capitolul

II, art. 110-163 noul C. civ. Tutela minorului este o măsură alternativă
de protecţie a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotire părin
tească. Dispoziţii referitoare la tutelă găsim şi în Legea nr. 272/2004
V U ^ IIV IIU IU ^ IW IU V IIU VJ I I I V/ I WV/ţ/IIUIUI.
244. Scopul tutelei. Scopul tutelei este acela de a suplini lipsa

părinţilor, de a crea posibilitatea indeplinirii faţă de minor a atribuţiilor
acestora, creând în jurul său un climat familial, adecvat formării şi
dezvoltării personalităţii lui fizice şi morale.
111 A se vedea V. U r s a . în A. Io n a ş c u . M. M u r e ş a n . M.N. C o s t in , V. U r s a .

F ilia ţia ..., p. 233-234.
1-1 C. S tă te s c u . Drept civil. Persoanele fizice şi juridice, Ed. D idactica şi Peda
gogica. Bucureşti. 1963. p. 281. Pentru definiţii ale tutelei, a se vedea T r . Io n a ş c u
ş.a., Persoana fizică.... p. 194: I.P. F iu p e s c u , op. cit., p. 524; T.R. P o p e scu , op.
cit., voi. II. p. 309: E. Lupan. D. P o p e scu . A. M a ro a . Drept civil român. Subiectele
raportului juridic civil. Ed. Argonaut. Cluj-Napoca. 1966. p. 133-134.
h ttp ^ w w j^
§2. Deschiderea tutelei minorului
245. Cazurile de instituire a tutelei. Tutela se instituie, potrivit

dispoziţiilor art. 110 noul C. civ., atunci când:
a) ambii părinţi sunt morţi;
b) ambii părinţi sunt necunoscuţi;
c) ambii părinţi sunt decăzuţi din drepturile părinteşti sau li s-a
aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti;
d) ambii părinţi sunt puşi sub interdicţie;
e; amuii pannii bum uisparuii un ueuaraii juueuaiureşie mum, pre
cum şi în cazul in care. la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că
este in interesul minorului instituirea unei tutele.
246. Persoanele obligate să înştiinţeze instanţa de tutelă că un

copil este lip s it de o cro tire părintească. Aceste persoane sunt,
potrivit art. 111 noul C. civ., următoarele:
a) persoanele apropriate minorului, precum şi administratorii şi
locatarii casei în care locuieşte minorul;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei per
soane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri
succesorale;
c) instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa
penală a interzicerii drepturilor părinteşti;
d) organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, pre
cum şi orice altă persoană.
b) cel decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau declarat inca

pabil de a fi tutore;
c) cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi civile, fie în te
meiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele
purtări reţinute ca atare de către o instanţă judecătorească:
d) cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta;
e) cel aflat în stare de insolvabilitate;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului,
nu ar putea îndeplini sarcina tutelei;
g) cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părin
tele care exercită singur, în momentul morţii, autoritatea părintească.
Dacă una dintre împrejurările enunţate mai sus survine sau este
descoperită în timpul tutelei, tutorele va fi îndepărtat [art. 113 alin. (2)].
Ca o inovaţie a noului Cod civil, prin art. 114 este prevăzută posibili
tatea ca părintele să îl poată desemna pe tutore. Astfel, potrivit alin. (1)
al art. 114, părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract
de mandat, încheiate în formă autentică, ori, după caz. prin testament,
persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi.
Nu poate face o asemenea desemnare părintele care în momentul
■ 4 4 morţiu era decăzut din drepturile părinteşti sau pus sub Jnterdictie
h ttp■ i/^ w w .e D o o K -c o n v e rte r.c o m
Părintele care a făcut o desemnare de tutore o poate revoca ori-
A d înscrie într-un registru special prevăzut de lege. rte r

Notarul public sau instanţa de tutelă, după caz, are obligaţia de a
verifica registrul precizat mai sus, pentru a verifica dacă persoana
desemnată a fi tutore nu a fost revocată.
Este posibil să fie desemnaţi m ai m ulţi tutori. într-un astfel de caz
în care au fost desemnate mai multe persoane ca tutore, fără vreo
preferinţă, ori există mai multe rude, afini sau prieteni ai familiei mi
norului în stare să îndeplinească sarcinile tutelei şi care îşi exprimă o
astfel de dorinţă, instanţa de tutelă va hotărî ţinând seama de con
diţiile lor materiale, precum şi de garanţiile morale necesare dezvoltării
armonioase a minorului.
uaua p ^ io u a n a a iu o i u c o c iu i la ia V/a i u i u i c u c u a u c ^ a iin ic , t a
nu poate fi înlăturată de către instanţă fără acordul său, decât dacă
s-ar afla în unul dintre cazurile de incompatibilitate sau dacă prin
numirea sa interesele minorului ar fi periclitate.
Dacă cel desemnat tutore este temporar împiedicat să exercite
tutela, instanţa de tutelă, după încetarea împiedicării, îl poate numi
tutore, la cererea sa, dar nu mai târziu de 6 luni de la deschiderea
tutelei, interval în care instanţa desemnează un tutore provizoriu.
248. Numirea tu torelu i de către instanţa de tutelă. în lipsa unui

tutore desemnat de părinte, instanţa de tutelă numeşte un tutore
dintre persoanele apropiate minorului: o rudă. un afin ori un prieten al
familiei minorului, ţinând seama de relaţiile personale cu acesta, de

aproprierea domiciliilor lor. precum şi de garanţiile morale şi materiale
pe care le prezintă cel chemat la tutelă.
249. Procedura de numire. Instanţa de tutelă numeşte tutorele în

camera de consiliu, prin încheiere definitivă şi numai cu acordul
acestuia.
în cazul în care desemnarea tutorelui s-a făcut de către părinte prin
contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea de
cât pentru motivele special prevăzute de art. 1 2 0 alin. (2 ). întotdeau
na, minorul care a împlinit vârsta de 1 0 ani trebuie ascultat obligatoriu.
î n liric a u n u i t n tn r p d p ţ p m n s t H a r â in<;ta nta rlp tiitp la a r n n c t it iiit
consiliul de familie, numirea tutorelui se face cu consultarea acestuia.
încheierea de numire se comunică în scris tutorelui şi se afişează
la sediul instanţei de tutelă şi la primăria de la domiciliul minorului.
Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la data com unicării în
cheierii de numire.
Cel num it tutore este dator să îndeplinească sarcinile tutelei. Va
putea refuza tutela, potrivit art. 1 2 0 alin (2 ):
a) cel care are vârsta de 60 de ani împliniţi;
b) femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
c) cel care creşte şi educă doi sau mai mulţi copii;
d) cel care, din cauza bolii, a infirmităţii, a felului activităţilor desfă
şurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului
sau din alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească
această sarcină.
Dacă vreuna dintre împrejurările prevăzute mai sus survine în
timpul tutelei, tutorele poate cere să fie înlocuit. Cererea de înlocuire
■ A A se adraaează instantei de tutelă, car& va hotărî de urgentă. Rână la
htto;wwwwj«c^©K-c<>^verlef. com
crtarea atribuţiilor.
Ad oberaDAgj.ta LEdi tio n sG o nv e rte r

acestea, instanţa 3e tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate să
decidă ca administrarea patrimoniului minorului ori doar a unei părţi a
acestuia să fie încredinţată, potrivit legii, unei persoane fizice sau
persoane juridice specializate.
Tutela este o sarcină gratuită. Cu toate acestea, tutorele poate fi
îndreptăţit, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, la o remuneraţie, al
cărei cuantum va fi stabilit de instanţa de tutelă, cu avizul consiliului
de familie, ţinând seama de munca depusă în administrarea averii şi
de starea materială a minorului şi a tutorelui, dar nu mai mult de 1 0 %

din veniturile produse de bunurile minorului. Acest cuantum al remu
neraţiei va putea fi modificat sau suprimat de către instanţa de tutelă,
cu avizul consiliului de familie, potrivit împrejurărilor.
251. C onsiliul de fam ilie. Este, potrivit art. 124 noul C. civ., un
grup de persoane constituit de către instanţa de tutelă din 3 persoane
apropiate de familia minorului (rude sau afini), prieteni cu părinţii, care
manifestă interes pentru soarta minorului şi care este format pentru a
supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi
îndeplineşte obligaţiile cu privire la persoana şi bunurile minorului.
Doi soti nu pot fi membri ai aceluiaşi consiliu de familie. Instanta de
h » i f f i r a t e c e i w e r t e r e o m
- ■ , Componenta consiliului deJamilie ou poate fi modtfjcată în timpul

