Ion VEZEANU

PhD - Fellow Teacher and Researcher

Research Center Institut de Philosophie de Grenoble (IPhiG)
Université Grenoble-Alpes (UGA)
Profesor asociat - Facultatea de Filosofie
Universitatea din Bucureşti (UNIBUC)
ion.vezeanu@univ-grenoble-alpes.fr
luni, 4 septembrie 2023

În atenția Colectivului de Filosofia culturii

Simboluri și reprezentări ale nebuniei în cultură (II)
(Curs opțional, Licență-Master, semestrul al doilea 2023-2024/ 2 ore curs, 2 ore seminar, FACULTATEA DE
FILOSOFIE, UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI )

Propunem acest curs de 2 ore (plus seminar 2 ore) pentru semestrul al doilea. Cursul este deschis
studenților din Licență, dar și din Master. Tematica este organizată în succesiune istorică și este
suficient de variată, astfel încât studenții să poată alege subiecte de disertație, atât pentru Licență
cât și pentru Master. În plus, cursul furnizează în mod implicit elemente metodologice de bază
absolut necesare elaborării unui eseu sau unei disertații. În seminar, discuțiile se vor sprijini pe
moduri de argumentare și problematizare filosofică.

Rezumat. Atunci când se discută despre „simboluri și

reprezentări ale nebuniei”, ceea ce ne interesează nu
este dimensiunea patologică, ceea ce se desemnează
astăzi în termeni medicali prin tulburări mentale; ci
expresiile culturale ale nebuniei, altfel spus, metaforele,
imaginile și alegoriile multiplelor forme de alienare ale
omului.
În perspectiva antropologiei culturale, reprezentările
colective ale nebuniei abundă prin diversitatea lor
figurativă și prin bogăția lor simbolică. Artele, științele,
religiile, ideologiile, dar de asemenea moravurile,
comportamentele și modele sunt în mod direct vizate în
acest curs.
Înțeleasă ca transgresiune excesivă și dezordonată a
oricărei limite, adevărată anarhie, nebunia se insinuează
în cele mai numeroase forme morbide de Hans Holbein cel tânăr, Nebunia și moartea (dans macabru,
comportament, de expresie sau de existență a omului. nebunia și moartea se țin de mână), gravură, ilustrație în
Erasmus, Elogiul nebuniei, Paris, Strasbourg, Anvers, 1511
Eterna dilemă a nebunului provine dintr-o dublă
contradicție: cu el însuși și cu lumea. Altfel spus,
nebunia este de două ori prizonieră: a incoerenței lumii interioare și a inadecvării la lumea externă. Cel mai
mare risc nu apare la nivel individual, de aceea nici nu ne interesează aspectul patologic, în mod direct.
Miza este la nivel colectiv, prin capacitatea extraordinară de difuzare culturală, prin faptul că nebunia este
transmisibilă, adică molipsitoare. Astfel suntem îndreptățiți să vorbim de „epidemii psihice” (Jung), ca în cazul
ideologiilor extremiste sau a psihozelor colective. Nedispunând de nicio formă de control de sine prin proprie
voință, nebunia face apel la viclenie. De unde polimorfismul acesteia, multiplele forme de camuflare culturală
și, prin urmare, dificultatea deosebită în identificarea și dezvăluirea alienărilor culturale. De aceea suntem toți
confruntați cu nebunia, în primul rând filosoful. Singura speranță, vine din faptul că nebunia este anti-
creatoare și ca orice formă de rău, „când acesta devine insuportabil, se autodistruge” (Aristotel).
Cursul este conceput pe două semestre, însă studenții nu sunt obligați să le urmeze pe ambele. Bibliografia
și planul fiecărei ședințe sunt furnizate studenților la curs. Nota finală ține cont de trei aspecte în evaluarea
activității universitare a studenților: mai întâi, participarea la curs/seminar printr-o prezență activă (întrebări,

-1-
remarci, observații, discuții); apoi, un eseu de câteva pagini, la alegere, din vasta tematică a cursului; în fine,
prezentarea orală a acestei lucrări la examen.
Obs. O condiție necesară pentru obținerea notei finale este: prezența la examen. Examinarea nu se face
după principiul sancționării sau al pedepsirii studentului pentru că „nu știe”; ci conform unei pedagogii de
valorizare a ceea ce cunoaște! Este foarte ușor să demonstrăm oricui că este ignorant, în orice universitate din
lume, dar este dificil să arătăm ce știe; aceasta ține de o adevărată artă educațională și pedagogică de punere
în valoare a autonomiei de gândire și a capacităților intelectuale ale studenților!

