"Samantza Iubirii"

Am iesit azi din casa...mirosul de toamna s-a simtit din plin...desi era o
superba zi,insorita,senina,era frig,si va fi mai frig in scurt timp! ca si sufletul
meu,senin,luminat,si totusi rece...nu este nimeni sa-l incalzeasca! acuma e
aproape noapte...incet incet se asterne linistea peste orasul zbuciumat,ce
freamata de zgomot si agitatie...va fi liniste. insa in sufletul meu...vocea
singuratatii e mai zgomotoasa decat cel mai mare combinat industrial...ma
bantuie,nu-mi da pace,si ma tot pune pe ganduri:...”pana cand?cat o sa
mai dureze?cum o sa trec peste?”...
O tu primavara....unde esti?de ce lasi toamna din sufletul meu sa puna
stapanire pe mine?de ce nu imi redai iara pofta de viata,de iubire,de...pur si
simplu de a trai?stiu ca tu poti sa readuci totul la viata...intra si in sufletul
meu si readu-l la viata...intra si seamana din nou IUBIRE! deja toamna a
venit,si...mi-e greu singur. si asta nu e totul...iarna in curand va bate si ea la
usa,gata sa inghete totul...totul! chiar si sperantzele mele...stiu ca dupa
iarna iar vei sosi draga mea primavara! dar pana atunci...oare samanta de
iubire ce ai semanat-o va supravietui gerului cumplit al iernii?
oare...radacina iubirii e destul de adanca in sufletul meu pentru a rezista
crivatului? si daca printr-o minune samanta iubirii trece cu bine de cumplitul
ger,oare va mai avea puterea de a inmuguri?
Oare bulbul frivol al radacinii iubirii mele isi va gasi ocrotirea?oare va fi tot
timpul "udat" la timp...pazit de "insectele daunatoare"...."scaldat in razele
soarelui"....oare ce va fi?o tu primavara,oare cand o sa mai vii? oare cand
imi vei reda sperantza de a iubi?
semnat: - Neculitza Danutz - 12.oct.2006 - 11:22 pm.