Ad Fg«al tsora©««*% ©wve rte r
dacă interesele O norului ar cere schimbarea.
Constituirea consiliului de familie se face din persoanele care înde
plinesc condiţiile, de către instanţa de tutelă, din oficiu sau la sesiza
rea minorului, dacă a împlinit 14 ani, cu acordul acestor persoane,
care sunt convocate la domiciliul minorului. Minorul care a împlinit 10
ani va fi întotdeauna ascultat.
Şedinţele consiliului de familie se ţin la domiciliul minorului sau la
sediul instanţei de tutelă, în prezenţa tuturor membrilor numiţi sau
reprezentaţi de persoane sau rude ori afini cu părinţii minorului, dacă
personal nu se pot prezenta, şi se convoacă cu 1 0 zile înaintea datei
stabilite pentru întrunire. Dacă toţi membrii consiliului familial sunt de
anord întrunirea se noate fane si înainte de 10 7 ile Pre7 enta tuturor
membrilor şi a minorului care a împlinit 14 ani acoperă neregularitatea
convocării.
252. A trib u ţiile co n siliu lu i de fam ilie (art. 130 noul C. civ.):
a) dă avize consultative la stabilirea tutorelui sau instantei de tute
lă;
b) ia decizii în cazurile prevăzute de lege.
Deciziile vor fi motivate şi se iau în mod valabil cu votul majorităţii
membrilor săi, consiliul fiind prezidat de persoana cea mai înaintată în
vârstă. Aceste decizii vor fi consemnate intr-un registru special consti
tuit, care se ţine de unul dintre membrii consiliului de familie.
Minorul care a împlinit 10 ani va fi ascultat la luarea deciziilor.
IPffijyerter
labile şi atrag numai răspunderea tutorelui.
Consiliul de familie poate fi înlocuit. Cel care poate cere instituirea
unui nou consiliu este tutorele, dacă în plângerile formulate împotriva
acestui consiliu instanţa a hotărât de cel puţin două ori, în mod defi
nitiv, împotriva deciziilor lui.
Dacă nu este posibilă înlocuirea cu un nou consiliu şi între membrii
lui şi minor este contrarietate de interese, tutorele poate cere să exer
cite singur tutela.
253. Exercitarea tutelei. Potrivit art. 133 noul C. civ., exercitarea

tutelei se face numai în interesul minomlui, atât cu privire la persoana.
cât şi la bunurile acestuia.
Tutorele are întotdeauna îndatorirea de a se îngriji de minor, fiind
obligat să asigure îngrijirea pentru sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi
mentală, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului,
potrivit cu aptitudinile lui.
în cazul soţilor tutori, aceştia răspund împreună pentru exercitarea
atribuţiilor tutelei. Dispoziţiile noului Cod civil privind autoritatea
părintească sunt aplicabile corespunzător.
în cazul în care unul dintre soţii tutori introduce acţiune de divorţ,
instanţa care judecă divorţul va sesiza din oficiu instanţa de tutelă
pentru a dispune cu privire la exercitarea tutelei.
a) Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului. Măsurile cu
privire la persoana minorului se iau de tutore cu avizul consiliului de
familie, cu excepţia măsurilor cu caracter curent.
Domiciliul minorului este la tutore. Instanţa de tutelă poate autoriza
ca minorul să aibă şi o reşedinţă diferită. Tutorele poate încuviinţa ca
minorul să aibă reşedinţa determinată de educarea şi pregătirea sa
htte f/w w verter. com
- . Pentru m io m il sub-14 a n i-sctuHibaraaJGlului invătătugLii pregătirii â
Actefoe Png rte r
Pentru minorul « f peste 14 am, schimbarea felului invaţatum nota-
râtă de părinţi la data instituirii tutelei nu se poate face de instanţa de
tutelă împotriva voinţei minorului.
b) Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minomlui. în maximum
1 0 zile de la numirea tutorelui, se vor verifica la faţa locului toate bu
nurile minorului, întocmindu-se un inventar in prezenţa tutorelui, a
membrilor consiliului de familie şi a unui delegat al instanţei de tutelă,

care va fi supus aprobării instanţei de tutelă.
în procesul-verbal de inventariere se vor consemna declaraţiile
membrilor consiliului de familie şi a tutorelui dacă au creanţe sau da
torii faţă de minor. Dacă aceştia nu fac declaraţii, deşi au fost somaţi
să le declare, se prezumă că au renunţat la ele. Ele nu vor mai putea
fi pretinse decât dacă plata s-ar face voluntar de minor, dar numai cu
autorizarea instanţei de tutelă.
înaintea întocmirii inventarului, tutorele nu poate face în numele
minorului decât acte de conservare şi de administrare ce nu suferă
întârziere.
în conformitatea cu art. 142 noul C. dv., tutorele este obligat să
adm inistreze cu bună-credintă bunurile minorului. Nu sunt supuse
nistrate de curatorul numit de instanta de tutelă ori de persoana
AdofcfEM affitrettittftas, Conxerter

juridice, dar numai până când acesta împlineşte vârsta de 14 ani.
Tutorele nu poate să facă, în numele minorului, donaţii ş i nici să
garanteze obligaţia altuia, cu excepţia unor daruri obişnuite mărunte.
Fără avizul consiliului de fam ilie şi autorizarea instanţei de tutelă,
tutorele nu poate:
- să facă a de de înstrăinare;
- să facă împărţeală;
- să facă ipotecare sau grevare cu sarcini reale a bunurilor mino
rului;
- să renunţe la drepturile patrimoniale ale minorului, nici să încheie
valabil orice a de care depăşesc dreptul de administrare.
Incalcarea acestor interdicţii se sancţioneaza cu nulitate relativa.
Acţiunea în anulare poate fi invocată de tutore, consiliul de familie sau
oricare dintre membrii lui, precum şi de către procuror din oficiu sau la
sesizarea instanţei de tutelă.
Cu toate acestea, tutorele poate înstrăina fără autorizare bunurile
supuse pieirii ori stricăciunii sau nefolositoare pentru minor.
254. Autorizarea unor acte de către instanţa de tutelă. în con

formitate cu art. 145 noul C. civ., instanţa de tutelă acordă tutorelui
autorizarea pentru fiecare act de dispoziţie în parte, numai dacă actul
h ttp://wwwfcaboolt.converter.com
rezirua u
iiilk J fcffnt OSfiVerter
In autorizare, instanţa de tutelă va prevedea dacă vânzarea bunu
rilor minorului se face prin acord sau prin licitaţie ori în alt mod şi tot
deauna va indica tutorelui modul de întrebuinţare a sumelor obţinute.
Autorizarea actelor m inorului peste 14 ani. Minorul peste 14 ani
poate încheia acte juridice numai cu încuviinţarea tutorelui sau, după
caz, a curatorului. Dacă pentru tipul de act pe care minorul doreşte să
îl încheie tutorele ar avea nevoie de autorizarea instanţei sau avizul
consiliului de familie, atunci şi minorul va avea nevoie de acest aviz şi
de autorizarea instanţei de tutelă.
Nici minorul de peste 14 ani, ca şi tutorele, nu poate face donaţii şi
nici garanta obligaţiile altuia, sub sancţiunea nulităţii relative, decât
u a iu n u u i^ iiu iiQ .
Este interzisa, sub sancţiunea nulităţii relative, încheierea de acte
juridice intre minor, pe de o parte, şi tutore, soţul tutorelui, o rudă în
linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui, pe de altă parte. Totuşi,
aceste persoane pot cumpăra la licitaţie publică un bun al minorului,
dacă au o garanţie reală asupra bunului ori îl deţin in coproprietate cu
minorul.
255. întreţinerea m inorului. Consiliul de familie stabileşte suma

anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunu
rilor sale şi poate modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă.
Cheltuielile se suportă din veniturile bunurilor minorului, iar dacă
ele nu sunt îndestulătoare, instanţa de tutelă va dispune vânzarea bu
nurilor prin acordul părţilor sau prin licitaţie publică.
Obiectele cu valoare afectivă pentru familia minorului nu se vor
vinde decât în cazuri excepţionale.
Dacă minorul nu are bunuri şi nici rude care să îi acorde între-
m p y w m rm b m -m m e rte r.
256. C onstituirea de depozite bancare. în cazul în care minorul
norului la o instituţie de credit indicată de consiliul de familie, în ter

