Star Riders #36

Apetrei Eleonor - Inginer de electronică

Catană Teodora - Inginer de propulsie

Dițu Emilian - Inginer de propulsie

Meynaghi Aghdam Alexandru - Liderul Echipei

Rusu-Feraru Theodor - Inginer de soft

Dată 25 Noiembrie 2023

Versiune 3.5

Număr de pagini 17

0
Cuprins

1. Introducere 2
2. Motivarea și Analiza Soluției Finale 2
3. Dimensionarea Rachetei 9
4. Sistemul de Propulsie 10
5. Designul Rachetomodelului 11
6. Modulul Științific de pe Rachetomodel 13
7. Plan de Afaceri 13
8. Analiza Lucrului În Echipă 14
Referințe 15

1
1. Introducere
Bună, noi suntem Star Riders, iar raportul final la care vă uitați este produsul muncii noastre
din ultimele luni. Fiind pasionați de spațiu, dar și de timp și de limitele sale, vă vom lua cu noi
într-un scenariu fictiv al anului 2035, unde cursa interplanetară este punctul de interes a
oricărei mari companii. Star Riders Inc. se ocupă, la rândul lor, de rezolvarea problemelor
contemporane, astfel alcătuind-se proiectul de colonizare a planetei Marte și de realizare a
unui habitat independent de schimbul continuu de resurse cu Terra. Cum alte companii deja
dezvoltă tot tipul de tehnologii auxiliare, reușim să beneficiem de uzul acestora direct în
viitorul habitat. Fast Forward în anul 2045, deja amartizați și bucurându-ne de tehnologiile
care ne așteptau pe planeta Roșie, punem bazele unei colonii cât mai autonome care va
prospera. Cu toate acestea, majoritatea tehnologiilor necesare supraviețuirii pe o altă
planeta sunt aduse pe racheta cu care venim.

În urma documentării noastre, tehnologiile pe care le propunem pentru conferirea de condiții

propice pentru crearea unei colonii de mari dimensiuni pe Marte răspund la cele mai
presante cerințe, precum nevoia de Oxigen și aer respirabil, de hrană și de energie. În plus,
dorim să atragem fondurile investitorilor prin posibilitatea producerii combustibilui de
rachetă direct în habitatul nostru, fiind necesare materii prime procurate doar de pe
suprafața lui Marte și energie ce poate fi furnizată de sistemele propuse de noi.

2. Motivarea și Analiza Soluției Finale

Inițial, am luat în considerare toate tehnologiile necesare pentru a susține un echipaj de 5
persoane pe Marte. Am inclus și luat în considerare aproape toate dificultățile presupuse de
acest scop ambițios: protecția față de radiații, producția de oxigen și confecționarea de
clădiri rezistente la condițiile de mediu, precum și tehnologii auxiliare, cum ar fi producția de
benzină [2.1], un proces ce ar putea constitui un punct cheie în viitoare proiecte.

Analizând tehnologiile pe care le-am găsit drept soluții la toate problemele ridicate anterior,
am ajuns la concluzia că majoritatea sunt probleme ce pot fi rezolvate ușor, și pot fi furnizate
și de alte companii în cadrul altor misiuni de amartizare. Ce dorim noi să oferim sunt atât
soluții la nevoile de bază, cât și soluții mai eficiente decât ale competitorilor noștri.

Astfel, am fost nevoiți să plecăm de la câteva presupuneri: au fost realizate cu succes și alte
misiuni, care au stabilit la Ecuator o bază, protejată de radiații și de seisme. De asemenea,
am considerat că spațiul necesar “habitatului” proiectat de noi va fi deja disponibil, sau ne va
putea fi pus la dispoziție înainte de lansarea rachetei noastre.

Nu în ultimul rând, estimarea călătoriei și șederii noastre: conform NASA, aceasta va dura
aproximativ 7 luni [2.2]. Luând o marjă de eroare, presupunem că racheta noastră va ajunge
la destinație în 8 luni. Din aceași sursă aflăm că intervalul de timp pentru cea mai eficientă
călătorie dintre Pământ și Marte este de 26 de luni. Așadar, ar trebui ca fiecare echipaj adus
2
de noi pe Marte să rămână acolo timp de aproximativ 18 luni, perioadă în care să fie
independenți de Terra. Dorim ca echipajul nostru să petreacă o perioadă de 18 luni pe Marte,
după care aceștia să revină acasă utlizând aceași racheta cu care au ajuns inițial.