Planul cursului:
semestrul II (2023-2024)

A. NEBUNIE ȘI TEATRU SHAKESPEARIAN

I. Lumea ca spectacol de nebuni
II. Hamlet sau nebunul care se preface
III. Nebunia și moartea în dialog
B. Don Juan  seducție și nebunie
I. Secolul de aur spaniol (sec. XVI)
II. Seducătorul, ca arhetip mitologic
III. Donjuanismul  tragic sau comic? (Tirso de
Molina, Molière, Blazac)
C. Putere și nebunie la Machiavelli
I. Context istoric defavorabil italienilor (sec. XV-XVI)
II. Putere și violență
III. Viclenie și manipulare
IV. Virtù  machiavelismul noului prinț
D. Sadismul în literatură (sec. XVIII)
I. Oroarea și abjecția în literatură
II. Educația versus corupția
III. Scandalurile din epocă, elogiile prezente
E. Faust sau savantul nebun
I. Legenda lui Faust
II. Rezumat și interpretare
III. Iubirea salvatoare de nebunie
IV. Goethe  savant faustic
V. Pactul faustic și semnificația contractului
F. Nietzsche  nihilismul sau răsturnarea valorilor
I. Formație, influențe, context istoric
II. Actualitatea nihilismului nietzschean
III. Transvaluarea tuturor valorilor
Hieronymus Bosch, Corabia nebunilor (ulei pe
G. Nebunie și știință: psihanaliza (Freud, Jung) panou de lemn), 58 × 32 cm, muzeul Louvre,
I. Teoria psihanalitică freudiană - complexul lui Œdip Paris, 1500-1510
II. Inconștientul colectiv și individuarea conștiinței la Jung
H. Cubism și dadaism
I. Autoportretele magice ale lui Picasso
II. Obiectele și modelele artistului
I. „Orașul radios” în arhitectura lui Le Corbusier
I. Ce este arhitectura?
II. Vilele private
III. Clădiri publice și blocuri muncitorești
IV. Arhitectura desacralizată
J. Eliberarea nebunilor și antipsihiatria (Michel Foucault)
I. Opera vs. biografia
II. Moștenire grea și parcurs dificil

-2-
 III. Carieră universitară miraculoasă
IV. Revelația lui Foucault
K. Alienarea prin muncă  Charlie Chaplin
I. Biografia tumultuoasă a artistului
II. Analiza și interpretarea filmului Timpuri noi, 1936
L. Monștri din cinema (Dino Risi)
I. Comedia italiană și nebunii contemporani
II. Nebuni rătăcind prin orașe (Mammina e mammone)

Bibliografie generală, provizorie

Eseuri filosofice, psihologice și de istoria artei

Cinotti Mia, Tout l'œuvre peint de Jérôme Bosch, coll. « Les Classiques de l'art », Paris, Flammarion, 1967.
Dutton Kevin, Înțelepciunea psihopaților, tr. rom de Anne-Marie Păcurar, Globo, 2013.
Bosing Walter, Jérôme Bosche. Eviron 1450-1516. Entre le ciel et l’enfer, Benedikt Tashen Verlag GmbH,
Cologne, 1990.
Brunel Henri, Haiku înțelepciune sau nebunie?, tr. rom. Florina Comănici, Pro Editura și Tipografie, 2007.
Comtesse Emmanuelle, Isteria. Sub valul seducției. Identificarea, înțelegerea, sublimarea, Meteor Press, 2018.
Corcos Maurice, L'homme selon DSM : Le nouvel ordre psychiatrique, Paris, Albin Michel, 2011.
Delepierre Octave, Histoire littéraire des fous, Bassac, Plein Chant éditeur, 2015.
Enăchescu Constantin, Artă și Nebunie. Universul plastic al iraționalului, NOI Media Print, 2006
— Tratat de psihologie morală, Polirom, Iași, (ed. a III-a) 2008
— Fenomenologia nebuniei, Paiedeia, București, 2003
— Homo demens. O redefinire a nebuniei, coll. Psihologie aplicată, Poirom, Iași, 2008
— Tratat de igiena mintală, Polirom, Iași (ediția a III-a, revăzută și adaugită), 2008
— Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud (1997)
— Tratat de psihanaliza si psihoterapie, Polirom, Iași (ed. a III-a, revăzută și adaugită), 2007.
Erasmus, Eloge de la folie, éditions Le Cellier, 2013.
Foucault Michel, Histoire de la folie à l’âge classique, Paris, Gallimard, 1972.
Gălățanu Mihail, Despre Artă, Nebunie și Misticism, Corpus Christi, Paralela 45, 2009.
Georgieff Nicolas, Qu’est-ce que la schizophrénie ?, Paris, Dunod, 2004.
Hippocrate, Corpus Hippocraticum
Jacquard Roland, La Folie, Paris, PUF, coll. « Que sais-je ? », 1979.
Jung (sous la dir.), L’Homme et ses symboles, Paris, Robert Laffont, 1964 (în Operele complete)
— L’Homme à la découverte de son âme, Paris, Albin Michel, 1987 (Verlag, 1928)
— L’Energétique psychique, Genève, Librairie de l’Université, Georg & Cie, 1981 (1956).
Mcnab Andy și Kevin Dutton, ABC-ul psihopatului de succes, ilustrații de Rob Murray; tr. rom. Răzvan Lerescu,
Globo, 2015; și partea a doua,
— ABC-ul Psihopatului 2. Idei și sfaturi pentru o viață mai bună, Globo, 2018
Maldiney Henri, Penser l'homme et la folie, Éditions Jérôme Millon, Krisis, 1991
Morel Pierre, Bourgeron Jean-Pierre, Roudinesco Elisabet, Au-delà du conscient. Histoire illustrée de la
psychiatrie et de la psychanalise, Paris, Hazan, 2000.
Papini, Le Pazzie des poeta, Vallecchi Editore, Firenze, 1950: „Il congresso dei pazzi o della pazzia des savi”,
p. 51-70.
— „La predica della superbia”, Il libro nero, Vallecchi Edittore, Florența, 1951
Pigeaud Jackie, Folie et cures de la folie chez les médecins de l'Antiquité gréco-romaine. La manie
— Melancholia, Paris, Editions Payot & Rivages poche, 2011 (2008).
Pignarre Philippe, Les malheurs des psys: Psychotropes et médicalisation du social, Éditions La Découverte,
Cahiers libres, 2006.
Platon, Menon, Timaios, in Dialoguri (orice ediție în orice limbă).
Quétel Claude, Histoire de la folie : de l’Antiquité à nos jours, Paris, Tallandier éditions, 2009
Rappard Philippe, L'État et la psychose, l'Harmattan, collection Psychanal. & Civili, 2000
Roudinesco Elisabeth, La Part obscure de nous-mêmes. Une histoire des pervers, Paris, Albin Michel, 2007.