men de cel mult 5 zile de la data încasării lor.
Tutorele poate dispune de aceste sume numai cu autorizarea
prealabilă a instanţei de tutelă. Tutorele nu va putea, nici cu autori-
zarea instanţei de tutelă, să folosească acele sume pentru tranzacţii în

numele minorului pe piaţa de capital.
Sumele necesare întreţinerii m inom lui se pot trece într-un cont
special de către tutore pe numele minorului şi se pot ridica fără auto
rizarea instanţei de tutelă.
257. Cazuri de num ire a curatorului special. Acestea sunt urmă

toarele:
- când intre tutore şi minor se ivesc interese contrare, dar care nu
necesită înlocuirea tutorelui:
- dacă din cauza bolii ori alte motive tutorele este împiedicat tem
porar să îndeplinească un anumit act în numele minorului aflat sub
tutela sa:
- pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale,
Ad o b& cDig iiaLEdi tiansXata ve rte r

conformitate cu art. 151 noul C. civ., un control efectiv şi continuu
asupra modului în care tutorele şi consiliul de familie îşi îndeplinesc
atribuţiile cu privire la minor şi la bunurile acestuia.
Pentru realizarea acestui control, instanţa de tutelă va putea cere
colaborarea autorităţilor administraţiei publice, a instituţiilor şi servi
ciilor publice specializate pentru protecţia copilului sau a instituţiilor de
ocrotire, după caz.
Despre modul exercitării tutelei asupra persoanei minorului şi ad
ministrarea bunurilor lui tutorele este obligat să prezinte anual o dare
de seamă instanţei de tutelă, în cel mult 30 de zile de la sfârşitul anu
lui calendaristic. Când averea minorului este mică, darea de seamă se
p u a ie ş i ia o a m .
Tutorelui i se poate cere de instanţa de tutelă, oricând, o dare de
seamă in afara celei anuale. Pentru a da descărcare tutorelui, instanţa
de tutelă va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului şi la
cheltuielile făcute cu întreţinerea acestuia şi cu administrarea bunurilor
lui şi, dacă sunt corect întocmite şi corespund realităţii, va da descăr
care tutorelui.
Dispensa de a da socoteală acordată de părinţi sau de o persoană
care ar fi făcut minorului o liberalitate este lipsită de eficienţă.
com
- plângereîre la i tutelă, d%£ătra minorul de peste liLani. consi- â
Acfobe Vie
nă dintre cele car» nt prevăzute de art. 111 noul C. civ. Plângerea
rte r
se soluţionează de urgenţă, prin încheiere executorie, cu citarea păr
ţilor şi a membrilor consiliului de familie. Minorul care a împlinit vârsta
de 10 ani va fi ascultat de instanta de tutelă, dacă va fi necesar.
§3. încetarea tutelei
259. Cazuri. Tutela încetează în cazul morţii minorului sau in cazul

în care nu se mai menţine situaţia care a dus la instituirea ei.
Spre deosebire de încetarea tutelei ca măsură de ocrotire, tutela
poate înceta, sub aspectul funcţiei tutorelui, prin moartea lui, prin
ii n v _ / o u ii p i ii i iiiu c p a i t a ic a u t ia o a i u n a i u i c i c i o a u p u n in iu v/U iic a
tutorelui.
După moartea tutorelui, până la numirea unui nou tutore, moşte
nitorii vor prelua sarcina tutelei. Dacă moştenitorii sunt minori, orice
persoană dintre cele prevăzute de art. 111 noul C. civ. va înştiinţa de
îndată instanţa de tutelă, care va numi de urgenţă un curator special,
ce poate fi executorul testamentar.
De asemenea, se va numi un curator special de instanţa de tutelă
în cazul îndepărtării de la tutelă a tutorelui care a săvârşit un abuz, o
neglijenţă gravă sau fapte care îl fac nedemn de tutelă, precum şi
dacă nu îşi îndeplineşte in mod corespunzător sarcina.
Până la preluarea funcţiei de către un nou tutore, se numeşte un
curator special pentru intervalul de timp necesar.
Indiferent de motivele încetării tutelei, la sfârşitul ei tutorele sau
moştenitorii acestuia, după caz, sunt datori ca, in termen de 30 de
zile, să dea o dare de seamă generală. Aceeaşi îndatorire are tutorele
şi în caz de îndepărtare de la tutelă.
tocmită de către un curator special, numit de instanta de tutelă, într-un
A d tj^ M g ita U E dliti qjp£ JCiPiiaye rte r

administrarea tutorelui fostului minor, moştenitorilor acestuia sau
noului tutore, de către fostul tutore, moştenitorii acestuia sau repre
zentantul lor legal ori, in lipsă, de curatorul special numit de instanţa
de tutelă.

După predarea bunurilor, verificarea socotelilor şi aprobarea lor,
instanţa de tutelă va da tutorelui descărcare de gestiunea sa.
Chiar dacă tutorele a primit descărcare de gestiunea sa, el va
răspunde de prejudiciul cauzat din culpa sa.
In cazul refuzului nejustificat al unui tutore de a continua sarcina
tutelei, în afara cazurilor prevăzute de lege la art. 120 alin. (2) noul
C. civ., tutorele poate fi sancţionat cu amendă civilă în folosul statului,
care nu poate depăşi valoarea unui salariu minim pe economie.
Amenda se poate repeta de cel mult 3 ori, la interval de 7 zile,
după care se va numi un alt tutore. Amenda civilă se aplică de instan
ţa de tutelă în acelaşi cuantum şi pentru îndeplinirea defectuoasă a
sarcinii tutelei.
S e c ţiu n e a a 3 -a . O c r o tir e a m in o r u lu i
p rin c u ra te lă
htt p :UwwM.Qb QjQkrGQmflâttox o m

minorului i s-au dat mai multe definiţii. Una dintre ele defineşte curate-
Ad Qte'EH gitarf Etfitrâ rrss€cmve rte r

Un alt autor prezintă curatela ca fiind .aceea instituţie de drept civil
prin intermediul căreia se asigură, temporar şi subsidiar, ocrotirea unui
minor aflat in situaţiile speciale expres prevăzute de lege, care îl
împiedică să îşi exercite drepturile şi să îşi apere interesele'^2'.
261. Cazurile în care se instituie curatela m inorului. Menţionăm

că în dreptul nostru ocrotirea juridică prin curatelă se realizează nu
numai în privinţa persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, ci şi in
privinţa persoanelor fizice capabile, prin curatela reglementată de
art. 178 noul C. civ. Aşadar, în Codul nostru civil, instituţia curatelei
este reglementată pentru cazul când o persoană fizică nu îşi poate
îngriji interesele, în tot sau în parte, din motive independente de sta
rea capacităţii sale31.
111 A se vedea G h. B e le iu . D re pt c iv il rom ân. In tro d u ce re în d re p tu l c iv il.

S u b ie cte le d re p tu lu i c iv il, Ed. Şansa. Bucureşti. 1992. p. 299.
|2' A se vedea E. Lupan. D. P o p e scu . A. M a rg a . op. c it., p. 149.
|3' A se vedea T.R. P o p e scu , op. d t„ p. 422.
lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate restrânsă1\
Adqfct&njgiM M P J J S fim v e rte r

Potrivit art. 150 noul C. civ.:
a) ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare,
care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui,
instanţa de tutelă va numi un curator special;
b) de asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive12 tutorele
este împiedicat să îndeplinească un anumit act in numele minorului pe
care il reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează, instanţa de tutelă
va numi un curator special;
c) pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale,
notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu,
poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat sau, după
caz, înlocuit de către instanţa de tutelă.
în cazurile menţionate, curatorul fiind un tutore provizoriu sau
special, activitatea lui se impune a fi guvernată de regulile tutelei.
263. Reprezentarea sau încuviinţarea actelor m inorului. Ocro

tirea minorului aflat sub curatelă se înfăptuieşte prin reprezentarea
acestuia, dacă nu a împlinit 14 ani, şi prin încuviinţarea actelor mino
rului, când are vârsta intre 14-18 ani.
264. încetarea curatelei. Curatela ia sfârşit dacă au încetat cauze

le care au determinat instituirea ei.
S e c ţiu n e a a 4 -a . O c ro tire a m in o r ilo r lipsiţi

t e m p o r a r sau d e f in itiv d e o c ro tire p ă rin te a s c ă , p rin
m ijlo a c e s p e c ia le d e p ro te c ţie
n oo vouou ivi. u u to v u , v/u» aioiora / i /okiu / io u

c ita te sa u cu ca p a cita te restrâ n să , în L.P. nr. 7/1957.
|2' A se vedea A l. B a ca ci. V.C. D u m itra c h e , C.C. H ageanu, op. c it., p. 350;
M. B a n ciu , op. c it., p. 90.