Calculând masa payload-ului nostru, constatăm că vor fi necesare două trepte. În plus, vom
pune în funcțiune un sistem de realimentare în orbită.

2.1. Producția de combustibil:

Am ales această tehnologie deoarece ne va permite să scădem considerabil costurile de
operare ale rachetei. Nu doar că ne va permite să părăsim Terra cu o cantitate considerabil
mai mică de combustibil la bord, ci în viitor ar putea constitui o sursă de profit pentru
potențiala civilizație de pe Planeta Roșie.

Figura 2.1: Reacția Sabatier

Figura 2.2: Utilizarea Reacției Sabatier pe ISS

Reacția Sabatier este folosită pe Stația Spațială Internațională pentru a transforma dioxidul
de carbon expirat de astronauți în apă, ce poate fi apoi descompusă în oxigen, hidrogenul
intrând înapoi în reacție și formând un circuit aproape închis. Spre deosebire de ISS, dorim
să înmagazinăm gazul metan, presurizându-l și răcindu-l pentru a putea fi apoi introdus în
rezervorul treptei doi a rachetei noastre. Vom proceda la fel și cu oxigenul extras prin
hidroliză din apa rezultată din reacție. În urma calculelor noastre și a documentării,
cantitatea de oxigen obținută depășește pragul de oxidant de care avem nevoie, motiv pentru
care luăm în considerare înlocuirea altor sisteme de producere a oxigenului cu produsul de
reacție în exces al procesului menționat anterior. [2.3]

3
 figura 2.3: Schemă pentru detaliarea procesului de producție a combustbiluilui

Pentru procurarea apei utilizată în reacțiile noastre, avem 2 opțiuni:

Utilizarea roverelor precum cele din misiunea Perseverence sau de misiunea Apollo
11 pe suprafața lunară, adaptate la atmosfera lui Marte. Acestea ar efectua drumuri regulate
între poli și baza în care va trăi echipajul nostru. Gheața extrasă de acestea ar putea fi topită
și apoi utilizată în electroliză.

Utilizarea unui sistem asemănător precum Water Recollection System utilizat pe ISS.
Acesta recirculă apa pierdută de astronauți, filtrând urina și transpirația. Apa obținută va fi
apoi introdusă în procesele enumerate mai sus.

2.2. Producție de curent electric:

Așa cum am prezentat mai devreme, întreaga succesiune de reacții chimice și procese fizice
pentru obținerea de combustibil necesită cantități mari de energie. Deși prima noastră
opțiune au fost panourile solare, adesea folosite pentru tehnologiile testate anterior de
NASA pe Marte, propunem o soluție alternativă - un reactor nuclear.

Analizând un studiu publicat de Sandia Corporation, dezvoltat pentru utilizare militară de

către USA [2.1] în domeniul alimentării sateliților cu energie nucleară, putem prelua aceste
prototipuri și le putem adapta la condițiile specifice la care dorim să le supunem. Studiul se
concentrează pe eficiența diferitor sisteme de fiziune nucleară, în special pe masa
4
caracteristică fiecărei tehnologii diferite de funcționare și răcire, pentru un target de 100
kW/h. Totuși, aceași cercetători au analizat și liniaritatea scalării reactoarelor până la o
producție de 1000 kW/h, cotă suficientă pentru nevoile noastre. Am ales să folosim un
reactor nuclear pe modelul SP-100 Rankine, deoarece are cea mai mică greutate pentru
aceași producție de energie, conform graficului:

figura 2.4: Scalea Reactorului Nuclear după outputul de energie

Într-un sistem de tip Rankine, un lichid este pompat la o presiune mare într-un boiler încălzit.
Lichidul vaporizat alimentează o turbină, mișcarea căreia este apoi converită în energie
electrică de către generatoare electrice.