-3-
Scull Andrew, Madness in Civilization: A Cultural History of Insanity from the Bible to Freud, from the Madhouse
to Modern Medicine, Thames and Hudson Ltd, London 2015; tr. rom. Anacaona Mândrilă-Sonetto, O
istorie culturală a nebuniei. De la Biblie la Freud, de la casa de nebuni la medicina modernă, Polirom,
Iași, 2017.
St-Onge Jean-Claude, Tous fous ? L'influence de l'industrie pharmaceutique sur la psychiatrie, Ecosociété, 2013.
Thévoz Michel, Requiem pour la folie, Paris, ELA La Différence, 1995.
Tosquelles François, L’enseignement de la folie, Paris, Dunod, 2014.
Tribolet Serge, La Folie, un bienfait pour l'humanité, Santé édition, collection Humanités, 2004
Van Schoute Roger și Monique Verboomen, Jérôme Bosch, Renaissance Du Livre, Bruxelles, 2003

Literatură

Ken Kessey, One Flew over The Cuckoo's Nest, 1962; tr. rom. Marcel Corniș-Pope, Zbor deasupra unui cuib de
cuci, Polirom, Iași, 2013 (2005)
André Breton, Nadja (1928)
Ludovico Ariosto, zis l’Arioste, Orlando Furioso (sau Roland cel furios), poem epic din (1532)
Miguel de Cervantes, Don Quijote (două părți, 1605 et 1615)
William Shakespeare, Regele Lear; Hamlet (1606)
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann, L'Homme au sable (1817)
Walter Scott, La Fiancée de Lammermoor (1819)
Nicolas Gogol, Jurnalul unui nebun (1834)
Gérard de Nerval, Aurélia (1855)
Mihail Gălățanu, Despre Artă, Nebunie și Misticism, Corpus Christi, Paralela 45, 2009.
Lewis Carroll, Aventurile Alisei în țara minunilor (1865)
Fiodor Dostoïevski, Idiotul (1869)
Guy de Maupassant, Le Horla (1886-1887)
— Nouvelles (« Un fou », « Lettre d'un fou », « Le Docteur Héraclius Gloss », « Rêves », « La
Chevelure», « Madame Hermet », « Lui ? », « L’Auberge », « L’Endormeuse », « La folle »)
Anton Tchekhov, Sala n° 6, nouvelle de 1892.
Sadegh Hedayat, La Chouette aveugle (1936)
Devereux este autorul a peste patru sute de texte, printre care:
 Cléomène le roi fou : études d'histoire ethnopsychanalytique, Paris, Aubier, 1998
 Tragédie et Poésie grecques, Paris, Flammarion, 1992
 Les Rêves dans la tragédie grecque, Paris, Les Belles Lettres, coll. "Vérité des mythes", 2006,
traduction de Dreams in Greek tragedy : an ethno-psycho-analytical study, Berkeley University Press,
1976

-4-