iu iu i , d u e b id r e p ie ^ e m a iiu a n s a m u iu i m a s u m u r, p re s ia im u i şi s e m u i u r
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de
ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor
sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de lege până la
dobândirea capacităţii de exerciţiu, iar dacă acesta îşi continuă stu
diile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă pe
toată durata studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 25 de ani. în
cazul în care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea de a reveni
în propria familie, pentru a preveni riscul excluderii sociale, tânărul
beneficiază, la cerere, de protecţie specială pe o perioadă de până la
2 ani, în scopul facilitării integrării sociale. în cazul în care se face
dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi o locuinţă, iar
acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, în mod
succesiv, aceste prevederi nu se mai aplică.
Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică
în baza planului individualizat de protecţie întocmit în conformitate cu
httppm
tământul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani. iar în cazul în care
AdqJteBigifarf EeHtfofrsr©mwerter
266. M ăsurile de protecţie specială. Măsurile de protecţie spe
cială sunt: plasamentul, plasamentul in regim de urgenţă, suprave
gherea specializată. De aceste măsuri beneficiază:
a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din
exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora ii s-a aplicat pedeapsa inter
zicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte
morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul abuzat sau neglijat;
c) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi
sanitare;
d) copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.
Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul
să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite, bene
ficiind de asistenţă juridică gratuită.
în cele ce urmează vom analiza fiecare măsură de protecţie spe
cială.
267. Plasamentul. Plasamentul copilului constituie o măsură de
caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip

rezidenţial care îl are în îngrijire.
De menţionat faptul că plasamentul nu poate fi dispus într-un
serviciu de tip rezidenţial dacă copilul nu a împlinit vârsta de 2 ani;
excepţie de la această regulă o fac cazurile copiilor care prezintă han
dicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial
specializate (art. 60 din Legea nr. 272/2004).
La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia
substitutivă;
u ; in eim n e icd iidiuui n iip ic u iid ,
c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul

şi de a menţine legătura cu acesta.
Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru pro
tecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, şi de către
instanţa judecătorească, atunci când acest acord nu există. Drepturile
şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii
plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului. Co
misia sau, după caz, instanţa care a stabilit plasamentul copilului poa
te stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor
la întreţinerea acestuia.
268. Plasamentul în regim de urgenţă. Plasamentul copilului în

regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială cu caracter
temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat,
precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi
sanitare. Această măsură trebuie luată cu respectarea aceloraşi
regim urgentă, se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti,
A e rte r
părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti
privitoare la persoana copilului sunt exercitate, respectiv sunt îndepli-

serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament, iar cele
privitoare la bunurile copilului sunt exercitate, respectiv sunt înde
plinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către
primarul sectorului municipiului Bucureşti.
Măsura plasamentului în regim de urgentă se stabileşte de către
directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
din unitatea administrativ teritorială în care se găseşte copilul găsit
sau abandonat de către mamă în unităţile sanitare ori copilul abuzat
sau neglijat. Direcţia de asistenţă şi protecţie a copilului este obligată
să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 48 de ore de la data
la care a dispus măsura plasamentului în regim de urgenţă; instanţa
va decide cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă
sau înlocuirea acestuia cu măsura plasamentului, instituirea tutelei ori
cu privire la reintegrarea copilului in familia sa.
269. Supravegherea specializată. Măsura de supraveghere

i A .A . specializată se dispune, in conditiila prevăzute de lege, fatjLde copilul
h tt 1 acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii OIT
Ad Legea nr. 272/2TO4)
c£ rte r
270. M onitorizarea aplicării m ăsurilor de protecţie specială.
Măsurile luate de comisia pentru protecţia copilului trebuie verificate
trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului, care va sesiza comisia sau instanţa, in vederea modificării
sau încetării măsurii luate. Dreptul la sesizare îl au şi părinţii sau
reprezentantul legal al copilului, precum şi copilul.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau,
după caz, organismul privat autorizat are obligaţia de a urmări modul
în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dez-
v u u a r e a ş i m y n jiie a u u p u u iu i p e p e n u a u a a p iiu a rn m ă s u r ii, u e a s e
menea. întocmeşte trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care
impune acest lucru rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice,
mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care
acesta este îngrijit, iar dacă raportul constată necesitatea modificării
sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală de asistenţă so-
cială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia

pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească.
La încetarea măsurilor de protectie specială prin reinte.qrarea
WWâSfeS», i, precum şi in ta re
.com
îărir îşi e> drepturile .şi iese obligaţiile rivire la
i i•
D lU I I U g l d l Ic
/. Tratate, cursuri, monografii
Albu /., Căsătoria in dreptul român. Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1988;

Albu /., Curs de Dreptul familiei. Litografia şi Tipografia învăţă
mântului, Bucureşti, 1957;
Albu /., Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1975;
Aniţei N.C., Dreptul familiei conform noului Cod civil, Ed. Haman-
giu, Bucureşti 2012, p. 43;
Bacaci Al., Dumitrache V.C., Hageanu C.C., Dreptul familiei, ed.
a 4-a, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2005;
Bacaci Al., Raporturile juridice patrimoniale în dreptul familiei,
Ed. Dacia, Cluj-Napoca. 1986 (ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
Banciu A.Al., Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit noului Cod

civil, ed. 1 şi a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011;
Banciu M., Dreptul familiei, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1997;
Banciu M., Principiul exercitării drepturilor civile numai in scopurile
în vederea cărora au fost recunoscute de lege, în lonaşcu A. ş i colab.,
Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului
civil român, voi. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1978;
Banciu M., Propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei în materie de
reprezentare in mandatul tacit reciproc dintre soţi, în Mureşan M. ş.a.,
Dinamica relaţiilor sociale reglementate de lege şi oglindite în teoria şi
1990;
Banciu M., Reprezentarea în actele juridice civile, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1995;
Banciu, M., Aspecte din practica judiciară privind reprezentarea

minorului in exercitarea drepturilor procesuale, în Mureşan M. ş.a., Di
namica relaţiilor sociale reglementate de lege, oglindite în teoria şi
practica dreptului, voi. I, Universitatea ..Babeş-Bolyar, Cluj-Napoca,
httţl/iwww-ebQ o Ifecon v& rte . com

reanu Zilberstein S.u Rudenia în dreptul RSR. Ed. Academiei, Bucu-
A d ţffii, p.iait3LEqiUQns.,Qsayerter
turile şi îndatoririle părinţilor faţă de copiii minori), Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1960;
Beleiu Gh., Drept civil român. Introducere în dreptul civil.
Subiectele dreptului civil, Casa de Editură şi Presă „Şansa" SRL,
Bucureşti, 1992;
Bodoaşcă T., Drăghici A., Puie /., Dreptul familiei. Curs universitar,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012;
Bîrsan C., Regimul juridic al bunurilor imobile, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983;
Bohotici /., Stabilirea, tăgăduirea şi contestarea paternităţii,
Ed. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1994;
Boroi G., Rădescu D., Codul de procedură civilă comentat şi
adnotat, Ed. AII, Bucureşti, 1995;
Ciobanu V.M., Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, voi. I,
Teoria generală, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996:
Comănescu /., Mihuţă I., Petrescu R., Ocrotirea familiei în dreptul
socialist român, Ed. Politică, Bucureşti, 1989:
Corhan A , Dreptul familiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2006;
Costin M., Mureşan M., Ursa V., Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiin
ţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980:
Costin M.N., Marile instituţii ale dreptului civil român, voi. II,
Persoana fizică şi persoana juridică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984;
Deleanu /., Mărgineanu V., Prezumţiile în drept, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1981;^
Dogaru /., întreţinerea, drept şi obligaţie legală, Ed. Scrisul româ
nesc, Craiova, 1978;
Eliescu M., Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei, Bucu
reşti, 1981;
ht
B ib lio g ra fie 22S
Filipescu I. (coord.), încheierea căsătoriei şi efectele ei, Ed. Aca