5
 figura 2.5: Funcționarea sistemului Rankine (figura 2.5)

figura 2.6 - Diagramă a sistemului SP-100 Rankine (figura 2.12)

În ciuda faptului că sistemul va trebui alimentat cu Uraniu ( U235 ) periodic, spre deosebire
de panourile solare ce beneficiază de o sursă de energie inepuizabilă, mentenanța necesitată
6
de reactor nu ar trebui să prezinte o problemă. 1 kg de Uraniu este destul pentru o perioadă
mai lungă decât șederea noastră de 18 luni. Ținând cont că masa de combustibil este
neglijabilă pentru payloadul rachetei, susținem că această metodă de producție a energiei
prezintă beneficii față de panourile solare, care necesită baterii pentru a folosi curentul
acumulat de-a lungul zilei în timpul nopții.

Vom utiliza panourile solare pentru a alimenta cu energie racheta pe întreaga durată de
tranzit. Fuselajul va fi prevăzut cu panouri ce pot glisa în exterior, iar panourile solare vor
dispuse diametral opus. Odată ce părăsim orbita și ne aflăm în vidul spațiului, acestea se vor
extinde până ajung perpendiculare pe axul fuselajului, similar cu amplasamentul lor pe un
satelit. Panourile solare de pe Stația Spațială prezintă o eficiență mare și tehnologia este
deja exisentă. ISS prezintă 2 array-uri, fiecară având dimensiunile de 420 m2, o masă de 1.1 T
și produc circa 31 kW/h. [2.4]

2.3. Producția de hrană:

Tehnologia necesară pentru producția de combustibil are un preț ridicat, care este cumulat
cu suma ridicată pentru dezvoltarea acesteia, transportarea tehnologiei în sine și facilitarea
realimentării treptelor 2 ale tuturor rachetelor noastre. În vederea ameliorării acestor costuri,
am luat hotărârea de a extrapola modalitatea noastră de producție de hrană pentru a obține
un profit. Alegem să nu ignorăm prezența concurenței noastre în cursa de colonizare, ci în
schimb să ne folosim de prezența acesteia pentru reducerea costurilor resimțite de
investitori.
Deși durata de tranzit efectivă este de 8 luni, hrana adusă în rachetă va trebui să susțină
echipajul nostru de 5 persoane pentru 10 luni, datorită perioadei de creștere a plantelor pe
care le vom planta pe Marte. Fiecare din cei 5 membri ai misiunii noastre are nevoie de
2000-2500 kcal/zi, care vor fi împărțite astfel:

800 kcal vor fi luate din batoane dense caloric produse de NASA [2.5]. Acestea se
află în stare de dezvoltare la momentul actual, însă suntem de părere că ele vor apărea pe
piață în scurt timp. În plus, ele ar putea conține o cantitate mare de proteină relativ cu masa
lor, proteina reprezentând o problemă în păstrarea masei musculare a astronauților noștri.
Masa unui baton este de aproximativ 100g, iar noi vom lua 1500 de batoane pentru dus
(10luni x 30zile x 5persoane) și 1200 de batoane pentru drumul de întors (8luni x 30zile x 5
persoane), astfel masa lor totală va fi de 0.27 T (2700 de batoane x 100g/baton).

1200-1700 kcal provin din 2 mese de tip MRE sau asemănător cu mesele
astronauților de pe ISS. Acestea sunt produse deshidratate, uscate și dense caloric, ce
rezistă perioade îndelungate de timp și conțin toți macronutrienții necesari. Greutatea
acestora este de aproximativ 400g/ masă, iar noi vom lua 3000 astfel de mese (10luni x
30zile x 5persoane x2mese/ zi), masa totală rezultând a fi 1.2 T (3000 mese x 400g/masă).
[2.6]

Conform celor menționate mai sus, primele 2 luni petrecute în habitat vor fi asigurate în
întregime de hrana adusă de pe Terra. Cu toate acestea, odată amartizați vom începe
plantarea de legume în ferme supraetajate, în scopul conservării spațiului din interiorul
habitatului. În vederea maximizării eficienței producției vom folosi un sistem de ferme
7
hidroponice. Prin aceste sisteme, eficiența cultivării produselor este sporită, atât cantitativ
cât și calitativ.

