Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Gașpar Nicoleta
Avocatul
• În accepțiunea generală, avocatul este un jurist ale cărui funcții tradiționale sunt de a consilia,
reprezenta, asista și apăra clienții săi, persoane fizice sau juridice, în instanțele de judecată, prin
pledoarie, pentru afirmarea drepturilor acestora. În plus, avocatul poate îndeplini funcții de
consultanță, de raportor sau de mandatar al clientului. Avocatul reprezintă și apără clienții în
chestiuni diverse precum divorțuri, moșteniri, litigii, aspecte penale sau comerciale, etc. În
practică, unii avocați sunt specializați: avocat pledant (de instanță), avocat de afaceri (de
consultanță), avocat de dreptul muncii, avocat de dreptul familiei etc. A lucra ca avocat implică
aplicarea practică a teoriilor și cunoștințelor juridice abstracte pentru a rezolva probleme
specifice individualizate sau pentru a promova interesele celor care angajează avocați pentru a le
presta servicii juridice. Rolul avocatului variază foarte mult în funcție de jurisdicție
Avocat în România
• În România, avocatul este persoana licențiată în știinte juridice care,
ulterior, este admisă în profesie, în baza unui examen organizat de baroul în
care intenționează să profeseze. După admiterea în profesie, avocatul
poartă titlul profesional de avocat stagiar, urmând a fi înscris pe Tabloul
avocaților stagiari. La înscrierea în barou, avocatul depune un jurământ într-
un cadru solemn. După efectuarea stagiului obligatoriu de 2 ani, avocatul
stagiar trebuie să susțină un examen de definitivat organizat de barou, în
urma căruia avocatul este înscris pe Tabloul avocaților definitivi.
• În principal, activitatea avocatului se realizează prin consultații cu caracter
juridic și prin asistență sau reprezentare în fața instanțelor judecătorești
sau a altor organe de jurisdicție.
• În exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii,
statutului profesiei și codului deontologic. El promovează și apără
drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului.
Terminologie
• Fiecare jurisdicție își exercită dreptul de a stabili cine este recunoscut
ca avocat. Ca urmare, sensul termenului „avocat” poate varia de la o
țară la alta. Unele jurisdicții, sub influența dreptului anglo-saxon, au
două tipuri de avocați: avocați pledanți (eng: barristers) și avocați-
consilieri (eng: solicitors), în timp ce în alte jurisdicții, sub influența
dreptului continental, au un singur tip de avocat, cu competență
generală, înscris pe tabloul unei asociații profesionale,
denumite barou.[2]
• În sistemul anglo-saxon, avocați pledanți (eng: barristers) au
competență exclusivă pentru reprezentarea clienților, persoane fizice,
în instanțele superioare. Pe de altă parte, avocații-consilieri (eng:
solicitors) sunt instruiți să pregătească dosare și să ofere sfaturi cu
privire la subiecte juridice și pot reprezenta persoane fizice în
instanțele inferioare. Atât avocații pledanți, cât și avocații-consilieri
sunt licențiați ai unei facultăți de drept și trebuie să finalizeze
pregătirea practică necesară. În unele jurisidicții anglo-saxone, numai
avocații pledanți sunt acceptați ca membri ai barourilor respective.
Activitățile avocatului
apărarea și reprezentarea cu
mijloace juridice specifice a
drepturilor și intereselor legitime
consultații și cereri cu ale persoanelor fizice și juridice în
caracter juridic raporturile acestora cu
autoritățile publice, cu instituțiile
și cu orice persoană română sau
străină