demiei, Bucureşti, 1981;
Filipescu I.P., Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate,
Ed. AII, Bucureşti, 1997;
ruifjeauu i.r ., uuyaru rensia ue mueiinere m... iuu ue răs
punsuri, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988;
Filipescu I.P., Drept civil. Drepturile reale, Ed. AII, Bucureşti, 1992;
Filipescu I.P., Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. AII,
Bucureşti, 1992;
Filipescu I.P., Tratat de dreptul familiei, Ed. AII. Bucureşti, 1996;
Florian E., Dreptul familiei in reglementarea noului Cod civil, ed.
a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011;
Florian E., Dreptul familiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997 (ed.
a 2-a, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2003);
Gherasim D., Buna-credinţă in raporturile juridice civile, Ed. Aca
Ghimpu S., Grossu S., Capacitatea şi reprezentarea persoanelor
fizice în dreptul RPR, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960;
Hamangiu C., Rosetti-Bălănescu /., Băicoianu A i, Tratat de drept
civil român, voi. I, Ed. Naţională, Bucureşti, 1928 (ed. a 2-a, Ed. AII,
Bucureşti, 1996);
htt om
â *6 3 ll^ nsQlidaW ezvQttareart
lonaşcu A., Drept civil. Partea generală, Ed. Didactică şi Peda
gogică, Bucureşti, 1963;
lonaşcu A., Mureşan M., Costin M.N., Ursa V., Familia şi rolul ei în
societatea socialistă în lumina legislaţiei RSR, Ed. Dacia, Cluj-Napo-
ca, 1975;
lonaşcu A., Mureşan M., Costin M.N., Ursa V., Filiaţia şi ocrotirea
minorilor în dreptul RSR, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980;
lonaşcu A., Obligaţia legală de întreţinere în dreptul RPR, in voi.
Studii juridice, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1957;
lonaşcu A., Probele în dreptul civil, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969;
lonaşcu Tr., Christian I., Eliescu M., Anca P., Economu V., Eremia
M .I., Georgescu V.AI., Persoana fizica în dreptul RPR, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1963;
lonaşcu Tr., Christian I., Eliescu M., Economu V., Eminescu Y.,
Eremia M.I., Georgescu V., Rucăreanu /., Căsătoria în dreptul RPR,
Ed. Academiei, Bucureşti, 1964;
Juglart, M. de, Cours de droit civil, tome 1, Ed. Montchrestien,
Paris, 1967;
1 Leş /., Procedurile speciale reglementate în Codul de procedură
A 1997;
ditioţis,. G©nve rte r
Lupan E., Popescu D., Marga A., Drept civil român. Subiectele
raportului juridic civil, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1996;
Lupaşcu D., Crăciunescu C.M., Dreptul familiei, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2011;
Lupulescu D., Dreptul de proprietate comună al soţilor, Casa de
Editură şi Presă „Şansa" SRL, Bucureşti, 1993, 1996;
Lupulescu D., Numele şi domiciliul persoanei fizice, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică. Bucureşti, 1982;
Luţescu G.N., Pensia de întreţinere în caz de divorţ, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1958;
iviuicşaii ivi., u i c f j i u iv ii. o u ^ o e s i u i 11
, t u . o u i u i c t i l c a , o iu j- iM o p u ^ d ,
1997;
Mureşan M., Fildan S., Drept civil. Persoanele. Curs universitar,
Perju-Dumbravă D., Medicină legală, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca,
2006;
Persoane fizice şi juridice. Texte comentate şi adnotate, voi. I,
Petrescu R., Acţiunile privind statutul civil al persoanelor, Ed. Ştiin
ţifică, Bucureşti, 1968;
Pop L , Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Ed. Lu
mina Lex, Bucureşti, 1997;
Pop L , Regimul juridic al terenurilor destinate localităţilor, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 1980:
Popescu T.R., Dreptul familiei. Tratat, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1965;
Popescu T.R., Pascu M., Căsătoria, familia şi dreptul, Ed. Ştiin-
http:ffW W .ebook-converter.com
B ib lio g ra fie 227
Porumb G., Codul de procedură dvilă, comentat şi adnotat, voi. I,

Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960;
Reghini /., Dreptul familiei, voi. I, Universitatea Ecologică „D.
Cantemir”, Facultatea de Drept, Târgu-Mureş, 1994;
Rizeanu D., Protopopescu D., Raporturile patrimoniale dintre soţi
Rudică T., Eu şi celălalt. De la poziţia egocentristă la poziţia
altruistă, Ed. Junimea, laşi, 1979;
Stăniloae D., Teologia dogmatică ortodoxă, voi. III, Ed. Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978;
Stănoiu A., Voinea M., Sociologia familiei. Tipografia Universităţii
Bucureşti, 1983;
Stătescu C., Bîrsan C., Drept civil. Teoria generală a drepturilor
reale. Universitatea din Bucureşti, 1988;
Stătescu C., Bîrsan C., Teoria generală a obligaţiilor, ed. a 8-a,
Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002;
Stătescu C., Drept civil. Persoana fizică, persoana juridică,
drepturile reale, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1970;
Stătescu C., Drept civil. Persoanele fizice şi juridice, Ed. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1963;
Şerbănescu S c„ Codul familiei comentat şi adnotat, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1969;
II. Articole, studii
Agache A., Broscoi /., Admisibilitatea acţiunii în stabilirea pater

nităţii după ce a avut loc înfierea copilului, în j.N. nr. 4/1965;
Albu /., Regimul juridic al bunurilor comune ale foştilor soţi pe
timpul dintre data desfacerii căsătoriei şi data împărţirii lor, în J.N.
nr. 8/1965;
Albu /., Funcţia educativă a familiei în lumina Codului familiei, in
S.U.B.B. 1965;
jiu - ., i lu . iu .A .. —_____________r> i i n n ^m «.
Albu /., Dreptul părintelui divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul

de a avea cu acesta legături personale, în R.R.D. nr. 2/1988;
Anca P., Stingerea dreptului la acţiune în stabilirea paternităţii din
afara căsătoriei, în L.P. nr. 3/1958;
Anca P., Caracterele prezumţiei de paternitate, în L.P. nr. 5/1959;
Anca P., Efectele juridice ale bunei-credinte în dreptul civil, în J.N.
.nr. 12/1965;
ftc
w w w .e b o »o fe > eo iw e rte F .c o m
A i Anca P., -Unele psecizăă îr^-legûră exercitarea^clrepturilor A
A oob^D tâln® f icm^s*©Gfwe rte r w
Codului familiei cu îrtfe norme legale, în R.R.D. nr. 4/1980;
Anca P., Cu privire la dovada bunurilor proprii (II), în R.R.D.
nr. 2/1981;
Bacaci Al., Corelaţia prevederilor legale referitoare la obligaţiile
comune ale soţilor cu cele privind drepturile lor asupra bunurilor
comune, în R.R.D. nr. 6/1986;
Banciu A.AI.,Consideraţii generale pe marginea raporturilor patri
moniale dintre soţi în noui Cod civil în contextul revenirii la posibi
litatea încheierii de convenţii matrimoniale, în revista Fiat Justitia
nr. 1/2010 a Facultăţii de Drept „Dimitrie Cantemir" Cluj-Napoca, in
limba engleză, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca. 2010;
D o r m it i A A l I In a la o c n a N a o l a r o n n r t i i r il n r n a t r i m n n i a l o H ir tt r a c rtti
reglementate pentru prima oară ca instituţii juridice de noul Cod civil,
în revista Fiat Justitia nr. 2/2010 a Facultăţii de Drept „Dimitrie Cante-
mir" Cluj-Napoca, în limba engleză, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010;
Banciu A.AL, Mandatul judiciar şi actele care pun în pericol grav
interesele familiei - instituţii ale regimului primar imperativ în noul Cod
civil, in volumul Societate, cultură, valoare, Ed. Argonaut, Cluj-Napo-
ca, 2010;
Banciu A.AI. Sim ulaţia in convenţiile matrimoniale, în Acta Univer-
sitatis Lucian Blaga nr. 1/2010;
Banciu M., Propunere de lege ferenda privind acordarea legitimării
procesuale active reprezentantului legal al soţului interzis în acţiunea
de divorţ a acestuia, în S.C.J. nr. 3/1988;
Banciu M., Legitimarea procesuală activă a terţului care în fapt
creşte un minor, în acţiunea de încredinţare a acestuia, in S.U.B.B.
nr. 2/1989;
- ___________________________________________________________
Bîrsan C., Rădulescu O., Consideraţii asupra dreptului autorului