Astfel, cultivarea plantelor se realizează prin înlocuirea solului cu o soluție nutritivă bazată de
apă, îmbogățită cu minerale precum magneziu, fosfor, calciu, care se pot achiziționa sub
formă de mixuri. În funcție de caz, poate fi inclus un alt material care să susțină rădăcinile
plantelor, precum un substrat agregat sau medii de creștere (de exemplu vermiculitul, perlitul
sau fibrele nucilor de cocos). Oxigenarea recipientelor în care se află plantele va fi realizată
prin instalarea unei pompe de aer. Pentru suplimentarea cantității de lumină necesară
creșterii plantelor vom folosi panouri LED speciale. [2.7]

Legume Kg/m2 Durata creștere m2 necesari ferme m2 necesari ferme

clasice hidroponice

Cartofi 5 2 luni 600 60

Morcovi 5 1 lună 100 10

Rosii 20 3 luni 180 18

Total 980 98

Calculele din tabel au fost realizate în vederea susținerii din punct de vedere al hranei unui
echipaj de 5 persoane. Cu toate acestea, extrapolarea fermelor pentru atenuarea costurilor
mărește acest număr la un ipotetic 50, deci fermele noi vor fi scalate de 10 ori de la numărul
inițial. însă în urma documentării noastre fermele hidroponice reduc de 10 ori spațiul
necesar => 98 m2 necesari pentru creșterea legumelor într-un sistem de ferme hidroponice.

Drumul de întoarcere de pe Marte pe Terra va fi asigurat, din punct de vedere al hranei, de

excesul de batoane adus inițial, detaliat mai sus. În locul meselor de tip MRE vom consuma
mese de producție proprie, care constau în legume deshidratate și vidate. Pentru
rehidratarea acestora vom folosi apă mineralizată.

În vederea atingerii raportului normal de nutrienți prezenți într-o alimentație complexă,

echipajul nostru va consuma suplimente sub formă de pudră proteică și extract de spirulină
dizolvate în apă. Vom lua o cantitate potrivită pentru toată perioada expediției - 0.27 T pudră
proteică și 0.08 T spirulină.

2.3.1. Producția de apă:

Cu toate că nu există apă sub formă lichidă pe suprafața lui Marte, ea se regăsește, mai ales
în zona polilor, sub forma solidă de gheață. Aceasta va fi sursa noastră principală de H2O,
transportul ei fiind asigurat de un număr de Rovere electrice, alimentate de panouri solare,
deja prezente în habitat. Din cauza condițiilor de pe planetă, gheața topită (utilizând căldura

8
pierdută de sistemul ce produce combustibil pentru rachetă) va trebui să fie supusă unui
proces de filtrare și purificare, ca mai apoi să fie desalinizată (sunt cunoscute niveluri mari
de salinitate a gheții de pe Marte, acestea făcând-o nepotrivită pentru irigarea fermelor sau
consum, în stare brută). În plus, cantitatea de apă necesară fermelor și consumului
echipajului va fi remineralizată folosind substanțele nutritive potrivite.

Replicând sistemul folosit pe ISS, vom aduce un procesor de urină pe care îl vom pune în
funcțiune încă de la plecarea de pe Terra, continuându-i funcționarea până la întoarcere.
Printr-un proces complex de fierbere, distilare, condensare și purificare, sistemul
recuperează în proporție de 100% umiditatea din aer și 85% apa conținută de urină.
Avantajele utilizării procesorului sunt majore : reducerea sesizabilă a costurilor si a spațiului
de depozitare a apei (pe rachetă). [2.8]

2.3.2. Oxigen si aer respirabil:

Pe rachetă, în drumul spre Marte, va trebui să avem o cantitate potrivită de O2 lichid și N2

pentru a respira. Am calculat un volum de O2 (1.8 m3) pentru drumul spre Marte care va
trebui replicat la întoarcere (obținut din excesul produs de Reacția Sabatier). El va fi trecut
prin vaporizati pentru a-și schimba forma de agregare, proces ușurat și de schimbul de
temperatura și presiune și dintre tank-ul de oxigen și interiorul rachetei.

În habitat, oxigenarea aerului va fi asigurat de o mică parte din cantitatea de oxigen rezultată
din reacția Sabatier. Nivelul de N2 va fi testat și completat după nevoie.

3. Dimensionarea Rachetei (Rachetelor*)

Însumând toate masele tehnologiilor pe care le avem, ajungem la un payload de aproximativ
100 de tone. Acesta provine din aproximativ 30 de Tone pentru sistemul de producție de
combustibil, aproximativ 40 tone pentru 4 sisteme de producție de energie (4 reactoare +
uraniu), 10 Tone pentru producția de hrană și alte 10 tone pentru tehnologii auxiliare pentru
rachetă și alimentele necesare pentru astronauți.

Din calculele făcute în capitolul 4, am ajuns la concluzia că până pe Marte vom putea duce
100 de tone, cu un sistem de propulsie asemănator celui de la Starship (cu un Isp de 330 s
pe Pamant si de 380 s in vid). Prima treaptă va avea nevoie de o cantitate de 4875 t, ducând
în orbita joasă 100 t de payload si alte 200 t de combustibil. O a doua rachetă, descrisă în
capitolul 4 o va realimenta pe prima în orbită.

Folosim combustibil lichid (metan) și oxidant în proporții de aproximativ ¼ .

Payloadul are loc disponibil pentru 5 persoane de echipaj, reactoare nuclear, mâncarea de
drum pentru echipaj, ferme hidroponice, reactor sabatier.

9
4. Sistemul de Propulsie
Vom utiliza motoare Raport și Raport Vacuum, întrucât acestea au o eficiență de ardere
ridicată și sunt proiectate pentru a fi reutilizate cu ușurință, atuuri ce se pliază pe planurile
noastre.

Câteva dintre datele pe care le folosim în calculul cantității de combustibil sunt folosite atât
pentru plecarea spre Marte cât și la întoarcere. Astfel, știm că ∆𝑣 este de 5.71 km/s [4.1]
pentru a ajunge de la Low Earth orbit la Low Mars Orbit. ∆𝑣 pentru suprafața lui Marte -> Low
Mars Orbit este de 4.2 km/s [4.2], și am considerat un ∆𝑣 pentru Low Earth Orbit – suprafața
Pământului de 2.2 km/s, asumând că este proporțională cu diferența dintre ascent și
descent pentru Marte.

Forța:

Am luat numerele pentru Starship încât vom folosi același sistem de propulsii. Este foarte
convenabil mai ales din privința raportului de combustibil (metan/oxigen = ¼), dar și datorită
vitezelor mari de „evacuare” (exhaust velocity): 𝑣𝑒𝑥ℎ𝑎𝑢𝑠𝑡 = 3. 3𝑘𝑚/𝑠 în atmosfera Pământului
și 𝑣𝑒𝑥ℎ𝑎𝑢𝑠𝑡 = 3. 7𝑘𝑚/𝑠 în vid/ după ce părăsește orbita Pământului [4.3]. Am folosit aceeași
viteză de 3.3 km/s pentru plecarea de pe Marte, întrucât am descoperit discuții cum că
ecuația care ținea cont de accelerația gravitațională era doar o convenție, iar viteza de
evacuare este aceeași și pe Marte, deși inițial încercasem să facem calculele cu g = 3.71
ms^-1 [4.4].

4.1. Racheta pentru plecarea de pe Pământ (rachetele):

Până în orbita Pământului avem următoarele date: 𝑣𝑒𝑥ℎ𝑎𝑢𝑠𝑡 = 3. 3𝑘𝑚/𝑠; ∆𝑣 = 9. 4 𝑘𝑚/𝑠.
Așadar m0/mf1 = 17.25.

10
De pe orbit Pământului până pe suprafața lui Marte 𝑣𝑒𝑥ℎ𝑎𝑢𝑠𝑡 = 3. 7𝑘𝑚/𝑠 și ∆𝑣 = 6. 71 𝑘𝑚/𝑠.
Adică mf1/mf2 = 6.

Din acestea știm că payload-ul trebuie să reprezinte 1/106 din masa inițială. Astfel că pentru
un payload de 100 t avem nevoie de 10,500 t de combustibil. O astfel de cantitate depășește
capacitatea oricărei rachete actuale pentru combustibil, astfel că vom folosi o a doua
rachetă.

Cele două rachete sunt gândite să aibă mase egale de payload până în orbită (câte 300 t
fiecare). Astfel putem crea două rachete identice: masa de combustibil necesar este de
4875 t. În orbită, cele două rachete, după ce sunt detașate de prima etapă se vor conecta, iar
prima rachetă va extrage combustibilul adus de cea de-a doua. Astfel, de pe Pământ vom
alimenta cele două rachete cu un total de 10250 t de combustibil.