recunoaşterii de paternitate de a ataca recunoaşterea, în R.R.D.
nr. 9/1978;
Bodoaşcă T., Unele consecinţe ce decurg din declararea neconsti
tuţională a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Codul familiei, în Dreptul
nr! 1/2004;
Bohotici Propuneri de leqe ferenda referitoare la soluţionarea
unor probleme privind conflictele de paternitate, în R.R.D. nr. 2/1977;
Brădeanu C., Se poate încuviinţa notarea în cartea funciară, pe
baza unei cereri unilaterale a soţului, a caracterului de bun comun al
unui imobil dobândit în timpul căsătoriei?, în J.N. nr. 3/1958;
Calmuschi O., Aspecte ale răspunderii părinţilor pentru fapta
copilului minor desprinse din practica judiciară. în S.C.J. nr. 4/1978;
Căpăţînă O., în legătură cu bunurile comune ale soţilor şi opera de
creaţie intelectuală, in L.P. nr. 6/1960;
Chelaru E.t Privire critică asupra noii reglementări a numelui, in
Dreptul nr. 7/2003;
Chiuzbaian G.I., Anca P., Numele de familie pe care trebuie să-l
poarte copilul ca urmare a acţiunii în tăgăduirea paternităţii, în R.R.D.
nr. 2/1969;
Ciobanu D., Poate fi încadrat salariul în masa bunurilor comune
sau în masa bunurilor proprii?, în J.N. nr. 2/1952;
Comamischi S., Aspecte ale tutelei minorului în dreptul R.P.R., în
Diamant B., Negru V., Recunoaşterea - mijloc de probă in

procesele de statut civil, în R.R.D. nr. 10/1973;
Dumitrescu I.C., Un aspect privind reflectarea alegerii numelui de
familie de către soţi, în Dreptul nr. 10/2004;
Elian G., Adevărul în procesul penal şi modalităţile de stabilire a sa
în raport cu prevederi ale Codului familiei, în J.N. nr. 9'1964;
Eliescu M., Curăţelele instituite unor persoane lipsite de capacitate
sau cu capacitate restrânsă, in L.P. nr. 7/1957;
Eliescu M Caracterul salariului în raporturile patrimoniale dintre
soţi, în S.C.J. nr. 1/1964;
Enescu /., Valoarea probatorie a expertizei dermatoglifice în cer

cetarea filiaţiei, în R.R.D. nr. 3/1981;
Eremia M., Obligaţia părinţilor de a da întreţinere pănă la 25 de ani
descendentului major care se află în curs de desăvârşire a studiilor, în
S.C.J. nr. 3/1970;
Eremia /., Calmuschi O., Perfecţionarea unor reglementări in
materia dreptului de familie, în S.C.J. nr. 3/1979;
Filipescu I.P., Efectele tăgăduirii paternitătii din căsătorie cu privire
h nyerjte r. c o m
R.R.D. nr. 7/1969:
Acj$fefuBigita* EdrtiorfsC onverter

Filipescu I.P., Aspecte teoretice şi practice privind obligaţia legală
de întreţinere, in S.C.J. nr. 4/1985;
Filipescu I.P., Unele probleme în legătură cu stabilirea paternităţii,
în R.R.D. nr. 12/1987:
Filipescu i , Beleiu Gh., Unele probleme privind nulităţile căsătoriei
ridicate în practica judiciară, in R.R.D. nr. 9/1971;
Filipescu I.P., Ciobanu V.M., Aspecte ale contestării matemitătii, în
R.R.D. nr. 3/1986;
Frunză M., Legea privind regimul ocrotirii unor categorii de minori,
în R.R.D. nr. 5/1985:
Georgescu M., Oproiu AL, Reflecţii cu privire la limitele mandatului
tacit în cadrul raporturilor patrimoniale dintre soţi, în R.R.D. nr. 4/1982;
Hentea T., Cu privire la decăderea din drepturile părinteşti, în J.N.
nr. 11/1964;
lancovescu I.B., Stabilirea paternităţii şi proba grupului sanguin, in
J.N. nr. 4/1957;
lonaşcu A., Anularea hotărârii de declarare a morţii unei persoane
a cărei moarte reală a fost constatată anterior printr-un act de deces,
în L.P. nr. 11/1960;
lonaşcu Tr., Modificările aduse Codului civil de principiul consti
tuţional al egalităţii sexelor, în J.N. nr. 2/1950;
lonaşcu Tr., Capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile şi ocrotirea
sub aspect patrimonial a lipsei şi restrângerii acestei capacităţi în lumi
na recentei legislaţii, în S.C.J. 1956;
lonaşcu Tr., Numele şi domiciliul persoanei fizice, în Analele
Universităţii „C.l. Parhon", Bucureşti, 1956;
lonaşcu Tr., Egalitatea condiţiei juridice a soţilor in dreptul R.P.R.,

în L.P. nr. 10/1958;
Lesviodax Al., Contribuţia persoanei obligate la întreţinerea mino
rilor supuşi unor măsuri de ocrotire, în R.R.D. nr. 10'1972;
Lipovan /., Aspecte asupra obligaţiei de întreţinere ca o consecinţă
a relaţiilor de familie, în LP. nr. 6/1959;
Loghin V., Responsabilitatea civilă a părinţilor pentru faptele ilicite
ale copiilor lor minori, în L.P. nr. 6/1956;
L u n y u L /., u n e ie p iu u m m e u e u ie p i p n v m u r a p u r iu n ie p a in m u m a ie
dintre soţi, în lumina practicii judiciare, în S.C.J. nr. 3/1971;
Lungu C., Unele aspecte teoretice şi de practica judiciară privind
obligaţia de întreţinere, în R.R.D. nr. 10/1971;
Lungu C., Unele probleme de drept privind filiaţia fată de tată, în
R.R.D. nr. 4/1970;
Lupaşcu D., Aspecte teoretice şi de practică juridică privind adopţia,
cu referire specială la reglementarea stabilită prin Legea nr. 273/2004,
în Dreptul nr. 12/2004 şi în P.R. nr. 4/2004;
Mayo M., Stabilirea judecătorească a paternităţii din afara căsă
toriei, în J.N. nr. 5/1961;
Mayo M., Despre posibilitatea determinării prin probe ştiinţifice a
datei concepţiei probabile a copilului, în R.R.D. nr. 7/1978;
Mihuţă /., Probleme de drept din practica pe anul 1969 a
Tribunalului Suprem, Colegiul civil, în R.R.D. nr. 2/1971;
Oprişan C., Salariul fiecăruia dintre soţi este bun comun sau bun
propriu?, în L.P. nr. 10/1957;
noaşterii filiaţiunii pentru incapacitate sau vicii de consimţământ, în

L.P. nr. 9/1961;
Pătulea V., Cu privire la dreptul procurorului de a introduce acţiu
nea in stabilirea filiaţiei copiilor minori din afara căsătoriei, în L.P.
nr. 10/1961;
Pătulea V., Natura şi efectele juridice ale actelor de depunere de
sume de bani pe livrete de economii C.E.C. întocmite pe numele altor
persoane decât depunătorul, în R.R.D. nr. 5/1982;
Petrescu R., Examen al practicii judiciare a Tribunalului Suprem în
materie civilă, în R.R.D. nr. 9/1977;
Petrescu R., Examen al practicii judiciare privind regimul juridic al

circulaţiei terenurilor, în R.R.D. nr. 11/1977;
Petrescu R., Examen de practica judiciară privind conţinutul
prezumţiei de culpă a părinţilor pentru prejudiciul cauzat de copiii
minori, in R.R.D. nr. 6/1981;
Poenaru E., Promovarea de către procuror a acţiunii civile şi
determinarea drepturilor strict personale, în J.N. nr. 2/1964;
Pop T., Termenul în care poate fi introdusă acţiunea în stabilirea
paternităţii copilului din afara căsătoriei în cazul nulităţii actului de
S.D.R. nr. 1-2/2003;