4.2. Racheta pentru întoarcerea de pe Marte:

Pentru treapta 1 avem nevoie de un ∆𝑣 de 4.2. km/s. Cunostem 𝑣𝑒𝑥ℎ𝑎𝑢𝑠𝑡 = 3.3 km/s, si vrem
sa aflam raportul m0/mf1. Asadar m0/mf1 = 3.57.

Mai departe cunoastem ca pana pe suprafata Pamantului avem nevoie de un ∆𝑣 de 7.91

km/s. 𝑣𝑒𝑥ℎ𝑎𝑢𝑠𝑡 in vid este de 3.7 km/s. Asadar mf1/mf2 = 8.45. Din aceste calcule rezulta ca
mf2 (masa pyloadului) este m0/30, adica aproximativ 3.33% din masa totala initiala. Daca
avem la dispozitie 200 t de metan si 700 t de oxigen (900 t de combustibil) ne rezulta ca
putem duce un payload de aproximativ 30 t.

5. Designul Rachetomodelului
Am efectuat numeroase simulări în programul OpenRocket, iar materialele pe care le-am ales
pentru dimensiunile rachetomodelului nostru sunt următoarele: ABS pentru con, PLA pentru
fuselaj și ABS pentru ampenaje. Pentru dimensionare propriu-zisă a acestuia, am decis să
folosim valorile medii pentru fiecare componentă.

Pentru început, am considerat masa totală drept 400 de grame, cu un raport al masei utile
față de masa totală de de 20%, deci un payload de 80 de grame. Cunoscând această masa,
am ales atât materialele utilizate, cât și clasa și eficiența motorului nostru.

Fuselajul va avea lungimea de 36 cm, un diametru extern de 4 cm, cu o grosime a pereților

de 3 mm → un Volum Total de 452,16 cm3, un Volum Intern de 326,68 cm3 și un Volum al
Pereților fuselajului de 125,48 cm3. Folosind densitatea PLA-ului de 1.24 g/cm3 → masa
fuselajului de aproximativ 156 de grame.

Conul va avea o formă de parabolă pentru a ne ușura calculele, întrucât aceasta forma este
puțin diferită din punct de vedere al eficienței față de cea de ogivă. Cu o lungime de 15 cm,
diametrul exterior de 4 cm și grosimea pereților de 2mm. Shoulder-ul are o lungime de 2 cm,

11
diametrul exterior de 3.6cm şi grosimea de 2mm, acesta are capătul astupat pentru a
asigura montarea coardei de șoc între fuzelaj și con.

În urma calculelor, thrust-ul necesar ridicării rachetei este de 43.12 N, așa că am ales
motorul Aerotech F44W, ce are un impuls mediu de 51,4 N. Acest motor are masa de 48 g,
lungimea de 7 cm și diametrul de 24 mm.

Pentru ampenaje, le-am ales pe cele trapezoidale. Dimensiunile acestora sunt următoarele:

Nr: 4 ; coarda de încastrare: 5 cm ; vârful: 7cm ; înălțimea: 3cm, grosimea: 0.3cm.

Mase și materiale folosite:

Con-31g-ABS; Payload-80g, Fuzelaj 156g-PLA; Parașuta- 33g - Ripstopnylon

Ampenaje 22.7g ABS (mai ușor decât PLA și mai rezistent decât balsa).

Inele port motor 1.54g- Balsa ; Bloc motor 5.84g- ABS ; Piston-2g -ABS.

Pentru a calcula dimensiunile parasutei am avut nevoie de viteza de cădere. În programul

Open rocket înălțimea maximă este de 452 m fără sa luăm în considerare masa parasutei.
Folosind teorema de variație a energiei cinetice, dar nefolosindu-ne de lucrul efectuat de
forța de frecare, viteza terminala în timpul căderii este de 94 m/s, iar în program, rezultatul în
urma simularilor este de 23 m/s. Cunoscând această valoare, am calculat următoarele:

Suprafața parașutei: 5000cm2 → diametrul = 80 cm → masa parașutei = 33 g.

După efectuarea calculelor pentru centrul de greutate, acesta s-a aflat la distanța de 26 cm
față de vârful conului, iar în Open Rocket s-a situat la o distanță de aprox 28,6 cm.

figura 5.1: Simularea din Open Rocket

12
figura 5.2 Designul Rachetomodelului

6. Modulul Științific de pe Rachetomodel

Modulul științific al racheto-modelului nostru va urmări următoarele experimente:
Determinarea altitudinii la care ajunge racheta, presiunea de la acea înălțime și temperatura.
Pentru a găsi racheta și a-i monitoriza viteza de cădere vom avea nevoie și de un modul
GPS.

Pentru efectuarea acestor experimente vom avea nevoie de senzorii următorii: GPS, de
viteza, de temperatura, de presiune, de calitate a aerului.

BMP180 Digital Barometric Pressure Temperature and Altitude Sensor Module Board
- 10 grame
Arduino nano- 10 grame;

Modul GPS-aprox 10g

Transmiter informatii - aprox 10g

Acumulatori: 30g

Pentru a incapsula toți acești senzori, vom avea nevoie de un modul de susținere, acesta va
fi făcut la imprimanta 3D din ABS datorită densității scăzute.

7. Plan de Afaceri
Afacerea noastră este de tip Business to Business. Avem de oferit: Mâncare crescută pe
marte pentru un număr de 50 de persoane (crew-uri ale altor misiuni, ale altor
agenții/companii) la fiecare rachetă dusă pe Marte.
13
Producem combustibil pentru rachete care se pot întoarce pe Pământ. Folosind sistemul
pentru reacție Sabatier prezentat anterior, alimentat de reactorul nuclear, creăm necesarul de
metan și oxigen pentru întoarcerea de pe Marte o dată la 18 luni (exact perioada necesară
pentru o întoarcere cât se poate de eficientă).

Astfel că SpațiuMarte SRL începe lucrările pentru reactorul nuclear în 2035. Estimăm că
cercetarea și tehnologia în acest sens vor fi gata până în 2040.

Sistemul de reacție Sabatier va trece printr-un proces asemănător cu un deadline stabilit în

2040.

Ne bazăm pe alți contractori din industria agricolă pentru sistemele hidroponice, în care
alături de investiții în prealabil pentru cercetare ajungem la costuri de până în 100 de
milioane USD.

Costuri:
1. Cât costă combustibilul; $160 pe tona oxigen lichid, $400 per tona metan lichid. [7.1]
2. Mâncare astronauți: Aproximatv 2 milioane USD
3. Fermele: Costuri minime pentru 980 m^2 de ferme hidroponice: aprox. 100 milioane
USD
4. Reactorul nuclear: 2 miliarde USD / reactor (prima racheta)
5. Reactia Sabatier: 1 miliard USD

Prețuri pentru produsele noastre:

1. Per om trimis inapoi pe pamant -> 500 milioane USD

2. Pentru un an de aprovizionare cu mâncare per om -> 80 milioane USD
3. Alimentarea cu energia produsă de un reactor nuclear —> 1 miliard USD / an

Pentru a doua rachetă către Marte, costurile se reduc considerabil, și deci afacerea începe
să fie profitabilă (cercetarea nu va mai fi necesara la acelasi nivel pentru tehnologii).

Parteneri: NASA, ESA, SpaceX, Blue Origin.

Competitori: China National Space Administration, Indian Space Research Organisation.

8. Analiza Lucrului În Echipă

Încă de la început, proiectul a reprezentat o formă de socializare și colaborare între elevi din
diferiți ani, unindu-i prin interesul față de spațiu și dorința de cunoaștere. Am fost învălmășiti
cu informații noi și teorie, dar totul s-a așezat ușor și a căpătat înțeles rapid. În primele
săptămâni ne-am ocupat de tot ceea ce a însemnat cercetare, ca mai apoi să unim toate
informațiile pe cât de logic am putut. Am fost, poate, copleșiți de tot ce voiam să exprimăm
și am avut câteva probleme în organizarea echipei și repartizarea sarcinilor, astfel fiecare
lucrând și părți care nu aparțineau de rolul său în proiect, dar asta ne-a unit mai tare și ne-a
ajutat să ne înțelegem mai bine, pe lângă că ne-a lărgit semnificativ ariile de interes.
14
Am avut, printre acestea, de dus o despărțire grea - pierderea economistului nostru. Deși a
fost prezent la mai toate ședințele inițiale, cu timpul a început să petreacă din ce în ce mai
puțin timp în echipă. După o mică discuție am înțeles că a încercat să înțeleagă și să se
desfășoare în proiect, dar și-a dat seama că rachetele nu se numără printre pasiunile și
prioritățile lui, fiind concomitent implicat în alte proiecte importante pentru el. Ne-a lăsat
toate datele și ponturile pe care le-a strâns pentru raportul intermediar și și-a luat rămas bun.