Popovici P., Aspecte privind revocabilitatea mandatului în interes
comun, în S.D.R. nr. 3-4/2003;
Popovici P., Natura juridică a câştigurilor realizate la diferite sis
teme de jocuri de noroc, în Dreptul nr. 5/2003;
Popovici P.M.. Regimul matrimonial al coachiziţiei, in S.J. nr. 1/2006;
Popovici P.M., Regimul matrimonial al separaţiei de bunuri, în P.R.
nr. 2/2006;
Profiru M , Despre unele probleme în legătură cu bunurile proprii şi
bunurile comune ale soţilor, în J.N. nr. 1/1962;
nauu la , n c ^ u M iiid uc inaiiucu iciîi uc vaiu.aie a uuiiumui
comune mobile în cazul soţilor despărţiţi in fapt, în R.R.D. nr. 4/1967;

Rizeanu D., Consideraţii în legătură cu caracterul nulităţii actelor
de dispoziţie încheiate de unul dintre soţi cu privire la anumite bunuri
comune, în J.N. nr. 2/1965;
Rizeanu D., Efectele faţă de soţul necontractant ale antecontrac-
tului pentru cumpărarea unui imobil, în R.R.D. nr. 11/1976;
Sadoveanu D., Regimul comunitătii de bunuri ale soţilor şi salariul,
în J.N. nr. 1/1956;
Sitaru A., în legătură cu dreptul soţilor de a administra şi folosi
împreună bunurile comune, in R.R.D. nr. 5/1976;
Stoenescu /., Probleme patrimoniale rezolvate prin hotărârea de
divorţ, în L.P. nr. 11/1959;
Adobe Digital Editions Converter B ib lio g ra fie 233
Stoica V., Admisibilitatea acţiunii în constatare cu privire la dreptul

constructorului asupra clădirii edificate pe terenul altei persoane, in
R.R.D. nr. 8/1985;
Surdu C., Orientări noi în practica judiciară şi literatura de specia
litate privind expertiza medico-legală a filiaţiei, în R.R.D. nr. 1/1983;
Surdulescu N., Obligaţia de întreţinere a copilului luat spre creştere
fără întocmirea formelor cerute pentru înfiere, în R.R.D. nr. 8/1967;
Ştefănescu D., Regimul legal al fructelor produse de bunurile
proprii in timpul căsătoriei, în R.R.D. nr. 5/1968;
pe terenul proprietatea altei persoane, în R.R.D. nr. 5/1985;
Vulpe C., Cercetarea filiaţiei in lumina progreselor înregistrate de
expertiza antropologica, în R.R.D. nr. 10/1977;
Vurdea I.C., Necondiţionarea acordării pensiei de întreţinere de
prealabila stabilire judecătorească a domiciliului copilului minor, în
R.R.D. nr. 7/1970;
Zlătescu V.D., Regimurile matrimoniale în dreptul de familie al
statelor socialiste, în R.R.D. nr. 1/1970.
In d e x 1' 1
A c te de dispoziţie care pun în Bună-credinţă 45, 47

pericol grav interesele
familiei 69 Căsătoria
Acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă - ~ fictivă 35
ri’p m a m a 13R 13Q ’ ’ . .. mrtatiwS
Acţiunea în stabilirea filiaţiei fată -caractere 18
de tată 164-169 -condiţii de fond 19-25
Acţiunea în tăgăduirea -condiţii de formă 26-31
paternităţii 151-155 -desfacere 98-119
Adopţia -dovadă 31
- ~ internaţională 192-194 -efecte 53-97
- ~ internă 183-191 -impedimente la ~ 23-25
- condiţii de fond 178-182 -încetare 49-52
- efecte 188 -încheiere 15-31
- încetare 189-191 -natură juridică 17
- încuviinţare 187,194 -noţiune 15, 16
- noţiune 175 -nulitate/desfiinţare 32-48
- scop 177 -raporturile patrimoniale dintre
Afinitate 130-134 soţi 57-97
Atienaţie/debilitate mintală 23, 35 Certificat de căsătorie 22, 31
Autoritatea părintească Cheltuielile căsătoriei 63
- continut 229-239 Clauza de preciput 75, 94-97
h ttp :^ ta 1 ¥ ^ o o k ® eţţverter.
persoane 115 Confirmarea actuli
Adotţg.Ojgjtarl' E >îTTul
- exercitare de către un singur Contestarea filiaţiei fată de
părinte 241 tată 156
Bigam ie 23, 35
1 Cifrele fac trimitere la numărul paragrafului în care se regăseşte ter

menul respectiv. Semnul ~ înlocuieşte într-o expresie termenul de bază.
Contestarea recunoaşterii 144, G rade de rudenie 124

161
Convenţia matrimonială 70-76
Curatela minorului 260-264 Impedimente la adopţie 182
Curator special 257. 262 Impedimente la căsătorie 23-25
Incest 23. 35
Independenţa patrimonială a
Decăderea din drepturile
soţilor 66
părinteşti 241
Declaraţia de căsătorie 27
Discernământ 36 întreţinere v. Obligaţia de
Divorţ întretinere
- din cauza stării de
h ttp ^|^w .e b o c% ţ^M ê T ’ter.com

- efecte 105^119 L o ^ in ţa familiei 61
A d q te ^ g it^ € d ftio H 9 s€<5nverter

- prin procedură notarială 101-
Mandatul convenţional între
102
soţi 65
Doi 36
Mandatul judiciar între soţi 68
Dreptul familiei
Maternitate v. Filiaţia faţă de
- definiţie 5
mamă
- obiect 6
Momentul încheierii căsătoriei 29
- principii 7-13
Dreptul la compensaţie 92
Dreptul la despăgubiri 109 Nulitatea absolută a
Dreptul la informare 67 căsătoriei 35
Drepturile şi îndatoririle părinteşti Nulitatea relativă a căsătoriei 36
v. M uium aiea panm e a su a l'IUIMC u t lailllllt
- copil 198
Eroare 36 - copil adoptat 188
- soti 27, 55,106
Expertize medico-judiciare 154
Fam ilia
Obligaţia de întreţinere
- caractere 3
- caractere 208-214
- funcţii 4
- condiţii 219
- noţiune 1, 2
- executare 220-227
Filiaţia
-foşti soţi 110.112
-fa tă de mamă 135-144
- natură juridică 207
-fa tă de tată 145-169
- noţiune 201
_____________ i n d e x ________________________________ 237
AdobeeDigitaJe£dfctionsX:onverter
217, 218 convenţionale 87-90
- persoane intre care Regimul comunităţii legale 77-81
există ~ 215, 216 Regimul separaţiei de bunuri 82-
Obligaţia de respect şi sprijin 86
reciproc şi de fidelitate 12, 55 Reproducerea umană asistată
Ocrotirea minorului medical 170-174
- prin curatelă 260-264 Rudenia
- prin mijloace speciale de - ~ civilă 128-129
protecţie 265-270 - clasificare 121-123
- prin părinţi 228-241 - dovadă 126
- prin tutelă 242-259 - durată 125
O n rm tia la ra<iătnrip 97 . a fa rto 197
- grade 124
Paternitate v. Filiaţia faţă de tată - noţiune 120
Plasamentul 267
Plasamentul în regim de S eparaţia judiciară de bunuri 93
urgenţă 268 Situaţia legală a copilului
Posesia de stat 137 - cetăţenie 200
Prestaţie compensatorie 111,112 - domiciliu 199
Prezumţia de paternitate 147-150 - nume 198
Principiul căsătoriei liber Supravegherea specializată 269
consimţite 9,18, 35
Principiul egalitătii intre soti 10, T im p ul legal al concepţiei 148,
18
149
Principiul monogamiei 13, 18 Tutela 242
Principiul ocrotirii căsătoriei şi
- controlul exercitării 258
familiei 8
- deschidere 245-249
Protectia specială a
- exercitare 253-256
j ’rului 265-270
h t t p iw v ^ s«book-CS3M»erter.com
- scop 244
Ad ato%OigitaJ,.Ed
soţi 57-97
9 ţi ve rte r
Venituri din profesie 64
Recunoaşterea de maternitate
Vicii de consimţământ 36
140-144
Violentă 36
Recunoaşterea de paternitate
158-162
D r e p t civil. O b lig a ţii
în re gle m e n ta rea n o u lu i C o ti c iv il
Paul Vasilescu
■ a a O b lig a ţiile reprezintă una dintre cele mai
h ttp l |.e©ooK-c©nverter.com reglementată de noul C o d c iv il. Iar această
Ad o f t r e i) ita1Ea[itiO;nS:e:d!HVerte r
e1' p' în ansam blu partea generală a obligaţiilo r în
noul C o d c iv il, adică ceea ce se numeşte teoria generală a o b li
gaţiilor civile . Este vorba despre sensul, întem eierea şi explicarea
m ecanism elor obligaţionale.
In prefaţa lucrării, autorul, profesor universitar la Facultatea de
D rept a Universităţii Babeş-Bolyai d in C lu j-N a p o c a , dezvă lu ie că,
scriind această carte, a fost interesat „n u num ai cu m este acum
obligaţia reglementată, dar şi care e punctul de fractură cu ve ch iul
c o d ice , care este sursa intelectuală, iar nu atât norm ativă, a regle
mentării d in noul C o d c iv il. D a r o carte de drept este prin definiţie
t . I I’ * I • II* .* • •I - I . a
O b lig a ţiile reprezintă una dintre cele mai
importante şi, poate, cea mai dificilă materie
reglementată de noul C o d c iv il. Iar această
carte este (din câte ştim până la ora redactării
978 606 522-732-3 acestui text) p rim a lucrare care analizează
95 lei, 704 p.
în ansam blu partea generală a obligaţiilo r în
noul C o d civil, adică ceea ce se numeşte teoria generală a o b li
gaţiilor civile . Este vorba despre sensul, întem eierea şi explicarea
m ecanism elor obligaţionale.
In prefaţa lucrării, autorul, profesor universitar la Facultatea de
D rept a Universităţii Babeş-Bolyai d in C lu j-N a p o c a , dezvă lu ie că,
scriind această carte, a fost interesat „nu num ai cu m este acum
obligaţia reglementată, dar şi care e punctul de fractură cu ve ch iul
co d ice , care este sursa intelectuală, iar nu atât norm ativă, a regle-
ptării d in noul C o d c iv il. D a r o carte de drept este prin definiţie
... „ . . .êDo©K“G<^vera©r.com
consacra rânduri prea lungi sensurilor n o n -ju rid ice ale textelor
CartVerter
asupra sensurilor culturale ale noii legi. Toa te acestea vo r rămâne
de făcut în viitor, care cu cât se apropie, cu atât va face d in noul
co d o lege veche".