După această pierdere am resimțit o ușoară dezbinare a echipei, rolul și implicarea fiecăruia
fiind mult mai clară, acest aspect influențând puternic calitatea muncii noastre. Partea
fostului membru a fost preluată de liderul echipei, fără de care nu am fi ajuns la un produs
final. Calculând mase și detaliind tehnologii până la ore târzii, atât în întâlniri fizice, după
programul școlar, cât și în meeting-uri online, am reușit să îmbinăm munca din ultima lună
într-un tot unitar care reflectă atât părțile forte ale proiectului, cât și părțile mai puțin
detaliate.

Cu speranța că pe viitor vom mai participa în proiecte ROSPIN, predăm raportul final
mulțumiți de cunoștințele noi dobândite, atât cele academice, cât și cele sociale. Suntem
siguri că dacă ne vom mai afla în ipostaze asemănătoare ne vom descurca mult mai bine,
având experiența acestui proiect, de la faptul că ne vom organiza și împărți sarcinile mai
bine, până la faptul că ne fim cunoaște mult mai în profunzime comportamentul în cadrul
unui proiect de echipă.

Referințe
[2.1] https://news.stanford.edu/press-releases/2022/02/09/turning-carbon-dline-efficiently/

[2.2] https://mars.nasa.gov/mars2020/timeline/cruise/

[2.3]
https://en.wikipedia.org/wiki/Sabatier_reaction#:~:text=International%20Space%20Station%
20life%20support,-Oxygen%20generators%20on&text=NASA%20is%20using%20the%20Saba
tier,methane%2C%20is%20released%20into%20space. - International Space Station Life
Support

[2.4] https://en.wikipedia.org/wiki/Electrical_system_of_the_International_Space_Station -
Solar Array Wing

[2.5]
https://www.nasa.gov/missions/artemis/orion/space-food-bars-will-keep-orion-weight-off-a
nd-crew-weight-on/ Food Bars

[2.6] https://en.wikipedia.org/wiki/Space_food

[2.7]
https://www.nal.usda.gov/farms-and-agricultural-production-systems/hydroponics#:~:text=

15
Hydroponics%20is%20the%20technique%20of,%2C%20hobbyists%2C%20and%20commerci
al%20enterprises

[2.8]
https://www.nasa.gov/missions/station/iss-research/nasa-achieves-water-recovery-milesto
ne-on-international-space-station/#:~:text=ECLSS%20is%20a%20combination%20of,from%2
0crew%20breath%20and%20sweat

Figura 2.3 https://marspedia.org/Propellant_production

Figura 2.1 și Figura 2.2 https://en.wikipedia.org/wiki/Sabatier_reaction

Figura 2.4, figura 2.5 și figura 2.6 https://apps.dtic.mil/sti/pdfs/ADA339023.pdf

[4.1] Imaginea din Handbook pentru delta V SqdzxzF.png (1464×2060) (imgur.com)

[4.2] “While the total descent delta-V is less than 1,000 m/s, the ascent delta-V to attain a
100 km low Mars orbit (LMO) is 4,200 m/s. The descent and ascent delta-V values include
an additional 20% to address gravity losses during flight.”
https://ntrs.nasa.gov/api/citations/20210026187/downloads/Mars_Research_Book_Palasz
ewski_12-2021%20(15.0)_FINAL.pdf

[4.3] Exhaust velocity of starship (3.3 km/s on Earth; 3.7 km/s)

https://space.stackexchange.com/questions/50549/trying-to-calculate-starships-ability-to-e
scape-earth-gravitational-potential

[4.4] Exhaust velocity on Mars https://forum.nasaspaceflight.com/index.php?topic=32979.0

[4.5] The booster’s tanks can hold up to 3400 t of propellant, consisting of 2650 t of liquid
oxygen and 750 liquid methane. https://en.wikipedia.org/wiki/SpaceX_Starship

[7.1.] “NASA pay $160 per tonne for oxygen - and on the open market, Liquid Methane is
around $400 per tonne”

https://www.quora.com/What-does-it-cost-to-fully-fuel-a-SpaceX-Starship-and-orbital-booste
r

16