Dreptul Familiei Noul Cod - Banciu - 2012

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul Familiei Noul Cod - Banciu - 2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARIA BANCIU

ADRIAN A LEXANDRU BANCIU

T o a te d re p tu r ile re z e rv a te E d itu rii H am angiu.

h ttp :te ,yW-fiJb.ook-ranyerter.com

A dobH Jigital Editre>nps9Converter

Adobe Digital Editions Converter

n | mS e c ţiu n e a 2-a.4qcetatea*m sătp*ai- 32 i

VIII Dreptul familiei conform noului Cod civil

Secţiunea a 2-a. Efectele căsătoriei cu privire la raponurile

§3. Rudenia prin adopţie_________________________________ 108

§2. Paternitatea din căsătorie____________________________115

C apitolul al Vlll-lea. Filiaţia din adopţie 139

htt m//www?e^ook^eemve rte r.c o m

X Dreptul familiei conform noului Cod civil

Secţiunea a 2-a. Persoanele între care există obligaţia

A doB gP igttai£ d it ions Coriderter

§1. C onsideraţii p re a la b ile

1. Familia - com unitate socială de grup. Familia este un grup de

7. Noţiunea rifi fam ilie. Definirea nntiunii de familie nnate fi ahnr-

111 I.P. F ilip e s c u , T ratat de d re p tu l fa m ilie i, Ed. AII. Bucureşti, 1996. p. 1;

p jm a .d e com unitate um ană întem eiată

2 Dreptul familiei conform noului Cod civil

Privită sub aspect juridic, familia desemnează grupul de persoane

§2. C aracterele ş i fu n c ţiile fa m ilie i

3. Caractere. Potrivit art. 48 din Constituţia României şi a art. 258

AdafâcO WOTsreon ve rte r

I. Noţiuni introductive privind familia

promovează o politică de stimulare a natalităţii (ţările nordice), iar

' I. A lb u , F un cţia educativă a fa m ilie i în lu m in a C odului fa m ilie i, în S.U.B.B.,

htt ttftW M NM teook-vv nv e rte r. com

Addbe Dîgîtâl Ed itions Converter

4 Dreptul familiei conform noului Cod civil

§1. D e fin iţia ş i o b ie c tu l d re p tu lu i fa m ilie i

5. Definiţia dreptului fam iliei. Dreptul familiei reprezintă totalita­

m A. Ionaşcu. M. M ureşan. M.N. Costum. V. U rsa . F am ilia .... p. 9. T.R. Popescu,

I. Noţiuni introductive privind familia S

Faptul că in prezent raporturile de familie sunt reglementate de

http w m m > m m h m n ye rfe r.co rn

6 Dreptul familiei conform noului Cod civil

ramurii dreptului succesoral11, raporturile care reglementează capa­

§2. P rin cip iile generale ale d re p tu lu i fa m ilie i

8. Principiul o c ro tirii căsătoriei şi fam iliei. Articolul 258 alin. (2)

din afară şi num aM acă există acea puternică afecţiune şi atracţie

10. P rincipiul egalităţii în drepturi dintre bărbat şi femeie. Deşi

I. Noţiuni introductive privind familia 7

principiu este specific numai dreptului familiei; el se aplica în toate

11. P rincipiul exercitării dre p tu rilo r şi al îndeplinirii îndatori­

Modul cum se respectă acest principiu este controlat efectiv şi îndru-

12. P rincipiul p o triv it căruia soţii sunt datori să îş i acorde unul

111 T r . Io n a ş c u , E g a lita te a c o n d iţie i ju rid ic e a s o ţilo r, in L.P. nr. 10/1958,

8 Dreptul familiei conform noului Cod civil

§3. C orelaţia d in tre d re p tu l fa m ilie i şi ce le la lte ra m u ri de

14. Interferenţe cu alte ram uri de drept. Cadrul în care se desfă­

de drept. Delimitarea de aceste ramuri de drept se face, desigur, aşa

S e c ţiu n e a 1. N o ţiu n e a şi c a ra c te re le c ă s ă to rie i

http :f1W<mle.gf5oo k-co nve rte r. com

doilea rând, el desemnează şi situaţia juridică - în principiu perma­

10 Dreptul familiei conform noului Cod civil

etc. Conceptul de căsătorie mai are şi înţelesul de „instituţie juridică",

16. D efiniţia căsătoriei. Căsătoria este uniunea liber consimţită

17. Natura ju ridică a căsătoriei. în literatura juridică clasică,

b) dacă în contftct părţile pot, în anumite limite, să stabilească ele

I. A lbu. C ăsătoria în d re p tu l rom ân, Ed. Dacia. Cluj-Napoca. 1988. p. 18.

n | mS e c ţiu n e a 2-a.4qcetateam sătpai- 32 i

5. Definiţia dreptului fam iliei. Dreptul familiei reprezintă totalita

ramurii dreptului succesoral11, raporturile care reglementează capa

11. P rincipiul exercitării dre p tu rilo r şi al îndeplinirii îndatori

14. Interferenţe cu alte ram uri de drept. Cadrul în care se desfă

doilea rând, el desemnează şi situaţia juridică - în principiu perma

soţi au libertatea doar de a hotărî dacă acceptă sau nu să se căsăto

Consimţământul se dă simultan, imediat unul după celălalt, perso

26. Scopul c o n d iţiilo r de form ă. Formalităţile pe care legea le im

Căsătoria se încheie după 10 zile de la afişarea declaraţiei de că

tenie română şi o alta străină ori de către cetăţeni români în străi

32. G eneralităţi. Prin nulitatea sau desfiinţarea căsătoriei înţele

36. Enumerare. Sunt cazuri de nulitate relativă a căsătoriei urmă

a) Lipsa încuviinţărilor cerute de lege. Este anulabilă căsătoria în

Violenţa trebuie apreciată subiectiv şi obiectiv, dacă a putut fi deter

37. Precizare. Regulile care caracterizează regimul juridic al nuli

lege au fost obţinute înaintea rămânerii definitive a hotărârii judecă